Kuhn - Structura revoluțiilor științifice

Extras din referat Cum descarc?

1. Ce este o revolutie stiintifica? Care sunt etapele realizarii ei?
Revolutia stiintifica este o metoda necumulativa in care o paradigma mai veche este inlocuita, integral sau partial, de o noua paradigma incompatibila cu ea. Prin urmare, in dinamica oricarei discipline stiintifice mature se inregistreaza doua etape distincte: cercetarea normala sau cercetarea bazata pe paradigma si transformarea fundamentelor care determina o trecere de la o forma de practica stiintifica la alta forma, diferita calitativ.
Cronologic, Kuhn distinge urmatoarele faze:
-  Exista o singura data si se numeste faza pre-paradigmatica. Este caracterizata de o multime de teorii incompatibile si incomplete. In consecinta, majoritatea cercetarilor stiintifice iau forma unor carti de lunga intindere, deoarece nu exista nici un organism comun de fapte care pot fi luate de-a gata.
-  Stiinta normala - in cadrul careia puzzle-urile sunt rezolvate in contextul paradigmei dominante. De-a lungul timpului, progresul in domeniul stiintei normale poate dezvalui anomalii, fapte care sunt greu de explicat in contextul paradigmei existente. In timp, de obicei aceste anomalii sunt rezolvate, insa exista si cazuri in care acestea se acumuleaza pana in punctul in care ies la suprafata punctele slabe ale curentei paradigme.
-  Perioada de criza -  aceasta intervine in cazul in care comunitatea se dovedeste a se afla in postura imposibilitatii explicarii anomaliilor. De obicei, crizele sunt rezolvate in contextul stiintei normale. In cazul in care eforturile stiintei normal in cadrul esecului paradigmei esueaza, se trece la urmatoarea etapa.
-  Schimbarea paradigmei sau revolutia stiintifica, este faza in care ipotezele care stau la baza sunt reexaminate si este instaurata o noua paradigma.
-  Post-revolutia -  se stabileste in cadrul acesteia dominatia noii paradigme, iar oamenii de stiinta revin la stiinta normala, rezolvand puzzle-uri in cadrul noii paradigme.
O stiinta poate trece prin aceste etape repetat, insa Kuhn este de parere ca este un lucru bun faptul ca nu se produc atat de des si de usor.
2. Care este teza sustinuta de autor?
Ideea principala a cartii este ca stiinta nu progreseaza liniar, prin acumulare de noi cunostinte sau deducerea unora noi pe baza celor vechi, asa cum ni se prezinta in manuale, ci trece, in mod periodic, prin schimbari drastice de paradigma. Acest lucru se produce cand teoria dintr-o anumita ramura a stiintei ajunge la un moment de criza, cand nu mai poate explica fenomenele noi deja observate (uneori teoria prezice chiar imposibilitatea existentei lor). In acel punct vechea teorie este abandonata complet sau este refacuta din temelii.
3. Care sunt natura si necesitatea revolutiei stiintifice?
In cadrul lucrarii, este examinata direct natura revolutiilor stiintifice si evidentiate momentele de cotitura majore in dezvoltarea stiintei, legate de numele lui Copernic, Newton, Lavoisier si Einstein.
Un celebru exemplu de revolutie in gandirea stiintifica este Revolutia Copernicana. In scoala de gandire a lui Ptolemeu, cicluri si epicicli erau folosite pentru modelarea miscarilor planetelor intr-un cosmos care a avut un Pamant stationar in centrul sau. Din moment ce acuratetea observarilor celeste a crescut, complexitatea mecanismelor ciclurilor si epiciclilor Ptolemeice a trebuit sa creasca pentru a mentine pozitiile planetare calculate aproape de pozitiile de observare. Copernic a venit cu o propunere de cosmologie in cadrul careia, Soarele a fost in centru, iar Pamantul a fost una din planetele care gravita in jurul lui. Pentru modelarea miscarilor planetelor, Copernic a folosit instrumentele cu care era familiarizat, ciclurile si epicicli, intrumentele ptolemeice. Cu toate acestea, modelul lui Copernic avea nevoie de mai multe cicluri ei epicicli decat existau in curentul model ptolemeic si datorita lipsei acuratetii in calcule, modelul sau nu pare sa ofere previziuni mai precise decat modelul lui Ptolemeu. Contemporanii lui Copernic i-au respins cosmologia, iar Kuhn afirma ca au fost indreptatiti sa faca acest lucru, din cauza lipsei de credibiltiate a cosmologiei sale.
In perioada cresterii cumulative a stiintei se intampla sa se produca aparitia unor fenomene noi, necunoscute pana intr-un anumit moment, care nu mai pot fi cercetate cu metodele paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi raspunsuri si explicatii multumitoare,vizibile, stiintifice ale fenomenului nou aparut. Acesta este momentul in care comunitatea academica intra in criza si este nevoie de interventia schimbarii de paradigma, adica are loc o revolutie stiintifica. De aici reiese ca o revolutie stiintifica isi are rostul in cazul in care criza se instaleaza si paradigma curenta nu face fata noului fenomen. Asadar, o revolutie stiintifica reprezinta rasturnarea principiilor fostei paradigme , noua paradigma cuprinzand astfel un nou set de reguli si metode folosite de cercetatori in procesul de cercetare, pana in momentul in care si aceasta va intra in criza si va trebui inlocuita cu alta paradigma.

Fisiere in arhiva (1):

 Kuhn - Structura revolutiilor stiintifice.docx