Administratia publica in teritoriu Activitatea executiva infaptuita de administratia publica se realizeaza in cea mai mare parte a ei in teritoriu, deoarece, de regula, autoritatile centrale nu pot rezolva singure si in mod exclusiv acele sarcini executive ce revin in mod specific nivelului local de abordare. In acest sens, in teritoriu putem distinge administratia publica locala, a colectivitatii respective, constituita din autoritati sau organe locale - respectiv consiliile locale, de diferite nivele organizatorice - si cele judetene, primarul si serviciile publice locale si judetene, prefectul, ca reprezentant al guvernului in teritoriu, si serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate organizate, dupa caz, deconcentrate, ca structuri in unitatile administrativ-teritoriale. Sectiunea I-a. Consiliile locale si judetene - 1. Natura juridica, locul si rolul consiliilor in sistemul administratiei publice Potrivit Constitutie revizuite (art. 120/1) si a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 (art.2 alin.1)302 in unitatile administrativ-teritoriale administratia publica se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii si deconcentrarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit. Potrivit Constitutiei (art. 121 alin. 1 si 2), autoritatile reprezentative ale administratiei publice din comune si orase prin care se realizeaza autonomia locala sunt consiliile locale, precum si primarii, care rezolva treburile publice din respectivele unitati administrativ-teritoriale. Consiliile locale si primarii sunt autoritati eligibile si autonome, primele avand caracter deliberativ, iar ultimele caracter executiv. In fiecare unitate administrativ-teritoriala functioneaza cate un consiliu local, in cazul localitatilor, si judetean, in cazul judetelor. Aceste unitati in care functioneaza respectivele autoritati sunt comunele si orasele, ca localitati, precum si judetele (art. 18 alin. 1). Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate. Unele orase pot fi declarate, in conditiile legii, municipii. Municipiile, la randul lor, pot avea subdiviziuni administrativ-teritoriale (de exemplu, sectoarele Municipiului Bucuresti), a caror delimitare si organizare se stabilesc prin lege, si in cadrul carora pot fi constituite autoritatile administratiei publice locale (art. 18 alin. 5). De asemenea, delimitarea comunelor, oraselor si judetelor se face tot prin lege, ca si orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora303, si numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ-teritoriale respective, prin referendum, organizat potrivit legii (art. 20). Potrivit Constitutiei (art. 73 alin. 3 lit. o) organizarea administratiei locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala se face prin lege organica. Legea nr. 215/2001 reuneste in mod unitar atat organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice locale, cat si regimul general al autonomiei locale, legiuitorul nerecurgand la doua reglementari distincte in materie. Consiliile locale si judetene sunt autoritati reprezentative ale administratiei publice locale cu caracter eligibil, colegial si deliberativ, exercitand o competenta generala in baza autonomiei locale de care dispun, hotarand, in conditiile legii, in treburile publice vizand interesele colectivitatilor pe care le reprezinta. a. Consiliile locale si judetene sunt autoritati ale administratiei publice conform definirii lor legale, cat si pentru faptul ca realizeaza activitatea executiva exercitand astfel o putere sau o forma ori o functie fundamentala de activitate publica realizata, in principal, de catre intreg sistemul administratiei de stat, dar aici, in cazul nostru, aceasta infaptuire are loc la un nivel teritorial mai redus. De altfel, natura juridica administrativa a acestor autoritati rezulta, pe deplin, si din specificul atributiilor conferite, precum si din modul lor de organizare si functionare. b. Consiliile locale si judetene sunt, in mod evident, autoritati locale, intrucat, pe de o parte, isi desfasoara activitatea numai in limitele unitatilor administrativ-teritoriale in care au fost alese304, iar, pe de alta parte, exercita atributii de interes pentru acest nivel teritorial de constituire a colectivitatii umane potrivit principiului autonomiei locale. Conform criteriului competentei teritoriale, ele reprezinta o grupare distincta in cadrul sistemului executiv, diferita de organele centrale, inclusa in administratia publica locala, respectiv autoritati comunale, orasenesti si judetene, ce exercita puterea publica locala, in numele si interesul colectivitatii teritoriale pe care o reprezinta. Desigur, rezulta ca simplul fapt al actionarii in limitele unei unitati administrativ-teritoriale nu poate constitui, prin el insusi, un criteriu suficient pentru a caracteriza o autoritate ca fiind de natura locala - ci doar, cel mult teritoriala - deoarece intre aceste limite mai actioneaza si organe in teritoriu ale unor autoritati executive centrale, care nu au caracter local, cum sunt cele ale diverselor ministere, ale Bancii Nationale a Romaniei, Serviciului Roman de Informatii, etc. In acest sens modul de constituire, functionare si cel de exercitare a atributiilor indica definitoriu caracterul local sau nu al unei categorii de organe ale statului. c. Consiliile locale si judetene sunt organe cu competenta generala in unitatile in care functioneaza gestionand, sub propria responsabilitate, interesele colectivitatilor pe care le reprezinta. In acest sens ele hotarasc in tot ceea ce priveste administrarea intereselor publice locale, precum si rezolvarea treburilor publice in conditiile legii. In primul rand, competentele si atributiile consiliilor se stabilesc numai prin lege, ele fiind depline si exclusive, cu exceptia cazurilor prevazute de lege (art. 2 alin. 1). In al doilea rand, incredintarea de competente si de atributii stabilite prin lege trebuie sa revina spre exercitare autoritatilor locale care se gasesc cel mai aproape de cetatean (art. 7 alin. 1). In al treilea rand, autoritatile administratiei publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilitati autoritatilor administratiei publice locale in procesul deconcentrarii sau descentralizarii unor servicii publice proprii ori al crearii de noi servicii publice, fara asigurarea mijloacelor financiare corespunzatoare pentru realizarea respectivelor responsabilitati. In al patrulea rand, incredintarea de competente si atributii pentru alte autoritati decat cele locale, precum si exercitarea lor trebuie sa tina seama de amplasarea si de natura raspunderii ce le revine, precum si de cerintele de eficienta si eficacitate (art. 7 alin. 2). Aceasta prevedere se doreste a fi o ilustrare a principiului subsidiaritatii care, desigur, ar fi putut fi formulat mai categoric in sensul obligativitatii interventiei autoritatilor centrale in domeniile care nu tin de competenta lor exclusiva decat daca si in masura in care obiectivele unei activitati locale nu pot fi realizate de autoritatile locale datorita dimensiunilor sau efectelor pe care ar urma sa le produca, depasind capacitatile sau posibilitatile locale (asa cum prevedea si art. 1 alin. 31 din Ordonanta de urgenta nr. 22/1997 abrogata prin Decizia nr. 83/1998 a Curtii Constitutionale).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
