Administratia publica centrala in vechiul regat

Extras din referat Cum descarc?

1.Clarificari terminologie si principiale
In aceasta epoca, dezvoltarea treptata a doctrinei ramanesti de specialitate a permis clarificarea a o serie de concepte vehiculate in legatura cu organizarea administratiei publice. Printre acestea, sintagmei administratie publica centrala i se confereau mai multe sensuri, delimitate in functie de competenta conferita anumitor organe administrative.
In primul rand, in functie de intinderea totala a acestei competente, administratia publica centrala desemna acele organe administrative a caror competenta se intindea pe intreg teritoriul tarii. Aceste organe aveau in vedere guvernul, ministerele si alte servicii publice autonome sau aflate in subordinea ministerelor, localizate in capitala.
In al doilea rand, avand in vedere interesul promovat de organele administrative prin competenta lor, administratia publica centrala urmarea realizarea interesului general. Prin aceasta, ea se opunea administratiei publice locale sau autonome care urmeaza realizarea intereselor specifice ale diferitelor colectivitati locale teritorile.
In 1866 Noua constitutie a Romaniei venea cu o reglementare completa cu o structura tehnico-legislativa care nu era cunoscut in epoca lui Cuza. In perioada acestea nu regele ci ministrii sai erau raspunzatori si responsabili.Era ridicat dreptul regelui de a face acte valabile si raspunderea prin contrasemnare era preluat de ministrii.Din iresponsabilitatea regelui decurgea urmatorul :
-Regele, cu exceptia numirii ministrilor, nu avea nici o initiativa guvernamentala, aceasta apartinand ministrilor
-Fara vointa unui ministru, regele nu avea libertate de actiune
-Pentru ca un act al regelui sa fie producator de efecte juridice, el trebuia sa fie semnat obligatoriu de un ministru si nu de un alt inalt functionar
-Pentru ca actul sa fie valabil, trebuia sa existe pe el contrasemnatura materiala a ministrului.Simplul acord de vointa al ministrului nu era suficient
-Ca urmare a contrasemnarii, regele nu raspundea nici politic, nici juridic, nici moral
Coloralul obligatoriu al iresponsabilitatii regelui era responsabilitatea ministrilor sai, fara de care exercitarea puterii executive ar fi putut degenera, devenind abuziva.Legea responsabilitatii ministeriale din mai 1879 reglementa institutia guvernului, fara insa a-i asuma explicit o raspundere politica in fata parlamentului. Responsabilitatea ministeriala era de urmatoarele feluri:
-Raspundere politica cand era desemnat de lege persoana primului-ministru din parlamentari, dar persoana printrun vot de blam putea sa fie demis (daca parlamentul nu era acord cu politica ministerului) cu intregul guvern daca acesta solidariza cu el.
-Raspundere penala cand ministrii urmau sa raspunda pentru savarsirea unor infractiuni speciale individuale, dar si solidara cand infractiunea a fost comisa in comun de toti membrii guvernului. 
-Raspunderea civila a ministrilor era cand ministrul cu rea credinta cauzase o dauna statului ori ministrul a expus statul la plata de daune catre particulari. Ministrul era pus raspunderii cu acordul Parlamentului.Raspunderea ministeriala in materie civila era exclusiv individuala.
Dincolo de aspectele teoretice, mecanismele regimului parlamentar au avut o aplicabilitate limitata in perioada 1866-1918.A fost cazuri in care guvernul a cazut ca urmare a votului de blam dat catre parlament. In centrul atentiei transpare, insa un raport atipic intre executiv si legislativ. La baza acestuia stateaua doua atributii ale regelui: cea de a recruta cabinetul si a dizolva parlamentul.
2.Organele administratiei publice centrale
In cursul secolului al XIX-lea, conceptul de guvernare a cunoscut in teoria si practica administrativa europeana un proces de nuantare semantica. In cadrul acestui proces, activitatea de executare propriu-zisa a legilor s-a separat treptat de activitatea mult mai complexa de directionare a politicii generale a statului. Sub influenta franceza, doctrina administrativa romaneasca a preluat si ea cele doua sensuri, facand la randul sau distrinctie intre cele doua activitati ale puterii executive, pe care le-a denumit guvernare si administrare.Guvernare se ocupa cu aplicarea dispozitiilor constitutionale in ceea ce privea raporturile puterii executive cu parlamentul, precum si cu directiunea intereselor generale ale statului atat in exterior, cat si in interior.Administrarea avea in vedere executarea concreta a legilor de interes general si a actelor de guvernamant, deci activitatea de guvernare era una de aplicare si de directionare si activitatea administrativa era una de executare propriu-zisa.De aici nu trebuia sa se traga concluzia ca activitatea guvernamentala si cea administrativa erau paralele, dimpotriva ele erau interdependente tinzand, deseori, a se confunda astfel guvernarea fara administrare nu putea exista.Politica guverneaza, administratia lucreaza.Cele doua activitati se completeau, in consecinta, reciproc.Ele sunt, asa cum arata plastic M.Serrigny, o singura scara ocupata de aceeasi putere: ea se numeste guvernamant pe treptele sale superioare si administratie pe cele inferioare.Avand in vedere ca executivul guverneaza si administreaza in acelasi tim, a existat permanent tendinta de a confunda cele doua activitati, mai ales datorita faptului ca erau realizate, an parte, de aceleasi organe.Gasim in sfera executivului atat pe rege cat si guvernul, ministri si subsecretarii de stat.Regele era titularul puterii executive, nu era implicat in activitatea guvernamentala dar avea atributii in cadrul administrativului.Presedintele de Ministri si Consiliul de Ministri reprezentau organul fundamental al activitatii guvernamentale dar sunt si capul activitatii administrative.
Potrivit Constitutiei din 1866, monarhul (numit initial Domn, apoi Rege) detinea puterea executiva. El nu era insa si proprietarul suveran al acesteia, intrucat toate puterile statului emanau de la natiune. Aceasta insemna ca monarhul era doar depozitarul puterii executive, motiv pentru care el o detinea in calitate de inalt functionar al statului. Avand calitatea de conducator al puterii executive, monarhul era in acelasi timp si sef al guvernamantului si sef al administratiei publice. Textul Constitutiei nu ii atribuia insa actiunea de guvernare, care revenea ministrilor sai.In ciuda acestui fapt, monarhul era totusi un element activ in viata politica si administrativa a tarii. El organiza, comanda, proteja si administra in limitele pe care le fixase Constitutia si in baza propriei sale vointe. Prin urmare, atat Guvernul, cat si administratia publica trebuiau sa colaboreze cu el pentru a-si putea desfasura activitatea.Monarhul desemna persoana primului ministru, numea si revoca din functie pe ministri, facea regulamente pentru unerea in aplicare a legilor, numea sau confirma in functiile publice, conferea decoratii, era comandantul suprem al armatei, acorda gratierea si amnistia, avea drept de a bate moneda, incheia tratate si convensii cu alte state.


Fisiere in arhiva (1):

  • Administratia publica centrala in vechiul regat.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

MANUEL GUTAN
ISTORIA ADMINISTRATIEI PUBLICE ROMANESTI
Ed.Universitatii "Lucian Blaga" Sibiu,2005
S.NEAGOE
ISTORIA GUVERNELOR ROMANIEI
Ed.Machiavelli, Bucuresti, 1999
IOAN MURARU
DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE
Ed.Actami, Bucuresti, 1998


Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!