Consideratii generale Administratia publica, ca si categorie de autoritati reprezentand puterea executiva este un subsistem in cadrul autoritatilor statului si prin urmare si o componenta a sistemului social global. Ea reprezinta o reunire de elemente dispuse intr-o anumita structura si supuse unor interactiuni atat intre partile care o compun, cat si intre ansamblul propriu-zis raportat la mediile social, politic si juridic in care acesta se integreaza. Administratia publica are un rol important in societatea contemporana, ca expresie a interventiei multiple si diferentiate a puterii executive in asigurarea organizarii si desfasurarii normale a raporturilor sociale in cele mai diverse domenii de activitate. Autoritatile administratiei publice centrale de specialitate sunt in exclusivitate autoritati ale administratiei de stat, in timp ce autoritatile administratiei publice din unitatile administrativ-teritorial se impart in: servicii publice ale autoritatilor administratiei publice de specialitate deconcentrate in unitatile administrativ-teritoriale si autoritati administrative autonome ale comunelor, oraselor si judetelor. Principiile administratiei publice locale Actualul cadru legislativ al organizarii si functionarii autoritatilor administratiei publice locale, Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, adauga celor trei principii constitutionale alte trei principii. Astfel, alaturi de principiul autonomiei, de principiul legalitatii si de principiul descentralizarii serviciilor publice, Legea nr. 215/2001, privind administratia publica locala adauga principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale si principiul consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. Daca ne raportam la principiile contemporane de organizare a administratiei publice locale, vom retine ca, organizarea administratiei publice locale din Romania, potrivit actualei Constitutii, se bazeaza pe aplicarea principiilor fundamentale dominante in prezent, nu doar in Europa, ci in intreaga lume. Initial, centralizarea si descentralizarea nu au fost notiuni juridice, se apreciaza in doctrina administrativa actuala1, ci ele exprimau tendintele politice administrative, legate de istorie, de regimul constitutional, de cerintele practice. Ca orice tendinte, ele comporta grade si modalitati. Prin dreptul administrativ, centralizarea si descentralizarea au luat forme prin care se concretizeaza. Prin aplicarea acestor principii se incearca rezolvarea celor doua tendinte care se manifesta in guvernarea oricarei tari, si anume: tendinta la unitate (centralizarea) si tendinta la diversitate (descentralizarea). - Centralizarea concentreaza ansamblul sarcinilor administrative din teritoriul national, la nivelul statului, sarcini a caror indeplinire si-o asuma printr-o administratie ierarhizata si unificata. - Deconcentrarea constituie o masura intermediara in procesul descentralizarii, fiind privita ca transfer de atributii de la centru la agentii puterii centrale aflati la conducerea diferitelor organisme locale. - Descentralizarea, insa, nu reprezinta opusul centralizarii ci micsorarea ei, diminuarea concentrarii puterilor. Natura juridica, locul si caracterele consiliilor locale in sistemul administratiei publice Potrivit art. 3 din Constitutie si art. 18 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, in cadrul statului nostru, "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase, si judete. Unele orase, in conditiile legii, putand fi declarate municipii." Municipiile pot avea subdiviziuni administrativ-teritoriale a caror delimitare si organizare se stabileste de asemenea prin lege. In cadrul acestora se pot constitui autoritati ale administratiei publice locale. Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate sau catune. Prin "organizare administrativa a teritoriului" se intelege delimitarea acestuia in "unitati administrativ-teritoriale", in scopul situarii autoritatilor administratiei publice locale si judetene in cadrul unui teritoriu, precum si a instantelor judecatoresti, ca si in scopul aplicarii principiului autonomiei locale si al descentralizarii serviciilor publice. Ordinea nominalizarii unitatilor administrativ-teritoriale nu este intamplatoare, comuna si orasul constituind unitatile de baza. Unitatile administrativ-teritoriale au personalitate juridica si organe proprii de conducere care se ocupa de solutionarea problemelor de interes local, acestea fiind consiliile locale si primarii. In fiecare unitate administrativ-teritoriala functioneaza cate un consiliu local. Consiliile locale sunt autoritati deliberative, iar primarii sunt autoritati executive, insa atat consiliile locale cat si primarii sunt autoritati ale administratiei autonome. O definitie mai clara si mai complexa o da Constitutia in art. 120. Conform acesteia, consiliile locale sunt autoritati ale administratiei publice deliberative prin care se realizeaza autonomia locala, avand rolul de a rezolva treburile publice din comune si orase, in conditiile prevazute de lege. Consiliile locale sunt autoritati reprezentative ale administratiei publice locale cu caracter eligibil, colegial si deliberativ exercitand o competenta generala in baza autonomiei locale de care dispun, hotarand in conditiile legii, in treburile publice vizand interesele colectivitatilor pe care le reprezinta.
Dana Apostol Tofan, "Drept administrativ, volumul I", Editura All Beck, Bucuresti, 2003; Dumitru Brezoianu,"Drept administrativ. Partea speciala", Editura Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti, 2002; Rodica Narcisa Petrescu, "Drept administrativ", Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
