De ce avem nevoie de o constituție scrisă

Introducere:

Termenul constituție iși are originea in limba latina,constitutio insemnand asezare cu temei,stare a unui lucru .Initial in dreptul roman din perioada imperiala desemna legile care proveneau de la împărat pentru ca mai apoi in evul mediu sa apară cu precadere in limbajul ecleziastic pentru a desmna reguli monahale.Deabea in a doua jumatate a secolului al XVII-lea notiunea de constituție dobandeste sensul pe care îl știm astazi si anume de lege prin care se reglementeaza organizarea si functionarea statului cu limitarea puterii monarhului si garantarea anumitor drepturi si libertati ale individului.

Pentru a da un raspuns la intrebarea De ce avem nevoie de o constituție scrisa? cred ca ar trebui sa aruncam o privire in urma și sa incercam sa intelegem ce a dus in primul rand la aceasta nevoie.

Primele teorii ale contractului social :

Thomas Hobbes(1588-1679)formuleaza prima teorie a contractului social.Filosofia lui Hobbes este strict nominalistă și mecanicistă, excluzând teologia. Ea nu se preocupă decât de soarta obiectelor, naturale și artificiale, create de om cu alte cuvinte, acelea care pot fi "calculate" rațional. Teoria sa cea mai de succes a fost ceea despre starea naturală și contractul social (dreptul natural).

Prin opera sa principală, "Leviathan" (1651), Hobbes a devenit fondatorul filosofiei statale moderne. Dat fiind că starea naturală a omului reprezintă "bellum omnium contra omnes" (războiul tuturor împotriva tuturor), oamenii încheie un contract social prin care transferă drepturile individuale către stat. Legitimitatea statului constă și în datoria sa de a garanta securitatea.

Hobbes pornește de la premisa că egoismul domină natura umană "homo homini lupus est" (omul pentru om este lup). De aici rezultă necesitatea apariției statului ca o creație artificială. Filozofia politică a lui Hobbes se mai ocupă și de raportul stat (suveran) - individ (cetățean), de noțiunea și rolul dreptului natural în societate și de distincția dintre drept (jus) și lege (lex).

In varianta lui John Locke(1632-1704)In opera Doua tratate despre guvernamant ca și John Locke considera ca există o stare naturală a omului in care omul ca și creatura a lui Dumnezeu inainte să traiasca intr-o socitate etatizata avea drepturi si datorii specifice condiției de creatura a divinitații .

El justifica despotismul ca fiind starea creata de pasiunile umane iar statul ar fi nu o negare ci o reafirmare in anumite limite a libertații naturale indivizii sacrificand doar acele parți de drept si de libertate care au facut posibila formarea Statului ca organ superior de protecție.Voința populara era suverana iar consensul poporului criteriul de apreciere al inegalitații dintre oameni

Cațiva ani mai tarziu Jean-Jacques Rousseau (1712-1778)prin lucrarile sale Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitații dintre oameni si Contractul social ,Rousseau descrie individul uman în starea naturala si sustine că omul se naște bun și capabil de compasiune. Deosebirea fața de animale fiind tocmai aceasta.