Comunicarea în administrația publică

I. INTRODUCERE

Activitatea cu o deosebită importanță în cadrul organizațiilor o reprezintă comunicarea. Comunicarea este fundamentală pentru cooperarea umană și joacă un rol hotărâtor în activitatea curentă. Este un proces complex, cu multe posibilități de eroare și neînțelegere. Comunicarea este realizată prin folosirea unui set de aptitudini , acestea putând fi identificate și îmbunătățite prin practică.

Abilitatea de a comunica eficient , atât ca emițător cât și ca receptor ,îmbunătățește eficiența activității desfășurate.

II. NOȚIUNEA DE COMUNICARE

Termenul de comunicare provine din limba latina , de la cuvântul „ communis “ , care înseamnă „ a fi în legătură “ , sau „ a fi în relație “, dar și „a pune de accord “ , „a pune în comun“ sau „a împărtăși ceva celorlalți“ .

Comunicarea reprezintă un proces de interacțiune între persoane, grupuri , ca relație mijlocită prin cuvânt, imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei, indivizii își împărtășesc cunoștințe, experiențe, interese, atitudini, opinii și idei. Privită ca și proces , comunicarea constă în transmiterea și schimbul de informații sau mesaje între persoane. Comunicarea, înseamnă a spune celor din jur cine ești, ce vrei, pentru ce dorești un anumit lucru și care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ți atinge țelurile. În acest sens, a comunica înseamnă și a tăcea , a aștepta raspunsul, reacția celui căruia ai vrut să-l anunți că exiști și chiar vrei să-i transmiți ceva.

În literatura de specialitate se distinge o mare varietate de forme ale comunicării. Astfel avem următoarele tipuri de comunicare:

- comunicarea intrapersonală

- comunicarea interpersonal

- comunicarea în grup restrânscomunicarea public

- comunicarea în masă.

Comunicarea intrapersonală se referă la felul în care noi comunicăm cu noi înșine.

Comunicarea interpersonală se referă la modul în care comunicăm cu persoanele din jurul nostru , cu o persoană sau mai multe și într-un mod formal sau informal.

Comunicarea în grup restrâns se realizează cu trei sau mai multe persoane și are ca scop lucrul în echipă pentru a ajunge la un punct comun și pentru a rezolva osituația respectivă.

Comunicarea publică se referă la comunicarea cu grupuri mari iar comunicarea în masă presupune comunicarea prin mass-media adică prin intermediul radioului , televiziunii și internetului.

Pentru a observa cât de complex este domeniul comunicării , este suficient să se analizeze tipologia lui Daniel Dance . Acesta , în încercarea de a oferi o definire a comunicării , a precizat cinsprezece formulări , acestea punând accentul asupra unor aspecte sau a unor componente . Astfel, în definițiile comunicării se pune accentual pe :

- simboluri , vorbire, limbaj;

- interacțiune;

- înțelegerea (receptarea mesajelor) ;

- reducerea incertitudinii ( are ca scop căutarea de informație în scopul adaptării);

- procesul (întreaga secvență a transmiterii);

- transfer, transmitere ;

- legătură , unire;

- trăsături comune (acceptul de ambele părți) ;

- canal ;

- memorie;

- răspuns discriminatoriu;

- stimuli;

- intenție;

- momentul și situația;

- putere.