Formarea profesională

INTRODUCERE

Formarea profesională reprezintă activitatea desfășurată de o persoană înainte de încadrarea să în muncă, dar și de perfecționare a angajaților, în scopul de a dobândi cunoștințe de cultură generală și de specialitate, necesare pentru exercitarea unei profesii sau pentru avansarea la locul de muncă. Cu toate acestea, sunt vizate și câteva obiective:

- Mai bună adaptare la cerințele pieței muncii

- Promovarea în muncă și dezvoltarea profesională

- Reconversia profesională

- Prevenirea riscului șomajului

- Stimulare mobilității forței de muncă

Programele de formare profesională sunt autorizate și certificate de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA) și dezvoltate în colaborare cu Ministerul Muncii și Ministerul Educației și pot lua mai multe forme: participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țară sau din străinătate; stagii de adaptare profesională la cerințele postului și ale locului de muncă; stagii de practică și specializare în țară și în străinătate; ucenicie organizată la locul de muncă etc.

Alternativ, angajații pot lua în calcul și pregătirea individuală, prin programe de coaching, mentoring, training, studii academice postuniversitare, conferințe, webinarii, activități de voluntariat, activități de cercetare, programe de internship, burse sau participarea la competiții desfășurate în interiorul industriei.

Rezultatele acestei activități sunt dificil de măsurat și se înscriu în ansamblul acțiunilor menite să contribuie atât la diminuarea impactului psihologic al șomajului asupra persoanelor, cât și la asigurarea mobilității profesionale a forței de muncă. Investițiile în îndrumarea și formarea profesională sunt din ce în ce mai dependente de natura specifică și măsurabilă a rezultatelor.

Formarea profesională este segmentul resurselor umane asupra căreia se exercită cele mai multe presiuni economice și sociale, trecerea de la o economie de piață, după 1990, a condus la setarea unor obiective principale precum: competitivitatea, inserția profesională, parteneriatul social și o dezvoltare regională echitabilă, altfel spus, formarea profesională este cheia succesului în toate politicile sectoriale cu efecte directe asupra calității forței de muncă.

CAPITOLUL I - Prevederi legislative privind formarea profesională

Articolul 194, alin.(1) din Codul muncii prevede obligativitatea programelor de formare profesională în următoarele situații:

- Angajatorii au obligația să asigure participarea la programe de formare profesională, pentru toți angajații, cel puțin o dată la 2 ani, dacă au minim 21 de salariați;

- Pentru angajatorii care au un număr mai mic de 21 de salariați, organizarea cursurilor de formare profesională este obligatorie la un interval de 3 ani;

Angajatorii care au mai mult de 20 de angajați elaborează anual și aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților. Planul de formare profesională devine anexă la contractul colectiv de muncă. Aceste aspecte sunt reglementate de articolul 195 din Codul muncii.

De asemenea, trebuie precizat că angajatorii au obligația să asigure cheltuielile de participare la programele de formare profesională, iar cheltuielile ocazionale pe perioada cursurilor sunt suportate tot de angajator, în situația în care participarea este inițiată de către acesta. Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională conform alin. (1), salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale deținute.

Articolul 197, alin. (3) prevede că, pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională conform alin. (1), salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioada fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Conform articolului 19, participarea la astfel de programe de pregătire poate fi făcută și la inițiativa angajatului, nu doar a angajatorului, modalitatea de formare profesională, drepturile și obligațiile părților și durata formării profesionale fiind stabilite prin acordul părților.

În ceea ce privește obligațiile angajaților (art. 198), aceștia nu pot cere încetarea contractului individual de muncă pentru o perioada dată, stabilită prin act adițional la contractul individual de muncă, dacă au beneficiat de programe de formare profesională inițiate de angajator. Nerespectarea de către salariat a acestui angajament duce la suportarea de către acesta a tuturor cheltuielilor desfășurate pentru pregătirea să profesională.

Pe de altă parte, potrivit Codului muncii, angajatul are dreptul la concediu pentru pregătirea profesională - de la 80 de ore, la 10 zile, în cazul concediului cu plata, sau zile de concediu distribuite în diferite perioade, de-a lungul unui an, dacă este vorba despre un concediu fără plată.