<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:31:05 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Economia Politica Sistemul Stiintei Politice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-economia_politica_sistemul_stiintei_politice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Rolul esential al economiei in viata societatii a determinat cercetarea si studierea ei sistematica cu metode si tehnici specifice. Pentru a raspunde nevoii de cunoastere aprofundata a celui mai important domeniu al sistemului social s-a format stiinta economica. Economia politica face parte din marea familie a stiintei economice. Initial ea se identifica cu intreaga stiinta economica. Ulterior, s-a detasat intr-o disciplina separata, odata cu delimitarea domeniuluieconomiei in viata societatii si constituirea acestuia ca obiect de cercetare stiintifica. Formarea stiintei economice a raspuns unor imperative ale vietii economice, necesitati de a aseza pe principiul rationalitatii economice actiunile agentilor in vederea depasirii decalajului dintre resursele limitate si nevoile nelimitate. Problema esentiala a stiintei economice consta in asimilarea de catre agentii a principiilor, metodelor, tehnicilor in baza carora ei sa poata depasi constringerile generate de insuficienta resurselor in raport cu nevoile, la un moment dat. Ea are rolul de a forma, la nivelul subiectilor economici, un mod de gindire si un comportament care sa le permitaca, pornind de la anumite premise, sa obtina rezultate (satisfactii) maxime cu eforturile (sfortari) minime, adica sa actioneze eficient. Majoritatea economistilor cum ar fi (HENRI GUITTON, PAUL SAMUELSON, WILHELM ROPKE si CHARLES GIDE) considera ca acesta este de fapt punctul de plecare al stiintei economice, ca esteatat de mult implicata si solicitata in solutionarea tensiunilor dintre resurse si nevoi, incit- apreciaza acestia-daca resursele s-ar fi gasit din abundenta, stiinta economica nu mai ar avea obiect. Stiinta economica s-ar fi nascut in cadrul filozofiei. Contopirea ideilor economice cu cele filzofice este ilustrata si de preocuparile lui ADAM SMITH, parintele economiei clasice, care a fost profesor de folozofie morala. Treptat, cunoasterea economica s-a constituit intr-o stiinta independenta, distincta, de sine statatoare. Dezvoltarea si diversificarea vietii economice, necesitatea cunoasterii economieica un tot unitar, ca un organism viu, dar si a partilor sale componente, au adus la desprinderea din stiinta economica (identificata la inceput cu economia stiinte economice consacrate studierii diferitelor domenii si ramuri ale economiei (economia industriei, a agriculturii, a turismului, economia muncii, a invatamintului, a stiintei, economia mondiala, statistica etc. ). Totodata, si-au facut aparitia si si-au impus ca discipline economice distincte o serie de stiinte integratoare, de granita sau de contact cu alte stiinte (econometria, economia protectiei mediului natural, cibernetica economica, ergonomica s. a. ) ca reflectare a cerintelor de cercetare si studiere multilaterala, inter si pluridisciplinara a diverselor laturi sau componente ale vietii economice. In tara noastra, Dionisie Pop Martian a ptrzentat in 1858 o clasificare a stiintei economice in patru categorii: -economia sociala -economia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Liberalismul Doctrina Fundamentala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-liberalismul_doctrina_fundamentala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Problema organizarii si conducerii societatii i-a preocupat pe oamenii politici si pe teoreticienii domeniului politic din cele mai vechi timpuri. In perioada revolutiilor burgheze, precum si in cea post revolutionara, se infruntau in societatea europeana diferite curente de gindire social-politica. Toate erau preocupate de gasirea celor mai bune cai de organizare si de dezvoltare a tarilor respective. Fiecare considera ca proiectul sau exprima adevarata cale pe care trebuie sa mearga societatea. Politologia, stiintele politice opereaza cu categoria sau conceptul de doctrina politica, adica un ansamblu de teze sau cunostinte coerente, calauzite de un principiu unificator sau de un set de principii de transformare a societatii, organic unite si interconditionate. Acestea evolueaza si tind sa orienteze realitatea politica in lumina unor valori care exprima interese si optiuni sociale, economice, ideologice similare, specifice unui grup, unei categorii sociale sau unei clase sociale, intr-un anumit timp istoric. Doctrina politica, evident, exprima interesele unui anumit grup social, intr-o anumita etapa istorica si defineste pozitia sau conceptia acestuia fata de problemele fundamentale ale organizarii politice. Unii politologi sustin ca elementele constitutive ale unei doctrine politice sunt doua: asupra situatiei sociale sau /si asupra evolutiei sociale si un ideal social. Intr-un anume fel, doctrina politica ca o configuratie ideala, in sensul de formulare a unor conceptii care urmaresc sa aiba efecte, direct sau indirect, asupra dezvoltarii societatii, influientind luptele socio-politice pe termen mai lung sau mai scurt, pe plan national sau international. Istoria bogata si complexa a luptelor politice releva ca o doctrina sau conceptie politica, particularizarea doctrinei intr-un context social determinat sunt influente si active in masura in care oamenii care exercita puterea le asimileaza si le transforma in principii de actiune, de modelare a dezvoltarii sociale, economice si politice. Dintr-o asemenea perspectiva, examinate istoric, doctrinele politice se arata a fi indeplinit sau a exercita roluri progresiste, conservatoare sau retrograde, in functie de interesele exprimate, de telurile si valorile ce le calauzesc. De altfel, aproape orice doctrina politica este dinamica, se dezvolta in raport cu viata sociala, iar in caz contrar, se osifica, devine dogma sau se poate transforma intr-o utopie, o profetie, un mit, in sensul de continua promisiune a ceva realizabil cindva. In ce priveste dogma fara a intra in detalii este de relevat ca acesta are sensul de invatatura sau teza considerata ca imobila, acceptata necritic, fara a se lua in considerare conditiile concrete, evolutia cunoasterii sau a proceselor sociale etc. uneori in literatura politologica se considera dogma orice politica ce se ghideaza dupa anumite principii constante, acesteia opunindu-i-se pragmatismul. In plan socio-politic, prin prisma]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Partidele Politice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-partidele_politice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Partidele politice pot fi definite ca asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmareste, pe baza unei platforme (program), definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, asociatii care au, si-si afirma clar si deschis, vocatia si aptitudinea guvernarii. Partidul are mai multe nivele de organizare in functie de numarul de membri si de influenta electorala. In privinta raportului cu membrii partidul politic apare ca o conventi care stabileste cat de stransa este relatia dintre partid sii individ. Primul nivel al participarii la viata politica este constituit de electorat. Electorii reprezinta forma cea mai slaba de atasament fata de partid, ei nu sunt juridic membri dar sprijina partidul Al doilea nivel este constituit de catre simpatizanti, acestia nu sunt membri dar spre deosebire de electori participa la reuniunile publice (si varsa ocazional sume de bani). Al treilea nivel este reprezentat de membri. Membrii sunt persoane care fac juridic parte din partidele politice, varsa periodic sume de bani numite cotizatii, aceasta fiind cea mai stransa legatura cu partidul. Un partid isi formuleaza lista cu membri in functie de cotizanti. Un al patrulea nivel este reprezentat de militanti, adica acei membri care isi dedica o parte din timp activitatilor de partid: imprastie presa, scriu scrisorile si declaratiile, participa la campaniile electorale. Dintre militanti sunt selectionati functionarii care sunt platiti. Al cincilea nivel esta reprezentat de conducere. Liderii de partid sunt acele persoane care au dreptul sa reprezinte partidul in raport cu tertii si cu statul si care determina strategia si stabilesc tacticile partidului. Ei fac parte din elita politica. Functiile partidelor: 1) Contribuie la definirea si exprimarea vointei cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei; 2) Indeplinesc functiile unui organ constitutional si anume: - functia electorala, - functia de control / de orientare a partidelor politice, - functia de definire si exprimare a pozitiilor politice; In Romania art. 8 din Constitutie stipuleaza ca partidele politice contribuie la definirea si exprimarea vointei publice a cetatenilor. Aceasta functie esentiala se dimensioneza in raport de valorile democratiei constitutionale astfel cum sunt ele definite in art. 1 si in art. 8 din Constitutie: 1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garntie a democratiei constitutionale 2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definitivarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei Dispozitii juridice privind partidele politice prevazute in Constitutia Romaniei si in Legea Partidelor Intr-un stat democratic si de drept consacrarea prin Constitutie a unor reguli]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Partidele Politice - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-partidele_politice_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: puterea de a guverna, prin care se deosebeste de alte asociatii permanente urmarind alte scopuri. Partidul politic trebuie sa lucreze in plina publicitate. Adica mai pot exista asociatii cu tendinta de a pune mana pe putere, dar acestea nu sunt partide: nihilistii, fracmasonii, mafia etc. Se vede ca d-l Gusti nu vorbeste de partidul politic in general. Ci de un anumit partid politic, si anume de partidul politic al democratiilor moderne. Pentru a putea cuprinde toate cazurile posibile, o definitie adecvata pentru partidul politic poate sa fie astfel: Orice asociatie de cetateni nazuind a acapara puterea politica (prin orice mijloace si pe orice cai) este un partid politic. Fixand structura fundamentala, adica diferentierea intre clasa politica si multime, formarea de partide politice se va referii in mod necesarla raporturile intre clasa politica si multime si la schimbari de structura in interiorul acestor doua parti constitutive ale sistemului politic. Cand rasa, limba, religia, interesele economice, trebuintele materiale si ideale ar fi Identice si opuse unor comunitati de alta rasa, limba, religie si de alt gen de viata coeziunea interna ar cat se poate de perfecta si cele doua grupuri (diferentiale numai in baza diviziunii muncii politice) ar fi in stare de echilibru. Am amintit insa ca un astfel de echilibru ar presupune o diferentiere politica organica, biologica, adica indivizii celor doua clase ar trebui sa aiba o constitutie psiho-fizica deosebita si adaptata functiunii lor, adica unii sa fie nascuri si organizati pentru dominatiune, ceilalti pentru ascultare. Analizand constitutia psiho-fizica individuala, gasim ca realizarea unui echilibru perfecta este imposibila, dar, pe de alta parte, gasim totusi ca natura individuala este maleabila si adaptabila la cele mai diferite functiuni, astfel ca dintr-un substrat cu o diferentiere organica foarte redusa (sexe si varste) se pot naste forme sociale foarte variate si complexe. Si animalul interpreteaza fenomenele, dar la om intervine graiul, posibilitatea de comunicare a interpretarii si transmitere de la un individ la altul si de la o generatie la alta. Astfel cu ajutorul graiului, se formeaza concepte, care transforma realitatea sensibila si vesnic schimbatoare intr-o realitate inteligibila, fata de care indivizii care au aceleasi concepte actioneaza intr-un mod uniform. In mediul social, adica in grupul social din care face parte (familie etc) individul gaseste un sistem de concepte, in baza caruia isi orienteaza actiunea fata de lumea inconjuratoare. Durkeim a incercat sa dovedeasca ca acest sistem de concepte a fost intai de natura religioasa, iar din religie s-au diferentiat apoi celalalte sisteme concepte. Auguste Comte luand ca criteriu al progresului rationalizarea progresiva a conceptelor (concordanta actiunii omenesti cu legile naturale = obiective) a elaborat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Partidele Politice - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-partidele_politice_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale. (Articolul 8, alineatul 1 din Constitutia Romaniei) Rolul asumat in ultimul secol de catre partide in desfasurarea procesului democratic, incepand cu gruparea cetatenilor in functie de opinii, ideologii, interese comune si terminand cu organizarea alegerilor, activitatea parlamentara sau guvernamentala le-a consacrat ca un instrument indispensabil al democratiei reprezentative. Plura-lismul este o emblematica a democratiei. Alegerea organelor reprezentative este o conditie necesara dar nu si suficienta a democratiei repezenative. Este absolut necesar sa se propuna alegatorilor alternative politice pentru ca fiecare sa aleaga acea varianta care i se potriveste. Din aceasta cauza pluralismul politic este o caracteristica inerenta a democratiei reprezenative. W. Churchil spunea ca, democratia reprezentativa este cel mai prost regim, exceptandu-le pe toate celelalte . De fapt democratia se manifesta cu adevarat odata cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca institutii politice, ele putand sa desfasoare o activitate sistematica si de amploare numai intr-un climat democratic autentic. Deci, aparitia patidelor este strans corelata cu aparitia si dezvoltatrea democratiei reprezenatative (legata de aparitia parlamenatrismului), cu momentul in care puterea politica exprima vointa poporului. Partidele politice isi au originea in antichitate dar ele nu au avut aceeasi pondere si semnificatie in toate oranduirile sociale. In acest punct de plecare, partidele repre-zentau grupuri, factiuni, camarile etc. In Grecia Antica, Tucidide spunea referitor la partide: partidele nu se alcatuiesc in armonie cu legile, pentru binele general, ci pentru foloase personale . In acest sens ne este adus ca exemplu razboiul peloponeziac, in care partidele erau impartite in functie de interese astfel: - partidul aristocratiei - care chema la lupta pe spartani Totusi chiar daca partidele in acea vreme reprezentau anumite interese de grup, ele au asigurat in Grecia Antica, trecerea de la barbarie la civilizatie. Totodata ele au favorizat scindarea oamenilor in: liberi si sclavi, bogati si saraci, exploatatori si exploatati. La inceput au existat doua alternative de regim politic: oligarhia (reprezentata in Grecia de eupatrizi - mari propietari funciari) si democratia (guvernarea poporului - formata din agricultori, pastori, navigatori, negustori etc). In baza aceastei impartiri apar trei partide politice: - pedeenii (oamenii de la campie - proprietarii funciari) - paralienii (oamenii de la tarmul marii - negustorii) - diacrienii (oamenii de la munte - agricultori, pastori) fiecare optand pentru un anumit tip de regim si anume: oligarhic, moderat si democratic. Am amintit tipurile de partide si regimuri existente in Grecia Antica deoarece se poate observa inca din acea vreme ca, democratia insemna guvernarea poporului (guvernarea dupa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Partidele Politice Din 1989</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-partidele_politice_din_1989.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ideea de baza a lucrarii de fata o constituie partidele politice, sistemele de partide din Romania tratate din perspectiva valorilor democratiei si a consolidarii acesteia. Accentul lucrarii cade pe impulsul politic nou pe care partidele nou aparute intrand intr-un fel de reactie chimica, o genereaza. Nu exista democratie fara partide, dar reciproca insa nu este valabila: caci partidele nu pot garanta prin simpla lor existenta, democratia. Ipoteza In lucrarea de fata incerc sa observ si sa analizez evolutia sistemelor de partide in Romania, dupa 1989, ca punct de referinta in istoria celor doua state; momentul in care sistemul comunist se prabuseste, lasand loc aparitiei pluralismului si a viziunilor socio-economice de tip liberal. Important este de observat impactul pe care partidele politice nou aparute l-a avut asupra societatii, si modul in care acestea au reusit sa implementeze politica liberala. Pornind de la aceste premise am incercat sa observ totodata ce elemente diferentiaza cele doua cazuri luate in discutie, pornind de la ideea ca amandoua au fost timp de cateva decenii sub acelasi regim politic. Democratia nu poate exista cu adevarat decat daca indivizii se grupeaza in functie de scopurile si afinitatile lor politice, adica daca intre un individ si stat se insereaza acele formatiuni colective, fiecare reprezentand o anume orientare comuna pentru membrii sai, un partid politic In conformitate cu precizarile facute de Maurice Duverger un sistem de partide al unei tari se defineste prin formele si modalitatile in care coexista mai multe partide1. Pentru autorul francez exista doua serii de lemente care compun un sistem de partide: pe de o parte, este vorba de asemanarile si deosebirile care pot exista in structurile interioare ale fiecarui partid; se pot distinge astfel sisteme de partide centralizate si descentralizate, de partide totalitare si partide specializate, de partide suple si partide rigide. Pe de alta parte, compararea diferitelor partide permite un nou nivel de analiza, si anume: numarul partidelor, dimensiunile si tipurile lor, localizarea spatiala, repartitia politica a acestora. Sistemele de partide insa sunt efectul a numerosi si complexi factori. Pe de o parte e vorba de factorii generali, comuni tuturor statelor, iar, pe de alta parte este vorba despre factorii specifici. Prima categorie, cea a factorilor specifici include elemente ca: istoria si traditiile specifice unui stat, credintele religioase ale acestuia, compozitia etnica. In ceeea ce priveste factorii generali acestia sunt in numar de trei, si anume: socio-economici, ideologici si tehnici. Factorii socio-economici. Pentru Duverger influenta claselor sociale asupra sistemului politic are cea mai mare importanta. In acest sens, autorul considera ca se poate descrie diviziunea partidelor europene din secolul al XIX-lea, intre conservatori si liberali, ca opozitia intre aristocratia funciara si burghezia financiara; de asemenea, aparitia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Politica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-politica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Incepand cu secolul 17 se face trecerea de la conceptia aristotelica a societatii organice si rationale, in care individul se subordoneaza cetatii, la o conceptie in care accentul se pune pe individ si raporturile lui cu societatea. Astfel, societatea nu mai este conceputa ca un mediu legiuitor, ci consecinta unui acord intre indivizi, ceea ce ridica problema limitarii si legitimitatii puterii statului asupra individului. Alaturi de teoriile contractualiste (J. Locke, J. J. Rousseau), secolul 18/19 promoveaza doua teorii social-politice care vizeaza binele individual si/sau binele general. Liberalismul (J. St. Mill) are ca valori centrale afirmarea drepturilor si libertatilor individuale, iar socialismul (K. Marx) vizeaza egalitatea conditiilor, posesia comuna a mijloacelor de productie si distributia dupa nevoi (drepturi pozitive). Conform lui John Stuart Mill, numai liberalismul reprezinta o solutie a conflictului dintre libertate si autoritate, aceasta teorie politica urmarind circumscrierea stricta a limitelor puterii statului in viata individului, iar sistemul de guvernare care permite exercitarea deplina a libertatii individuale este democratia. Astfel, statul devine garantul justitiei si securitatii sociale, promovand pluralismul politic, egalitatea drepturilor si drepturile negative. Pentru socialism si comunism egalitatea juridica si formala este incompleta atata timp cat nu este asigurata prin egalitate materiala. Mai importanta decat libertatea este desfiintarea proprietatii private care ar asigura dreptatea sociala. Considerand capitalismul o sursa de alienare a individului, Karl Marx (1818/1883) pune bazele unei utopii care se refera la nasterea cu necesitate a comunismului, in care dreptatea sociala se va realiza tinand cont de nevoile oamenilor, astfel incat se va ajunge la o egalitate economica si politica. Pentru Marx, sursa inegalitatii politico-economice o constituie forta de munca vanduta ca marfa si este exprimata de teoria plusvalorii, conform careia cantitatea diferita a muncii prestate genereaza cantitati diferite de bunuri, ceea ce face ca dreptul formal sa fie inegal pentru ca nu tine cont de principiul calitativ al intensitatii muncii depuse si al nevoilor oamenilor. Impunerea cu necesitate a comunismului duce la disparitia contradictiilor din capitalism (diviziunea muncii, opozitiz dintre munca intelectuala si cea fizica si munca drept mijloc de existenta) si la aparitia unui nou drep, bazat pe principiul de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi. Aceasta conceptie sociala are ca efecte etatismul si incalcarea drepturilor naturale ale individului, deoarece permite statului sa aplice mijloace de constrangere in vederea unui presupus Bine general. Teoriile sociale se afla in stransa legatura cu problema libertatii. Daca ordinea sociala este constituita in vederea realizarii unor scopuri generale si abstracte, libertatea de actiune a individului se restrange. Friederich von Hayek]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Politica Regionala A Ue Continut Si Evolutie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-politica_regionala_a_ue_continut_si_evolutie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Politica regionala urmareste sa corecteze dezechilibrele regionale astfel incat sa se asigure o repartizare mai echilibrata a populatiei si activitatilor economice pe ansamblul teritoriului. Necesitatea unei politici regionale, care sa aiba in vedere echilibrarea repartitiei demografice si localizarea polilor de dezvoltare, ca si sustinerea eforturilor regiunilor cel mai slab dezvoltata pentru a le ajunge din urma pe celelalte, nu a scapat atentia legiuitorului comunitar de-a lungul celor peste patru decenii de existenta a UE. Tratatul privind crearea CECO (1951) recunostea deja existenta unor contraste importante, insa abia in preambului Tratatul de la Roma semnatarii acestuia isi declarau intentia de a actiona eficient pentru reducerea decalajelor socio-economice. Cu toate ca Tratatul de la Roma recunoaste, in preambul, importanta problemelor regionale si fixeaza obiectivul ?unei dezvoltari armonioase prin reducerea decalajului intre diferitele regiuni si a ramanerii in urma a celor mai putin favorizate?, el nu prevede o politica regionala. Abia Actul Unic European, intra in vigoare la 1 iulie 1987, care a introdus in tratat titlul intitulat ?Coeziunea economica si sociala?, a furnizat o baza institutionala dezvoltarii unei politici regionale. Pana in 1975 (anul in care s-a creat un fond structural special-Fondul European de Dezvoltare Regionala-F. E. D. E. R. ), Comunitatea nu a jucat un rol activ in acest domeniu. Putem spune deci, ca punerea in practica a unei adevarate politici comunitare regionale este destul de recenta. Constructia europeana are ca efect crearea unui ansamblu de state care intretin legaturi economice stranse si rezolva impreuna problemele de interes comun. Totusi, conceptul de integrare a UE nu poate fi considerat drept credibil, decat cu conditia mentinerii intre statele membre a unei coeziuni economice si sociale corespunzatoare. In aceasta perspectiva, dispozitiile ?Agendei 2000? referitoare la politica structurala au avut ca obiectiv sa raspunda unei duble provocari: pe de o parte, ameliorarea eficientei instrumentelor politicii structurale pentru realizarea obiectivului de coeziune economica si sociala; pe de alta parte, asigurarea perenitatii politicii structurale in cadrul viitoarei largiri a UE catre TECE. Realizarea unei dezvoltari armonioase facea parte inca din 1957 dintre obiectivele Comunitatii Economice Europene; instaurarea unei piete comune trebuia sa permita asigurarea dezvoltarii statelor membre si recuperarea diferentelor de dezvoltare intre anumite regiuni. Criza economica din 1973 si restructurarile economice care au urmat au pus in lumina diferente de dezvoltare intre anumite state membre. Aceste disparitati intre regiuni s-au multiplicat mai ales in urma aderarii Marii Britanii si a Irlandei si apoi a Greciei, Portugaliei si Spaniei. Incepand cu aceste momente, a devenit indispensabila necesitatea punerii in functiune a unei adevarate politici structurale, astfel incat sa fie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Politologie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-politologie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: - cognitiva - prin aceasta se realizeaza cunoasterea si intelegerea fenomenului politic interpretarea cat mai corecta a acestui fenomen ce conduce la un comportament corespun-zator atat pt. societatea civila cat si pt. societatea politica; - normativa caile, mijloacele, metodele privind organizarea si conducerea politica cat mai eficienta a societatii; - prospectiva se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii de amploare, menite sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile ce survin in cadrul rapor-turilor sociale pe plan national si international si a noilor cerinte de progres ale societatii; - educativa care vizeaza implicarea responsabila a fiecarui cetatean in activitatea politica in cadrul careia sa primeze spiritul patriotic, democratic, respectarea valorilor umane. Politica romaneasca este legata de specificul formarii poporului roman, precum si cu problemele cu care s-a confruntat in devenirea sa istorica, legate, mai ales, de necesitatea apararii in fata actiunilor de cotropire straina, de eliberare sociala si nationala, de faurire a statului national unitar. In perioada antica s-a remarcat intelepciunea politica a lui Dromichaites, care nu recurgea la forta in consolidarea statului, ci folosea legaturi politice pasnice. Astfel de legendari ganditori ai vremii respective au mai fost si Burebista, Deceneu, Decebal. In perioada medievala s-au impus rationamentele politice ale lui Vlad Tepes care considera ca autoritatea politica a statului pe plan extern se afla in raport direct cu taria lui dinauntru. Neagoe Basarab cu ale sale Invataturi catre fiul sau Tudosie, - lucrare apreciata ca fiind primul manual de politologie, in care la baza alegerii valorilor in conducerea statului trebuie sa stea criteriul meritelor personale ale fiecaruia si nu partinirea sau inrudirea. Dimitrie Cantemir - al carui ideal era intemeierea unui stat autoritar centralizat, bazat pe dreptate, legi scrise si principii morale. In perioada moderna se remarca reprezentantii Scolii Ardelene, apoi Tratatul de politica scris la Constantinopol (1827) si inspirat de ideile lui Mountesquieu si Rousseau, atribuite lui Ionita Tautu. Generatia anului 1848 a creat si la noi o mare bogatie de idei si de doctrine politice progresiste. Ion Heliade Radulescu defineste politica: Stiinta ce se ocupa despre binele material si moral al societatii, si greseala in literatura si in politica atinge natiuni in-tregi. Pentru I. H. Radulescu, adevarata politica o fac aceia care se ocupa de stiinta spre a ameliora societatea sau politica, studiind trecutul ei, conducand prezentul, spre a prepara un viitor mai fericit. In viziunea lui, stiinta politica are ca obiect binele comun prin respectarea valorilor morale, slujirea idealurilor umaniste, sociale si nationale inaintate. Simion Barnutiu insista asupra dreptului natural sau rational si mai ales pe ideea libertatii. El concepe finalitatea stiintei politice in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Politologie Obiect De Studiu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-politologie_obiect_de_studiu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 2. Ontologia puterii. 12 IV. Statul. Principala institutie a sistemului politic 14 1. Conceptul de stat. Aparitia si evolutia statului. 14 2. Esenta statului. Tipologie. . 15 I. Obiectul de studiu al politologiei Politologia reprezinta una din stiintele legate de afirmarea politicului ca sistem si, indeosebi, a statului. Insasi denumirea de Politologie provine de la doua cuvinte grecesti: polis care inseamna stat, cetate si logos stiinta, semnificand stiinta despre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica. Sub aceasta denumire de. stiinta politicii. s-a dezvoltat de-a lungul timpului pana in deceniul al VI-lea al secolului XX, cand a capatat denumirea de Politologie. Termenul de politologie a fost lansat in perioada postbelica de catre germanul Eugen Fischer Baling si francezul Andre Therive si folosit in 1954 de Gert von Eynern, pentru a denumi stiinta politica. 1. Domeniul politic - obiectul de studiu al politologiei Definirea obiectului unei stiinte in general si, in mod deosebit, al unei stiinte sociale este o problema complexa care impune precizarea mai multor elemente, precum: domeniul distinct pe care il studiaza si din ce unghi de vedere; categoriile, procesele sociale si legile specifice; locul stiintei respective in sistemul stiintelor sociale, in general, si in cadrul sistemului stiintelor din domeniul de activitate respectiv. Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului social global. Politicul reprezinta acel domeniu al vietii sociale in care se desfasoara viata constienta a oamenilor, de regula in mod organizat, pentru promovarea anumitor interese ce se manifesta sub o multitudine de forme, precum: interese individuale, generale, de grup social, nationale, internationale, interese economice, spirituale, politice etc. Servirea si promovarea diversitatii de interese, atunci cand se realizeaza in mod constient, prin activitati organizate si programate, se constituie in domeniul politic. Domeniul politic se prezinta sub trei aspecte: sistem politic, actiune politica si gandire politica, intre acestea existand o stransa interdependenta. Georges Burdeau, concepand politicul corelat cu ideea de structura, arata ca acesta constituie osatura necesara societatii. In raport cu valorile politice, politicul este o structura neutra, nefiind nici de stanga, nici de dreapta, ramanand insensibil la fluctuatiile istoriei. Politica este activitatea ce consta in definirea puterii si exercitarea prerogativelor sale. Politica este o functie necesara, un proces de creare a unor norme si valori. Ratiunea de a fi apoliticii este construirea politicului. Ca structura politica a societatii, politicul este permanent corectat, imbogatit, amplificat prin politica. La Julien Freund, politicul este atat o categorie fundamentala, constanta si indestructibila a naturii si existentei umane, cat si o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Politologie Regimul Politic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-politologie_regimul_politic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Regimurile politice sunt concepute ca reprezentind modalitati de exercitare a puterii intr-un spatiu institutional dat. Regimurile politice reprezinta formele prin care se exteriorizeaza actiunea puterii, prin intermediul organelor constitutionale vizind puterile statului, actiunea lor reciproca, rolul si functiile organelor statului reglementate prin constitutii, legi, acte normative etc. Regimul politic nu provine exclusiv din regulile constitutionale, ci el rezulta din combinarea sistemului constitutional cu sisteme de partide care modeleaza viata politica. Fundamentarea conceptuala si definirea regimului politic in politologia contemporana cunosc o diversitate de modalitati care in esenta isi propun sa raspunda la intrebarile: a) cum sunt alese organele guvernamentale?; b) care este srtuctura fiecaruia dintre ele? ; c) cum sunt repartizate intre ele functiile guvernamentale?; d) exista vreo limita a puterii lor fata de cei guvernati? se exercita ea. Motivatia ideologica fundamentala in doctrinele oficiale practicate in Vest si Est sta si la baza disjunctiei regimurilor politice, asa cum s-au cristalizat si au evaluat ele in Europa postbelica, astfel ca, in tipm ce democratiile occidentale consemnau pluralismul politic ca valoare axiala a regimului politic pluripartidist, ideologia marxista, considerind clasa muncitoare ca principala forta a progresului istoric, legitima politic monopartidist si monopolismul ideologic al acestei clase sociale. Regimul politic exprima modul in care practic se exercita puterea integrind ca elemente constitutive conditiile in care se realizeaza atributiile de sef al statului, raporturile specifice se stabilesc intre organul chemat sa indeplineasca aceste atributiisi celelalte categorii de organe, in deosebi parlamentul si guvernul. Republica - spre exemplu semnifica acel regim politic in care puterea este un lucru public (res publica), ceea ce implica, in mod necesar exercitatea puterii nu in virtutea unui drept propriu (drept divin, ereditar), ci in virtutea unui mandat conferit de catre corpul social. Astfel definita, republica se opune monarhiei sau regatului, dar nu se confunda eo ipso cu democratia, asa incat, o monarhiepoate fi democratica, iar o republica poate fi monocratica. Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare a sistemului politic, a puterii politice, indeosebi, modul de constituire si actiune a organelor de stat, in raport cu cetatenii - fiind determinat, in ultima instanta, de raporturile de forta dintre cetateni, dintre societatea civila si stat. Regimul politic nu se identifica deci cu forma de guvernare care se refera la raporturile dintre diferite organisme ale statului si procesul lor de constituire. In acest sens, pot sa existe ca forma de guvernare: monarhii absolute sau constitusionale republici prezidentiale sau parlamentare. Din perspectiva doctrinar - ideologica este de mentionat ca doctrina liberala slabeste autoritatea celor care guverneaza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sistemul Electoral Din Olanda Si Israel</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-sistemul_electoral_din_olanda_si_israel.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sistemul electoral proportional in Israel si Olanda. Relatia dintre pragul electoral, magnitudinea circumsciptiei si deviatia de la proportionalitate. Olanda si Israelul sunt singurele tari din lume cu alegeri directe si cu un sistem RP pur pentru Camera inferioara. Consider sistemul RP pur acel tip de transformare a voturilor in locuri care permite partidelor sa obtina un procent similar al voturilor si locurilor astfel incat sa nu existe practic disproportionalitate. In realitate pentru a avea aceasta situatie trebuie sa vedem daca cele doua state care potrivit legilor electorale efectueaza transformarea voturilor in locuri doar la nivel national, iar ponderea locurilor in Parlament a partidelor depinde doar de urmatoarele prevederi ale legii electorale: pragul electoral si metoda matematica prin care se obtine numarul locurilor fiecarui partid, se apropie de un sistem RP pur. In determinarea principalelor trasaturi ale sistemului electoral care la randul sau contureaza sistemul de partide, conceptul de magnitudine - numarul de locuri alocate pentru fiecare circumscriptie - este esential. Termenul de magnitudine a circumscriptiei este preferabil celui de marime a circumscriptiei. Ipoteza lucrarii se va referi la urmatoarea situatie: Cu cat magnitudinea circumscriptiei este mai mare cu atat transformarea voturilor in locuri va mai proportionala sau cu cat magnitudinea creste cu atat gradul de disproportionalitate scade. Pe masura ce analiza va evolua voi utiliza si urmatorul argument care poate fi descris astfel : Pragul electoral legal poate avea efect asupra magnitudinii, iar acest impact poate fi exprimat ca magnitudine efectiva. Nu intoddeauna cea mai mare magnitudine produce cea mai buna proportionalitate, (tabelul 1) iar magnitudinea efectiva poate primi urmatoarea formula : Voi introduce in discutie cazurile statelor cu o singura circumscriptie la nivel national, si deci, cu cea mai mare magnitudine de M=120, respectiv M=150, pentru Israel si Olanda. Discutia se va axa pe analiza comparata a disporortionalitatii celor doua state. Efectul pragului asupra magnitudii efective pentru Israel este 33, 3 si pentru Olanda este 74, 6. (tabelul1) Israel are un sistem electoral bazat pe reprezentare proportionala. Numarul de locuri car ii revin fiecarei liste este determinat de ponderea voturilor. Singura conditie pe care o lista trebuie sa o indeplineasca pentru a fi aleasa este de a trece pragul electoral de 1, 5%. In Olanda, locurile sunt distribuite la nivel national dintre liste sau grupuri de liste care au obtinut cel putin 0, 67% din votul national (tabelul3). Metoda coeficientului simplu, adica numarul total de voturi valide este impartit la numarul de locuri (150), este combinata cu metoda celei mai puternici medii pentru ocuparea locurilor ramase dupa prima distributie. Aceasta situatie are importanta relativ mica pentru ca practic, nici o formula electorala nu poate influenta dispoportionalitatea electorala atata vreme]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Viata Politica In Perioada Interbelica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-viata_politica_in_perioada_interbelica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Monarhia a avut in Romania un rol traditional. Ea a imbracat forma contitutionala, prerogativele sale fiind stabilite prin Constitutia din 1923. Seful statului era regele, dar spre deosebire de ceea ce se prevedea in 1866 prerogativele regelui slabesc crescand rolul parlamentului. Regele continua sa fie in perioada interbelica arbitrul vietii politice romanesti, el, impreuna cu guvernul reprezentand puterea executiva de stat. Regele pierde dreptul de veto apsolut. Dat fiind aportul monarhiei, in special al regelui Ferdinand in Realizarea Unirii de la 1 decembrie, prestigiul Romaniei creste si se intareste, in perioada imediata unirii. Ca realizator al unirii, Ferdinand, impreuna cu regina Maria se incoroneaza in 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia, ca regi ai Romaniei Mari. Monarhia romana trece insa in deceniul al treilea printr-o criza datorata faptului ca principele mosteniror Carol, datorita vietii sale particulare renunta in 1925 la drepturile sale de urmas la tron. In 1926, la 4 ianuarie, parlamentul voteaza legile prin care Carol este inlaturat de la succesiune. Este desemnat ca succesor, fiul sau Mihai, care, minor fiind a necesitat constituirea unei regente care sa conduca pana la majoratul lui Mihai. Regenta si-a intrat in atributiuni in anul 1927, cand, regele Ferdinand moare. In 8 iunie 1930, principele Carol revine in tara si, cu acordul Guvernului taranist devine rege al Romaniei, prin incalcarea legii din 1926. Carol al II-lea (1930-40) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim personal, de autoritate, toate actiunile, masurile sale din acesta perioada, in urma instaurarii dictaturii personale erau subordonate acestui scop. La moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de catre Ferdinand, fiul fratelui mai mare al defunctului Rege. Ferdinand, dupa cum ne spune Nicolae Iorga in Istoria Romanilor, era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine. Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat botanist si vorbitor curent de mai multe limbi straine, intre care greaca veche si ebraica. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un necunoscut, Ferdinand avea sa devina un mare Rege, supranumit fie Intregitorul, fie Lealul pentru felul in care si-a dedicat viata tarii sale. Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in anul 1865, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. El a venit pentru prima oara in Romania la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a reintors in Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In 1889, dupa terminarea Universitatii din Lipsca si a Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tubingen, Principele s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei. Dupa o idila cu poeta Elena]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Geopolitica Si Geostrategie Dezvoltarea Armelor Nucleare Criza Rachetelor Din Cuba</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-geopolitica_si_geostrategie_dezvoltarea_armelor_nucleare_criza_rachetelor_din_cuba.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dezvoltarea armelor nucleare modifica brusc raporturile intre cele doua mari puteri. Capacitatea distructiva a bombelor atomica (A) si cu hidrogen (H) este atat de mare (ex: Hiroshima si Nagasaki 1945) incat nici o putere nu e capabila sa le reziste chiar daca dispune de un important armament clasic. Un razboi nuclear ar dura zile, daca nu ore, asadar abordarea statistica a premiselor (efectivele militare, calitatea armamentului, puterea industriala etc. ) nu mai este relevanta si geopolitica interbelica isi pierde sensul. Strategia militara devine pur tehnica: conditiile de atac si durata zborului intre locurile unde sunt socate capacitatile nucleare si obiective sunt esentiale. Intre 1946-1949 doar americanii detineau arma nucleara si in caz de conflict ar fi fost siguri de victorie daca puteau lovi centrele vitale ale adversarilor. Viteza vectorilor nu este foarte importanta, ci doar raza de actiune. Aparitia primei bombe atomice sovietice modifica situatia: tara care va castiga va fi aceea care isi va putea distruge adversarul inainte ca acesta sa poata riposta. Deci avantajata este tara ce are baze nucleare mai apropiate de centrele vitale ale celeilalte. Bazele americane din Europa, Orientul Mijlociu si Extremul Orient ofera capacitatea de a interveni in timpul cel mai scurt, dar centrele strategice ale URSS erau raspandite pe o arie extinsa din zona Uralilor pana in Siberia. Centrele vitale ale SUA sunt concentrate in nord-est (Industrial Belt) pe aproximativ un milion de km2, dar avioanele rusesti nu dispun de baze apropiate. Pot lovi rapid toate obiectivele din Europa de Vest dar au nevoie de aprox. 10 ore pentru a ajunge deasupra centrelor vitale americane (pe deasupra Antarcticii). Deci SUA trebuie sa poata detecta orice avion venind din nord si prin colaborare cu Canada creaza linia DEW (Detection Early Warning) aprox. de-a lungul paralelei 70 grade nord dispunind astfel de un ragaz de 3 ore pentru inteceptarea bombardierelor sovietice. Echilibrul descurajarii reciproce nu este perfect pt. ca SUA au o pozitie mai buna decat URSS. Intre 1957-1958 rusii perfectioneaza rachetele balistice care ajung la o viteza de 6000 km/ora si o raza de actiune de 10. 000 km iar in conditiile epocii nu este posibila interceptarea unei rachete lansate. Cursa inarmarii continua. Americanii recupereaza intarzierea intre 1958-1960 cu ICBM (Inter Continental Balistic Missiles) si IRBM (Intermediate Range Balistic Missiles). Pentru credibilitate, forta nucleara trebuie sa poata atinge dintr-o singura lovitura toate centrele vitale ale adversarului. Submarinele echipate cu focoase nucleare impiedica distrugerea dintr-o lovitura a tuturor rampelor de lansare ale adversarului fiindca sunt greu de detectat. Paradoxal, evolutia tehnicii incita la prudenta: fiecare se teme ca adversarul isi poate lansa propriile rachete inainte de a fi distrus si asa incepe cu adevarat era descurajarii nucleare reciproce. Malenkov, la putere intre 1953-1955]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Rolul Media In Rezolvarea Conflictului Din Afganistan</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-stiinte_politice~nume-rolul_media_in_rezolvarea_conflictului_din_afganistan.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Confruntati cu o lume necunoscuta, in care au descoperit ostilitatea, americanii incearca sa gaseasca raspunsuri la intrebarile majore, nelinistitoare pe care si le pun, in presa, in carti, pe Internet sau la scoala. Talibani, Afghanistan, Pakistan, bin Laden - reprezinta tari si nume de care pana acum nu auzisera, dar care au devenit in prezent subiecte principale in conversatii. Presedintele George W. Bush a fost primul care a trebuit sa se puna la punct cu aceste notiuni, stiut fiind ca, in timpul campaniei electorale, el credea ca talibanii sunt un grup rock, iar numele presedintelui Pakistanului ii era complet necunoscut. In prezent insa, vanzarile de carti despre Afghanistan si harti ale acestei tari au crescut notabil. Profesorii sunt pusi si ei, uneori, in dificultate de intrebarile copiilor, vazandu-se obligati sa se documenteze asupra acestui subiect pentru a le putea raspunde. Aceste evenimente i-au trezit pe oameni, a declarat Robert Goldman, profesor de drept international la American University din Washington. Este clar ca acest lucru a schimbat perceptia americanilor despre o parte a lumii pe care pana acum au ignorat-o, schimbandu-le maniera de a judeca unele probleme internationale, a adaugat el. Atentatul de 11 septembrie a insemnat debutul unei noi etape in evolutia relatiilor internationale, etapa cunoscuta sub denumirea de Razboiul impotriva terorismului sau Cruciada impotriva terorismului. Inca din momentul impactului primei aeronave cu cladirea nordica a World Trade Center presa americana si cea internationala a relatat cu lux de amanunte desfasurarea evenimentelor. Ambii protagonisti ai inclestarii (SUA si fortele talibane) au incercat sa sensibilizeze opinia publica prin prezentarea adversarului ca fiind principalul vinovat de violenta excesiva ce caracterizeaza conflictul. Ambii pozeaza in victime, ambii cheama la formarea de aliante pentru lupta impotriva dusmanului si nu in ultimul rand ambii doresc sa le fie recunoscuta si acceptata justetea si legitimitatea propriilor actiuni. Cum se produc aceste informari ale maselor, cum se pun in practica aceste strategii de lupta? Bineinteles, prin intermediul mijloacelor de informare, prin presa scrisa (cotidiene, publicatii de specialitate), prin intermediul audio-vizualului (reportaje televizate, interviuri acordate de cei direct implicati precum si opinii culese din randul cetatenilor de rand) etc. In vederea evidentierii pericolului pe care regimul taliban il reprezinta atat pentru SUA cat si pentru intreaga lume occidentala s-a purtat o puternica campanie de defaimare a regimului taliban si a retelei de terorism condusa de Oussama bin Laden prin infatisarea de imagini pline de cruzime (executii publice, torturi), precum si prin evidentierea caracterului terorist al gruparilor ce isi desfasoara activitatea sub indrumarea si finantarea regimului de la Kabul. De asemenea, reluarea in mod repetat a imaginii impactului celor doua avioane cu turnurile]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

