<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Thu, 23 Feb 2012 13:53:07 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>11 Elegii, O Poveste De Dragoste Si De Moarte</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-11_elegii_o_poveste_de_dragoste_si_de_moarte.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Iscodit adesea de critici si de jurnalisti pentru a afla ce fapte si intamplari au de clansat ex pulzarea din me morie a paradoxalelor elegii, Nichita Sta nescu s-a dovedit ex trem de zgarcit in dezvaluiri, am plificand misterul. De altfel, Alex. Stefanescu re marca: In poezia lui Nichita Sta nescu exista foarte putina bio grafie. Daca nu am avea do cumente propriu-zise la dis pozitie, cu greu ne-am face o idee despre viata poetului cer ce tandu-i ver surile (Alex. Stefanescu, Introducere, Editura Minerva, Bucuresti, 1986, p. 22). Explicatia e simpla si o gasim intr-un interviu pu bli cat in revista Tribuna, in 1978: Ca sa fiu sincer, nu iubesc intimitismul in literatura, considerand ca nefacand parte din zona es teticului. De buna seama ca orice poezie, orice nu vela, orice roman sau piesa de teatru se starneste si se scrie, se inspira dintr-o seama intreaga de pricini intime, numai ca ele nu au dreptul sa transpara ca atare, pentru ca literatura este o comunicare generala. Chiar daca este pro dusa de individ si receptata de individ, ea trebuie sa se ridice la nivelul speciei (Nichita Stanescu, Starea poeziei, in Tribuna, 22, nr. 11, 16 martie, 1978, p. 8, in terviu, cf. Fiziologia poeziei, 1990, p. 569). In ciuda acestei declaratii ferme, nu vom aban dona stra dania de a reconstitui imprejurarile in care au fost re dactate poe mele. 11 Elegii este singura mea carte traita. Daca ar fi sa o mai scriu inca o data, este singura carte pe care as refuza categoric sa o mai scriu. A costat prea scump. Astazi ma uit la 11 Elegii cum se uita doctorul Bar nard la pacientul Blai berg. Ma tot uit: mai tine-n ea inima de atunci? Cand o va res pinge? (Nichita Stanescu in dialog cu Adrian Paunescu, in vol. Sub semnul intrebarii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979, p. 520-528). Alta data, in Antimetafizica, Nichita a reluat ideea ca la ba za car tii a stat un eve niment dramatic: Aceasta carte, in ciuda tristetii fundamentale care a starnit-o si a auste ritatii ei aproape totale, mi-a adus cel mai mare noroc literar, incat, uneori, ma gandesc sura zand amar: uite, domnule, ce noroc poate sa-ti aduca un ne noroc bine exprimat! (Nichita Stanescu, in Antimetafizica, 1985, p. 102-103). In 1962 (6 iunie), Nichita Sta nescu si Doina Ciurea isi legalizau relatia care dura de aproape zece ani, ca satorindu-se. Volumele Sensul iubirii (1960) si O vi ziune a sen ti mentelor (1964) sunt martore ale acestei povesti de dra goste. Dupa nunta, cei doi locuiesc pentru un timp cu parintii Doinei, dar ulterior pri mesc o casa pe b-dul Dimitrie Can te mir. Idealist prin definitie, Nichita acu za noul statut, noile obli gatii si riscul de a renunta la o viata boema. In 1964, relatiile matrimoniale sunt tot mai dificile, poetul su portand greu rigorile institutiei fara intensitatea sen ti mentelor care il robisera initial. Spre sfarsitul anului, o cu noaste pe Ga briela Melinescu, poeta in plina afirmare, in tensiunea relatiei lor Nichita]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>1 Iunie - Ziua Internationala A Copilului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-1_iunie_ziua_internationala_a_copilului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ziua de 1 iunie adica ziua internationala a copilului este un eveniment care se sarbatoreste peste tot in lume dar in zile diferite. 1 Iunie este recunoscuta ca ziua internationala a copilului in Romania dar in alte tari ziua internationala a copilului difera de la tara la tara. Ziua internationala a copilului a fost sarbatorita pentru prima oara in lume in Octombrie 1953 si a fost sponsorizata de catre Uniunea Internationala pentru Bunastarea Copilului din Geneva. Ideea de a avea o zi internationala ia venit lui Rubab Mansoor elev in clasa a 8-a si a fost acceptata si adoptata de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite in anl 1954. Moazzem si Abass au ajutat si au contribuit foarte mult la aceasta idee. Ziua internationala a copilului in anumite tari are loc pe data de 20 Noiembrie in fiecare an. Pentru prima oara aceasta zi a fost proclamata de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite in anul 1954 fiind stabilita pentru a incuraja si celelalte tari din lume sa stabileasca o zi pentru aceasta sarbatoare internationala. Ziua internationala are la baza si promoveaza doua idei prima dintre ele fiind legata schimbului reciproc si de ai face pe copii sa inteleaga acest concept, iar a doua idee este initierea unei actiuni de a promova bunastarea copiilor dint oata lumea. Ziua internationala a copilului a fost pentru prima data sarbatorita in data de 23 aprilie 1920 in Turcia. Deocamdata nu se stie exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasa ca Ziua Internationala a Copilului, o singura teorie care poate fi mentionata este aceea ca un Consul General Chinez din San Francosco (S. U. A) a adunat un numar mare de copii orfani chinezi pentru a celebra Fetivalul Barcii Dragonului din anul 1925, care sa intamplat sa se nimereasca pe data de 1 Iunie in acel an, de asemenea coincide cu acea conferinta de la Genva. Ziua internationala a copilului este sarbatorita pe data de 1 Iunie in fiecare an. De obicei aceasta este marcata prin poezii spuse de copii, programe tv pentru copii, petreceri, diferite actiuni unde sunt implicati sau sau sunt dedicate copiilor.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aci Sosi Pe Vremuri De Ion Pillat</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-aci_sosi_pe_vremuri_de_ion_pillat.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ion Pillat (n. 31 martie 1891 - d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologator, editor, poet traditionalist si publicist roman. Este ruda pe linie materna cu familia Bratianu. Bunicul sau este cunoscutul politician Ion Bratianu, de altfel evocati in poeme din volumul sau cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Arges in sus, in poeme ca Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului. Si-a petrecut copilaria la mosiile Florica, pe Arges si la Miorcani, pe raul Prut. Dupa 1945 poezia sa este trecuta la index, evident din ratiuni strict politice. Fiul sau, criticul si romancierul Dinu Pillat este indepartat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Calinescu si este condamnat la temnita politica, manuscrisele ii sunt confiscate si distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputata anglista. Aci sosi pe vremuri face parte din volumul de poezii Pe Arges in sus (1923), alaturi de Florica, Trecutul viu, Batranii. Sunt poeme pe tema elegiaca a timpului ce se consuma in detrimentul fiintei umane, Ion Pillat, pictor al atmosferei si al luminii (Tudor Vianu), cautand in peisaj arhitectura lui ascunsa, liniile profunde ale unei temporalitati ce conserva o lume patriarhala, fixata intr-o aura de eternitate. Poet al expresiei concentrate, al condensarii semantice duse uneori, in Poeme intr-un vers, la o extrema, dar pregnanta lapidaritate, in Aci sosi pe vremuri Ion Pillat foloseste distihul, mai usor de manevrat in amplele paralelisme, gradatii ascendente si descendente si efecte de contrapunct pe care le contine poezia. Cele doua secvente temporale, trecutul si prezentul, se intalnesc si se continua intr-o paleta imagistica infuzata in intreaga structura a textului poetic, organizata intr-o simetrie perfecta. Poezia contine 39 de versuri (18 distihuri si trei versuri solitare, unu reluat sub forma de laitmotiv), impartite egal pentru fiecare secventa temporala. Unirea celor doua laturi ale timpului se face prin toposul neschimbat al poeziei, casa amintirii cu-obloane si pridvor, expresie a perpetuarii acelorasi gesturi si acte umane in spatiul memoriei, poezia fiind, cum spunea G. Calinescu, simbolizare a uniformitatii in devenire. Perspectiva poetica este ea insasi adaptata schimbarilor de cadru, intre un plan al prezentului si rememorarea afectiva a aceleiasi povesti de dragoste in care numai protagonistii sunt altii. Casa amintirii este simbolul unui timp oprit, alunecand treptat in penumbra: La casa amintirii cu-obloane si pridvor, / Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor. // Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De cand luptara-n codru si poteri, si haiduc. // in drumul lor spre zare imbatranira plopii. Spatiul poetic al trecutului se deschide brusc, cu o secventa narativa cu sensuri simbolice, plina de gratie si de efecte muzicale: Aci sosi pe, vremuri bunica-mi Calyopi. // Nerabdator bunicul pandise de la scara/ Berlina leganata prin lanuri de secara. // Pe-atunci nu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adam Si Eva</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-adam_si_eva.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Poet al tagadei si al credintei, al cautarii neincetate al revelatiei divine, tudor Arghezi adopta prin compesatie in relatia cu Dumnezeu si o atitudine ludica si ironica, ilustrata in numeroase poezii, care il aproprie si il coboara pe Creator in planul terestru, intr-un univers domestic. Vazuta din perspective umana, Geneza se proiecteaza asfel, intr-o atmosfera comica. Dumnezeu insusi este infatisat in ipostaza omului neajutorat si ghinionist si implicit toata creatia ii iese pe dos. Cele 5 poezii din volumul Tablouri biblice publicate in anul 1944 au o tematica unitara fiind un fel de Geneza comica a aparitiei omului si al pacatului originar. Inspirandu-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi ofera cititorului o viziune personal a modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primi oamnei : Adam si Eva. Pastrand coordonatele textului biblic autorul construieste un univers diferit marcat deputernice accente biblice. Pentru Tudor Arghezi, crearea omului este in poezia Adam si Eva un exercitiu ludic pornit din marea singuratate cosmica a Creatorului care isi doreste in cer copii si s-a gandit din ce sa-i faca, Din borangic, argint sau promoroaca, frumosi, cinstiti, nevinovati, Se puse asezamantul dintre frati. Dumnezeu se arata aici mai mult un demiurg, creatia Sa fiind un soi de mestesug prin care oamenii se fabrica din borangic, argint sau promoroaca sau mai nefericit din praf si nitelus scuipat. Calitatea materialelor folosite fiind indoelnica iar rezultatele pe masura. Primul om are mai ales trasaturi negative: violenta, lene, somnolenta, vazuta ca esecuri ale creatiei: Dar i-a iesit cam somnoros, trandav si naravas, stramosul meu Adam. Paradoxul consta in faptul ca aceleas materiale au fost intrebuintate de Dumnezeu la constructia intregii lumi numai ca omul nu se supune intentiei divine exprimate metaforic de a iesi altoi de stea. Eroarea initiala a Lui Dumnezeu pare scuzabila, dar se repara printr-o alta greseala care in viziune ironica imprimata poeziei, amplifica drama umana: O zamisleste pe Eva din acelasi altoi. In aceasta secventa biblica initiala, plictiseala primului om dar si cea divina a intregului paradis par sa dispara intr-o deplina armonie a jocurilor infantile: Mai poti casca de lene iarasi, Cand ai o sora si un tovaras. Au fluenta jocurilor de copii au chiar o tonalitate ludica rezultata din ritmul iambic, rima imperecheata. Figurile de stil sunt cele obisnuite, epitete duble si triple, enumerati de cuvinte simbol aceasta alternand in ansamblu si constituind alegorie ludica a creatiei.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adam Si Eva De Liviu Rebreanu - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-adam_si_eva_de_liviu_rebreanu_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romanul Adam si Eva al lui Liviu Rebreanu, dezvolta la modul liric una din temele cardinale ale oricarei mitologii- metempsihoza cu implicatiile ei- un ciclu expiator de mai multe reincarnari. Aparut la scurt interval (1925) dupa Ion si Padurea spanzuratilor, romanul Adam si Eva, carte de al doilea raft din creatia rebreniana, nu poate fi totusi minimalizata, de n-ar fi sa luam in consideratie marturisirea autorului din 1932- care se stie era extrem de lucid fata de propriu-I scris: In orice caz, mie, din tot ce am scris pana acum, Adam si Eva mi-e cartea cea mai draga. Poate ca intr-insa e mai multa speranta daca nu chiar o mangaiere, pentru ca intr-insa viata omului e deasupra inceputului si sfarsitului pamantesc, in sfarsit pentru ca Adam si Eva, e cartea iluziilor eterne Cuvintele citate trimit la o trasatura mai putin cunoscuta a spiritualitatii lui Rebreanu: puternica vocatie a idealitatii, insusire care, departe de a ramane la un nivel declarativ-nostalgic, dobandeste o transfigurare corespunzatoare in multe pagini din opera sa. In perspectiva intregului sau drum de viata si de creatie si, mai ales, a eului profund prin care opera sa se justifica in afara aparentelor ei obiective, Rebreanu, apare ca un scriitor de exceptionala complexitate, receptiv la exigentele modernitatii. In Jurnal, Rebreanu descrie geneza romanului: o viziune lirica avuta in adolescenta intr-o criza de friguri. Iar in Caietele de creatie descrie evolutia elaborarii romanului pana la finisarea lui. Pentru unele amanunte revelatoare care descriu mitul metempsihozei ca model arhetipal al reincarnarii eroilor din romanul Adam si Eva, reproducem marturisirile din Jurnal referitoare la viziunea lirica ce s-a repetat in adolescenta, intalnirea cu o necunoscuta de la Iasi, a carei privire I-a adus aminte de viziunea din adolescenta, si recurgerea la teoria reincarnarii eroilor romanului, axat pe mitul platonician al despartirii androginului in doua jumatati, barbatul si femeia, care se cauta intr-un ciclu de sapte vieti terestre, toate ratate, pentru vini nemarturisite, ca in a saptea viata cele doua fapturi ce s-au intalnit fugar, dar nu si-au putut realiza dragostea, sa se recontopeasca intr-o faptura androgina care astfel isi recastiga starea integrala genuina: Viziunea, de mult uitata, mi-a reaparut in suflet atunci cand m-am apucat sa scriu o poveste cu reincarnare. Romanul Adam si Eva de aici a pornit, desi apoi a urmat alte cai. Viziunea a servit doar la inchipuirea teoriei ce mi-a trebuit pentru motivarea celor sapte vieti sau a incarnarilor celor doua suflete, care in planul divin constituie unul singur, alimentat de o iubire eterna. Totusi, intalnirea cu necunoscuta de la Iasi nu se putea rezolva pentru mine cu o nuvela romantoasa, mai mult sau mai putin in genul Sarmanului Dionis. Teoria reincarnarii poate servi insa ca fir rosu pentru o viata completa, adica una traita in mai multe epoci. Romanul are nevoie de un conflict care sa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adam Si Eva De Tudor Arghezi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-adam_si_eva_de_tudor_arghezi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Poezia Adam si Eva este o prezentare a creatiei cu o tenta alegorica. Arghezi, un titan al poeziei moderne, resuseste sa dezvolte literatura pentru copii, sa foloseasca o variatie de mijloace artistice pentru a o face cat mai complexa si mai cuprinzatoare. Importanta lui Tudor Arghezi in literatura romana este inestimabila, intrega sa opera cupranzand o varietate de teme si dezvoltand numeroare motive. Tema esteticii uratului este prezenta in arta poetica a lui Arghezi, fiind una din cele mai importante si mai surprinzatoare abordari literare ale sale. Tudor Arghezi mai contribuie si la dezvoltarea literaturii pentru copii. Poeziile sale reprezinta o invitatie la a medita si a cunoste. Temele sale cu tenta religioasa sunt printre cele mai disputate. O astfel de tema se regaseste si in poezia Adam si Eva. Spre deosebire sentimentele si ideile contradictorii din Psalmi, in poezia Adam si Eva se renunta la profunzimea detaliilor, si la toata razvratirea impotriva divinitatii cugetata in alte poezii de ale autorului. Motivul crearii omului, motiv prezentat in poezie, este lipsit de profunzimea tainei. Arghezi isi imagineaza scopul acestei lucrari a divinitatii ca eliberarea de o apasatoare monotonie a singuratatii: urandu-i-se singur in stihii, a vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii. Ofensat, autorul mentioneaza ca omul ar fii putut fi creat din borangic, argint sau promoroaca, , insa el a fost creat din cu praf si nitelus scuipat, acesta fiind si motivul pentru care Adam a iesit trandav si naravas. Autorul sugereaza aceasta imperfectiune a omului din lipsa unei extravagante a bazei din care divinitatea a facut fiinta omeneasca. Adevarul biblic revelat este neluat in seama de autor, el prezentandu-si propria viziune asupra facerii, netinand cont de adancimea faptei si de sacralitatea infaptuirii. Aluatul gresit reprezinta o exprimare aproape apofatica, poetul se foloseste de aceasta, aflandu-se in imposibilitatea unei explicarii a imperfectiunii. Experienta monahala a lui Tudor arghezi a fost o importanta resursa si punct de plecare in abordarea temelor religioase. Poezia Adam si Eva ascunde o ipostaza a neintelesului, prin jocul crearii. Divinitatea este inchipuita ca o fiinta omeneasca, fiinta care se plictiseste si care din materia creata anterior, creeaza omul. Adam, primul om, nu poate fi insa descris cu minutiuozitate de catre autor deoarece, nici o poza nu ne-nvata/Cum ar fi fost omul dintai la fata. Aici autorul da libertate imaginatiei, a gandurilor. Este o invitatie la a descoperii imaginea promordiala. Din costa lui Adam este facuta Eva. Poetul nu insista in a descrie aceasta zamislire a Evei. Primii oameni sunt inchipuiti de Arghezi ca niste copii surpinsi intr-un moment de joaca: s-au luat de maini si-au cutreierat/gradina toata-n lung si-n lat. In acesta secventa se surpinde intr-un mod exceptional nevinovatia, curatia, frumusetea primilor oameni. Erau precum copii liberi, ce sovaiau prin gradina.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adevarul Despre Minciuna</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-adevarul_despre_minciuna.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Argumentarea reprezinta o forma de comunicare instrumentala care se bazeaza pe rationamente si dovezi pentru a influenta convingerile si comportamentele cuiva prin folosirea de mesaje orale sau scrise. Pentru a deveni constienti de prezenta argumentarii, ar fi necesar sa identificam incercarile care se fac zilnic pentru a ne influenta convingerile si comportamentul. Unele dintre aceste incercari au drept tinta afectele, prejudecatile si superstitiile noastre. Majoritatea oamenilor cu care venim in contact prieteni, membrii ai familiei, sefi, oameni de presa, politicieni, editorialisti ne prezinta argumente indemnandu-ne sa gandim la fel ca ei sau sa ne comportam dupa cum ei doresc. De la alegeri aparent banale (ce sa mancam la micul dejun) si pana la decizii importante cum ar fi de exemplu ce profesie sa ne alegem, suntem expusi in mod constant argumentarii celorlalti. Zilnic fiecare dintre noi producem zeci de mesaje scrise sau orale cu scopul de a influenta convingerile celorlalti. Exista motive bine intemeiate care justificara folosirea argumentarii in multe dintre situatiile cotidiene deoarece convingerile si comportamentele au deseori consecinte serioase. Argumenarea are insa fara indoiala si limite deoarece este practicata de fiinte umane imperfecte, ale caror motive pot sa nu fie intotdeauna ireprosabile. Argementatorii ar trebui sa isi asume o mare raspundere morala intrucat cei care receptioneaza argumentarea sunt deseori lipsiti de timpul si resursele necesare pentru a verifica fiecare din afirmatiile facute. Ceea ce este prezentat drept cat se poate de probabil sau de credibil are cele mai mari sanse de a se bucura de acceptabilitate. Ca si in cazul altor forme de comunicare, argumentarea poate fi folosita pentru a promova atat lucrurile bune cat si pe cele mai putin bune. Trecand de la general la particular am putea lua in discutie o idee unanim acceptata atat in plan individual cat si in plan social. Indiferent de cultul religios, de educatie, de pozitia sociala sau situatia materiala, ne nastem, crestem si murim cu anumite convingeri pe care desi nu intotdeauna le respectam, trebuie sa acceptam ca ele exista si ne influenteaza evolutia. Una dintre aceste convingeri este si aceea ca nu este bine sa minti; mai mult decat atat aceasta este si una dintre cele zece porunci. Dar cu toate astea a incercat cineva vreodata sa-si imagineze o lume in care nimeni nu minte? Cum ar fi oare daca am renunta la minciuna? Desi am invatat inca din frageda pruncie ca nu e lucru bun sa minti, minciuna ne iese in cale la tot pasul. Mai toti recurgem cind si cind la cite o minciuna. Cu toate astea, nu stiu citi dintre noi am incercat vreodata s-o disecam, s-o studiem pe toate partile si din toate unghiurile, sa-i descoperim mecanismele sau sa ne intrebam de ce mint oamenii. De ce se spune oare ca minciuna are picioare scurte si ca, asemeni hotiei si iubirii, ea nu se poate ascunde niciodata? Cine a mintit o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adjectivul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-adjectivul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (calitatea) unui obiect. Insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, numar si caz. insusirea, proprietatea unei fiinte sau a unui obiect: frumos, bun, inteligent, greu, usor, drag, tanar etc. verb la gerunziu: maini tremurande, cosuri fumegande, ochi lacrimanzi etc. pronume: Acel (acest) elev a castigat (adjectiv pronominal demonstrativ) Fiecare elev (alt, oricare) adjectiv pronominal nehotarat. Nici un copac (nici o) adjectiv pronominal negativ Al cui copil esti tu? (adjectiv pronominal interogativ). Stiu care copii sunt cuminti. - adjectiv pronominal relativ rol de element relational, functia sintactica de atribut adjectival. Copiii mei sunt cuminti (adjectiv pronominal posesiv). Dupa terminatie, adjectivele sunt: a variabile cu doua terminatii: bun-buna, buni-bune, moale-moi cu o terminatie: verde- verzi b invariabile: gri, maro, cumsecade, eficace, motrice, propice Dupa forma, adjectivele sunt: a-simple, formate dintr-un singur cuvant: frumos, inalt, bun b-compuse: cumsecade, binecrescut, galben-auriu, alb-galbui, tehno-stiintific, franco-roman etc. c-locutiuni adjectivale: (om) cu dare de mana instarit, bogat (om) cu scaun la cap chibzuit (om) cu noroc norocos (om) cu minte intelept (om) cu capul in nori aiurit, zapacit, neatent (om) fara teama si prihana pur, neprihanit etc. Gradele de comparatie Exprima gradul (masura) in care o insusire caracterizeaza un obiect in raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect sau a altui obiect. Gradele de comparatie sunt: Pozitivul enunta calitatea sau insusirea fara a o compara: copil bun, elev silitor, fata frumoasa. Comparativul: de superioritate: mai bun, mai silitor, mai frumoasa de egalitate: la fel de bun (tot asa de), tot atat de silitor, la fel de frumoasa. de inferioritate: mai putin bun, mai putin silitor, mai putin frumoasa. Al doilea termen de comparatie se introduce prin adverbele de compartie: ca, decat, intocmai ca, asa ca, la fel de, tot asa de. El este mai putin bun ca (decat) acesta. Tu esti la fel de inteligent ca mama ta. Tu esti mai silitor decat sora ta. Superlativul este de doua feluri: relativ si absolut. a - Superlativul relativ arata ca insusirea unui obiect (fiinte) se afla la gradul cel mai inalt sau cel mai scazut comparata cu aceeasi insusire sau cu o alta. Superlativul relativ se realizeaza din forma comparativului de superioritate sau inferioritate precedat de articolul demonstrativ: cel, cea, cei, cele. El este cel mai bun dintre elevi. (din clasa) Al doilea termen al comparatiei se introduce prin prepozitiile: dintre, intre. Este omul cel mai bun intre oameni. Este elevul cel mai silitor dintre toti. Al doilea termen al comparatiei poate lipsi. Exemplu: Tu esti cea mai frumoasa. b - Superlativul absolut arata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adverbul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-adverbul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Definitie-Adverbul este partea de vorbire neflexibila care determina un verb, un adjectiv sau un alt adverb, aratand o caracteristica a unui proces a unei insusiri sau a circumstantei, in general. -de timp-compuse: totdeauna, niciodata, odata, cateodata -locutiuni adverbiale: din cand in cand, te miri cand -de mod: -simple: totalmente, romaneste, finalmente -compuse: defel, deloc, numai, intruna -Dupa statutul lor in propozitie sau in fraza exista: -de loc: unde?, de unde?, pana unde? -adverbe interrogative: -de timp: cand?, de cand?, pana cand? -de mod: cum?, cat?, in ce fel?, in ce mod? -adverbe relative: Sunt la fel ca cele interrogative, numai ca, pe langa functia sintactica de complement de loc, de timp sau de mod pe care o au la nivelul propozitiei, la nivelul frazei, ele introduc subordinate diferite. -Din punct de vedere sintactic, adverbele sunt: -dependente-dependente de verbe sau de substantive, indeplinind functii sintactice diferite. -dependente de adjective sau de adverbe, uneori chiar de substantive, pierzandu-si autonomia semantica, devenind instrumente gramaticale, fara functie sintactica. -fie singure -regente-fie impreuna cu un verb copulativ -fie dependente alcatuind Propozitii Neanalizabile. -Semiadverbele de mod, fara functie sintactica sunt: nu, si, mai, inca, doar, tot, iar, numai, tocmai, macar, musai, barem, taman, decat, chiar, cam, circa, vreo, aproximativ, la, adica, anume, exact, personal, cel putin, drept.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adverbul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-adverbul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Adverbul este o clasa de cuvinte neflexibile, profund eterogena, cuprinzand termeni cu trasaturi sintactico-semantice diferite. Din punct de vedere morfologic, adverbul este lipsit de felxiune. Unii membrii ai clasei perzinta categoria intensitatii, care realizeaza analitic (cu ajutorul morfemelor libere) si nu reperezinta un criteriu flexionar propriu-zis. Anumite elemente ale clasei adverbului au statut discutabil, situandu-se la interfata mai multor clase, sau apropiindu-se prin caracteristici sintactice sau functionale de elemente ale altor clase, cu precadere de prepozitii sau conjunctii. Prin posibilitatea de a exprima determinari spatio-temporale, unele adverbe (dedesupt, inainte, in spate) se apropie de prepozitii. Intre cele doua clase exista depsebiri sub aspectul structurii si al comportamentului sintactic. Sub aspect sintactic, perpozitia cere in mod obligatoriu prezenta termenului asociat (Nu mai lociueste nimeni deasupra lor), termen care lipseste in cazul adverbului (Stau la ultimul etaj. Nu mai locuieste nimeni deasupra. uneori prepozitiile propriu-zise se comporta ca adverbele, termenul al doilea nefiind lexicalizat, dar putand fi recuperat contextual (Acum sunt la sedinta. Vorbim dupa. La nivelul structurii interne, fata de aceste adverbe, in anumite cazuri prepozitiile prezinta anumite perticule: -l, -a (dedesuptul, inaintea). Criteriul structurii nu este valabil insa in toate stuatiile (deasupra are aceeasi forma si ca prepozitie, si ca adverb). In ansamblu, clasa adverbului este caracterizata printr-o eterogenitate sintactica accentuata. Eterogenitatea sintactica se coreleaza cu eterogenitatea semantica. Clasa adverbului cuprinde elemente autonome semantic (greu, bine), elemente deictice, care isi precizeaza referinta prin raportare la situatia de comunicare (ieri) sau anaforice, care isi procura referinta din context (Iti amintesti de[iarna geroasa de acum cativa ani]? Atunci m-am indragostit prima data), termeni modalizatori, care introduc punctul de vedere al locutorului (posibil, poate), precum si o serie de termeni relationali, cu rol jonctional in cadrul frazei (unde, oricum) sau cu rol de structurare a textului (de accea, de aici, cu toate acestea). Fiecare dintre aceste categorii semantice are particularitati sintactice proprii. In ansamblul clasei adverbelor, o serie de elemente se disting prin trasaturi sintactico-semantice speciale. Ele apartin apartin clasei cliticelor, repreyentand subclasa cliticelor adverbiale sau a semiadverbelorcaracterul de clitic este dat de pierderea partiala a autonomiei si de aparitia in discurs numai in prezenta unui suport fonetic si lexical, cu care alcatuiesc o unitate accentuala si sintactica (numai iubirea, doar el, chiar frumoasa, tot vorbeste, si maine). Din punct de vedre semantic, semiadverbele indeplinesc, in raport cu suportul, rolul de modificatori. Au sens de intensificare sau de precizare: chiar, si nici, inca, tocmai, tot (Chiar maine te]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aglae Tulea - Caracterizare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-aglae_tulea_caracterizare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aglae Tulea baba absoluta, fara cusur in rau, asa cum o caracterizeaza Weissman, este sora lui mos Costache, sotia lui Simion Tulea si mama a trei copii: Olimpia, Aurica si Titi. Odata aparut in scena, personajul se misca intr-o liniaritate totala. De la inceput la sfarsit Aglae starneste doar dezgust. Se prezinta cititorului prin intermediul lui Felix, care o observa cu atentie: Otilia opri pe Felix in fata femeii mai mature. Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata era galbicioasa, gura si buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca. Ochii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin, si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele in care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur. De unde sa ma cunoasca? intreba Aglae. Cand a murit ma-sa, era numai atat. De atuncea nu l-am mai vazut. Prima impresie urata pe care o provoaca lui Felix se leaga de limbajul ei, ce caracterizeaza perfect femeia crescuta la mahala si educata la periferia orasului. Prezenta continua a Aglaei in casa lui mos Costache e motivata, la prima vedere, de gradul de rudenie si de pozitia casei, familiei Tulea, aflata in imediata vecinatate a casei Giurgiuveanu, dar mai ales, de dorinta apriga, chiar nestapanita, a femeii de a pune mana pe averea batranului. Ea este convinsa ca numai banii pot aduce stabilitatea unei familii si-i doreste cu atata putere incat tot restul se estompeaza, cu exceptia copiilor! Aglae incarneaza chipul mamei devorate de rautate si invidie fata de copiii altora, deformata in chip grotesc de un sentiment care ar fi trebuit sa o faca sa devina nobila. E atata cheltuiala in a o inlatura pe Otilia, vesnica rivala (din perspectiva ei) pentru maruntisul Auricai, incat personajul depaseste repede, si inca de la inceputul drumului narativ limitele normalului. Aglae e uscata de rautate, aproape nici nu o poti inchipui tanara, la inceputul casatoriei ei cu Simion. Personajul se misca intr-un timp inert si de aceea nici nu evolueaza, se plimba doar pe o traiectorie rectilinie, definitiv trasata. Gesturile cu care il intampina pe Felix tind sa stabileasca repede relatia. Felix este tratat cu superioritatea izvorata doar din ura fata de inca un eventual pretendent de mostenire, de aceea demnitatea cu care isi ridica mana spre a-i fi sarutata se potriveste prea putin cu acel hm! artagos rostit cu un glas ragusit, insa forte. Esti flacau in lege! Afland ca Felix va intra la Universitate, Aglae se mira sumbru. Felix va cunoaste curand impunsaturile matusii, pe toti deodata ii improsca cu venin: Asa?! se mira Aglae. N-am stiut: faci azil de orfani. faceti pensiune, continua implacabil Aglae. O sa aiba]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Albert Camus - Mitul Lui Sisif</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-albert_camus_mitul_lui_sisif.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sisif este eroul absurd. Acest om, condamnat sa urce neincetat o stanca in varful muntelui si apoi sa ii astepte coborarea, este intruchiparea eroului absurd, conform lui Camus. Repovestind mitul lui Sisif, Camus creeaza o imagine extrem de puternica cu o forta imaginativa care insumeaza intr-un mod emotionant continutul discutiei intelectuale care o preceda in carte. Ni se spune ca Sisif este eroul absurd atat prin pasiunile sale cat si prin torturile sale. Dispretul sau fata de zei, ura sa fata de moarte, si pasiunea sa pentru viata i-au adus acea ingrozitoare pedeapsa in care intreaga sa fiinta este muncita fara nici un rezultat (p. 89). Sisif este constient de acest blestem, si tocmai in aceasta consta tragedia sa. Nu e adevarat ca, in timpul coborarii, el nutrea speranta ca va reusi totusi, ca munca sa il va elibera de chinuri. Insa Sisif este in mod evident constient de dimensiunile propriei sale nefericiri. Tocmai aceasta constientizare lucida a destinului sau transforma chinul sau intr-o victorie. Aceasta trebuie sa fie o victorie deoarece insusi Camus spune: Il parasesc pe Sisif la baza muntelui. Intotdeauna cineva isi poate gasi din nou povara. Insa Sisif ne invata ce inseamna adevarata fidelitate care neaga zeii si inalta stancile. Si el de asemenea trage concluzia ca totul este bine. Universul de acum inainte fara stapan nu ii mai pare nici steril, nici inutil. Fiecare atom al acelei stanci, fiecare colt mineral al acelui munte intunecat constituie o lume in sine insusi. Lupta insasi inspre inaltimi este suficienta pentru a umple inima unui om. Trebuie sa ni-l imaginam pe Sisif fericit (p. 91). Viata si chinul lui Sisif sunt transformate intr-o victorie, concentrandu-se asupra libertatii sale, asupra refuzului de a spera, si asupra constiintei absurdului acestei situatii. In acelasi mod, Dr. Rieux este un erou absurd in Ciuma, deoarece si el este condamnat la moarte, si el este prins intr-un chin fara sfarsit si, asemenea lui Sisif, el continua sa isi faca datoria indiferent cat nesemnificativa este actiunea sa. In ambele cazuri conteaza putin pentru ce motiv anume ei continua sa lupte atata vreme cat aceasta sta marturie pentru increderea omului in om si nu in abstractii si absoluturi. Ideile care stau la baza acestei evolutii a eroului absurd sunt prezente in primele trei eseuri ale cartii. In acestea, Camus trateaza problema sinuciderii. In stilul sau tipic, socant si viguros, el deschide discutia cu afirmatia indrazneata conform careia: Nu exista decat o singura problema filosofica cu adevarat serioasa si aceasta este sinuciderea (p. 3). El continua prin a descoperi daca sau nu sinuciderea este raspunsul legitim pentru situatia funciar nefericita a omului. Sau, cu alte cuvinte: Merita viata sa fie traita acum cand zeii au murit? Discutia incepe si continua nu ca una metafizica, ci ca o afirmatie argumentata intemeiata pe o modalitate de cunoastere despre care Camus afirma ca este singura pe care o avem la dispozitie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alchimistul Paulo Coelho</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alchimistul_paulo_coelho.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In acest roman sunt prezentate viata si peripetiile lui Santiago, un tanar oier. Acesta isi cunostea foarte mult oile si de asemnea era foarte atasat de ele. La un moment dat, a avut acelasi vis in doua nopti la rand: visase ca va descoperi o comoara, ascunsa langa piramidele din desert. Curios, a vizitat o tiganca, cu scopul de a afla mai multe lucruri despre visul sau, caci se spunea ca acea tiganca stia sa talmaceasca visele. Dar baba i-a spus doar ce baiatul stia deja, dar nu inainte de a-si lua plata: i-a spus flacaului ca ii va talmaci visul daca ii va da a zecea parte din comoara daca o va gasi. In alta zi, cand Santiago statea cu oile sale si citea, a observat un batran care statea langa el. Acesta era un rege, pe nume Melchisedec. Batranul rege i-a spus baiatului mai multe lucruri personale, ba chiar stia de visul sau. El l-a sfatuit pe baiat sa plece in cautarea comorii, de fapt sa-si urmeze legenda personala. I-a mai spus ca atunci cand omul vrea cu adevarat sa faca un lucru, tot universul il ajuta. Batranul i-a dat lui Santiago doua doua cristaluri care, spunea el, il vor ajuta atunci cand va avea necazuri. Hotarat baiatul a vandut oile pe care le avea si a plecat spre piramide. Mai intai a ajuns intr-un oras port. Acolo era singur si nu stia limba. La un bar a intalnit un om care s-a dat drept un prieten dar care pana la urma s-a dovedit a fi un hot care i-a furat toti banii. Pana la urma s-a angajat la un magazine de cristaluri. S-a imprietenit cu proprietarul si l-a ajutat pe acesta in afacerea sa. Dupa un an, dupa ce si-a economisit destui bani, a plecat in cautarea comorii, cu o caravana in desert. Au mers drum lung si, deoarece era vreme de razboi intre anumite clanuri din acele tinuturi, caravana s-a oprit la oaza din drumul acestora, care era un teren neutru. Acolo baiatul o cunoaste pe Fatima, de care s-a indragostit. El este nehotarat, nu stie ce sa faca: sa isi continue legenda personala sau sa ramana in oaza unde ar fi putut trai linistit alaturi de Fatima. Intr-o seara, pleaca din cort si isi gaseste un loc tocmai bun pentru a medita. Stand rezemat de niste pietre, vede doi ereti pe cer si are o vedenie: mai multi razboinici intra in oaza si devasteaza tot. Atunci merge repede si informeaza conduce- rea oazei de visul sau. Peste cateva zile mai multi razboinici intra in oaza si incep sa distruga corturile, dar apoi realizeaza ca de fapt, toate corturile erau goale si li se intinsese o cursa. In acea zi toti soldatii inamici au fost omorati. Tot intr-o seara in care Santiago a plecat din oaza ca sa mediteze, s-a intalnit cu un strain care l-a intrebat cine l-a invatat sa citeasca zborul eretilor. Era alchimistul din acele locuri, unul cu foarte mare experienta, despre care auzise de la prietenul sau din caravana, englezul. Alchimistul il lua cu el si cei doi s-au imprietenit. Santiago invata multe lucruri importante despre viata, iar dupa cateva zile cei doi pleaca spre Egipt, unde se aflau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alcoolul - Proces Literar Sceneta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alcoolul_proces_literar_sceneta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Greierul- incepe sedinta, intra judecatorul, procurorul, asesorii. Asistenta se ridica in picioare. Greierul- onorata instanta, toti martorii sunt prezenti. Procedura completa. Procesul intentat impotriva Alcoolului se poate judeca. Judecatorul- Sa dam citire actului de acuzare. Procurorul- Alcoolul a fost trimis in judecata pentru relele pe care le-a pricinuit si le pricinuieste inca oamenilor, medical si moral, devenind, realmente, un pericol social la toate varstele. Provoaca boli grave, de cele mai multe ori incurabile. La. volan provoaca zilnic victime in randul copiilor, tinerilor, adultilor si batranilor. La originea multor scandaluri, violuri, omucideri, spargeri si furturi din avutul public si privat se afla Alcoolul. Este un factor de degradare morala, familiala si sociala. Acestea sunt, in linii mari, motivele pentru care a fost trimis in judecata. Judecatorul- Recunosti acuzatiile ce ti se aduc si pentru care te afli in proces? Alcoolul- Da, recunosc. Judecatorul- Ai totusi vreo obiectie la actul de acuzare? Alcoolul- Am, desigur si instanta trebuie sa tina cont de ele. Indiferent in ce categorie de bauturi ma aflu, nu pricinuiesc daune oamenilor cumpatati, care stiu sa se stapaneasca sis a se opreasca. Nu sunt agresiv, cum se spune, agresivi devin cei ce ma consuma in cantitati in cantitati mari. Eu sunt tare doar in fata oamenilor slabi. Numai pe acestia ii bag pe sub mese sau ii opresc cu masina in pom. Adesea mi se spune ca sunt un salbatic. Eu, salbatic? Salbatici sunt cei care nu stiu sa bea. Mai mult, in cantitati mici, sunt un factor favorizant pentru sanatate, inviorez oamenii, le dau mai multa voie buna, incheg prietenii, stimulez pe creatorii de arta, nu lipsesc de pe mesele gospodarilor, de la ceremonii si protocoale. Atunci, cum pot fi un agresiv, un salbatic, un pericol social! Greierul- Sa pofteasca primul martor. Martor1- Da. Consider ca cele mentionate in actul de acuzare sunt adevarate. Zilnic vedem pe strazi oameni rapusi de Alcool, fie ca merg pe 7 carari, fie ca sunt trantiti la pamant, pe peluze, ori in parcuri. Deunazi, m-a intrebat unul: Nu stii unde stau eu? , Stiu i-am raspuns. O iei pe prima la dreapta. Si-a luat-o, pe prima la stanga. Cunosc bine familii destramate si copii abandonati, tot din cauza alcoolului. Am vazut oamenii cu simturile denaturate si oamenii care au devenit neoameni. Greierul- Al doilea martor. Martor2- Ca cele relatate in actul acuzarii sunt adevarate, o dovedesc si emisiunile Reflectii rutiere prin care ni se prezinta ca, la volan Alcoolul face zilnic victime. In sprijinul acuzarii aducem si alte dovezi, mentionate in presa, in unele emisiuni de radio si TV, prin care se prezinta cititorilor si ascultatorilor numeroase cazuri de degradare morala si sociala, cazuri cand prietenii, frati, tati se omoara intre ei, si asta tot din cauza Alcoolului. Greierul- Rog sa pofteasca la bara cel de-al 3-lea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alecsandri Prozator Si Dramaturg</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alecsandri_prozator_si_dramaturg.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cel mai mare scriitor al Romaniei pana la Mihai Eminescu si cel mai reprezentativ exponent al pasoptismului este Vasile Alecsandri (1819-1890). A fost poet, dramaturg, prozator, folclorist, om politic, ministru, academician roman, creator al teatrului romanesc si al literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul secolului al XIX-lea. Viata lui Vasile Alecsandri pare a fi ocrotita de adversitatea malitioasa a destinului. Fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns mai tarziu vornic) si al Elenei Cozoni, se naste la Bacau pe 14 iunie 1819. A studiat in casa parinteasca cu calugarul maramuresean Gherman Vida, apoi la Iasi si mai apoi la Paris, unde, dupa cateva incercari nereusite in domeniul medicinii si ingineresc, se consacra literaturii. Dupa intoarcerea in Moldova, participa la toate initiativele tovarasilor sai de generatie: director al teatrului din Iasi impreuna cu C. Negruzzi si M. Kogalniceanu, colaborator la Dacia literara si Foaie stiintifica si literara (Propasirea), redactor si proprietar al Romaniei literare. A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 in Moldova, redactand unul dintre documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a omenirei si a lui Dumnezeu) si a petrecut un an in exil in Franta. Intors in tara ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor, se numara printre devotatii lui Al. I. Cuza, fiind numit deputat si ministru in mai multe randuri. Isi sfarseste viata ca ambasador la Paris. Se stinge din viata la data de 22 august 1890 si este inmormantat la Mircesti. Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840) si pieseta Farmazonul din Harlau, jucata pe scena sectiei romanesti a teatrului iesean. Scrierile sale, poezii lirice si epice, proza memorialistica si de fictiune, comedii, drame, monoloage comice, sunt in multiple sensuri reprezentative pentru timpul in care a trait. Alecsandri este un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale vremii, si, in acelasi timp, un artist subtil, capabil de a observa lumea inconjuratoare fara scepticism. Intr-un text din 1866, T. Maiorescu sintetizeaza insemnatatea operei lui Alecsandri in ansamblu: <<In Alecsandri vibreaza toata inima, toata miscarea compatriotilor sai, cita s-a putut intrupa intr-o forma poetica in starea relativa a poporului nostru de astazi. Farmecul limbii romane el ni l-a deschis; iubirea omeneasca si dorul de patrie in limitele celor mai multi dintre noi el le-a intrupat; frumusetea proprie a pamantului nostru el a descris-o cand societatea mai culta a putut avea teatru in Iasi si Bucuresti, el a raspuns la aceasta dorinta, scriindu-i comedii si drame; cand a fost chemat sa-si jertfeasca viata in razboiul din urma, el singur a incalzit ostasii nostrl cu raza poeziei. A lui lira multicorda a rasunat la orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru in mijlocia lui. In ce sta valoarea unica a lui Alecsandri? In aceasta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alegerea Meseriei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alegerea_meseriei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi, asa incepe articolul 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului Sistemul drepturilor omului poate fi vazut ca mecanism ce contribuie la restrangerea unor posibile excese din partea autoritatilor statului. Avand in vedere ca un drept al omului este o revendicare atribuita prin simpla conditie de a fi fiinta umana, Conventia Europeana a Drepturilor Omului are natura extraordinara. Orele de specialitate reprezinta una din formele de activitate educativa in care profesorul realizeaza informarea elevilor in domeniul orientarii scolare si profesionale, cultiva interesul pentru anumite profesii, colaboreaza cu parteneri, foloseste mijloacele specific. Tematica aleasa trebuie sa se bazeze pe notiuni preliminare, dobandite in clasele mai mici, privind diverse meserii. Pentru copilul mic este definitorie mass-media, accesul la PC. Intrebari de genul: Ce te faci cand vei fi mare? sau replici ca: Ma joc de-a astronautul, sunt frecvente pana la varsta de 10 11 ani. Atentia trebuie canalizata spre profilul liceal ce va fi urmat, acesta prefigurand viitoarea meserie sau fiind pasul de lansare spre studiile superioare, unde se delimiteaza clar meseria dorita. Tematica abordata la clasele a V-a fundamenteaza stiintific orientarea scolara si profesionala privind cariera, la clasele VI VIII preorienteaza, orienteaza si reorienteaza scolarul. La clasele IX- XII se aplica iar structura stadiala (preorientare, orientare, reorientare). La clasele a VIII a si a XII-a, mai mult ca oricand, se realizeaza actiuni de informare in domeniu. In alegerea tematicii, trebuie combatute prin informatii miturile legate de cariera, cum ar fi: Exista o singura profesie / ocupatie care mi se potriveste; Numai eu sunt caracterizat prin indecizie; Parintii stiu cel mai bine ce trebuie sa fac; Nu e obligatoriu sa faci ceea ce te intereseaza, importante sunt succesele in cariera si avantajele material; Profesia trebuie sa fie ideala, sa-mi satisfaca toate nevoile si dorintele; Ori ai success in cariera ori esuezi total; Nu poti sa planifici viitorul, viata se schimba; Individul trebuie sa aiba control total asupra carierei lui. Cel mai ades rasturnam aceste mituri prin aplicarea unor teste de interese si teste de aptitudini, iar pe baza lor purtam discutii concrete. Macar o parte din conceptiile eronate se vor spulbera. Chestionarele alese pot fi de tip HOLLAND (afirmatii de tipul mi-ar placea sa. ), in care se evidentiaza profilul de personalitate, baterii de teste de aptitudini profesionale care fac remarcate capacitatiile de exprimare, gandire logica, creative, memoria, spiritual de observatie, gandirea tehnica, simtul estetic, capacitatea empatica. Dupa aplicarea testelor, se poate observa compatibilitatea / incompatibilitatea cu profilul ales. Trebuie intarita la elevi convingerea ca factorii exteriori]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aleodor Imparat - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-aleodor_imparat_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alaturi de balada si doina, basmul ocupa in literature populara romaneasca un loc aparte atat prin valoare lui artistica originala cat si prin cea morala. El prezinta viata intr-un mod aparte, fabulos, fiind o opera epica in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, la care participa personaje cu puteri supranaturale reprezentand binele si personaje cu puteri supranaturale reprezentand raul. Din infruntarea fortelor binelui cu fortele raului, fortele binelui ies intatdeauna invingatoare, aceasta fiind o trasatura esentiala a basmului. Aleodor Imparat are toate trasaturile specifice unui basm popular, fantastic. In primul rand, ca orice basm, este o opera epica in care se impletesc intamplarile reale cu cele fantastice. Ca in orice basm timpul si spatiul sunt nedeterminate. Aflam ca actiunea se petrece intr-un timp indepartat, iar spatial nu este precizat. Eroii pleaca si se intorc la mosia lui Verdis Imparat dar nu stim unde se gaseste aceasta. Fiind un basm, si in aceasta naratiune se intalnesc personaje cu puteri supranaturale. De exemplu, chiar Aleodor-Imparat are insusiri specifice unui astfel de personaj, intelege glasul fapturilor necuvantatoare (stiuca, corb, taun) si are capacitatea de a le metamorfoza in pui de corb, lindina, in cosac prin interventia ajutoarelor sale. Ca personaj principal, el savarseste majoritatea actiunilor: salveaza micile fapturi necuvantatoare, se ascunde cu ajutorul acestora si nu este de gasit de fata lui Verdes Imparat. Prin trasaturile sale caracteristice, Aleodor apartine fortelor binelui reprezentate de tatal sau, de stiuca, de corb si de taun, opuse fortelor raului reprezentate de Pocitanie. Aceste forte se confrunta si ies invingatoare fortele binelui, reprezentand adevarul si dreptatea. Ca in orice basm, in indeplinirea misiunii sale, in trecerea probelor, Aleodor este ajutat de finite necuvantatoare care sunt personificate si care ii dau obiectele magice: slozul de peste, pana de corb si aripa de taun. Basmul Aleodor Imparat respecta structura basmelor prin folosirea formulelor specifice. Exista formula de inceput (a fost odata ca niciodata), formula mediana (si merse, merse, merse) si formula finala (si eu am incalecat pe o sa, si vam spus povestea asa). De asemenea sunt prezentate situatii limita, expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii este data de incercarile prin care trece eroul: intalnirea cu stiuca, corbul si taunul, cucerirea fetei lui Verdes Imparat. Punctul culminant il reprezinta momentul in care Pocitania pamntului plesneste de necaz, iar deznodamantul il constituie casatoria lui aleodor cu fata imparatului. Si aici, ca si in alte basme, este prezentata cifra magica 3: 3 ajutoare, 3 obiecte magica, 3 incercari, veselia tine 3 zile si 3 nopti. Oralitatea stilului, o alta trasatura a basmului, sustinuta prin folosirea interjectiilor iata, ia, i, a vocativelor Aleodor draga, dragul tatei, voinicule si a unor cuvinte si expresii populare as da sufletul, a da din colt in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 17</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_17.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat in centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret. Alexandru Lapusneanul este o desavarsita creatie de valoare universala. Nu se poate inchipui un portret mai viu intr-un numar mai mic de gesturi si cuvinte memorabile, intr-o compozitie mai simpla si in decoruri mai putine, fidura eroului este romantica. Erou romantic, Lapusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite. Autorul isi urmareste personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrarii in tara si pana in clipa mortii. Tot ceea ce se intampla in aceasta nuvela poarta pecetea duritatii lui Lapusneanu. Astfel in capitolul I Lapusneanu este prezentat de catre autor, in detaliul frapant, amanuntit, conducandu-ne astfel in mijlocul starii de spirit a personajului. Negruzzi utilizeaza dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevandu-si propriile sale trasaturi prin intermediul gesturilor, al gandurilor. Se observa ca Lapusneanu vorbeste in pilde, folosindu-se de exclamatii si intrebari retorice, intrand astfel in categoria personajelor romantice. Totodata modul de a vorbi al personajului, discursul lui Lapusneanu este un exemplu de discurs romantic in care sunt folosite toate procedeele de retorica tipic romantica, repetitia, gradatia, interogatia si exclamatia retorica, enumeratia si citarea folosita drept argumentatie. Daca in primul capitol portretul lui Lapusneanu este scos in evidenta prin intermediul antitezei dintre boieri si Lapusneanu in al doilea capitol, caracterizarea lui Lapusneanu reiese din antiteza romantica si totodata conflictuala dintre domnita Ruxanda si el. Domnita Ruxanda e plina de intelepciune, gingasie, parka e ireala pe cand Lapusneanu e crud, nemilos si fatarnic. Este de observat in acest capitol momentul in care Lapusneanu infuriat de cerinta domnitei, si anume de a inceta omorurile, pune mana pe jungher. Este o reactie necontrolata a lui, nepotrivita pentru un domnitor. Prin aceasta actiune, Lapusneanu dovedeste a fi un om cu o fire colerica, impulsiva, obisnuit sa judece si sa faca dreptate singur, dupa propriile reguli. Auzind cererea domnitei, Lapusneanu o mustra pentru vorbele nebune, dar promite in final ca va inceta cu omorurile, insa nu inainte de a-i da leac de frica. Lapusneanu in momentul de fata, disimuleaza, dorind sa fie calm si se poarta autoritar fata de sotia sa, dar si cinic pentru ca in sine leacul promis o va ingrozi. Este o reactie de-a dreptul maladiva a personajului dand inca o data]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 23</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_23.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se organizeaza clasic, intr-un crescendo dramatic, urmarind regulile echilibrului si ale simetriei compozitionale. Il prezinta pe Alexandru Lapusneanu revenit in Moldova, pentru a-si relua tronul, dupa ce l-a invins pe Stefan Tomsa. Inlaturat de la domnie prin tradarile boierilor, domnitorul este intampinat de acestia la granita, pentru a fi convins sa renunte. Personajele secundare sunt vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici, cei care ii spun: Norodul nut e vrea, nici nut e iubeste. Este determinate de hotararea lui Lapusneanu de a reveni la tron, de raspunsul ferm: Daca voi nu ma vreti, eu va vreau si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi. Sa ma intoarc? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt. Se contureaza deja liniile conflictului sustinut prin confruntarea domnului feudal, autocrat cu boierii ce i se opun. Daca Motoc este lingusitor, dispus la compromise cu puterea, deci si la tradare, tinerii boieri Spancioc si Stroici raman darji, consecventi in hotararea lor de a-l infrunta pe Lapusneanu. Acumuleaza gradat aspecte epice, fapte semnificative. Domnitorul incepe sirul razbunarilor, pedepseste, taie boierii, trezind ura si dorinta de razbunare. Deznodamantul Prezinta moartea lui Lapusneanu, otravit de Spancioc si Stroici, cu complicitatea doamnei Ruxanda si a mitropolitului Teofan. Cadrul sinistru al cetatii Hotinului, boala domnitorului redata pe un ton sobru, stilul evocator creeaza atmosfera unui final de tragedie. In delirul frigurilor, eroul se sinte vinovat de cruzimile savarsite si ii cere mitropolitulu sa-l calugareasca. Cand isi revine, isi pierde controlul, ii ameninta pe toti: M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu. Ingrozita, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc si ii pune otrava in bautura. Scena este dura, chinurile fiintei sunt cutremuratoare: se zvarcolea in spasmele agoniei; spume facea la gura, dintii ii scrasneau si ochii se holbasera, pana cand isi dete duhul in mainile calailor lui. Grotescul situatiei domnului calugarit fara sa vrea arunca o lumina de farsa tragica asupra acestui final, in care, in cele din urma, doar un biet trup omenesc se lupta cu moartea. (Istoria literaturii romane ed. cit., p. 395) Personajul se confrunta in final cu dusmanii sai.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul De Costache Negruzzi - Varianta 5</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_de_costache_negruzzi_varianta_5.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparuta in 1840 in primul numar al revistei Dacia literara, nuvela lui Costache Negruzzi Alexandru Lapusneanul respecta recomandarile lui Mihail Kogalniceanu din articolul Introductie, si anume utilizarea istoriei si traditiei romanesti in literatura, aceasta fiind prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura romana. Opera este organizata in patru capitole, fiecare capitol avand cate un motto, expresie rezumativa care reprezinta o replica a unui personaj: capitolul I Daca voi nu ma vreti, eu va vreu - raspunsul dat boierilor de Alexandru Lapusneanul, capitolul II Ai sa dai sama, Doamna! - avertisment dat de o vaduva doamnei Ruxandra, capitolul III Capul lui Motoc vrem -cererea norodului cand se strange la curte, capitolul IV De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu - amenintarea lui Al. Lapusneanul cand isi da seama ca a fost calugarit. Personajele desi sunt in numar mic, sunt bine conturate, cu multe detalii si sunt dispuse in jurul personajului principal Alexandru Lapusneanul. Personajul principal este caracterizat atat direct cat si indirect. Caracterizarea directa este folosita de narator atunci cand ii este facuta descrierea vestimentatiei Purta coraoana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacosie, avea cabanita turceasca, de aseamnea il numeste tiran, bolnav, nelinistit, nenorocitul domn. El este caracterizat direct de doamna Ruxandra,, bunul meu domn sau,, viteazul meu sot, de Mitropolitul Teofan crud si cumplit este omul acesta si de Stroici sangele cel pangarit al unui tiran ca tine. Principalul mod de caracterizare ramane insa cel indirect realizat prin faptele sale, limbaj, atitudini, gesturi. Este hotarat, cu o vointa puternica, nu va renunta la tron pentru nimic Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt. Bun cunoscator al oamenilor, stie ca de s-ar ivi ocazia Motoc l-ar parasi din nou Lupul parul schimba, dar naravul ba si ca Veverita ii este vechi dusman. Este impulsiv si violent prin limbaj si gesturi insa este capabil sa se adapteze oricarei situatii -Muiere nesocotita! Striga Lapusneanul sarind drept in picioare, si mana lui, prin deprindere, se razama pe junghiul din cingatoarea sa; dar indata stapanindu-se se pleca, ridicand pe Ruxandra de jos, de asemenea isi iese din fire cand isi da seama ca si-a pierdut puterea domneasca ii jigneste pe cei din jur si chiar arunca cu potcapul intr-unul din calugari. Este un bun diplomat, ii promite lui Motoc ca nu ii va face nimic iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji in sangele tau; te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului insa ii plateste pentru tradare intr-un mod barbar, il ofera multimii pentru a o potoli constient fiind de puterea acesteia Prosti, dar multi. Este viclean si inteligent, foloseste cu dibacie slujba de la mitropolie pentru convingerea boierilor ca ii pare rau pentru omorurile comise, in discurs]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nuvela apare in primul numar al revistei iesene Dacia Literara din 1840 sub titlul de Scene istorice din cronicele Moldaviei. Alexandru Lapusneanul. In aceasta nuvela avem prima proza istorica intr-adevar reusita din literatura noastra, si anume una care a stabilit pentru multa vreme standardele genului, o culme neintrecuta pana in prezent. Punctul de plecare al nuvelei se afla in Letopisetul Moldovei lui Grigore Ureche, fara nici o intentie insa de reconstituire istorica. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric. Nuvela nu a fost bine primita, pt ca submina autoritatea boierilor; dintr-o data puterea ii revine domnitorului care incearca sa se sprijine pe popor. Tema este istorica perioada medievala moldoveana si ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu. Culoarea de epoca e data insa nu atat prin descrieri, cat mai ales prin limbaj (utilizarea arhaismelor, vestimentatia, folosirea vb la imperfect si gerunziu), inspirat cu multa grija din cronica si adus in contexte perfect inteligibile contemporanilor. Nu atat vocabularul, care prin forta lucrurilor nu se mai foloseste azi (zobron, benisel, felendares, samuri, surguci, filaliu, junghiu etc., fiind vorba de costumatie sau de arme), dar mai ales cuvintele al caror continut semantic s-a schimbat, cat si fonetismele si constructiile sintactice arhaice, au o functie stilistica superioara, urmata si aplicata consecvent de Mihail Sadoveanu in romanele sale istorice de mai tarziu. Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Chiar de la inceput domnitorul dovedeste vederi progresiste, inaintate, raspunzand boierilor: Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa mulg si eu pre voi! si de aseamenea este ambitios cand boierii ii cer sa se plece pt k poporului ii este bine fara el Cu voia si fara voia voastra, am sa ma ridic pe tron, decat sa ma-ntorcmai degraba-si va intoarce Dunarea cursului Apreciat constant drept un erou romantic din puctul de vedere al curentului literer, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice, Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, bine individualizat. Individualizarea si definirea caracterologica a lui Lapusneanu atinge o expresivitate nemaiintalnita pana la 1840 si inca neegalata in nuvela istorica romaneasca ulterioara. Este expert in manipulare si declara cu cinism acest lucru atunci cand, la inceput, hotaraste sa-i crute, deocamdata, pe boieri, si pe Motoc in special: Te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de vlastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul. Deasemenea el dovedeste inteligenta, tact, dar mai ales un echilibru interior desavarsit. Cinismul, sangele rece, coportamentul fata de Motoc, dezvaluie o fata diabolica a domnitorului Lapusneanul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Opera de fata este o nuvela, specie literara a genului epic, mai ampla si mai complexa decat schita, mai scurta si mai simpla de cat romanul care infatiseaza o perioada semnificativa din viata unui personaj. Aceasta se caracterizeaza prin faptul ca prezinta o actiune ampla, desfasurata, uneori, pe mai multe planuri. Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul a fost publicata in anul 1840 in primul numar al revistei Dacia Literara si poate fi considerata o opera deosebit de reusita din punctul de vedere al realizarii artistice a personajelor. Personajul principal, Alexandru Lapusneanul este un caracter complex, alcatuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevarati. Portretul acestuia este conturat cu multa finete de catre autor care apeleaza la caracterizarea indirecta pentru a scoate in evidenta trasaturile definitorii care constituie acest portret. Astfel caracterul lui Lapusneanul reiese din atitudinea, comportamentul, limbajul si la un moment dat si din vestimentatia acestuia. O prima trasatura deosebit de importanta a personajului principal este cruzimea sa, care reiese din comportamentul fata de boieri si care poate fii motivata istoric si psihologic: Lapusneanul ii pedepseste pe marii boieri care-si doreau puterea si care-l tradasera in prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii in mainile domnitorului impotriva tendintelor marii boierimi de a pune stapanire pe tara. Cuvintele lui Lapusneanul sunt memorabile, exprimand hotarare si o vointa de fier, se poate spune ca Lapusneanul are certitudinea ca se va razbuna pe boieiri carora le spune Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa mulg si eu pre voi! Gesturile si mimica personajului au un rol crucial in relizarea portretului acestuia : Lapusneanul este astfel surprins de catre Negruzzi In incercarea sa de a fi binevoitor cu boierii :  Bine ati venit boieri, zise Lapusneanul, silindu-se a zambi Dialogul dintre Motoc si Lapusneanul este deosedit de importanta in conturarea caracterului personajului principal, acesta da dovada de o buna cunoastere a naturii umane, deoarece nu se lasa inselat de vorbele amagitoare ale batranului boier pe care si-l apropie doar pentru a-l folsii ulterior pe post de iscoada. Aceasta intentie dovedeste viclenia lui Lapusneanul. Personajul principal da in continuare dovada de viclenie si o deosebita putere de disimulare a intentiilor sale, acesta, pentru a se razbuna, simuleaza impacarea cu marii boieri pe care-i invita la un ospat la Palat intr-o zi de srabatoare dupa slujba de la biserica. Scena din biserica este deosebit de sugestiva, cititorul putand deduce o serie de trasaturi ale domnitorului din aceasta. O prima caracteristica este evidentiata de atitudinea sfidatoare a lui Lapusneanul fata de biserica, aceasta idee este exprimata de faptul ca domniforul intarzie la slujba, si sugereaza lipsa de respect a acestuia fata de biserica si de religie. Atitudinea sfidatoare este intarita de vestimentatia personajului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nuvela este specia genului epic, in proza, de dimensiuni cuprinse intre cele ale schitei si cele ale romanului, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, ele fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta fapte intr-un singur conflict, cu o intriga riguros construita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune. Nuvela istorica este specia genului epic, in proza, cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat, in care sunt prezentate fapte, scene sau personaje din istoria unei natiuni. Publicata in primul numar al Daciei literare, nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi vine perfect in intampinarea programului revistei, cel putin in doua puncte ale acestuia cel referitor la promovarea unei literaturi originale si cel care recomanda subiecte autohtone de inspiratie. Materialul este preluat din cronice batrane (Mihai Eminescu), mai precis din cronica lui Grigore Ureche, si, pentru episodul omorarii lui Motoc, din Miron Costin (de unde prelucreaza scena uciderii lui Batiste Veveli). Tema nuvelei este istorica perioada medievala moldoveana (perioada in care luptele pentru domnie duc la saracie), politica de ingradire a marii boierimi de catre domnitor si ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Aspectul de opera dramatica este accentuat de structurarea nuvelei in patru capitole, cu o situare spatio-temporala distincta, fiecare avand cate un moto definitoriu: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu; Ai sa dai sama, Doamna!; Capul lui Motoc vrem; De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu. Expozitiunea: Alexandru Lapusneanu revine in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul domnesc, dupa ce, cu eforturi indelungate, izbutise sa-l alunge pre rapitorul Stefan Tomsa, care-i urmase la domnie. Lapusneanu fusese inlaturat de pe tron din cauza tradarii unor boieri, aceiasi care acum il intampina aproape de granita: vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia vor sa-l convinga sa renunte la tron, deoarece norodul nu te vrea, nici te iubeste. Intriga: Manios, cu ochii scanteind ca un fulger, Alexandru Lapusneanu este hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei raspunzand boierilor cu fermitate: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi. Sa ma intorc? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt. Desfasurarea actiunii: Speriat de amenintarile lui Lapusneanu, Motoc cade in genunchi si-l roaga sa nu-i pedepseasca dupa faradelegile lor, dar acesta le promite sa-i crute, ba mai mult, ii fagaduieste ca sabia mea nu se va manji in sangele tau. Dupa fuga lui Tomsa, Lapusneanu se aseaza pe tronul Moldovei si trece la pedepsirea aspra a boierilor, le ia averile, iar la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 22</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_22.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alexandru Lapusneanul este inspirat dintr-o personalitate istorica, este tipul domnitorului tiranic si este caracterizat prin mai multe modalitati : direct de catre narator si de catre alte personaje, cat si indirect prin fapte, reactii, atitudine si in relatie cu alte personaje. Fiind un personaj romantic, calitatile si defctele sale sunt in antiteza. De fapt, calitatile lui Lapusneanul devin defecte din cauza dorintei de razbunare. Este, deci, construit prin lumini si umbre. Autorul foloseste antiteza si pentru a-l prezenta in opozitie cu alte personaje : de exemplu, cu delicata lui sotie (cruzimea-milostenia, temperamentul impulsiv-bland; firea puternica-slaba), cu Vornicul Motoc (conflictul dintre ei este specific Evului Mediu : boier-domnitor). La inceput este neincrezator in izbanda sa, pentru ca se teme de boieri : eu ii cunosc pe boierii nostri caci am trait cu dansii. Lapusneanul pretinde sa elibere tara de asupritorul Tomsa. Cand boierii ii cer sa se intoarca, Lapusneanul le raspunde categoric, printr-o comparatie absurda : cand si-o intoarce dunarea cursul indarat. Raspunsul lui este autentic si arata arata vointa, incapatanare. Cunoaste viclenia boierilor, stie ca de fapt ei nu- vor. a ajuns sa-i cunoasca dupa ce a fost tradat in prima domnie. Lapusneanul este impulsiv, e gata sa-i loveasca pe boieri cu buzduganul. Naratorul zice : radea; muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma clipeau, portretul lui fizic aratand dorinta de razbunare aproape demonica si rautateaReplica autentica voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi  este amenintatoare. Ii trimite lui tomsa un mesaj amenintator : sa se fereasca sa nu dau peste el, de nu vrea sa fac din ciolanile lui surle si din pelea lui captuseala dobelor mele. Aceste vorbe nu sunt metafore, ele au sense propriu, anticipand cruzimea. Este inteligent si intelept pentru ca isi da seama de adevaratele lor intentii. de asemenea, este un bun cunoscator al firii omenesti pentru ca nevoia l-a invatat. Isi da seama ca Motoc este viclean, un tradator care nu se va schimba. De aceea el foloseste acel proverb : Lupul schimba parul, dar naravul ba. Pare conciliant, dar, in realitate, e viclean, prefacandu-se ca il iarta pe Motoc. De fapt, are nevoie de el in planul lui de a castiga increderea poporului : te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului. Este viclean si cinic, caci ii fagaduieste ca nu isi va manji sabia in sangele marelui vornic. isi bate joc de oameni, pentru ca acestia la randul lor si-au batut joc de el. La inceput se arata defectele domnitorului bine conturate : cruzimea, impulsivitatea, dorinta puternica de razbunare, dar, deocamdata, ele se manifesta la nivelul vorbelor si al intentiilor. Observam ca poporul l-a intampinat cu bucurie. Pe alocuri, naratorul renunta la obiectivitate, isi spune parerea, anticipand faptele, spunand ca, mai tarziu, voievodul isi va dezvalui caracterul urat. boierii, insa, tremurau. Domnitorul incendiaza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 13</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_13.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nuvela Alexandru Lapusneanul esti prima nuvela istorica din literatura romana, publicata in perioada pasoptista, in primul nr al daciei literare, ilustrand una din sursele literaturii romantice, istoria nationala. Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructive riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal. Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi: specie; inspiratia din istoria nationala; tema; conflict; naratiune liniara; personaje exceptionale in situatii exceptionale; personaje construite in antiteza. Nuvela istorica este o specie literara cultivata de romantici, care evoca trecutul istoric prin: tema, personajele si culoarea epocii (mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj). Din cronica lui Grigore Ureche, Negruzzi preia imaginea personalitatii domnitorului Al. Lapusneanul, ca si scene, fapte si replici (de ex. Motto-ul cap. I si IV), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista. Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medieval. Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui A. L (1564-1569) evidentiaza lupta pt impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran. Naratorul este omiscient, omiprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare (de ex: tiran, curtezan, miselul boier). Naratiunea la per. a III-a aminteste de obiectivitate si conciziune de relatarea cronicarilor. Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inalntuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitate narativa romantica. Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanu si atitudinea lui vindicativa. Frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar prin mentionarea portretului se realizeaza caracterul verosimil, specific nuvelei: Acest fel fu sfarsitul lui A. L, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei. Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un rol rezumativ care constituie replici memorabile ale personajelor: Capitolul I Daca voi nu ma vreti, eu va vreu (raspunsul dat de L. solei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit pt ca norodul nu il vrea). Acest capitol cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui A. L la tronul Moldovei) si intriga (hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare); Capitolul II Ai sa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 26</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_26.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intr-o opera epica naratorul isi exprima in mod indirect sentimentele, gandurile prin intermediul actiuni si al pesonajelor. Opera literara, Alexandru Lapusneanu este o opera epica in care naratorul prezinta o perioada din a doua domnie a lui Lapusneanu in Moldova. Ca in orice opera epica se impletesc cele trei moduri de expunere: naratiune, descriere, dialog (exemple) naratiune in expozitiune, descrierea portretului domnitei si dialogul dintre domnitor si Motoc. Expozitiune: Alexandru Lapusneanu se intoarce la tronul Moldovei pentru a doua oara, dar este intampinat cu retinere de catre boieri. Intriga: Domnitorul se razbuna crunt pe boieri banuiti de tradare ucigandu-I la cea mai mica banuiala. Desfasurarea actiunii: Impresionata de crimele sotului sau, domnita Ruxanda vrea sa imbuneze inima crudului voevod. Acesta ii fagaduieste un leac de frica si organizeaza un ospat de impacare cu boieri. Punctul culminant: Lapusneanu porunceste sa fie ucisi patruzeci si sapte de boieri ale caror capete le aseaza in ordine ierarhica sub forma unei piramide. Deznodamantul: Aflat la cetatea Hotinului grav bolnav, domnitorul este calugarit, iar cand isi revine din letargie este otravit de domnita la indemnul sfetnicilor. Personajul principal al operei care se regaseste si in titlu este Alexandru Lapusneanu urmarit in evolutia sa. Alte tipuri de personaje: personaj secundar: domnita Ruxanda; personaj episodic: mitropolitul Teofan: personaj colectiv: poporul. Opera literara, Alexandru Lapusneanu are trasaturi mai ample decat o schita, infatiseaza o inlantuire de episoade la care participa mai multe personaje, actiunea fiind ampla se desfasoara intr-un timp mai indelungat (a doua domnie a lui Lapusneanu) si in locuri diferite (la granite Moldovei; la curtea domneasca; la Biserica; la cetatea Hotinului). O alta trasaturi a nuvelei este prezentarea personajului principal in evolutia sa, ca o personalitate in dezvoltare, Lapusneanu isi dovedeste pe parcursul domniei sale toate trasaturile de character pozitiv si negative (este un luptator, un justitiar dar sadic si crud). Trasaturile personajului sunt evidentiate prin vorbe si fapte. Fiind o nuvela actiunea se bazeaza pe existent unui conflict: neintelegerile dintre boieri si domnitor. Conflictul creste cu intensitate si atinge punctual culminant constand in mascrul boierilor tradatori. Avand aceste trasaturi, opera literara, Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi este o nuvela specie literara a genului epic.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 20</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_20.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alexandru Lapusneanu, izgonit dupa prima domnie, se reintoarce cu armata de mercenari turci si intra in Tara Moldovei. Un grup si anume Motoc, Stroici, Spancioc si Veverita, il asteapta si il roaga sa faca drum intors, pentru ca tara nu il vrea. Lapusneanu, insa le raspunde ca el ii vrea si asta este de ajuns. Instalat pe tron, domnitorul se razbuna pe cei pe care ii considera vinovati de esecul lui din timpul primei domnii: le confisca averile, ii ucide, comite numeroase atrocitati. Sotia sa, Ruxandra, este oprita intr-o zi de o jupaneasa careia Lapusneanu ii ucisese sotul si ii luase mosia. Aceasta o roaga pe domnita sa intervina pe langa voievod, sa puna capat crimelor si o avertizeaza ca o sa raspunda pentru faptele sotului sau. Demersul Ruxandrei pe langa Lapusneanu pare sa aiba success. Lapusneanu ii spune ca va inceta sa mai ucida si ca ii va da un leac de frica. Merge la biserica si in fata intregii obsti boieresti, cere impacare, invitandu-i la un ospat domnesc. Stroici si Spancioc, intuind ca este vorba despre un complot, fug peste granita. Lapusneanul organizeaza intalnirea cu mult fast, dar inainte de a se aseza la masa, boierii sunt ucisi de mercenari domnesti. Apoi capetele lor sunt asezate intr-o piramida, dupa rang. Intre timp, sub ferestrele domnesti se aduna saracimea orasului, revoltata din cauza vietii grele pe care o duce. Derutata multimea cere dreptate si, pentru ca cineva vehiculeaza numele vornicului Motoc, ei doresc capul acestuia. Deznodamant: Lapusneanul se imbolnaveste de friguri si se retrage in cetatea Hotin. Batran si cu mintea ratacita, Lapusneanul vrea sa fie calugarit dupa obiceiul pamantesc pentru ca Dumnezeu sa ii ierte pacatele. Dar cand se trezeste si se vede calugarit cere sa I se aduca fiul pentru a-l ucide, considerandu-l vinovat de complot. Sfatuita pe boierii fugari (Stroici si Spancioc) si de mitropolit, Ruxandra il otraveste pe Lapusneanul.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul - Varianta 27</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_lapusneanul_varianta_27.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei, este romantic, cu atestare istorica (este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional ce actioneaza in imprejurari deosebite). Constructia personajului insa cel mai bine romantismul nuvelei. Creat pe calitati si defecte la fel de mari, in general personajul literaturii romantice este impatimit, revolutionar, indragostit, meditativ, bolnav, selenar, bulversat, adeseori nebun, dar mai ales inegal in comportare, extremist. Lapusneanul imbina trasaturi extreme: este retinut, capabil de stapanire (in scena impacarii cu boierii) si incapabil sa se stapaneasca in timpul macelului, cand nu isi mai poate ascunde sentimentul de dementa bucurie a razbunarii; ii trateaza pe boierii veniti sa-lprimeasca la intrarea in tara cu inteligenta si cu finete psihologica, dar nu dovedeste deloc ratiune politica cand distruge cetatiile de granita; pare incapabil de sinceritate si totodata isi exprima fara menajamente gandurile. Amestecul acesta de luciditate si dementa reprezinta o trasatura importanta a personajului romantic. Portretul lui Lapusneanul se construieste in primul rand, prin replici si actiune, adica prin metode preluate din arta dramatica; discursul personajului este alcatuit in buna masura din replici definitive, care nu permit replica si prin intermediul carora scriitorul ii ilusteaza caracrterul despotic; chiar in debutul nuvelei, raspunsul pe care personajul il da boierilor este categoric si ignora total opinia interlocutorului: daca voi nu ma vreti, eu va vreau, alteori, cuvintele sale vin ca o sentinta de neeludat, sunt amenintatoare si isterice (de ma voi scula pre multi am sa popesc si eu) sau doar insinuante, ca atunci cand isi numeste proiectatul macel un leac de frica. Discursul ceva mai lung, prin care le cere iertare boierilor este alcatuit dupa toate regulile retorice, intarit de citate biblice si de gesturi smerite si este catalogat de scriitor drept desantata cuvantare, ceea ce avertizeaza asupra intentiilor personajului si indruma cititorul sa descopere o trasatura definitorie pentru caracterul eroului: disimularea. Aceasta insusire este insa si mai bine evidentiata la nivel narativ, naratorul notand in fraze succite fapte care definesc relatia personajului cu lumea; Lapusneanul este fie brutal de sincer, fie ca nu-si descompira intentiile din placerea de a savura surpriza pe care o produce faptele sale, ca in secventa in care ii promite Ruxandei ca-i va da un leac de frica sau cand il lasa pe Motoc sa ia decizii in privinta multimii rasculate, ca apoi sa hotarasca uciderea lui (sub pretextul cinic amuzant ca isi tine promisiunea facuta, si anume ca nu ii va lua viata cu sabia sa) si sa il dea pe mana gloatei infuriate. Nevoia de a-si ascunde adevaratele intentii nu vine doar din experienta sa de voievod alungat o data, ci dintr-o inteligenta malefica. Negruzzi isi creaza personajele si prin surprinderea unor gesturi sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Macedonski Opera Sa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_macedonski_opera_sa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sub conducerea lui apare in 1880 revista Literatorul. Are volume de poezii dintre care amintim Excelsior, Poeme, Flori sacre. Are opere scrise in limba franceza. El este cunoscut in literatura mai ales ca poet al noptilor si ca teoretician al simbolismului. Poet al noptilor. Dupa modelul noptilor lui Alfred de Musset, Macedonski publica un ciclu de 11 nopti cu tema variata. Dintre acestea Noaptea de Aprilie si Noaptea de Septembrie au ca tema dragostea. Noaptea de Iunie urmareste pozitia jalnica a poetului in societate. In Noaptea de Ianuarie isi exprima solidaritatea cu cei ce sufera in chip demn ridicand lupta vietii in frunti semete de eroism. In Noaptea de Februarie ia apararea femeii decazute. Noaptea de Mai este un imn dedicat naturii vindecatoare de nevroze care comunica omului forta ei innoitoare Noaptea de Decemvrie. Noaptea de decemvrie s-a dezvoltat dintr-o legenda in proza intitulata Meka si Meka, publicata de Macedonski in Romanul lui C. A. Rosetti din 13 ianuarie 1890. Legenda vorbeste despre Mohamed - ben - Hassan, care il sfatuieste inainte de moarte pe fiul sau Ali sa mearga la cetatea sfanta Meka pentru a obtine iertarea pacatelor lui. Conditia pentru aceasta era sa nu se abata de la calea dreapta. Ali strabate cu caravana in linie dreapta pustiul si moare inainte de a pune piciorul in Cetatea Sfanta. In acelasi timp Pocitan - ben - Pehlivan, un zdrentaros pornit odata cu el la drum si urmand o cale ocolita ajunge la Meka. Sensul pe care l-a extras Macedonski din aceasta legenda este asemanator cu acela pe care Eminescu il scotea in Luceafarul din basmul Fata in gradina de aur. Ca in orice poem romantic, planul real alterneaza in Noaptea de decemvrie cu cel fantastic, al visului. La inceput, vedem pe poetul de geniu trasnit de soarta cuprins de un somn adanc in camera-i pustie cu focul stins, inconjurat de umbre, ca de nameti: Se aud geamatul viscolului si urletele sinistre de lupi, realitati externe, dar si simboluri ale zbuciumului interior ale fapturii de huma. Deodata o flacara izbucnita sub forma unui arhanghel de aur, inspiratia, preface pe poet intr-un print arab tanar, emir al Bagdadului, bogat, posesor de gramezi de argint si de aur, jaruri cu pietre scumpe, arme de pret, cai repezi, palate si gradini parfumate de roze si crini: Si el e emirul, si are-n tezaur, Movile inalte de-argint si aur, Si jaruri de pietre cu flacari de sori; Hangiare-n tot locul, oteluri cumplite - In grajduri, cai repezi cu foc in copite, Si-ochi imprejuru-i - ori spuza cu flori. Ca si poetul care a faptuit opere marete, bogatul emir nu este multumit de bogatia sa, el fiind chinuit de dorinta gloriei. Pentru el atingerea absolutului inseamna cetatea Meka: Spre Meka-l rapeste credinta-vointa, Cetatea prea sfanta il cheama in ea, Ii cere simtirea, ii cere fiinta, Ii vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea - Din talpi pana-n crestet ii cere]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Macedonski Teoretician Al Simbolismului - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_macedonski_teoretician_al_simbolismului_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Primele idei care prefigureaza simbolismul la romani si care incearca sa-l teoretizeze apar odata cu Macedonski si sunt puse in circulatie prin revista poetului, Literatorul. Chiar inainte de reconstituirea simbolismului ca scoala, in FranTa, apar in aceasta revista, inca din primul ei au de existenta, 1880, articole de directiva, in care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel Macedonski avea sa- si revendice mai tarziu, in 1889, printr-un articol intitulat In pragul secolului, merite de pionier al simbolismului pe plan european. Belgienii, si se poate zice aceasta cu mandrie si despre mii din romani - scrie el - daca n-au fost tocmai ei precursorii miscarii, au avut meritul de a fi intrevazut din vreme intinderea stralucita ce se deschidea glorioasa dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin si altii inca - cei patru intai citati, astazi deja ilustri - au avut onoarea, impreuna cu mine, sa ia parte acum 12 ani, la miscarea provocata din Liege de revista La Wallonie, al carei energic si valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinsii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene Mercure de France. De altfel in numarul din august 1886, Macedonski publicase, intr-adevar, patru poezii in limba franceza: Volupt (=Hystarie, Haine, Guzla. Inca in 1880 aparuse in literatorul articolul intitulat Despre logica poeziei, in care erau formulate idei ce anticipau anumite judeca si ale lui Mallarme. Nu numai ca se faceau apropieri intre poezie si muzica, dar se releva si deosebirea de structura dintre poezie si proza. Poezia - accentua Macedonski - i si are logica ei particulara, deosebita de logica prozei: logica poeziei e, daca ne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim. Intrucat tot ce nu e logic e absurd, logica poeziei e, prin urmare, insusi absurdul. Un adevarat manifest presimbolist, aparut in Literatorul din 15 iunie 1892, este articolul lui Macedonski - Poezia viitorului. Prin simbolism - se spune in articol - ca si prin instrumentalism care e tot un simbolism, cu deosebire ca sunetele joaca in instrumentalism locul imaginilor, poezia si-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj in care se simte in largul ei. Dupa parerea poetului simbolismul unit cu instrumentalismul este, ca si wagnerismul, ultimul cuvant al geniului omenesc. Puncte de vedere presimboliste contin si alte articole publicate de Macedonski in Lite-ratorul, ca Despre poezie sau Despre poema 1881, in care poetul pledeaza pentru concentrare si sinteza lirica, pentru poezia care sa adune in ea, imprevizibil, miscari sufletesti contrastante. Teoretizand simbolismul, Macedonski a inteles sa-l si promoveze staruitor in literatura romana. In numele acestui curent, directorul Literatorului a incurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia romaneasca de pana atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism tot ce putea impresiona prin neobisnuit si bizar.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Macedonski - Noapte De Decemvrie - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_macedonski_noapte_de_decemvrie_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fiind scris in 1901, poemul incheie ciclul Noptilor, scrise dupa modelul oferit de suita de poeme cu acelasi titlu a poetului francez Alfred de Musset. Tematica, structura si forma poeziei se pare ca se conturasera in mintea autorului inca din 1890 cand publicase poemul in proza Mecca si Mecca, o legenda cu iz oriental, cu adanci implicatii filozofice si etice. Mecca si Mecca contine o parabola dictata de inspiratia cu limba de foc intr-o noapte de decembrie, cu ger si zapada, a unui poet sarac, si in dezacord cu lumea guvernata de vanitate si aur. Un print arab, Ali-ben-Mahomet-ben-Hassan, primeste cu limba de moarte de la tatal sau, indemnul de a nu se abate niciodata de la calea cea dreapta. Acest principiu etic, este respectat cu sfintenie de tanarul print, care se hotaraste sa plece in pelerinaj la Mecca, urmand sa strabata drumul drept peste imensa pustietate araba. Spre aceeasi cetate sfanta musulmana pleaca si cersetorul Pocitan-ben-Pehlivan care prefera calea ocolita si ferita de razele solare ucigase. Convoiul piere in desert, iar printul are viziunea inselatoare a cetatii si i se pare, inainte de a muri, ca Pocitan patrunde prin poarta stralucita a Meccai pamantesti, pe cand el trece pragul Meccai ceresti. (de aici si semnificatia titlului) Continutul prozei este supus restructurarilor, fiind adaptat intentiei artistice si nuantat cu sensuri simbolice, sub titlul Noapte de decemvrie. Macedonski construieste un poem pe tema geniului intr-o maniera originala, in care elementele romantice se impletesc cu preferinta simbolista pentru cromatica si muzicalitate, intr-o structura armonioasa, simetrica, clasica. Simetria lucrarii este data de doua secvente care descriu spatiul poetului, odaia, universul inspiratiei, al creatiei. Aceasta descriere apare la inceputul textului si este reluata in final, fapt care apropie cele doua momente. Senzatia de ciclicitate nu ne duce cu gandul la repetabilitatea unui fenomen, tragedia Emirului, ci la o forma posibila oricand a re-crearii unui alt univers al poeziei. Alba odaie, fiind transfigurata, dobandeste cu totul alte proportii. Saltul din cotidian in fantastic, din material in spiritual, dintr-o realitate in alta, se face firesc, prin mentionarea cromaticii, iar apoi prin transpunerea poetului in Emirul din Bagdad. Toate aceste transformari sunt mijlocite de motivul inspiratiei: Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?. Urmatoarea parte a poemului dobandeste o mai pronuntata tenta epica. Un sir de momente infatiseaza succesiv pe Emir in diversele ipostaze ale evolutiei sale simbolice. Mirajul cetatii sfinte Mecca devine pentru printul rozului Bagdad o adevarata obsesie. Autorul pune in antiteza fastul, frumusetea Bagdadului, cu pustia situata in zarea de flacari-departe. Pe acelasi drum spre Mecca porneste si un drumet pocit, care este prezentat in antiteza cu Emirul. In vreme ce printul apare in poem ca un cumul de calitati: E tanar, e farmec, e]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Macedonski - Noapte De Decemvrie - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_macedonski_noapte_de_decemvrie_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Un poet de tranzitie prin care se realizeaza trecerea de la romantismul eminescian la curentele moderne, in primul rand, la simbolism. Creatia lui sta sub semnul conglomeratului estetic (imbinarea mai multor curente si orientari literare): romantismul se imbina cu elemente parnasiene si simbolismul cu nostalgia clasicismului. Poet, prozator, dramaturg, publicist, Macedonski a fost un promotor al innoirii poeziei: O literatura trebuie sa inoveze daca vrea sa traiasca si sa fie puternica. In activitatea literara a lui Alexandru Macedonski se pot distinge doua etape: Prima etapa, pana la 1890 - cand scrie poeme ample, de faptura romantica, cu versuri lungi, si cu un pronuntat caracter satiric; acum scrie ciclul noptilor, caracterizat si printr-un retorism romantic, rezultat din multimea interogatiilor si exclamatiilor. Dupa 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de simplificare, dar si o sublimare artistica. Este faza simbolist-ornamentala. Acum scrie rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de esentializare si se bazeaza pe o metafora concreta. Poetul renunta la verbalismul si retorismul primei etape, poezia devenind sugestie si muzicalitate: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din gradina japonezului, Rondelul cainilor, Rondelul lucrurilor. Volume de versuri: Prima verba (1872); Poesii (1882); Excelsior (1895); Flori sacre (1912); Poema rondelurilor (1927) Proza: Drama banala (1896); Cartea de aur (1902); La calvaire de feu (1906); Thalassa (1915); Nuvele (1923) Publicist: In 1880 scoate revista Literatorul de orientare antijunimista. In 1873 scoate ziarul Oltul, iar in 1896 revista Liga ortodoxa in care vor deputa mari scriitori: Tudor Arghezi, Gala Galaction. Promotor al noii poezii: Arta versului (1890); Poezia viitorului (1892). A condus cenaclul Litaratorul in care au debutat cei mai de seama reprezentanti ai simbolismului romanesc. Este una din capodoperele liricii lui Macedonski. Poemul se axeaza pe ideea omului de geniu insetat de absolut, mai precis pe necesitatea sacrificiului in numele unui ideal. Poetul defineste etica omului superior care refuzand orice compromis alege si urmeaza intotdeauna drumul drept. Nu este important faptul ca omul superior nu-si atinge scopul, pentru ca accentul se pune pe ideea de lupta si de sacrificiu. Emirul din Bagdad este simbolul credintei nestramutate in ideal. Geneza poemului: In 1890 Macedonski a publicat un poem in proza Meka si Meka, in care prelucra o legenda orientala. Un print arab Ali-Ben este sfatuit de tatal sau sa urmeze in viata drumul drept. Plecand in pelerinaj la Meka printul alege drumul drept si impreuna cu oamenii sai piere in pustiul arab. Tot spre Meka pleaca cersetorul Pocitan-Ben Pehlivan care alege drumul cotit. Inainte de a pieri, Ali-Ben vede cum cersetorul intra pe poarta cetatii sfinte. Semnificatia titlului: In timp ce printul intra in Meka cereasca cersetorul intra in Meka pamanteasca. Dupa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Macedonski - Noapte De Decemvrie - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexandru_macedonski_noapte_de_decemvrie_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Poemul Noapte de decemvrie a fost scris la 27 decembrie 1901 si a fost inclus in ciclul de poezii Flori sacre. A aparut initial in revista macedonskiana Torta morala, in anul 1902. Poetul creeaza Noaptea de decemvrie pornind de la o legenda in proza Meka si Meka scrisa si publicata de el in ziarul lui C. A. Rosetti, Romanul din 13 ianuarie 1890. Macedonski manifestase si pana atunci predilectie pentru exoticul oriental, ilustrat atat de frecvent in multe din ciclurile sale de versuri de la Excelsior pana la Poema rondelurilor. Aceasta tendinta catre exoticul oriental venea din contactul cu poezia franceza, indeosebi cu cea parnasiana si simbolista. Meka si Meka contine o parabola dictata de inspiratia cu limba de foc intr-o noapte de decembrie, cu ger si zapada, a unui poet sarac si in dezacord cu lumea guvernata de vanitate si aur. Scrierea in proza valorifica o legenda orientata in care Mahomet Ben Hassan - Ben Ali lasa cu limba de moarte fiului sau Ali recomandarea de a nu se abate niciodata in viata de la calea cea dreapta. Il sfatuieste, totodata, sa se duca, asa cum trebuie sa faca orice credincios musulman, la cetatea sfanta Meka, pentru a putea obtine astfel iertarea pacatelor. Ascultand de indemnul parintelui sau Ali porneste in pelerinaj la Meka, insotit de un mare convoi de camile si servitori, cu multe provizii de drum, hotarat sa strabata pustiul arab pe drumul cel drept. In acelasi timp, spre aceeasi tinta porneste si Pocitan-Ben-Pehlivan, un cersetor respingator la infatisare. Desi este invitat de Ali sa mearga in fastnosul sau convoi, Pocitan refuza, alegand, spre a ajunge la Meka, niste cai ocolite dar mai usor de strabatut. Ali isi continua insa drumul prin pustiu; dar marile dificultati ale calatoriei nu pot fi invinse si convoiul piere, oamenii si camilele murind rand pe rand, pana cand emirul, sleit de puteri si ramas singur, moare si el, inainte de a-si fi putut vedea visul cu ochii, caci imaginea Mekai ramane o iluzie inselatoare ca fata morgana. In schimb, hidosul Pocitan-Ben-Pehlivan ajunge la cetatea sfanta. In timp ce emirul trece pragul Mekai ceresti, Pocitan trece pragul Mekai pamantesti si de aici si titlul poemei in proza Meka si Meka. Dupa 11 ani, Macedonski revine asupra subiectului si, decantand in materia parabolei in Romanul noi intelesuri simbolice, da nastere celei mai valoroase dintre Noptile sale. Din aceasta parabola, poetul a dezvoltat in magistralul sau poem ideea fundamentala a statorniciei credintei intr-un ideal, al caii drepte, neabatute a omului superior hotarat sa infranga toate piedicile care i-ar sta in cale. In viziunea unei cetati care-si indeparteaza zidurile dinaintea emirului dornic de a ajunge la ea, vedem tragedia idealului in veci neatins. Poezia simbolizeaza drama geniului, asemenea Luceafarului eminescian, intr-o evocare de elevata inflacarare, reprezentativa pentru intreaga conceptie a poetului si, poate si mai mult, pentru drama propriei sale existente, fascinata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexei Mateevici</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexei_mateevici.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Revarsarea cuvintelor lui Mateevici pe paginile albe, in imaginea razboiului s-au transformat precum pasii grei indepartati sau in simple lacrimi de singe. Rasarita pe sol basarabean, opera lui Alexei Mateevici si-a tras seva din citeva izvoare proprii mediului autohton. In versurile sale Mteevici venea, de obicei, cu chemare simpla, spunind pe nume lucrurilor, ce se petreceau in caeta nestiintei, care acoperea virtos pamintul Basarabiei, inadusind ale sufletului daruri. Poezia Cintecul zorilor, scrisa in februarie 1907, consemneaza ecoul marilor framintari ale timpului, caci din acele privelisti si voci disperate a stiut el sa adune in cuvinte putine insasi glasul taranilor ca un indemn si luminare profetica. E semnificativ faptul, ca Mteevici, receptive la evenimentele timpului, isi scrie versurile din doua respiratii, alimentate de ozonul care-i curate sufletul si o ploaie densa care-i lumina inima. Poeziile poarta in fond doua date- anul lui 1907 si vara din1917. Majoritatea lor se axeaza pe tematica zilei, vizeaza realitatea cu restrictiile Basarabiei, implimerarea sociala si nationala, starea deplorabila a oamenilor muncii, a plugarilor moldoveni injositi, lipsiti si ei de drepturi omenesti. Indragostit profund de graiul matern, de armonia si vraja lui neperitoare, Alexei Mateevici inchina cel mai tulburator imn limbii- sirag de piatra rara pe mosie revarsata. Si o face pe atunci cind limba romina nu avea sprijin in nici un caz se afla intr-o situatie grava. Poezia Limba noastra se prezinta ca o perla desavirsita atit in creatia poetului, cit sin literature romana. Limba romana, ne sugereaza poetul, nu e numai expresia chipului poporului, temelia spirituala; ea e depozitar al vremilor trecute, martor multgraitor al istoriei zbuciumate, al dezvoltarii culturii de veacuri. Trebuie sa fi indragit nespus acest meleag, asezat cindva in calea tuturor relelor pentru ca poetul sa-i plinga necazurile si, totodata, slaveasca statornicia si frumusetea tarii. Trebuie sa fi fost inzestrat de o nobila nazuinta catre realitatea veacului, pentru ca sa-I cinte zorile sis a- deschida viitorul. Mateevici era cel sortit, poate sa ne arate inca o data, dupa Eminescu, elixirul cuvintelor idele. Dupa Eminescu, Mateevici aimplinit, poate, poate cel mai tragic destin la noi. Tragic nu ac destin fiziologic, nu ca existenta, ci prin neimplinirea destinului poetic. Desi n-a dovedit sa dee la iveala decit foarte putin, Mateevici este mult mai vast decit poate fi.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexei Mateevici - Etnograf Si Folclorist</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alexei_mateevici_etnograf_si_folclorist.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Din vulcanul de eruptiea al revolutiei a izbucnit, asemenea larvei clocotitoare si ferbinti, si creatiile lui Alexei Mateevici cel mai inzestrat poet al Basarabiei de la inceputul secolului trecut, cintaretul infocat al pasurilor baietului plugar si al frumusetilor limbii noastre. Cuget bogat, fire aleasa, el si-a consacrat straduintele slujirii poporului sau cel oropsit. Suflet nobil si cinstit, s-a zbuciumat in cautarea adevarului, spre care a tins toata viata sa, dar pe care, cu toate acestea, nu i-a fost dat sa-l patrunda. De aici cautarile lui chinuitoare, ratacirile dureroase, cere-si au explicatia in izbitoarele contradictii ale epocii si in acele imprejurari specifice, in care el s-a format ca scriitor. Lumina zilei Alexei Mateevici a vazut-o la 16 martie 1888 in satul Cainari din raionul Causeni. Apoi si-a petrecut copilariea intr-un sat invecinat Zaim, unde parintii s-au mutat in anul 1893. Tatal sau parintele Mihai, cunoscatorde slova moldoveneasca, l-a obisnui de mic cu limba vechilor cazanii. Mama sa Nadejda, fiica protopopului Ion Neaga din Causeni, l-a alintat cu povesti si snoave populare. Meleagurile copilariei i-au oferit si alte vestigii graitoare ale trecutului pe care avea sa le evoce, cu putin timp inainte de sfirsitul sau prematur, in poezia Petre vechi. In afara de cele ce au fost odata, adevarte sau inchipuite, Mateevici cunoaste acum si realitatea concreta din jurul sau. Fecior de preot de taran, el e prieten cu copii de tarani, iar apoi, cind i se implinesc anii, urmeaza alaturi de vreo alti treizeci de baieti ca dinsul scoala din sat. Traind in mijlocul taranilor, el le vede nevoiele si suferintele, starea de asuprire si de injosire, in care se afla, si se patrunde de o dragoste fierbinte pentru aceiasi napastuiti ai soartei, pe care o va pastra pe tot parcursul vietii sale. Inputerea traditiei familiale, Mateevici este trimis in anul 1898 sa-si continuie invatatura la scoala duhovniceasca din Chisinau, dupa absolvirea careei a intrat in 1902 la seminarul teologic de aici. El se arata a fi un elev sirguincios si ahtiat de cunostinte. Pasiunea cea mare insa o alcatuia insa o constituia insa literatura. Din marturiile contemporanilor stim, ca citea cu nesat in biblioteca bogata a seminarului nemuritoarele opere ale lui Puschin, Lermontov, Gogol, Necrasov, Lev Tolstoi etc. Studiind tot odata militanta publicistica literara lui Belinschi, Cernisevschii, Dobroliobov. In acest timp al a cunoscut si operele clasicilor moldoveni: Negruzi, Alecsandri, Crenga, Eminescu, Cosbuc, Sadoveanu etc. Cu natura lui sensibila Mateevici nici nu a putut sa nu reactioneze la tot ce se intimpla in jurul lui. Il indigna reprimarile singeroase ale aotoritatilor, actele de barbarie, savirsite de pogromistii antisemisti. Fireste il revolta in deosebi situatia deznajduita a maselor mari de taranime moldoveana. La noi in Basarabia scria el in toamna anului 1906, parca te iau fiorii, cind incepi povestea suferintelor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alta Matematica De Nichita Stanescu - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-alta_matematica_de_nichita_stanescu_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nichita Stanescu este unul dintre cei mai mari creatori de litertura ai Romaniei. Nascut la Ploiesti intr-o familie de intelectuali, urmeaza liceul din localitatea natala pentru ca mai apoi sa termine Facultatea de Filozofie din Bucuresti. Debuteaza editorial cu volumul de poezii Sensul iubirii in 1960 prin intermediul caruia reuseste sa realizeze o spectaculoasa mitologizare a lumii. In aceasta prima instanta a desavarsirii sale ca poet raportul dintre eul liric si lume este perceput senzorial, sensul iubirii devenind chiar sensul lumii, poezia oglindind universul sufletului si are ca principal atu sacralizarea. In primul rand titlul acestei poezii are o semnificatie profunda. Din start poetul desluseste faptul ca nu este vorba de matematica pe care fiecare dintre noi o cunoaste (mai mult sau mai putin); se observa dorinta eului liric de a arata si un alt mod in care se poate vedea lumea. Matematica este perceputa ca o unealta vitala pentru fiecare persoana, prin intermediul ei lumea isi traieste destinul, s-ar putea spune ca ea are un rol de interfata a fiintei umane cu tot ceea ce exista in jur. O astfel de matematica, rigida in formele ei definitorii, trebuie schimbata, din punctul de vedere al poetului. Lumea are nevoie de elemente abstracte pentru a simtii cu adevarat viata. Iubirea trebuie asezata sub semnul unui postulat ce trebuie protejat prin intermediul unei abordari cognitiv-senzoriale profund sentimentale. Eul liric doreste schimbarea perspectivei in care se afla si o data cu aceasta aduce argumente perfect valabile in matematica sa, dar si contraargumente in defavoarea matematicii pe care fiecare dintre noi o aplicam voluntar sau neintentionat propriei noastre existente. Consider ca Nichita Stanescu nu doreste sa imprime cititorului propria sa matematica, ci mai degraba instiga spititul uman din fiecare in a-si schimba tactica prin care el exista ca elemente stationar sau dinamic. Prin titlul poeziei se doreste o revolta a noastra impotriva matematicii absurde in care traim; noi suntem capabili in a ne crea un sistem propriu prin care putem sesiza lumea, adica o alta matematica perfect mulata constructiei noastre spirituale, sentimentale sau care tine de esenta. Prima strofa este un fel de pledoarie a titlului. Eul liric ne desluseste ingustele carari ale matematicii in care existam, in care traim clipele. Sunt aduse drept argumente adevaruri care din pacate nu se situeaza pe aceeasi lungime de unda cu propria noastra fiinta (Noi stim ca unu ori unu fac unu, / dar un inorog ori o para/ nu stim cat face). Im acest moment al poeziei apar elementele dintre cele mai distincte, apartinand unor domenii foarte diverse ale vietii reale si imaginare, am putea spune, sau ale compozitiei artistice daca este sa ne referim la speciile genurilor literare. Spre exemplu inorogul (dealtfel numit si licorn sau unicorn), este un animal mitologic, fiind reperezentat de un cal alb ce are un corn in mijlocul fruntii caruia i se atribuie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amintiri Din Copilarie - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amintiri_din_copilarie_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Amintiri din copilarie este un roman autobiografic, romanul formarii personalitatii unui tanar, care prezinta procesul educatiei si al experientei dobandite de Nica, Ion Creanga fiind scriitorul care realizeaza primul roman al copilariei taranesti din literatura noastra. Inca de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a copilariei. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan om vrednic si cu bunatate, le aduce ca dar de scoala noua pentru a -i sili spre invatatura, Calul Balan si pe Sf. Nicolai. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite: caderea in Ozana, taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: La cirese, Pupaza din tei, La scaldat La cirese. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa-l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul, dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste o chelfaneala zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Pupaza din tei. Intr-o dimineata mama lui, Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui, cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce cucul armenesc. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prasit. Pe drum, Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amintiri Din Copilarie - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amintiri_din_copilarie_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Asa cum Eminescu este Poetul nostru, Creanga este Povestitorul nostru national. Amintirile din copilarie reprezinta puterea unui popor vechi, vorbind o limba dintre cele mai frumoase si mai expresive. Satul Humulesti era o veche asezare de razesi, cu oameni gospodari. Asezat la poalele muntilor, langa Ozana cea frumos curgatoare, satul prinde viata prin povestirile pline de umor ale lui Creanga. In prima parte a Amintirilor, autorul ne invita sa luam parte la viata satului. Astfel, facem cunostinta cu parintele Ioan, cel care umbla din casa in casa pentru a aduce copiii la scoala. Cu toate ca parintele a adus in clasa Calul Balan si Sf. Nicolae, facatorul de vanatai, parintele Ioan era bunatatea intruchipata. Impreuna cu badita Vasile, dascalul scolii, ei incercau sa-i invete pe carte pe copiii satului. Dupa ce badita Vasile a fost luat la oaste cu arcanul, mama lui Creanga a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-l da pe Nica sa invete carte. Mama lui Creanga este ca toate mamele de la tara, grijulie, cu toata gospodaria in grija si foarte bisericoasa. Ambitioasa si pretuind invatatura, Smaranda face toate eforturile pentru a-l vedea pe Nica om invatat si respectat in sat. Tatal sau era ca toti oamenii din sat, fara ambitii prea mari si ii incuraja pe copii in jocurile lor atunci cand venea ostenit de la munca. O intamplare deosebita a fost cand Nica a plecat la Brosteni, la scoala lui Balos. Bunicul lui Creanga, sfatos si lung la vorba, vornic in Pipirig, l-a convins pe tatal lui Nica sa-l lase pe baiat sa plece la scoala, la Brosteni, impreuna cu Dumitru, nepotul lui David. Regulile scolii de acolo sunt insa aspre pentru cei doi baieti. Acolo, ei sunt tunsi si pusi sa invete la rand cu ceilalti. Luand raia de la caprele Irinucai si demolandu-i coliba cu bolovanul rostogolit din deal, Nica se intoarce in Humulesti, locul lui drag. Prima incercare de a merge la urat se opreste la casa preotului Oslobanu, un om ursuz, care-i alunga pe copii de la casa lui in ajunul Anului Nou. Ajunsi pe ulita, copiii se duc la urat la casa lui Vasile Anitei. Numai ca, din cauza galagiei pe care o faceau cu tablele, gazda i-a alungat si de aici. Apoi, mai catre vara, Nica s-a dus la furat de cirese. Matusa Marioara, orbita de zgarcenia ei iesita din comun, strica bunatate de canepa din cauza cireselor furate de Ion. Apoi il pune pe mos Vasile, sotul ei, un carpanos si-un pui de zgarie-branza sa vina la parintii lui Nica cerand despagubiri. Furatul pupezei din tei si incercarea lui Nica de a vinde pasarea in targ este una dintre amintirile de neuitat. Fiindu-i lene sa se trezeasca devreme, Nica pune la cale furatul pupezei. Dupa ce reuseste, el fuge degraba la targ si incearca sa o vanda. Cealalta matusa, Mariuca lui mos andrei, este o carcotasa si face mare caz de rapirea pupezei, pe motiv ca pasarea ar fi ceasornicul satului. Una dintre putinele bucurii oferite de viata la sat era si scaldatul in Ozana. Intr-o zi de vara]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amintiri Din Copilarie - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amintiri_din_copilarie_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In evolutia sa, literatura romana a cunoscut o serie de etape fundamentale, incepand cu literatura populara, apogeul acestei dezvoltari fiind marcat de Epoca Marilor Clasici, cuprinsa intre deceniile 7 si 9 ale secolului al XIX-lea, cand pe scena vietii culturale isi fac aparitia numeroase personalitati, precum Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creanga. Despre cel mai mare povestitor al romanilor, Ion Creanga, care ii urmeaza lui Ion Neculce, s-a spus ca a intrat in literatura cu un substantial fond sufletesc si intelectual de sorginte populara. In acest sens, George Calinescu afirma ca scriitorul moldovean reprezinta, poporul roman insusi, surprins intr-un moment de geniala expansiune. Ca exponent al spiritului romanesc in maxima dimensiune, Creanga creeaza o opera extrem de unitara sub raportul continutului si al mijloacelor artistice, o opera care este alcatuita din povesti (Punguta cu doi bani, Soacra cu trei nurori, Povestea porcului), povestiri (Inul si canepa, Cinci pani), nuvela Mos Nechifor Cotcariul si bildungsromanul Amintiri din copilarie, publicat intre 1881 si 1892 in revista Convorbiri literare (primele trei parti-1881, 1882, 1883, partea a IV-a apare postum, 1892). Amintirile, primul roman al copilariei din literatura romana, au ca punct de plecare elemente din biografia autorului. Cartea evoca varsta inocentei, dar si procesul complex al formarii umane. Proiectata in spatiul satului moldovenesc de la jumatatea secolului al XIX-lea, copilaria releva atat dominatele varstei, cat si specificul mediului ambiant. Asemenea lui Mark Twain, Ion Creanga priveste perioada minunata a copilariei nu numai cu ochii omului matur, dar si cu ochii, copilului universal (G. Calinescu). Ca si contemporanul sau american, Creanga, pentru care Ozana este un fel de Mississippi, este un om matur, genial, care a ramas totusi copil, firea lui contemplativa ajutandu-l sa se reintoarca in trecut, fara ca peste praful acestui trecut sa pluteasca lirismul. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ 12 ani, pentru care localitatea natala este un axis mundi: sat vechiu, razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului, cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile; cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali ca aceia, de faceau mare cinste satului lor. Atmosfera generala este edenica, perspectiva unica cenzurand perceptia. Opera releva evolutia copilului de la primii ani de scoala pana la despartirea lui de satul natal pentru a se duce la scoala din Falticeni. Intamplarile din viata sa sunt,, evenimente de cunoastere, fiindca simbolizeaza incheierea unei etape (copilaria) si inceputul alteia (drumul spre maturitate). Facand referire la aceasta trecere, Jean Boutiere observa: Creanga scrie cartea retrairii unei varste cu sentimentul reintoarcerii acasa dintr-un exil]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amintiri Din Copilarie - Varianta 4</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amintiri_din_copilarie_varianta_4.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inceput in 1881, Amintiri din copilarie constituie, dupa aprecierea unanima a criticilor si istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creanga, fiind considerat primul roman al copilariei aranesti. Desi opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu sint intre totul reale. Rezulta ca personajul principal al Amintirilor nu este scriitorul, ci Nica al lui Stefan al Petrii, surprins si descris din perioada copilariei, de cind a facut ochi si pina ajunge holtei, din pacate!. Universul creaiei sale il formeaza satul natal Humulesti. Pentru autorul Amintirilor din copilarie satul natal este locul cel mai important si mai frumos din lume. Asa se explica de ce fiecare inceput si fiecare sfirsit de capitol din cele patru ale Amintirilor cuprinde referiri directe la casa parinteasca, la oamenii, la frumuseile si rezonana istorica a locurilor care imprejmuiesc Humulestii. Capitolul I. Evoca frumuseile satului Humulesit stau citeodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau prin parile noastre, pe cind incepusem si eu, dragalia-Doamne, a ma radica baietas la casa parinilor mei, in satul Humulesti, din tirg drept peste apa Neamului; sat mare si (razasesc) vesel, imparit in trei pari care se in tot de una; Vatra Satului, Delenii si Bejenii. ; si mindria de-a aparine prin nastere acestui sat vechi, razasesc: S-apoi Humulesti si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatii, ci sat vechi, razasesc intemeiat in toata puterea cuvintului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mindre, care stiau a invirti hora dar si suveica, de vuia satul de votale in toate parile, cu biserica frumoasa si niste preoi si dascali si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor. In continuare scriitorul evoca imagini din viaa de scoala: dascalul Vasile, calul Balan, luarea cu arcanul la oaste, plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la scoala din Brosteni, intimplarea cu rostogolirea stincii peste casa Irinucai. Din intimplarile relatate remarcam elogiul adus parintelui Ioan de sub deal in calitatea lui de intemeietor de scoala, prin chilia durata la poarta bisericii pentru scoala. Partea a II. -a a Amintirilor descrie casa parinteasca din anii fericii ai zburdalnicei copilarii: Nu stiu alii cum sunt, dar eu, cind ma gindesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti parca-mi salta si acum inima de bucurie. Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parinii, si fraii, si surorile (mele) imi erau sanatosi, si casa ne era indestulata si copii si copilele megiesilor erau de-apururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea! . Apoi povesteste peripeiile cu uratul de Anul Nou, la cirese, cu pupaza din tei si la scaldat. Partea a III. -a enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: si satul Humulesti in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amintiri Din Copilarie - Comentariu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amintiri_din_copilarie_comentariu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Amintiri din copilarie reprezinta opera de maturitate artistica a lui Creanga, dovedind un scriitor pe deplin format, cu un stil rafinat si cu o exceptionala capacitate de fixare a unui univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Cartea este un roman al varstei inocente si al formarii, al modelarii umane. Proiectata in spatiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilaria nu reflecta numai dominantele varstei, ci si specificul mediului ambiant. De aceea, Amintiri din copilarie este si o evocare a satului traditional, un tablou fidel al unei lumi traind in spiritul obiceiurilor fixate printr-o existenta multimilenara. Principala grija a autorului este insa evocarea varstei de aur pentru ca, daca prin amanunte Nica este propria sa ipostaza, asa cum i-o pastreaza amintirea, tipologic vorbind, eroul sau este copilul universal (G. Calinescu): asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii de cand lumea asta si pamantul. Izvoarele de inspiratie sunt autobiografice, iar evocarea se face din perspectiva indepartata a maturitatii, fiind dominata de un impuls afectiv greu de stapanit: nostalgia. Constructia textuala nu urmeaza rigorile compozitiei clasice. In cele patru parti, scriitorul nu urmareste o ordine cronologica a desfasurarii faptelor, ci selectarea acelor momente ce constituie puncte de referinta in formarea eroului. Partea I se deschide cu evocarea scolii, ridicata prin stradania parintelui, unde s-a adunat o multime de baieti si fete, printre care si Nica. Dar copiii nu inteleg rostul invataturii, asa ca primesc in dar pe Calul Balan si Sfantul Nicolai pentru a-i indemna in acest sens. Nica va raspunde numai la staruintele mamei si ale bunicului David Creanga. Rupt de vatra satului, Nica pleaca impreuna cu bunicul sau la scoala din Brosteni. Aici, eroul va avea parte de o serie de peripetii: caderea in Ozana, sederea in gazda la Irinuca, umplerea de raie capreasca, fuga cu pluta pe Bistrita. Inceputul partii a II-a sta sub semnul lirismului nostalgic, evocarea indreptandu-se asupra casei parintesti. Apare chipul mamei, odata cu intamplarile din copilarie: uratul de Anul Nou, pupaza din tei, la scaldat, etc. Rememorarile intereseaza in masura in care au contribuit la formarea lui Nica, ca om, dandu-i o imagine asupra lumii, imbogatindu-i universul cunoasterii. Dialogul cu propriul cuget (din debutul partii a III-a) este o modalitate de disimulare a intentiilor unui artist genial, constient de valoarea propriei creatii. In acest capitol, eroul devenit adolescent este infatisat urmandu-si in continuare drumul, ca elev la scoala domneasca din Targul Neamtului, apoi la scoala de catiheti din Falticeni. Scriitorul urmareste procesul formarii adolescentului Nica in raporturile lui cu viata sociala, cu conditiile in care tinerii urmau scoala. In capitolul al IV-lea, memoria afectiva a eului narator reface drama adolescentului care, in toamna]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amintiri Din Copilarie - Umorul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amintiri_din_copilarie_umorul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Umorul este o forma a risului, o manifestare a bunei dispozitii. La I. Creanga umorul este alaturi de oralitate trasatura dominanta a Amintirilor din copilarie. Umorul la Creanga este unul sanatos, de origine populara. Principalele categorii ale umorului sint: umor de situatie (izvorit din fapte, situatii, intimplari: prinderea mustelor cu ceaslovul, molipsirea de riie de la caprele Irinucai, aplicarea postei la talpi, bataia dintre Mogorogea si Paval, intimplarea de la scaldat, vinzarea pupazei etc); umor de caracter (izvorit din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea, mos Chiorpec, Trasnea, popa Buliga - zis si Ciucalau etc); umor de limbaj (izvorit din folosirea de locutiuni, zicatori si proverbe, menite a provoca risul: is mai aproape dintii decit parintii, se tine ca riia de om, au tunat si i-au adunat, mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima; ori expresii ca: va-i nevoie, calea - valea, bine - rau). Sursele umorului le reprezinta intimplarile hazlii, buna dispozitie a autorului, (Nica face haz de necaz), prezenta glumei in mijlocul lucrurilor celor mai serioase Si sa nu credeti ca nu mi-am tinut cuvintul, de joi pina mai apoi, pentru ca asa am fost eu, rabdator si statornic la vorba de feliul meu; si nu ma laud, ca lauda-i fata; prin somn nu ceream de mincare; daca ma sculam, nu mai asteptam sa-mi dea altii; si cind era de facut ceva treaba, o cam saream de pe-acasa; ironia Mos Luca de te-a intreba cineva, de-acum inainte, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la ocna si las daca nu tear crede fiecare; autoironia In sfirsit, ce mai atita vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti care nici frumos pina la douazeci de ani, nici cuminte pina la treizeci si nici bogat pina la patruzeci nu m-am facut. Dar si sarac ca anul acesta, ca in anul trecut si ca de cind sint, niciodata n-am fost. Limbajul Artistic este de o frumusete si originalitate inimitabila. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creanga vine din frumusetea limbii neamului romanesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maxima a interjectiilor onomatopeice (ha! ha! ei! tusti! zbirr!) a expresiilor onomatopeice si a verbelor imitative (hat! a horai, a gabui). Senzatia de oralitate e provocata si de multimea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba ceea, hat bine, pace buna) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie de nevoie) a intrebarilor si exclamatiilor (ori mai stii pacatul, grozav s-a spariat, ce-i de facut?). Alteori in text apar versuri popurale sau fraze rituale: La placinte inainte / Si la razboi inapoi. Decit la oras codas? Mai bine-n satul tau fruntas. Deosebita este si folosirea cuvintului mai ce mai de pomi s-au pus in tintirim (multi). Alteori e folosit ca abverb mai ramineti cu sanatate. Caracterul de oralitate provine si din folosirea dativului etic: si-am cazut in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amurg De Toamna - Lucian Blaga</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amurg_de_toamna_lucian_blaga.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pastelul este specia lirica, in care poetul descrie un tablou din natura, apeland la imagini vizuale si auditive, precum si la figuri de stil specifice. Pastelul,, Amurg de toamna face parte din al doilea volum de poezii, Pasii profetului 1921 in care Lucian Blaga Ilustreaza o posibila fericire a omului in spatial rustic, natura fiind o permanenta sursa de incantare si bucurie interioara. Titlul semnifica anotimpul prezent in aceasta poezie, exprimat printr-o metafora, termenul de, amurg numeste un fenomen cosmic, apusul unui astru si nu sfarsitul unui anotimp. Amurg de toamna trasfera descrierea concreta a unui tablou din natura in sfera spirituala, referindu-se la starea psihologica a poetului metamorfizata prin acest titlu. Structura, semnificatii, limbaj artistic Poezia, Amurg de toamna de Lucian Blaga este structurata in stilul artistic specific poetului fiind alcatuita din trei strofe inegale si un vers liber, in final. Compozitional, poezia are doua secvente lirice-o realitate exterioara, in ultima strofa si o concluzie exprimata prin versul liber. In prima secventa, elementele concrete ale lumii exterioare sunt dominant cosmice - amurgul, nori, o raza teluricul fiind definit printr-un simbol fragil - o frunza si altul abstractizat - varf de munti. Lumina amurgului sugereaza apusul din sufletul poetului, care fusese pe culmile extazului, din varf de munti si acum nu mai exista decat cenusa sub care arde mocnit, jeraticul pasiunilor trecute. Imaginea vizuala a naturii este inedita si realizata prin personificarea amurgului care, sufla/ cu buze rosii si atata pasiunea din inima poetului, pe care el incearca s-o stinga, s-o estompeze cu iluzia exprimata prin metafora, valul subtire de cenusa. Din stralucirea sufleteasca a mai ramas doar, O raza, care sugereaza starea emotionala a poetului prin personificarea, vine goana din apus/ si aduna aripile si se lasa tremurand. Frunza este metafora care sugereaza eul liric, sufletul fragil al poetului pentru care este prea mare greutatea pasiunii, redata prin metafora personificata a razei: O raza/ se lasa tremurand/ pe-o frunza. Ultimele doua versuri ale acestei strofe - dar prea e grea povara si frunza cade exprima esecul interior al poetului, o cadere psihica in urma unei puternice pasiuni. Culoarea dominanta in prima strofa este rosul, care poate semnifica pasiunea arzatoare a unei iubiri apuse, din care a ramas numai jaraticul ascuns cu grija sub valul de cenusa. Elementele cromatice sunt fie exprimate direct prin epitetul,, buze rosii ori sugerate de, spuza si, jaraticul, substantive sugestive pentru aceasta culoare. Ultima strofa dezvaluie profunda sensibilitate a eului liric, printr-o interjectie si o exclamatie - O, suflet! ce se constituie intr-o confesiune. Poetul doreste sa-si protejeze sufletul de pasiuni profunde, care sunt sugerate de metafora, raza de lumina - Sa mi-l ascund mai bine-n piept/ si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amurg Violet - De George Bacovia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-amurg_violet_de_george_bacovia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Amurg violet este o poezie a lui George Bacovia publicata in 1916. Este reprezentativa pentru Bacovia datorita culori violet, dar si pentru atmosfers trista, melancolica prezenta in toate creatiile sale. In poezia Amurg violet se regasesc multe dintre trasaturile simboliste din care amintim prezrnta simbolului si a laitmotivului, care genereaza muzicalitate, prezenta unor motive literare precum: toamna parcul solitar, cromatica, sugestia. In poezia Amurg violet cromatica este reprezentata de culoarea violet, proiectata asupra peisajului semnificand decadenta, amurgul violet ca un sfarsit de lume. Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Astfel exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, care verdele crud, rozul si albastru sugereaza starea de nevroza, albul ineexistenta, negru si rosu moartea. George Bacovia prefera culori inchise, sumbre negru, violet, gri dar si pe cele deschise cum sunt albul, galbenul, etc. Poezia are doua versuri cu valoare de simbol: Orasul tot e violet/Amurg de toamna violet, creind o imagine halucinana, simbolizand un moment final, apocaliptic. Temele si motivele simboliste din aceasta poezie se identifica usor: oasul parasit, cu plopi singuratici, simboluri de solitudine, sporind sentimentul de insingurare. Prezenta simbolului si a laitmotivului sugereaza muzicalitatea versurilor. Tema centrala a poeziei prezinta o imagine a orasului cuprins de somnoleta, populat de o lume lenesa, monotoma. Tema poeziei sugereaza starea de depresie, de halucinatie, simbolizand o imagine vizuala. Prezenta laitmotivului sugereaza principalele teme ale poeziei: oasul cuprins de somnolenta, plopii singuratici. Ca specie literara, poezia este un pastel, in care se descrie un tablou din natura iar poetul isi exprima in mod direct sentimentele traite in fata tabloului. Poezia este impartita in trei catrene cu rima imbratisata, in fiecare srofa repetandu-se ca un refren doua versuri. In prima strofa, tabloul prezentat este din doi plopi singuratici, asemanati cu apostoli imbracati in odajdii violete, sugerand singuratatea halucinanta. Acest toblou este pictat in totalitate, cu violet, o culoare inchisa, sumbra, a doliului. Cea de-a doua catrena este o continuare a primeia, prezentand orasul populat de-o lume lenesa, monotoma, creind un peisaj trist. Si acest peisaj are tenta de halucinant datorita culori violet prezenta peste tot. In ce-a de-a treia secvanta, peisajul urban este inlocuit de o imagine a trecutului, a strabunilor si a voievozilor. Prezenta turnului reprezinta o iesre din lumea inchisa si stramta a orsului. Si aici este prezenta senzatia de halucinant, sugerata de culoarea violet. Textul bacovian pare a ilustra modul in care subconstientul izbucneste la suprafata, confirmand definitia pe care E. Lovinrscu o dadea simbolismului: adancirea lirismului in subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Andrei Muresanu - Desteapta-te, Romane - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-andrei_muresanu_desteapta_te_romane_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Andrei Muresanu (1826 1863), poet si publicist ardelean, apartinand generatii de la 1848, a fost cunoscut mai ales prin poezia Un rasunet, publicat in nr. 25 din 21 iunie 1848 al revistei Foaie pentru minte, inima si literatura, alaturi de prima parte a Proclamatiei de la Islaz, act fundamental al Revolutiei din Tara Romaneasca. Aceasta creatie este un raspuns, o replica sau un ecou, adica un rasunet la poezia Catre romani, (Desteptarea Romaniei) a lui Vasile Alecsandri, publicata anterior (cu patru numere inainte) in aceeasi revista brasoveana, ulterior titlul ei fiind schimbat in Desteapta-te, romane! Poezia fost pusa pe muzica de Anton Pann (dupa alte pareri, de un ucenic al acestuia sau de poet insusi) si a fost adoptata ca imn al revolutionarilor romani de la 1848, a rasunat pe campia libertati de la Alba-Iulia (1918), iar dupa Revolutia din Decembrie 1989 devenit imnul national al Romaniei. Titlul este constituit din verbul a se destepta la imperativ, urmat de substantivul roman in cazul vocativ, cu valoare de sinecdoca, deoarece prin roman poetul intelege intreaga natiune. El este reluat cu forma identica si in primul vers al poeziei, exprimand mesajul si ideea centrala a acesteia indemnul la desteptarea nationala, la lupta impotriva tiraniei, pentru libertatea sociala, pentru unitatea si independenta nationala. Poetul sustine deci trezirea si smulgerea din robie a poporului roman si ii prevede astfel un viitor mai bun, castigat prin lupta si jertfa. De accea si Eminescu, care l-a ales pe poet ca erou al unui poem al sau, il considera, in Epigonii, Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet, el fiind cel care scutura lantul si cheama patria sa-nvie. Poezia, in intregimea sa, este constituita dintr-o suita de indemnuri. Mai intai, poetul ii indeamna pe romani la desteptarea nationala, la trezirea din robie si la actiunea pentru a-si croi un nou destin, prin care sa-i impresionez chiar pe dusmani (La care sa se-nchine si cruzii tai dusmnai! ). Cu acelasi ton ultimativ (acum ori niciodata) este adresat apoi tuturor romanilor indemnul de a dovedi prin fapte ca sunt urmasii demni ai romanilor un popor mandru, curajos si viteaz, simbolizat prin imparatul Traian. Poetul isi argumenteaza apoi indemnul la lupta, prin solidaritate si unitatea intregului popor, care este gata sa se jertfeasca pentru dobandirea libertatii. Ideea aceasta este exprimata prin comparatiile stau ca brazii-n munte, sar ca lupii in stane, prin hiperbola sute de mii si prin enumeratiile din ultimul vers al strofei a treia: Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Andrei Muresanu - Desteapta-te, Romane - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-andrei_muresanu_desteapta_te_romane_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Andrei Muresanu a debutat cu volumul Versuri romantice, evocand gloria trecutului. A evoluat spre poezia satirica, iar la maturitate a scris versuri cu mesaj patriotic. Poezia Un rasunet de Andrei Muresanu constituie imnul national al Romaniei, fiind creata in atmosfera revolutionara a anului 1848 si raspandita pe foi volante, cu titlul Desteapta-te, romane!. Melodia ii apartine lui Anton Pann. Imnul este o specie lirica foarte cunoscuta inca din antichitate, cand oamenii simteau nevoia sa preamareasca o divinitate, un erou, patria sau chiar un eveniment. Principala deosebire dintre oda si imn consta in faptul ca ultimul se canta. In epoca moderna au aparut imnuri nationale, cantece solemne prin care se exprima solidaritatea si unitatea nationala a unui popor. Astazi fiecare natiune are imnul sau national. Titlul poeziei (amintind de poemul lui Alecsandri Desteptarea Romaniei) sintetizeaza intreg mesajul. Autorul se adreseaza poporului roman, prin intermediul unui verb la imperativ si a unui substantiv colectiv, indemnandu-l la lupta pentru libertate, unitate, recuperarea istoriei si credintei. Poetul descrie metaforic starea de spirit a natiunii romane - somnul - condamna barbarii de tirani ce-au pangarit si jefuit pamantul stramosesc si cere contemporanilor, in numele dreptatii, sa actioneze. Romanii trebuie sa gaseasca puterea de a lupta in primul rand cu timpul (acum ori niciodata) si apoi cu cruzii dusmani. Indiferent de circumstante, ei sunt datori sa demonstreze lumii ca le curge in vene un sange de roman. Strofa a treia Poetul simte nevoia sa redefineasca notiunea de libertate, caci romanii au uitat semnificatia ei. In acest sens apeleaza la verbele la imperativ inalta, cata, care sugereaza pe de o parte respingerea conditiei de resemnat si, pe de alta parte, nevoia de afirmare. Strofa a patra Cu asa zestre biologica (voinici ca brazii, cu foc in vine, care sar ca lupii in stane atunci cand patria are nevoie de ei) si asa radacini istorice (Traian, Mihai, Stefan, Corvine), natiunea romana are toate sansele sa invinga. Caci nu exista alternative, subliniaza autorul cu ajutorul conjunctiei coordonatoare adversative ori si prin intermediul antitezei (Viata-n libertate ori moarte). Strofa a cincea Indiferent de provincia in care traieste, Moldova, Tara Romaneasca sau Transilvania, sufletul romanesc bate odata. Daca inaintasii (voi) au fost nevoiti sa traiasca intr-o oarba neunire, contemporanii poetului (noi) inteleg importanta intregirii neamului. Vointa lor este evidentiata cu ajutorul verbului juram, adverbului pururea si substantivului frati. Strofele a sasea si a saptea In strofele a sasea si a saptea tara prezentata metaforic ca o mama cu inima duioasa, dar vaduvita de-a lungul istoriei. Unii dintre cei mai dragi fii s-au jertfit pentru ea, deovedind astfel dragoste si respect. Poate de aceea Patria-mama considera ca cei vanzatori sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anii De Scoala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-anii_de_scoala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cei mai frumosi ani sint anii de scoala. Fiecare mai degraba sau mai tirziu va gusta din cei mai frumosi ani, anii de scoala, anii care nu se uita ci ramin gravati in fiecare inima cu cele mai minunate amintiri. Scoala este casa si profesorii, parintii care nu se uita niciodata, si ne asteapta cu dor pe fiecare ca sa revenim. Fiecare primul sunet este un inceput, fiecare ultim sunet este un sfirsit si un inceput al sfirsitului, de fapt in anii de scoala se iau cele mai importante decizii si te formezi ca persomalitate pentru a-ti crea o cale a vietii. Chiar de mic copil, incepind a vorbi, a face primele lucruri, devii o personalitate a timpului tau. Insa scoala este acel impozant astru care ni le destainuie, ni le dezvaluie si ni le dezvolta inhibindu-le in adincul sufletului nostru cu maretie, pentru a ne fi drag ceea ce facem, ceea ce cream. Fiind copii si noi cindva am fost supusi acestei trepte de la inceput parind grea, iar mai apoi incomitent devenind prietenul devotat al spiritului nostru. Prima incercare a fost primul sunet caracteristic oricarui incepator-elev. Primul zimbet, primul buchet de flori daruit din suflet profesoarei, primul pas alaturi de profesoara in clasa, primul sunet de clopotelul dus in propria mina de copil pentru a vesti 1 septembrie, toate acestea te fac sa te pomenesti intr-o lume noua, incepatoare, plina de tainele invataturii, ale cartilor, si sa te reculegi mai apoi in pa- ginile timpului ca un erou al unei povestiri. In anii de scoala te simti cel mai fericit si vesel copil din lume, alaturi de colegi si prieteni, capatind o adevarata experienta a vietii. In bancile scolii gasesti un simplu refugiu al sferei tale, deoarece nu esti in singuratate, sint si colegii si profesorii care te vor sustine mereu, in fiecare clipa. Deasemenea in anii de scoala apar si primele vise, primele dorinte despre viitorul tau. Alaturi de glu- me si prieteni te simti mai curajos, stapinit pe fortele proprii si mai increzator. In acest minunat timp reusesti sa devii matur, sa intelegi ceeea ce doresti sa devii. Nu uita niciodata de anii de scoala, de colegi si de profesorii care s-au jertfit din greu pentru tine. Spun asta din propria concluzie, caci miine suntem absolventi si timpul trece repede, dar mai apoi ramin numai amintirele despre anii frumosi de scoala.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Animale Bolnave</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-animale_bolnave.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Personajul principal al romanului, Paul, este un tanar care cauta de lucru. El se afla in gara unui orasel de provincie si asteapta sosirea decovilului, cu care calatoreste pana in Nadrag. Pe drum, remarca o femeie, o vaduva foarte frumoasa ce locuieste in Nadrag. Odata ajuns in oras, Paul isi cauta de lucru la fabrica de sobe, unde veneau muncitorii din intreaga provincie si unde ii intalneste pe Krinitzki, un urias care citea o pilda din Biblie, pe un altul ce parea invatacelul uriasului si doi tineri. Inainte de a se instala in baraca si de a plati pentru sedere, tanarul Paul se indrepta spre dispensar sa-si faca analizele pentru angajare. In drum spre dispensar, afla ca intr-unul dintre atelierele fabricii a avut loc o crima. Cineva s+a strecurat pe usa din spate a atelierului si l-a lovit pe muncitorul Simonca cu un ciocan, lasandu-l in coma. Imediat s-a facut o ancheta, la care au participat locotenentul Condrea, procurorul Remus Alexandrescu, plutonierul Mateias si Vostinaru, iar politistii considera ca nu sunt suficiente probe pentru a se descoperi criminalul. Totusi, Mateias si Condrea il interogheaza pe Leca, un alt muncitor si il aresteaza. Paul, odata intors la baraca muncitorilor, singurul adapost, il cunoaste pe Dan Dabici, un adolescent, care venea in fiecare seara sa joace carti. Dan era fiul vitreg al vaduvei din decovil, Irina Dabici. Paul afla de la muncitori ca Leca intrase in conflict cu Simonca pentru o bucata de pamant si de aceea era el cel banuit si inchis. Dupa sase zile, Leca era inca arestat din ordinul procurorului, desi nu erau probe incriminatorii. Au mai fost anchetati si Titus, un student exmatriculat, si Krinitzki. Dupa aproape o saptamana, se petrece cea de-a doua crima. A carei victima este Dan Dabici, gasit sugrumat in bucataria propriei locuinte, Paul s-a dus intr-o seara la locuinta Irinei si l-a vazut pe Gaspar patrunzand in casa. In urma unei altercatii, Gaspar il loveste pe Dan. Intrand, Paul da de trupul lui Dan in sufragerie si fiind intuneric crede ca e mort. Insa Dan era doar in coma. Paul se intoarce la baraca si-l anunta pe Miloia, care spune ca o sa il anunte pe Krinitzki. Miloia s-a intors mai tarziu si a spus ca nu l-a gasit pe Krinitzki. Apoi, Miloia si Paul merg la politie, unde sunt primiti de un sergentsi declara crima. Politia gaseste cadavrul lui Dan, care fusese sugrumat, in bucatarie. Irina, care lipsise de acasa in noaptea crimei, este anchetatasi retinuta, fiind eliberata abia a doua zi spre seara. Dan este inmormantat si apoi Irina se intalneste cu sotii Pescariusi cu o fosta iubita a lui Dan, Angela. Irina Dabici organizeaza o masa simpla. Se afla ca Irina fusese in noapte crimei cu Titus Garda. Gaspar devine principalul suspect, dar nu sunt gasite amprentele sale la locul crimei si se dovedesste a fi nevinovat. Mateias il interogheaza pe Paul si reuseste sa afle niste detalii importante. Are loc si a treia crima in care victima este Krinitzki, uriasul bland, care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Animalul Meu Preferat</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-animalul_meu_preferat.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Animalul meu preferat este cainele. Pot sa spun ca iubesc toti catelusii dar cel mai mult il iubesc pe Nero, catelul meu. El are 2 ani, iar parintii mei mi l-au facut cadou de ziua mea. Nero este un cocker de culoare neagra foarte jucaus. Eu m-am atasat foarte mult de el si pot sa spun ca un caine este intradevar cel mai bun prieten al omului. Catelului meu in place tare mult sa alerge prin parc, sa se joace si sa fie alintat. Atunci cand leneveste adora sa fie scarpinat pe burta. Cu toate ca are mancarea lui, el vine si cerseste de fiecare data cand stam la masa si nu se lasa pana nu il servesti cu ceva din ce mananci tu. De asemenea, Nero este un caine foarte inteligent. Chiar daca are numai 2 ani, el asculta de comenzile pe care i le dau si a invatat sa inteleaga ce i se spune. Sunt foarte fericita ca il am pentru ca imi tine de urat si ma inveseleste de fiecare data cand sunt trista. Chiar daca nu vorbeste eu stiu ca si el ma iubeste la fel de mult cat il iubesc si eu.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anna Karenina</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-anna_karenina.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai inalte ale artei literare. Totodata este si romanul cel mai  clasic  nu numai in literatura rusa ci si in litertura universala intrucat, cum observa la timpul sau si Ibraileanu,  nici un roman din literatura universala nu intruneste atat de multe si variate insusiri . Urmeaza o veritabila explozie de superlative, care ne da o idee despre ceea ce considera criticul roman ca trebuind sa fie un roman perfect :  Observatia profunda si amanuntita, delicatetea analizei, colosala putere de evocare a vietii, adancimea conceptiei asupra lumii, atitudinea inalta omeneasca fata cu subiectul, interesul captivant datorit complicatiilor sufletesti si nu intrigii iata atatea calitati care fac din romanul lui Tolstoi capodopera geniului . Totusi, e ciudat poate, dar marturiile contemporanilor atesta ca Tolstoi lucra la Anna Karenina cam in sila, indoindu-se mereu de reusita. Se pare ca scriitorului nu-i reusea mai ales reconstituirea atmosferei. Tolstoi persevera totusi, rezistand ispitei de a se lasa capturat de alte inspiratii. Eroina principala, initial  Tatiana Stavrovici, viitoarea Anna Karenina, a pornit de la un personaj prin excelenta negativ, nici prea frumoasa, ci doar atragatoare, dar vulgara, superficiala, cocheta; ea devenea adultera fara prea multe framantari sufletesti, mai degraba din perversitate decat din pasiune. In ce masura chipul definitiv difera de aceasta prima  aparitie  ne-o arata chiar paginile romanului, incepand cu portretul fizic. Literalmente ramai cu impresia ca Tolstoi a mobilizat parca intreaga maiestrie pentru a sugera inca de la  intrare  cat de frumoasa e eroina lui in sensul cel mai deplin al cuvantului. Frumusetea Annei devina un veritabil leit-motiv al intregii actiuni. Totodata Anna e si un om superior, e purtatoare a unei sume de calitati, care o singularizeaza parca in raport cu grupul personajelor inconjuratoare. Dupa cum observa un exeget, chiar din primele capitole, inca in partea pe care am putea-o considera cxa fiind expozitiunea romanului, este data inaltimea de unde anna va cobori apoi. Anticipand, vom semnala inca un amanunt. Este indeobste cunoscut ca romanul  Anna Karenina , asa cum il cunoastem astazi, are o compozitie, am spune, bipolara, materialul epic organizandu-se in jurul a doua personaje principale : Anna Karenina si Konstantin Levin. Acesta din urma e de asemenea un personaj superior, in mod evident simpatizat de autor. Mai mult, exegetii sunt de acord ca destinul lui Levin contine si laturi autobiografice. Potrivit din anumite unghiuri, personajul apare ca un alter-ego al autorului. E posibil ca tocmai de aceea Levin sa nu faca parte din anturajul Annei e inca un tur de forta al maestrului, insa cele doua personaje se intalnesc abia spre sfarsitul actiunii- cap. X al celei de-a VII-a parti- cu cateva zile inainte de sinuciderea Annei. E o situatie la care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Antoniu Si Cleopatra - William Shakespeare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-antoniu_si_cleopatra_william_shakespeare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aceasta drama de maturitate a marelui scriitor englez intruneste cele mai caracteristice trasaturi ale creatiei shakespeariene: infatisarea realista a unei vieti clocotitoare, insufletirea unor personaje complexe, conflicte puternice. <<Antoniu si Cleopatra>> nu este numai drama dragostei dintre trimvirul roman si regina egipteana, ci si drama care ilustreaza descompunerea imperiului roman, ai carui conducatori, uitandu-si misiunea se cufunda intr-un trai de huzur si placeri. In tragedia <<Antoniu si Cleopatra>>, Shakespeare pune in scena dramaticele evenimente dinaintea instalarii lui Octavianus, nepotul lui Iulius Caesar, ca imparat al romanilor, sub numele de August. Imperialismul roman isi intinsese bratele spre nord si spre rasarit. Egiptul era o tinta destul de ravnita. Iulius Caesar si Pompei intreprinsesera in aceasta directie actiuni militare rasunatoare. Dupa asasinarea primului dintre acestia, triumviratul dintre Antoniu, Octavian si Lepidus crede la un moment dat ca ar putea stabili pacea, impartind puterea romana intre Octavian care isi rezerva Occidentul si Antoniu care nu-si doreste decat sa fie lasat sa-si traiasca viata alaturi de Cleopatra (sotia lui) in Egipt. Dragostea ce simtea pentru Cleopatra il facu sa o uite pe Fulvia care impreuna cu fratele lui Antoniu se razvratisera impotriva lui Caesar. In final, Fulvia moare iar Antoniu este chemat la Roma pentru a se intelege cu Caesar. Ca sa-I demonstreze ca el nu a avut nimic de a face cu cele intamplate si cu revoltele intretinute, cazura de accord sa se casatoreasca cu sora lui Caesar-Octavia. La primul semn trimis de Cleopatra insa el se intoarse parasind pe Octavia care suparata si intrigata il razvrati pe fratele sau impotriva lui Antoniu si a Cleopatrei (vazuta ca o tiganca egipteana si o tarfa). Porneste un adevarat razboi intre cele doua tabere si la un moment dat, lui Antoniu I se paru ca Cleopatra trecuse de partea lui Caesar si incepu sa-I doreasca mortea si s-o alunge de langa el. De frica ca o sa o omoare, ea se ascunse intr-un mausoleu si trimise vorba la el cum ca s-ar fi omorat de dragul lui. Antoniu atunci roaga pe un bun prieten al sau sa-l omoare, durerea sa I-o ia dar acesta prefera sa se omoare singur aruncandu-se in sabia acestuia decat sa-si omoare domnul. De acea, Antoniu se omora singur. Cand solul veni sa-I spuna adevarul despre moartea Cleopatrei il gasi cu sabia infipta in corp si il duse la regina care apuca sa-l mai vada pentru ultima data si sa-I dea ultimul sarut pentru eternitate. Dupa ce acesta muri, ea incepu sa se ingrijoreze pentru viata ei crezand ca Caesar o va omora dupa ce o va batjocori in toate felurile posibile. Desi Caesar trimise soli de-a randul sa o linisteasca, ca nu are de gand sa-I faca vreun rau ea stia mai bine ce avea sa I se imtample si atunci aranja cu un taran sa-I aduca vipere ca sa se omoare cu ele. Cand Caesar sosi sa o ia pe regina o gasi pe aceasta moarta in mausoleu impreuna cu slujnica ei credincioasa. Dupa ce dibuira motivul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aprecieri Critice Ale Lui Perpessicius Despre Opera Folclorica A Lui Eminescu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-aprecieri_critice_ale_lui_perpessicius_despre_opera_folclorica_a_lui_eminescu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In critica lui, Perpessicius, se refera la poezia careia Eminescu i-a dat viata. Poetul Floarei albastre si al Luceafarului ar avea dreptul sa aspire la locul adevarat care e departe de a fi cel binemeritat. Si Miorita si Kira Kiralina, oricare din nestematele acestea raman totusi creatiuni patent poporane, in timp ce Fat- Frumos din Lacrima, Calin Nebunul, Fata in gradina de aur, Miron si frumoasa fara corp, de is altoiuri in tulpina de supradistilate seve ale creatiei populare, sunt si raman inegalate, poeme originale de inspiratie folclorica pe care numai Eminescu putea sa le elaboreze. Initierea folclorica a lui Eminescu urca pana in anii fragezi ai copilariei. Pentru aceasta perioade ne vom opri la poemul Codru si salon care evoca paradisul natal imbibat de toate miresmele si de toate ispitele edenului originar. In valea aceasta a Iosafatului copilul a deprins sa cunoasca tainele naturii si tot aici a avut si revelatia iubirii pretimpurii si pretimpuriu rapusa. Paralel insa cu initierea aceasta folclorica, oarecum instinctive si fortuita, isi face drum si se contureaza si o initiere sistematica la care contribuie predispozitiile tanarului pereginar. Mare devorator de literatura, atat autohtona cat si universala, Eminescu, discipolul, bibliotecarul si familiarul autorului acelui unic tezaur antologic care a fost Lepturariul lui Aron Pumnul, cunostea de buna seama, din tipariturile si din periodicele de epoca, atat parerile lui Balcescu si Russo despre poezia populara, cat mai cu seama epocala culegere de la 1866 a lui Vasile Alecsandri. Cine nu stie ca in cantecele, in povestile, in jocurile, obiceiurile, teremoniile unei natiuni se afla mai cu osebire trasaturile adevaratului caracter? scria George Barit. A vorbi de un cult al lui Alecsandri la Eminescu ar putea sa para neverosimil aceluia care-si aminteste rezervele, pe care tanarul student de la Viena le formula, in pragul anului 1870 si inainte de a fi debutat in Convorbiri literare, cu privire la teatrul lui Alecsandri, in binecunoscutul studiu inchinat repertoriului nostru teatral, din Familia. Inainte de sfarsitul anului 1869 Eminescu e la Viena si manuscrisele ne impartasesc un alt process verbal, diferit de cel din18/30 iunie 1869, interesant pentru ca se intalneste si in punctajul lacunar al basmului in proza Calin Nebunul. Despre creatia eminesciana au circulat multe legende, dar cea mai absurda dintre toate a fost spusa de catre un gazetar al timpului, care ar fi scris ca Luceafarul a fost scris in tren spre Bucuresti, noaptea. Interesul lui Eminescu pentru creatia populara, in timpul studiilor de la Viena si Berlin, ca de altminteri in toate celelalte perioade ale activitatii sale se manifesta in triplu plan: al culegerii de texte populare, al inspiratiei folclorice derivate in opere geniale si al problemelor folclorului, asa cum se reflecta ele in manuscrisele poetului. Prelucrarea celor trei basme Calin Nebunul, Fata-n gradina de aur si Miron si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Argumentarea Modernitatii Din Opera Lui Lucian Blaga - Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-argumentarea_modernitatii_din_opera_lui_lucian_blaga_eu_nu_strivesc_corola_de_minuni_a_lumii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Argumentarea modernitatii unui text poetic studiat din opera lui Lucian Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Primul argument vizeaza relatia indisolubila intre Lucian Blaga si modernism. Modernismul se manifesta la sfarsitul secolului al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea si include in sens larg toate acele miscari artistice care exprima o ruptura fata de traditie, negand epoca sau curentul care le-au precedat, simbolism, expresionism, avangardism. Atitudinea modernista este, prin definitie, anticlasica, antiacademica, anticonservatoare si impotriva traditiei. In cultura romana, cel care a teoretizat modernismul, punandu-l la baza unui sistem, a fost Eugen Lovinescu, in studiul Istoria civilizatiei romane moderne. Aplicarea teoriei modernismului in literatura e continuta in opera Istoria literaturii romane contemporane. In esenta, elementele teoriei lovinesciene sunt: spiritul veacului, principiul sincronismului, principiul imitatiei, teoria mutatiei valorilor estetice. In ceea ce priveste mutatia valorilor estetice, pentru poezie este vorba despre evolutia de la epic la liric, reducerea la lirism, sensibilitate, nasterea unui nou limbaj poetic. Al doilea argument are in vedere exprimarea metaforica a ideilor creatorului. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul de debut al lui Blaga, Poemele luminii (1919). Este o arta poetica pentru ca exprima metaforic ideile creatorului despre relatia cu universul si modul de a trai in si prin poezie. Nu este singura arta poetica a lui Blaga, el are multe meditatii pe tema rostului creatiei poetice: Taina initiatului, Noi, cantaretii leprosi, Catre cititori, Poetii ec, dar este cea mai cunoscuta. Poezia vorbeste despre cunoasterea lumii prin intermediul creatiei, idee conotata in simbolul luminii. Metafora din titlu, corola de minuni a lumii contureaza universul lumesc in care fiinta umana este inconjurata si solicitata de taina, metafora a misterului universal. Creatia poetica devine o forma esentiala de cunoastere. Textul este organizat in jurul a doua opozitii: eu altii, lumina mea lumina altora. Acestea configureaza subiectul cunoscator intr-un mod personalizat in primul caz si echivoc, nedeterminat, in cazul al doilea. Opozitia dintre acesti termeni atrage atentia asupra sensului special pe care il acorda Blaga cunoasterii sale poetice. Poetul se confeseaza intr-un monolog liric in legatura cu trairile sale de creator (primele 6 versuri). Enumeratia (flori, ochi, buze, morminte) trimite la reprezentarea universului existential prin particularizare in amanunte ce par banale, dar care sugereaza de fapt imaginea globala a vietii, spatiu al tainei si al minunii: flori metafora naturii, ochi alta forma de cunoastere, buze cuvantul (logos), iubire; morminte moarte, taina eternitatii. Taina este, de altfel, cuvantul de baza la Blaga. Negatiile nu strivesc si nu ucid au rolul de a delimita maniera personala prin]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Argumentarea Pe Strofe A Poeziei Iarna De Vasile Alecsandri</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-argumentarea_pe_strofe_a_poeziei_iarna_de_vasile_alecsandri.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Poezia Iarna a carei autor este Vasile Alecsandri este un pastel si apartine genului liric deoarece sentimentele, ideile, trairile launtrice sunt exprimate in mod direct. Termenul de pastel nu este unul original literar, ci a fost imprumutat de Alecsandri din artele plastice, unde denumeste un tablou realizat in tonuri palide, delicate, de obicei descriind natura. Poeziile autorului care se incadreaza in aceasta sfera tematica numita pastel au aparut mai intai in revista Convorbiri literare in anii1868-1869. Criticii literari au impartit ciclul pastelurilor in doua mari parti: o zona centrala, unitara si masiva, alcatuita din 30 de poezii inspirate din peisajul autohton si o zona marginala, alcatuita din 10 piese cu simbolism exotic: Mandarinul, Pastel chinezesc O categorie aparte o formeaza pastelurile inspirate din peisajul iernii: Sfarsit de toamna, Iarna, Miezul ierniei, Gerul, Viscolul. Strofele-catren cu versuri lungi, de 15-16 silabe dau trairilor respiratie, fiind croite parca pe masura spectacolului iernii. Rima imperecheata, ritmul trohaic impletit cu cel iambic confera muzicalitate poemului. Titlul poeziei sugereaza incadrarea si poate functiona de asemenea ca o invitatie la adresa cititorului pentru a privi spectacolul iernii cu ochii sufletului. In poezie sunt conturate 2 tablouri: unul alb in care domina gerul cel naprasnic si asa de aspru incat nu se zareste nici un om pe ulita caci toti se incalzesc in fata sobei. In acest tablou se incadreaza primele 3 strofe. Al doilea tablou este reprezentat de ultima strofa, cand viscolul din primul tablou se opreste si totul iese la viata asa de repede incat deja o sanie usoara care trece peste vai isi face aparitia. Ne aflam in fata unui grandios spectacol al fortelor naturii redat prin multimea epitetelor care descriu imaginativ caracteristicele cele mai importante ale acestui anotimp si admiratia autorului fata de frumusetea peisajului: cumplita iarna, nori de zapada, umeri dalbi, fluturi albi. Strofa a doua Imbogateste dimensiunea cosmica a descrierii. Soarele, un alt simbol al cosmosului isi face aparitia pe bolta, chiar daca nu mai are puterea pe care o stapanea in vara. Poate acesta sa fie motivul datorita caruia poetul se simte nostalgic si neputincios: pana si Soarele intelege ca iarna si-a castigat atat de multe drepturi incat nu mai exista sperante pentru reinvierea naturii vegetale In strofa a treia Se realizeaza, cu ajutorul descrierii, extinderea campului de observatie. Tabloul se imbogateste astfel cu detalii despre camp, deal, plopi, drum, sate. Din punct de vedere artistic se remarca splendida comparatie ca fantasme albe plopii. Fantasmele sunt inchipuirile albe ale plopilor pierduti in zare. Tabloul a devenit atat de alb cu expresia tot e alb incat este ireal. In primul tablou se descrie dimensiunea cosmica a acestui anotimp caci poetul isi opreste privirea asupra vazduhului, a norilor de zapada si a fulgilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Argumentare - Enigme Otiliei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-argumentare_enigme_otiliei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Publicat in 1938, romanul Enigma Otiliei apare la sfarsitul perioadei interbelice, de puternica afirmare a speciei. Romancierul isi tradeaza formatia de critic literar, deoarece comentariul vietii infatisate in roman trece inaintea vietii create. Teoreticianul romanului romanesc opteaza pentru romanul obiectiv si metoda balzaciana, dar scritorul depaseste programul estetic, realizand un roman al vocatiei critice si polemice. Opera literara EO este roman prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeorase personaje. Este roman realist prin: tema, structura inchisa, specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic si polemic, prin elemente ale modernitatii. Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana aIIIa. Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul omniscient stie mai multe decat personajele sale si, fiind omniprezent, el controleaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, dar acestea actioneaza automat, ca niste marionete. Desi adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura de spectator si comentator al comediei umane reprezentate, cu instantele narative. Naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al modernitatii lovinesciene. Romanul este o fresca a brugheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea in care imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza maturizarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Romanul este realist-balzacian prin motivul mostenirii si al paternitatii. Alcatuit din douazei de capitole, el este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor. Un plan urmareste lupta dusa de clanul tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu. Al doilea plan preinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Buc pentru a studia Medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, care consta in respectarea cronologiei faptelor. Unele secvente narative se realizeaza scenic, prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului sau elocventa discursului, notarea gesturilor si vestimentatie, ca in didascalii. Dialogul confera veridicitate si concentrare epica. Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix, orfan, in casa unchiului si tutorelui sau legal. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia marculescu, fiica sa vitrega, cu intentia de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Argumentare - Fantana Dintre Plopi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-argumentare_fantana_dintre_plopi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Termenul de povestire se confunda adeseori cu cel de naratiune. Povestirea este o specie literara situata ca dimensiuni intre schita si roman, in care se reliefeaza naratorul si actul nararii, iar accentul cade nu asupra persoanei, ci asupra intamplarilor pilduitoare. Volumul Hanul Ancutei de Mihail Sadoveanu a fost publicat in 1928. In el se reunesc trasaturile definitorii ale naratiunii lui Sadoveanu: fascinatia pentru trecut, lirismul evocarii, accentele mitice, legendare si stilul metaforic, ceremonios. Este o scriere de rascruce deschizand drumul marilor romane istorice. Realizat prin tehnica povestirii in rama, volumul este, dupa cum spune si G. Calinescu, un fel de <Decameron> in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote. Dincolo de grupajul celor noua naratiuni, reunite intr-o naratiune-cadru, ceea ce da unitate structurii, este o tema centrala prefigurata din primele randuri ale cartii si accentuata treptat pana la final, unde se sugereaza ca povestirea este fara sfarsit. Prezenta structurii de povestire in rama atrage multiplicarea vocilor narative. Mai intai, apare un narator fara nume, ca voce a scriitorului integrat grupului de la han si recunoscut de ceilalti ca apartinand acestei comunitati speciale. Prezenta sa este marcata in text prin persoana I a verbelor si a pronumelor care sustin subiectivitatea relatarii. Totodata, perspectiva lui narativa se bazeaza pe o omniscienta limitata, prin deschiderea careia el evoca timpurile departate, legandu-le de timpul naratiunii sale. Pe parcurs, acest narator devine ascultator, iar la final reia rolul de a unifica cele 9 istorisiri. Rand pe rand, se integreaza in spatiul povestirii cele 9 voci narative apartinand unor naratori foarte diversi in privinta conditiei sociale. Toti naratorii au in comun harul istorisirii si capacitatea de a selecta din trecut fapte extraordinare, pilduitoare. Prezenta mai multor voci narative confera scrierii o tonalitate polifonica. Incipitul naratiunii traseaza reperele spatio-temporale: intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la hanul Ancutei; timpul, marcat aici printr-o prima sintagma intr-o toamna aurie, este unul nedeterminat, stravechi; avand atributul primordialitatii, sugerat mai departe prin sintagma intr-o departata vreme, demult. Faputl ca e vorba de un timp fabulos se exprima in semnele lui ciudate: ploi naprasnice, un balaur negru in nori si niste paseri cum nu s-au mai pomenit. Adjectivul aurie aduce sugestia unui timp valoros, aureolat ca o varsta de aur a povestilor. Astfel, lumea veche apare aici invaluita in stralucirea aurului. Pe langa aceasta dimensiune mitica, fabuloasa, cosmica a trimpului, exista in secventa de inceput si un al doilea sens al timpului inteles ca timp istoric, marcat prin propozitia: Imparatul-Alb si-a ridicat muscalii lui impotriva limbilor pagane. E o referire la un eveniment real, razboiul ruso-turc (1812) care, insa, se dizolva in valul timpului fabulos, al credintelor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Argumentare - La Tiganci</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-argumentare_la_tiganci.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In Dictionar de idei literare, Adrian Marino afirma: Pentru ca fantasticul sa-si impuna regimul este nevoie de o adevarata fisura a oridinii existente, de o iruptie directa, brutala si invincibila a misterului in cadrul mecanismelor si previziunilor cotidiene ale vietii; invazia sacrului in teritoriul ordinii laice, profaneS asupra naturalului in mijlocul naturalului; a faptului inadmisibil, absurd, imposibil, monstruos, in plin determinism comod si previzibil. Intalnit inca din secolul trecut (in proza eminesciana si in unele nuvele ale lui Caragiale), proza fantastica isi are in Mircea Eliade pe cel mai important scriitor din proza romaneasca moderna. Temele si motivele principale au ca punct de plecare miturile, relatia dintre sacru si profan, iesirea din timp, geografia sacra, misterul si magia. Nuvela La tiganci de Mircea Eliade dateaza din timpul cand Eliade se afla la Paris (1959) si a foat publicata intr-un volum cu acelasi titlu in anul 1969. Ea marcheaza inceputul unei noi etape in creatia literara a lui M. Eliade, in descendenta fantasticului filozofico-mitic eminescian. Tema nuvelei se precizeaza pornind chiar de la titlu. Intamplarile redau tema iesirii din timpul istoric, linear, ireversibil si a trecerii in timpul mitic, repetitiv. Ca teme secundare apar erosul, moartea, memoria, uitarea, frica. Ca motive apar: caldura, timpul, calatoria, umbra, gradina, cartea, cifra 3, cifra 7, dansul, batrana, birjarul, draperia, cafeaua, visul, labirintul, crinul. Discursul epic se deschide in stilul prozei traditionaliste, printr-o naratiune realista. Aici se fixeaza reperele spatio-temporale si se introduc unele personaje, inclusiv protagonistul. Lumea descrisa este Bucurestiul interbelic sub canicula. Acest cadrul spatial nu pare sa prevesteasca nimic deosebit. Aceasta realitate este dublata insa de un plan secund, astfel ca o serie de imagini si cuvinte primesc caracter premonitoriu: caldura, discutia despre misteriosul colonel Lawrance al Arabiei, discutia cu taxatorul, amintirea ca si-a uitat partiturile, etc. In arsita zilei apare apoi gradina tigancilor ca o oaza ispititoare intr-o lume contopita de caldura. Caldura devine resortul actiunii urmatoare, iar casa tigancilor cu dubla ei semnificatie apare ca un spatiu in care se poate intampla un miracol. La aceasta se adauga pierderea partiturilor, astfel ca cele doua elemente determina toata aventura ciudata a eroului. Treptat, Gavrilescu e cuprins de o amnezie bizara careia cauta sa-i faca fata. Efortul memoriei ii deschide o bresa temporala spre trecutul de la Charlottenburg Dar se simtea obosit, istovit si se lasa sa cada pe banca in plin soare. Un mic efort, Gavrilescule, un mic efort de memorie. Undeva pe o banca, fara un ban in buzunar. Din momentul cand coboara din tramvai, totul se petrece in contratimp, fapt sugerat de exclamatia lui Gavrilescu: prea tarziu. Intrarea lui Gavrilescu in spatiul gradinii reprezinta o iesire din profan si o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Argumentare Basm Cult - Harap Alb</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-argumentare_basm_cult_harap_alb.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victorie fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii: antagonist, ajutoare, donatori. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Ion Creanga si-a castigat faima de mare scriitor postum, fiind incadrat intre marii scriitori clasici romani relativ tarziu. Intre scrierile sale, Povestea lui harap-Alb este o creatie complexa care depaseste modelul basmului traditional printr-o serie de elemente ce evidentiaza originalitatea scriitorului. Naratiunea la pers a IIIa este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii. (Eu sunt dator sa va spun povestea si va rog sa ascultati. ) Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. Naratiunea este dramatizata prin dialoguri, are ritm rapid, realizat prin reducerea descrierilor. Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a secventelor narative, spectatori ai maturizarii feciorului de crai fiind atat celelalte personaje, cat si cititorii. Tema basmului este triumfuluibinelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria. Actiunea se desfasoara lineara, succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitate si aspatialitatea conventiei: Au cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara. Tara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, iar craiia astuilalt la alta margine. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii; in plan simbolic: de la imaturitatea, la maturitate. In basm sunt prezente cliseele compozitionale. Formula initiala, Amu cica era odata, si formula finala, Si veselia a tinut ani intregi, si acum mai tine inca, sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulor. Formulele mediane- Si merg ei o zi, si merg doua, si merg 49. si mai merge el cat merge. - realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul. Parcurgerea drumul maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale, momente ale subiectului: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Argumentare Roman Realist - Ion</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-argumentare_roman_realist_ion.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romanul este o specie epica dificil de definit datorita polimorfismului sau. Exista nenumarate incercari de definire a romanului, fara ca una dintre ele sa surprinda ferm caracteristicile valabile pentru orice roman. O definitie a romanului ar fi ca este o opera epica in proza, rar in versuri, de mare amploare, cu actiune complexa, multiplana, implicand un numar mare de personaje. Publicarea romanului Ion in 1920, arata optiunea lui Rebreanu pentru realism si-i aduce consacrarea ca scriitor matur care a a tins virtuozitatea. Totodata, prin aceste roman, el polemizeaza cu toata literatura idilica, propunand o proza de observatie realista dura. Romanul cuprinde atat palierul vietii sociale, cat si pe cel al vietii individuale conform unei nazuinte de a surprinde in roman pulsatia vietii. Exista cateva intamplari reale care sustin geneza romanului desfasurata pe o perioada indelungata. Intre acestea se afla imaginea unui taran zarit de Rebreanu, intr-o Duminica, la marginea satului, in straie albe, sarutand pamantul ca pe o iubita. Ca roman realist traditional, Ion ilustreaza tipul numit de N. Manolescu roman doric, avand actiune cronologica, perspectiva narativa omniscienta, personaje tipice si viziune veridica. Trasaturile de roman realist se evidentiaza in obiectivitatea viziunii, in sensul reprezentarii impersonale a realitatii, cu toate ca scriitorul nu inregistreaza cinematografic realitate, ci o reflecta activ, prin selectie si interpretare. Din obiectivitatea viziunii rezulta stilul sobru, solemn, cenusiu al romanului, definindu-l pe Rebreanu drept scriitor anticalofil. O alta trasatura a romanului realist este observarea omului in mediul sau de viata, in determinarile materiale si sociale pe care le dau munca, familia, obiceiurile si credintele, etc. De aici rezulta caracterul monografic al romanului Ion, in care imaginea comunitatii satesti este urmarita in ritmurile vietii ei specifice. In roman se construiesc personaje tipice, reprezentative pt o categorie sociale, cum este Ion, care ilustreaza tipul taranului insetat de pamant. Titu herdelea intruchipeaza intelectualul instrainat de sat prin viata urbana, Ana este tipul femeii victima, iar vasile Baciu este tipul taranului imbogatit prin zestrea nevestei. Discursul epic subliniaza prin claritate si coerenta, caracterul de roman realist. Materia epica se distribuie pe doua mari parti intitulate Glasul pamantului si Glasul iubirii, sugerand doua forte care determina destinul protagonistului. Partile isi corespund simetric prin cele 13 capitole intre care primul se numeste Inceputul, iar ultimul Sfarsitul. Simetria lor este data de reiterarea catorva motive: drumul, Hristosul de tinichea sau hora satului, ceea ce sugereaza ca orice inceput cuprinde semnele sfarsitului, iar sfarsitul ofera promisiunea unui nou inceput. Materia epica se distrubuie in trei planuri narative paralele si interferente uneori: planul vietii cuplurilor Ion-Ana]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arivistul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-arivistul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Tipul arivistului este intruchipat in literatura universala de personajele lui Stendahl (Julien Sorel), Balzac (Rastignac) sau Dickens (Uriah Heep). Desi figuri de arivisti apar sporadic si in literatura mai veche, tipul ca atare se constituie cu deosebire in proza si dramaturgia secolului al XIX-lea, faptul datorandu-se conditiilor sociale favorabile care deschid drumul parvenirii unor oameni energici, intreprinzatori si de obicei lipsiti de scrupule, care reusesc sa dobandeasca averi si un statut social superior celei de la care au pornit. Acestia sunt arivistii, al caror nume generic provine de la verbul din limba franceza arriver, care inseamna a ajunge. Daca arivistii sunt cei care se straduiesc sa urce scara sociala, odata ajunsi la tinta ei devin parveniti. In literatura romana, arivistul i-a preocupat pe multi dintre scriitorii nostri de marca, acestia creand prin maiestria condeiului lor personaje de o certa valoare literara, cum ar fi: Stanica Ratiu (George Calinescu, Enigma Otiliei), Dinu Paturica (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi si noi), Tanase Scatiu (Duiliu Zamfirescu, Viata la tara), Lica Trubadurul (Hortensia Papadad-Bengescu, Concert din muzica de Bach), Gore Pirgu (Mateiu Caragiale, Craii de curtea veche) sau Stavrache (Ion Luca Caragiale, In vreme de razboi). Primul aspect pe care il vom urmari in caracterizarea acestor personaje este situatia materiala in care se gaseste arivistul de-a lungul operei. Astfel Tanase Scatiu este inca de la inceputul romanului arendasul imbogatit: avea casele cele mai frumoase din targ, cumparate de ocazie de la un boier scapatat, fiind si deputat in doua legislaturi si ales pentru a treia la Senat. Avand spatele asigurat actiunile sale ulterioare vor pune in evidenta caracterul sau odios. Acest caracter este pedepsit in final prin uciderea sa de catre tarani. Un alt personaj care moare in final este Dinu Paturica, care si-a gasit sfarsitul intr-o ocna parasita. Paturica este genul de persoana care incearca de-a lungul intregului roman sa urce o noua treapta pe scara parvenirii. Astfel la inceput el era imbracat cu un anteriu de samagea rupt in spate, fapt care vorbeste de la sine de saracia sa, insa de la camera de ciubucciu care avea un pat de scanduri si o patura, el trece la camera de vataf care are doua paturi turcesti peste care puse saltele de lana acoperite cu chilimuri de Idirne, pe perete atarna un covor de Brussa. Dand dovada de o ambitie nemasurata, el viseaza, dupa ce obtine rangul de mare stolnic si functiunea ispravniciei de straini, sa ajunga pana in varful piramidei sociale, caci ce folos ar fi avut avutia pentru dansul, daca i-ar fi lipsit acea pozitiune sociala, care ar fi putut sa-i deschida usile boierilor celor mari si sa-l faca egal cu dansii. Orgoliul si vanitatea nemasurata il fac sa viseze obtinerea puterii politice, a celor mai multe demnitati ale tarii, ravnind, manat de aspiratiile sale nelimitate, la functia de caimacan al Craiovei si chiar sa fie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arta Poetica - Concept Operational</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-arta_poetica_concept_operational.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Opera literara in versuri in care autorul isi exprima crezul liric propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esesntiale ale acesteia. Autorul isi exprima in mod direct conceptia despre poezie (principiile de creatie: elementele de laborator poetic, surse de inspiratie, teme, modalitati de creatie si de expresie; rolul social al poeziei) si despre rolul poetului (relatia poet creatie inspiratie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul sau social). Spre deosebire de poetica (un text teoretic in proza), arta poetica este o opera literara in versuri, un program (manifest) literar realizat cu mijloace poetice. Prima utilizare a termanilor, in lumea antica, este datorata teoeticianului Aristotel, in lucrarea Poetica, respective a lui Horatiu, primul poet care a reflectat asupra propriei arte intr-o opera literara, Epistola catre Pistoni, numita si Arta Poetica (Ars Poetica). Acest tip de reflectie nu a incetat nicodata si a marcat, prin diferitele aspecte relevate, evolutia conceptiei despre poezie in literature universala. Spre deosebire de Arta Poetica a lui Boileau, in care sunt expuse principiile clasicismului (respectarea regulilor, ratiunii si calitatii stilului), Arta Poetica a lui Verlaine reda principiile simbolismului (anularea vechilor rigori formale, pledoaria pentru muzica interioara si vagul sentimentelor), current literar modernist. La nivel ideatic, artele poetice se axeaza asupra celor doi termeni: poezia si poetul. In functie de termenul care detine rolul determinant, ne aflam in fata unei arte poetice clasice (cum este poezia? ) sau moderne (care este relatia poetului cu lumea si cu opera sa?). Relatia divinitate poet opera constituie un factor de diferentiere intre poezia romaneasca de secol XIX si poezia moderna, a secolului al XX-lea. Daca pentru un poet ca O. Goga, actul de creatie poetica era mediat de divinitate, iar harul poetic inspiratia era de origine divina, pentru Al. Macedonski, artele poetice moderne reflecta idea filozofica a mortii lui Dumnezeu, proclamata de Nietzsche. Pentru Tudor Arghezi, poezia inseamna cuvinte potrivite de un artisan al cuvantuui, care contopeste slova de foc (inspiratia si slova faurita (mestesugul). Lucian blaga plaseaza eul creator in centrul universului ale carui mistere le protejeaza prin transfigurare artistica, iar creatia poetica este o cale de cunoastere (luciferica).]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arte Poetice Romantismul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-arte_poetice_romantismul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romantismul este o miscare artistica si literara aparuta la inceputul secolului al-19 lea ca o reactie inpotriva clasicismului si regulilor lui formale, fiind caracterizat prin introducrea notelor de lirism, de sensibilitate, de imaginatie, prin cultul naturii si tendinta evaziunii in trecut. Inclinare spre lirism spre visare spre melancolie. Un concept cum este acela de romantism al clasicilor, pus in circulatie de Emil Deschanel, sau cel de clasicism al romanticilor, enuntat de Pierre Moreau, reprezinta doar o tentativa nefericita de tulburare a granitelor si asa destul de fragile si variabile ale unui curent literar cum este romantismul. Ideia unui romantism al clasicilor care trimite la Racine Shakespeare, Petrarca, Dante etc. nu este prezentata doar de Emil Deschanel. Ea apare sub diferite forme in prefetele cu un caracter programatic ale scriitorilor romantici, in studiile acestora, ca si in operele fratilor Schlegel. Se cuvine de asemenea, sa precizam ca prezenta unor atitudini romantice individuale in fata existentei nu presupune in mod obligatoriu atestarea unei literaturi romantice in toate timpurile. Miscarea in timp, suscinta de granitele de inceput si de sfarsit ale romantismului, ramane mereu deschisa, dat fiind in primul rand faptul ca acestea sunt variabile de la o tara la alta. Fara indoiala ca romantismul si-a justificat total si in mod credibil existenta doar intr-un timp mai indelungat. Pe masura ce literatura romantica se diversifica de la o tara la alta sau de la o generatie la alta, sensurile conceptului de romantism deveneau si ele tot mai numeroase. Eductia clasica a multora dintre scriitorii si teoreticienii romantismului nu exclude cautarea unor cai de conciliere intre arta romantica si clasica, evidente mai ales in cultura spaniola si italiana. Poezia romantica este o poezie universala progresiva. Menirea ei nu se rezuma doar la reuniunea tuturor speciilor poetice si la punerea in relatie a poeziei cu filozofia si retorica. Dar din moment ce romantismul este o arta a paradoxului, asa cum credea Novalis, totul devine cu putinta. Ugo Foscolo ii indeamna pe italieni sa cultive operele de istorie, literatura trebuind si ea sa devina un urias tezaur de informatii. Functia artei romantice. Eroul romantic isi configureaza esenta umana intre reverie si fapta. Exista in arta romantica o puternica aspiratie spre absolut. Exista in literatura romantica o vadita preferinta pentru starile de potentare a spiritului. Aceste sunt relevate atat prin actul creator cat si prin modul de comportament al eroilor in raport cu realitatea care poate fi si ea supra dimensionata. Spiritul rebel al unor scriitori romantici face ca ei sa poata venii usor in conflict cu ordinea existenta in societate asa cum poate crea o stare de dzamagire si retragere trista in solitudine. Vreme indelungata, unii sociologi ai literaturii, esteticieni si istorici ai culturii s-au straduit sa descifreze in patrimoniul atat de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aspecte Ale Omonimiei Bilingve - Falsi Prieteni</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-aspecte_ale_omonimiei_bilingve_falsi_prieteni.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Despre traducere. Capitolul 2 Aspecte ale traducerii cuvintelor imprumutate. § 1. Problema imprumuturilor. § 2. Redarea omonimilor bilingve in traducere. Concluzii. Bibliografie. Introducere Problema traducerii este una din cele mai vechi in istoria si teoria limbii. Izvorind dintr-o necesitate practica imediata, activitatea de traducere a avut la inceput caracter oral, asa numita interpretare sau talmacire. Apoi traducerea s-a extins la texte scrise. De fapt, pina nu demult problema traducerii nu trezea discutii, intrucit se socotea, ca limba, in special lexicul ei, e un simplu inventar de cuvinte, care isi au corespondente adecvate in alte limbi. Procedeul traducerii incepe cu determinarea genului operei, intrucit de caracterul acesteia depinde alegerea vocabularului redarea diferitelor nuante ale cuvintului: una dintre conditiile de baza pentru traducerea literaturii artistice, de exemplu, este cunoasterea la perfectie a limbii, a culturii, a istoriei poporului precum si a obiceiurilor acestor descrise in original, in caz contrar, traducatorul risca sa denatureze trasaturile caracterului, specificul national al creatiei inspirate a scriitorului. Deci una dintre cele mai de seama de realizare a traducerii adecvate este buna cunoastere a celor doua limbi si culturi. Traducatorul trebuie sa fie atent la alegerea echivalentelor. Doua cuvinte pot fi echivalente in dictionarul bilingv, dar totdeauna pot fi folosite ca echivalente la traduceri si atunci traducatorul trebuie sa gaseasca echivalent contextual. De aceea alegerea la intimplare din dictionarul bilingv a echivalentelor cutarui sau cutarui element al originalului duce la greseli propriu-zise, la schimonosiri de sens. Cea mai mare dificultate la alegerea cuvintelor o constituie polisemia, omonimia si sinonimia. Din categoria acestora fac parte greselile generate de traducerea asa numite falsi-prieteni ai traducatorului. Falsi-prieteni sunt numite acele cuvinte care apar in exprimare cu sensuri pe care nu le au. De obicei, greselile apar atunci cind se traduce dintr-o limba in alta sau in situatii de bilingvism, cind sensurile cuvintelor sunt confundate. De exemplu, cuvintul baton este folosit de vorbitorii basarabeni cu sensul de franzela preluat din limba rusa. In DEX insa, vom gasi explicatia cuvintului baton: bucata de vanilie, de ciocolata, de ceara etc, lunguiata sau in forma de bastonas. Un alt cuvint care este frecvent folosit de vorbitorii basarabeni este cuvintul sud. Se foloseste in contextul a plecat la sud, avindu-se in vedere prin sud judecatoria. Problema cuvintelor falsi-prieteni nu a fost destul amplu studiata. Dar am putea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Astra</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-astra.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fapt singular in scrisul lui Paul Goma, romanul Astra este construit intr-o insolita si frapanta arhitectonica in forma de stea. In jurul nucleului evenimential static inchiderea celebrei biblioteci sibiene Astra intr-o nefasta zi din 1949 pivoteaza multiple raze problematice. Fiecare dintre aceste raze, prefigurate din raporturile eroului licean cu diferite personaje care frecventau biblioteca, lumineaza sub alt unghi viata marcata zi cu zi de accentuarea luptei de clasa si a terorii in numele idealului comunist de import. Existenta cotidiana tot mai precara, cultura si valorile ei specific romanesti scoase in afara legii, crearea noii culturi artificiale si aservite ideologicului in sfarsit, pana si amorurile juvenile, evocate cu sensibila duiosie si umor, toate alcatuiesc o tulburatoare fresca a momentului, conturata in culorile proaspete, vii, dinamice ale tineretii. In aceasta carte este vorba de evenimentele care se petrec in viata autorului, de liceean. El se prezinta ca fiind un fiu de invatatori de la Seica, dar care au fost mutati de regimul comunist al lui Groza, avand bocancii si servieta tatalui sau si stand in internat. Este prieten cu Septimiu, Octavian si Robescu, acesta din urma fiind un baiat parfumat si de treaba, care sta toata ziua si citeste in pat, deoarece nu ii place sa stea pe scaun. Prima data, cand autorul intra in biblioteca Astra, prescurtare de la Asociatia Transilvana, este surprins de ce vede acolo, scarile din marmura si cu un covor frumos pe care nu ii venea sa il calce. Intrarea lui se face atunci cand o fata, pe care el o numea Soricica, a scapat ceva pe jos si el fiind politicos a ajutat-o sa-si recapete bunurile cazute pe jos, iar aceasta ca semn de multumire la chemat cu ea in biblioteca. Persoanele care frecventau biblioteca erau: doamna Elefterescu, doamna Piscopescu, doamna Popescu, doamna Formatmic, care citea doar manuscrise in format mic, invelite in piele si o alta persoana reprezentativa este si un barbat care nu schimba nici o vorba cu cei din jur, deoarece el se considera mai bun pentru ca a luptat in razboi si este lipsit de o mana si poarta cu el intotdeauna un baston. Autor lipseste de la multe cursuri, pierzandu-si vremea in biblioteca sibiana. Intr-o zi a vazut scris pe un zid anul 1249 si a dorit sa afle cu hotarare ce semnifica acel an. L-a intrebat si pe profesorul de istorie, dar acesta nu stia sa se fi intampla ceva deosebit in acel an, nici prietenii lui, Septimiu si Octavian nu stiau, iar Septimiu I-a raspuns ca poate in acel an s-a construit acea cladire pe care era scrisa inscriptia. Loenida Sclifos, unul dintre elevii din clasa a XI- a, basarabean si el, a fost intrebat daca cunoaste ca in acest an sa se fi intamplat ceva deosebit, dar el a oscilat intre trecutul si prezentul anului 1249, povestindu-I cateva intamplari mai importante dar nici una dintre acestea nu se intamplase in acel an. El povesteste cu parintii lui despre autorii cenzurati si necenzurati din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aplicarea Criteriilor De Culoare In Creatia Confectiilor Textile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-aplicarea_criteriilor_de_culoare_in_creatia_confectiilor_textile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Criteriilor de culoare in creatia confectiilor textile argument Uneltele si obiectele sunt creatii specifice activitati umane, infaptuite prin munca sociala constienta, corespunzatoare unui scop bine definit. Un cursul experientei sale, omul a trebuit sa se apere de intemperii, sa infrunte animale si sa-si procure hrana. Aceste necesitati au determinat construirea de adaposturi, confectionarea imbracamintei, precum si executarea si perfectionarea uneltelor. Acumularea experientelor dobandite nu ar fi fost posibila fara formarea omenirii. Creatia de obiecte s-a perfectionat in cursul istoriei, corespunzator nevoilor materiale si diverselor relatii intre membrii grupului social, precum si in functie de materialele si mijloacele de prelucrare disponibile, avand deci un caracter istoric, oglindind conditiile in care a luat fiinta. Cap I Aplicarea criteriilor de culoare Culoarea materialelor are o contributie esentiala la aspectul confectiilor. Culoarea materialelor textile apare sub urmatoarele aspecte: colorarea intregii suprafete efect dominant de culoare rezultat din contextura sau ornamentarea suprafetei efect policrom rezultat din elementele decorative aplicate prin imprimare, tricotare sau prin tesere. La imbracaminte se disting urmatoarele cazuri de folosire a cromaticii: imbracaminte monocroma, imbracaminte monocroma cu elemente de alta culoare, imbracaminte in mai multe culori si imbracaminte realizata din textile policrome. Efectul cromatic al vestimentatiei se poate realize si prin asocierea diverselor piese vestimentare in culori diferite, ca de exemplu fusta si bluza sau pantaloon si veston de culori diferite. Aspectul vestimentatiei devine diversificat si prin aspectul cromatic al accesoriilor care se pot asocial ansamblului si prin armonie si contrast. In general se recomanda evitarea fragmentarii aspectului prin diversitate excesiva de culori, care depaseste armonia oferita de doua sau cel mult trei culori dominante. Preferintele collective sunt bazate pe rezolvari cromatice intrate in uzul general. Preferintele individuale sunt foarte variate. Fiecare om are o culoare sau gama de culori preferate; acestea nu trebuie sa contrazica pe cele colective sau generale. In diversele domenii ale creatiei s-au format anumite game cromatice uzuale, datorita folosirii indelungate a materialelor in culori naturale sau in culori cerute de functionalitate. La imbracamintea de uz curent se folosesc culorile estompate sau neutre. In general, pentru fondul imbracamintei se folosesc albul, negrul sau culoarea naturala data fiind de material. Aceasta traditie cromatica, folosita si in arta populara, se continua, fiind diversificata in cadrul oferit de conditiile tehnologice si contemporane. La imbracamintea pentru barbate predomina gamele de griuri, sau alte nuante de culori rupte (prin rupere se intelege diminuarea intensitatii cromatice). Se folosesc insa si culori mai vii, in functie de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Atitudinea Ciobanului In Fata Mortii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-atitudinea_ciobanului_in_fata_mortii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Lipsa deznodamantului si modul de a reactiona al ciobanului moldovean au dat nastere la diferite interpretari ale baladei: a) Testamentul tanarului pastor dovedeste o puternica dragoste fata de oameni, de viata, atasamentul si pasiunea fata de meserie. b) Nu se inspaimanta de moarte, ci este preocupat de indeplinirea tuturor randuielilor traditionale: ingroparea, jelirea etc. c) Dorinta de a fi ingropat de presupusii asasini este o dovada de tarie, de superioritate morala, de incredere in oameni. d) Precizarea locului inmormantarii evidentiaza profundul atasament fata de indeletnicirile sale, dragostea fata de mioare si de caini. e) Prezenta fluierelor la cap reprezinta dragostea de frumos a unui om sensibil care doreste sa devina vesnic in timp prin arta. f) Este preocupat de indeletnicirea bocirii, ca element traditional al ceremonialului funebru. g) El nu se gandeste numai la destinul sau, ci si la cei apropiati (mioarele si mama sa) pe care vrea sa-i crute de o mare durere sufleteasca. h) Prezentand moartea ca o nunta, pune in lumina o anumita filosofie despre moarte si viata: omul nu moare, ci sufletul sau migreaza dupa moarte, trece intr-o alta lume a vesniciei, opusa efemerului omenesc. i) Ciobanul priveste cu seninatate moartea, dand un sens absurdului insusi, raspunzand nefericirii si mortii printr-o feerie nuptiala. printr-o feerie nuptiala. j) Chiar si intensa traire, zbuciumul sufletesc al ciobanului pun in evidenta o atitudine activa in fata mortii. Atitudinea pastorului este, in ultima instanta, si o atitu dine eroica, barbateasca, dar care nu consta in dorinta de a se jertfi, ci in supunerea liber consimtita la legile firii. a) El stie ca moartea este un fenomen firesc, inevitabil. b) Ea va actiona, mai devreme sau mai tarziu asupra a tot ceea ce reprezinta viata si este perisabil. Atitudinea ciobanului moldovean nu este surprinzatoare. ci doar fireasca si originala.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Augustin Buzura - Vocile Noptii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-augustin_buzura_vocile_noptii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Opera lui Augustin Buzura trateaza, in ansamblul sau, societatea anilor saptezeci- optzeci, proiectand o imagine fidela a acesteia, demontand cu minutiozitate mecanismul ei de functionare. Scriitorul incearca sa acopere in romanele sale suprafete sociale din cele mai intinse, investigand tipurile de relatii din interiorul unor categorii sociale, dar si intre categorii sociale diferite. Romanul Vocile noptii a vazul lumina tiparului in anul 1980 si reprezinta unul dintre operele de maturitate ale scriitorului. Subiectul romanului nu se dezvolta linear, reconstituirea si rezumarea lui fiind posibile prin decantarea mai multor fapte colaterale si, mai ales, prin recronologizarea intamplarilor pe care fluxul epic le deplaseaza pe axa temporalitatii, in ambele sensuri. Personajul central al romanului este tanarul Stefan Pintea, care se vede nevoit sa paraseasca facultatea cu scopul aparent de a castiga bani pentru a reconstrui casa parintilor sai, tarani dintr-un sat maturat de inundatii. Hotararea il duce in mediile muncitoresti, prilejuindu-i contactul brutal cu viata din fabrica si din caminele de nefamilisti. Experienta amoroasa cu Lena, sotia inginerului Filipas, decazut dintr-o inalta functie politica in judet, ii da posibilitatea sa cunoasca, din interior, mondenitatile clasei de superpusi politici si admininstrativi. Cercetat la militie de catre locotenentul Veza, pentru o vina care, pana la sfarsitul romanului ii ramane necunoscuta, Stefan Pintea se intoarce in satul natal. Cu acest prilej, el incepe lucrarile pentru ridicarea casei parintilor sai, cand tatal sau sufera un grav accident. Inceputul romanului se face la persoana a treia, de catre naratorul situat undeva in exterior, privind totul dintr-o perspectiva neutra. Pe parcursul romanului, naratorul se dovedeste a fi omniscient. Perspectiva se modifica o data cu convocarea lui Stefan Pintea la militie; atributia de narator este preluata, asadar, de personajul principal al romanului, atributie pe care acesta o va pastra o buna portiune a actiunii. Aceasta da impresia unei lungi confesiuni introspective. Modificarea persoanei isi gaseste explicatie in determinarile psihologice ale momentului epic: eroul, suspectat de o vina care nu-i este bine precizata, se autosupune unui lung proces de analiza psihologica, incercand sa descopere el insusi sensul a ceea ce i se petrece. Rememorarea intamplarilor care ii compun viata ia, in roman, forma mai multor episoade cu consistenta si semnificatii diferite, care le confera o anumita autonomie. Episodul angajarii si al muncii in fabrica reuneste observatii, exprimate cu un sarcasm necrutator, asupra degradarii mediului industrial, muncitoresc, supus abuzului politic si admininstrativ. Indivizi situati pe diferite trepte ale scarii puterii teoretizeaza morala oficiala si practica o alta, mondena, lumeasca: participa la vanatori si petreceri incheiate cu orgii, formalizeaza pana la ridicol manifestarile culturale si de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aurica Tulea - Caracterizare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-aurica_tulea_caracterizare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pe o imaginara scara a evolutiei in timp a unui tip anume de personaj, s-ar parea ca Aurica este imaginea Aglaei in tinerete, sau altfel spus, Aglae este o batrana, o baba rea pana la monstruozitate. Aurica este fiica cea mica a Aglaei, in antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfarsit unui automatism psihologic, si intreaga ei miscare in roman se petrece intre coordonatele stramte ale familiei Tulea, ale casei lui mos Costache, miscare monotona, intrerupta doar, la un moment dat, de turneele de pe calea Victoriei. Personajul este prezentat de Felix, astfel avand si noi, cititorii, ocazia sa-l cunoastem. Primele imagini ale fetei ne sunt comunicate de Felix: Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, cu fata prelunga, sfarsind printr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de cozi impletite. [.] La apropierea lui Felix ridica ochii fixand cu avida curiozitate pe tanar si intinzandu-i o mana arcuita. Aurica e obsedata de neimplinirea ei in plan sentimental, caci considera drept unic scop al existentei casatoria. Aglae si Aurica sunt construite din acelasi aluat, Otilia si Aurica insa apar ca cel mai perfect contrast. Cunoscand-o bine si pe Aurica, Otilia il previne pe Felix: Aurica o uraste cu mult mai mare intensitate pe Otilia decat mama ei. Este relevata pe deplin superioritatea pe care Aurica si-o abordeaza fata de Otilia, condamnata parca la toate esecurile din lume pentru ca e fata fara parinti. Ura ii intuneca judecata in asemenea grad, incat se lanseaza in aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind nesuferita si artagoasa. Din arsenalul armelor de atac indreptate asupra oricarui barbat, face parte si compozitia tinutei, prin care Aurica spera sa convinga pe toata lumea de nenumaratele ei calitati. Aurica arata fata de Felix din ce in ce mai multa familiaritate. In fiecare zi dupa orele cinci, Aurica se imbraca pretentios in bluze albe si foi negre, minutios plisate, si se pudra pe fata in chip batator la ochi, carminandu-si prea tare pometii slabi ai obrajilor, ceea ce in acea epoca se socotea inca scandalos. Mergea pe Calea Victoriei strabatand acelasi itinerar cu speranta de a avea o aventura, care insa intarziase sa se intample. De la stadiul apatic, personajul trece dintr-o data la o atitudine de adevarat atac al barbatilor, vulgaritatea nemaifiind in nici un fel acoperita. Personajul traieste pe treapta cea mai de jos a umanului, foarte aproape de campul instinctualitatii. Lumii ii ingaduie o singura latura, cea erotica. Aurica avea despre barbati o conceptie misitca, in care si impertinentele deveneau calitati. Simpla prezenta a unui barbat, mai cu seama tanar si necasatorit o emotiona. A fi acostata de un individ mai bine imbracat pe drum nu i se parea necuviincios. Nu raspundea, fireste, dar iutea pasii, cu o surpriza pe fata, in asteptarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>A Cincea Elegie Stanesciana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-a_cincea_elegie_stanesciana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: N-am fost suparat niciodata pe mere ca sunt mere, pe frunze ca sunt frunze, pe umbra ca e umbra, pe pasari ca sunt pasari. Dar merele, frunzele, umbrele, pasarile s-au suparat deodata pe mine. Iata-ma dus la tribunalul frunzelor, la tribunalul umbrelor, merelor, pasarilor, tribunale rotunde, tribunale aeriene, tribunale subtiri, racoroase. Iata-ma condamnat pentru nestiinta, pentru plictiseala, pentru neliniste, pentru nemiscare. Sentinte scrise in limba samburilor. Acte de acuzare pa rafate cu maruntaie de pasare, racoroase penitente gri, hotarate mie. Stau in picioare, cu capul descoperit, incerc sa descifrez ceea ce mi se cuvine pentru ignoranta. si nu pot, nu pot sa descifrez nimic, si-aceasta stare de spirit, ea insasi, se supara pe mine si ma condamna, in des cifrabil, la o perpetua asteptare, la o incordare a intelesurilor in ele insele pana iau forma merelor, frunzelor, umbrelor, pasarilor. Cu buna stiinta, ba chiar cu o neostenita ravna, Nichita s-a invrednicit cu necredinta lui Toma, apostolul, pentru a recombina ele mentele constitutive ale lumii. Necredinta lui Toma nu este de finitia ateismului, ci a individului care isi construieste credinta din iscodiri si cer cetari ale lumii vazute si nevazute. O data cu Toma ar fi trebuit sa se depaseasca era credinciosilor naivi si creduli si sa se inaugureze o etapa a cautarilor febrile pe taramul manifestarilor spiritului; caci Toma a inventat o noua stiinta - spiritologia, adica stiinta spiritului care, in linii mari, se aseamana cu stiinta inventata de Nichita - hemografia, scrierea cu tine insuti. Cert este ca privind din aceasta perspectiva, realizam ca toate canoanele si dogmele se prabusesc. Nichita nu se grabeste sa puna altceva in loc, astfel incat se misca liber, fara stavile, intr-un univers fara bariere, fara contururi, fara frontiere. El pare a imprumuta necredinta constructiva a lui Toma si redescopera lumea, uimindu-ne de toate ipostazele, obiectele si sentimentele descrise. In elegia a cincea, divinul Tomas e condamnat pentru nestiinta, pentru plictiseala. E judecat de impozantul tribunal al frunzelor. In elegia a sasea, Tomas nu se poate decide, osciland intre rana lui Iisus si mitul reinvierii. In a saptea elegie exclama cu deznadejde: Niciodata n-am sa fiu sacru, motiv pentru care e hotarat sa traiasca in numele frunzelor. Rana nu l-a convins. E un divin care se autoexileaza in lumea fizica, palpabila. Toti ceilalti apostoli si-au gasit un culcus in cer; numai el a ramas pe pamant. O analiza a acestui ciclu identifica stra dania de a afla cine suntem noi, oamenii, ca specie, ca civilizatie sa lasluind pe a treia planeta de la Soare; sau, cine sunt eu, ca om, ca individ, intr-o tentativa de autocunoastere, demers necesar pentru o evolutie spirituala. In elegia a cincea, luam cunostinta de lumea regnurilor ce ne inconjoara, si care, din anumite puncte de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>A Doua Elegie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-a_doua_elegie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In fiecare scorbura era asezat un zeu. Daca se crapa o piatra, repede era adus si pus acolo un zeu. Era de ajuns sa se rupa un pod, ca sa se aseze in locul gol un zeu, ori, pe sosele, s-apara in asfalt o groapa, ca sa se aseze in ea un zeu. O, nu te taia la mana sau la picior, din greseala sau dinadins. De indata vor pune in rana un zeu, ca peste tot, ca pretutindeni, vor aseza acolo un zeu ca sa ne-nchinam lui, pentru ca el apara tot ceea ce se desparte de sine. Ai grija, luptatorule, nu-ti pierde ochiul, pentru ca vor aduce si-ti vor aseza in orbita un zeu si el va sta acolo, impietrit, iar noi ne vom misca sufletele slavindu-l. Si chiar si tu iti vei urni sufletul slavindu-l ca pe straini. Dintre modelele mele existentiale niciodata nu a facut parte si Eminescu, dupa cum nu m-a atras niciodata tipul existential al lui Blaga, Arghezi sau Barbu. Modelul meu intim si fer mecator l-a constituit intotdeauna destinul lui Vasile Parvan, in care stralucirea, integritatea si pate tismul omului, indiferent decat de bantuite ar fi de tragediile lui personale, mi-au aparut a fi de natura sublima. Nu putea sa lipseasca din 11 Elegii in nici un caz (Nichita Antimetafizica, 1985, p. 106). Pe langa precizarea lui Nichita, sa mai notam ca poemul nu a fost scris in decembrie 1965, fiind adaugit ansamblului nu doar din pricini sentimentale, ci si din ratiuni de constructie a volumului. Elegia a doua, a treia si a patra alcatuiesc o mini-trilogie a istoriei ideilor religioase a umanitatii, in cele trei momente decisive: Preistoria, Antichitatea si Evul Mediu. Mai mult, ele impreuna raspund la prima intrebare a triadei ce alcatuiesc Marea Taina: de unde venim? , spulberand negura istoriei pentru a lasa in lumina adevaruri doar intuite. La un moment dat, Nichita a zis: Calatoria si Razboiul, (sunt) cele doua trasaturi ale paleo-istoriei umane (Respirari, 1982, p. 112). Daca la aceasta combinatie ala turam si Politeismul (lucru perfect justificat) obtinem esentializarea primului ciclu elegiac: Politeismul = Elegia a doua, Preistoria; Calatoria = Elegia a treia, Antichitatea; Razboiul = Elegia a patra, Evul Mediu. Pe de alta parte, avem convingerea ca Nichita nu a pozitionat intamplator aceasta poezie in structura volumului. Stiinta numerelor sacre nu i-a fost straina poetului. Doi inseamna deopotriva pozitiv si negativ, alb si negru, masculin si feminin, deci cuplul, perechea si corespunde legii polaritatii (a dualitatii), care spune ca identicul, contrastul si complementarul se atrag reciproc. Semnul grafic este cercul (nu oul - nasterea, ci perfectiunea). O data cu existenta se naste si inertia perpetuarii ei. O data cu 1 se naste 2. Doi e asigurarea lui unu, insa fara de miracolul lui unu. Unicitatea eterna nu e cu putinta. Doi este posesiunea lui unu (Respirari, p. 103). La inceputurile sale, omenirea, se stie, era profund mistica]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>A Patra Elegie Stanesciana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-a_patra_elegie_stanesciana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Invins in afara, Evul Mediu s-a retras in chiliile rosii si albe ale san gelui meu. In catedrala cu pereti pulsand, s-a retras, zvarlind si ab sorbind credinciosii intruna, intr-un circuit absurd, printr-o zona absurda, hranindu-se cu mari bucati de luna, in dorinta lui de-a exista muscandu-le pe furis, noaptea, cand ochii lumii dorm si numai dintii celor care vorbesc prin somn se zaresc in intuneric, asemenea unei ploi de meteoriti stralucitori, urcand si coborand ritmic. Invins in afara, Evul Mediu s-a retras in mine si propriul meu trup nu ma mai intelege si propriul meu trup ma uraste, ca sa poata exista mai departe ma uraste. Astfel, el se grabeste sa se prabuseasca in somn, seara de seara; si iarna din ce in ce mai puternic se inconjoara cu straturi de gheata, cutremurandu-se si izbindu-ma si scufundandu-ma adanc in el insusi, voind sa ma ucida ca sa poata fi liber si neucigandu-ma ca sa poata fi, totusi, trait de cineva. Dar peste tot in mine sunt ruguri in asteptare si ample, intunecoa se procesiuni cu o aura de durere. Durere a ruperii-n doua a lumii ca sa-mi patrunda prin ochii, doi. Durere a ruperii-n doua a sunetelor lumii, ca sa-mi loveasca timpanele, doua. Durere a ruperii-n doua a mirosurilor lumii, ca sa-mi atinga narile, doua. Si tu, o, tu, refacere-n interior, tu, potrivire de jumatati, aidoma imbratisarii barbatului cu femeia sa, o, tu, si tu, si tu, si tu, izbire solemna a jumatatilor rupte, cu flacara in ceata, atat de inceata, incat tine aproape o viata ridicarea ei, aprinderea rugurilor, asteptata, prevestita, salvatoarea, aprindere-a rugurilor. A patra elegie face jonctiunea dintre doua tablouri. Pe de o parte sugereaza un moment din istoria omenirii - Evul Mediu, venit la festin cu tot alaiul Inchizitiei apusene, cu toate actele de barbarie infaptuite in numele crestinismului, cu ruguri si catedrale in flacari, pentru a adauga un raspuns la intrebarea de unde venim? Pe de alta parte, poemul poate fi incadrat in cel de-al doilea tablou al volumului care debuteaza cu lupta dintre vis ceral si real (adica dintre trup si spirit), continua cu experimentarea profanului ca mod de existenta, apoi nasterea dilemei: sacru sau profan? si se incheie cu asa-zisa optiune la real (elegia a saptea), raspunzand astfel la intrebarea cine suntem? In elegia a patra suntem pe vremea catedralei cu pereti pulsand, pe vremea invaziei crestine, a Inchizitiei cu ruguri in asteptare si ample, intunecoase procesiuni cu o aura de durere. Lumea se rupe in doua, e vremea razboaielor interconfesionale. El, Evul Mediu, azvarle si absoarbe credinciosii intruna, intr-un circuit absurd, printr-o zona absurda. E acel monoteism inrosit de patimi bolnave. De la iubire la ura nu e decat un pas, iar prelatii medievali nu s-au sfiit sa-l faca. Lumina, adica iubirea, e lasata de izbeliste, iar racoarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>A Treia Elegie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-a_treia_elegie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca te trezesti, iata pana unde se poate ajunge: Deodata ochiul de vine gol pe dinlauntru ca un tunel, privirea se face una cu tine. Iata pana unde poate ajunge privirea, daca se trezeste: Deodata devine goala, aidoma unei tevi de plumb prin care numai albastrul calatoreste. Iata pana unde poate ajunge albastrul treaz: Deodata devine gol pe dinlauntru ca o artera fara sange prin care peisajele curgatoare ale somnului se vad. O, scurta tristete, insecta verzuie, voi, blande oua, locuind un miez de meteor spart; si de palmile mele acoperite ca sa renasca un cu totul alt decor. Camera se varsa prin ferestre si eu nu o mai pot retine in ochii deschisi. Razboi de ingeri albastri, cu lanci curentate, mi se pe trece-n irisi. Ma amestec cu obiectele pana la sange, ca sa le opresc din pornire, dar ele izbesc pervazurile si curg mai departe spre o alta o randuire. O, scurta tristete, ramane de jur imprejur o sfera de vid! Stau in centrul ei si unul cate unul ochii din frunte, din tampla, din degete mi se deschid. Deodata aerul urla. Isi scutura pasarile in spinarea mea si ele mi se infig in umeri, in sira, ocupa totul si nu mai au unde sta. In spinarea pasarilor mari se-nfig celelalte. Franghii zbatatoare le tarasc, acvatice plante. Nici nu mai pot sta drept, ci doborat, peste pietre fluorescente, ma tin cu bratele de stalpul unui pod arcuit peste ape inexistente. Fluviu de pasari infipte cu pliscurile una-ntr-alta se agita, din spinare mi se revarsa spre o mare-nghetata ne innegrita. Fluviu de pasari murind, pe care vor lansa barci ascutite barbarii, migrand mereu spre tinuturi nordice si nelocuite. Ca si cum s-ar sparge un mormant si-ar curge pe fluviu tot misterul lui. Dar mai degraba, ea, privirea, ne tine la un capat al ei fructificati. Suge din noi cat poate, parand a ne-arata ingerii copacilor si ai celorlalte privelisti. Copacii ne vad pe noi, iar nu noi pe ei. Ca si cum s-ar sparge o frunza si-ar curge din ea o garla de ochi verzi. Suntem fructificati. Atarnam de capatul unei priviri care ne suge. Se arata fulgerator o lume mai repede chiar decat timpul literei A. Eu stiam atat: ca ea exista, desi vazul dinapoia frunzelor nici n-o vedea. Recadeam in starea de om atat de iute, ca ma loveam de propriul meu trup, cu durere, mirandu-ma foarte ca-l am. Imi lungeam sufletul intr-o parte, si-ntr-alta, ca sa-mi umplu tevile bratelor cu el. La fel si globul de peste umeri si celelalte-nfatisari, la fel. Astfel ma incordam sa-mi aduc aminte lumea pe care-am inteles-o fulgerator, si care m-a pedepsit zvarlindu-ma-n trupul acesta, lent vorbitor. Dar nu-mi puteam aminti nimic. Doar atat - ca am atins pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde, care, stiindu-ma, m-au respins. Gravitatie a inimii mele, toate-ntelesurile rechemandu-le mereu inapoi. Chiar si pe tine, rob al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>A Unsprezecea Elegie - De Nichita Stanescu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-a_unsprezecea_elegie_de_nichita_stanescu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inima mai mare decat trupul, sarind din toate partile deodata si prabu sindu-se din toate partile-napoi, asupra lui, ca o distrugatoare ploaie de lava, tu, continut mai mare decat forma, iata cunoasterea de sine, iata de ce materia-n dureri ia nastere din ea insasi, ca sa poata muri. Moare numai cel care se stie pe sine, se naste numai cel care isi este siesi martor. Ar trebui sa alerg, mi-am spus, dar pentru asta va trebui mai intai sa-mi intorc sufletul spre nemiscatorii mei stramosi, retrasi in turnurile propriilor oase, asemenea maduvei, nemiscati ai doma lucrurilor duse pana la capat. Pot sa alerg, pentru ca ei sunt in mine. Voi alerga, pentru ca numai ceea ce este nemiscat in el insusi se poate misca, numai cel care e singur in sine e insotit; si stie ca, ne aratata, inima se va prabusi mai puternic spre propriul ei centru sau, sparta-n planete, se va lasa cotropita de vietati si de plante, sau, intinsa va sta pe sub piramide, ca inapoia unui piept strain. Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles. Totul e atat de aproape, atat de aproape, incat se trage-napoia ochilor si nu se mai vede. Totul este atat de perfect in primavara, incat numai inconjuradu-l cu mine iau cunostinta de el, ca despre-o rasarire de iarba marturisita de cuvinte gurii care le rosteste, marturisita de gura inimii, de inima samburelui ei, cel in el insusi nemiscat, aidoma samburelui pamantului care-ntinde jur imprejurul lui o infinitate de brate ale gravitatiei, strangand la sine totul si deodata intr-o imbratisare atat de puternica, incat ii sare printre brate miscarea. Voi alerga, deci, in toate partile deodata, dupa propria mea inima voi alerga, asemeni unui car de lupta tras din toate partile simultan de o herghelie de cai biciuiti. Voi alerga pana cand inaintarea, goana ea insasi ma va intrece si se va indeparta de mine aidoma cojii fructului de samanta, pana cand alergarea chiar in ea insasi va alerga, si va sta. Iar eu ma voi prabusi asupra ei, asemeni barbatului tanar intampinandu-si iubita. Iar dupa ce voi fi facut ca alergarea sa ma-ntreaca, dupa ce miscandu-se-n sine va sta ca de piatra, sau mai degraba asemeni mercurului inapoia geamului oglinzii, ma voi privi in toate lucrurile, voi imbratisa cu mine insumi toate lucrurile deodata, iar ele ma vor azvarli inapoi, dupa ce tot ceea ce era in mine lucru va fi trecut, de mult, in lucruri. VI. Iata-ma ramanand ceea ce sunt, cu steaguri de singuratate, cu scuturi de frig, inapoi spre mine insumi alerg, smulgandu-ma de pretutindeni, smulgandu-ma de dinaintea mea, dinapoia mea, din dreapta, si din stanga mea, de deasupra, si de de desubtul meu, plecand de pretutindeni si daruind pretutindeni semne ale aducerii-aminte: cerului - stele, pamantului - aer, umbrelor - ramuri cu frunze pe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>A Zecea Elegie Stanesciana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-a_zecea_elegie_stanesciana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sunt bolnav. Ma doare o rana calcata-n copite de cai fugind. Invizibilul organ, cel fara nume fiind neauzul, nevazul ne mirosul, negustul, ne pipaitul cel dintre ochi si timpan, cel dintre deget si limba, cu seara mi-a disparut simultan. Vine vederea, mai intai, apoi pauza, nu exis ta ochi pentru ce vine; vine mirosul, apoi liniste, nu exista nari pentru ce vine; apoi gustul, vibratia umeda, apoi iarasi lipsa, apoi timpanele pentru lenesele miscari de eclipsa; apoi pipaitul, mangaiatul, alunecare pe o ondula intinsa, iarna-nghetata-a miscarilor mereu cu suprafata ninsa. Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva intre auz si vedere, de un fel de ochi, un fel de ureche neinventata de ere. Trupul ramura fara frunze, trupul cerbos rarindu-se-n spatiul liber dupa legile numai de os, neaparate mi-a lasat suave organele sferii intre vaz si auz, intre gust si miros intinzand ziduri ale tacerii. Sunt bolnav de zid, de zid daramat de ochi-timpan, de pilda-mirositoare. M-au calcat aerian abstractele animale, fugind speriate de abstractii vanatori speriati de o foame abstracta, burtile lor tipand i-au starnit dintr-o foame abstracta. Si au trecut peste organul ne-nvesmantat in carne si nervi, in timpan si retina si la voia vidului cosmic lasat si la voia divina. Organ piezis, organ intins, organ ascuns in idei, ca razele umile in sfera, ca osul numit calcaneu in calcaiul lui Achile lovit de-o sageata mortala; organ fluturat in afara de trupul strict marmorean si obisnuit doar sa moara. Iata-ma, imbolnavit de-o rana inchipuita intre Steaua Polara si steaua Canopus si steaua Arcturus si Casiopeea din cerul de seara. Mor de-o rana ce n-a incaput in trupul meu apt pentru rani cheltuite-n cuvinte, dand vama de raze la vami. Iata-ma, stau intins peste pietre si gem, organele-s sfaramate, maestrul, ah, e nebun, caci el sufera de-ntreg universul. Ma doare ca marul e mar, sunt bolnav de samburi si de pietre, de patru roti, de ploaia marunta de meteoriti, de corturi, de pete. Organul numit iarba mi-a fost pascut de cai, organul numit taur mi-a fost injunghiat de fulgerul toreador si zigurat pe care tu arena-l ai. Organul Nor mi s-a topit in ploi torentiale, repezi, si de organul Iarna, intregindu-te, mereu te lepezi. Ma doare diavolul si verbul, ma doare cuprul, aliorul, ma doare cainele, si iepurele, cerbul, copacul, scandura, de corul. Centrul atomului ma doare, si coasta cea care ma tine indepartat prin limita trupeasca de trupurile celelalte, si divine. Sunt bolnav. Ma doare o rana pe care mi-o port pe tava ca pe sfarsitul Sfantului Ioan intr-un dans de apriga slava. Nu sufar ceea ce nu se vede, ceea ce nu se aude, nu se gusta, ceea ce nu se miroase, ceea ce nu incape in increierarea ingusta, scheletica a insului meu, pus la vederile lumii celei simple, nerabdand alte morti decat mortile inventate de ea, sa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Balada Miorita - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-balada_miorita_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inclinatia spre creatie si spre frumos a poporului nostru s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, in toate domeniile si in cele mai variate forme: in muzica, dans, prelucrarea materialelor, arhitectura, literatura. Cusaturile, broderiile, sculptura in lemn sau piatra, constructiile, dansul popular si altele, sunt tot atatea cai de exprimare a gustului pentru frumos, armonie, eleganta. Acea forma a culturii populare al carei mesaj se transmite cu ajutorul cuvantului alcatuieste folclorul literar. Acesta este o adevarata sursa de cunostere a obiceiurilor si traditiilor, miturilor si credintelor stravechi, ca si a intelepciunii poporului nostru. Bogatia tematica a folclorului literar reiese din multitudinea si complexitatea speciilor literare. De-a lungul timpului, creatia folclorica, fie ea in versuri sau proza, a cunoscut si dezvoltat numeroase specii: bocetul 1, cantecul 2, stigatura 3, balada populara 4, basmul 5, snoava 6 sau legenda 7. Din genul liric fac parte: doina (cu diferitele sale forme: de dor si de dragoste, de jale si revolta, de haiducie, iobagie, catanie, instrainare, etc.); bocetul, cantecul de leagan, cantecul satiric, strigaturile. Genul epic in versuri cuprinde: balada, sau cantecul batranesc, poezia obiceiurilor (urari de Anul Nou sau versuri inspirate din momentele importante din viata omului cum sunt botezul, nunta, inmormantarea). In proza, speciile cele mai raspandite sunt: basmul, snoava, legenda. Teatrul popular cuprinde jocurile minunate cu masti (turca, brezaia, capra), iar mai tarziu si provenind din mediul intelectual. Motive poetice care au dobandit o structura specific romaneasca in folclorul nostru literar sunt: motivul doinei8 si al dorului, motivul erotic al zburatorului, motivul comuniunii dintre om si natura si motivul jertfei zidirii. Motivul zburatorului este amintit prima data de Dimitrie Cantemir in opera sa Descrierea Moldovei. Zburatorul este un simbol al trezirii primelor sentimente de dragoste. Acest motiv si-a gasit un larg ecou in literatura scrisa la Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu si altii. Despre valoarea si pretuirea doinei de catre poporul nostru graieste faptul ca a fost creat un cantec depre cantec, o doina despre doina. Cantecul doinei are rolul de a mangaia in momente de restriste, alteori numele doinei apare in refrenul diferitelor forme ale acestei bogate creatii folclorice, ca in doina de dragoste. Un cantec de leagan din Transilvania vorbeste despre geneza doinei, care pare a fi tot asa veche ca si cantecul de leagan: Doina din ce s-o facut? Dintr-o gura de mic prunc; L-o lasat maica dormind, L-o aflat dina zicand. Dorul, sentiment complex si greu de definit, cu o bogatie de sensuri care fac intradustibil cuvantul in alte limbi, constituite, de asemenea, un motiv specific creatiei lirice a poporului nostru. Cuvantul dor vine de la latinul dolus care inseamna durere; dar nu semnifica numai dorinta amestecata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Balada Miorita - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-balada_miorita_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Balada este o opera epica, in versuri, in care se relateaza o legenda, un fapt istoric sau se evoca o puternica personalitate istorica sau legendara. Versurile baladei sunt cantate sau recitate, fiind acompaniate de un instrument muzical. Baladele pot fi grupate in balade vitejesti (eroice) : Gruia lui Novac, balade haiducesti: Toma Alimos, balade istorice: Constantin Brancoveanul, balade pastoresti: Miorita, balade familiale (nuvelistice): Ghita Catanuta, balade fantastico mitologice: Sarpele. Miorita este deci o balada pastoresca populara. Pentru ca apartine literaturii populare; nu cunoastem autorul (are caracter anonim) textul s-a transmis de la o generatie la alta prin cuvant (are caracter oral), la realizarea acestui text contribuie mai multi membrii ai comunitatii (caracter colectiv), textul poate fi insotit de muzica (caracter sincretic). Tema mioritica circula in peste 1400 de variante. Cea mai cunoscuta varianta a fost descoperita in Muntii Vrancei de Alecu Russo si publicata in 1850 in revista Bucovina, apoi inclusa in culegerea Poezii poporale. Balade (cantece batranesti) adunate si indreptate de Vasile Alecsandri 1852. Varianta aceasta a fost deci adaptata de poet normelor limbii literare. Din punct de vedere structural textul este alcatuit din versuri scurte, ce au masura de 5-6 silabe, rima imperecheata, sau monorima si ritm trohaic. Balada cuprinde 6 motive fundamentale: motivul transhumantei, motivul complotului, motivul mioarei nazdravane, motivul testamentului, motivul alegoriei moarte-nunta si motivul maicutei batrane, structurate in 3 parti. Partea a 2-a corespunde celui de-al treilea motiv (al mioarei nazdravane); este realizata prin dialog. Partea a 3-a corespunde celorlalte motive (motivul testamentului, al alegoriei moarte-nunta si al maicutei batrane) este caracterizata de lirism. Cele trei parti sunt legate prin conjunctiile coordonatoare adversative dar, iar. Pentru ca balada este o specie a genului epic, naratorul de pers. a III a isi prezinta indirect gandurile prin intermediul actiunii si al personajelor. O alta caracteristica a genului epic este actiunea desfasurata in spatiu si timp. Spatiul actiunii este prezentat cu ajutorul metaforelor Pe-un picior de plai /Pe-o gura de rai. Acestea sugereaza frumusetea si linistea acelui loc. Timpul actiunii este plasat toamna, in momentul coborarii turmelor la iernat. Subiectul este simplu si poate fi povestit in functie de momentele subiectului. In expozitiune ne sunt prezentate locul, timpul si personajele care participa la actiune. 3 ciobani se coboara cu oile de la munte pentru iernat. Acestia apartin unor zone geografice diferite: Unu-i moldovean/ Unu-i ungurean/ Si unui vrancean. Intriga este declansata de dorinta celor 2 ciobani (cel ungurean si cel vrancean) de a-l omori pe cel moldovean, pentru ca acesta are o situaie financiara mai buna: Vor sa mi-l omoare / Ca-i mai ortoman/ S-are oi mai multe/]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Balada Miorita - Demonstratie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-balada_miorita_demonstratie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Miorita, opera reprezentativa pentru folclorul romanesc, a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori din muntii Vrancei. A fost publicata pentru prima data in anul 1850, in revista Bucovina. Vasile Alecsandri i-a dat forma pe care o cunoastem astazi, si de aceea a fost inclusa in culegerea Poezii poporale. Balade. Cantice batranesti adunate si indreptate de Vasile Alecsandri (1852), al carui motto a devenit celebru Romanul e nascut poet. Din punct de vedere al genului literar, in structura operei Miorita, se poate observa o interferenta a genurilor. Genul epic se evidentiaza din prima parte e operei, in care actiunea se petrece in timpul transhumantei, miscare turmelor de la munte la ses, repetata an de an, ceea ce marcheaza un ciclu temporal si existential. Anotimpul in care se petrece acest proces este anotimpul toamna, anotimp al trecerii, al incheierii de ciclu. Dialogul dintre oita si ciobanasul moldovean, in care aceasta fiind un animal foarte devotat, isi previne stapanul, in privinta pericolului in care se afla, apartine genului dramatic. Oita este personificata, iar intregul dialog dintre ea si baciul moldovean are un impact emotional deosebit. Secventa cea mai lunga este cea lirica, care cuprinde asa numitul testament al ciobanasului. Testamentul este constituit dintr-un monolog liric, prin care ciobanasul moldovean ii incredinteaza oitei sale nazdravane dorintele sale in eventualitatea ca ar fi ucis. Dorinta ciobanasului de a fi inmormantat in mediul lui de viata si alaturi de oitele sale, reflecta durerea pe care acesta o simte la gandul despartirii de tot ce i-a fost drag. Sunetele fluierelor de fag, de os si de soc prelungeste ecoul vietii dincolo de mormant. Aparenta seninatate a baciului moldovean vine din convingerea omului din popor care stie ca moarte ne este data odata cu viata si ca este un fenomen firesc. In motivul testamentului este inclus si motivul alegoriei moarte-nunta. O alegorie presupune, de fapt, o substituire. Nunta ciobanasului moldovean este una in care intregul element uman este substituit prin cel natural: nasii sunt soarele si luna, preotii sunt muntii mari, pasarile sunt lautarii, iar lumanarile sunt stelele de pe cer. Este o nunta cosmica, fantastica, mireasa insasi este o mandra craiasa, a lumii mireasa. Ciobanaul moldovean este personajul principal al baladei, dar in acelasi timp este si personajul mitic pentru ca exprima prin atitudinile sale, intelepciunea populara a acceptarii mortii ca pe un fenomen firesc. Balada este opera epica, in versuri, inspirata din trecutul poprului nostru, care prezinta un personaj exceptional, surprins intr o confruntare cu forte ale raului, si in care exista si elemente fantastice. Indeplinind toate aceste conditii Miorita este o balada.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Balada Miorita Apartine Genului Epic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-balada_miorita_apartine_genului_epic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Miorita, desi este o imbinare de elemente lirice, epice si dramatice, balada apartine genului epic. Desi opera literara Miorita este o imbinare ingenioasa de elemente lirice, epice si dramatice, ea este totusi o balada si apartine, in mod firesc, genului epic, avand trasaturi specifice acestei specii. In primul rand, autorul anonim isi exprima indirect sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. Astfel, el relateaza despre coborarea turmelor si apoi evidentiaza prezenta celor trei ciobani, dintre care doi, invidiosi si lacomi, comploteaza impotriva celui moldovean. Totodata sunt prezente, ca-n orice opera epica, timpul si spatiul actiunii: totul se petrece toamna, in momentul transhumantei, intr-un spatiu-matrice (Lucian Blaga) - o ondulare deal, vale - uimitor prin frumusetea lui: Pe-un picior de plai/Pe-o gura de rai. In al doilea rand, intamplarile relatate, chiar daca unele dintre ele sunt ipotetice, se constituie in subiect al operei literare. Astfel, in expozitiune sunt prezentatelocul si timpul actiunii si facem cunostinta cu personajele - cei trei pastori care vin din regiuni diferite. Intriga contine complotul urzit de ciobani si destainuit de mioara stapanului ei, ca apoi reactiaacestuia la aflarea vestii sa constituie desfasurarea actiunii, care atinge cea mai mare incordare in episodul presupusei aparitii a maicutei batrane. Un alt element epic prezent in balada este existenta personajelor, unele dintre ele reale - cei trei ciobani, mama baciului moldovean - altele, cu puteri fabuloase, atribuite de autorul anonim prin personificare sau/si hiperbola - oita nazdravana, celelalte oi. Acestea au rol determinant fie in gradarea actiunii, fie in reliefarea sensurilor profunde ale baladei, prin atitudinea pe care ele o adopta si o exprima. Celelalte elemente - lirice si dramatice - se brodeaza pe firul epic, pe canavaua faptelor, evidentiind astfel atat tensionarea actiunii, cat si profunzimea sentimentelor personajelor aflate in situatii-limita, cand isi exprima o anumita atitudine, se zbuciuma sau se confeseaza. Avand in vedere acest raport dintre epic, liric si dramatic, se poate conchide ca MIORITA este o balada, care devine insa un adevarat poem filosofic, punand in discutie raportul omului cu lumea care-l inconjoara, conceptia si atitudinea omului fata de moarte.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Balcescu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-balcescu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nicolae Balcescu s-a nascut la Bucuresti, la 29 iunie 1819 intr-o familie fara avere. Tatal sau moare in 1825 cand Nicolae avea varsta de 6 ani. La varsta de 7 ani, Nicolae incepe sa invete limba greaca acasa. In 1832, la 12 ani il gasim pe bancile colegiului Sf. Sava, unde isi arata pentru prima data vocatia pentru studiul documentelor. In 1838 seinroleaza in armata, primind gradul de iuncher. Aici initiaza un curs pentru a-I invata pe ostasi scrisul, aruitmetica si geografia. In octombrie 1840 Nicolae Balcescu este arestat sub acuzatia de complot impotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica, alaturi de Paris Dumitru Filipescu, Eftimie Murgu si altii. Judecarea acestora s-a facut cu dovezi false si uzand de mijloace infame. Rolul lui Balcescu in acest complot nu a fost unul principal. El primeste doar 3 ani de inchisoare, din cauza ca era minor (certificatul sau de nastere era gresit, data nasterii fiind 1821, in loc de 1819) . Pedeapsa va fi ispasita la Margineni, unde sanatatea sa va fi afectata de conditiile din inchisoare. In anul 1843 este eliberat, tot in acest an Balcescu infiinteaza impreuna cu Ghica si Tell societatea Fratia, o societate secreta cu program revolutionar acoperita de societati literare. In 1844 debuteaza in literatura cu opera Puterea armata si arta militara de la intemeierea principatului Roman pana acum, care a avut un mare succes. In paralel cu activitatea literara, Balcescu face calatorii in Moldova si Transilvania, in scopul unor schimburi de idei cu revolutionarii de acolo. In 1845 este ales secretar la Asociatia Literara a Tinerilor Bucuresteni. In anul 1846, de frica unui conflict cu autoritatile din cauza articolelor sale in revista Magazin, pleaca in Europa. Balcescu strabate Europa si se stabileste la Paris in 1846 unde infiinteaza Societatea Studentilor Romani. Tot acum si aici apare ideea scrierii unei monografii a lui Mihai Viteazu, motivand astfel aspiratiile revolutionarilor din acea vreme. In 1847, la indemnul medicilor pleaca in Italia urmand sa revina inapoi in Franta odata cu izbucnirea revolutiei din 1848 (el ii trimite lui Vasile Alecsandri o bucata de catifea din tronul regelui Ludovik Philip) . In acesta situatie el convoaca la 20 martie o adunare a moldo-romanilor in care se hotaraste intoarcerea acestora acasa si declansarea revolutiei in Principatelor Romane. Desi Balcescu a dorit izbucnirea revolutiei cat mai repede, respectiv 11 aprilie, el a fost combatut de fratii Bratianu, care au dorit asteptarea consimtamantului lui Lamartin. Este autorul articolului 13 prin care se dorea dezrobirea si improprietarirea taranilor. In timpul celor 3 luni de putere, Balcescu, devine ministru de Externe apoi secretar, insa nu reuseste sa-si impuna punctele de vedere. El va sustine votul universal, va infiinta comisia pentru propaganda, dupa model francez si ziarul zilnic Nationalul. Dupa infrangerea revolutiei, Balcescu ca mai toti conducatorii revolutiei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul Opera Epica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_opera_epica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mihail Sadoveanu este unul dintre marii clasici ai literaturii romane. Cunoscutul prozator este autorul romanului,, Baltagul, aparut in 1930. Aceasta este o opera in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa si complicata, ce apartine genului epic, in care autorul isi exprima ideile, gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul naratorului, al personajelor si al actiunii. Modul de expunere predominant este naratiunea, care se imbina cu descrierea, dialogul, dar si monologul, motiv pentru care, actiunea se poate relata pe momentele subiectului litear. Creatia este structurata pe 16 capitole. Din intriga aflam ca munteanul a plecat pentru a cumpara niste oi si nu s-a mai intors, iar nevasta sa este ingrijorata deoarece il crede mort. Desfasurarea actiunii o prezinta pe romanca in cautarea sotului sau, insotita de fiul lor, Gheorghita. Acestia parcurg acelasi drum pe care a mers si Nechifor Lipan si dau de urma trupului neinsufletit al munteanului, dar si de cei ce l-au ucis. Din deznodamant aflam ca munteanca este impacata cu idea mortii sotului sau si isi face planuri de viitor. In aceasta opera, descrierea are rolul de a prezenta locul desfasurarii actiunii si personajele, iar dialogul dinamizeaza actiunea si reprezinta un mijloc indirect de a caracteriza personajele. Personajele din creatie sunt in numar foarte mare. Ele se impart in personaje principale (Vitoria Lipan ca personaj exponential si Nechifor Lipan ca personaj absent), secundare (Gheorghita), episodice (Minodora Lipan, preotul Danila, baba Maranda, negustorul si hangiul David, ceilalti hangii si sotiile acestora, Calistrat Bogza, Ilie Cutui, functionarii de la prefectura din Piatra si cei din Dorna, dar si mos Pricop si sotia sa). Tema romanului reprezinta cautarile intreprinse de Vitoria Lipan pentru a-si gasi sotul si pe criminalii ce l-au ucis. Titlul format din substantivul comun,, Baltagul, reprezinta viata si moartea, deoarece cu unul dintre taisuri, ucigasii i-au luat viata lui Nechifor Lipan, iar cu celalalt cutit, Gheorghta a facut dreptate, ucigandu-l pe Calistrat Bogza. In concluzie, datorita faptului ca autorul isi exprima in mod indirect gandurile, ideile si sentimentele prin intermediul personajelor, al actiunii si al descrierii, aceasta opera apartine genului epic. Alexandra Mihaela Paleru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu este un adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu, o <<Miorita>> in dimensiuni mari (George Calinescu). Versul moto, Stapane, stapane/Mai chiama s-un cane, argumenteaza viziunea mioritica asupra mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a succesiunii existentiala de la viata la moarte si din nou la viata. Romanul a fost scris in numai 17 zile si are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti: Salga (setea de implinire a actului justitiar, de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei), Dolca (ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios), Miorita (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cateva din cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman). Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastor al traditiilor stramosesti si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii. Titlul este semnificativ, intrucat in mitologia romaneasca baltagul este arma magica menita sa indeplineasca dreptatea, este o unealta justitiara. In basmele populare, baltagul este furat de fortele raului (zmeii) si redobandit de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange. Intr-o zi, stand pe prispa, Vitoria Lipan isi aduce aminte de povestile sotului sau, Nechifor Lipan, povesti pe care obisnuia sa le spuna la nunti. Nechifor Lipan era plecat la Dorna pentru a cumpara niste oi. Vitoria a inceput a fie ingrijorata deoarece sotul ei intarzia mai mult decat de obicei. Sotii Lipan au avut sapte copii dintre care cinci au murit si au ramas doi pe nume Gheorhita si Minodora. Gheorhita era plecat cu oile la iernat iar Minodora statea acasa cu mama ei, pentru a o ajuta la treburile casnice. Gheorhita trebuia sa-si astepte tatal pentru a plati datoriile, dar vazand ca nu mai vine i-a trimis o scrisoare Vitoriei. Cum a primit-o, aceasta s-a duc la parintele Daniil sa i-o citeasca dar nu dupa mult timp a mai primit o scrisoare tot de la Gheorghita dar cu cuvintele baciului Alexa. Din aceasta scrisoare Vitoria afla ca Nechifor nu a ajuns nici acolo si astfel devine din ce in ce mai ingrijorata. Noaptea, ea are un vis: Se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape. Vazand ca Lipan nu mai vine, Vitoria s-a dus la parintele Daniil pentru a-i scrie o scrisoare lui Gheorghita in care sa-i spuna sa vanda din oi pentru a plati datoriile, sa lase oile in grija baciului Alexa si sa vina acasa. Argatul Mitrea s-a intors cu oile din munti deoarece iarna se apropia. III Inainte sa mearga la parintele Daniil, Vitoria trece pe la crasma pentru a cumpara o sticla de rachiu pe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin capodopera Baltagul (1930), Sadoveanu realizeaza o noua interpretare a mitului mioritic, versul-moto indicand sursa de inspiratie: Stapane, stapane, / Mai cheama s-un cane. Subiectul este simplu, pastrand elementele baladei: un cioban este omorat de doi tovarasi ai sai pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, apriga si inteligenta nu are liniste pana nu afla faptasii si nu-i pedepseste dupa legea nescrisa. Intriga, dupa modelul romanului politist, pune in lumina vocatia justitiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora. Faptele se petrec spre sfarsitul secolului al XIX lea, inceputul secolului al XX lea, intr-o societate patriarhala, arhaica, in care apar insa elementele unei noi civilizatii, cu alt gen de relatii sociale, capitaliste. Titlul romanului este simbolic. In sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magica si simbolica insusita de raufacatori si recucerita de erou, unealta care ramane pura, napatata de sange. Compozitia e determinata de semnificatia cartii: infatisarea unei societati de tip arhaic si unui individ reprezentativ al ei, o lume esentializata, lumea oamenilor de la munte, si pe Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi. Asa cum apreciaza criticul George Gana, toata arta scriitorului, in ce priveste compozitia, sta in firescul intrepatrunderii continue a acestor doi termeni (lumea satului arhaic pe care este proiectata eroina). Romanul incepe cu prezentarea sintetica a vietii pastorilor (vechimea, felul de viata, psihologia), fixata intr-o cosmologie populara: Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. Pe tigan l-a invata sa cante cu cetera si neamtului i-s dat surubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise si i-a poruncit: Tu sa scrii o lege; si, cand o veni vremea, sa pui pe farisei sa rastigneasca pe fiul meu cel prea iubit Isus; si dupa aceea sa indurati mult nacaz si prigonire; iar pentru aceasta eu am sa las sa curga spre voi banii ca apele. A chemat pe ungur cu degetul si i-a ales, din cate avea pe langa sine jucarii: Iaca, dumitale iti dau botfori si pinteni si rasina sa-ti faci sfarcuri la mustati; sa fii fudul si sa-ti placa petrecerile cu sotii. S-a infatisat si turcul: Tu sa fii prost, dar sa ai putere asupra altora, cu sabia. Sarbului i-a pus in mana sapa. Pe rus l-a invrednicit sa fie cel mai betiv dintre toti si sa se dovedeasca bun cersetor si cantaret la iarmaroace. Naratiunea simpla, ar putea fi prezentata schematic in trei parti: partea intai, de la inceput, pana la plecarea Vitoriei in cautarea lui Lipan (capitolul VII); prezentarea vietii de la munte, a lui Nechifor Lipan, gospodaria Lipanilor; intoarcerea argatului Mitrea si a lui Gheorghita, coborat la vale, cu oile, asinii si dulaii la iernat, intr-o balta a Jijiei, intarzierea barbatului ei, peste obicei, cunoasterea si citirea semnelor naturii; mersul femeii la parintele Danila, la biserica, sa-i ceteasca; semnele care i se arata, care-i intaresc banuiala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Criticii literari au considerat acest roman o parafraza moderna a baladei populare Miorita. Intr-adevar romancierul a pornit de la cunoscuta balada populara romaneasca, pe care l-a apreciat ca cea mai nobila manifestare spirituala a neamului nostru. Mihail Sadoveanu a mai folosit elemente din alte doua balade populare romanesti Dolca si Salga. Dupa propria marturisire a autorului, la baza romanului sta si un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discutie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban si despre posibilii faptasi. Mihail Sadoveanu a sintetizat aceste elemente si a elaborat o constructie epica, riguroasa, plasand in centru o psihologie feminina complexa. Din balada a retinut ideea conflictuala: doi ciobani se inteleg sa-l omoare pe al treilea pentru a-i lua oile. Distanta de la balada populara la roman este mare, trecand prin talentul, imaginatia, patrunzatoarea observatie sicuala si psihologica a romancierului. Mihail Sadoveanu inlatura descrierea si pune accentul pe actiune si pe psihologie. Fata de resemnarea ciobanului moldovean, Mihail Sadoveanu creeaza o psihologie feminina, iesita din comun, prin setea sa de dreptate si de adevar. In fond romanul poate fi considerat o continuare a baladei populare. Prin umanismul sau profund, prin valorile etice pe care le propune, Baltagul este o capodopera a creatiei sadoveniene, dar si o remarcabila creatie a literaturii romane moderne. Firul epic central il reprezinta incercarea Vitoriei Lipan de a descoperi si de a pedepsi pe ucigasii sotului sau. Drumul ei este urmarit pe fundalul unei comunitati specifice, aceea a oamenilor de la munte cu legile, datinile, obiceiurile lor specifice. Astfel alaturi de psihologia complexa si compicata a Vitoriei Lipan, romanul se constituie intr-o monografie a satului moldovean. Existenta Vitoriei Lipan se desfasoara pe fundalul unei existente pastorale de specific national, cu asezari sociale, economice si cu deprinderi specifice oierilor. Spatiul romanului este mioritic, cuprinzand asezarile oierilor din partea dinspre munte a Moldovei. Monografia satului: descrierea satului, a caselor, a ocupatiilor, conservatorismul, psihologia oamenilor de la munte, credinte, superstitii, calendar, obiceiuri (botez, nunta, inmormantare) Randuielile gospodaresti sunt dupa datina: barbatul cu oile, femeia cu problemele casei. Casa are ograda cu adapost pentru vite fiind construita cu toate cele de trebuinta: iei de miel in pod, faina de porumb si lemne adusa de la camp in desagi. Satul are ulicioare lungi si cotite cu carari printre gradini, are crasma si biserica. In sat viata se desfasoara calendaristic intre plecarea turmelor la pasunta si intoarcerea lor la iernatic. Vremea este inteleasa dupa semne. In viata oierilor nimic nu iese din traditie. Obisnuinta, datina sunt singura lege. Oamenii nu stiu carte, ei se adreseaza preotului pentru citirea si scrierea scrisorilor si a actelor. Satul este izolat astfel incat oamenii abia au]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 4</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_4.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vitoria Lipan figura reprezentativa de erou popular intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara in care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate respectarea legilor stramosesti si a datinilor ea nu e o individualitate ci un exponent al spetei G. Calinescu. Portretul Vitoriei Lipan este la inceput static obrazul ei parca era un portret neclintit apoi Sadoveanu accentueaza trasaturile personajului pornind dinspre exterior spre interior ochii ei caprui in care in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului erau dusi departe. Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, intreaga sa viata devenind launtrica acu ochii aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute ceea ce necesita o autoizolare de lumea din jur in singuratatea ei femeia cerca sa patrunda pana la el. Nu putea sa-i vada chipul. Asadar Sadoveanu accentueaza profunzimea vietii afective a Vitoriei Lipan, se desfacuse incet de lucruri si intrase oarecum in sine. Mihail Sadoveanu dezvaluie nelinistea eroinei cauzata de intarzierea peste obicei (73 de zile) a lui Nechifor Lipan dragostea ei de douazeci si mai bine de ani plecat la Dorna sa cumpere oi. Nelinistea interioara se intrevede si in exterior fusul se invarte harnic dar singur. Merge la parintele Danila pentru sfat si refuza sa creada ei intarzie la petrecere mai mult de o zi ori doua pentru ca stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata. Se duce la ghicitoarea satului si nu are incredere nici in prezicerile acesteia ca Nechifor ar fi parasit-o pentru o alta femeie cu ochi verzi asa ca devine tot mai sigura ca s-a intamplat o nenorocire. Eroina se ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta semnelor dar si dupa experienta sa morala, intuitiva si actioneaza in functie de acestea. Primele semne rau-prevestitoare sunt visele: unul care a impresionat-o i-l arata pe Nechifor Lipan calare cu spatele intors catre ea iar alta data l-a visat rau trecand calare o apa neagra era cu fata incolo. Alt semn este si glasul lui Lipan venit din memoria ei afectiva dar nu putea sa-i vada chipul. Nelinistea devine banuiala un vierme neadormit o roade permanent si pentru ea timpul statu. Portretul devine dinamic construit prin acumulare de fapte narate. Cand banuiala devine certitudine ea se hotaraste in sine sa faca oa calatorie in cautarea sotului daca a intrat el pe celalalt taram oi intra si eu dupa dansul. Inaintea calatoriei simte nevoia unei purificari sufletesti, tine post in toate vinele negre () fara hrana, fara apa, fara cuvant, cu podoaba cernita pe gura. Plina de ganduri de patima si durere ea se socotea moarta ca si omul ei care nu era langa dansa. In exterior ea pare mereu aceeasi dar viata ei interioara este profunda, acolo in sine se oranduieste totul. Gheorghita observa schimbarea mamei sale si maica-sa sa schimbat se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica. Vitoria nu masoara vremea cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 5</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_5.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fondatorul romanului istoric, povestitor inascut inrudit cu Ion Neculce si Ion Creanga pe care ii considera parintii sai literari, Mihail Sadoveanu imagineaza o proza asiva momumentala in care un loc unic este ocupat de romanul Baltagul. Romanul este o specie in proza a genului epic, de dimensiuni mai mari decat nuvela cu o actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narrative. Principalul mod de expunere a romanului este naratiunea alaturi de care apare si descrierea pentru a surprinde decorul in care se petrec intamplarile, dar si dialogul sau monologul interior care sunt mijloace de caracterizare a personajului. Baltagul este opera epica deoarece autorul isi exprima indirect conceptiile de viatza prin intermediul personajelor implicate intr-o actiune exprimata prin naratiunea la persoana a3a, singular ceea cr argumenteaza detasarea totala a scriitorului. Timpul actiunii este limitat, intamplarile desfasurandu-sedin toamana pana in primavera fara a preciza anul tocmai pentru a se sublinia caracterul de generalitateal personajelor si alintamplarilor. Exista de fapt doua timpuri: unul din degeniul al 3lea, secolul XX si altul etern pastrat prin traditie. Locul intamplarilor cuprine meleagurile stancoase ale muntilor din zona Dornelor sugerand astfel viatza aspra a muntenilor asa cum rezulta din legenda neamurilor care deschide primele file ale cartii. Dimesiunile textului sadovenian sunt mai ample cuprinzand 16 capitole numerotate cu cifre romane, fara titluri, urmarind memoria afectiva a Victoriei Lipan care se intoarce in timp amintindu-si de sotul ei Nichifor Lipan de care se simte inca legata printr-o profunda poveste de dragoste. Doar in aparentza apera este simpla, Baltagul fiind un roman al initierii tinand seama de drumul cunoasterii, al amturizarii prin care trece Gheorghita sub ocrotirea mamei sale. De fapt partea cea mai consistenta a cartii ramane drumul initiat de mama si fiu parcurs de la rasarit catre apus pe cararile stancoase ale muntilor. Astfel expozitiunea sustinuta de legenda neamurilor povestita la petreceri de Nichifor Lipan anticipeaza insiruirea unor aspecte de viatza pe care muntenii din satul Magura Tarcaului le traiesc. Intriga este de fapt starea de neliniste pe care Victoria incepe sa o traiasca din cauza intarzierii inexplicabile de 73 de zile a barbatului e ice please la Dorna sa cumpere oi. Aceasta stare de neliniste va declansa desfasurarea actiunii cuprinzand pregatirile femeii atat in plan material, gospodaresc, dar si in plan spiritual caci credinciaosa fiind Victoria posteste 12 vineri si pleaca la drum tot intr-o zi de vineri, 10 martie. Cu spirit practice si luciditate, Victoria pune ordine in gospodarie, vinde agoniseala pentru a face rost de bani, o duce pe Minodora la manastire, comanda unun baltag nou si peaca in cautarea lui Nichifor urmand in tocmai drumul parcurs de acesta. Partea cea mai consistenta a romanului se ragaseste tocmia in acest drum al initierii in care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 6</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_6.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: M. Sadoveanu ne-a ales o opera vasta cu o tematica diversa: viata celor multi si necajiti. Aparut in 1930, romanul Baltagul reda monografia satului moldovenesc la inceputul secolului XX. Acest roman preia nucleul epic al baladei Miorita, pe care-l transforma intr-o naratiune densa, cu 16 capitole, avand in centrul ei tema cautarii si a cunoasterii adevarului. Romanul debuteaza cu o povestire parabolica. Actiunea e localizata in Moldova, M-tii Tacaului, satul Magura; in care locuiesta Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, sotul Vitoriei, plecase, toamna, la Dorna sa cumpere niste oi si nu revenise la timp. Fiul sau, Gheorghita, era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acsa ramasesera Vitoria si Minodora, fiica acesteia, care avea o relatie de dragoste cu fiul dascalului din sat. In somn femeia are un semn rau despre soarta sotului: il vede calare, cu spatele intors catra ea, trcand spre asfintit o revarsare de ape. Se produce un alt semn: cocosul canta pe prispa casei intors inafara, un semn de plecare, spuse Vitoria. Mama isi anunta fiica de intentia de a o casatori cu un romin asezat cu casa noua si cu oi in munte. Vitoria se adreseaza parintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o indeamna sa astepte, caci el crede ca sotul ei intarzie dintr-o pricina oarecare. La aceasta, femeia spune ca Nechifor poate zabovi o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Sotia incearca sa afle ceva despre cel disparut cu ajutorul babei Maranda, vrajitoarea satului. Batrana ii ghicestte in carti: una cu ochi verzi si cu sprancene imbinate il retine langa ea pe barbat, dar Vitoria nu prea crede. V Vitoria nu asculta vorbele rautacioase ale batranelor din sat, si este hotarata sa-l caute pe disparut oriunde ar fi el. Ea isi planuieste cu de-amanuntul plecarea, isi pregateste sufletul, tinand post si rugandu-se. De asemenea isi pregateste casa si isi gandeste drumul pe care il va urma. Dupa boboteaza primul drum il face la manastirea Bistrita pentru ca Sf. Ana sa-i lumineze mintea si sa-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o pavatuieste sa mearga la Piatra si sa se adreseze stapanirii pamantesti. Sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul Imparatiei cele mari. () Du-te la politai si la prefect si spune-le intamplarea, ca sa faca cercetari. VI Vitoria si Gheorghita au plecat de dimineata la Piatra unde au oprit la un han pe care il cunosteau; acolo au intrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului ca sotul ei plecase sa cumpere niste oi de la Dorna si nu s-a mai intors desi trecusera saptezeci si trei de zile. Prefectul o asigura ca o sa cerceteze si ca trebuie sa scrie o plangere (o jalba). Acasa femeia se ruga de parintele Daniil sa-i faca jalba, iar in jalba il ruga sa scrie de toate necazurile ei. Ea planuise sa plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora sa o duca la manastirea Varaticului unde e o sora de-a mamei calugarita, iar casa o va lasa pe mana]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 7</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_7.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Scriitor prolific, Mihail Sadoveanu este creatorul unei ample imagini artistice a vietii romanesti cu istoria, matura, mentalitatile, traditiile, datinile si obiceiurile ei specifice. Eel mai mare artist-povestitor al nostru. Opera sa, publicata pe parcursul a 50 de ani din viata, cuprinde peste 60 de volume de povestiri, nuvele, romane grupate in 4 teme : - istoria: Fratii Jderi, Neamul Soimarestilor, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda, Nicoara Potcoava; Capodopera genului creator sadovenian ramane romanul Baltagul care se subscrie multor teme: evoca in acelasi timp viata taraneasca, dar si destinul cosmic al omului, incadrandu-se din acest punct de vedere in categoria romanelor mitice. Romanul a fost publicat in anul 1930 (dupa ce fusese scris in doar 17 zile), cand Mihail Sadoveanu implinea 50 de ani. Este considerat de George Calinescu un poem al naturii si al sufletului omului simplu, o <<miorita>> de dimensiuni mari. De altfel, motto-ul Stapane, stapane, /Mai chiama si-un cane. Argumenteaza aceasta afirmarie a lui Calinescu, Sadoveanu pastrand viziunea mioritica a mortii, careia ii da insa o noua interpretare. Geneza. Romanul are ca sursa de inspiratie baladele populare romanesti de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice: - Salga setea de implinire a actului justitionar de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei. - Dolca idea profundei legaturi a omului cu animalul credincios. - Miorita tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupre mortii sunt cateva elemente semnificative ale baladei ce se regasesc si in roman. TEMA ROMANULUI. Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si al specificului national cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii. Semnificatia titlului. Titlul este symbolic intrucat in mitologia autohtona, baltagul este arma magica si simbolica menita sa implineasca dreptatea, este o unealta justitionara. Ea este in basmele populare furata de fortele raului (zmei) si redobandita de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange. De asemenea, baltagul este unealta magica care are puteri uimitoare: atata timp cat se afla in posesia raufacatorului, pana sa fie recucerit de erou, acesta se pastreaza ascuns; pierzandu-l, el apare cu adevarata lui infatisare. Cartea lui Sadoveanu se numeste <<Baltagul>> asa cum unele basme se numesc <<Nuielusa fermecata>> sau <<Palosul nazdravan>> (Petru Mihai Gorcea). Cuvantul baltag poate veni si de la grecescul labrys care inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint (motiv care se regaseste in roman, fiind ilustrat de drumul serpuit al Vitoriei in cautarea sotului ei, dar si de framantarile, nelinistea, banuiala si certitudinea sa, un labirint interior). Structura romanului.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 8</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_8.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Creator al romanului mitic si al romanului istoric, Mihai Sadoveanu a daruit literaturii romane o opera vasta, alcatuita din povestiri, nuvele si romane, dintre care numeroase sunt capodopere. Activitatea sa literara acopera o jumatate de secol de la debutul cu patru volume in 1904: Povestiri, Dureri inabusite, Crasma Mos Precu, Soimii, ceea ce il determina pe Nicolae Iorga sa numeasca anul 1952 cand publica  Nicoara Potcoava . Opera literala  Baltagul  a aparut in anul 1930 si a fost scris in numai saptespre zece zile. Romanul este considerat o capodopera aprozei romanesti indeosebi pentru concizia, dinamismul si armonia compozitiei. Romanul este opera literara epica, in proza, de dimensiuni ample, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe plane narative cu numeroase personaje, actiunea avand loc intr-in spatiu variat si intr-un tip indelungat, conturandu-se o imagine ampla asupra vietii. Tema romanului  Baltagul  consta in cautarea si aflarea adevarului despre moartea lui Nechifor Lipan. Titlul este reprezentat simbolic de baltag-arma purtata de ciobani avand doua taisuri care pot simboliza binele si raul, acesta fiind arma crimei dar si arma adevarului. Romanul  Baltagul  este o opera epica deoarece autorul isi exprima in mod indirect ideile gandurile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. Expozitia debuteaza prin prezentarea eroinei principale, Victoria Lipan, din satul Magura Tarcaului la inceputul secolului XX, care isi amintea povestea auzita de Nechifor Lipan de la un baci batran si spusa de el la nunti si cumetrii. Aceasta se gandea la sotul ei care plecase la Dorna dupa oi si nu se mai intoarse. Vazandu-se singura, doar cu fata sa Minodora, Victoria cauta sfat la parintele Danila, apoi merge la baba Maranda vrajitoarea satului- fara sa gaseasca insa raspunsurile si alinarea pe care o cauta. Temerile acesteia sunt confirmate si de premonitii negre si de un vis in care il vede pe Nechifor trecand o apa neagra cu spatele. Ea trimite prin parintele Danila o scrisoare celuilalt copil ai ei, Gheorghita, pentru a se intoarce, iar catre sarbatorile de iarna acesta ajunge acasa. Dupa Boboteaza merge la manastirea Bistrita unde se inchina la icoana Sfintei Ana, iar apoi merge pentru a depune o plangere pentru disparitia sotului. Dar, neavand incredere in autoritati, decide sa il trimita pe Gheorghita in cautarea tatalui sau, insa mai apoi hotaraste ca Gheorghita nu are experienta necesara pentru a merge singur asa ca decide ca vor merge impreuna. Asa ca ii comanda fiului ei un baltag pe care il sfinteste preotul si o trimite pe Minodora la manastire. Intriga romanului consta in hotararea Victoriei de a pleca in cautarea sotului ei. Desfasurarea actiunii infatiseaza calatoria Victoriei, insotita de Gheorghita, urmarind intocmai drumul parcurs de Nechifor Lipan. Prima parte a drumului o face in tovarasia negustorului David, si pooposeste la Donea pe unde afla ca trecuse si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 9</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_9.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romanul este o operanarativa in proza, de mare intindere, carei actiuni se desfasoara, de obicei, pe mai multe planuri, avand o intriga complexa si personaje numeroase. Actiunea incepe intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie, cand Vitoria Lipan, sotia de oier din din Magura Tarcaului, sta pe prispa casei si toarce. Gandul o duce spre sotul ei, Nichifor Lipan, care,, plecase deacasa dupa niste oi, la Dorna, s-acu Sfantu-Andrei era aproape si el inca nu su intoarse. Intelegand din semnele vremii ca iarna se apropie, femeia este framantata de mari griji si nelinisti, asteptand vesti care nu se arata. Primise, la interval de 3 zile, doua scrisori venite tocmai dinspre Iasi, din baltile Jijiei, unde Lipanii isi tineau oile. Nici una nu aducea insa vestea cea buna, ata Gheorghita, cat si baciul Alexa fiind ingrijorati pentru ca Nichifor nu ajunsese nici acolo. Cu toate ca isi facuse o gospodarie cuprinsa, cu turme de oi si ciobani tocmai sa le ingrijeasca, sotii Lipan nu aveau rude in sat, traind doar impreuna cu cei 2 copii care le ramasesera, din cei sapte pe care i-au avut. Aceasta singuratate sporeste framantarile femeii, cu atat mai mult, cu cat Vitoria are niste, semne rau prevestitoare: cocosul,, da semn de plecare, iar pe Nichifor il viseaza, trecand calare o apa neagra. Cu deosebire visul premonitor o determina sa consulte cele doua,, autoritati spirituale ale satului dar fara folos. Optimist, parintele Danila este singur ca Nichifor se va intoarce, dar femeia stie ca in ordinea fireasca a vietii au intervenit schimbari: "Poate zabovi, o zi doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui". In fapt de seara, Vitoria merge si la baba Maranda, vrajitoarea satului, despre care toata lumea stia ca-l are in casa, pe cel cu nume urat. Cartile babei aratand ca Nichifor s-ar fi oprit la o femeie cu ochii verzi, Vitoria pleca tot nedumerita, cu toate ca accepta ca vrajitoarea sa trimita asupra, dusmancei, o pasare aducatoare de moarte. Banuiala ca lui Nichifor ia s-a intamplat ceva rau acreste in sufletul Vitoriei pe masura ce trece timpul. In plus, in preajma Craciunului, Gheorghita se intoarce si baltile Jijiului, cu estea ca Nichifor tot nu daduse nici un semn. Acum incepe femeia sa se purifice, postind vinerea, fara hrana, fara apa, fara cuvant, cu broboada cernita peste gura. Pentru intaia oara, sarbatorile de iarna ii aduc un sentiment de instrainare, de parca viata s-ar fi oprit. Dezlegarea tainei impunand si intalnirea cu sacrul, Vitoria merge la Manastirea Bistrita, rugandu-se cu umilinta la icoana flintei Ana. Pe urma, depune si o plangere la autoritatile, la Piatra Neamt, dar nadejdea sa ramane, in alta parte. La intoarcere, isi pune ordine in gospodarie si o duce pe Minodora la Manastirea Varatec. Aici se inchide primul mare moment al romanului, pe care l-am putea numai pregati pentru calatoria ritualica. Drumul Vitoriei si al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 10</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_10.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparut in 1930, cand marele prozator implinea 50 de ani, romanul Baltagul reprezezinta una din culmile cele mai inalte ale creatiei sadoveniene si poate fi comparat cu o adevarata epopee a vietii pastoresti. In centrul atentiei cititorului sta tot timpul Vitoria Lipan, un tip de munteanca de prin partile Tarcaului si Valea Bistritei, o fire voluntara si mai ales neinduplecata in hotararile ei, dictate parca de un destin implacabil. In fond, la mijloc sta dorinta sa apriga de a stabili adevarul cu privire la moartea napraznica a sotului si de a face dreptatea cuvenita, conform unor legi nescrise, stravechi, maie tari decat cele impuse de lumea civilizata. Eroina devine astfel exponenta unei societati arhaice, cu datini si obiceiuri stabilite din adanca vechime, opuse si refractarea innoirilor aduse de lumea capitalista burgheza si civilizata. Actiunea romanului, simpla, se desfasoara linear, fara ocolisuri si reveniri: Apropiindu-se iarna si vazand ca sotul ei, Nechifor Lipan, nu s-a mai intors de la Dorna, unde vandu-se niste oi, pe care avea sa le duca in baltile Jijiei, Vitoria isi face pregatirile de drum si pleaca in cautarea lui. Merge la preot, pt. Sfat si pt. Rugaciuni, dar si la baba Maranda, pt. Vraji facute eventual cu concursul diavolului se duce sa se inchine la icoana Maicii Domnului de la manastirea Bistritei si tine sa faca si o lacramatie catre prefect, la Piatra. Insa, adevarata putere, in ceea ce avea sa intreprinda, n-o gasea decat in ea insasi. Itinerariul Vitoriei Lipan, care, impreuna cu fiul ei Gheorghita, parcurge drumul lui Nechifor si al turmelor lui, pana la descoperirea acestuia, rapus de dusmani intr-o rapa de munte, ca si descoperirea si pedepsirea faptasilor prilejuiesc adevarate investigatii politiste, menite sa puna in lumina o inteligenta ascutita, patrunzatoare, fapt ce uimeste chiar si pe incercatul subprefect Anastase Balmez. Memorabila este scena in care se reconstituieamanuntit crima, in fata principalului vinovat, Calistrat Bogza, a autoritatilor si a oamenilor adunati la praznicul mortului. Ca in cunoscuta scena din Hamlet, criminalul nu poate suporta confruntarea si reactia psihologica care se produce. Cuprins de o furie oarba fata de o muiere care se apucase sa-l judece, sfasiat apoi de cainele mortului si lovit de baltagul lui Gheorghita, Calistrat Bogza sfarseste prin a marturisi ca lucrurile s-au intamplat intocmai. Nu insa aspectul politist al romanului da valoare acestei remarcabile opere a lui Mihail Sadoveanu. Nici chiar creatia de caractere, in inteles balzacian nu este de gasit.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Actiunea Operei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_actiunea_operei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Actiunea operei este densa, si urmareste drumul Vitoriei Lipan, femeie din Magura Tarcaului, de la instaurarea treptata a convingerii ca sotul ei, Nechifor, a fost ucis, la expeditia pe urmele lui, incheiata cu aflarea adevarului. Gospodaria lui Nechifor Lipan se afla in buna randuiala, copiii, Minodora si Gheorghita, fiind pregatiti pentru rosturile vietii si sa respecte traditia. Lumea pastorala nu este usoara, dar asprimile ei sunt infruntate cu barbatie si curaj. Izolati de lume, traind departe de autoritati, muntenii recurg la oamenii stapanirii doar in situatii extreme. Problemele existentei lor si le rezolva singuri. Ciobanii traiesc in locuri salbatice, singuratice si stramte, au neveste si prunci. Barbatii sunt pastori, iar femeile au grija de gospodarie. Casele, cu prispa, tinda, ograda, sura si adposturi pentru vite, sunt randuite tot dupa datina locului, cu toate cele de trebuinta: oi, piei, ceva parale, faina de papusoi si legume aduse dinspre campie. Cartea sadoveniana reconstitue monografic aceste randuieli care dau demnitate oamenilor. Intreaga lor existenta este marcata de ciclurile naturii, de transhumanta si de evenimentele hotaratoare pentru destinul omului: nasterea, botezul, nunta, inmormantarea. Eroina romanului, Vitoria Lipan, apartine acestei lumi arhaice. Personaj complex, ea intruchipeaza multiple virtuti. Ea se orienteaza dupa ciclurile naturii, cade in presimtiri, vise si vraji, facand haz de implicatiile limbii moderne: tren, distante marcate in dimensiuni exacte, autoritati. Baltagul este si romanul formarii caracterului lui Gheorghita. Confruntarea cu raul, il maturiza pe flacau. Pe drumul initierii in asprimile vietii, este calauzit cu rabdare, dar si cu asprime de mama sa. Ea il invata sa-si stapaneasca oboseala, foamea, placerile, nesiguranta, frica. Cand o vede atrasa de un oarecare filfizon, ea isi inchede fata in manastire. Urmareste formarea baiatului, a lui Gheorghita, dupa modelul tatalui sau. Actiunea romanului urmareste transformarea Vitoriei Lipan din femeie simpla in aventuriera, caci taranca de la Tarcau devine incrancenata si iscusita cautatoare a adevarului si infaptuitoarea dreptatii dreptatii. Implinirea dreptatii si a ritualuilui de inmormantare de la Sabasa, o fac pe femeie sa se gandeasca la continuarea rosturilor vietii. Romanul se deschide cu atmosfera destinsa a povestii. La petreceri, Nechifor Lipan avea obiceiul sa spuna cate odata despre destinul harazit de Dumnezeu oamenilor de la munte. Venind ultimii, din pricina indeletnicirilor pastoresti, ei au fost sortiti sa aiba nu averi, ci suflet curat si bucurie de sine. Barbatul plecase la Dorna sa cumpere oi si apoi sa le coboare sa le vanda in baltile Jijiei. Neavand nici o veste de la el femeia, dupa ce trecuse de doua ori timpul necesar intoarcerii, Vitoria Lipan isi intocmeste in mintea ei un plan, in urma unor puternice cutremure sufletesti. Simtind iminenta pericolelor si greutatilor pe care le intuieste cu temere, Vitoria se pune, mai intai, sub protectia lui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Apartenenta La Genul Epic - Specia Roman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_apartenenta_la_genul_epic_specia_roman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Baltagul este un roman polimorf realist si simbolic in acelasti timp. Mottoul cartii este Stapane, stapane /Mai cheama s-un cane. Romanul este o specie a genului epic in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative cu unu numar mare de personaje antrenate in conflicte puternice. Titlul romanului este simbolic, baltagul, arma purtata indeosebi ce ciobani, avand doua taisuri, ce pot simboliza binele si raul: baltagul este arma crimei dar si arma dreptatii cu care criminalul este ucis de fiul victimei. Dupa legea arhaica, precrestina, fapta lui Gheorghita este considerata justitie, nu crima. Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, datinile si obiceiurile taranului roman, modul lui de a gandi de a simti si de a actiona in problemele cruciale ale vietii. Desi de dimensiuni destul de reduse, naratiunea dezvolta o actiune complexa, desfasurata in 16 capitole, concentrata in jurul a trei nuclee epice: asteptarea lui Nechifor, care cuprinde asteptarea nelinistita a Vitoriei, semnele prevestitoare ale nenorocirii, pregatirea pentru drum, cu apelul a autoritatea spirituala si de stat. Urmeaza cautarea, nucleu ce cuprinde plecarea, gasirea urmelor lui Nechifor, gasirea cainelui, apoi a trupului. Ultimul nucleu, actul justitiar, va contine pregatirile de inmormantare, inmormantarea, demascarea ucigasilor, pedepsirea acestuia si a complicelui. Romanul incepe cu o legenda caracteriologica despre munteni, pe care Vitoria si-o aminteste in timp ce toarce, singura, pe prispa. Legenda proiecteaza incipitul romanului intr-un timp mitic, autorul sugerand ca viata muntenilor se desfasoara neschimbata din timpuri imemoriale. Tot in acest moment al actiunii, expozitiunea, se face si o prezentare a personajului principal, prin caracterizare directa naratorul atragand atentia asupra portretului fizic al eroinei. Femeie inca tanara, cu ochi aprigi, Vitoria este ingrijorata de absenta sotului ei: Nechifor Lipan plecase de acasa dupa niste oi, la Dorna s-acu Sfantu-Andrei era pe aproape si el inca nu se-ntorsese. O data cu trecerea zilelor, vremea se raceste si argatul Mitrea se intoarce cu vacile si oile din poiana. Vitoria isi pregateste gospodaria pentru iarna, din ce in ce mai ingrijorata. In incercarea ei de a afla ce s-a intamplat, se duce la parintele Daniil, pe care il roaga sa i scrie o scrisoare lui Gheorghita, mezinul familiei Lipan. Intrucat sfaturile preotului nu o linistesc, femeia cere ajutorul babei Maranda, vrajitoarea satului, care ii spune ca Nechifor a fost prins in mrejele unei femei. In preajma Craciunului se intoarse acasa si Gheorghita, de la care femeia afla ca Nechifor nu a mai trecut cu oile pe la apa Jijiei, ca de obicei. Femeia banuieste ca sotul ei a fost omorat si se hotaraste sa plece in cautarea lui, fapt ce constituie intriga romanului. Desfasurarea actiunii prezinta drumul celor doi, un drum invers al transhumantei. Insotita de fiul ei, Vitoria pleaca in cautarea sotului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Argumentatia Apartenentei La Specia Romanului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_argumentatia_apartenentei_la_specia_romanului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romanul este o specie a genului epic in proza, de mare intindere, cu o structura complexa organizata pe mai multe planuri narrative, urmarind o actiune la care participa un numar mare de personaje complex caracterizate angajate in conflicte exterioare si interioare. Cultivata in literatura romana relativ tarziu, abia de la jumatatea secolului al XIX-lea, specia romanului isi gaseste ilustrare si prin universal epic sadovenian in care se inscrie si romanul Baltagul. Publicat in anul 1930, Baltagul abordeaza tematica lumii pastorale, constituindu-se intr-o reinterpretare moderna a mitului mioritic, dar ramane in perceptia critica o odisee montana, cum il numea Constantin Ciopraga, sau romanul unui suflet de munteanca in opinia lui Perpessicius. Continutul epic se structureaza in 16 capitole organizate in trei parti ce surprind: imaginea Vitoriei asteptandu-si ingrijorata sotul, calatoria propriuzisa in cautarea osemintelor lui Nechifor si demersurile de descoperire a adevarului, urmate de reintoarcerea la circuitul firesc al vietii in Magura Tarcaului. Avand in vedere subiectul, viziunea despre lume si tema abordata romanul a fost considerat politist, mitic, monografic, sau de dragoste, intrunind trasaturi specifice. Inca din expozitiune se fixeaza coordonatele spatio-temporale ale unui cadru montan, surprins in realitatea inceputului de secol XX. in Magura Tarcaului, Vitoria Lipan, nevasta de oier, gospodina si mama a doi copii mari, Minodora si Gheorghita, isi asteapta sotul, pe Nechifor, plecat la Dorna sa cumpere oi. Desi bine determinat, cadrul are o proiectie mitica, este un spatiu arhaic al credintelor si al ritualurilor stravechi, iar timpul este masurat de sarbatori, semne ale naturii sau evenimente existentiale, ca in povestea sociobonica de la inceputul lumii pe care o spune adeseori Nechifor. Intarzierea nefireasca a oierului, spaima Vitoriei amplificata de semne prevestitoare si de vise, precum si hotararea ei de a porni in cautarea disparutului se constituie in intriga. Vitoria cere sfatul si parintelui Danila, cauta dezlegarea viselor la baba Maranda, depune plangere la autoritati, il cheama pe Gheorghita, se inchina la icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana, vinde produsele, ii sfinteste flacaului un baltag, o duce pe Minodora la manastire sip e 10 martie pleaca din Magura Tarcaului impreuna cu fiul ei si negustorul David. Desfasurarea actiunii declansata de acest fapt va urmari un timp progresiv al calatoriei Vitoriei printr-un labirint montan, de la Magura Tarcaului spre Bicaz, Farcasa, Borca si Cruci la Tara Dornelor apoi spre Sabasa si Suha, dar si un timp regresiv al evocarilor si al cautarilor launtrice ce evidentiaza complexitatea eroinei. Astfel, conflictul exterior ce aminteste de balada Miorita este amplificat in planul interior de nelinistile si tensiunile pe care pe care le presupun descoperirea adevarului. In punctul culminant, Vitoria]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 40</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_40.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Drumul Vitoriei: prima oara pleaca sambata dimineata pe firul apei Bistritei pana la Piatra, unde primeste confirmarea de la icoana Sfintei Ana. Se intoarce acasa, il ia pe Gheorghita si pleaca din nou: Incipitul legenda spusa de Nechifor Lipan privind randuielile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile, dupa facerea lumii. Actiunea incepe in Magura Tarcaului. Vitoria e ingrijorata de lipsa indelungata a lui Nechifor Lipan, care plecase la Dorna sa cumpere oi. Dupa diverse semne si incercari de a primi binecuvantarea pentru plecare de la preotul Danila. si de la Baba Miranda, Vitoria obtine binecuvantarea dela icoana Sfintei Ana. Pleaca la drum impreuna cu fiul ei Gheorghita, incercand sa refaca etapele. Primul popas il fac la calugareni, apoi la han la Dorna, unde afla ca barbatul cu caciula brumarie nu mai fusese vazut din toamna. La Vatra Dornei cei doi calatori afla de la prefectura ca in noiembrie Nechifor Lipan cumparase 300 de oi si apoi vanduse 100 cate doi munteni, dupa care o luasera impreuna spre Neagra. Urmeaza informatii la Brosteni, Borca si Sabasa. Coborand muntele, drumetii s-au oprit la crasma lui Iorgu Vasiliu, care a sustinut ca la han s-au oprit doar doi oameni pe care ii cunostea: Calistrat Bogza si Ilie cutui. Omorul se petrecuse intre Sabasa si Suha. Intorcandu-se la Sabasa, Vitoria descopera cainele lui Nechifor Lupa intr-o gospodarie care ii conduce la o rapa, unde sunt osemintele lui Nechifor Lipan. Femeia observa ca avea capul lovit de baltag si considera ca trebuie sa afle adevarul pe cont propriu. Ii invita la praznic pe cei doi, unde observa ca Bogza avea un baltag. Vitoria incepe sa povesteasca faptele reconstituite si apoi il intreaba pe Gheorghita daca poate citi ceva pe baltag. Gheorghita ia baltagul, Calistrat se repede la baiat, moment in care cainele Lupu sare la gatul lui. Bogza marturiseste omorul inainte sa moara si cere iertare femeii. Dupa ce adevarul e recunoscut si criminalul pedepsit, Vitoria planuieste intoarcerea peste 40 de zile cu Minodora. Semnificatia numelor: + Vitoria victorie + Lipan peste asemanator pastravului care inoata in susul raului + Nechifor nume grecesc purtator de lumina / victorie + Minodora lumina lunii + Gheorghita lucrator / om al pamantului; Sfantul Gheorghe omoara balaurul victoria luminii Citate: Calinescu roman mioritic Ovidiu Crohmalniceanu opera capitala a literaturii romane si universale roman al arhetipurilor Manolescu roman realist Alexandru Paleologu roman fundamental de dragoste, politist, social, filozofic si initiatic Baltagul este considerat capul de opera, varful de realizare artistica pentru toata proza sadoveniana. Cu puternice radacini in folclorul romanesc, romanul prelucreaza idei, mituri si simboluri specifice gandirii autohtone, intr-o formula originala, care pastreaza farmecul legendei, dar si rigoarea realismului din secolul XX. Ineditul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Caracterizarea Lui Gheorghita</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_caracterizarea_lui_gheorghita.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Gheorghita unul dintre personajele principale ale romanului, este fiul Vitoriei si al lui Nechifor. La cei 17 ani, era un flacau sprancenat, ochii caprui ai Vitoriei si un zambet frumos de fata. Mustata incepea sa-i creasca, purta chimir nou si o bandita inflorata. Desi nu este vorbaret din fire, stie deja sa o lamureasca pe mama sa in legatura cu turmele aflate in baltile Jijiei la iernat. Este un flacau ager la minte care a invatat multe obiceiuri ale vietii de pastor. Stiind sa scrie, trimite mamei o scrisoare de la Cristesti in care comunica faptul ca tatal sau n-a aparut nici acolo. Din scrisoare reiese si dorul lui de casa, respectul pentru parinti si credinta in Dumnezeu. Ajuns flacaul isi aminteste cu drag de copilaria frumoasa si fericita pe care a avut-o: Paraul si balboanele au fost ale lui. Potecile de zmeura si mai sus de afine Povestile la stana. Copilaria i se pare a fi un taram fericit. Pornind cu mama sa in cautarea adevarului, Gheorghita va trece de la inocenta la maturitate. La inceput nu pricepe ce vrea mama lui. O vede cu mare uimire cum s-a schimbat, a devenit aspra si suparata din cauza necazului care a venit peste ei. Crescut cu mare respect pentru parinti nu indrazneste sa o contrazica pe Vitoria. Gheorghita este receptiv la nou, are incredere in autoritati, stie sa citeasca si calatoreste cu trenul. Pornind la drum in cautarea tatalui se maturizeaza treptat trecand prin multe incercari. Pregateste singur caii si sania, se lupta cu traionul, pe care il invinge. Tot timpul este supus, ascultator si observa tot ce se petrece in jur. Ajunge la concluzia ca: Femeile-s mai viclene iar barbati-s mai prosti, insa mai tari. Momentele dramatice cand descopera cadavrul tatalui si apoi pedepsirea ucigasului il vor transforma definitiv. La inceput este socat, plange, ii este frica, apoi devine energic, plin de curaj, ca un barbat adevarat. Personajul este caracterizat de autor in mod indirect prin faptele sale, parerea altor personaje despre el, relatiile lui cu ceilalti. Gheorghita e prezentat de autor in medii diferite: cel pastoresc, cel natural, cel familial, adica caracterizat indirect. In roman eroul e caracterizat si in mod direct prin descrierea infatisarii, a felului cum se inbraca si prin diallog (felul cum vorbeste cu alte personaje)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Caracterizarea Victoriei Lipan</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_caracterizarea_victoriei_lipan.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vitoria Lipan, muntenca din satul Magura Tarcaului, traieste viata aspra a oamenilor de la munte. Ei isi castiga painea de toate zilele cu toporul ori cu cata, foarte priceputi in mestesugul oieritului, cunoscand taina laptelui acru si a branzei, femeile tragand lana in fusalai. Portretul eroinei se contureza prin mijloace directe, dar si indirecte, prin fapte, vorbe sau modalitate gandirii. Direct, in incipit, naratorul spune ca uneori Vitoria se ducea singura la camie si incarca faina de porumb in desagi pe cinci caluti iar pe cel din frunte calarea ea barbateste si ca viata femeilor de la munte este grea, uneori stau vaduve inainte de vreme ca dansa. Scriitorul realizeaza un portret al eroinei in cateva linii, concentrand frumusetea si forta launtrica, inefabilul feminin: era deasupra tuturor; avea intr-insa o putere s-o taina pe care Lipan nu era in stare sa o dezlege. Venea la dansa ca la painea cea buna. Portretul fizic surprinde elemente ce configureaza trairea interioara: ochii caprui, aprigi si inca tineri, cautau zari necunoscute, erau dusi departe, lumina castanie a parului. Cand merge la manasire pentru a se spovedi si ptr a darui icoana Sf Ana, hotararea de a afla adevarul si a razbuna moartea sotului sau, este luata: se curatise de orice orice ganduri si darurir, in afara de scopu-i neclintit. Tot direct, naratorul, din viziunea lui Gheorghita, afirma despre Vitoria: si maica-sa s-a schimbat. Se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica. Plina de ganduri si nelinisti de patima si durere, ea se socotea moarta ca si omul ei care nu mai era langa dansa. Tot in maniere directa, fiul sau o numeste faramacatoare, presupunand ca ea trebuie sa ghiceasca gandurile oamenilor. Donmu David, care ii va cumpara marfa, invoindu-se la pret cu Vitoria, este in admiratia acestei femei: daca n-as fi ovrei si insurat, si munteanca asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as face nunta. Mergand la parintele Danila pentru a cere sfaturi, ea aduce in sprijinul grijii si nelinistii sale, dragostea ei statornica pentru barbatul caruia ajunsese sa-i stie drumul si intoarcerile. Autocaracterizandu-se, munteanca afirma ca () stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata fiind foarte sigura de sentimentele celui plecat, cunosacndu-l asa cum stie semnele vremii. Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, intreaga sa viata devenind launtrica, ceea ce necesita o autoizolare de lumea din jur, in singuratatea ei, femeia cercand sa ajunga la el; nu putea sa-i vada chipul si se desfacuse incet de lucruri si intrase oarecum in sine. Din faptul ca sotul sau intarzie mai mult decat de obicei, (73 de zile), Vitoria devine nelinistita si ingrijorata. De aceea va merge la parinte pentru a-i cere parerea si refuza sa creada ca sotul ei intarzie la petreceri mai mult de o zi, doua, apoi se duce la ghicitoarea satului si nu are incredere in prezicerile sale ca Nechifor ar fi parasit-o pentru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 39</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_39.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Minodora, care era mai mare decat Gheorghita si era dezmierdata mai mult de tata. Numele i-1 daduse tot el, pentru ca il auzise de la o maica de la Agapia si-i placuse. Ea este fata de maritat si-i umbla gandul la feciorul dascalului Andrei, care face slujba militariei la Piatra, dar pe care Vitoria nu-1 accepta si se opune cu inversunare, invinuindu-1 ca tot nu se astampara si tulbura mintile fetei. Mama este hotarata si o avertizeaza pe fata: Mananca si mai ales nu te mai gandi la lunganul acela al dascalitei. Are un nas, drept dupa porecla care li s-a dat tuturor din neamul dascalului. Ochii mititei si nasurile topor. Oricat ai lacrima, sa stii ca ginere ca feciorul dascalitei nu-mi trebuie. Fata este pana la urma supusa si ascultatoare. Poarta, ca fetele de varsta ei, dupa obiceiul locului, camasa alba si catrinta neagra, vrastata cu rosu, parul impletit cununa si fara broboada. Ciubotele sunt numai pentru hora sau nunti ori pentru drumurile la targ. Ea este nevoita sa pastreze randuiala; sa traga lana prin fusalai, sa bata si sa scuture pernele si laicerele de zestre. Daca nu respecta traditia, va avea de suportat consecintele; iti arat eu tie coc, valt si bluza, arda-te para focului! Nici eu, nici tu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea - si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu. Altfel iti leg o piatra de gat si te dau in Tarcau! Cu un singur lucru fata nu este de acord - o casatorie dupa voia mamei si nu a ei-, si de aceea o implora cu disperare: - Mamuca, sa nu ma dai dupa urat si dupa batran, ca sa ma bucur si eu de viata, cum te-ai bucurat dumneata. Asadar, nu accepta o casatorie impusa si dictata de interese materiale. Insusirile Minodorei sunt reliefate de autor fie direct, prin descriere, fie indirect, in relatie cu mama ei, Vitoria Lipan, care vegheaza cu intransigenta la comportarea fetei ca sa nu ramana de rasul satului. Dialogul dintre cele doua femei le reliefeaza insusirile, evidentiind candoarea, sinceritatea si puritatea sufleteasca a fetei, care doreste sa-si urmeze chemarea inimii, dar este nevoita sa si asculte de sfaturile mamei sale, femeie aspra, cu principii ferme si sanatoase. Prin toate personajele sale, romanul creeaza o lume aparte, care se confrunta cu transformarile ce au loc intr-o perioada de tranzitie spre o alta epoca.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Citate Semnificative</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_citate_semnificative.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Munteanului i-i dat sa-si castige panea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata. Cei cu toporul dau jos brazii din padure si-i duc la apa Bistritei; dupa aceea ii fac punte pe care le mana pana la Galati, la marginea lumii. Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua. Asupra iernii coboara la locuri largi si-si pun turmele la iernat in balti. Acolo-i mai usoara viata, s-acolo ar fi dorit ea sa traiasca, numai nu se poate din pricina ca vara-i prea cald, s-afara de asta, munteanul are radacini la locul lui, ca si bradul. Avere aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de miel in pod; oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza si carne de oi sfartecate de lup, aduceau de la campie legume. Tot de la campii largi, cu soare mult, aduceau faina de papusoi. Uneori se ducea Vitoria singura si o incarca in desagi pe cinci caluti. Pe cel din frunte calarea ea barbateste; ceilalti veneau in urma cu capetele plecate si cu fraiele legate de cozile celor dinainte. In noaptea asta, catra zori, avut cel dintai semn, in vis, care a impuns-o in inima si-a tulburat-o si mai mult. Se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape. Soarele batea de catra amiaza de pe tancul Magurii. Ridicand ochii si clipind, Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negri decat de obicei. Dar asta era o parere, caci sub soare lunecau palcuri de nouri alburii. Vremea era calduta si abia adia vantul, aducand in ograda, ca pe niste fluturi tarzii, cele din urma frunze de salcie si de mesteacan. O clipa miscarea casei se potoli si vantul isi spori zvonul pe deasupra satului. Gainile se suira pe prispa la adapost, alungate de cele dintai stropituri reci. Vitoria privi cu uimire la cucosul cel mare porumbac, cum vine fara nici o frica si se aseaza in prag. Inima-i batu cu nadejde, asteptand semnul cel bun. Dar cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta. Canta o data prelung si se mira el singur. -Nu vine. sopti cu ingrijorare gospodina. III -Nu. Tocmai de asta-s cu mare grija. In douazeci de ani am ajuns eu sa-i cunosc drumurile si intoarcerile. Poate zabovi, o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata. IV Baba Maranda: -Lumea-i rea, draga matusii, se tangui ea cu jale, facandu-si gura punga si clatinand din cap. Am inteles despre sotul dumitale, Nechifor Lipan, ca a ajuns cu bine in locul acela la Dorna, unde trebuia sa cumpere oi de la niste ciobani. Dar dupa aceea s-a gasit una cu ochii verzi si cu sprancenele imbinate, care s-a pus prag si nu-l lasa sa treaca. Baba trase din brau carti soioase si rupte la colturi. Sui pe lavita masuta cu trei picioare, intinse pe ea stergar si insira iconitele amestecate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Varianta 38</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_varianta_38.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romanul este creatia epica in proza, de dimensiuni mari, cu o actiune complexa desfasurata pe un plan sau pe mai multe planuri, reliefand conflicte puternice, cu personaje numeroase si o tipologie variata, oferind o imagine ampla si profunda a vietii. Romanul Baltagul, aparut in 1930, este o carte a maturitatii artistice sadoveniene. El inglobeaza, potrivit opiniei criticilor literari, teme din trei balade: Doica, Salga si Miorita maiastra compozitie a simtirii unui popor de pastori. Baltagul este romanul unor mari probleme existentiale. Titlul romanului are valoarea simbolica, desemnand unealta cu care muntenii isi castiga existenta, arma crimei dar si arma dreptatii. Tema operei este cautarea, care pune in lumina o imagine ampla a vietii muntenilor, a fenomenului transhumantei, ridicand personajele la proportii baladesti. Firul epic se tese prin impletirea unor motive ce sporesc valoarea artistica a operei: motivul drumului, motivul visului, motivul baltagului, motivul transhumantei, motivul comuniunii om-natura, motivul soarelui, motivul animalului credincios. Motivul central este cel al labirintului, acesta fiind o metafora a cautarii. Baltagul este o opera epica intrucat autorul isi exprima in mod indirect sentimentele, relatand cu obiectivitate intamplarile. Relatarea se face la persoana a III-a. Actiunea romanului se desfasoara la inceputul secolului al XX-lea, acesta fiind timpul concret. Actiunea este proiectata si intr-un timp mitic, etern, pastrat prin traditie, caci Toate urmau ca pe vremea lui Burebista, craiul nostru cel de demult. Locul actiunii este unul concentric si vast, avand ca puncte limita satele Magura Tarcaului si Sabasa. Romanul cuprinde saisprezece capitole, delimitate in trei parti: prima parte, are un caracter exploziv si cuprinde capitolele I-IV; partea a doua are caracter dinamic si contine capitolele VII-XII; partea a treia are caracter dramatic si cuprinde capitolele XIII-XVI. Subiectul operei este liniar avand la baza cele cinci momente principale: expozitiunea (capitolele I-IV) cu elemente anticipative de intriga (visul, semnele cu iz pagan). Din expozitie aflam locul si timpul concret al actiunii: satul Magura Tarcaului si actiunea care incepe toamna tarziu, in noiembrie. De asemenea, in expozitiune ne este prezentata o scurta descriere a satului si un succint portret al Vitoriei: avea ochii caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului. Aflam si un amanunt edificator: fusul se invartea harnic, dar singur ceea ce reliefeaza ingrijorarea femeii, framantarile interioare profunde. Intriga se constituie din hotararea Vitoriei de a pleca in cautarea sotului ei, deoarece Sfantu Andrei era aproape si el inca nu se intorsese. Desfasurarea actiunii prezinta drumul muntencei si al fiului ei, Gheorghita, in cautarea celui disparut. Drumul este marcat de intalnirea unui botez, la Borca, si a unei nunti, la Cruci. Prezentarea obiceiurilor specifice]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baltagul - Demonstratie Ca Este Roman - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-romana~nume-baltagul_demonstratie_ca_este_roman_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mihail Sadoveanu (18880-1961) a fost cel mai mare povestitor scriitor al nostru. Opera sa cuprinde mai mult de o suta de volume cu o tematica diversa: istoria Moldovei (Fratii Jderi), natura patriei (Tara de dincolo de negura), viata monotona a oraselor de provincie (Locul unde nu s-a intamplat nimic), obiceiurile pastoresti (Baltagul). Baltagul este un considerabil roman mitic deoarece are la baza mitul pastoral din balada Miorita: conflictul economic intre ciobani urmat de moartea unuia dintre ei. Opera este un roman monografic deoarece prezinta viata si obiceiurile muntenilor sub toate aspectele: datini, traditii, conceptii despre viata, etc. Romanul are un caracter initiatic pentru ca unul dintre personaje - Gheorghita strabate drumul cunosterii, se maturizeaza treptat prin experientele acumulate. Nechifor Lipan, pastor instarit din Magura Tarcaului, pleaca la Dorna sa cumpere oi dar nu se mai intoarce acasa. Banuind ca a fost ucis pentru bani, sotia sa, Vitoria, porneste in cautarea lui. Alaturi de fiul sau, Gheorghita, Vitoria reface drumul si ii gaseste ramasitele pamantesti ale lui Nechifor intr-o rapa. Ea reuseste sa-i gaseasca pe presupusii asasini, si ii determina sa marturiseasca crima. Romanul este o specie a genului epic in proza cu o actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, si cu conflicte sociale sau psihologice. Firul central al actiunii este alcatuit din drumul Vitoriei: pregatirile pentru plecarea la drum alaturi de Gheorghita pentru a-si gasi sotul, nunta si botezul intalnite in drum, marturisirea crimei. Exista actiuni retrospective: relatarile Vitoriei despre viata alaturi de Nechifor Lipan rea-lizate prin monologul interior si refacerea traseului strabatut de Nechifor din marturisirile oamenilor. Sunt numeroase conflicte: conflictul social (imprumutat din balada Miorita) si altele psihologice. Unul dintre conflictele psihologice bine evidentiate de narator se gasesc in expozitiune: asteptandu-si sotul, Vitoria traieste sentimente contradictorii care penduleaza intre increderea lui Nechifor si presimtirile care o asalteaza. Alt conflict psihologic evidentiat in roman este lupta interioara din constiinta asasinului intre sentimentul vinovatiei si speranta ca nu va fi descoperit. El se rezolva prin marturisirea crimei. Vitoria este personajul principal al actiunii, ea participa la toate momentele subiectului. Personajul ei intruchipeaza o femeie simpla, de la tara, dar care stie sa se descurce in orice situatie datorita inteligentei, curajului si abilitatii pe care le are. Ea este o sotie fidela lui Nechifor si o mama buna pentru Minodora si Gheorghita. Nechifor Lipan este personajul secundar, sotul Vitoriei. Nechifor reprezinta omul matur, gospodar, echilibrat, care are grija de casa si de familia sa. Datorita muncii, viata sa era prospera, negotul cu oile aducandu-i un venit important. Este personajul absent, portretul lui fiind realizat retrospectiv]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

