Clasificarea serviciilor publice

Teoreticienii analizeaza serviciile publice din perspectiva unui sistem de utilitati in care consumatorul cumpara sau foloseste o anumita utilitate care-i ofera posibilitatea satisfacerii nevoilor personale sau sociale. In acest caz un serviciu se defineste ca fiind orice actiune sau executie pe care un subiect o poate efectua pentru altul, care este intangibila si care nu are drept consecinta transferul proprietatii asupra unui lucru.

Pentru satisfacerea necesitatilor comune (hrana, locuinta, transport, cultura, sanatate) membrii unei colectivitati au infiintat anumite organisme sociale ce poarta generic denumirea de serviciu public. Intr-un sens mai larg, se poate aprecia ca serviciile publice reprezinta ansambluri de persoane si lucruri create de catre o colectivitate publica in vederea satisfacerii unei nevoi publice si care sunt supuse autoritatii si controlului acesteia. In sens restans, serviciul public este activitatea sau ansamblul de activitati de interes general sau individual prestate de o institutie publica sau de organisme care fac parte dintr-un ansamblu administrativ cu scopul satisfacerii nevoilor publice. Pueterea publica este aceea care determina nevoile cu caracter public recunoscut si pentru satisfacerea carora nu se apeleaza la initiativa particulara. Lista nevoilor a caror satisfacere trebuie asigurata prin interventia serviciilor publice este fixata in functie de curntele ideologice, situatia economica si sociala, posibilitatile finaciare si tehnice ale locului si momentului. Interventia statului, a autoritatii publice in vederea satisfacerii unei nevoi recunoscute ca publica este mai mult sau mai putin profunda. Ea poate consta, de exemplu, in acordarea unor subventii catre intreprinderile particulare, fapt care antreneaza un anumit control asupra acestora sau, mergand mai departe, in decizia crearii de organisme proprii care sa realizeze sarcina publica. Adesea serviciile publice sunt create pentru prima data, necesitatile fiind noi, alteori ele se adauga celor deja existente. Uneori ele au dreptul sa stabileasca, in conditiile legii, propria amenajare generala, alteori doar cu aprobarea unei autoritati administrative superioare.

Serviciul public poate fi definit ca fiind acel sistem infiintat de autoritatile competente ale statului sau comunitatii locale cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte comune ale membrilor sociatatii, in regim de drept adminstrativ sau civil, in procesul de executare a legii.

Serviciile publice pot fi organizate fie la nivel national (serviciul public al transportului aerian, feroviar etc.), fie la nivel local (transportul in comun in cadrul unei localitati) si poarta denumiri diferite (secretariate, agentii, sectii, oficii, spitale, scoli, regii).

Capitolul II. Clasificarea serviciilor publice

Serviciul public este un organism creat de catre stat, judet sau comuna, cu o competenta si putere determinate, cu mijloacele financiare procurate din patrimoniul general al admnistratiei creatoare, pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat o satisfactie incompleta.

Pana nu demult, crearea serviciilor publice a constituit monopol de stat in toate tarile, indiferent de oranduirea sociala. Insa, pe masura extinderii democratiei sociale, inclusiv prin descentralizare, s-a inregistrat si se inregistreaza un transfer al acestui monopol de la nivel central la nivel local.

In prezent, statul pastreaza monopolul asupra unor servicii publice considerate de interes national pe care le infiinteaza si le coordoneaza centralizat, cum sunt: politia, starea civila, prevenirea si stingereaincendiilor, etc. Este vorba, in special, de crearea acelor servicii care afecteaza libertatile fundamentale ale cetatenilor sau care presupun aparitia unor categorii de institutii publice.

Serviciul public este mijlocul administratiei prin care se presteaza cetatenilor servicii de interes general, in regim de putere politica Infiintarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autoritatilor deliberative, respectiv al consiliilor locale iar organizarea si functionarea lor constituie atributul autoritatilor executive, adica al prefectiilor si primarilor.

Realitatea contemporana ne releva astazi o diversitate si o complexitate a organizarii si functionarii serviciilor publice, datotate specificitatii domeniilor in care se infiinteaza aceste tipuri de organisme sociale, precum si a multitudinii cerintelor colectivitatii.

In acest context, serviciile publice pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

1. Aria de manifestare a interesului ce urmeaza a fi satisfacut:

- servicii publice de interes national;

- servicii publice de interes teritorial/judetean;

- servicii publice de interes local ( la nivel de minicipiu, oras, comuna)

2. Sfera de activitate in care se manifesta serviciul public:

- servicii publice administrative (S.P.A.)

- servicii publice industriale si comerciale (S.P.I.C.)

3. Regulile juridice aplicabile:

- servicii publice care functioneaza in regim administrativ;

- servicii publice care functioneaza in regim mixt, de drept privat si de drept administrative (servicii publice concesionate in baza unui contract admiistrativ)

4. Agentii prestatori:

- organe sau autoritati ale administratiei publice (ministere, departamente, directii, oficii, servicii deconcentrate, serviciile din primarii si din consiliile judetene);

- institutii publice (scoli, universitati, spitale, ministere, radio, televiziunea);

- regii (organisme distincte coordonate de catre autoritati publice);

Emanuel Ablu, Drept administrativ si stiinta administratiei, Editura Fundatiei "Romania de maine", Bucuresti, 2005;

Irina Bilouseac, Servicii publice, note de curs pentru invatamant la distanta, Univ. Stefan cel Mare, 2015;

Alexandru Negoita, Stucturi, mecanisme si institutii administrative, Editura Sylvi, Bucuresti, 1996;

Liana Teodora Pascariu, Servicii publice la nivel european, note de curs, Univ. Stefan cel Mare, 2011