Identificarea avantajelor și dezavantajelor regionalizării administrative

Extras din referat Cum descarc?

Descentralizarea in administratia publica este un regim juridic in care rezolvarea problemelor locale nu se mai face de functionari numiti de la centru ci de catre cei alesi de corpul electoral.
In cazul descentralizarii, statul nu isi asuma singur sarcina administrarii, ci o imparte,in anumite cote, cu alte categorii de persoane, cum sunt colectivitatile locale. Sistemul descentralizarii inlocuieste puterea ierarhica -  specifica centralizarii -  cu controlul administrativ de legalitate.
Descentralizarea administrativa consta in recunoasterea personalitatii juridice unitatilor administrativ teritoriale, existenta autoritatilor publice care le reprezinta si care nu fac parte dintr-un sistem ierarhic subordonat centrului, precum si transferarea unor servicii publice din competenta autoritatilor centrale catre cele locale. Gradul descentralizarii administrative depinde de numarul serviciilor publice date in competenta autoritatilor locale. Cu cat numarul acestora este mai mare cu atat va fi mai mare descentralizarea.
Descentralizarea in administratia publica depinde si de modul cum sunt organizate autoritatile publice locale si raporturile lor cu cele centrale. Din prevederile constitutionale rezulta elementele specifice descentralizarii administrative care caracterizeaza si in prezent administratia publica din Romania. In primul rand, rezolvarea problemelor locale care intereseaza comuna, orasul sau judetul este data in competenta autoritatilor si functionarilor publici alesi de corpul electoral. Aceste autoritati locale au o competenta materiala generala, dreptul si obligatia de a rezolva toate problemele care intereseaza unitatea administrativ teritoriala respectiva. In al doilea rand, persoanele care alcatuiesc aceste autoritati (consilierii locali, consilierii judeteni, primarii) sunt alesi de catre locuitorii localitatii sau judetului respectiv. In privinta raporturilor acestor autoritati cu autoritatile centrale, precum si a raporturilor dintre ele este de subliniat faptul ca insasi 
Constitutia prevede ca administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul ,,autonomiei locale", deci pe inexistenta unei subordonari a acestor autoritati fata de autoritatile locale.
Atunci cand vorbim despre descentralizare in general, trebuie sa avem in vedere ca aceasta reprezinta, mai inainte de toate, repunerea completa a principiilor democratiei la baza doctrinei filosofice si a structurilor statului, ceea ce consideram ca este valabil si in cazul statului roman, odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei din 1991, revizuita in anul 2003. 
In acest context, descentralizarea semnifica acea organizare administrativa care admite colectivitatilor umane (sau serviciilor publice) sa se administreze ele insele, sub controlul statului, care le atribuie personalitate juridica, le permite constituirea unor autoritati proprii si le doteaza cu resursele necesare. 
Privita sub acest aspect, descentralizarea este acel sistem potrivit caruia administrarea intereselor locale (comunale, orasenesti sau judetene) se realizeaza de catre autoritati liber alese de catre si dintre cetatenii colectivitatilor respective, care au la dispozitie, conform normelor constitutionale, mijloace financiare proprii si putere autonoma de decizie motive pentru care se considera ca acest sistem raspunde ideii de libertate . 
Descentralizarea apare, astfel, ca un regim administrativ opus centralizarii, care tinde sa creeze centre de administratiune publica, cu drept de auto-legiferare asupra materiilor ce intereseaza localitatea si in care rezolvarea problemelor locale nu se face de catre autoritati (sau functionari) numite de la centru, ci prin organe pluripersonale alese de corpul electoral din acea localitate. In acest regim juridic, autoritatile locale nu mai sunt subordonate ierarhic celor centrale, ci au o anumita autonomie, iar actele lor nu vor mai putea fi anulate de autoritatile centrale, in cadrul sistemului administrativ, ci de catre alte autoritati din sfera altei puteri, autoritatii judecatoresti, de pilda, sau in cadrul unui sistem jurisdictional special constituit, asa cum este organizat in Franta sau, altfel spus, statul isi rezerva un drept de control asupra activitatii acestor autoritati . 
In aceasta forma de organizare administrativa, statul poate conferi, unor autoritati publice locale si dreptul de a exercita competente in unele probleme legate de ordinea publica sau de stabilirea impozitelor ori a celor de invatamant, sanatate si altele. Acest regim administrativ se fundamenteaza pe un patrimoniu propriu al unitatilor administrativ-teritoriale, distinct de cel al statului, care asigura mijloacele materiale si financiare necesare satisfacerii intereselor si nevoilor locale . 
Descentralizarea administrativa reprezinta, in esenta, recunoasterea personalitatii juridice unitatilor administrativ-teritoriale si a colectivitatilor locale respective precum si a existentei autoritatilor locale, alese, care le reprezinta si care nu fac parte din sistemul autoritatilor statale dar supuse unei forme de control stabilite de lege . 
Deci, alegerile constituie criteriul descentralizarii care se fundamenteaza pe liberul exercitiu al drepturilor si libertatilor cetatenilor la nivel local. Cu alte cuvinte, descentralizarea se asigura de catre cetateni prin participarea lor la rezolvarea problemelor locale, care ii face astfel activi si responsabili, prin alegerea reprezentantilor lor ce vor constitui autoritatile administratiei publice locale, ceea ce sustine afirmatia ca descentralizarea este "democratia aplicata la administratie". Ea este mai ampla si mai profunda, exprimand o filosofie democratica si liberala .
Descentralizarea constituie culuarul indispensabil al democratiei, ea corespunde, pentru organizarea administrativa, la ceea ce este democratia reprezentativa pentru organizarea oonstitutionala. Descentralizarea administrativa apare, astfel, drept consecinta logica a regimului parlamentar care sta la temelia insasi a statului democrat. Ea apare ca un proces politic, caracteristic societatilor democratice, in care, intre autoritatile centrale si cele locale trebuie sa se constituie relatii de parteneriat, evitandu-se contrapunerea si conflictul . 
Descentralizarea administratia consta in largirea sferei de atributii a servicilor si agentilor autoritatii centrale (executive) de la nivel local, adica transferarea puterii de decizie a puterii centrale catre reprezentantii sai locali mentinandu-se totodata stransa dependenta si subordonare a acesteia din urma, sau mai concis, transmiterea catre agentii locali ai statului a unei puteri de decizie mai mult sau mai putin intinse.

Fisiere in arhiva (1):

 Identificarea avantajelor si dezavantajelor regionalizarii administrative.docx

Bibliografie

Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol. I, Principii generale, Editia a IV-a, Bucuresti, 1934, Institutul de Arte Grafice ,,E. Marvan".
Viorescu Razvan, Drept administrativ si administratie publica, Ed. Universitatii ,,Stefan cel Mare", Suceava, 2006.
Mihai T. Oroveanu, Tratat de drept administrativ, Editura Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir", Bucuresti, 1994.
D.Brezoianu, Drept administrativ si autoritati publice in Romania, Editura Metropol, Bucuresti, 1995.
2. Guvernul Romaniei, Descentralizarea administratiei publice, site-ul oficial: http://www.gov.ro/content/descentralizare/l/1.