Descentralizarea administrației publice locale

Introducere

Descentralizarea reprezintă transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat, necesare pentru satisfacerea intereselor locale. Descentralizarea este un principiu de organizare şi conducere a statului întemeiat pe o largă autonomie a organelor locale de conducere a unităţilor administrativ-teritoriale. Conform acestui principiu are loc un transfer limitat al puterii de decizie de la autorităţile publice centrale către cele locale.

Descentralizarea este acel sistem potrivit căruia administrarea intereselor locale (comunale, orăşeneşti sau judeţene) se realizează de către autorităţi liber alese de către şi dintre cetăţenii colectivităţilor respective, care au la dispoziţie, conform normelor constituţionale, mijloace financiare proprii şi putere autonomă de decizie.

ELEMENTELE DESCENTRALIZĂRII ADMINISTRATIVE

Din cuprinsul Cartei se desprind elementele componente ale descentralizării administrative, pe baza principiului autonomiei locale, fiind necesar, pentru înţelegerea particularităţilor descentralizării să subliniem elementele de bază ale aplicării acestui principiu: în regimul descentralizării administrative, este recunoscută personalitatea juridică a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi existenţa unor autorităţi publice care reprezintă şi care nu fac parte din sistemul ierarhic subordonat centrului, dar care sunt supuse unui control special (tutelă administrativă).

1)Existenţa unei colectivităţi teritoriale locale, care să aibă interese şi cerinţe specifice faţă de interesele colectivităţii naţionale.

Descentralizarea administrativă pe baza autonomiei locale se face în legătură cu existenţa unor colectivităţi sociale locale, constituite în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale ale statului.

Astfel statul încetează să mai fie singura colectivitate teritorială recunoscută.

Colectivităţile teritoriale locale sunt persoane morale de drept public, având nevoile şi interesele locale ce sunt legate de specificul colectivităţii respective şi se disting de nevoile generale ale colectivităţii naţionale.

Colectivităţile teritoriale locale sunt persoane morale de drept public politico-teritoriale, având capacitate de drept public proprie şi interese publice proprii distincte de interesele publice ale statului. Statul nu poate să soluţioneze, prin mijloacele de care dispune şi în condiţii de operativitate şi eficienţă, ansamblul acestor nevoi şi interese. De aceea, statul prin reglementări legale este cel ce stabileşte care dintre probleme vor fi de competenţa serviciilor publice statale şi care vor intra în sfera de competenţă a autorităţilor locale.