Analiza comparativă a dimensiunii și structurii resurselor financiare publice în România și Slovenia

Capitolul 1. Structura resurselor financiare publice conform clasificarii oficiale .

Ansamblul resurselor financiare publice (bugetare) este intocmit din elemente care se caracterizeaza prin trasaturi comune, dar comunica si insusiri privind formarea si folosirea lor, generând si efecte economico-sociale ce se deosebesc sensibil de la o componenta a acestora la alta. Pe aceasta baza, ele se pot aranja în functie de mai multe principii, fiecare categorie percepandu-se prin anumite caracteristici.

Dupa un prim principiu, si anume regularitatea folosirii lor resursele financiare publice sunt impartite în:

- resurse ordinare;

- resurse extraordinare.

Resursele financiare publice (bugetare) ordinare sunt folosite în mod obisnuit si în conditii social-economice considerate normale, cauza pentru care mai detine si numele de resurse curente sau obisnuite. Formele sub care se intocmesc aceste resurse se regasesc permanent în structura resurselor financiare publice, respectiv în bugetul ficarui an bugetar, iar prin importanta mare ce le revine constituie componenta fundamentala. În cadrul acestora, cele mai larg utilizate sunt:

1. impozitele, taxele si contributiile obligatorii (suportate de persoanele fizice si juridice);

2. veniturile din exploatarea întreprinderilor si proprietatilor din sectorul public.

Impozitele, ca si diversele taxe si contributii obligatorii similare lor însotesc existenta statului de-a lungul întregii sale istori, demonstrandu-se a fi, în permanenta, resurse necesare functionarii institutiilor publice. Stabilirea lor ca resurse financiare publice presupune redistribuirea veniturilor primare realizate de catre persoanele fizice si juridice. Într-o circumstanta apropiata, sub aspectul permanentei folosirii lor, se afla si veniturile realizate din exploatarea domeniilor si întreprinderilor ce formeaza sectorul economic public, în care se creaza produs national la a carui repartitie primara asista statul sau entitatile publice, în mod direct, în ipostaza de proprietar.

Resursele financiare publice extraordinare, asa cum s-au remarcat în timp, se disting de cele ordinare, în primul rând, prin caracterul temporar, nepermanent, al folosirii lor de catre stat, ceea ce presupune prezenta acestora numai în unii ani bugetari si absenta lor în alti ani. Caracterul extraordinar al folosirii acestei categorii de resurse se apreciaza a fi urmarea manifestarii unor fenomene sau situatii economico-sociale bizare, extraordinare, generatoare ale unor nevoi publice, respectiv cheltuieli impuse de împrejurari extraordinare într-o perioada sau alta, în care resursele curente (ordinare), posibile de procurat în mod obisnuit, sunt insuficiente.

Împrumutul de stat (public), ca resursa bugetara extraordinara, este utilizata frecvent si reprezinta anumite deprinderi generate de specificitatea relatiilor financiare pe care le prezinta, comparativ cu alte resurse. Asadar, practicarea împrumuturilor de stat pentru realizarea de resurse financiare publice (bugetare) se înscrie în sfera relatiilor de credit, în general, respectiv a creditului public, la care statul participa în situatia de debitor, iar persoanele care-i lasa disponibilitatile lor cu împrumut, în calitate de creditori ai statului.

Emisiunea (inflationista) de moneda, la rândul sau, poate alcatui o resursa financiara publica (bugetara) în masura în care statul, în virtutea dreptului sau exclusiv de a emite moneda nationala fara valoare intrinseca, pune în circulatie o suma de bani mai mare decât cea obiectiv necesara circulatiei monetare.

În mod normal, în totalitatea resurselor financiare publice, resursele ordinare au ponderea cea mai inalta. În majoritatea tarilor, resursele ordinare formeaza peste 90% din resursele financiare publice totale. Tendinta constatata în dezvoltarea resurselor financiare publice este de reducere a ponderii resurselor extraordinare, explicabila tocmai prin preocuparile guvernelor din majoritatea tarilor, în primul rând a celor evoluate, de a compensa bugetul public, finantând cheltuielile publice, în cea mai mare masura, pe seama veniturilor bugetare ordinare

Dupa un alt concept de ierarhizare, adica, continutul economic al proceselor pe care le demonstreaza formarea resurselor financiare publice, acestea pot fi grupate în urmatoarele categorii:

- resurse (venituri) fiscale;

- resurse (venituri) nefiscale;

- resurse de trezorie

- resurse împrumutate pe termen mediu si lung;

- resurse din emisiunea (inflationista) de moneda.

Resursele fiscale se caracterizeaza prin continutul lor de procese economice de redistribuire a produsului intern brut sau avutiei nationale, de la persoanele fizice si juridice, la dispozitia autoritatilor publice. Aceste actiuni se concretizeaza ca prelevari cu insusire obligatorie sub formele caracteristice ale impozitelor, taxelor sau contributiilor la constituirea diverselor fonduri financiare publice. Resursele fiscale garanteaza cea mai mare parte a resurselor frecvente ale statului.