Consiliul European

1. Scurt istoric al Uniunea Europeană

Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă. Cele șase țări fondatoare sunt Franța, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg și Italia. Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în aceeași perioadă, să exercite un control comun asupra producției de alimente.

În anul 1973 aderă la Uniunea Europeană Danemarca, Irlanda și Marea Britanie. Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. Crește influența Parlamentului European asupra afacerilor europene - în 1979, pentru prima oară, cetățenii europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct.

În anul 1981 aderă Grecia care devine cel de-al 10-lea stat membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, în 1986 de Spania și Portugalia. În 1986 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe șase ani, destinat soluționării problemelor legate de libera circulație a mărfurilor în UE, dând astfel naștere „pieței unice”.

În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999). În anul 1995 Austria, Finlanda și Suedia aderă la Uniunea Europeană. Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe țări adoptă moneda euro.

Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei sunt, în sfârșit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări, adică Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia și Ungaria, urmate de Bulgaria și România în 2007. În 2013, Croația devine al 28-lea stat membru al UE .

2. Organele al Uniunea Europeană

Organele al UE sunt:

- Comisia Europeană. A fost înființat în anul 1958. Rolul comisiei este apărarea interesul general al UE, propune acte legislative, asigură respectarea acestora și implementă politicile și bugetul Uniunii. Este o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE. Președintele este Jean-Claude Juncker. Sediul este în Bruxelles (Belgia).

- Consiliul Uniunii Europene. A fost înfinanțat în 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene). Reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și coordonează politicile UE. Membri sunt miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus discuțiilor. Fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6 luni. Sediu este în Bruxelles (Belgia).

- Parlamentul European. A fost înființat în anul 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în 1979. Este un organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de control. Este compus din 751 de deputați (membrii Parlamentului European). Președintele este Antonio Tajani. Sediul secretariatului este în Luxemburg, comisiile parlamentare sunt în Bruxelles (Belgia), iar ședințele plenare se desfățoară în Strasbourg (Franța).

- Consiliul European. A fost înființat în mai multe etape, în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009 (instituție a UE). Consiliul definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene. Membri sunt șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre ale UE, președintele Comisiei Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Președinte este Donald Tusk. Sediul este în Bruxelles (Belgia).

- Curtea de Justiție a Uniunii Europene. A fost înființat în 1952. Se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european. Membrii: Curtea de Justiție: câte 1 judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali. Tribunalul: 47 de judecători. În 2019, numărul acestora va crește la 56 (câte 2 judecători din fiecare țară a UE). Sediul este în Luxemburg.

- Curtea Eurepeană de Conturi. A fost înființat în anul 1977. Verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE. Are câte un reprezentant din fiecare țară a UE. Președintele este Klaus-Heiner Lehne. Sediul este în Luxemburg.

- Banca Centrală Europeană. A fost înființat în 1998. Banca gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica economică și monetară. Președintele este Mario Draghi. Este condusă de președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate statele membre. Sediul are în Frankfurt (Germania) .