Integritatea este practica de a fi cinstit si de a arata o aderenta consecventa si fara compromisuri la principii si valori etice si morale puternice. In etica, integritatea este considerata drept onestitatea si veridicitatea sau exactitatea actiunilor cuiva. Integritatea poate fi in opozitie cu ipocrizia, in sensul ca judecarea cu standardele de integritate implica considerarea coerentei interne ca o virtute si sugereaza ca partile care detin in sine valori aparent conflictuale ar trebui sa tina seama de discrepanta sau sa isi modifice credintele. Cuvantul integritate a evoluat din adjectivul latin, insemnand intreg sau complet. In acest context, integritatea este sensul interior al integralitatii care decurge din calitati precum onestitatea si consecventa caracterului. Aceasta integralitate poate fi descrisa ca o consistenta interna, combinand credinte, cuvinte si actiuni. Coerenta este adesea legata de o situatie cu presiune externa pentru a revizui opinia sau actiunea. In multe situatii, exista o presiune puternica din partea autoritatilor, colegilor sau a opiniei comune pentru a fi de acord cu o recomandare rivala sau cel putin pentru a o accepta fara obiectii. Presiunea externa nu este neaparat negativa, fiind o ispita, o oportunitate pozitiva, dar care implica abandonarea unor credinte personale importante. Integritatea se manifesta prin exprimarea si urmarea unei pozitii personale. Ca atare, se poate judeca ca altii au integritate in masura in care actioneaza in conformitate cu valorile, credintele si principiile pe care pretind ca le detin. Integritatea este o calitate esentiala pe care trebuie sa o aiba toata lumea, deoarece este un act de a fi cinstit si de incredere in toate aspectele vietii. In combinatie cu integritatea este etica, care implica un scop si o conduita specifica. In etica atunci cand se discuta despre comportament si moralitate, se spune ca un individ detine virtutea integritatii, daca actiunile individului se bazeaza pe un cadru de principii consecvent intern. Aceste principii trebuie sa respecte uniform axiomele sau postulatele logice. Se poate descrie o persoana ca avand o integritate etica in masura in care actiunile, credintele, metodele, masurile si principiile individului deriva dintr-un singur grup de valori. Prin urmare, o persoana trebuie sa fie flexibila si dispusa sa ajusteze aceste valori pentru a mentine consecventa atunci cand aceste valori sunt contestate - cum ar fi atunci cand rezultatul testului scontat nu este in concordanta cu toate rezultatele observate. Deoarece o astfel de flexibilitate este o forma de raspundere, este considerata o responsabilitate morala, precum si o virtute. Un sistem de valori individual ofera un cadru in care individul actioneaza in moduri coerente si asteptate. Integritatea poate fi vazuta ca starea sau conditia de a avea un astfel de cadru si de a actiona congruent in cadrul dat. Un aspect esential al unui cadru consecvent este evitarea oricaror exceptii nejustificate pentru o anumita persoana sau grup - in special persoana sau grupul care detine cadrul. In drept, acest principiu al aplicarii universale impune si pe cei aflati in functii de putere oficiala sa poata fi supusi acelorasi legi ca si pentru concetateni. In etica personala, acest principiu necesita ca cineva sa nu actioneze conform oricarei reguli pe care cineva nu ar dori sa o vada universal urmata. Conceptul de integritate implica o integralitate, un corpus cuprinzator de credinte, denumit adesea o viziune asupra lumii. Acest concept de integralitate accentueaza onestitatea si autenticitatea, necesitand un act in orice moment, in conformitate cu viziunea despre lume aleasa de individ.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
