Drept administrativ

1. Prezentatea stării de fapt și a problemelor de drept ale speței.

Prin hotărârea de consiliu local ce constituie obiect al analizei noastre, autoritatea locală cu atribuții în materie, respectiv Consiliul local, căci despre el este vorba, dispune aprobarea continuării prestării serviciului public de deratizare, dezinsecție și dezinfecție a Municipiului Cluj-Napoca de către S.C. Coral Impex SRL în temeiul dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 745/2007, până la preluarea acestuia de către un nou operator, dar nu mai mult de 90 de zile.

Considerăm că sfera contractelor de lucrări publice reprezintă o categorie de contracte administrative cu un înalt potențial litigios dar și cu un risc ridicat în ceea ce privește săvârșirea unor abuzuri sau abateri de la dispozițiile legale și de la principiile transparenței și motivării actelor în administrația publică.

Pentru aceste motive, apreciem oportun ca în cadrul secțiunilor următoare să facem o trecere în revistă a caracterelor actului administrativ din perspectiva hotărârii de consiliu local despre care vom discuta. Totodată, în măsura în care se vor dovedi relevante discuției, vom sublinia și condițiile de valabilitate ale actului administrativ dar și aspecte privind procedura de adoptare a acestuia.

Nu în ultimul rând, întrucât actul despre care discutăm are în vedere derularea unui contract administrativ, vom face câteva referiri cu privire la competența autorităților locale în această matrerie, precum și în ceea ce privește caracterele juridice ale acestui contract. Cu privire la cel dintâi aspect, trebuie menționat faptul că doctrina de specialitate a definit competența de drept administrativ în sensul că aceasta poate fi definită și mult mai tehnic, volumetric, punând accent pe dimensiunile sale: totalitatea atribuțiilor unui organ administrativ, circumscrise în spațiu, timp și cu privire la persoane.1

2. Comentariul problemelor de drept.

Spuneam așadar că această hotărâre de consiliu local, referindu-se la un contract administrativ aflat în derulare, prezintă un oarecare potențial litigios ce se poate materializa prin formularea unei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ de către orice persoană interesată. Pentru aceste motive, considerăm oportun să facem câteva precizări cu privire la posibilitatea contestării actului administrativ în fața instanței de contencios-administrativ competente.

Contractele administrative sunt asimilate de legislația națională actelor administrative, fiindu-le așadar aplicabil un regim juridic special, respectiv cel reglementat de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ2.

În vederea formulării unei astfel de acțiuni, sunt de interes dispozițiile art. 62 alin. 1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală3, potrivit cărora, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție. În același sens sunt și dispozițiile art. 21. alin. 2) din același act normativ, potrivit cărora în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

În vederea verificării capacității autorității emitente, trebuie observat faptul că persoanele de drept public învestite cu voință proprie de decizie și acțiune, dispun de capacitate juridică deplină, de drept public și privat, rezultând din actul de recunoaștere a acestei personalități. Alte subiecte, deși nu dispun de personalitate juridică, sunt învestite prin lege cu autoritate public delegată, în baza temeiului căreia pot sta, în nume propriu, în raporturi juridice de drept public în calitate de subiecte calificate. În fine, în dreptul public contemporan există subiecte care dispun, în baza legii și/sau a deciziei autorităților publice, doar de anumite drepturi și obligații speciale, fiind privilegiate în raport cu celelalte subiecte de drept în cadrul raporturilor de drept public. Dacă se admite că în temeiul unui text de lege expres, de dispoziție, capacitatea de drept public este asociată cu anumite privilegii sau restricții speciale, atunci trebuie să se admită că, în orice

situație capacitatea contractuală și cea de a sta în justiție constituie autonomia juridică minimală ce se conferă subiectelor învestite cu capacitate de drept public4.