Competențele de conducere ale liderului

Introducere

Liderii militari conduc prin influențarea, motivarea și inspirarea organizațiilor lor interne și a mediului extern din jurul lor. Ca lider, abilitatea de a conduce alții este cea mai fundamentală dintre competențele de bază. Pentru a-și atinge succesul, liderii stabilesc o viziune clară și dezvoltă obiective realiste care răspund întrebărilor "cine, ce, când, unde și de ce". Odată ce obiectivele stabilite, liderii folosesc nivelul adecvat de influență pentru a motiva și a inspira subordonații.

Clausewitz a scris „la fel cum este nevoie de un arcaș puternic pentru a întinde arcul, așa este nevoie de o minte puternică pentru a-și conduce armata până la limită” . Conducătorii de astăzi înțeleg limitele resurselor lor, și menținerea bunăstării subordonaților lor în primul rând. Liderii militari trebuie să mențină întotdeauna și să consolideze rolul important al standardelor profesionale în toate eforturile și să inspire și să-i motiveze pe alții să-l urmeze.

În competențele conducere ale liderului sunt incluse patru competențe. Două se concentrează pe conducere și gradul de autoritate și influență: competența de a conduce pe alții și capacitatea de a influența dincolo de lanțul de comandă. Celelalte două competențe sunt: conducerea prin exemplu și comunicare .

Conducerea altor persoane implică influențarea subordonaților din organizația militară. Această competență are o serie de componente, de la punerea în aplicare a standardelor până la echilibrarea îngrijirii subordonaților uneori chiar împotriva cerințelor misiunii.

Extinderea influenței dincolo de lanțul de comandă necesită capacitatea de a funcționa într-un mediu și de a utiliza influența liderului în afara lanțului tradițional de comandă, inclusiv asupra structurilor de comandă superioare cât și inferioare . Aceasta include relaționarea cu alte persoane, de la militari din aceeași unitate, aliați, parteneri internaționali, resortisanți locali până la membri ale agențiilor guvernamentale sau neguvernamentale în anumite situații.

Conducerea prin exemplu este esențială pentru a conduce eficient pe termen lung. Liderul trebuie să fie un exemplu pe care subordonații să îl aprecieze și îl urmeze în ceea ce fac. Acțiunile liderului ar trebui să se bazeze pe valorile armatei.

Competența de comunicare asigură înțelegerea clară a ceea ce trebuie făcut și de ce, în cadrul organizației militare . Această competență ajută la menținerea unei concentrări clare asupra eforturilor subunității și de a atinge obiectivele și sarcinile și de asemenea pentru îndeplinirea misiunilor. Aceasta ajută la construirea consensului și este un instrument critic pentru a realiza operațiunile cu succes. Perfecționarea abilităților de comunicare se realizează dezvoltând abilități avansate de vorbire, de scris și de ascultare.

1. Competența de a conduce pe alții

Toate competențele de conducere ale liderului militar, în special în ceea ce privește conducerea altora, implică influența. Liderul poate folosi o varietate de tehnici pentru a influența pe ceilalți. Acestea variază de la obținerea conformității până la construirea angajamentului . Rezistența este opusul conformității și angajamentului. Există multe tehnici de influențare prin care liderul să îi facă pe subordonați să respecte anumite reguli sau să desfășoare o acțiune, liderul utilizând una sau mai multe dintre ele pentru a se potrivi cu specificul oricărei situații.

Conformitatea ca și metodă de influențare se bazează în primul rând pe autoritatea liderului . Oferirea unei comenzi directe unui subordonat este o abordare prin care se obține conformitate în timpul unei sarcini. Conformitatea este adecvată pentru cerințele imediate și pentru situațiile în care riscul poate fi tolerat. Tehnicile de conformitate sunt, de asemenea, potrivite pentru a fi utilizate cu alții care sunt relativ nefamiliari cu sarcinile lor sau care nu doresc sau nu pot să se angajeze pe deplin la cerere.

Influențarea concentrată pe conformitate nu este deosebit de eficientă atunci când obiectivul liderului este de a crea inițiativă și o înaltă valoare în cadrul echipei.

Influențarea concentrată pe angajament produce, în general, efecte mai bune și pe termen mult mai lung . Întrucât conformitatea schimbă numai comportamentul urmăritorului, angajamentul atinge atitudini și credințe mai profunde. De exemplu, atunci când liderul construiește responsabilitatea printre subordonați, probabil că subordonații vor demonstra mai multă inițiativă, implicare personală și creativitate. Angajamentul crește de la dorința unui individ de a câștiga un sentiment de control și de a dezvolta valoare de sine contribuind la organizație.

În funcție de obiectivul influenței, liderii pot întări angajamentul prin întărirea identificării subordonaților cu națiunea (loialitatea), armata (profesionalismul), unitatea sau organizația (serviciu altruist), conducerea unitară (respect) și locul de muncă (datoria) .

Pentru a reuși și a crea un angajament adevărat, subordonații ar trebui să perceapă tehnicile de influențare ca autentice și sincere. O influență pozitivă vine atunci când liderul face ceea ce este potrivit pentru armată, misiune, echipă și fiecare soldat individual. Influența negativă - reală și percepută - are loc atunci când liderul se concentrează în primul rând pe câștigul personal și îi lipsește conștiința de sine. Chiar intențiile onorabile, dacă sunt percepute în mod greșit de către adepți ca fiind doar în interesul liderului, vor da doar complianță. O percepție falsă poate declanșa efecte secundare involuntare, cum ar fi resentimentele față de lider și deteriorarea coeziunii unității . De aceea, capacitatea de influențare a liderului este o competență foarte importantă pe care liderul trebuie să o folosească.