<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:26:55 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Acte Martirice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-acte_martirice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acte martirice. Istorisirea celor indurate de martiri si de marturisitori, adica de crestinii care pentru marturisirea lui Hristos sufereau torturi, inchisoare, pedepse, fara a muri, ni s-au pastrat, pentru o parte din ei, diverse fragmente in actele zise martirice. Ele sunt de mai multe feluri: Copii de pe procesele verbale de judecata, obtinute de crestini de la tribunale; acestea se numesc propriu-zis acte (acta) si sunt de mare valoare istorica. Altele sunt povestiri scrise de crestinii contemporani, martori ai intamplarilor, sau pe baza marturiilor unor martori contemporani, care fara sa fie de fata la chinurile martirilor, au istorisit suferintele acestora din auzite. Uneori si-au scris patimirea lor, pana aproape de moarte, martirii insusi, ca Sfanta Perpetua. Aceste istorisiri ale arestarii, judecarii, chinurilor si mortii lor martirice, se numesc in general,, martirii. Valoarea lor este mare pentru credinta si viata credinciosilor, in epoca persecutiilor din timpul imparatilor romani. Ele se citeau la cult, pentru imbarbatarea si edificarea credinciosilor. In afara de cestea, s-au scris mai tarziu numeroase povestiri despre martiri, cu caracter nesigur sau legendar, ca literatura pioasa. In afara de operele quasi-istorice sau istorice, ca acelea ale lui Hegesip, Iuliu Africanul, Lactantiu, Eusebiu, Socrat, Sozomen, Teodoret, Sulpiciu Sever si altii, viata crestina din perioada patristica e infatisata si de genul literar al aghiografiei. E un gen literar care, in perioada lui cea mai veche, exprima trairile de culme a numerosi crestini, mistuiti de foc, apa, fiare sau fier in vremea persecutiilor. Aghiografia are trei perioade principale: 1) martirii; 2) sfintii; 3) monahii. Martirii sunt prezentati prin trei feluri de documente: 1) Actele sau faptele martirilor propriu-zise; 2) Istorii ale martirilor; 3) Povestiri sau legende despre martiri. Actele sau faptele martirilor sunt documente civile, oficiale, contemporane cu intamplarile pe care le povestesc. Ele sunt procese verbale ale sedintelor de judecata ale martirilor, cuprinzand interogatoriul luat de proconsul sau guvernator, raspunsurile acuzatilor, sentinta si uneori dovada ca sentinta s-a executat. Aceste procese-verbale, scrise de grefierii statului, se pastrau in arhive. Crestinii puteau, uneori, cu complicitatea functionarilor, sa obtina copii de pe aceste procese-verbale, carora ei le adaugau cateodata o mica introducere si o mica concluzie. Desi scurte si seci, aceste documente au o valoare istorica considerabila, pentru ca ele redau situatia exacta a ceea ce s-a petrecut cu cei mai multi dintre crestinii condamnati la moarte in vremea persecutiilor. Aproape aceeasi valoare istorica au Istoriile martirilor, documente intitulate Patimi sau martirii, redactate de martori oculari sau contemporani vrednici de crezare. Desi neoficiale, aceste piese au mare importanta pentru ca ele sunt relatari facute de persoane care au asistat la procesul si executarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apocalipsa Biblica Si Omul Viitorului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-apocalipsa_biblica_si_omul_viitorului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Apocalipsa biblica Facind o legatura intre religie si realitatea zilelor noastre, indraznesc sa va supun atentiei semnalele cuprinse in Apocalipsa biblica pe care prea putina lume le cunoaste si lucrarile care se intimpla azi pe Terra sau se vor intimpla in viitorul apropiat. Apocalipsa biblica trateaza probabilitatea sfirsitului pe de o parte din punct de vedere cosmic, Apocalipsa cosmica, iar pe de alta parte din punct de vedere al activitatii umane sau a poluari, Poluarea. a. Apocalipsa cosmica Apocalipsa biblica (cap. 8. 10) semnaleaza o situatie cosmica ipotetica ce nu depinde de activitatea umana si anume aparitia din cer a unei stele (citat: steaua se numea Pelin), care probabil va ciocni Pamintul in iarna anului 2033 dupa Calendarul biblic, epicentrul acestei ciocniri va fi in oceanul Pacific, in groapa insulelor Mariane. De altfel astronomii moderni au calculat traiectoria unui meteorit care se va apropia de Terra cam in aceia perioada (sa fie oare steaua biblica Pelin? ). Daca (teoretic posibil) ciocnirea va avea loc in ocean, urmarile ar fi catastrofale pentru Planeta Albastra, calculind si numai efectul prabusirii in ocean a bolidului cosmic aprins de frecarea cu atmosfera, stiut fiind faptul ca de pe la 700 de grade Celsius apa se descompune in oxigen si hidrogen la care se adauga presiunea enorma de impact si scufundarea bolovanului incins in apa. Daca ciocnirea va avea loc, catastrofa planetara va duce la o zdruncinare de caracter a indivizilor care se vor salva facind posibila aparitia genomului uman cu 2. 000 de gene mai multe decit cele ale genomului actual, adica aparitia omului viitorului (sau a doua venire biblica), care va trai inca 1. 000 de ani dupa noi conform Calendarului biblic. b. Poluarea Apocalipsa biblica (cap. 16. 1) face referire la pericolul pe care il prezinta activitatea umana pentru ecosistemul Terra, indentificind 7 mari factori poluanti asemuiti cu cei 7 ingeri din textul biblic. Dezvoltarea Civilizatiei Noastre se bazeaza pe foc si vibratii in urma carora rezulta fum, praf, coloizi si campuri electromagnetice ale caror efecte insumate la scara planetara nu sant controlabile. Politica economica a intregii omeniri de care depinde sfirsitul lumii ar trebui sa se schimbe pentru a inlatura factorul om din aceasta ecuatie. 1. Influenta rachetelor asimilata de textul biblic cu cel dintii inger (vezi fig. 8), (Apocalipsa cap. 16. 2) Atentia oamenilor de stiinta este de mult atrasa de straturile superioare ale atmosferei care poseda proprietati electrice si unde aerul rarefiat se afla in stare incarcata, la presiuni foarte scazute. Incepand de pe la inaltimea de 70 de km in sus se gasesc in mod natural multi electroni liberi si ioni, ramasite incarcate de atomi si molecule, ceva asemanator cu atmosfera dintr-o veche lampa electronica. Compozitia fizico-chimica naturala a acestor straturi superioare ale atmosferei este influientata direct de resturile de combustibil ars ale rachetelor care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arhitectura Bisericeasca</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-arhitectura_bisericeasca.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cele mai vechi locasuri crestine de cult construite in tara noastra apartin stilului basilical din epoca paleocrestina. Cele mai multe basilici au fost ridicate mai ales in Dobrogea de astazi (vechea provincie Scitia Minor a imperiului roman), intre secolele IV-VII, in vechile cetati greco-romane: Tomis (Constanta de azi), Callatis (Mangalia de azi), Histria (pe malul lacului Sinoe), Tropaeum-Traiani (Adamclisi de azi), Axiopolis (langa Cernavoda de azi), Dinogetia (satul Garvan de azi, in jud. Tulcea), Argamum (Dolojman), Ibida, Troesmis (Iglita, in jud. Tulcea), Ulmetum (Pantelimon), Noviodunum (Isaccea), Berroe (pe malul dobrogean al Dunarii, langa Daieni, jud. Constanta), Capidava (satul Calachioi, pe malul Dunarii, intre Cernavoda si Hirsova). Sunt in general basilici de tip elenistic, cu cate trei nave si de mici dimen siuni, construite din piatra si avand uneori si diferite anexe (baptistere, cripte sau gropnite, diaconicoane etc.). Cele mai multe au fost biserici de parohie. Daramate in cea mai mare parte de avari, in sec. VII, odata cu cetatile respective, urmele lor (temelii, resturi de zi duri, fragmente de coloane etc.) au iesit la iveala in urma sapaturilor arheologice incepute spre sfarsitul secolului trecut. In restul tarii s-au mai descoperit basilici din epoca paleocrestina in Oltenia (la Sucidava, langa Celei) si in Banat (la Giridava-Morisena, azi Cenad). Transeptul lip seste uneori (fiindca nu se gaseste totdeauna in templele antice), iar ab sida altarului isi reia forma clasica de semicerc, pe care o aveau basilicile pagane si crestine din antichitate. Dintre monumentele religioase care se incadreaza in acest stil, amin tim, de exemplu: biserica Sainte-Genevieve din Paris, construita in tre 1745-1780 de arhitectul Soufflot, ca un templu grec cu coloane si cupola inalta de 80 m (transformata de la Revoluia franceza in Pantheon naional sau mausoleu al personalitailor ilustre ale Franei), manastirea Capuinilor din Paris (cu incinta ca un atriu doric), La Chapelle-Expiatoire din Paris (de Fontaine), biserica Saint-Philippe-du-Roulle din Paris (de tip basilical antic) s. a. Faza ultima a barocului, din a doua jumatate a secolului XVIII poarta in general denumirea de Stil rococo (de la franuzescul rocaille, scoica), adica rotund, incarcat, impopoonat, numit in deradere si stilul peruca (Das Aufgebauschte). Se naste tot in Italia, ca o exagerare a barocului. Creeaza mai mult opere laice (palate), dar si cateva biserici care se disting prin elegana, decor bogat si rafinat, de un gust feminin. Liniile drepte sunt inlocuite prin curbe, cercul, cu ovalul. E o arta feminina, de un gust senzual, in care artistii pun accentul pe amanuntele si rafinamentul decorului; ar hitectul devine de fapt un decorator. In Italia: bisericile Sf. Magdalena (de arhitectul Sardi, sec. XVIII) si Sf. Balbina (de Juvara, sec. XVIII), din Roma; bisericile Annunziata si Sf. Clara din Neapole, Santa Croce si Santa Chiara (Sf. Clara) din Lecce]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Asemanari Si Deosebiri Intre Sfanta Traditie Si Traditia Populara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-asemanari_si_deosebiri_intre_sfanta_traditie_si_traditia_populara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cuvantul Traditie prin definitie, inseamna ansamblul valorilor, conceptiilor, obiceiurilor sau credintelor care se pastreaza in cadrul unui popor sau chiar la nivelul umanitatii intregi din generatie in generatie. Intotdeauna, dincolo de marturiile scrise care s-au pastrat, au existat diferite credinte sau obiceiuri pastrate doar prin viu grai. Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii. De altfel, Mantuitorul Hristos nu a scris niciodata nimic, dar cu toate acestea, invataturile Sale s-au pastrat pana astazi; ele au fost apoi fixate in scris de catre Sfintii Apostoli, care au fost martori directi ai evenimentelor. Traditia populara reprezinta obiceiurile, datinile create si specifice culturii unui popor. De exmplu, colindatul sau uratul pe la case, de sarbatori, constituie un obicei stravechi. Cantecelele sau urarile respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza (Plugusorul sau Sorcova). Un alt exemplu sunt colindele de Ajun, cand copiii umbla cu Mos Ajunul din casa in casa: Ne dati ori nu ne dati si primesc mai ales nuci si covrigi. Traditia populara spune ca e bine ca uratorilor sa li se imparta bucate, ca semn de belsug, iar zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc colindatorii). Traditia populara, ca si Sfanta Traditie, s-a transmis, in cea mai mare parte, de-a lungul secolelor prin viu grai. Sfanta Traditie se refera strict la invataturile transmise de Hristos, deci la viata spirituala a omului, spre deosebire de traditia populara care este inspirata din viata reala, din intamplarile de zi cu zi. Cu toate acestea, traditia populara a imprumutat foarte mult din cea religioasa, ajungand chiar ca cele doua sa se impleteasca. Un exemplu in acest sens este sarbatoarea de Florii. Aceasta este una dintre marile sarbatori in care elementele crestine si cele populare se imbina in mod fericit, rezultand traditii si obiceiuri extrem de pitoresti. Un teolog spunea acum cateva secole ca traditia adevarata este aceea care a fost crezuta dintotdeauna de catre toti si pretutindeni.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Nunta Din Cana Galileii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-nunta_din_cana_galileii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cateheze maritale Omilii la casatorie, editura Oastea Domnului -Sibiu 2004 Argumentare Legatura dintre nunta din Cana Galileii, invataturile si sfaturile care se trag din aceasta, cu taina preotiei este strans legata deoarece preotul trebuie sa fie casatorit, sa nu faca adulter si sa isi iubeasca sotia[preoteasa] in lucrarea ce urmeaza sunt prezentate multe invataturi de pe urma nuntii la care a participat Mantuitorul, nunta unde si-a inceput sirul de minuni, prin trasformarea apei in vinul cel bun. Iar a treia zi s-a facut nunta in Cana Galileii. Si a fost chemat si Iisus la nunta. Si erau si Mama lui Iisus acolo si fratii Lui (In 2, 1-2). Am spus si mai inainte ca El era cunoscut mai ales in Galileea. Pentru aceea L-au si chemat la nunta si S-a dus. Ca n-a cautat la vrednicia Sa, ci la binefacerile noastre. Fiindca Cel Ce nu S-a socotit nevrednic ca sa ia chip de rob (Flp 2, 7) cu atat mai mult nu a socotit lucru nevrednic sa vina la nunta robilor. Cel Ce a sezut la masa impreuna cu vamesii si cu pacatosii, cu atat mai mult nu a nesocotit sa stea la ospat cu cei ce erau de fata la nunta. Iar cei care L-au chemat nu aveau despre El o parere sanatoasa, nici nu L-au chemat ca pe unul din cei mari, ci pur si simplu ca pe unul din cei multi si ca pe un cunoscut. Si acest lucru 1-a lasat sa se inteleaga evanghelistul cand a zis: Si erau si Mama lui Iisus acolo, si fratii lui. Precum au chemat-o pe aceea si pe frati, asa L-au chemat si pe Iisus. Si, terminandu-se vinul - zice -, a zis mama Lui: Nu mai au vin. Vrednic lucru este a cerceta aici de unde i-a venit Mamei Sale sa-si inchipuie ceva maret despre copilul ei. Caci nu facuse [pana atunci] nici o minune. Fiindca spune Scriptura ca acest inceput al minunilor 1-a facut Iisus in Cana Galileii (In 2, 11). Iar daca ar zice cineva ca nu este indeajuns faptul ca a zis simplu in Cana Galileei spre a socoti ca acesta este inceputul minunilor - fiindca se poate ca aceasta sa fi fost cea dintai in acel tinut si nu cea dintai dintre toate, caci, de buna seama, va mai fi facut El altele, in alta parte- ii vom raspunde ceea ce am spus si mai inainte. Si care e raspunsul? Acela pe care 1-a dat si Ioan: Eu nu-L stiam, ci ca sa se arate lui Israel, pentru aceea a venit ca sa-L botez (In l, 31). Daca din cea dintai varsta ar fi facut mi¬nuni, nu mai aveau trebuinta israelitii sa li-L arate altul. Fiindca dupa ce a ajuns la varsta barbatiei, nu numai celor din Iudeea S-a facut cunoscut prin minuni, ci si celor din Siria si chiar celor mai de departe, si aceasta in numai trei ani. Ba nici de trei ani n-ar fi avut nevoie ca sa Se faca aratat, caci indata dupa prima minune a si iesit pretutindenea vestea despre El. Asadar, daca Cel Ce a stralucit cu multimea minunilor in asa scurt timp Si-a facut tuturor cunoscut numele, cu cat mai mult, copil fiind, daca facea minuni din cea dintai varsta, nu putea sa fie uitat numai in atata vreme! Caci intamplarile ce par nemaiauzite si care s-au]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ateu Sau Credincios</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-ateu_sau_credincios.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De mii de ani omenirea crede in existenta unei fiinte divine, creatoare si protectoare a lumii, a vietuitoarelor, credinciosii diferitelor religii educandu-si fii, astfel incat ajunsi la maturitate sunt ferm convinsi de existenta unei fiinte supreme, fara a realiza o analiza amanuntita asupra argumentelor aduse in sprijinul acestui concept. Ideile sustinatoare existentei unei fiinte divine sunt teoretice, generale, vagi, lipsite de o baza argumentativa reala, religiile bazandu-se pe numeroase rationamente speculative ce atribuie fenomenele ce nu pot fi explicate, unei divinitati. Un exemplu evident de rationament speculativ este conceptul ce sustine ca sufletul omului, dupa momentul decesului, trece in iad sau rai, concept relatat in Bible. Credinciosii, in lipsa unei explicatii stiintifice exacte, referitoare la crearea lumii, au presupus, obligatorie, interventia unei fiinte divine, acest concept incalcand ratiunea, fiind inca o dovada a rationamentelor speculative prezente in orice religie existenta. Alte argumente sustinute de credinciosi, in favoarea divinitatii, sunt cazurile medicale, respectiv situatie in care un om sufera de o maladie fatala, in cele din urma vindecandu-se, aceste intamplari fiind numite minuni. Insa, aceste manifestari nu dovedesc decat stadiul primar in care se afla stiinta, respectiv medicina. Spre exemplu in antichitate, varicela decima orase, chiar tari. Unul din argumentele, ce atesta existenta unei divinitati, provenit din partea savantilor, este argumentul istoric, ce prevede ca daca toti oamenii, inca din antichitate, credeu intr-o divinitate, obligatoriu aceasta exista, idee evident falsa. Chiar daca acest concept ar fi valabil, nu se i-a in considerare faptul ca precedent credintei in divinitati a fost ateismul (necredinta in divinitati) care fusese prezent in toate civilizatiile. Un amanunt, straniu este, afirmatia din Biblie ce precizeaza ca orice om are dreptul de a alege ateismul sau credinta, dar este considerat un pacat ca parintii sa nu isi educe copii intr-un spirit crestin, inoculand copilului credinta, astfel ajuns la maturitate nu mai accepta, chiar respinge alte variante de crez. Un alt concept ce alimenteaza credinciosii este cel moral. Argumentul moral se bazeaza pe urmatoarele idei : Valorile morale nu exista decat daca Dumnezeu exista Concluzie : Dumnezeu exista . Argumentul moral al crestinilor este unul pur speculativ, Freud dovedind, din punct de vedere psihologic, ca actele morale se structureaza in copilarie, in perioada maturizarii psihicului, moralitatea individului fiind modelata in functie de societatea, si mediul in care convietuieste. In plus argumentul moral este in contradictie cu afirmatia din Biblie, ce sustine ca omul a fost creat cu propria judecata si capacitate de decizie ! Crestinii sustin inexistenta sufletului in cazul animalelor. Asemenea teoriei crestine omul poseda suflet acest fapt fiind dovedit prin posibilitatea de a iubi, dar un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>A Crede Sau Nu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-a_crede_sau_nu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Credinciosii diferitelor religii (budismul, crestinismul. etc.) accepta si incurajeaza credinta intr-o fiinta suprema, divina care este creatoarea omenirii, argumentele in sprijinul existentei acestei divinitatii fiind vagi, teoretice, generale. In cazul aparitiei fiecarei religii, un factor comun este existenta unui trimis, reprezentant al divinitatii (Mohamed, Isus, etc.), care avea misiunea sa raspandeasca credinta respectiva. Un non-sens evident este conceptul ce sustine ca daca fiecare popor, inca din antichitate, credea intr-o fiinta divina, in consecinta, rezulta ca aceasta exista. Deasemenea conceperea lumii este atribuita unei divinitati, pe baza rationamentului: nu se stie exact cum s-a produs Big-bangul, in consecinta este obligatoriu ca o divinitate sa fi fost implicata . Momentul de dupa moarte este explicat, ca trecerea in rai sau iad, aceasta fiind un concept relatat in Biblie, concept ce nu se poate dovedi sau infirma, acesta fiind inca un exemplu de rationament speculativ. Un alt concept eronat este acela ce sustine ca fara existenta unei divinitati (ex. Dumnezeu) morala nu ar exista, iar omul s-ar comporta asemenea necuvantatoarelor (animalelor). Crestinismul neaga, capacitatea omului de a fi moral daca Dumnezeu nu ar exista, chiar daca in Biblie este precizat ca omul a fost creat cu propria judecata, si capacitate de decizie. Crestinii sustin inexistenta sufletului in cazul animalelor. Asemenea teoriei crestine omul are suflet, acest fapt fiind dovedit prin capacitatea de a iubi, dar ceea ce nu a fost luat in considerare este faptul ca omul spre deosebire de animal, are un coeficient de inteligenta mult superior, fiind capabil sa rationeze, iubeasca, sa decida. Animalul nu are posibilitatea sa iubeasca, cauza fiind nivelul scazut de inteligenta, nu absenta sufletului. Recent a fost dovedit ca animalele cu un IQ relativ superior (cimpanzeul, delfinii), au o sensibilitate mult mai mare, spre deosebire de cele cu un IQ normal. Alte exemple date de credinciosi sunt cazurile medicale, respectiv situatia in care un om sufera de o boala fatala si in cele din urma aceasta dispare, aceste intamplari sunt numite minuni, datorita interventiei divine. Dar aceste manifestari nu dovedesc decat ca stiinta, respectiv medicina este inca intr-un stadiu primar. Spre exemplu, in antichitate, varicela decima orase, chiar tari. Majoritatea argumentelor aduse in sprijinul existentei unei divinitati sunt speculative, sustinand ca orice fenomen ce nu se poate explica este opera unei divinitati. (ex. big-bangului; momentul de dupa deces; minuni; etc.). In concluzie, in momentul actual, nu se poate dovedi sau infirma existenta unei fiinte supreme, divine, creatoare a lumii.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Biserica Balaneanu Iancu Nou</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-biserica_balaneanu_iancu_nou.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Biserica este asezamantul sfint intemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos, prin intruparea, moartea si invierea Sa, si, apoi, desavarsit prin pogorarea Sfantului Duh si prin propovaduirea si jertfa Sfintilor Apostoli si a urmasilor lor - martiri, episcopi, preoti, diaconi, si toti sfinti. Biserica este, deci obstea tuturor crestinilor care cred in Hristos, care marturisesc aceiasi dreapta credinta in Tatal, Fiul si Duhul Sfant si care asculta slujitorii sfinti randuiti de Sfintii Apostoli si de urmasii lor. Biserica Balaneanu Iancu - Nou este Ctitorita la 1827 de catre boierul Balaneanu, cu hramul Sfantul Haralambie: Sfantul Haralambie este cel care are putere asupra ciumei, holerei si a mortii, de aceea este bine ca sarbatoarea sa fie tinuta. Icoanele il infatiseaza pe acest sfant tinand ciuma in lant. Alte legende arata ca, spre sfarsitul vietii, Sfantul umbla prin lume si vindeca bolnavii. Tot calatorind, a ajuns in tara paganilor. Acolo, imparatul l-a chemat si l-a intrebat de unde are puterea de a tamadui oamenii. Sf. Haralambie i-a spus ca el este trimisul lui Dumnezeu. Imparatul l-a crezut vrajitor si i-a poruncit sa renunte la Dumnezeu si sa devina pagan. Cum Sfantul a refuzat, imparatul a poruncit sa fie legat in lanturi si sa ii fie jupuita pielea. Fata sa l-a intrebat daca nu ii este mila de El, caci il chinuie mai rau decat a fost chinuit Iisus. Auzind acestea, imparatul si-a alungat fiica. Ea a plecat in munti si a devenit sfanta. Zece mii de ostasi au primit porunca sa il scoata din inchisoare pe Sf. Haralambie si sa il taie bucatele. Dupa ce acestea au fost infaptuite, in timpul noptii, imparatul a trimis o suta de osteni sa vada ce s-a intamplat. Deasupra gramezii de carne era o lumina mare si ingerii luau bucatelele si le puneau la loc, refacand trupul Sfantului. Acesta a fost ridicat la cer si Dumnezeu l-a intrebat ce vrea pentru suferintele sale. Sf. Haralambie a dorit ca bolile sa nu se apropie de oamenii care postesc de ziua sa. O legenda din Bucovina spune ca Sf. Haralambie a suferit foarte mult in timpul vietii. De aceea, inainte sa moara, Dumnezeu i-a spus sa isi aleaga o rasplata. Sfantul i-a intrebat pe oameni ce ar trebui sa ceara si ei l-au rugat sa ceara ciuma, care facea pe atunci multe victime. Dumnezeu i-a daruit atunci ciuma, iar Sf. Haralambie a legat-o cu un lant si tot asa o tine si astazi. Iar cand oamenii uita sa il sarbatoreasca, ii mai da drumul pe pamant si ciuma, care are aripi si tine in mana o sabie lata, se duce la acei oameni si ii omoara. In alta varianta se spune ca in timpurile in care Dumnezeu impartea sarcinile sfintilor, Sf. Haralambie ar fi ajuns tarziu, iar Domnul, ca sa ii dea totusi ceva, i-a daruit o catea legata cu un lant de aur. Sfantul Nicolae: Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Biserica Ortodoxa Romana - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-biserica_ortodoxa_romana_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: S-ar putea mai usor sa se zideasca o cetate in aer, decat sa se intemeieze un stat fara credinta in zei In Romania isi desfasoara activitatea, cu respectarea prevederilor legale in materie, biserici, culte si organizatii religioase. Ordinea prezentarii lor este data de vechimea si prezenta lor in arealul romanesc si de numarul de credinciosi pe care il detin. Avem astfel: Dupa Revolutia din 1989, cadrul legal in care se desfasoara activitatea cultele religioase a fost modificat radical prin Constitutia din 1991 care prevede egalitatea cetatenilor fara deosebire de credinta religioasa (art. 4 alin. 2). Sunt mentionate principiile esentiale pentru desfasurarea normala a vietii religioase, cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, spitale, penitenciare si orfelinate (art. 29). De asemenea, Constitutia prevede obligatia statului de a asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice ale fiecarui cult. In acelasi timp, in scolile de stat, predarea religiei este organizata si garantata prin lege (art. 3 alin. 5 si alin. 7). Constitutia mentioneaza si posibilitatea ca cetatenii care din motive religioase refuza sa indeplineasca serviciul militar sub arme, sa execute serviciul utilitar alternativ (art. 39 alin. 2 lit. a). In prezent, cultele isi aleg in mod liber organele de conducere si isi numesc deserventii, fara nici un amestec din partea statului. Pregatirea acestora se realizeaza in scoli, facultati si institute teologice de care cultele dispun: cea mai mare parte a acestor unitati de invatamant sunt integrate in invatamantul de stat. Ele pot intrebuinta in manifestarile confesionale, in administratie si in invatamant limba materna a credinciosilor. Libertatea religioasa a cultelor din Romania este asigurata si din punct de vedere material. Statul le sprijina activiatea sub aspect financiar, acordand un sprijin financiar lunar la salarizarea personalului de cult, alocand anual fonduri pentru construirea unor lacasuri de cult noi, ca si pentru conservarea si restaurarea bunurilor de patrimoniu aflate in proprietatea cultelor (Legea nr. 142/ 1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, modificata prin O. U. G. nr. 66/2000 si aprobata prin Legea nr. 647/2001; O. U. G. nr. 203/1999; O. G. nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult ale cultelor recunoscute din Romania). Alte reglementari legale, Legea Invatamantului, Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult modificata prin O. U. G. nr. 97/2000, Legea 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare, H. G. nr 637/1997 privind modul de executare a serviciului utilitar alternativ, Legea nr. 50/1991 (modificata si republicata) privind autorizarea executarii constructiilor, diverse]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Biserica Ortodoxa Romana In Timpul Comunismului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-biserica_ortodoxa_romana_in_timpul_comunismului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vorbim frecvent despre mostenirea perioadei comuniste. Dar va exista si o mostenire tranzitiei, care va structura, in mod previzibil, statutul social si legal al Bisericii si al religiei in Romania. Statul comunist limitase modalitatile de exprimare ale Bisericilor la ceea ce mai multi ierarhi, teologi si intelectuali ortodocsi au numit mai tarziu gheto-ul liturgic. Spatiul controlat al momentelor cultului, o contractare a structurii institutionale a Bisericii, o excludere a ei din viata cetatii, cu tolerarea unor manifestari foarte limitate si marginale (de exemplu, o presa bisericeasca de circulatie restransa si strict controlata) erau principalele date ale situatiei sociale a Bisericii Ortodoxe Romane in Romania regimului comunist. Relatiile sale cu statul erau marcate de dominatia pe care acesta incerca sa o exercite si o exercita, de facto, asupra tuturor cultelor recunoscute (1). Care ar fi elementele de continuitate si ruptura, asadar, in postcomunism, fata de perioada comunista, in structura institutionala si in relatiile B. O. R. cu sfera publica? In exprimarile publice ale ierarhilor, momentul caderii regimului comunist din Romania apare ca unul de eliberare de sub opresiune, de transformare radicala, de regenerare a societatii Dat fiind ca nu exista o noua Lege a Cultelor dupa 1989, regimul cultelor din Romania este insa, in continuare, incadrat prin Legea din 1948. Statutul Bisericii Ortodoxe Romane a cunoscut modificari succesive incepand cu 1990, in sensul indepartarii controlului direct al Ministerului Cultelor asupra deciziilor de administrare interna a Bisericii si al autonomizarii de catre Stat a organismelor ecleziastice. Dar insusi procedeul adaptarii prin revizuire al Statutului la situatia actuala tradeaza continuitatea fata de perioada comunista, in ciuda incercarilor autoritatilor ecleziastice de a acredita teza parantezei istorice, pe care ar fi constituit-o comunismul in istoria romaneasca si bisericeasca (9). Este interesant de urmarit in ce masura analiza lui Teitel se aplica situatiei de facto a Bisericii Ortodoxe Romane. Cultele recunoscute din Romania beneficiaza de o suma de avantaje din partea Statului: acesta are o contributie semnificativa la salariile clerului/personalului de cult; acorda subventii pentru restaurarea de lacase de cult, pentru construirea unora noi; integreaza invatamantul religios sistemului de invatamant public; faciliteaza si sustine financiar asistenta religioasa in institutii publice precum armata, penitenciarele, sistemul de sanatate; acorda cultelor diverse scutiri, sau reduceri de taxe si impozite, precum si monopolul producerii obiectelor de cult. De asemenea, cultele au acces la televiziunea nationala. Daca regimul cultelor se doreste a fi egal pentru toate cultele recunoscute, aplicandu-se principiul proportionalitatii ajutorului statal cu numarul de credinciosi declarati, Biserica Ortodoxa este, desigur, principalul beneficiar al acestor ajutoare. S-ar putea vorbi asadar de un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bisericile Din Maramures - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-bisericile_din_maramures_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Deschidem lista brandurilor maramuresene cu cel mai reprezentativ (recunoscut si apre ciat) element, care ingemaneaza deopotriva universul material - dus pana la per fectiune prin compozitie, arhitectura si exprimare artistica specifice lacasurilor de cult, avand ca suport materia fundamentala, lemnul si cel spiritual, de factura reli gioasa, insa particularizat prin imbinarea si suprapunerea credintelor arhaice, pre crestine, cu elementele institutionalizate ale Bi se ricii. Rezultatul acestei simbioze sunt obiectivele (o parte devenite patrimoniu UNESCO) printre cele mai atractive ale turismului de tip religios, din Europa si din lume. Se stie ca (in Maramures) se gasesc unele dintre cele mai interesante con structii re li gioase din lume; nu numai din tara noastra, ci din intreaga Europa. Bisericile de lemn mara mu resene si-au castigat demult faima bine-meritata atat in randul specialistilor cat si in cel al pub licului larg din mai multe tari ale lumii. Ele reprezinta, fara indoiala, una din culmile artei de a construi in lemn de pe continentul nostru. (Paul Petrescu, 1969). Evident, acest complex patrimonial de cult maramuresean trebuie privit ca parte inte granta a unui sistem particularizat prin solutii constructive si arhitectonice locale, generat in Evul Mediu atat in Romania (vezi asezamintele monahale de la Voronet, Sucevita, Moldovita, Putna in Moldova ori Curtea de Arges in Muntenia), cat si in Europa Centrala si de Vest, sub imperiul Renasterii, ca o prelungire a artei Antichitatii. In aceste lacasuri din Maramures s-au pastrat hrisoave si insemne printre cele mai vechi ale limbii romanesti; aici s-au adunat inteleptii satelor pentru a hotari in clipe de restriste; aici s-au legat casatoriile, s-au botezat pruncii si tot aici au fost ingropati mosii si stramosii nostri (v. Mihai Dancus, 1986). De regula, acestea au fost ridicate pe inaltimi, cu turle aparent exagerat de inalte, prevazute cu foisor in care se afla clopotnita. In trecut, foisorul servea si ca turn de observatie iar in timp de primejdie (navaliri, foc) se batea toaca si se trageau clo potele, intr-un anume fel, avertizand comunitatile pentru a-si lua masurile de se curitate potrivite situatiei (Grigore Man, Bisericile de lemn din Maramures, 2005, pag. 5). Cele mai vechi si valoroase monumente sunt situate in Maramuresul istoric, unele datand din secolul al XIV-lea, dar majoritatea au fost reconstruite in secolele XVII si XVIII. Materialul utilizat preponderent este lemnul de stejar, gorun si rasinoase. Cu toate acestea, mici catedrale post-renascentine intalnim si in Chioa r, Codru si La pus, ceea ce recomanda intreg arealul administrativ-teri torial al judetului Maramures, ca o locatie importanta a turismului religios. Un repertoar al specificitatii bisericilor din fiecare zona indica urmatoarele ca racteristici (Grigore Man, 2005, pag. 8): monumentalitate (Maramuresul istoric); specta culozitatea turlelor si frumusetea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Budismul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-budismul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Asemenea crestinismului, budismul s-a dezvoltat din invataturile unui singur om. In limba antica sanscrita a Indiei, Buddha inseamna cel luminat si este un titlu conferit de obicei (dar nu exclusiv) lui Suddhartha Gautama. Budistii sunt cei care ii urmeaza invataturile. Suddhartha era un print dintr-o familie regala din nordul Indiei. Datele vietii sale nu sunt cunoscute cu certitudine. Traditiile budiste spun ca Suddhartha s-adesprins de traiul sau de huzur la varsta de 29 de ani si in primele sale calatorii el a intalnit succesiv un om batran, un om bolnav si un cadavru. Vazand acestea, el si-a dat seama de inevitabilitatea suferintei umane si a mortii iar apoi s-a intalnit cu un calugar care l-a inspirat, determinandu-l sa se dedice unei vieti religioase. Budismul si alte cateva religii indiene au in comun credinta in SAMSARA, ciclul nesfarsit al existentei, in care nasterea, moartea si renasterea se repeta perputuu. Acestea cred in legea karmei conform careia indivizii sunt legati de acest ciclu nesfarsit si in fiecare viata sufera efectele actiunilor si gandurilor lor din incararile anterioare. Primul adevar: Buddha a afirmat ca lumea este doar suferinta. Nasterea, boala, batranetea si moartea provoaca suferinta. Al doilea adevar: Durerea omului provine din atasamentul sau fata de viata si din dorinta sa de a dobandi fericirea. Dorinta care nu poate fi satisfacuta niciodata. Al treilea adevar: Pentru a opri suferinta si a ajunge la impacare, omul trebuie sa se elibereze de dorinta si sa o nimiceasca. Atunci cand omul ajunge la al IV-lea adevar, suferinta lui inceteaza si el cunoaste acea stare de fericire vesnica in care dorinta, ignoranta, timpul si suferinta nu mai exista. Aceasta stare este numita NIRVANA. in budism nu exista Dumnezeu si nimic nu exista permanent si independent. Totul in univers este supus schimbarii si decaderii. Nu exista un suflet permanent in centrul existentei oamenilor; chiar si eul cel mai profund al unei persoane este supus influentelor schimbatoare ale propriei karme si ale karmei altora. Cultul budist Meditatia si indeplinirea anumitor reguli morale sunt primii pasi spre o iesire din ciclul samsarei. Practica budista recomanda 5 reguli de baza: evitarea uciderii, evitarea furtului si a comportamentului desfranat, evitarea perfidiei si evitarea narcoticelor. Meditatia a fost in mod deosebit subliniata de scoala chineza Cha an si cea japoneza Zen. Credinta este aceea ca prin meditatie poate sa aiba loc un salt brusc spre profunda trezire a iluminarii. Aceasta nu poate niciodata sa fie un proces rational. Una dintre cele mai cunoscute ghicitori din scolile de meditatie este Care este sunetul unei palme care bate? Exista doua tipuri principale de budism: budismul Therevada, care se intalneste in principal in Sri Lanka, Birmania, Thailanda si Cambogia; si budismul Mahayana (Marele Vehicol) care se gaseste in China, Japonia, Vietnam si Coreea. Budismul Theravada este cel mai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caderea Constantinopolului Din 1453</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-caderea_constantinopolului_din_1453.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Capitala lumii, Roma, a fost cucerita de Constantin si apoi mutata la Bizantia pe la anul 300. Odata cu puterea politica, s-a mutat si cea birocratica, materializata prin arhiva imperiala. Putem banui ca cele mai marete documente antice concentrate la Roma au ajuns in final la Constantinopol. La caderea Constantinopolului sub Mehmet II, netrebnicii pagini au incendiat orasul, unul din focarele principale fiind Arhiva Imperiala. Se spune ca ar fi ars trei zile si trei nopti cu flacari pina la cer. Saracia informatiilor din perioada asa zis intunecata a Europei este direct legata de dezastrul istoric al Constantinopolului. Este deja cunoscut ca perioada intunecata nu a fost de fel asa, cu o viata infloritoare si moderna emanata de la Constantinopol. Daca este ceva intunecat, provine din cenusa celui mai longeviv si impunator Imperiu al tuturor timpurilor, cel Roman. Pierderile culturale si istorice rezultate din iresponsabilitatea hoardelor mongolo-turcesti este incomensurabila si poate fi comparata cu dezastrul Alexandriei Egiptene. Asediul Constantinopolului a inceput la 3 Aprilie 1453. Imparatul Constantin XI Dragases (1448-1453) avea circa 9000 soldati, in mare parte italieni, condusi de Giovanni Giustiniani Longo. Primele asalturi sunt respinse; mai ales cel din 18 Aprilie, la care participa si sultanul. La 21 Aprilie, turcii realizeaza o actiune spectaculara; 70 vase au fost transportate pe colina din Pera, cu ajutorul scripetilor, alunecand de acolo pe uscat, ca pe apa, in Cornul de Aur, de unde putea controla manevrele bizantinilor. La 23 Mai, pe un pod de pontoane, armata turca ataca. Hotarit sa termine cu ghiaurii (crestinii), consiliul de razboi turc declanseaza ultimul atac in noaptea de 28/29 Mai 1453. Autoritatile civile si religioase ale Constantinopolului, in frunte cu imparatul, au participat la o Sf. Liturghie in catedrala Sf. Sofia, sau impartasit si au plecat sa apere cetatea. Lupta a fost crancena. Tunul lui Orban (Urman) sparse zidul, un gol de 30 m., langa Poarta Sf. Roman. Masacrul turcesc a fost teribil. Trei zile orasul a fost pradat. Sf. Sofia a fost transformata in moschee. Au fost, insa crutate, biserica Sf. Apostoli, bisericile din cartierul Studion si cele din Fanar, sultanul gandindu-se la un statut juridic al crestinilor in cadrul statului turc, primul Patriarh dupa 1453 devenind Ghenadios Scholarios care era si etnarh (conducator politic) prin berat - ul (porunca scrisa) sultanului. Astfel a luat sfarsit Imperiul bizantin, dupa mai bine de o mie de ani de existenta.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Calugarii Sciti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-calugarii_sciti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Poate parea lucru nou celor nestiutori ca Scythia (Minor), care se arata ingrozitoare prin frig (. ), a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea purtarii (. ). Credinta lor stralucind prin legatura cu fapta buna era pentru toti pilda de viata si sinceritate. Ei nu erau prinsi in reteaua nici unei griji lumesti si puteau spune cu Apostolul: Cetatea noastra este in ceruri. Ei au tinut cu tarie neinfricata dogmele credintei ortodoxe, caci desi erau simpli in cuvant, in stiinta nu erau nepriceputi. Orice demers istoric de punere in valoare a momentelor si personalitatilor ce au influentat in mod decisiv pastrarea nealterata a invataturii de credinta si precizarea corecta a teologiei crestine are o semnificatie deosebita pentru intelegerea istoriei Bisericii Crestine, cu atat mai mult cu cat, din ce in ce mai pregnant in secoulu nostru, aportul marilor ganditori crestini la formarea spiritului uman este supus tagaduirii. Un studiu dedicat calugarilor sciti si activitatii derulate de acestia in scopul pastrarii si precizarii invataturii de credinta a Bisericii se inscrie in liniile evidentierii acelor particularitati care i-au plasat pe teologii originari din spatiul daco-roman in sfera celor mai puternice controverse si dezbateri doctrinare ale celui de-al saselea secol crestin. Totodata, un asemenea demers stiintific se impune cu atat mai mult cu cat este absolut necesar sa intelegem acele momente decisive din istoria Bisericii, precum si rolul personalitatilor teologice care le-au determinat, astfel incat sa constientizam faptul ca precizarea si formularea teologiei ortodoxe reprezinta rodul unei colaborari intre teologi si parinti bisericesti de diferite natiuni, acel ecumenism patristic al secolelor IV - VI, cum il numea Parintele Ioan G. Coman. In acest sens, teologia daco-romana a adus un aport decisiv la precizarea invataturii de credinta, a oferit crestinismului personalitati marcante, a caror opera si activitate a contribuit in mod evident la dezvoltarea teologiei crestine. In acest sens, Parintele Ioan G. Coman preciza: A creat Scythia Minor oameni si opere de spiritualitate si teologie? Ca si in alte domenii, creatiile spirituale si teologice nu tin exclusiv de pozitia geografica sau de rolul de metropola a locului. Scythia Minor crestina nu a creat o teologie de bogatia si nivelul celei alexandrine, antiohiene, capadociene sau augustiniene, e adevarat, dar, desi in conditii extrem de grele, sub viforul invaziilor si focul persecutiilor; ea a rodit, totusi, oameni si opere de o certa valoare spiritual-evanghelica si a constituit un bastion al rezistentei si continuitatii daco-romane in aceasta parte a imperiului. Pornind de la aceste premise, vom incerca sa evidentiem acele valori teologice perene pe care le-a izvorat crestinismul daco-roman, abordand aceste aspecte atat in dimensiunea lor istorica, dar si in cea referitoare la doctrina crestina, pentru ca in acest mod sa reliefam cat mai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cauzele Persecutiilor Crestine</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-cauzele_persecutiilor_crestine.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru a intelege imprejurarile politice si sociale care au condus la aparitia crestinismului si cauzele care au contribuit la raspandirea lui, trebuie sa cunoastem starea lumii antice la nasterea lui Iisus Hristos. Dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, Mantuitorul lumii s-a nascut cand a venit plinirea vreinii (Galat. 4, 4). Aceasta inseamna ca lumea veche era pregatita pentru venirea Lui. Palestina, leaganul crestinismului, facea parte, incepand cu anul 63 i. Hr., din Imperiul roman. Statul roman, cu inceputuri modeste, a crescut treptat. In fruntea tinutului Latium, Roma a cucerit Italia, iar in fruntea Italiei, a cucerit lumea antica. Dintr-un mic stat maritim, Roma a reusit sa creeze un Imperiu continental, avand la mijlic Marea Mediterana - Mare nostrum. Acest vast Imperiu cuprindca lumea din jurul Marii Mediterane si se intindea pe trei continente: Europa, Africa si Asia. El cuprindea, in Apus, tinuturile de la Oceanul Atlantic si Marea Nordului si se intindea la Rasarit pana la hotarele Armeniei, Arabiei si la Marea Rosie; din Bretania si Germania de la Rin si Dunare, se intindea in sud pana la marginile Saharei si Etiopiei, in Africa. Sub imparatul Traian (98-117), Imperiul roman s-a intins si mai mult, cuprinzand Dacia Traiana si ajungand in Rasarit la Marea Caspica si Golful Persic. In timpul lui Iisus Hristos, stalul roman se gasea la apogeu ca intindere, putere politica, organizare si cultura. Dupa Evanghelislul Luca, el este numit si lumea (Luca 2, 1)! Imparatul Augustus (31 i. Hr. - 14 d. Hr.) a creat sistemul politic numit Principatul, deoarece imparatul, desi imparatea, in stat, puterea suprema il avea Senalul roman, se considera princeps, adica primul dintre senatori. Principatul, ca sistem politic, a durat pana la imparatul Diocletian (284-305), care a inaugural un nou sistem politic, Dominatul, de la cuvantul dominus, numit astfel pentru ca imparatul singur avea responsabilitatea puterii supreme in stat, ca un dominus, stapan. Pana la imparatul Diocletian, Statul roman era condus de imparat si Senat (diarhie) si era impartit in numeroase provincii. Acestea erau de trei categorii: a) provincii imperiale, cucerite de curand, conduse in numele imparatului de un legat sau reprezentant al sau - legatus Augusli pro praetore; b) provincii senatoriale, mai bine romanizate, care erau conduse de un proconsul. c) Alte provincii, cu o situatie speciala ca Palestina, Egiptul, Maurctania, erau conduse de un procurator (in greceste epitropos). Provinciile formau unitiati administrative si aveau in frunte un guvernator ajutat de un concilium. Orasele se conduceau singure. In fruntea lor se afla Roma - caput mundi, dupa care mai insemnate erau: Alexandria, Antiohia, Corint, Efes, Tesalonic, Cartagina, Lugdunum (Lyon in Galia). Numarul populatiei imperiului roman din timpul imparatului August nu se cunoaste istoricii o apreciaza cu probabilitate intre 60-120 milioane de locuitori. Starea religioasa. Cu exceptia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ce Este Rugaciunea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-ce_este_rugaciunea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Stim cu totii. In Filocalia (Culegere din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi), aflam ca rugaciunea inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, este Minnte, este Intelepciune. Deci, tot cu aceasta latura a vietii noastre comunicam cu Dumnezeu prin rugaciune. Cand ne rugam lui Dumnezeu, cand dialogam cu El, cand Ii spunem pasurile noastre si Il rugam sa ne ajute in necazurile noastre, se cuvine sa lepadam din minte toata grija cea lumeasca, asa cum se canta in biserica imnul heruvimilor, in timpul iesirii cu Sfintele Daruri. Sa cugetam numai la Dumnezeu. Sa nu ne rugam numai cu buzele, iar mintea. sa fie departe de cuvintele rugaciunii. Cum puteti pretinde lui Dumnezeu sa ia aminte la rugaciunile voastre - ne intreaba un sfant parinte, Sfantul Ciprian al Cartaginei - daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile voastre? Nu stiti ce spuneti! Adeseori mintea, in timpul rugaciunii, colinda netrebnic pe alte plaiuri ale vietii, iar rugaciunile sunt spuse numai cu buzele: cu ochiul urmarim textul, iar mintea colinda pe alte plaiuri, in pacat si in necuviinta! Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie, cu inima curata. Ea cere o anumita pregatire, frate, si supravegherea simturilor noastre. Proorocul Moise n-a putut sa se apropie de Rugul aprins din Sinai, decat dupa ce si-a lepadat incaltamintea picioarelor sale. Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, striga din rug Dumnezeu, pentru ca locul pe care te afli este sfant! Orice loc in care ne rugam este un loc sfant, unde Dumnezeu este de fata. De aceea trebuie si fim si noi gata. Receptorul vietii noastre launtrice sa fie deschis pentru aceasta convorbire a vietii noastre cu Dumnezeu. Sa ne straduim ca, inainte de a incepe rugaciunea, sa ne pregatim, sa izgonim din inima noastra orice gand patimas, caci inima noastra este templu al Duhului Sfant, ne spune marele Apostol Pavel; si trebuie sa-i acordam cinstea cuvenita ca astfel sa ascultam de Mantuitorul care ne indeamna, zicand: Iar tu, cand te rogi, intra in camara ta, inchide usa si roaga-te Tatalui tau Care este in ascuns - totdeauna este Dumnezeu de fata, insa este ascuns de ochii trupesti - si-ti va rasplati tie la aratare. Camara este inima, simturile sunt poarta. De aceea trebuie bine zavorate, caci prin ele vine sminteala in timpul rugaciunilor noastre; prin aceasta usa, prin aceasta poarta a vietii noastre. Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajam cand ni se intampla ca rugaciunea sa fie neascultata, ci sa staruim. Avem in Sfanta Evanghelie multe exemple de staruinta in rugaciune. Sa ne aducem aminte de acea femeie pagana, acea cananeianca din partea de nord a Tarii Sfinte, ce striga disperata in urma Mantuitorului sa-i vindece pe fiica ei care era indracita. Iisus Mantuitorul parca nu aude, dar pana la urma ii vindeca fiica, si inca de la distanta. Sa ne aducem aminte de Bartimeu, fiul lui Timeu, acel orb din Ierihon. Lumea ii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ce Se Sarbatoreste De Craciun</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-ce_se_sarbatoreste_de_craciun.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru milioane de oameni, sarbatorile de iarna sunt o ocazie de a fi cu familia si cu prietenii, de a reinnoi legaturile cu cei dragi. Multi altii le considera un timp pentru a reflecta la nasterea lui Isus Cristos si la rolul sau in salvarea omenirii. In Rusia, oamenii nu au fost intotdeauna liberi sa serbeze Craciunul, asa cum au fost in alte tari. Desi Biserica Ortodoxa Rusa a celebrat Craciunul secole la rand, in cea mai mare parte a secolului al XX-lea, rusii n-au mai putut face acest lucru. Ce a generat aceasta schimbare? Nu dupa mult timp de la Revolutia comunista bolsevica din 1917, autoritatile sovietice au inceput sa duca in intregul stat o politica agresiva de promovare a ateismului. Sarbatoarea Craciunului cu implicatiile sale religioase a cazut in dizgratie. Statul a initiat o campanie atat impotriva Craciunului, cat si impotriva Anului Nou. Simbolurile locale ale acestor sarbatori pomul de Craciun si Ded Moroz, sau Mos Gerila, echivalentul rusesc al lui Mos Craciun au fost chiar condamnate public. In 1935 s-a intamplat ceva ce a schimbat radical modul in care rusii tineau sarbatorile de iarna. Autoritatile sovietice l-au reintrodus pe Mos Gerila, precum si pomul de iarna si sarbatoarea Anului Nou, facand insa o schimbare majora. Mos Gerila avea acum sa aduca daruri nu de Craciun, ci de Anul Nou. In plus, bradul nu mai era un pom de Craciun, ci un pom de Anul Nou! De fapt, in Uniunea Sovietica s-a schimbat semnificatia sarbatorii, astfel ca sarbatoarea Anului Nou a luat locul Craciunului. Sarbatorile de iarna au devenit in intregime laice, deposedate oficial de orice semnificatie religioasa. Pomul de Anul Nou era acum impodobit cu ornamente cu insemnatate laica, nu religioasa, ce ilustrau progresul Uniunii Sovietice. Ziarul rusesc Vokrug Sveta (Ocolul lumii) explica: Putem urmari istoria construirii unei societati comuniste observand podoabele pomului de Anul Nou din diferiti ani ai erei sovietice. Pe langa obisnuitii iepurasi, turturi de gheata si turte, s-au confectionat podoabe in forma de secera, de ciocan si de tractoare. Acestea au fost ulterior inlocuite cu figurine de mineri si cosmonauti, cu podoabe reprezentand platforme petroliere, rachete si vehicule lunare. Dar ce s-a intamplat cu ziua de Craciun? Aceasta zi nu numai ca n-a fost recunoscuta, dar a fost transformata de autoritatile sovietice intr-o zi lucratoare obisnuita. Cine dorea sa tina sarbatoarea religioasa a Craciunului, trebuia sa fie foarte discret, altmiteri risca sa cada in dizgratia autoritatilor statului sis a suporte consecinte. Da, in Rusia secolului al XX-lea, sarbatorile de iarna n-au mai fost sarbatori religioase, ci sarbatori laice. In 1991, Uniunea Sovietica s-a destramat, iar oamenii au dobandit o mai mare libertate. Tot atunci a incetat si politica ateista a statului. Multe dintre statele suverane nou-formate erau laice, Biserica fiind separata de Stat. Multi oameni cu inclinatii religioase puteau acum sa-si manifeste]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Chestiunea Ecologica In Contextul Teologiei Sociale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-chestiunea_ecologica_in_contextul_teologiei_sociale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ecologia este o stiinta sau o disciplina a biologiei care se ocupa cu studiul sistemelor complexe alcatuite din sisteme biologice si mediul lor. De aice rezulta ca ca ecologia studiaza de fapt relatiile de interactiune intre viata si mediu. Ecologia se ocupa cu studiul sistemelor supraindividuale, cum sunt: populatia, biocenoza, ecosistemul si biosfera. Populatia este, din punct de vedere ecologic un sistem de indivizi din aceiasi specie, situati in acelasi biotop. Biocenoza este un sistem de populatie atasat de un anumit biotop. Ecosistemul este un sistem complex alcatuit din biocenoza si biotop, adica din fragmentul de scoarta terestra populat si transformat de o biocenoza. Biosfera cuprinde toate ecosistemele de pe planeta noastra. Ea nu trebuie confundata cu invelisul viu al Pamantului, cu substanta vie planetara. Este ceva mai mult. Biosfera cuprinde invelisul viu cu mediul sau, adica cu partile din litosfera, hidrosfera si atmosfera, care au fost vizualizate. ¹ Incalzirea globala si meteo-scenariile viitorului Amenintarile la adresa mediului inconjurator global se impart in cateva tipuri de baza: poluarea, acumularea de resturi si gunoaie, care nu pot fi distruse in scurt timp sau reciclate si epuizarea unor resurse care nu se pot reface. Cantitatea de gunoi menajer ceea ce se arunca la tomberon produsa in fiecare zi in tarile industrializate este uluitoare; aceste tari au fost numite uneori societatii ale gunoiului datorita faptului ca volumul lucrurilor aruncate este in realitate foarte mare. De exemplu, mancarea este de cele mai multe ori cumparata in ambalaje, care se arunca. Unele dintre ele pot fi reprocesate si refolosite, dar majoritatea nu. Unele tipuri de articole din material plastic folosite pe sacra larga devin pur si simplu gunoaie inutilizabile; ele nu pot fi reciclate, asa ca trebuie arse in gropi speciale. Cand analistii mediului inconjurator vorbesc despre materialele reziduale, ei nu se refera doar la bunurile, care sunt aruncate la gunoi, ci si la reziduurile gazoase pompate in atmosfera. Asemenea exemple sunt dioxidul de carbon eliberat in atmosfera prin arderea de combustibili - cum ar fi motorina si carbunele la masini si respectiv centrale electrice -, cat si gazele eliberate in aer prin folosirea buteliilor cu carbon exercita o influenta majora in procesul incalzirii globale, pe care il au in vedere multi oameni de stiinta, in timp ce alte gaze ataca stratul de ozon dimprejurul pamantului. ² --- Dr. Gh. Mohan si Dr. A. Ardelean, Ecologia si protectia mediului, Editura scaiul, Bucuresti 1993, paginile 5-7 Anthony Giddens, Socologie, editia a 3-a, Editura Bic All, Bucuresti 2000, paginile 570 571. Se crede ca incalzirea globala se produce in modul urmator: cresterea cantitati de dioxid de carbon in atmosfera pamantului functioneaza precum geamul ce inveleste o sera; acesta permite razelor soarelui sa patrunda, dar actioneaza ca o bariera care le impiedica sa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clonare Umana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-clonare_umana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Anul 1997 a fost anul de rascruce pentru comunitatea internationala a oamenilor de stiinta. Clonarea umana - posibilitatea oferita de ingineria genetica de a obtine indivizi identici, in serie - a scandalizat intreaga lume, mai ales morala crestina. Tehnica genetica ce permite clonarea fiintei umane reprezinta, in realitate, o practica neo-alchimica pe care canoanele Bisericii o anatemizeaza, alaturi de vrajitorie si magie. Totusi, o reactie dura, prompta, formulata in termeni lipsiti de echivoc, vine din partea unui membru al Comitetului Consultativ National de Etica din Franta. Profesorul Jean-Francois Mattei considera ca Natiunile Unite trebuie sa declare, urgent, tehnica genetica a clonarii umane drept crima impotriva umanitatii. In Germania protestanta, insa, reactiile fata de clonarea umana s-au inscris pe alte coordonate etice. In ultimul numar al revistei Deutschland (decembrie 1997 - care apare prin Ambasada Germaniei si la noi), unul dintre cei mai renumiti experti in probleme de genetica, prof. Dr. Ernst Ludwig Winacker, isi face cunoscute conceptiile sale asupra clonarii umane. Din ianuarie 1998, prof. Winacker este presedintele Asociatiei Germane de Cercetare Stiintifica din Germania, este cofondator al Centrului de Genetica de la Universitatea Munchen si membru al Comisiei de ancheta Sanse si riscuri ale tehnologiei genetice. Mai mult, activitatea stiintifica a profesorului german a capatat si o conotatie religioasa (am putea spune chiar teologica), intrucat in prezent este presedintele Institutului de Tehnica-Teologie-Stiinte ale Naturii din Germania. Cum se imbina in gandirea acestui profesor german protestant stiinte precum Tehnica, Genetica si. Teologia? Eticianul german se arata suficient de realist pentru a intelege lipsa de perspectiva ale interzicerii prin lege a anumitor cercetari din acest domeniu delicat care este clonarea fiintelor vii. Dar conceptia sa despre lume si viata poate fi mai bine surprinsa din urmatoarele cuvinte consemnate in revista Deutchland : Miscarea inseamna modificare, refuzul a ceea ce este obisnuit. Din cand in cand este nevoie sa spargi structurile, pentru a rearanja lucrurile intr-o noua ordine. Primul copil despre care se spune ca s-a nascut prin clonare este o fetita. Ea a primit numele Eve si nu are decat mama, fiind o copie genetica in miniatura a acesteia. Controversata companie Clonaid a anuntat ca a sosit pe lume prima clona umana. In absenta unor materiale stiintifice detaliate legate de procedurile urmate, stirea nu a fost confirmata din surse independente. Se stie doar ca este vorba despre o fetita, care s-a nascut joi, prin cezariana, si a primit numele Eve. Cezariana s-a desfasurat foarte bine, a afirmat Brigitte Boisselier, presedinta societatii pentru clonare umana Clonaid. Aceasta a promis intr-o conferinta de presa ca va invita experti independenti sa certifice faptul ca Eve este o clona. Luna trecuta, Brigitte Boisselier, directoarea stiintifica a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conexiunea Dintre Stiinta Si Religie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-conexiunea_dintre_stiinta_si_religie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Stiinta a facut ca religia sa nu mai fie plauzibila, din punct de vedere intelectual? Elimina ea existenta lui Dumnezeu? Evolutia nu face oare ca ideea unei providente divine sa devina indoielnica? Biologia n-a aratat, de curand, ca viata si mintea pot fi reduse la chimie, facand astfel iluzorii notiunile de suflet si spirit? Mai trebuie sa sustiem ca lumea a fost creata de Dumnezeu? Sau, ca ne-a fost scris de Ceva sau Cineva sa existam? Nu-i oare posibil ca intreaga diversitate a naturii sa fie, pur si simplu, un produs al intamplarii? Intr-o epoca a stiintei, putem sa credem cu sinceritate in existenta unei directii, unui scop al universului? In plus, nu este religia responsabila pentru criza ecologica? Toate aceste intrebari alcatuiesc asa-numita problema a raporturilor stiintei si religiei. Stiinta si religia decurg, in final, din aceeasi dragoste radicala pentru adevar, care se afla in centrul existentei noastre. In consecinta, datorita originii lor comune, nu le putem permite sa mearga pe cai separate. Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii. De-a lungul timpului cele doua elemente vitale existentei au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. Cele mai importante ipoteze par a fi cele referitoare la aparitia vietii pe Terra, originea universului si a planetei noastre. Insa oamenii trebuie sa accepte religia ca o forma de comunicare cu puterea suprema, si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental. Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta. Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului. Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic. Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua. In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina. Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic din universul spiritual era Big-Bang-ul. Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui. Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva. Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise. Un om care a trait cu mii de ani in urma, deci nu era atat de evoluat psihic, nu avea cunostintele noastre de astazi, nu gandea ca noi contemporanii si avea probabil capacitate de intelegere primitiva. El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cortul Sfant Si Biserica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-cortul_sfant_si_biserica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cortul sfant avea 30 coti in lungime, 10 coti in latime si 10 coti in inaltime si erai impartit in doua parti: partea de dinainte, care era spre rasarit se numea, sfanta, si era lunga de 20 de coti; partea dinspre asfintit se numea sfanta sfintelor si era lunga de 10 coti. Pe trei laturi cortul era inchis cu scanduri de salcam ferecate cu aur. Tavanul de sus sau acoperisul era alcatuit din trei randuri de invelisuri, aruncate peste o culme de lemn de salcam, imbracata cu aur, si avand capetele lor lasate peste cei trei pereti. Invelisul cel de dedesubt era de panza alba de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, iar in tesatura lor au facut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinta. Al doilea invelis era de par de capra, si al treilea de piele de berbec vopsite in rosu. Sfanta sfintelor era despartita de sfanta printr-o perdea de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit pe care au facut chipuri de heruvimi, cu iscusinta alese; iar intrarea in sfanta se inchidea tot cu o perdea de panza de in, insa aceasta nu avea alesaturile si chipurile heruvimilor pe ea. Curtea dimprejurul cortului unde intra poporul, lunga de 100 de coti si lata de 50 de coti era inchisa de jur imprejur cu panza groasa de in, prinsa din 5 in 5 coti pe stalpi de lemn de salcam, inalti de 5 coti. Intrarea era spre rasarit si se inchidea cu o perdea de in rasucit. In sfanta sfintelor, in dosul perdelei de in, se afla chivotul Legii; acesta era de lemn de salcam, lung de doi coti si jumatate, larg de un cot si jumatate si inalt de un cot si jumatate, imbracat cu aur curat si pe dinauntru si pe din afara, avand in cele patru colturi patru inele de aur prin care se varau doua parghii din lemn de salcam, imbracate cu aur, cu ajutorul carora putea fi luat pe umeri si purtat din loc in loc. Acoperisul chivotului Legii era de aur curat, lung de doi coti si jumatate si lat de un cot si jumatate si avea la cele doua capete ale sale cate un heruvim de aur, ale caror aripi intinse acopereau chivotul. In chivot se aflau cele doua table ale Legii, nastrapa cea de aur cu mana, si toiagul lui Aaron. In sfanta se afla: 1. in partea dinspre rasarit, dinaintea perdelei de la sfanta sfintelor, la mijloc, jertfelnicul tamaierii; 2. in partea de miazanoapte, se afla masa plinilor punerii-inainte; painile se puneau pe doua talere; 3. in fata acestei mese, in partea dinspre miazazi, se ridica sfesnicul cel cu sapte lumini, de aur curat si frumos lucrat. In curte se vedea: 1. jertfelnicul pentru arderile de tot din lemn de salcam, imbracat cu arama; 2. intre altarul pentru jertfe si perdeaua care inchidea cortul, se afla un vas de arama pentru spalarea preotilor. Biserica Biserica este un edificiu (lacas sfant) construit si amenajat pentru practicarea cultului crestin. Dumnezeu a poruncit lui Moise sa faca un chivot din lemne ce nu putrezesc, acoperit pe dinauntru si pe afara cu aur curat care sa poarte in sine legea scrisa pe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Crearea Lumii Vazute - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-crearea_lumii_vazute_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Lumea vazuta cuprinde universul material in centrul caruia se afla omul. Invatatura crestina despre facerea lumii se fundamenteaza pe revelatia din Sfanta Scriptura: A facut Dumnezeu cerul si pamantul (Facere 1, 1). In lumea vazuta exista o legatura foarte stransa intre om si natura. Pentru a supravietui, omul are nevoie de lumea materiala care il inconjoara. Cuvantul creare exprima aducerea unui lucru de la nefiinta la fiinta. Crearea lumii din nimic nu inseamna ca lumea a aparut de la sine dintr-o materie preexistenta, ci este creatia lui Dumnezeu. Lumea si omul au fost create de Dumnezeu in mod liber si nu sunt eterne ci au un inceput si vor avea si un sfarsit. Timpul si spatiul sunt de asemenea finite si dau lumii caracterul trecator si limitat. Credinta crestina arata ca Dumnezeu a creat lumea dintr-un motiv si cu un scop. Toate au fost create de Dumnezeu din bunatate. El a dorit ca intreaga creatie sa se bucure de vederea luminii Sale. Dumnezeu a creat lumea pentru a se bucura de cele create si sa caute comuniunea deplina cu El. Existenta lumii vazute trebuie inteleasa de om ca modalitate de descoperire, de cunoastere si de iubire a lui Dumnezeu. Lumea a fost creata in 6 zile, iar in ziua a 7-a Dumnezeu s-a odihnit. Zilele semnifica o perioada nedeterminata de timp, ele putand fi o secunda sau un miliard de ani, pentru ca D-zeu este atotputernic Ziua I La inceput Dumnezeu a facut cerul si pamantul. Si pamantul era gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul Lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Si a zis Dumnezeu: Sa fie lumina! si a fost lumina. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina si a despartit lumina de intuneric. Si a fost sera, si a fost dimineata. Ziua a II-a In aceasta zi Dumnezeu a facut taria si a despartit Dumnezeu apele se sub tarie, de apele cele de deasupra tariei. Taria reprezinta cerul, iar apele de deasupra tariei reprezinta norii. Ziua a III-a In aceasta zi Dumnezeu a adunat apele de sub tarie la un loc si s-a aratat uscatul. Pamantul a dat din sine verdeata: iarba care face samanta dupa felul si asemanarea ei. Ziua a IV-a A facut Dumnezeu cei 2 luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei, si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, precum si stelele. Cresterea si dezvoltarea plantelor pe pamant pana in ziua a IV-a a fost posibila si fara existenta luminii, pentru ca unul din atributele lui Dumnezeu este acela de a fi lumina. Ziua a V-a In aceasta zi Dumnezeu a facut animalele cele mari din ape si toate fiintele vii care misuna prin ape, unde ele se gasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate, dupa felul lor. Ziua a VI-a A facut Dumnezeu fiarele salbatice si animalele domestice si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Apoi a facut Dumnezeu pe om dupa chipul sau, a facut barbat si femeie. Ziua a VII-a In aceasta zi Dumnezeu s-a odihnit. Un aspect specific al invataturii crestine este perfectiune lumii create.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Crearea Omului Dupa Chipul Si Asemanarea Lui Dumnezeu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-crearea_omului_dupa_chipul_si_asemanarea_lui_dumnezeu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ultima dintre fapturile lui Dumnezeu si, totodata, cea mai de seama dintre ele, este omul, cu care Dumnezeu incheie si incoroneaza intreaga creatie. Prin natura si demnitatea sa, omul se deosebeste de toate fapturile pamantesti, fiind insa legat de ele dupa cum este legat si de lumea curat spirituala. Omul a fost creat ultimul pentru a fi introdus in lume ca un rege in palatul sau, spuneau Parintii greci. Desi creat ultimul, omul ocupa locul de mijloc intre lumea curat spirituala si cea curat materiala; celei dintai ii apartine cu sufletul sau, iar celei din urma, cu trupul sau. El este punctul de intretaiere al celor doua lumi si o sinteza totodata a acestora; este, cum bine s-a zis in filozofia graca, un rezumat si o reprezentare in mic a lumii celei mari (macrocosmosul), adica un microcosmos. Crestinismul acorda omului o valoare cu totul deosebita. Dupa doctrina crestina omul este incheierea si incoronarea creatiei. Este punctul cosmic, singurul punct in care cerul si pamantul, vesnicia si vremelnicia se intretaie, unindu-se; intrucat omul apartine in acelasi timp si lumii spirituale si lumii materiale, lumi pe care le uneste prin dohotomismul naturii sale, el fiind prin aceasta o lume mica (microcosmos), coroana a lumii celei mari cum ne spune Marurisirea Ortodoxa: In urma a creat Dumnezeu pe om, care este alcatuit din suflet material si rational si din trup material, ca din aceasta alcatuire a omului, pe de o parte sa cunoasca adevarul, ca Dumnezeu este Creator al lumii spirituale, iar pe de alta, ca El a zidit si lumea materiala. Din aceasta cauza, omul se numeste si o lume mica, deoarece el poarta cu sine chipul a toata lumea cea mare. (Marturisirea Ortodoxa I, 18). Pozitia distincta a omului in lume este indicata in special de modul deosebit in care a fost creat el. Daca celelalte vietuitoare (plante si animale) au fost create atat ca principiu de viata cat si ca fapturi materiale din elementele pamantesti, numai prin cuvant, omul singur a fost creat de Dumnezeu printr-un act special, si anume i-a creat trupul din tarana, si i-a insuflat suflare de viata, sufletul, facandu-l fiinta vie (Facere 2, 7). Femeia a fost creata dintr-o coasta a lui Adam (Facere 2, 21). Prin aceste imagini se indica pe de o parte relatia stransa a omului cu lumea aceasta vazuta si cu Dumnezeu, iar pe de alta parte, proeminenta lui trupeasca si spirituala, primindu-si sufletul si trupul printr-un act special al lui Dumnezeu si nu ca celelalte fapturi. In acelasi timp, crearea speciala a omului scoate in evidenta constitutia dubla a fiintei lui, care se opune oricarei teorii care neaga fie principiul corporal, fie pe cel spiritual. Crestinismul vede in om fiinta creata cu o menire foarte inalta si iubita de Dumnezeu, fiinta care trebuie ridicata si mantuita, fiind singura din aceasta lume care poarta cu sine chipul lui Dumnezeu. Crearea lumii este descrisa de Moise, prin cuvintele: ,, Sa face om dupa chipul si asemanarea noastra, ca sa stapaneasca pestii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Crestinismul Pe Teritoriul Romaniei - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-crestinismul_pe_teritoriul_romaniei_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Voi incerca in cele ce urmeaza sa expun o serie de probleme ale raspindirii crestinismului, apoi ale formelor sale de organizare pe care le-a putut adopta pe teritoriul Romaniei, asa cum ele se prezinta astazi in lumina noilor cercetari istorice, arheologice si epigrafice. Din capul locului as vrea sa precizez ca la romani crestinismul este foarte vechi: potrivit unei traditii transmise de istoricul eclesiastic Eusebiu, in partile noastre, in Scythia Minor (Dobrogea) a predicat chiar Sf. Apostol Andrei. In al doilea rind, as dori sa subliniez ca cercetarea orginilor crestinismului la romani a constituit o preocupare constanta a istoricilor nostri laici si eclesiastici, deoarece ea s-a facut in strinsa legatura cu demonstrarea continuitatii noastre etnice pe pamintul pe care ne gasim azi. La noi, dovedirea continuitatii neintrerupte a populatiei autohtone in perioada migratiei popoarelor a devenit o problema cardinala si o datorie nationala, deoarece istoricii maghiari, slavofili sau germani din fostul Imperiu hasburgic au sustinut ca teritoriul Romaniei a fost golit de autohtoni, ca s-a produs un gol (vacum), iar acest vacum etnic a fost umplut cu slavi, huni, avari si alte neamuri, iar mai tirziu cu unguri si germani. Prin aceasta teorie tendentioasa se cauta justificarea din punct de vedere a ocuparii unor mari parti din teritoriul Romaniei de catre slavi, maghiari si germani1. Crestinismul a devenit astfel si un argument in favoarea continuitatii etnice, deoarece el apare de la un moment ca o caracteristica a lumii si civilizatiei greco-romane si, in acest sens, si a populatiei daco-romane, care a primit de timpuriu aceasta civilizatie. Orice urma crestina de pe teritoriul tarii noastre poate fi atribuita astfel, in primul rind, populatiei autohtone, nu migratorilor, caci acestia s-au crestinat mai greu si mai tirziu. In al treilea rind, as vrea sa accentuez ca raspindirea crestinismului in Romania si mentinerea lui de-a lungul vremii s-a facut in strinsa conexiune cu Imperiul bizantin. Bizantul a ramas, dupa retragerea autoritatii si armatei romane din Dacia la sfirsitul secolului III (anul 275), singura forta politica din Orient care s-a putut impune in fata migratorilor. Considerindu-se de jure mostenitorul fostului Imperiu roman, el s-a interesat de regiunile de la Dunarea de Jos care aveau, de altfel, si o mare importanta strategica pentru soarta provinciilor din Peninsula Balcanica si chiar a capitalei insasi. Strapungerea frontierei dunarene insemna patrunderea in interiorul imperiului a valului popoarelor migratoare si periclitarea vietii pasnice a locuitorilor. In plus, Patriarhul de Constantinopol se simtea responsabil pentru grija sufleteasca a locuitorilor de aici si de aceea a fost activ in raspindirea crestinismului la Dunarea de Jos. Iata citeva coordonate ale crestinismului in Romania in primele sapte veacuri, de care trebuie sa se tina seama in orice prezentare. Am afirmat mai sus ca crestinismul la romani]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Culte Si Cultura</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-culte_si_cultura.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Am citit majoritatea referatelor privind religia din aceasta colectie. Desi nu sunt un credincios militant, nici macar unul practicant, cred in Dumnezeu care, prin suflul efectuat pentru a de viata lui Adam, se afla si in mine. Nu pretind ca eu as fi Dumnezeu ca adeptii uneia din religiile mapamondului. Nu, dar Dumnezeu se afla si in mine si prin asta am, ca si preotul, liberul arbitru. Deci nu simt necesitatea unui tert, fie persoana (preot) sau institutie (biserica) pentru a mijlocii intre mine si Dumnezeu. Vizitez insa cu mare placere bisericile apusene, nu si pe aceea Ortodoxa Chiar daca aceasta presupusa Persoana ar beneficia de vesnicie ca atribut al vietii, al existentei Sale nu intra in conceptia (a nu se confunda cu capacitatea de intelegere) mea. Admit mai degraba un Dumnezeu ciclic, nu vesnic, ceva ce aduce cu cosmosul actul in expansiune, dar care va sfarsi in gaura neagra din care s-a nascut, spre a se renaste ca Brahma. Sunt botezat Ortodox, dar am facut scoala la o institutie Catolica, iar adolescenta am petrecut-o intr-un mediu Protestant. Probabil sunt un eretic deoarece refuz indulgentele papale sau binecuvantarea de dezlegare oferita de preotii Ortodocsi. Daca ma caiesc sau nu dupa pacate savarsite cu sau fara discernamant, este o problema intre mine si Dumnezeul care se afla in mine. Etica mea contine cele 10 porunci dictate de Dumnezeu lui Miose, un evreu considerat azi necredincios fiindca urmasii sai nu accepta pe Iisus drept Mesia, fiul lui Dumnezeu. Oare aceasta o fi cauza ca preotii ignora in viata de zi cu zi cele 10 porunci? . Ma indoiesc ca Harul conferit de Hirotonisire se mentine daca persoana care l-a capatat greseste (pacatuieste) des. Daca gresesc in aceasta presupunere lamuriti va rog masele de enoriasi sa faca ce face popa, caci face ce face sub binecuvantarea Harului de care dispune. Probabil din aceasta cauza preotii canta Sfanta Evanghelie, sa nu se poata intelege ce spune. Oare a auzit cineva ce spune popa? In primi 7 ani (de acasa) care prin DECRET au devenit 6, copilul este educat de parinti, daca au timp pentru el. Educatia primita este calitativ legata de mediul social in care traiesc parintii, invers proportional cu venitul lor In familiile sarace copii sunt crescuti in nevoi, deseori invata si ce este foamea. Cu toate acestea capata o etica sanatoasa, in spiritul celor 10 porunci. Este adevarat ca marea pacoste mostenita din mosi stramosi capra vecinului deformeaza putin educatia. Ce fac preotii pentru a o corecta? In familiile instarite educatia este inlocuita de satisfacerea tuturor dorintelor copilului. Parintii nu au timp dar au bani sa cumpere chiar luna de pe cer daca odrasla o solicita. Este asta o educatie? Eu cred ca nu. Ce fac preotii pentru a o corecta? Canta popeste in biserica! Si copilul incepe cu o tigara si termina cu droguri tari inainte de a termina gimnaziul. De ce canta oare popa si nu enoriasii sai? Bisericile mai apusene (Catolice, Protestante)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cum Trebuie Sa Creada Tinerii Astazi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-cum_trebuie_sa_creada_tinerii_astazi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Numele sau este de origine greaca Andreia (insemnand barbatie sau valoare) si se pare sa fi fost destul de raspandit printre evreii din secolele II si III i. Hr. In cronologia Apostolatului Crestin, cel care se bucura de prima informatie si prezentare este Sfantul Andrei, care va primi in cosecinta supranumele de Cel Dintai Chemat (la apostolate). Sfantul Andrei s-a nascut, impreuna cu fratele sau Simion, supranumit si Chefa (Petru), in familia lui Iona, dupa cum ne informeaza Sfantul Ioan, Apostolul si Evanghelistul reproducand cuvintele A doua zi Iisus voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis: Urmeaza-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. Betsaida, nume derivate din armaicul Bet-saida insemnand Casa pestilor sau Casa pescuitului, este o localitate asezata pe malul lacului Ghenizaret, deci in Galileea, nu departe de Capernaum. Cetatea este numita Cetatea lui Andrei si Petru, dar si a lui Filip, un alt Apostol al Domnului. Tot aici se va produce si minunea inmultirii painilor si pestilor si saturarea celor ca la cinci mii. In acest timp, Iisus S-a dus in munte sa se roage. In drum spre Betsaida, avand vantul impotriva, ucenicii se chinuiau vaslind. Iisus a venit la ei Umbland pe mare. Vazandu-l, ucenicii s-au tulburat, dar Iisus le-a zis: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti. Suindu-Se pe corabie, vantul s-a potolit. Numele Andrei deriva din grecescul Andreas, care inseamna viteaz, barbatesc. Acesta este un nume grecesc, desi Sfantul Apostol Andrei era iudeu. Acest nume este intalnit in opera lui Herodot, Plutarh, Pausanias. Acest nume, ca si acela de Filip sau Nicodim, devenit foarte comun la iudei sub influenta greasca, incepand cu secolul II inainte de era crestina. In Talmudul din Ierusalim se vorbeste de un rabin numit Andrei. Ocupatia Sfantului Andrei inainte de a deveni ucenic al lui Iisus era aceea de pescar. Dintre cei ce vor deveni Apostoli ai Domnului, mai practicau ocupatia de pescari, pe langa Andrei si Simion-Petru, si Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu. In timpul activitatii publice a Mantuitorului si chiar dupa inviere, ucenicii Domnului isi vor practica meseria de pescari, cand ocazia si necesitatea se iveau. Deci fratii Andrei si Simion-Petru aveau, ca sa zicem asa, situatie buna din punct de vedere social in momentul cand au fost chemati in randul ucenicilor Domnului. Faptul este important si trebuie subliniat, pentru a cunoaste ca ei, ca si fiii lui Zevedeu, renuntau la aceasta situatie certa, dand urmare, dintr-un impuls launtric, chemarii pe care le-o va adresa Mantuitorul de a deveni in ceata apropiatilor Sai. Cum s-a aratat, Sfantul Apostol Andrei si-a insusit, laolalta cu ceilalti Apostoli si in aceleasi conditii ca acestia, cuprinsul invataturii evanghelice; astfel incat, Iisus putea sa-i numeasca pe cei mai apropiati ucenici ai Sai prieteni. Sfantul Apostol Andrei si Intemeierea Bisericii din Scitia Mica (Dobrogea). Este mai presus]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cunoasterea Lui Dumnezeu - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-cunoasterea_lui_dumnezeu_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Privita din perspectiva gnoseologica, Revelatia concentreaza in sine, ca intr-un focar luminos, intreaga teologie dogmatica, prinsa in unitatea ei integral-structurala ca un veritabil sistem organic spiritual. Partile componente ale sistemului - totalitatea adevarurilor spirituale descoperite de Dumnezeu cel Tripersonal persoanei umane - nu se afla in pozitie liniara, unele langa altele ca elementele marilor unitati mecanice, ci intrepatrunzandu-se, unele intr-altele, ca in marile ansambluri organice, pastrandu-si fiecare intacta si nestirbita unitatea ei. Adevarul, dogma centrala sau axiala, in dogmatica crestina este cea referitoare la Dumnezeu Insusi privind existential, fiintial si personal - se intelege, atat cat este cu putinta omului sa sesizeze din lumea divina si din cele ce sunt imprejurul ei, prin mijloacele lui firesti de cunoastere: ratiunea si contemplatia sporite in puterea lor de patrundere si de comprehensiune perceptiva, de energiile necreate ale Fiintei infinite a lui Dumnezeu. In cunoasterea dogmatica a lui Dumnezeu si a atributelor (lucrarilor sau iesirilor) Lui, se accentueaza, in consens cu intreaga traditie patristica rasariteana, o cunoastere rationala, catafatica, afirmativa si o cunoastere tainica, negraita, prin experierea interioara sau apofatica, veritabila cunoastere a lui Dumnezeu atat cat ii sta omului in putinta sa cunoasca din zona transcendenta a Divinului, prin ratiunea lui sporita in puterea ei perceptiv-comprehensiva de energiile necreate ale infinitei Fiinte spirituale a lui Dumnezeu Cel in Treime personal existent. Prin cea dintai dobandim o cunoastere a lui Dumnezeu ca Ratiune creatoare, proniatoare si desavarsitoare a intregii creaturi, logic exprimabila intr-o forma inteligibila pentru intelectul uman. Este vorba aici de Dumnezeu coborator, prezent in lume prin infinitele Sale lucrari care confera subzistenta, sens si valoare lumii create. In al doilea fel de cunoastere, ne gasim in fata lui Dumnezeu considerat in Sine, in fata infinitatii Fiintei si Esentei Lui suprafiintiale si supraesentiale. Cunoasterea catafatica se conciliaza perfect cu formularea logic-rationala, prin cuvinte, pe cand cunoasterea apofatica e dincolo de orice formulare logic-rationala. Cele doua feluri de cunoastere se intregesc; clarifica tot mai puternic Transcendeta divina ca suprem obiect al cunoasterii spre care aspira spiritul nelinistit al omului ca la unicul liman capabil sa potoleasca in integritatea ei, nevoia omului de a cunoaste existenta in totalul ei, considerata sub specie aeternitatis, ca si destinul sau personal. Cunoasterea apofatica ca si cea catafatica porneste de la lume, insa cea dintai urca dincolo de lume, spre Oceanul fara marginire al Fiintei divine. In cunoasterea apofatica omul se simte pe sine in mod pregnant persoana in fata lui Dumnezeu, Persoana Suprema, a carei nebanuit de adanca taina omul o simte extrem de accentuat, de profund si de presant. Clarificarea lui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Crestinism</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-despre_crestinism.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Departe de a se simti constrans si lipsit de libertate aceasta rinduiala si lege ortodoxa, crestinul s-a simtit in siguranta, iar cinele-a lepadat si incalcat s-a simtit ca umblind pe nisipuri miscatoare. Daca cineva i-ar lua crestinului ortodox biserica la are merge duminica si in sarbatori, preotul care-i slujeste si-i sfinteste casele, icoanele la care se roaga, crucea de pe mormant, Pastile si Craciunul, sarbatoarea Sfantului Ion, a Sfintului Gheorghe, a Sfintului Nicolae si a tuturor celorlalti sfinti, hramurile minastirilor, cimitirele si parastasele, sfintele moaste aparatoare de primejdii si de necazuri, metaniile si postul, candela, luminarile si tamiia, binecuvintarea piinii si a mesei, sfintirea caselor de Boboteaza, semnul crucii la culcare si la sculare, la asezarea si la ridicarea de la masa, la plecarea si intoarcerea de la drum, daca l-ar lipsi de toate acestea, l-ar lipsi de Dumnezeu Insusi. Pentru ca in toate acestea crestinul ortodox traieste prezenta lui Dumnezeu si lucrarea Lui in lume, prin toate acestea ci vorbeste, comunica cu Dumnezeu. Aceste toate sint, de fapt, intruparea credintei omului in Dumnezeu. In ele credinta este vietuire. A crede in Dumnezeu inseamna a trai intr-un anume fel, a te scula si a te culca intr-un anume fel, a porni la drum si la lucru intr-un anume fel, a te naste, a te insoti cu femeia ta si a muri intr-un anume fel; totul determinat de credinta ca exista un Dumnezeu care ne-a creat pe noi si tot ceea ce exista in jurul nostru, care ne poarta de grija, care ne iubeste si in care nadajduim. Sa luam de exemplu grija pentru cei morti, foarte mult dezvoltata la noi, incepind cu spalarea si primenirea celui mort, continuind cu para-stasele si pomenirile la trei zile dupa moarte, la sase zile, la noua zile, la trei saptamini, la patruzeci de zile, la trei luni, la sase luni, la un an, apoi, in fiecare an pina la sapte si in continuare la toate soroacele anuale cind se face pomenirea de obste a mortilor (mosii de iarna si de vara. ). Ce altceva alimenteaza aceasta extraordinara daruire si grija pentru morti daca nu credinta in inviere, care este temelia credintei noastre crestine si care este nebanuit de adinc inradacinata in fiinta noastra.? Ne-am lepadat multi dintre noi, la vremuri mai grele, de post, de sarbatori, de mersul la biserica, de rugaciune, dar nimeni sau foarte putini sint cei care si-au aruncat parintii in mormant fara slujba si i-au uitat in ziua inmormintarii. Ravna cu care ne purtam de grija mortilor este in acelasi timp manifestare a nadejdii noastre in inviere dar si suport al vietii noastre inradacinate de acum in Dumnezeu, adica dincolo de aceasta lume. Romanul a pastrat credinta in Dumnezeu asa cum a primit-o din mosi-stramosi pentru ca a ramas credincios si a pastrat cu sfintenie aceste rinduieli crestinesti, aceste semne exterioare, repere existentialc fundamentale, care i-au aratat permanent clea spre Dumnezeu. Cre-dinta romanului nu a fost una a argumentelor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Sarbatori - Impartiri Si Importanta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-despre_sarbatori_impartiri_si_importanta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cuvantul sarbatoare vine din latinescul,, servatoria format de la verbul,, servare -adica a pastra, a conserva, a respecta: 1 Decembrie, de pilda, este zi de sarbatoare pentru poporul nostru pentru ca ea ne trezeste respectful pentru acel important eveniment istoric (Unirea din 1918). Sarbatorile religioase, insa, in inteles crestin-ortodox, sunt acele zile in cursul anului bisericesc in care credinciosii respecta sau cinstesc fie Persoanele Sfintei Treimi, fie anumite fapte si evenimente din istoria mantuirii (Nasterea Domnului, Invierea Sa), fie persoanele sfinte care au placut lui Dumnezeu, care se roaga pentru noi si care stau de-a dreapta Tatalui in Ierusalimul cel ceresc (Sfanta Fecioara, Sfintii). Daca oamenii cinstesc in viata lor sarbatorile lumesti, adica acele evenimente care s-au petrecut pe pamant si care n-au importanta pentru om decat in timpul vietii sale, cu atat mai mult ei sunt datori sa cinsteasca sarbatorile crestine, adica acele evenimente care privesc nu doar viata noastra pamanteasca, ci si soarta noastra in vesnicie-adica mantuirea. Sarbatorile sunt asa dar o odihna pentru trup, dar mai ales un ragaz pentru suflet, cand fiecare crestin isi lasa deoparte grijile lumesti si se ingrijeste de mantuire: ii multumeste lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, se caieste pentru pacatele sale, cere ajutorsi sprijin Maicii Domnului si Sfintilor impotriva ispitelor vrajmasului. Din prima clip ace s-a intemeiat Biserica (de la Cincizecime) sarbatorile au fost o mare bucurie pentru crestin: ele sunt cele care aduna in jurul Bisericii si slujitorilor ei (preotii) pe toti crestnii si-I uneste cu Biserica cea triumfatoare, aflata in ceruri (cu Mantuitorul, cu Maica Domnului si cu Sfintii). Sarbatorile din calendarul ortodox sunt foarte numeroase: unele se cinstesc mereu la aceiasi data (Nasterea Domnului-25 decembrie, Sfantul Gheorghe-23 aprilie, Inaltarea Sfintei Cruci-14 septembrie), altele se sarbatorescin functie de data Pastelui (Floriile cu o duminica inainte, Inaltarea la 40 de zile dupa). De asemenea, unele sarbatori se numesc praznice imparatesti (fiind cele mai inseminate dintre toate) si sunt inchinate Persoanelor Sfintei Treimi, evenimentelor din viata pamantesca a Mantuitorului (Pogorarea Duhului Sfant, Nasterea Domnului etc.) si Maicii Domnului (Nasterea Maicii Domnului, Bunavestire etc); altele se numesc sarbatori ale sfintilor: Sfantul Nicolae, Sfantul Andrei, Sfantul Vasile etc. Praznicile imparatesti au slujbe foarte bogate, cu o seara inainte se face priveghere, iar in calendar sunt inseminate cu o cruce rosie intre doua paranteze. Celelalte sarbatori au slujbe mai simple inseminate in calendar cu cruce rosie simpla sau cu o cruce rosie cu o singura paranteza. Cele mai mici sunt insemnate cu cruce neagra. Asadar noi, crestinii, trebuie sa cinstim sarbatorile din trei motive: in primul rand ca sa cinstim pe sfinti, in al doilea rand ca sa ne exprimam dragostea, evlavia si recunostinta fata de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Violenta, Violenta In Familie Si Rolul Familiei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-despre_violenta_violenta_in_familie_si_rolul_familiei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Notiune quasi-abstracta, un fapt, o intamplare, simpla coincidenta sau o. realitate terifianta a secolului XXI- lea? Departarea de normalitate, de pastrarea unor anumite principii moral-etice si spirituale au reusit sa se propage in constiinta si spiritualitatea zilelor noastre. Au reusit sa se propage in constiinta si deprinderile multora dintre cei cu care convietuim- sentimentul intolerantei, al dezbinarii, al urii. Din punct de vedere istoric consider ca aceasta manifestare generalizata isi are punctul de plecare inca din momentul savarsirii crimei biblice a urmasilor protoparintilor Adam si Eva-Cain razbunandu- se asupra fratelui sau Abel, omorandu- l. In aceasta conjuunctura poate fi invocat si pacatul primordial- mandria cat si pacatul maniei. Mania este o dorinta aprinsa, prin care cel maniat cauta sa- si razbune nereusita asupra celui ce l- a intristat sau a nemultumirii razvratite. Deplasandu- ma cu ajutorul si puterea imaginatiei si alcatuind o bucla in timpul uman masurabil-cronos- sunt ferm convins ca urmasii lui Cain sunt cei ce promoveaza ideea unei societati bazate pe principiul violentei si a impunerii in orice modalitate sau mijloace. Sintagma lumii antice Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte este revalorizata. In aceasta conjunctura ei apeleaza la o alta fateta a fenomenului violentei ce este promovata din epoci istorice la grad de. arta a. dialogului, diplomatiei. Mecanismul este usor de sesizat: violenta verbala, gestuala o vor precede pe cea comportamentala. Cu alte cuvinte, arta diplomatiei se intrebuinteaza de anumite stereotipii declansand ura sociala si poate si cea mai grava forma ce alimenteaza factorii de risc in declansarea unui conflinct ura inter-etnica. Lideri mondiali ce- si aroga drepturi de iluminati mediatori, facatori de pace si organizatiile politico-economice mondiale mascheaza violenta sub ideea nobila a luptei impotriva intolerantei, pauperitatii si a terorismului. Astfel, intr- un registru mult mai fin, confruntarea ideilor se duce si pe un climat social guvernat de tendinta de mondializare, uniformizare a valorilor. Din propriul meu punct de vedere se incalca multe din legile firesti, unanim recunoscute de toate culturile si civilizatiile actuale. Gandurile meschine si interesele economice ale marilor forte ce dicteaza sunt subtil introduse de o politica promovata pentru prima oara in istorie de catre Iluminism- Liberte, egalite, fraternite intr- un ambalaj extrem de atractiv al principiilor democratiei. Si cum sa nu observati si dumneavoastra ca in acest inceput de mileniu, un om puternic, credibil si de succes e acela ce poseda pe langa capital material si o pseudo- calitate- temperament vulcanic, ardent in sustinerea unor asa- zise proiecte sau a promovarii Eu-lui persona, indiferernt de situatie. Astfel, omul mileniului trei trebuie sa- si insuseasca si sa- si imbogateasca caracterul atat la nivel inalt cat si in viata cotidiana. In actualul context consider ca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dictionar - Hinduism</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-dictionar_hinduism.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dialogul filozofic dintre Arjuna si Krisna, scris probabil in jurul sec. II sau III dupa Hr. Sau mai devreme Sufletul suprem sau Esenta suprema a universului nematerial, necreat, necircunscribil, atemporal. Brahman este conceput ca fiind trinitatea: Brahma, Visnu si Siva Zeul indian al intelepciunii si al prudentei. Este reprezentat ca un om mic de statura, rosu sau galben, cu cap de elefant Hanuman Zeul-maimuta indian Hinduism Sistem religios si social autohton al Indiei Indra Marele zeu national al indo-arienilor. Persoanele care il cinstesc cred ca produce tunetul si ploaia, ca isi copleseste dusmanii si ca ii rasplateste pe inchinatori cu prada dobandita ca rezultat al victoriilor sale Karma In hinduism, termenul se refera la toate consecintele morale ale faptelor unei persoane. Aceste consecinte sunt considerate ca determinant al soartei cuiva in existenta sa viitoare Krisna Cea de-a opta intrupare a lui Visnu si una dintre cele mai adorate dintre zeitatile hinduiste Laksmi Zeita hinduista a frumusetii si bogatiei. Ea este consoarta lui Visnu Maya Magie; puterea prin care lumea fizica este creata sau facuta cunoscuta Parvati Zeita indiana considerata fiica Himalaiei Risi Poet sau intelept hinduist inspirat Sarasvati Consoarta lui Brahma si zeita invataturii, a muncii si a oratoriei Soma Personificarea bauturii din planta soma, o vita est-indiana fara frunze, care produce un vin laptos. In hinduism, personificarea acesteia este cinstita ca divinitate. Upanisade Tratate speculative ce se ocupa de natura omului si a universului. Aceste scrieri formeaza o parte tarzie din literatura vedica. Cele mai timpurii upanisade dateaza, probabil, din sec. VIII i. deHr. Varuna Zeitate cosmica suprema a hinduismului. Este considerat creatorul, conducatorul si in deosebi pazitorul lumii cosmice Veda Cea mai veche literatura sacra a hinduistilor. Termenul se poate referi in chip deosebit la una sau la toate cele patru colectii canonice de imne, rugaciuni si formule liturgice servind drept baza pentru intreaga literatura si religie vedica Visnu A doua zeitate (al doilea zeu) din trinitatea hinduista, numit si Pastratorul Yogi (n) Persoana care practica yoga, adica disciplina mentala a concentrarii propriei atentii, in intregime, asupra unui anumit obiect abstract sau concret in ideea de a realiza identificarea constiintei cu acel obiect]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dimensiunea Religioasa A Existentei - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-dimensiunea_religioasa_a_existentei_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Religia este o componenta importanta a culturii unui popor. Sentimentul religios se manifesta atat in cadrul bisericii, cat si in afara ei. Componenta religioasa a culturii romane este foarte vie in perioada premoderna. In Evul Mediu crestinismul devine o religie bazata pe carte. Cartile de cult erau scrie in limba slavona Incepand cu secolul al VII-lea, limba slavona, limba oficierii serviciului divin in biserica, incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana. Apar traducerii in limba romana si creatii individuale fie in cadrul bisericii, ca literatura religioasa, fie in afara ei, ca literatura de inspiratie religioasa. Primele forme de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate de religia crestina, de institutia ecleziala si de necesitatea comunicarii in interiorul comunitatii de credinta. Manuscrisele crestine in limba slavona si in limba romana, apoi tipariturile deschid calea pentru exprimarea sentimentului religios. In 1508 calugarul Macarie tipareste la Targoviste Liturghier (carte bisericeasca, folosita in cadrul slujbelor). Astfel odata cu aparitia tiparului cartile s-au extins si au inlesnit trecerea la limba romana in biserici. Un rol important l-a avut si diaconul Coresi care mai bine de 20 de ani, tipareste in limba romana cartile fundamentalale bisericii. Sirul tipariturilor lui Coresi incepe in 1559, cu Catehismul. Catehismul ortodox este cartea in care se cuprinde pe scurt invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe. Dupa Catehism, activitatea de tiparire a cartilor sfinte in limba romana se contiunua cu: Tetraevanghelul (1561), Liturghier (1570), Pravila (1570-1580), Cazanie si Molitvenic (1564), Psaltire (1570). In 1581 apare ultima publicatie romaneasca a lui Coresi, Cartea cu invatatura. Toate cartile lui Coresi s-au raspandit in zona Brasovului pe tot teritoriul locuit de romani, au fost singurele folosite apropae 100 de ani. In felul acesta, Coresi a avut pe langa rolul important de a cultiva sentimentul religios si rolul de a pune bazele limbii romane literare. Alti carturari de seama vor realiza tiparituri si traduceri de carti bisericesti, chiar lucrari originale, contribuind la imbogatirea limbii noastre literare. Printre aceestia se numara si Mitropolitul Varlaam. Cea mai importanta opera a sa este Cazania lui Varlaam sau Carte romaneasca de invatatura Dumenecele preste an si la praynice imparatesti, care cuprinde 74 de predici. Cazania lui Varlaam are parti comune cu cu Cazania lui CoresiUltima carte cu caracter religios publicata in anul 1645 de mitropolitul Varlaam se numeste Raspunsul Catehismului In anul 1648 Simion Stefan realizeaza traducerea intergala a Noului Testament de la Barlad. Mitropolitul Dosoftei care se inspira din izvoarele autentice ale ortodoxiei si incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in biserica. Cea mai importanta opera a sa estePsaltirea spre versuri tocmita care cuprinde de 151 de psalmi din Vechiul Testament si care a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dimensiunea Religioasa A Existentei - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-dimensiunea_religioasa_a_existentei_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In Dacia, crestinismul patrunsese, chiar de la inceputul colonizarii romane, adus de legionari. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi crestinismul de baza sunt latinesti: Dumnezeu (de la Dominus Deus), duminica, cruce, crestin, biserica, lege sacra, cuminecare, rugaciune, altar, Scripturi, sfant mai ales in cuvinte compuse ca Santa Maria, San Petru, San Nicolae, deoarece in limbajul current, a fost inlocuit cu Sfant, prin contaminare cu slavonul seventu. Cu toate acestea, organizarea ecleziastica, instalarea unei ierarhii bisericesti au asteptat sfarsitul marilor navaliri barbare si coincide cu perioada de glorie a primului Tar bulgar, deoarece au pastrat slavona veche drept limba bisericeasca pina la sfirsitul secolului al XVII-lea, insa tot timpul au fost supusi de departe, patriarhatului Constantinopolului. Urmarea este ca cei mai multi termini privitori la organizarea ecleziastica, precum si la teologie sau la literature religioasa sunt de origine slavo-greaca. Fiecare sat, ne spune Wilkinson, isi avea mica lui biserica. Bisericile acestea de tara erau destul de saracacioase, fiind uneori construite din lemn. In schimb cele mai multe biserici din orase, precum si cele din manastiri, erau facute din caramida, sau din piatra, iar interiorul era cel mai adesea bogat impodobit. Numarul bisericilor si al manastirilor ce se afla inauntru si inafara oraselor este necrezut de mare, scria Raicevich in 1788. Vreo yece ani mai tarziu, Wilkinson numara 70 de biserici la Iasi, iar la Bucuresti nu mai putin de 360 de biserici si 20 de manastiri. Cifrele acestea ni se par exagerate. Numarul preotilor era si el destul de mare. Wilkinson spune ca erau vreo 15000. Tot pe vremea aceea (anii 1810) Dionisie Fotino da cifra, care pare mai exacta de 10278. Preotul traia cel mai adesesa din banii de pe slujbe (platiti cel mai adesa de tarani, in natura), insa la randul sau, trebuia sa dea o suma de bani episcopului sau mitropolitului. Preotii ca si calugarii, se recrutau aproape toti dintre tarani. De aici infatisarea lor necioplita si invinuirea ca nu stiu de nici unele, aduse de cele mai multi de catre observatorii straini. Laurncon sustine ca este greu sa afli in Europa un cler mai nestiutor, mai superstitios decat cel din tara romaneasca. Aproape toate manastirile din cele doua Principate erau ctitorii domnesti sau ctitoriile vreunui mare boier, pe care urmasii tineau cu tot dinadinsul sa le intretina, sa le inzestreze cu noi mosii, incat, la inceputul secolului al XIX-lea proprietatile bisericesti reprezentau 1/3 din totalitatea pamantului arabil al tarii. Strainii, arata care mai de care, importanta data, (in toate paturile sociale ale populatiei), recomandarilor si interdictiilor Bisericii, de care trebuie sa se tina seama cu mare grija. In privinta posturilor foarte aspre-, Wilkinson spune ca romanii mai curand ar muri, decat sa se atinga, si bolnavi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dumnezeu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-dumnezeu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Teologii sustin ca Dumnezeu ar fi spus tot ceea ce avea de spus oamenilor cu ocazia redactarii Bibliei, dupa care a intrerupt orice contact cu oamenii, n-a mai dat niciun semn de viata. Dupa cum se stie, textele Bibliei au fost transmise de spirite inteligente, prin medii aflate in stare de transa, in mai multe epoci istorice. Cei de dincolo n-au incetat insa niciodata sa transmita noi si noi comunicari oamenilor pe pamant, intr-o forma si cu un continut adaptat de fiecare data conditiilor istorico-sociale ale epocii. Comunicarile au loc si in zilele de astazi. Conform acestora, in univers exista un numar mare de nuclee energetice inteligente imateriale. Suma acestor inteligente este numita ca Tot ce este (echivalentul Dumnezeului religiilor monoteiste). Biserica crede ca Dumnezeu ar dispune de un rezervor de suflete, care nu au apartinut niciodata unui corp, inainte de formarea embrionului uman. Sufletul ar fi creat de Dumnezeu abea in momentul in care este insuflat in materie. Aceasta afirmatie sta insa in contradictie cu idea transcedarii timpului de catre suflet dupa moarte. Comunicarile din cealalta lume afirma mereu ca Tot ce este a creat sufletele nu la nasterea oamenilor, ci cu mult inainte. Sufletele sunt componente ale Tot ce este. Tot ce este (energie multidimensionala) s-a fragmentat voluntar, cu scopul de a se manifesta in cele mai diverse forme, de a experimenta cele mai variate cai de existenta, de a-si crea posibilitatea evolutiei sale proprii, neincetate. Sufletele s-ar afla deasemenea intr-un proces etern de evolutie. Ele urmeaza cicluri de incarnare voluntara, pe diferite planete din univers, inclusiv pe planeta noastra. Despre forta multidimensionala universala exista doua ipoteze: a) ar fi o faptura supranaturala, personificata, atotstiutoare, atotputernica, separata de creatii (Dumnezeul religiilor monoteiste). b) ar fi un principiu natural, imperfect, in eterna evolutie, parte integranta a propriilor sale creatii (Tot ce este). Panteismul sustine omniprezenta a Tot ce este. Dumnezeu (dupa mari fizicieni ca: Max Planck, David Bohm etc) nu este profesorul de la catedra iar oamenii, scolarii din banci, ci fiecare om, piatra, planta, animal, fiecare planeta, este o parte din corpul lui Dumnezeu. Stagnarea si involutia spirituala in cursul timpului a produs diferentierea sufletelor. Create egal initial, sufletele au evoluat inegal in cursul timpului. Nu exista (si nu va exista niciodata) un punct final, o stare de fericire eterna (promisa de religii). Aceasta stare de pseudo-fericire ar reprezenta adevarata moarte spirituala, plictiseala, stagnare. Fara reperul de contrast nefericire cum ar putea cineva simti ce e fericirea? Cum ar putea cineva defini ce e intunerecul, daca nu vede lumina, cum ar putea cineva defini caldura, daca nu simte frigul etc? Stiinta recunoaste ca materia este de fapt numai o forma de energie (energie condensata). Atomii sunt formati practic din spatii goale. Materia se aseamana unui balon umflat in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dumnezeu Creatorul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-dumnezeu_creatorul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Toata faptura vazuta si nevazuta a fost creata de Dumnezeu din iubire. Omul, coroana intregii creatii, are menirea cea mai inalta dintre toate fapturile; aceea de a sta intr-o neintrerupta legatura cu Creatorul sau, cu Parintele sau Ceresc, pentru a-i cunoaste voia si a o implini. Cunoscandu-L pe Dumnezeu si implinindu-i voia, omul poate sa ajunga la desavarsire si la mantuire. Prin revelatie naturala intelegem toate invataturile despre existenta si insusirile lui Dumnezeu, pe care le desprindem cand privim cu luare-aminte la toata zidirea lui Dumnezeu. Asa cum o creatie libera vorbeste si despre autorul ei, la fel si ordinea, frumusetea si armonia din natura marturisesc un Facator atotputernic, un ziditor iscusit si atotintelept. Fericitul Augustin spunea: Intreaba lumea, podoaba cerului, si vezi daca nu-ti raspunde dupa intelegerea ei: <<Dumnezeu ne-a creat! >> Revelatia divina sau descoperirea dumnezeiasca este actiunea prin care Dumnezeu se descopera oamenilor, adica le face cunoscuta voia Lui, dorintele si poruncile Lui pentru ca ei sa-L adore cu vrednicie, sa-i implineasca voia si, prin acestea, sa ne mantuiasca. Revelatie supranaturala: Revelatia naturala nu ne este insa de ajuns pentru mantuire. De aceea, Dumnezeu vine sa Se descopere oamenilor direct prin Revelatia supranaturala. Astfel, primim de la Dumnezeu adevaruri de trebuinta pentru mantuire pe care le intelegem numai prin credinta. Revelatia supranaturala a fost transmisa de Dumnezeu in mod direct sau prin alesii sai anume ingeri, prooroci, trimisi si, deseori, a fost insotita de semne si minuni, aratand prin aceasta ca toata creatia ii este supusa. Dumnezeu S-a descoperit lui Adam si Evei, patriarhilor, lui Moise, profetilor, iar la plinirea vremii, prin Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Sau. Descoperirea divina, in persoana Domnului nostru Iisus Hristos este punctul cel mai inalt al Revelatiei divine supranaturale, prin El refacandu-se revelatia dintre om si Creator. Revelatia supranaturala s-a incheiat odata cu ultima scriere a Noului Testament. Cele doua forme ale Revelatiei divine sunt intr-o deplina unitate. Facerea lumii Pe un drum de munte s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt: -Am auzit ca mergi des la Biserica si te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu? Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: -Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost azi la pasune? -Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! -E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atottiitorul. cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea luiDumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire? Mai icape indoiala?]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dumnezeu Exista</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-dumnezeu_exista.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In timpul citirii articolului incriminat am fost obsedat de ideea: exista batatura care tocmai ma sacaie? Daca nu ne referim la o numire expresa Dumnezeu, caruia oamenii iI sunt asemanatori exista o entitate careia cosmosul, galaxiile, planetele, flora si fauna acestor planete i se supun. Este o LEGE a firii careia bogat sau sarac, inalt demnitar sau maturator de strada, chiar floare, animal sau mineral i se supun. Suntem indreptatiti sa o numim Dumnezeu, Allah, Buda sau Brahma functie de limba sau confesiunea folosita. Pana si cosmosul in ciclicitatea sa se supune acestui tip de Dumnezeu. Garantat Nu crede in existenta lui Dumnezeu cel care ignora, dispretuieste sau insulta celelalte religii. Biblia, Talmudul, Coranul si alte similare sunt carti sfinte care descriu la diferite nivele de intelegere Legea Firii indiferent de numele dat ei. Eu cred in Dumnezeu si ma supun lui. Chiar daca o fac obligat de Legea Firii si nu din proprie initiativa. De fapt nu exista atei. Cinstit sau necinstit fiecare are un sef caruia i se supune neconditionat. Acela este Dumnezeul lui. De ce nu putem admite ca multi au avut drept Dumnezeu pe Stalin sau Lenin? Si totusi ei nu puteau ignora Legea Firii adevaratul Dumnezeu, care le dirija viata. Existenta lui Dumnezeu nu poate fi pusa la indoiala, cum nu ne indoim de aerul pe care, desi nu-l vedem, il respiram. Putem sa ne intrebam insa care este adevaratul Dumnezeu: Buda, Allah, Brahma sau cel al crestinilor? Similar am putea intreba care este adevaratul aer respirabil: cel din China, India, Arabia sau Europa? . Cine nu sesizeaza absurditatea acestor intrebari Nu crede in exustenta lui Dumnezeu. El ia in deradere, profaneaza Dumnezeul care exista incontestabil. Geneza a fost dictata de Dumnezeu lui Moise. Evreii au avut grija ca textul dictat sa fie intangibil, in sensul ca multiplicarea sa se poate face NUMAI conform cu originalul, nimeni nu are voie sa interpreteze sau sa modernizeze. Textul vechiului testament din Biblia romaneasca este mai mult decat interpretabil. Am comparat textul Bibliei din internet. In 2 ani a fost adaptat politicii liberale. E de nerecunoscut. Este dogmatic in dificultate fata de Biblia familiei ramasa de la strabunica. Iata de ce unii se intreaba daca exista Dumnezeu. Eu as fi mai pragmatic: Este Cuvantul lui Dumnezeu interpretabil? Daca Brahma este cosmosul, Dumnezeul lui Moise locuieste in ceruri, propria sa creatie din jurul pamantului. Textele ramase de la Moise nu fac nici o vorbire despre crearea cosmosului. Din contra, in ziua IV Dumnezeu stabileste soarele ca reper al zilei si luna ca reper al noptii. Deci soarele si luna existau in afara creatiei, daca nu le consideram eronat ca simple ornamente pe firmamentul cerului creat in prima zi. Adam nu a fost creat prin Cuvantul Divin ci a fost modelat din lut de Dumnezeu cu Propria sa Mana. Dupa ce a suflat asupra lui dandu-i viata, a modelat pe Eva din coasta sa. Deci viata este conditionata de Suflul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dumnezeu Si Scoala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-dumnezeu_si_scoala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Salut prevederea noii legi potrivit careia Religia este scoasa din programa scolara cel putin la nivel de liceu. Nu ca nu ar fi necesara ci doar ca nu avem inca profesori competenti. Din punctul meu de vedere discriminarea la care au fost supusi elevii categorisiti pe confesiuni religioase nu este de bun augur. Scoala etatizata trebuie sa cultive egalitatea intre oameni, intre alb si negru (eventual Rrom), intre Crestin si Musulman, intre Ortodox si Catolic. Profesorii de religie, incepand cu nivelul de liceu TREBUIE sa aiba o pregatire speciala, sa cunoasca scrierile sfinte ale mai multor Biserici sau confesiuni, sa aiba puterea de sintetizare spre a crea toleranta religioasa. Ori nici un preot, legat de canoanele confesiunii in care a fost hirotonisit, nu este capabil sa cultive toleranta interconfesionala. Pentru predarea religiei la liceu, unde adolescentul are discernamant si este dotat de Dumnezeu cu Liberul Arbitru la fel ca si preotul-profesor nu mai exista o bariera intre catedra si banca. Profesorul dirijeaza un fel de seminar tematic in care toti cei prezenti, indiferent de confesiune, schimba, de pe pozitii egale, impresii. Profesorul trebuie deci sa inteleaga cu competenta toate religiile si confesiunile ca sa poata dirija corect discutiile. Ce pot invata elevii de la un preot Ortodox? Tot ce acesta face in biserica adica miluirea saracilor si vesnica pomenire a mortilor contra unor pomeni mai mult sau mai putin bogat facute nu numai nevoiasilor ci chiar si Bisericii. Or de acestea elevul a avut dese ori ocazia sa se exprime pro sau contra urmarind atitudini ale habotnicei sal mame. Multi preoti, nu numai Ortodocsi, cred sincer in sintagma crede si nu cerceta si nu accepta stiinta. Nici macar aceea de carte! Un profesor de religie nu trebuie legat de dogmele diferitelor confesiuni. El trebuie sa fie capabil sa explice justificat de ce Catolicii se inchina la idoli ciopliti statuile sfintilor care umplu bisericile sau la idolii pictati din bisericile Ortodoxe, incalcand flagrant cele zece porunci. Exista si biserici crestine sau musulmane in care lipsesc cu desavarsire idolii numiti Sfinti. Sunt acestea mai conforme cu legile dictate de Dumnezeu lui Moise? Dumnezeu nu si-a aratat fata nici macar lui Moise. De unde a dedus Sfanta Biserica ca omul ar fi asemanator chipului divin? Aceasta simpla constatare este suficienta pentru suprimarea predarii religiei in scolile etatizate. Scolile confesionale pot face ce si cum vor si nimeni nu le sta in cale. Nu gasesc apt un preot sa predea religia la nivel de liceu. El sa-si educe babele habotnice care mai umplu biserica si o face cantand. Un elev nu este baba habotnic militanta. El este un om instruit care poate pune in practica liberul arbitru conferit de Dumnezeu. Consider ca elevul se poate considera pe drept insultat daca preotul confunda scoala cu Casa Domnului si incepe sa cante din Sfanta Evanghelie. Este normal ca parintii, mai putin habotnici decat Tata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectele Cruciadelor Asupra Tarilor Romane</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-efectele_cruciadelor_asupra_tarilor_romane.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Urmarile cruciadelor asupra spatiului balcanic si efectele resimtite de Tarile Romane dupa Cruciada a IV-a (1204) Secolul al XIII-lea a stat sub semnul unor puternice inclestari de forte si de civilizatii, in acest sens aceasta perioada istorica putand fi lesne considerata a fi una dintre cele mai controversate din intreaga istorie universala. Astfel, dupa acumulari lente de autoritate si forta politica, lumea apuseana, implicata inca din a doua jumatate a secolului al XI-lea intr-un puternic asalt asupra Islamului in Mediterana apuseana si orientala, si-a orientat in mod decisiv tendintele de expansiune spre rasaritul continentului, spre vastele teritorii dominate de Bizant si de popoarele formate in spectrul sau de influenta. Uriasa ofensiva declansata de apuseni in Europa Rasariteana nu va ocoli, ca efecte si repercursiuni de lunga durata, nici formatiunile statale romanesti, in acest caz principala forta de cotropire fiind reprezentata de Regatul ungar, a carui expansiune rasariteana, fundamentata cu doua secole inainte, va dobandi in acest context o noua imagine si dimensiune, cea a confesiunii asimilatoare. Astfel, in acest sens, dupa anul 1204, anul cuceririi Constantinopolului de catre cavalerii Cruciadei a patra, acapararea de noi teritorii pentru coroana ungara va fi insotita in mod direct de un demers sustinut de asimilare confesionala, situatie ce va ameninta puternic existenta structurilor ecleziastice romanesti, dezvoltate in cadrul unor tari autonome din punct de vedere bisericesc si politic. Avansarea spre Rasarit a fortelor militare cruciate a fost intampinata in cel de-al patrulea deceniu al secolului XIII de o miscare de contrabalansare a acestor actiuni aparent invincibile, demers venit din directia Imperiului mongol, asa-numitul Imperiu al stepelor. Astfel, in anul 1241, ca urmare a unor operatii militare si strategice de anvergura, armatele mongole vor patrunde in centrul Ungariei, zdrobind forta militara a regatului, actiune ce avea sa stea sub semnul unui simbol, acela al faptului ca actiunea cruciadelor si spiritul in care au fost proiectate au suferit o grava infrangere, nepermisa din perspectiva inaltului ideal cruciat. Pornind de la acest exemplu particular din istoria formatiunilor statale romanesti si a sensului deturnat al cruciadelor, vom evidentia, in cele ce urmeaza, o serie intreaga de aspecte menite sa incadreze efectele actiunile cruciate in contextul geografic si istoric balcanic, cu referiri particulare la situatia Tarilor Romane si mai ales asupra repercursiunilor cu efect indelungat asupra teritoriilor romanesti. Trebuie sa precizam faptul ca ne vom referi cu precadere in cuprinsul studiului nostru la repercursiunile Cruciadelor asupra spatiului balcanic si asupra Tarilor Romane, pornind de la premisa ca aceasta zona a Europei s-a aflat intr-o stransa legatura culturala, spirituala, politica si economica cu Imperiul Bizantin, a carui prabusire in anul 1204 va marca decisiv]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Enciclopedia Zmeilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-enciclopedia_zmeilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: scriitori romani contemporani, a publicat in anul 2002 cartea Enciclopedia zmeilor, ce se vrea o lucrare de pionerat in domeniu, plina de fantezie si inventivitate, prin care ne introduce pe Taramul Celalalt, o lume populata de creaturi ancestrale,, un fel de fiinte inrudite cu noi, intalnite inca din copilarie in lumea basmului. Lucrarea, exceptand prefata prin care se descompira sursa dar si imboldul de a scrie despre zmei, este impartita in 2 parti inegale ca intindere, intitulate Universul (circa 63 de pagini) si Povestile cu o aratare din alte lumi, prizoniera a unui bloc de ghiata, cu o infatisare hidoasa, cu vagi trasaturi omenesti si inarmata cu un iatagan si un buzdugan de marimi ciclopice. Impresionat. naratorul se dedica studiului si cercetarilor in domeniul zmeilor si, dupa 20de ani, isi prezinta rodul muncii intr-o lucrare enciclopedica. Universul, prezinta, in cele 11 capitole ale primei parti, ne impartaseste tot ceeace a aflat naratorul despre zmei si lumea lor, de la anatomie si rase, pozitie geografica si istorie, ocupatii si dotari, la civilizatie si cultura. Aflam ca, din punct de vedere anatomic ceea ce ii diferentiaza de noi sunt cele trei organe speciale de simt si punga formata prin dezvoltarea glandei pineale cu lichid inflamabil de unde arunca jetul de flacari. Cele trei organe speciale, printesoreceptor, voinicoreceptor si cristalomandibular, arata de ce in basme zmeii rapesc printese se lupta cu voinicii si, unii dintre ei devin, in limba lor, puah adica poeti. Ca rase si varietati autorul distinge 11 tipuri deosebiti atat anatomic cat, mai ales, comportamental incepand cu Zmeul zmeilor, nascut dintr-un zmeu si o consanzeana, zmeiul de vagauna, ce poarta doua tarantule pe umeri si este foarte vorace, zmeul cu colti a carui dinti sunt strambi si diferit colorati, cainele zmeu cu pretentii intelectuale si gusturi culinare aparte, muma zmeilor mare cat doua case, de gen barbatesc si rapitor de printese, zmeul mioritic din Celalalt Taram, subteran, cu organizare sociala matriarhala si cu port neoasi romanesc, zeul Animicstiutorul, rasa legendara a carui suvoie de foc nu arde ci incalzeste sufletele, zmeul zmeielor, inofensiv si care nu retine decat printesele mai inalte de 1, 85 m, zmaul, troglodit si viclean, dusman al neamului omenesc pe care vrea sa-l extermine pa la Judecata de Apoi, incaltatii, numiti astfel deoarece purta cizme de metale usoare si pieriti cu totii la asediul cetatii Desp-Air (6372 i. Cr.) si, in sfarst, zmeul asiatic, foarte adaptabil traitor in tunele subterane din Asia si fabricant de chip-uri si memorii, placi 3D si sound-blastere. Capitolul  Geografie  ne familiarizeasa cu tinutul subteran al zmeilor, numite Walhalla, Agartha, Shambala, Celalat Taram, ramificatiile intinse sub Europa si Asia, particularitatile geologige, culoare nesfarsite, lacuri de lava, acid sulfuric si de mercur, bolti, turturi de sare si cuart, flora formata din licheni uriasi fosforicenti, flori cleioase cu radacini in lava, fauna]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Epistola Catre Diognet</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-epistola_catre_diognet.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Epistola catre Diognet, aceasta perla a literaturii crestine din primele trei secole crestine, cum a fost numita, este necunoscuta atat de scriitorii crestini din epoca patristica cat si celor din epoca medievala. A fost editata pentru prima data la Paris in 1952 de Henri Estienne, dupa singurul si unicul manuscris care a transmis textul, codicele Argentoratensis 9, din secolul XIII-XIV, care reproducea un text probabil di secolul VII. Manuscrisul, intrat intre 1793 si 1795 in Biblioteca municipala din Strasbourg, a fost distrus la 24 august 1870 in incendiul provocat de bombardamentul artileriei prusase. In acest manuscris Epistola catre Diognet se gasea asezata indata dupa scrierile Sfantului Iustin Martirul si era introdusa cu cuvintele <<a aceluiasi>>, adica a Sfantului Iustin. Astfel a fost editata ca opera a Sfantului Iustin. Vreme de un secol nimeni nu a pus la indoiala acesta atribuire. In 1649, Tillemont demonstreaza ca sfantul Iustin nu poate fi autorul ei, pentru urmatoarele motive: a) este mare deosebire de stil intre stilul epistolei si stilul scrierilor autentice ale lui Iustin; b) Iustin isi intemeiaza ideile sale cu texte din scriptura, citate textual, pe cand in acesta epistola textele scripturistice sunt citate liber; c) nici un scriitor vechi bisericesc nu da marturie ca apistola este a sfantului Iustin Martirul. Ramanand fara autor, au fost propusi altii. Henri Irenee Marou da lista lor: Apollos, Clement al Romei, Quadratus, Marcion, Aristide, Apelles marcionitul, Ambrozie apologetul, Teofil al Antiohiei, Ipolit al Romei, un ucenic al lui Clement, Clement Alexandrinul (propus de Marrou), Lucian al Antiohiei, Ierotei, ucenic al apostolilor si episcop al Atenei, un teolog bizantin Nichifor Calist; iar un cercetator englez, Donaldson, a propus pe un emigrant grec din secolul XV sau chiar pe primul editor, Henri Estienne. Toate aceste ipoteze, oricat de ingenioase ar fi si oricat de multa eruditie ar vadi, raman simple ipoteze, care nu vor gasi niciodata consimtamantul unanim al criticilor. Autorul epistolei va ramane mai departe un necunoscut, ca si Diognet, cel carei-a necunoscutul autor ii adreseaza epistola, desi a fost identificat cu filosoful stoic Diognet, unul din preceptorii imparatului Marc Aurelius, cu imparatul Adrian sau procuratorul din Alexandria Claudios Diognetos, identificarea cea mai aproape de adevar, poate, facuta de ultimul editor al epistolei, H. I. Marrou, ipoteza care pare a fi confirmata si de locul si de data epistolei: Alexandria, in jurul anului 200. Textul editat de Henri Estienne, ca si cele 65 de editii aparute pana acum, are 12 capitole, dintre care numai primele zece capitole sunt ale epistolei; capitolele 11 si 12 sunt sfarsitul unei alte lucrari. Lipseste deci sfarsitul epistolei catre Diognet si corpul celei de a doua scrieri. Datorita neatentiei copistilor s-a petrecut cu Epistola catre Diognet acelasi fenomen ca si cu manuscrisele care au transmis epistola sfantului Policarp si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutionismul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-evolutionismul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Evolutionismul este conceptia conform careia viata si omul insusi se afla intr-un proces continuu de evolutie, guvernat de legi ale naturii pe care acesta le poate cunoaste si cu ajutorul carora poate intelege fenomenele din jur. Potrivit acestei conceptii, religiile au aparut ca urmare a neputintei oamenilor de a-si explica anumite fenomene cu ajutorul legilor naturii. Rolul zeilor ar fi tocmai acela de a explica tot ceea ce depaseste puterea de intelegere a oamenilor. In evolutionism este negata Revelatia divina si se considera ca actuala conceptie despre Dumnezeu este rezultatul unei dezvoltari progresive in timp. Astfel, se sustine ca, pe scara evolutiei umane, s-a trecut de la acceptarea existentei unei lumi spirituale, alaturi de cea materiala, la anumite personificari ale acesteia in fiinte superioare numite zei. Apoi s-a ajuns la politeism si intr-o etapa ulterioara, la religiile monoteiste. Mai presus de religie s-ar afla filozofia, iar cunoasterea prin stiinta este considerata a fi cunoasterea completa. In secolul al XIX-lea, evolutionismul stiintific reprezentat de biologul Charles Darwin si discipolii acestuia, considera ca intreaga viata de pe pamant poate fi explicata prin conceptul de evolutie. Prima celula vie a aparut in mod intamplator in oceanul planetar, apoi s-a dezvoltat fara interventia lui Dumnezeu, dand nastere tuturor speciilor care exista astazi pe pamant. Aceasta conceptie a fost preluata si folosita de catre adeptii ateismului in incercarea lor de a combate invatatura crestina privind crearea lumii de catre Dumnezeu, asa cum este descoperita in Sfanta Scriptura. Astazi se incearca (mai ales in Biserica Romano-catolica) o reconciliere intre creationism si evolutionism, in sensul unui creationism evolutiv sau al unui evolutionism creator, ca lucrare dinamica a lui Dumnezeu interioara lumii, nu exterioara ei. Se trece, astfel, de la confruntare la dialog intre stiinta si religie. Ateismul neaga existenta lui Dumnezeu, considerat produsul imaginatiei omului. Aceasta conceptie apare de-a lungul timpului in diferite sisteme sau curente filozofice care resping existenta unui Dumnezeu personal si sustin ca atributele lui Dumnezeu sunt proiectia idealurilor omului care doreste sa fie atotputernic, atotstiutor si vesnic; minunile sunt fenomene naturale sau constructii intelectuale ale omului, care incearca sa isi explice diferite fenomene; libertatea de alegere a omului inlocuieste rolul divinitatii. Ateismul se poate manifesta in diferite moduri: aprecierea exagerata a aspectelor materiale ale vietii in defavoarea celor spirituale, negarea nevoii ajutorului lui Dumnezeu in viata omului, neacceptarea manifestarii vietii religioase a comunitatilor, respingerea oricaror fenomene de educatie religioasa, revolta fata de sfintenie, etc. Ateismul a fost sustinut de regimurile politice comuniste. Ateismul nu trebuie confundat cu agnosticismul, conceptie care sustine imposibilitatea cunoasterii lui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Exista Dumnezeu - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-exista_dumnezeu_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Exista dovezi ale existentei lui Dumnezeu? Vei gasi mai jos cateva motive clare si sincere care ne fac sa credem ca exista Dumnezeu. -Nu-i asa ca ti-ar placea ca macar o data sa vina cineva la tine si sa iti arate clar dovezi ale existentei lui Dumnezeu? Fara nici o fortare din partea nimanui. Fara afirmatii de genul: Trebuie sa crezi si gata. Ei bine, iata, incerc aici sa iti ofer cateva motive care sugereaza existenta lui Dumnezeu. Dar mai inainte as vrea sa te gandesti putin. Daca cineva respinge pana si posibilitatea existentei lui Dumnezeu, atunci orice dovada s-ar aduce, el o poate demonta, respingand-o printr-o explicatie sau alta. Este ca atunci cand cineva refuza din principiu sa creada ca oamenii au ajuns pe Luna si, oricate informatii ar primi, nu se va razgandi. Fotografii ale astronautilor in timp ce merg pe Luna, interviuri cu astronautii, roci selenare. toate dovezile n-ar avea nici o valoare daca persoana respectiva a ajuns deja la concluzia ca oamenii nu pot ajunge pe Luna. Cand vine vorba de posibilitatea existentei lui Dumnezeu, Biblia spune ca unii oameni au vazut suficiente dovezi, dar ca aleg sa inabuse adevarul despre Dumnezeu. Pe de alta parte, acelora care vor sa stie daca exista Dumnezeu, Dumnezeu Insusi le spune: Ma veti cauta si Ma veti gasi; daca Ma veti cauta cu tot dinadinsul, Ma voi lasa gasit. Inainte de a analiza datele referitoare la existenta lui Dumnezeu, raspunde-ti la intrebarea: Daca Dumnezeu chiar exista, as vrea sa-L cunosc? Iata apoi cateva motive care ne pun pe ganduri. 1. Exista Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indica existenta unui Creator care nu doar a creat universul in care traim, ci il si mentine in viata astazi. Ar putea fi date multe, poate nenumarate, exemple care reflecta mana creatoare a lui Dumnezeu. Dar iata aici doar cateva: Planeta noastra. marimea sa e perfecta. La suprafata Pamantului exista un strat subtire de gaze, in cea mai mare parte azot si oxigen, strat care se inalta doar cam 80 km deasupra suprafetei planetei. Daca Terra ar fi fost mai mica, ar fi fost imposibil sa aiba atmosfera, cum este cazul planetei Mercur. Daca ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar contine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3]. Din cate se stie, Terra este singura planeta a carei atmosfera este alcatuita dintr-un amestec de gaze perfect pentru a sustine viata vegetala, animala si umana. -Terra se afla la distanta perfecta de Soare. Gandeste-te putin la diferentele de temperatura pe care le intalnim aici; sa zicem, in mare, de la -20 grade la +40 grade. Daca Terra s-ar afla putin mai departe de Soare, am ingheta cu totii. Daca s-ar afla mai aproape de Soare, cat de putin, am arde. Chiar si o modificare neinsemnata a pozitiei Terrei fata de Soare ar face imposibila viata pe planeta noastra. Ei bine, Terra ramane insa la aceasta distanta perfecta de Soare in timp ce se invarteste in jurul Soarelui cu o viteza de aproape 100. 000 de km/h. Totodata se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Exista Dumnezeu - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-exista_dumnezeu_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intrebare relativ comuna (poate nu chiar banala): Exista Dumnezeu? Nu exista un raspuns clar. Si asta pentru ca nimeni nu stie, lumea crede sau nu ca El exista. Disputele sunt aprinse si se invart in general in jurul raspunsului - intrebarea este considerata legitima. Se compun argumente, se cauta dovezi, sunt exprimate dezamagiri. Sa acceptam existenta unui Dumnezeu ipotetic - sa ne imaginam cum ar fi daca ar exista Dumnezeu. Pentru a putea sa ne autoanalizam in aceasta situatie oarecum stranie trebuie sa inzestram acest ipotetic Dumnezeu cu trei atribute: acela de a fi atotputernic, de a fi cauza prima si eficace a creatiei, de a exista in si in afara acestei creatii. (Prin creatie ma refer la mediul din jur pe care il putem percepe cu ajutorul simturilor si intelegerii - actuale si potentiale) Deja intrebarea referitoare la existenta lui Dumnezeu pare tocita - si doar in prezenta acestei teribilei ipoteze. Ce inseamna existenta? Inseamna tangibilitate in aceasta lume, in creatie? Dar daca acceptam ca Dumnezeu este si in afara creatiei, cum exprimam acest mod de a fi in termeni de existenta? Ce inseamna fiinta in afara creatiei - in afara mediului in care putem sa intelegem si sa simtim? Am inzestrat Dumnezeul ipotetic cu trei atribute. Al treilea atribut, acela de a exista, este in fapt doar o concluzie a celorlalte doua. Nu este deci esential. Ipoteza are aceeasi tarie si in absenta lui. Si atunci, nu e intrebarea Dumnezeu exista similara cu mii de alte intrebari pe care ni le putem pune: Este Dumnezeu verde? Este alb cu dungi gri? Daca ar purta pantofi, ce numar ar purta? Straniu, noi alegem dintre aceste mii de intrebari intrebarea care se refera la acest atribut putin mai complicat - existenta. Are aceasta preferinta a noastra vreo legatura cu fiinta lui Dumnezeu, ipotetic sau nu? La urma urmei, intrebam ce vrem de fapt sa intrebam? Nu exista o alta intrebare in spatele acesteia? Cred ca nu ne referim la existenta lui Dumnezeu in afara creatiei - pentru ca in afara creatiei nu putem patrunde decat prin amabilitatea unor cuvinte ca dincolo - ne intereseaza asadar daca Dumnezeu exista in lumea aceasta. Nu e mai bine atunci sa intrebam direct, fara ocolisuri: Exista Dumnezeu pentru mine? Dar noua ne place extinderea unei probleme oarecum personale la dimensiuni cosmice. Odata facut acest pas dincolo de intrebarea initiala descoperim, poate cu surprindere, ca drumul in lumea de dincolo de aceasta oglinda interogativa nu se opreste aici. Unul din urmatorii pasi pe una din potecile posibile: de ce intereseaza existenta lui Dumnezeu in raport cu propria persoana? Nu cumva ne preocupa propria noastra existenta? Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Sigur ca da, noi existam - ma rog, noi, cei care gandim. Oare? Stim sa ne indoim (dubito) fara a avea la indemana un etalon de certitudine, un lucru sigur? Daca folosim propria existenta ca etalon de certitudine, ne invartim in cerc: exist deci]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Familia Crestiana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-familia_crestiana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa invatatura Sfintei noastre Biserici, familia este un asezamant dumnezeiesc si temelia vietii de obste. Ea se intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura dintre barbat si femeie, binecuvantata de Dumnezeu in fata sfantului altar. Aceasta legatura rasare din imboldul firesc sadit de Dumnezeu in om. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup (Efes. 5, 31). Cea dintai familie s-a intemeiat in rai, avand ca preot si martor pe insusi Dumnezeu. Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul (Fac. 1, 27-28). Insusirile familiei crestine se desprind din invatatura sfintei Biserici despre casatorie si sunt: 1) Unitatea si egalitatea. Familia trebuie sa fie intemeiata prin legatura dintre un singur barbat si o singura femeie. Fiecare (barbat) sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau (I Cor. 7, 2). Sfanta noastra Biserica nu ingaduie legatura dintre barbat si mai multe femei, caci aceasta injoseste femeia. in familia crestina femeia este sotie, adica tovarasa de viata si impreuna-lucratoare cu barbatul, in toate. Crestinismul a ridicat femeia din starea de injosire fata de barbat, in care se gasea mai inainte, si a asezat-o in toata vrednicia ei de fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu, precum spune Sfantul Apostol Pavel: Nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus (Gal. 3, 28). Astfel, crestinismul a aratat pentru prima data ca femeii i se cuvine aceeasi pretuire ca si barbatului. Numai mult mai tarziu, oranduielile omenesti i-au recunoscut si ele femeii drepturi si indreptatiri alaturi de barbat. 2) Dragostea si buna invoire dintre soti. Cand sila, sau alte pricini, ca de exemplu averea, duc la intemeierea unei familii, atunci rareori traiul intre soti este fericit. 3) Curatia. Sotii sa nu fie in apropiata inrudire trupeasca si sufleteasca. Prin canoanele sale, sfanta noastra Biserica a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputinta incheierea casatoriei. 4) Sfintenia. Familia trebuie sa fie binecuvantata prin Taina Sfintei Cununii. Sfantul Apostol Pavel numeste casatoria, prin care se infiinteaza familia, Taina mare, dar nu altfel, ci numai daca ea este intemeiata in Hristos si in Biserica (Efes. 5, 32). Pentru insemnatatea pe care familia o are in viata de obste, binecuvantarea dumnezeiasca este de neaparata trebuinta. 5) Trainicia. Casatoria sa fie pentru toata viata, caci: Ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta (Matei 19, 6). Iar Sfantul Apostol Pavel spune: Celor ce sunt casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat. Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa, barbatul sa nu-si lase femeia (I Cor. 7, 10-11). In afara de moartea trupeasca, . sfanta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Focul Care Se Pogoara Din Cer</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-focul_care_se_pogoara_din_cer.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O enigma pentru stiinta, un miracol pentru cei mai multi dintre oameni si o Minune Dumnezeiasca pentru crestinii ortodocsi, Focul Sfint care apare la Ierusalim in Simbata Pastelui este cunoscut ca cel mai mare dintre toate miracolele lumii. Aparitia acestuia are loc o singura data pe an, in acelasi timp si in acelasi fel si in aceasi forma de sute de ani. Simbata mare a Pastelui. E ziua in care de la primele ore ale diminetii in Biserica Invierii Domnului din Ierusalim si mai cu seama in Sfintul Mormint se sting, rind pe rind, toate candelele. Pe piatra de deasupra Sfintului Mormint se asaza vata curata, apoi in prezenta paznicilor, citiva politisti civili necrestini - un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel, se sigileaza usa Sfintului Mormint. Aceasta nu inainte de a se fi cercetat fiecare coltisor pentru a inlatura orice sursa ce ar putea produce sau intretine focul. Incepind de acum usa pecetluita cu ceara si panglici puse in forma de X este pazita cu strasnicie, paza schimbindu-se la fiecare trei ore. Credinciosi meditativi alaturi de fanatici zgomotosi incep sa umple biserica ce devine neincapatoare. Emotiile tuturor celor prezenti cresc clipa de clipa. Genunchi plecati ori miini miscate frenetic insotesc rugaciuni tacute ale crestinilor de pretutindeni sau zgomotoasele manifestari ale crestinilor arabi. Un amestec de evlavie si fanatism umple biserica. La miezul zilei incepe procesiunea, in biserica se asterne linistea. Tensiunea devine maxima la aparitia Patriarhului Bisericii Ortodoxe din Ierusalim. Insotit de numerosi mitropoliti, preoti si diaconi, acesta se opreste in fata Sfintului Mormint, unde se dezbraca de hainele preotesti raminind doar intr-un stihar alb, ce simbolizeaza Giulgiurile cu care Iisus a fost inmormintat. Patriarhul este perchezitionat apoi de garzi asfel incit nici un chibrit nu poate trece cu acesta. Sfintul Mormint este desigilat, iar Patriarhul paseste inauntru. In jurul Sfintului Mormint totul zace in intuneric, Patriarhul se roaga profund pret de citeva minute, credinciosii asteptind emotionati savirsirea minunii. La un moment dat, de sus, din marea cupola a bisericii se coboara o lumina alb-albastruie, foarte puternica. In multime se aud rugaciuni si strigate de emotie in toate limbile. E imposibil de descris ce se intimpla in aceste momente in biserica. Lumina intra in Sfintul Mormint, iar pe lespedea de piatra se formeaza o roua de lumina alb-albastruie care aprinde vata. Desi arata ca si lumina unui foc, totusi timp de citeva minute nu arde ca o flacara obisnuita. Patriarhul pune vata aprinsa in cupe de aur dupa care aprinde doua buchete mari de cite 33 de luminari. Iesind cu ochii scaldati in lacrimi in fata multimii extaziate si nerabdatoare ce asteapta cu miinile intinse, Patriarhul striga de trei ori catre aceasta Veniti de luati lumina. In chip minunat se aprind singure si candelele de argint aflate deasupra Sfintului Mormint. Lumina se intinde ca un val, dintr-o data intreaga]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Gandirea Teologica Si Actiunea Sociala A Bisericii In Lumea Contemporana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-gandirea_teologica_si_actiunea_sociala_a_bisericii_in_lumea_contemporana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Abordarea teologica a persoanei umane Aceasta problema pe care o voi aborda in paginile viitoare este de o mare actualitate caci abordarea ei se refera la omul de astazi membru al corpului eclezial, cu toate implicatiile sale, fiindca taina persoanei este o realitate centrala a crestinismului. Si, deci, actiunea sociala a Bisericii are ca temei de referinta valoarea persoanei, intrucit prin persoana se depaseste o intelegere exclusivista si ideologica a relatiei dintre Biserica si societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, nici cel bazat pe colectivism nu pot epuiza realitatea persoanei. Persoana ca fiinta orientata spre trascendenta si deschisa totodata comuniunii cu semenii, integreaza ata verticala, cit si orizontala existentei. Persoana ca entitate relationala se implineste in viata eclesiala care are ca model comuniunea trinitara. Astfel se depaseste arice fel de logica a izolarii si al egoismului. Cooperarea dintre Biserica si Stat in planul actiunii sociale trebuie sa plece de la asumarea demnitatii persoanei umane. In aceasta perspectiva, doctrina sociala nu poate sa fi expresia unei logici bazate exclusiv pe cifre si statistici. Inclusiv atunci cind sunt dezvoltate programe de asistenta sociala care vizeaza angrenarea unor structuri sociale, acestea nu ar trebui sa faca abstractie de valoarea unica si irepetabila a persoanei. Oactiune sociala fidela cu exigentele Evangheliei se va revendica mereu din Adevarul Persoanei dumnezeiesti si a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale in plan social nu inseamna autonomizarea si impersonalizarea lor. Riscul existent in misiunea sociala a Biserici si a Statului consta in abdicarea de la principiul persoanei asumat in actele de asistenta sociala. Biserica nu este indiferenta fata de valorile si institutiile vietii sociale. Dimpotriva, ea recunoaste importanta acestora si are o atitudine pozitiva fata de ele. In felul acesta toate sunt privite din perspectiva principiului ipostatic, adica din perspectiva principiului persoanei, care constituie si unicul fundament pentru unitatea lumii. Trairea credintei crestine are ecou direct in realitatea sociala. Implinirea poruncilor lui Hristos de catre credinciosi da o culoare specifica pricipiilor si criteriilor vietii sociale. Marele pericol care trebuie semnalat din punct de vedere teologic in domeniul moralei crestine il constituie respectarea autonoma a principiilor si valorilor morale la nivel social. In acest caz, morala crestina se instraineaza de baza harismatica si, in paralel, se muta de la nivel religios la nivel metafizic sau ideologic. In aceasta situatie, valorile sociale sunt prezentate ca avind autoritate egala cu adevarurile religioase sau cu poruncile dumnezeiesti, cu toate ca se deosebesc esential de acestea, deoarece poruncile lui Dumnezeu constitue expresia vointei si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar si dumnezeiestile porunci pot usor sa fie socializate si incadrate sub alta forma in viata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Harap Alb</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-harap_alb.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: (3) scriitorul fidel nu fata de o varianta anume, ci fata de spiritul basmului: cunoscator de la sursa al unui mare numar de basme si avand el insusi o mentalitate si o viziune taraneasca asupra lumii, el povesteste in scris intr-o limba taraneasca autentica, nu mimata, basme pe care le creaza sau le recreaza, avand o memorie prodigioasa si o imaginatie ce se mentine in limitele imaginarului folcloric. E cazul lui Creanga, dar el face parte dintr-o categorie speciala, cea a marilor scriitori realizati in spiritul literaturii populare folclorice. (4) scriitorul carea tranforma basmul intr-o expresie a viziunii sale despre lume si a personalitatii sale stilistice + Mihai Eminescu (*) Fantasticul o categorie estetica care consta in instalarea unui univers paralel care functioneaza dupa legi proprii, cateodata in contradictie cu lumea cotidiana Subcategorii ale fantasticului: + miraculosul (specific literaturii populare) cei 5 monstri etc. + fabulosul (exagerare) + misticul (religios) de exemplu: personificarea unor imagini biblice: Dumnezeu, Sf. Petru + miticul (*) Morfologia basmului V. Propp ofera aproximativ 20 de motive comune tuturor basmelor populare universale: 1 lipsa (mere, mostenitori) declansarea conflictului 2 mijlocirea (moment de legatura) misiune pentru erou 3 donatorul (persoana ajutatoare) ofera sprijin: arme, obiecte magice 4 incercarea-testarea prima functie a donatorului 5 deplasarea spatiala / calauzirea 6 lupta / infruntarea cu raufacatorul 7 victoria 8 remedierea 9 intoarcerea 10 urmarirea 11 salvarea (istetime, obiecte magice) 12 sosirea in ascuns (nerecunoasterea) 13 prejudiciere (furarea insemnelor eroului) 15 plecarea 16 incercarea cea grea 17 solutia (victoria adevarata) 18 recunoasterea 19 demascarea 20 pedeapsa impostorului si recompensa eroului Basmul popular este o opera epica in proza care pune in valoare conflictul dintre bine si rau. Acesta este sustinut de catre un erou posesor al unor calitati exceptionale / supraomenesti. Acest tip de lupta este dus in Lumi paralele: fantastica / reala (cu valorificarea subcategoriilor fantasticului). Caracterul formativ al basmului popular este dat de finalul moralizator (victoria binelui). Structura basmului popular urmareste in succesiune, intr-o insiruire relativ clasica aceleasi motive (schema lui PROPP). Echilibrul compozitional este asigurat de existenta unor formule stereotipe cu Functii precise: formula initiala care are rolul de a face transpunerea intr-o lume deosebita, scoasa de sub incidenta timpului; formule mediane (dinamizeaza actiunea si fac legatura intre momentele subiectului) si formula finala care inchide lumea basmului intr-o bucla spatio-temporala. Toate aceste elemente sunt realativ alterate in conditiile unui basm cult, mai ales cand autorul isi insuseste tiparele populare, dar propune o opera de creatie cu puternica amprenta personala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ierusalim</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-ierusalim.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In partea veche a orasului Ierusalim fiecare denominatie are propiul cartier. Moscheea Qubbat as-Sakhra, cu cupola sa de aur, se afla in partea de est a Ierusalimului, in cartierul musulman. Aceasta a fost construita pe ruinele templului biblic al regelui Solomon. Ierusalimul este un pras sfant pentru evrei, musulmani, si crestini. Pelerini din toata lumea sosesc la sinagogile, moscheile si bisericile din Orasul Vechi. O plimbare pe strazile Ierusalimului este o experienta la fel de fascinanta pentru un crestin, ca si pentru un musulman sau un evreu. De veacuri aceste trei culture alcatuiesc imaginea orasului. Orasul Vechi este inconjurat de ziduri puternice cu opt porti. Dincolo de acestea se afla Bazilica Sf Mormant, arcul Ecce Homo, cartierul armenesc cu biserica Sf Iacob, citadela si biserica luterana a Mantuitorului, de unde se poate admira privelistea minunata a orasului. In partea musulmana, pe Muntele Templului, poate fi vizitata moscheea Qubbat as-Sakhara. Zidul Plangerii, ruina a templului distrus in anul 70 de romani, este destinatia pelerinajului evreilor din lumea intreaga. Mormantul regelui David se afla in partea vestica a orasului. Ierusalimul este situate la o altitudine de aprox. 800 de metri. Asezat deasupra raului sfant al Iordanului, orasul ocupa o pozitie strategica, de unde se pot controla usor vaile vecine. Inca de pe vremea regelui David Ierusalimul a fost capitala statului iudeu. In present Ierusalimul este centrul politic, cultural si religios al statului Israel. Convietuirea a 450 000 de evrei si a 100 000 de arabi ridica mari probleme: fanaticii musulmani organizeaza regulat atacuri cu bomba, pentru a impiedica orice accord arabo-israelian Aproape 75 % din locuitorii Ierusalimului lucreaza in domeniul serviciilor, in invatamant si in sectorul medical. Ramurile economice principale sunt turismul, cultivarea citricelor si plantelor industriale, constructile de masini. Densitatea populatiei: aproximativ 6 300 loc. /km² Clima Clima mediteraneana. Temperaturile medii ating in ianuarie +7 C iar in iulie +23 C. Ce merita vazut Locuri Sfinte, mormantul regelui Irod, cartierul evreilor ortodocsi Mea Sharim, Yad Vashem (locul de comemorare a victimelor nazismului), parlamentul (Knesset) Pe scurt In anul 1967, statul Israel a proclamat orasul Ierusalim capitala a tarii (official in 1980) in ciuda deciziei contrare a ONU. Limbi: Ebraica, araba, idis Moneda: shekel nou Religie: iudaism (majoritar), Islamism, crestinism. Aeroportul Ben Gurion desavarseste simultan Tel Avivul si Ierusalimul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Inceputurile Crestinismului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-inceputurile_crestinismului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Din cele mai vechi timpuri oamenii au crezut in forte supranaturale. In comuna primitiva oamenii cavernelor nu-si puteau explica fenomene naturale (ca tunete, fulgere, ploaie) decat prin existenta unor entitati dinafara planetei lor, care le-ar produce. Apoi, in epoca de inflorire a civilizatiei din sclavagism, locuitorii planetei albastre au fost politeisti. Zeii in care credeau si carora le inaltau temple si le aduceau ofrande, erau de multe ori mai pacatosi decat oamenii. Asa se explica lipsa sentimentelor nobile, a milei, a simtului dreptatii, din acele timpuri. Aparitia crestinismului acum 2000 de ani, a adus omenirii principala calitate umanismul. Preceptele religiei crestine, care propovaduiesc dreptatea, egalitatea oamenilor in fata lui Dumnezeu, mila, iubirea, ar duce daca ar fi aplicate intocmai la pace si bunastare pe intregul Pamant. Crestinismul este una dintre cele trei credinte monoteiste, alaturi de iudaism si islamism. Crestinismul este religia celor care marturisesc credinta in Iisus Hristos, pe care il recunosc si cinstesc ca Fiu al lui Dumnezeu si purtator al unui mesaj universal de mantuire propovaduita de apostoli. Dar pana la aparitia crestinismului, exista credinta intr-un zeu unic, bun si drept, Dumnezeu. Numerosi profeti au raspandit pe pamant credinta in acest zeu drept. Sa ne amintim de Moise, cel care sub influenta divina a reusit sa-si elibereze poporul, pe evrei, de sub stapanirea egiptenilor si sa-l duca pe taramul sfant din Iudeea, actualul Israel de astazi. Minunile savarsite de un om simplu, cu ajutorul unui toiag cu puteri magice, dat de Dumnezeu, dintre care cea mai uimitoare este secarea apelor marii pentru a permite trecerea oropsitului popor evreu, ne-au parvenit prin Biblie, cartea sfanta. Dumnezeu, cel dinaintea nasterii Fiului Sau, este bun si drept. El este rabdator si iertator. Dar oamenii trebuie sa-si recunoasca, sa-si regrete si sa-si indrepte greselile pentru a-i castiga bunavointa. Tot in Vechiul Testament este descrisa pedeapsa pe care Dumnezeu a dat-o omenirii intr-un moment in care pacate strigatoare la cer nu mai puteau fi controlate decat prin inlaturarea celor care le savarseau. Peste masura de intristat de faptul ca oamenii, cei pe care i-a creat pentru a trai dupa dreapta Sa invatatura, Dumnezeu a inundat Pamantul. Doar Noe, om credincios si drept, cu frica lui Dumnezeu, impreuna cu familia sa, a scapat de moarte, navigand ani buni pe o arca. Dar in dreapta Lui marinimie, Dumnezeu nu a vrut starpirea vietii; la bordul vasului Noe a luat, urmand sfatul Domnului, cate o pereche din fiecare specie de vietuitoare existente pe Pamant. Astfel viata a renascut. Acest Dumnezeu bun a facut apoi pentru omenire sacrificiul suprem; a trimis pe Pamant pe insusi Fiul Sau, care a suferit si a murit in chinuri pentru mantuirea pacatelor omenirii. Acesta este momentul in care apare crestinismul; existenta printre ei a lui Iisus Hristos, minunile infaptuite de acesta cu ajutorul Tatalui Sau ceresc, viata Lui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Indreptarea Legii - Pravila De La Targoviste</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-indreptarea_legii_pravila_de_la_targoviste.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In 1652 a vazut lumina tiparului o noua carte de legi, si anume Indreptarea Legii, numita si Pravila cea mare sau Pravila de la Targoviste, o lucrare de aproape 800 pagini. Asa dupa cum reiese si din titlul sau, aceasta Pravila s-a vrut Indreptarea Legii cu Dumnezeu, Care are toata judecata arhiereasca si imparateasca de toate vinele preotesti si mirenesti. Era nu numai un cod bisericesc, ci si unul politic. A fost tradusA din greceste in romaneste la indemnul mitropolitului Stefan de Daniil Andrean monahul din Tara Panoniei (adica din Transilvania), ajutat de dascalii greci Pantelimon (Paisie) Ligaridis si Ignatie Petritis. Cartea are doua prefete: una a traducatorului, alta a mitropolitului, care, de altfel, era in cea mai mare parte tradusa dupa prefata lui Matei Vlastares la sintagma sa alfabetica (sec. XIV). Pravila are doua parti mari si un apendice. Partea intai are numele de << Indreptarea legii >> si este impartita in 417 glave (capitole). Dintre acestea, 314 sunt extrase din Nomocanonul lui Manuil Malaxos, intr-o versiune mai completa, alcatuita pe la 1600 de mitropolitul Porfirie al Niceii. Celelalte 103 glave cuprind in intregime Pravila lui Vasile Lupu (Carte romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti), tiparita la Iasi, in 1646. Partea a doua a Pravilei care nu este impartita in glave poarta titlul de <<Nomocanon >> si cuprinde, cu putine exceptii, intreaga colectie canonica a lui Alexie Aristem (sec. XII) si comentariile acestuia la toate canoanele, pe scurt, apoi canoanele catorva Sfinti Parinti si un fragment din tipicul lui Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (sec. IX). Apendicele cu 54 de glave, este format din intrebarile si raspunsurile lui Anastasie Sinaitul (sec. VI). Deci, Indreptarea legii este o opera de codificare legislativa romaneasca, o imbinare de norme de drept canonic si laic. A fost destinata tuturor romanilor din cele trei provincii istorice: Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania (Ardeal). De altfel, in Ardeal, aceasta Pravila a fost folosita ca un cod oficial al Bisericii, chiar si de greco-catolici unitii care la 1700 au intrat in legatura cu Biserica Romei (L. Stan, apud I. N. Floca, Drept canonic, vol. I, p. 140). Pravila de la Targoviste a fost in vigoare pana in epoca moderna de dupa Cuza Voda, cand au inceput sa apara legiuiri noi de stat, de factura occidentala. Cu toate acestea mentiona prof. L. Stan ea nefiind abrogata in mod expres prin nici o legiuire ulterioara, a ramas mereu in vigoare pentru Biserica datorita cuprinsului ei, iar pentru stat numai prin unele dispozitii care se refera la obiceiul pamantului, fapt care a si determinat invocarea ei in justitie, pana tarziu, chiar si intre cele doua razboaie mondiale (Apud I. N. Floca, Drept canonic, vol. I, p. 140). Ca Pravila lui Matei Basarab publicata la Targoviste in anul 1652 a fost o imbinare fericita de reguli de drept canonic si de drept laic, ne]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Institutii Religioase</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-institutii_religioase.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Un simbol reprezinta simplificarea unui concept, a unei idei etc., intr-o forma grafica acceptata in general ca reprezentand ideea respectiva. Spre exemplu, recunoastem crucea - ca simbol al crestinismului, simbolul + ca simbol al adunarii in matematica, iar simbolul $ - moneda Statelor Unite ale Americii. simbol al religiei crestine si semnifica jertfa de rascumparare pentru noi, a lui Iisus Hristos. Crucea materiala a fost crucea purtata de Hristos in spate, in drum spre Golgota, devenind altarul jertfei Lui. In aceasta calitate, crucea este asezata deasupra bisericii, pe Exista mai multe feluri de cruci: celtica; crucea inscrisa in cerc; crucea latina avand un brat mai lung decat celelalte; crucea gamata (svastica sau crucea indiana) cruce ale carei braNe sunt indoite in forma literei grecesti gamma; crucea Sf. Anton (crucea tau) cruce in forma literei T (grecescul tau); crucea Sf. Andrei cu bratele in forma de X; crucea de Lorrena avind doua traverse sau brate; crucea de Malta cu patru brate egale, latite la extremitati, crucea evreiasca (hexagrama). In Franc-Masonerie, crucea este punctul de legatura si de mijlocire intre planul vertical si planul orizontal, intre cer si pamant, intre ceea ce este divin si ceea ce este uman, simbol al marilor axe ale lumii si orientarii omului pe Terra; prin cele patru puncte cardinale pe care le marcheaza, crucea este socotita primul element al Cunoasterii. In centrul crucii este plasat uneori trandafirul, care semnifica pe inteleptul initiat, adept al alchimiei si al stiinNelor oculte, precum si pe Christian Rosencreutz, fondatorul mitic al societaNii secrete a Roza Crucienilor. Crucea Sfantului Andrei reprezinta simbolul gradului 29 din Ritul ScoNian Antic si Acceptat, iar crucea de Malta pe cel al gradului 30, Cavaler Kadosh. Numeroase cruci cuprind intre bratele lor cate un cerc, iar in centru este punctul in care se plaseaza varful ascutit al compasului, cel ce delimiteaza cu cealalta latura cercul cunoasterii si campul de experimentare al acesteia. Principalele 7 simboluri oculte sunt: 1. Crucea intoarsa sau Crucea Sfantului Petrul 1 se spune despre Sfantul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, ca a refuzat sa fie crucificat asemeni lui Iisus, din umilinta; ca rezultat, a fost martirizat inversand pozitia crucii Este vazuta in general ca un simbol satanic, probabil datorita negarii martiriului lui Hristos. Mass media si legendele moderne, legate de apocalipsa si conspiratii satanice intretin intelegerea incorecta sau poate doar incompleta a simbolului. Crucea de Lorrena este un simbol apropiat de crucea intoarsa, prin compozitia sa grafica. Originea este diferita: folosita initial de Ducele de Lorraine - de unde si numele - a fost adoptata de alchimisti in perioada Renasterii, ca simbol al pamantului si al sufletului materiei. In 1940, simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Intemeierea Bisericii Crestine</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-intemeierea_bisericii_crestine.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La inaltarea Mantuitorului la ceruri, credinciosii Lui formau doua grupuri: unul la Ierusalim, in numar de 120 (Fapte 1, 15), si altul in Galileea, peste 500 (I Cor. 15), cu totii asteptind <<sa fie botezati cu Duhul Sfant>> (Fapte 1, 5). La Ierusalim, Apostolii s-au suit impreuna cu Fecioara Maria in incaperea de sus, unde se adunau de obicei, si au completat numarul lor, alegand prin sorti, in locul lui Iuda Iscarioteanul, pe Matia, unul dintre credinciosii care urmarisera tot timpul cuvantul si activitatea Mantuitorului (Fapte 1, 26). La originea Bisericii crestine, infiintata de Sfintii Apostoli dupa invatatura si puterea Mantuitorului, sta un fapt extraordinar: pogorirea Sfintului Duh asupra lor. Dupa zece zile de la inaltarea Mantuitorului la ceruri, la sarbatoarea Cincizecimii, Apostolii se aflau cu totii impreuna in acelasi loc si asupra lor s-a pogorit puterea Duhului Sfant in forma de <<limbi ca de foc, care au sezut pe fiecare dintre ei>> (Fapte 2, 3) si le-a daruit puteri si haruri supranaturale pentru indeplinirea misiunii lor dumnezeiesti in lume. <<Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai>> (Fapte 2, 4). In urma acestui eveniment extraordinar, Sfantul Apostol Petru, plin de curaj si indrazneala, a tinut multimii de iudei si de prozeliti, adunati cu ocazia praznicului Cincizecimii la Ierusalim, o cuvantare inflacarata, in care avem un tip de predica apostolica. El le-a binevestit ca Isus Nazarineanul, cunoscut de ei prin puterile, minunile si semnele pe care le-a facut Dumnezeu prin El, pe care ei L-au omorat, a inviat, s-a inaltat la ceruri si a implinit fagaduinta primita de la Tatal de a revarsa asupra lor Duhul Sfant (Fapte 2, 22-33). Prin Isus Hristos s-au implinit profetiile mesianice. Pe acesta, Dumnezeu L-a facut <<Domn si Hristos>> (Fapte 2, 36). Iar ei, auzind acestea, <<patrunsi la inima>>, s-au pocait de pacatele lor si au primit botezul in ziua aceea <<ca la trei mii de suflete>> (Fapte 2, 37 si 4, 31). Astfel a luat fiinta, la Ierusalim, prima comunitate crestina constituita din iudei si prozeliti din Palestina si din imprastiere. Iar ei <<staruiau in invatatura Apostolilor si in comuniune, in frangerea piinii si in rugaciuni>> (Fapte 2, 42). Acesti primi crestini continuau sa mearga la templu, pentru rugaciune, dar constituiau o comunitate proprie, avand un cult special, frangerea piinii in casa (Fapte 2, 46). Un suflu de pietate si de curata dragoste frateasca unea pe toti credinciosii, caci toti <<staruiau intr-un cuget. si intru curatia inimii>> (Fapte 2, 46). Credinciosii primei comunitati crestine au reusit sa realizeze benevol si partial comunitatea bunurilor. Caci <<aveau toate in comun>>, iar cei care aveau bunuri si averi le vindeau si <<le imparteau tuturor, dupa cum avea fiecare nevoie>> (Fapte 2, 44-45; 4, 35). Levitul Iosif din Cipru, numit de Apostoli Barnaba (fiul mangaierii), unul dintre cei mai apropiati]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Invata - Poezie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-invata_poezie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sa treci frumos prin lume, Sa poti frumos sa mori. Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat, Invata de la nufar sa fii mereu curat. Invata de la flacari ce avem de ars in noi, Invata de la ape sa nu dai inapoi. Invata de la umbra sa fii smerit ca ea Invata de la stanca s-nduri furtuna grea. Invata de la soare, ca vremea sa-ti cunosti, Invata de la stele, ca-cer sunt multe osti. Invata de la greier, cand singur esti sa canti, Invata de la luna, sa nu te inspaimanti. Invata de la vultur cand umerii ti-s grei Si du-te la furnica sa vezi povara ei. Invata de la floare sa fii gingas ca ea, Invata de la oaie sa ai blandetea sa. Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor, Invata de la toate, ca totu-i trecator. Ia seama fiu al jertfei prin lume cum sa treci Sa-nveti din tot ce piere, Cum sa traiesti in veci !]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Invierea Domnului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-invierea_domnului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Invierea Mantuitorului, al carei imn - Troparul Pastilor - este cel mai triumfal pe care l-a cantat si l-a auzit vreodata neamul omenesc, creeaza in noi, crestinii, o stare sufleteasca ce nu se poate compara cu nici una din cele prin care trec oamenii. Ea este efectul unei usurari, unei bucurii, unei increderi si unei nadejdi, pe care n-o poate produce in om, nici un alt fapt, nici un alt sentiment, nici o schimbare, nici o emotie din cele ce pot incerca sufletul nostru. Aceasta bucurie pascala este indeosebi caracteristica Bisericii Ortodoxe. Nici una din celelalte Biserici nu simte si nu exprima cu bogatia si harul imnografic semnificatiile, puterea si binecuvantarea Invierii lui Hristos. Imnul Invierii este un strigat de triumf si de bucurie care ne ridica pana la cer, este o stare sufleteasca unica si incomparabila, este privilegiul si fericirea noastra de crestini! Cand Iisus Mantuitorul traia in suferinta si umilire in zilele patimilor, El era, privindu-L omeneste, cel mai nefericit, mai parasit, mai neajutorat, mai napastuit, mai zdrobit dintre toti oamenii. Niciodata un om n-a fost mai greu lovit pentru binele ce facea, mai dusmaneste tratat, mai crunt batjocorit, jignit, huiduit, torturat si profanat, ca Iisus Hristos. Nu numai cei care-L rastigneau, urlau si blestemau, nu doar un popor se desfata la privirea durerilor Lui fizice si morale, ci o lume intreaga, de atunci si pana astazi, a gasit in osanda si in moartea Lui o placere, o satisfactie, un sentiment ca de dreptate si de putere a ei impotriva blasfematorului si inselatorului Aceluia, cum il numeau cu ipocrizie cei care L-au dat spre chinuire si moarte. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, Iisus Hristos Nazarineanul, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, rege fara garda, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, pentru ca a izbandit cea mai stralucita si neasteptata biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti totodata. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata. Dezamagiti si tulburati, inselatorii de atunci au platit pe strajeri ca sa spuna, impotriva evidentei si a ratiunii insasi, ca El a fost furat noaptea de ucenicii Lui fricosi din mormantul intarit cu paza si peceti. Necredinciosii de mai tarziu au nascocit un sir de ipoteze, presupuse stiintifice, ca sa tagaduiasca Adevarul, faptul dumnezeiesc. Cels si Profiriu, rationalisti si alti inchipuiti luminati, au gandit Invierea lui Hristos cu mintea lor materiala scurta, orbita de patima, strambata de prejudecati anticrestine, si au declarat ca este o amagire. Impotriva argumentelor stoarse necredintei si a pretextelor cu pacat, Invierea lui Hristos s-a dovedit si s-a impus cu puterea faptului implinit si cunoscut, astfel ca imnul ei triumfal face de atunci, si va face totdeauna, bucuria noastra si a lumii.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Isihasmul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-isihasmul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Disputele dintre Sfantul Grigorie Palama si Varlaam asupra isihasmului. 5 Concluzii. 9 Isihasmul-desecularizarea omului contemporan Isihasmul (de la gr. hesychia - tacere, liniste) este o disciplina ascetica de origine monastica (sec. IV-V) care s-a organizat in sec. XIII-XIV ca o adevarata miscare de renastere spirituala si teologica, prin introducerea rugaciunii lui Iisus ca metoda de a produce o stare de concentrare si pace launtrica. Rugaciunea lui Iisus consta din cuvintele Domne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul, insa ea poate fi si scurtata Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma. Rugati-va neincetat, este indemnul Apostolului Pavel, care ne cheama spre isihasm, spre unirea mintii cu divinitatea. Pentru omul contemporan, materialist, secularizat in gandire, indemnul Apostolului neamurilor pare de domeniul fantasicului, isihasmul devenind (din pacate) doar o fila din istoria monahismului crestin. Invatatura isihasta nu este una conservatoare asupra rugaciunii si nici un model invechit de unire a mintii si inimii cu Hristos, ci este insusi miezul adevaratei libertati, care poate fi doar in Dumnezeu. Starea de pocainta sta la baza rugaciunii lui Iisus, care ne conduce spre vederea unei stari reale in care se afla sufletul nostru, cunoasterea de sine, ceea ce are drept rezultat dobandirea eliberarii sufletului de patimi, adica de suferinta. Daca nu suntem liberi de orice posesie, nu putem avea o stare de rugaciune pentru a inainta catre Hristos. Isihasmul ne poate oferi posibilitatea de a trai viata in Hristos, tinta spre care e chemat crestinul. Rugaciunea nu reprezinta in sine scopul vietii, nu constituie o formula magica precum adesea e inteleasa, ci coborarea mintii in linistea inimii si a unirii acesteea cu Hristos, este acea stare despre care de marturiseste Apostolul Pavel: Si nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Scopul rugaciunii devenind constientizarea harului baptismal, o intalnire personala cu Hristos. Punctul nostru de plecare, daca dorim sa stam sa ne rugam, trebuie sa fie convingere ca suntem pacatosii care avem nevoie de mantuire, ca suntem despartiti de Dumnezeu si ca nu putem trai fara El. Constientizand starea reala a sufletului nostru, valuarea imensa pe care o poseda sufletul si masura in care ajungem sa atingem divinitatea, abia in acest moment reusim sa punem bazele practicii isihasmului. Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca rugacinea inimii apartine tuturor, atat monahilor, cat si mirenilor, prin urmare nu este justificata opinia conform careea rugaciunea lui Iisus ar fi strict destinata mediului monahal. Asta ar insemna ca din start negam starea deplorabila in care ne aflam si pe Hristos ca Mantuitor al sufletelor noastre. Adesea se intampla ca practicand rugaciunea lui Iisus sa nu vedem roadele ei, sa ne trezim intr-o stare de amortire completa a mintii si inimii si doar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Islam - Credinta Si Ritual</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-islam_credinta_si_ritual.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cei cinci stalpi ai islamului 9 Bibliografie 13 Islam - Credinta si ritual Notiuni introductive Termenul islam desemneaza religia monoteista care-si revendica paternitatea Avraamica prin Ismail, fiul sclavei izgonite Agar. Aceasta religie are la baza Coranul, al carei Profet este Muhammad cel laudat. Prin extensiune, cuvantul islam se refera la intreaga civilizatie, cu un cadru legislativ unic, cu structuri politice specifice, cu traditii sociale si morale care se revendica de la aceasta religie. Islamismul este un sincretism spune specialistul Maurice Gaudefray; un amestec de elemente religioase diferite ca provenienta si factura. Se crede ca cele mai multe au fost luate de Muhan din Iudaism, din Biblie si din Talmud; altele din crestinism, din traditiile vechi ale arabilor, persilor. Islamul se prezinta pe sine drept cel mai pur monoteism. Partea cea mai importanta a crezului musulman afirma, intr-o formula scurta shahada, fara echivoc la illah illa Allah - Nu este Dumnezeu afara de Allah: Muhan este profetul sau. Cealalta formula, mai dezvoltata, este adevarata marturisire de credinta- fiind atribuita lui Muhammad, insa in realitate ea s-a format int-o lunga perioada de timp. Muhammad- Intemeietorul Islamului Muhammad (Mohamed) s-a nascut catre 570 d. Hr. - data traditionala admisa de islamologi, sau catre 580- daca este adevarat ca a murit pe la 50 de ani. A ramas orfan de mic si a trait anii copilariei si ai tineretii in saracie. La 24 de ani a intrat in serviciul unei vaduve bogate Khadija, care s-a folosit de el in afacerile sale comericale, iar mai tarziu s-a casatorit cu el, intre ei fiind o diferenta de 15 ani. Aceasta casatorie i-a oferit multe posibilitati financiare largi, vaza in societate, timp pentru meditatii. A avut doi baieti, patru fete, supravietuind doar o fata- Fatima. Se pare ca era un om inchinat spre religiozitate. Criza sufleteasca care l-a impins spre misiunea sa profetica a aparut prin 620, cand avand obiceiul de a se retrage spre meditatii in grotele din apropiere de Mecca, a avut o serie de viziuni care l-au facut sa creada ca a devenit obiectul actiunilor diavolesti. Atunci i s-a aratat ingerul Gabriel care i-a poruncit: Recita! Citeste! - text care formeaza in Coran primele 5 versuri din sura Sangelui inchegat (96). Muhammad a inceput sa propovaduiasca noua credinta, sustinut de sotia sa, fiii adoptivi Ali si Zayd, prietenul Abu- Bakr, fiind inconjurat de indiferenta, ostilitate, pentru ca mai apoi sa fie hartuit si persecutat de marile familii din Mecca, fapt ce a dus la emigrarea (kijra) sa si a adeptilor sai la Yathreb, oras ce va lua numele de Medina (Madinat al- Nabi- orasul profetului). Evenimentul numit hegira (exod, pribegie) din anul 622 marcheaza inceputul erei musulmane. Din predicatorul unei noi religii devine sef al unei comunitati pe care o organizeaza cu multa abilitate. A incercat, fara succes, pe evreii din Medina sa-i castige de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Izvoarele Revelatiei Supranaturale Sfanta Scriptura</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-izvoarele_revelatiei_supranaturale_sfanta_scriptura.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Religia crestina, spre deosebire de alte religii, Il concepe pe Dumnezeu ca fiind o fiinta personala, care nu ramane distanta si indiferenta fata de creaturile Sale, ci sta in legatura cu ele si indeosebi in legatura cu omul, omul fiind coroana creatiunii. Din acest motiv, Dumnezeu Se descopera oamenilor, pentru ca acestia sa poata cunoaste macar in parte ceva din fiinta Sa, de asemenea, sa-I poata cunoaste voia si planurile Sale in legatura cu creatura si indeosebi in legatura cu El. Cuvantul revelatie provine de la cuvantul latin revelo, revelatio care inseamna a descoperi, descoperire. Descoperirea Dumnezeiasca este actiunea prin care Dumnezeu se descopera, adica Se face cunoscut pe Sine oamenilor, aratandu-le acestora vointa si planurile Sale in legatura cu lumea si cu oamenii. Daca nu ar exista Revelatie, cunoasterea lui Dumnezeu nu ar fi posibila oamenilor, deoarece El, fiind o fiinta spirituala, nu poate fi cunoscut prin simturi. Prin actiunea Revelatiei, Dumnezeu se coboara la om, impartasindu-i acestuia, pe masura lui de intelegere, cunostinte despre Sine, despre voia si planurile Sale. Revelatia divina este absolut necesara omului, deoarece fara ea n-ar putea cunoaste nimic despre Fiinta Divina si din voia Sa, si astfel n-ar putea sa-si indeplineasca scopul ultim pentru care a fost creat. De aceea, scopul ultim al omului fiind preamarirea lui Dumnezeu si dobandirea fericirii vesnice, acesta n-ar putea fi indeplinit de el fara a-L cunoaste pe Dumnezeu, precum ne spune Insusi Mantuitorul Iisus Hristos: Si aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. (Ioan 17/3) Revelatia nu trebuie inteleasa numai ca intentie a lui Dumnezeu de a fi cunoscut omului ci mai ales ca o apropiere reala din partea lui Dumnezeu spre oamneni, ca o intelegere si cunoastere, si o impartasire intelectuala a lui Dumnezeu spre oameni. Dumnezeu S-a descoperit oamenilor in doua feluri: -pe cale naturala, prin universul vizibil, ca obiect -pe calea supranaturala, prin Fiul Sau, intrupat ca om, prin persoane, prin sfinti. Revelatia Naturala Revelatia Naturala consta in descoperirea lui Dumnezeu prin lumea materiala, ca obiect impregnat de legi, ordini rationale si pe line de sens. Astfel, din observarea regularitatii cu care se desfasoara fenomenele naturii, din observarea propiei sale vieti interioare, din tot ce se vede si se petrece in societate, in istorie si in lume, isi poate da seama, prin cugetare, ca toate aceste fenomene, toate aceste realitati cu care vine in contact nu pot fi produsul intamplarii, nu exista de la sine, nu se petrec oricum si se desfasoara dupa anumite legi, ceea ce il face sa ajunga la concluzia ca ele sunt opra unei fiinte atotputernice, atotintelepte si atotperfecte, care este Creatorul si sustinatorul acestora. Acest adevar il exprima si psalmistul folosind cuvintele: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Jean Calvin</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-jean_calvin.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Jean Calvin, sau pur si simplu Calvin (nascut la 10 iulie 1509 la Noyon decedat la 27 mai 1564 la Geneva) a fost un reformator religios francez. Alaturi de Martin Luther, a fost unul din initiatorii Reformei protestante, in opozitie cu anumite dogme si rituri ale Bisericii Catolice romane. Aflat la Geneva, Guillaume Farel l-a rugat sa-l ajute la reforma bisericii. Calvin a scris despre rugamintea lui Farel: M-am simtit de parca Dumnezeu din cer si-a pus mana sa mareata pe mine pentru a ma opri din cursa mea. Dupa optsprezece luni, reformele prea severe lui Calvin si Farel si amestecul lor in treburile statului au dus la exilarea celor doi. Timp de trei ani, Calvin activeaza la Strasbourg in biserica Hughenotilor francezi. Calvin a fost invitat mai tarziu sa se intoarca la Geneva. El a reorganizat structura religioasa si politica a orasului, dupa bazele Bibliei, cu ministri, invatatori, sfat al batranilor si diaconi. In 1559 Calvin a fondat o scoala pentru educatia copiilor si un spital pentru nevoiasi, precum si Academia din Geneva sub rectoratul lui Teodor Beza. Calvin a pus bazele unui guvernamant teocratic protestant intolerant, instituind o represiune severa a adversarilor reformei, mergand pana la exil sau pedeapsa cu arderea pe rug (de ex. Michel Servet, acuzat de erezie privind dogma Sfintei Treimi). Femeile erau obligate sa se imbrace in negru si nu aveau voie sa se fardeze. Bazat pe texte din Vechiul Testament, a pornit o adevarata campanie de vanatoare a vrajitoarelor si de combatere a magiei, recurgand la tortura pentru recunoasterea vinovatiei. Constitutia statului teocratic al Genevei - astazi l-am numi fundamentalist religios - prevedea pedeapsa cu moartea pentru blasfemie, erezie si vrajitorie. In anul 1545, in timp de cateva luni, 45 de femei au fost arse de vii ca vrajitoare in fata caselor pe care le-ar fi fermecat, dupa ce fusesera torturate. In 1602, Anton Praetorius, un pastor calvinist din Germania, a protestat impotriva acestui aspect al teologiei lui Calvin, in publicatia Grundlicher Bericht von Zauberei und Zauberern (Studiu aprofundat asupra vrajitoriei si vrajitorilor). Sanatatea lui Calvin a inceput sa se deterioreze, suferind de migrene, hemoragii pulmonare, guta si pietre la rinichi. Cateodata, trebuia sa fie transportat pana la amvon. Calvin a avut si multi detractori, era amenintat si insultat. El isi petrecea viata privata pe Lacul Geneva, citind Sfintele Scripturi si band vin rosu. Spre finalul vietii sale, le zicea amicilor sai care erau proecupati de regimul sau zilnic de munca, Ce? Vreti ca Domnul sa ma gaseasca lenevind cand va veni? Jean Calvin a murit la 27 mai 1564, si a fost ingropat intr-un mormant simplu si anonim, intr-o parte a Genevei, asa cum a cerut el Principala opera a lui Calvin in istoria literaturii Reformei: publicata in latina (Christianae religionis institutio) in 1536 la Frankfurt am Main (editia definitiva: 1559) publicata in franceza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Lefter Popescu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-lefter_popescu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acesta este un slujbas marunt la un minister, un impiegat  cum il numesteseful sau. Om comun, subaltern umil, terorizat permanent de turbatul, chemat pana si in miez de noapte pentru ore suplimentare, accepta totul cu stoicism pentru a nu-si pierde slujba. Numele sau sugereaza lipsa banilor, saracia si umilinta. Este numele predestinat unui om care nu se poate bucura de vreun castig in viata. Tocmai de aceea presupusul castig la loterie, unicul din viata eroului, cand se dovedeste a fi o fantasma, il distruge pentru totdeauna. Traind modest de azi pa maine, impreuna cu sotia sa Maria, intr-o casuta cu salita si geamlac, Lefter discuta cu consoarta despre cum se scumpeste viata din zi in zi. Viata lor se scurge linistit dupa reguli bine stiute, pana in ziua cand vestea castigului neasteptat ravaseste totul in jur. Perspectiva de a deveni un om bogat peste noapte si ratacirea biletelor il marcheaza profund pe micul functionar. Evolutia lui incepe in momentul aflarii vestii. Lefter nu era un jucator pasionat la loterie ba chiar mai mult, nu credea deloc in norocul sau, era pesimist, pentru ca nu castigase nimic toata viata. Urmand sfatul unor colegi, cumpara bilete cu bani imprumutati de la capitanul Pandele pentru a forta destinul. Tot capitanul este cel care noteaza numerele biletelor cumparate. Sceptic in privinta norocului sau, Lefter n-a urmarit tragerile la loterie, amanate de atatea ori, nici nu a citit ziarul, astfel incat a fost foarte surprins cand a aflat vestea cea mare data de capitan, cu atat mai mult cu cat ambele bilete erau lozurile cele mai mari. -Hahaha ! sa stii nene Turturene, cale gasim tocma a doua zi dupa termen. Imi cunosc eu norocul ! . Cuprins de panica si de nerabdare, el se invoieste cateva zile de la serviciu si rascoleste toata casa pentru a gasi bilatele. Dintr-un om linistit si docil, se transforma intr-unul impulsiv si violent. Intra in conflict cu toata lumea, avnd convingerea ca toti se opun imbogatirii sale. Isi pierde increderea in ceilalti, devenind suspicios cu toata lumea, incusiv cu sotia lui. Convins ca sotia nu a controlat buzunarul jachetei cenusie si a lasat biletele inauntru, Lefter se dovedeste necrutator cu ea, desi vede ca aceasta nutreste un profund sentiment de regret fiindca daduse jacheta tigancilor. Cu un ton amenintator, ii cere sotiei sa-i aduca farfuriile cumparate si, cu o violenta batjocoritoare, le face tandari sub ochii inspaimantati ai acesteia. Cuprins de furie, pleaca insotit de capitan si de comisarul Turtureanu, hotarat sa recupereze biletele de la tiganci. Acestuia ii promite un procent din castig pentru a-l ajuta sa gaseasca biletele. Chivutele neaga consecvent furtul. Suspectand-o pe Taca de hotie, Lefter o loveste cu brutalitate, insistand pe langa comisar ca tigancile sa fie duse in arest la sectia de politie. Nelinistea personajului se transforma in tortura, isi pierde increderea si autocontrolul, devenind violent si cu un comportament insrabil, trecand de la deznadejde la speranta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Marea Schisma De La 1054</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-marea_schisma_de_la_1054.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Episcopii de Roma Calixtus (217-222 d. C) si Stefanus (254-257 d. C) au fost cei dintai reprezentanti ai autoritatilor clericale care au emis pretentia primatului episcopilor de Roma, fata de restul bisericilor crestine din lume. Dupa parerea lor, episcopii de Roma ar trebui sa fie recunoscuti de intreaga lume crestina drept urmasi de jure ai apostolului Petru, decedat la Roma. Pretentia se bazeaza pe un text ambiguu din Evanghelia lui Matei (16, 18) si anume discutia lui Isus cu apostolul Petru in localitatea Caesarea-Philippi din nordul Palestinei (azi: Banjas, Israel), cu incredintarea cheii simbolice succesorale: Si eu iti spun: tu esti Petru (joc de cuvinte: kephas-petrus = stanca-piatra) si pe aceasta piatra voiu zidi ecclesia mea (ecclesia = adunare, nu biserica in sensul ulterior interpretat) (cuvantul biserica vine de la cuvantul latin basilica = templu, lacas de cult la Romani). Ambiguitatea textului a constituit unul din motivele pentru care bisericile ortodocse si reformate nu au recunoscut niciodata primatul papei de la Roma. Marii teologi ai sec. 2-3 au acceptat, ce-i drept, rolul deosebit al apostolului Petru la Roma, dar au pledat pentru idea egalitatii in drepturi a tuturor episcopilor din vest si a patriarhilor din est. La Conciliul ecumenic de la Niceea (325 d. C.) s-a recunoscut egalitatea celor patru episcopate si patriarhate din lumea crestina: Roma (Italia), Alexandria (Egipt), Ierusalim (Palestina) si Antiochia (Turcia). In anul 375 d. C. episcopul de Roma Damasus I (366-384 d. C.) s-a pronuntat din nou pentru primatul episcopului de Roma, pe baza aceluiasi argument ambiguu din Evanghelia lui Matei (16, 18), ridicand de la sine putere episcopatul din Roma la rangul de Scaun Apostolic. In anul 383 d. C. s-a produs dezmembrarea Imperiului Roman in 2 parti: partea de vest (cu capitala Roma) si partea de est (cu capitala Constantinopol). Titulatura Scaun Apostolic pentru episcopul de Roma a fost recunoscuta imediat de imparatul partii de vest a imperiului (Theodosius, 383-395 d. C). Episcopul de Roma (Siricius, 384-399 d. C.) a emis in consecinta Decretalia constituta, prin care a fundamentat primatul episcopilor de Roma. Episcopul Leo I (440-461 d. C) a fost primul Papa. Imparatul partii de vest a imperiului (Valentinians III, 425-455) a confirmat oficial printr-un edict in anul 445 asa-zisul Primat al episcopilor de Roma, dar numai pentru tarile vestice (Italia, Spania, Franta de sud, Africa de nord). In anul 451, Papa Leo I a protestat contra hotaririi Conciliului ecumenic de la Calcedon, in care episcopii de Roma si de Constantinopol au fost egal indreptatiti in chestiunile religioase. Dupa aceasta data, a inceput lupta pentru putere si pentru impartirea sferelor de influenta si intaietate in lumea crestina intre cei 2 sefi ai bisericilor de vest (Roma) si de est (Constantinopol), lupta continuata pana in zilele de azi. Papa Symmachus (498-514) a decretat prin ordonanta Constitutum silvestri ca detinatorii Scaunului Apostolic din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Martorii Lui Iehova - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-martorii_lui_iehova_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Definitie: Societate mondiala de crestini care depun in mod active marturie despre Iehova Dumnezeu si despre scopul sau referitor la omenire. Convingerile lor sunt intemeiate in exclusivitate pe Biblie. 1. Biblia: Martorii lui Iehova cred ca INTREAGA Biblie constituie Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu si in loc sa adere la vreun crez sau principiu bazat pe traditii omenesti, ei respecta Biblia ca norma pentru TOATE convingerile lor. 2. Dumnezeu: Ei ii aduc inchinare lui Iehova, ca singurul Dumnezeu adevarat si le vorbesc oamenilor in mod deschis despre El si despre scopul sau iubitor referitor la omenire. 3. Isus Cristos: Ei cred ca, asa dupa cum spune Biblia, Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, prima creatura a lui Dumnezeu; Martorii nu cred ca Isus face parte dintr-o trinitate; ei cred ca el a avut o existenta preumana si ca viata sa a fost transferata din cer in uterul fecioarei Maria; ca viata sa umana perfecta, care a fost depusa ca jertfa a facut posibila salvarea eternal pentru cei ce exercita credinta; ca Cristos guverneaza in mod activ ca Rege, incepand din 1914, in virtutea autoritatii care i-a fost conferita de catre Dumnezeu asupra intregului pamant. 4. Regatul lui Dumnezeu: Martorii cred ca Regatul lui Dumnezeu este singura speranta pentru neamul omenesc; ca acesta este un govern real; ca el va distruge in curand actualul sistem rau de lucruri, inclusive toate guvernele umane si ca va aduce un nou system in care va locui dreptatea. 5. Viata cereasca: Martorii cred ca 144 000 de crestini unsi cu spirit vor participa impreuna cu Cristos la Regatul sau ceresc, guvernand ca regi impreuna cu el. 6. Pamantul: Martorii cred ca scopul initial al lui Dumnezeu referitor la pamant va fi implinit; ca pamantul va fi populat in intregime cu o societate de oameni care ii vor aduce inchinare lui Iehova si care vor primi viata eternal ca oameni perfecti; ca mortii insisi vor fi inviati si vor avea posibilitatea sa beneficieze de aceste binecuvantari. 7. Moartea: Martorii cred ca mortii sunt absolute inconstienti, ca ei nu se afla in vreun domiciliu spiritual unde sa simta placere sau durere; ca ei nu mai exista decat in memoria lui Dumnezeu, fapt pentru care speranta lor de viata viitoare depinde de o inviere a mortilor. 8. Zilele din urma: Ei cred ca, incepand din 1914, traim zilele din urma ale acestui system rau de lucruri; ca unii dintre cei care au vazut evenimentele din 1914 vor vedea, de asemenea si distrugerea completa a actualei lumi rele; ca cei care iubesc dreptatea vor supravietui si vor continua sa traiasca pe un pamant purificat. 9. Separarea de lume: Martorii lui Iehova se straduiesc in mod sincer sa nu faca parte din lume, asa cum a spus Isus. Ei manifesta o adevarata iubire crestina fata de semenii lor, dar nu participa nici la politica, nici la razboaiele din cadrul vreunei natiuni. Ei se ingrijesc de necesitatile materiale ale familiilor lor, dare vita cautarea cu aviditate a bunurilor materiale sau ambitiile specifice lumii, precum si goanna dupa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Misiologie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-misiologie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Biserica Ortodoxa ca una care detine deplinatatea eclesiala intru Adevarul lui Hristos, a fost prezenta in Miscarea Ecumenica inca de la inceputurile acesteia. Bisericile Ortodoxe sunt autocefale, avand fiecare conducerea sa propie independenta, ele nu sunt despartite una de alta, ci formeaza o singura Biserica, o mare familie, unita prin comuniunea de credinta si de cult, ca si prin organizarea administrativa, prin respectarea canonicitatii si a traditiilor ei multiseculare. Fiind in acelasi timp autocefale si unite intre ele, Bisericile Ortodoxe au avut posibilitatea sa inteleaga in mod corect ecumenismul si scopurile acestuia. Pornind de la propria sa organizare si vietuire, Ortodoxia apreciaza ca posibile, juste si necesare eforturile Miscarii Ecumenice, indreptate spre o conlucrare frateasca a bisericilor separate, in scopul unirii lor. De aceea Biserica Ortodoxa a acordat, inca de la inceput, o atentie deosebita ecumenismului. Encicla Patriarhiei Ecumenice din 1920, in care se propune infiintarea unei,, Comuniuni-Koinonia- a Bisericilor crestine, constituie un document istoric al Miscarii Ecumenice moderne. Atunci Bisrica Ortodoxa Romana, raspunzand la Enciclica patriarhului Dorotei al Constantinopolului, si-a exprimat adeziunea ei pentru mai buna cunoastere, apropiere si conlucrare a Bisericilor crestine de pretutindeni. Ortodoxia a simtit nevoia sa faca inteleasa in sanul sau propriu, ca si pentru celelalte confesiuni crestine, semnificatia Bisericii sobornicesti pentru biserica locala si invers. Principiul sinodal al ortodoxiei de la stabilitatea in credinta (Cele VII Sinoade ecumenice) si pana astazi s-a dovedit benefic pentru toti crestinii si Bisericile care doresc unitatea in Hristos. De aceea clerul, ierarhii si credinciosii vad in Patriarh nu un stapan ci un Parinte al tuturor, un frate egal cu toti ierarhii si un raspunzator pentru sufletele credinciosilor din obste (enoriasi, monahi si monahii). In aceasta masura Patriarhul coordoneaza direct sau prin institutiile de sub ordine si tendinta fireasca de a primi in familia ortodoxa pe altii de alte confesiuni. Asa se face ca un patriarh ortodox este prin vocatie aparator al dreptei credinte, slujitor prin arhieria Mantuitorului si pastrator al Cincizecimii. In acest context se inscrie activitatea ecumenica a intaistatatorilor Bisericii Nationale care este destul de bogata. I. Patriarhul Miron Cristea (1925-1939) este cel care a cautat sa oficializeze si sa creeze un statut propriu misiunii si Ecumenismului local. El este considerat pionier al Miscarii ecumenice si Intaiul ierarh ortodox care a propus pregatirea si intrunirea unui mare si Sfant Sinod al Bisericii Ortodoxe. Congresele bisericesti din acel timp (Constantinopol si Vatoped 1923-1924) au fost sustinute de catre intreaga ortodoxie, iar succesul lor se datoreaza si delegatilor Bisericii Ortodoxe Romane. Permanent se facea apel la credinciosii diferitelor culte pentru inchegarea sufletelor in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Mitul Potopului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-mitul_potopului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mitul potopului - este atestat in toate civilizatiile lumii arhaice, avand ca suport un scenariu ce se incadreaza in marele ritm cosmic: dupa actul creatiei, zeii au hotarat sa distruga lumea, nemultumiti fie de imperfectiunile creatiei, fie de decaderea umanitatii. Prin hotarare divina, are loc potopul cosmic, o distrugere a universului si o reintoarcere in Haosul acvatic primordial, dar dupa un timp din ape sa va naste o noua lume si ciclul va reincepe. Textele sacre babiloniene si in special Epopeea lui Ghilgames relateaza cu lux de amanunte acest potop, iar specialistii au facut, fireste, analogii cu potopul biblic. Pasii scenariului acestui mit celebru sunt in general identici: - nemultumirea zeilor fata de lumea creata (imperfectiunile sunt generate de neascultarea oamenilor); lumea misuna, poporul se inmultea peste masura, mugind ca un taur salbatic, harmalaia omenirii a devenit de nelnlaturat si zeii nu se mai pot odihni din cauza harababurii; ascultator, etc.; exista si o varianta akkadiana, in care eroul salvat din potop se numeste Athahasis (care se traduce prin "cel prea intelept care a ascultat de porunca divina"; omule, distruge-ti casa si cladeste o corabie; paraseste averile si ai grija de viata ta, dispretuieste bogatiile lumesti si mantuieste-te pe tine doar. pentru ca sunt catalogati drept fiinte ingrate si zgomotoase; intocmeste-ti o corabie, aici, ai masurile corabiei, cum trebuie sa o fauresti, lunfgimea trebuie sa fie deopotriva cu largimea ei, puntea ei sa fie acopetita ca bolta ce acopera adancimile, apoi ia in corabie samanata din toata faptura vie - dilema eroului, care trebuie sa aleaga intre porunca zeilor si statutul sau de om al cetatii: ceea ce mi-a poruncit voi implini intocmai, dar ce voi raspunde eu la intrebarile cetatii, ale poporului, ale batranilor? - imbarcarea pe corabie: am varat inlauntru ei toata avutia mea si fiintele vii, familia si rudele mele, dobitoacele campului, atat cele salbatice, cat si cele imblianzite. - descrierea pototului propriu-zis: la primele licariri ale zorilor un nor negru s-a ivit in slava cerului Zeii din haurile Infernului se ridicasera, s-au deschis zagazurile apelor din lumea de dincolo, iar cei sapte judecatori ai Infernului inaltasera tortele lor, aprinzand tara cu flacara lor stralucitoare. Un strigat de deznadejne urca la ceruri cand zeul furtunii a inlocuit lumina zilei cu intunericul si a sfaramat tot tinutul ca un vas de lut Nimeni nu mai putea sa-zsi vada propriul frate, nu mai era chip sa zaresti oamenii. Vreme de sase zile si sase nopti vantul n-a contenit sa bata, furtuni, vijelii, revarasari de ape au coplesit pamantul Cand au mijit zorii celei de-a saptea zile, potopul a incetat. Toata omenirea se schimbase in pulbere - oprirea corabiei pe muntele Nisir, eliberarea unui porumbel, a unei randunici si a unui corb si instituirea unei jertfe; - inceputul unei noi istorii, a unei noi lumi si hotararea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Monahismul Apusean</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-monahismul_apusean.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Studiul de fata, care se doreste a fi o incercare cat mai obiectiva de reliefare a modului in care viata monahala a fost organizata si s-a dezvoltat in Apusul Europei, este structurat din punct de vedere metodologic, in cadrul fiecarei subteme, in doua directii principale, in cadrul carora vor fi dezvoltate, intr-o prima faza, elemente de ordin istoric-descriptiv referitoare la dezvoltarea monahismului apusean, pentru ca mai apoi sa fie enuntate o serie de concluzii sau succinte caracterizari ale proceselor interne ce au stat la baza dezvoltarii monahismului de tip apusean. In acest sens, in ceea ce priveste modul in care consideram sa evidentiem din punct de vedere stiintific tema de studiu propusa, vom proceda metodic la descompunerea fiecarei teme principale in sectiuni interne, pentru ca mai apoi, in faza interpretativa, sa reluam in discutie ideile fundamentale enuntate si sa incercam sa reconstruim realitatea istorica in desfasurarea ei. In acest sens, urmam metoda istorica pe care o propune Raymond Aron, care considera ca: Aceasta dialectica a detasarii si a apropierii. dezvaluie telul autentic al stiintei istorice. Aceasta, ca orice reflectie, este, ca sa spunem asa, pe cat de practica, pe atat de teoretica. Ideile pe care le cercetam vrem sa le integram in sistemul actual, monumentele transmise sunt chemate sa ne imbogateasca cultura, existentele pe care le reconstruim trebuie sa serveasca drept exemple sau drept referinte, intrucat omul nu se recunoaste si nu se determina decat prin confruntare. Trebuie sa mai evidentiem, in acelasi rand, faptul ca perioada istorica asupra careia ne vom indrepta atentia in cadrul acestui studiu incepe cu momentele si personalitatile care au contribuit la fondarea monahismului apusean, cu secolul IV, cel in care monahismul occidental se organizeaza in mod efectiv, mergand pana in secolele XIV - XV, care marcheaza epoca in care vor lua fiinta ultimele ordine calugaresti apusene importante. In ceea ce priveste reflectarea subiectului de fata in literatura teologica romaneasca, trebuie afirmat faptul ca acesta nu s-a bucurat de o reflectare larga, probabil si datorita faptului ca indreptarea studiilor teologice inspre descoperirea patrimoniului crestin comun, intr-un demers lipsit de partinire, dand dovada de obiectivitate, se afla intre preocuparile teologilor ortodocsi romani doar de putini ani, ceea ce explica situatia de fapt evidentiata. Actualitatea subiectului prezentat este cu atat mai pregnanta daca ne gandim ca, in lumea crestina, Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica sunt singurele care detin o viata monahala consacrata, lucru ce le apropie si mai mult in perspectiva descoperirii patrimoniului comun, in vederea dialogului teologic. Prin urmare, finalitatea acestui studiu consta in aceea de a evidentia modul in care monahismul, unitar la origine, s-a dezvoltat in cele doua Biserici surori, evidentiind acum in mod particular acest proces evolutiv in cadrul Bisericii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Mormonii Sau Biserica Lui Iisus Hristos</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-mormonii_sau_biserica_lui_iisus_hristos.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma a fost fondata la 6 aprilie 1830, in vestul statului american New York, de Joseph Smith (n. 1805, d. 1844). Smith, considerat de catre mormoni profet al lui Dumnezeu, a pretins ca Dumnezeu si Iisus Hristos au venit la el in 1820, ca i-au ordonat sa nu adere la nici o biserica, pentru ca toate sunt imperfecte si incomplete, si ca i-au promis ca intr-o zi va fi reintrodusa, prin el, biserica adevarata. Membrii noii biserici au indurat opozitia sociala si politica, si astfel au calatorit multi ani in cautarea unui camin potrivit. In 1844 Joseph Smith si fratele sau Hyrum au fost ucisi de catre o multime suparata. In cele din urma, sub conducerea lui Brigham Young, cei mai multi mormoni s-au stabilit intr-o zona din Mexic (astazi in statul american Utah). In prezent majoritatea locuitorilor din statul Utah sunt mormoni si aproape 10% din toti mormonii locuiesc in Utah. Conceptele religioase ale Mormonilor sunt cuprinse in asa-numitul Cuvant de intelepciune care le interzice sa intretina relatii sexuale inainte de casatorie, sa fumeze, sa se drogheze, sa consume bauturi alcoolice, cafea si ceai negru. In schimb, sunt sfatuiti sa manance multe fructe, cereale si carne putina. Teoretic, fiecare mormon trebuie sa respecte cele 10 porunci testamentare, sa se roage zilnic de cel putin trei ori si sa citeasca in fiecare zi cate o jumatate de ora din Cartea lui Mormon. Mormonii au sali de adunare in care se strang in fiecare duminica. Pe langa acestea exista si temple in care prezbiterii mormoni oficiaza ceremonii, cum ar fi botezul pentru morti sau legarea casatoriilor pentru vesnicie. Prin ceremonia de legare a casatoriei pentru vesnicie, se considera ca sotul si sotia vor ramane casatoriti si dupa moarte. Aceasta il face pe un nemormon sa-si aminteasca cuvintele lui Iisus din Scriptura, potrivit carora in Cer nu exista casatorii. Mormonii duc o munca sustinuta de identificare a stramosilor lor care au murit nebotezati ca Mormoni. Ei merg la templu si se boteaza in numele acestor stramosi, in speranta ca acel botez le va imbunatati stramosilor situatia la Judecata de Apoi. Pentru Mormoni insa, respectivele invataturi sunt cat se poate de normale, fiind promovate de Cartea lui Mormon care are prioritate fata de Biblie. Se considera ca Dumnezeu este cel care a lasat Cartea lui Mormon tocmai pentru a clarifica Biblia care, din pricina ambiguitatilor din ea, a dat nastere atator confesiuni crestine. Toti tinerii Mormoni in varsta de 21 de ani, fete sau baieti, efectueaza un stagiu de 2 ani de misionarism intr-o tara stabilita de profet. Ei sunt usor de recunoscut pe strazi dupa imbracamintea identica (camasa alba si pantaloni negri pentru baieti, camasa si fusta lunga pentru fete, la care se adauga un ecuson negru cu numele misionarului). Toti baietii devin automat la varsta de 21 de ani prezbiteri. Mormonii acorda un interes deosebit felului de vietuire. Spre deosebire de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Nasterea Domnului - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-nasterea_domnului_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ca in fiecare an, luminatul praznic al Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de o negraita bucurie duhovniceasca, pentru ca aceasta zi reprezinta implinirea fagaduintelor si nadejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la inceput, ca indemn de calauza pe drumul ce duce spre mantuire. Ascultand istorisirile minunate din Sfanta Evanghelie despre cele petrecute in noaptea sfanta a Nasterii, simtim in inimile noastre o tainica chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Rasarit, cu ochii atintiti spre steaua calauzitoare spre Betleem, unde s-a nascut Hristos. Acolo, in pestera, in ieslea cea saraca, Pruncul nou-nascut a venit pe Pamant sa sfinteasca pe om, sa-l faca salas dumnezeiesc. Impreuna cu pastorii auzim si traim si noi frumusetea fermecatoare a cantarii ingeresti: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! . Aceste sfinte intamplari din Betleem trezesc in sufletele noastre in primul rand recunostinta pentru nemasurata dragoste a Tatalui Ceresc fata de noi, oamenii, si pentru marea jertfa pe care a facut-o prin Fiul Sau ca sa ne mantuiasca. An de an bucuria sarbatoririi Nasterii Domnului pune stapanire pe intreaga noastra fiinta. Este, de fapt, partea comuniunii noastre la bucuria cea sfanta si fara de sfarsit a vietii dumnezeiesti, pe care o zugraveste Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan cand afirma: Viata s-a aratat si am vazut-o si va marturisim si va vestim viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua (I Ioan 1, 2-3). Aceasta marturie exprima o lucrare vie, caci prin Intruparea si Nasterea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos ne-a adus-o si ne-a impartasit-o ca viata dumnezeiasca, nemuritoare. Descoperindu-se oamenilor ca painea vietii (Ioan 6, 48) si lamurind ca aceasta paine este Trupul Sau pe care il va da pentru viata lumii (Ioan 6, 51), Mantuitorul Iisus Hristos a ridicat viata omeneasca la plinatatea vietii dumnezeiesti si a aratat, peste veacuri, ca viata este bunul si darul suprem de care trebuie sa se bucure nu numai omul, ci si intreaga faptura. Sarbatoarea Nasterii Domnului este, astfel, sarbatoarea vietii. Prin Intruparea sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit valoarea si frumusetile vietii. Mantuitorul a venit in lume pentru a da un sens nou existentei omenesti. Ziua de nastere a Domnului este ziua de nastere a pacii, spune un sfant parinte al Bisericii, intrucat Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant ca sa impace pe om cu Dumnezeu si pe oameni intre ei. O frumoasa cantare bisericeasca indeamna: Totul este bine cand traim in liniste, iar bucuria noastra este deplina cand avem siguranta zilei de maine. Hristos a coborat din ceruri, pentru ca noi sa-i iesim intru intampinare prin trairea virtutilor care duc la desavarsire. Sa avem, asadar, mereu in inimile noastre fiorul sfant, trait de magii care au mers sa se inchine Mantuitorului, aducand daruri Celui ce S-a facut om, pentru ca noi sa ne indumnezeim prin credinta si faptele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Nevoia De Dumnezeu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-nevoia_de_dumnezeu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Omul contemporan isi cultiva eul propriu, iar la nevoie il cauta pe Dumnezeu ca si cum Dumnezeu i-ar fi omului un bun de care este convins ca il va asculta. In crestinism, Dumnezeu este o persoana capabila de iubire. Sfantul Ioan Evanghelistul-apostolul iubirii si ucenicul pe care il iubea Iisus- prin profunzimea gandirii sale, vesteste ca Dumnezeu este lumina si intru El nu-I nici un intuneric (I Ioan 1, 5), si tot el reitereaza pe Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). Omul nu este convins in totalitate ca Dumnezeu ii poarta de grija, insa nu il constrange, ci tine la libertatea acestuia. Dumnezeu a inmanunchiat in planul mantuirii virtuti ca: bunatatea, intelepciunea, dreptatea si nestricaciunea. Prin viata sa curata, omul da adevarata semnificatie lumii, ea fiind locul in care el isi lucreaza mantuirea. Omul, ca reflex al Sfintei Treimi, se bucura si-L slaveste pe Dumnezeu. Dumnezeu a oferit oamenilor posibilitatea de a-L cunoaste, trimitand pe Fiul Sau in lume, care este taina originara si darul culminant al mantuiriineamului omenesc. In centrul existentei omului, ca o preocupare permanenta este credinta in Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel spune despre omul dinainte de Hristos: vad pe cele bune si la aprob, dar urmez pe cele rele. Centrul vietii omului este Dumnezeu. Omul raspunde chemarii divine numindu-L pe Dumnezeu: Tu care iubesti sufletul meu (Cantarea Cantarilor). Chipul lui Dumnezeu da posibilitate omului sa conduca intreaga creatie a lui Dumnezeu. Inca din clipa facerii sale, omul avea sa fie imparat peste supusii sai. Dumnezeu sadise in el un amestec de dumnezeiesc si omenesc. Viata spirituala incepe prin liberarea de viata egipteana, adica de patimi. Prin rugaciune, omul participa la Cel Ceresc. De aceea el spune: Da-ne noua mai adevarat sa ne imparasim cu Tine, pana-n ziua cea neinserata a imparatiei Tale. Rugaciunea fortifica sufletul omului pentru ca Duhul este cel care da viata (Ioan 6, 64). Rugaciunea este o relatie familiara in care sufletul indrazneste a se prezenta in fata lui Dumnezeu pentru a-I vorbi din adancul inimii. Rugaciunea este o fagaduinta plina de multumire a unei daruiri, cum zice psalmistul David: da-voi Tie fagaduintele mele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Nunta Traditionala La Romani</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-nunta_traditionala_la_romani.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pe drumul existentei, nunta e popasul cel mai important. In viata unui om, aceasta reprezinta reperul major, granita dintre doua lumi, care trebuie trecuta exact asa cum fiecare dintre noi a visat. Azi insa, nuntile se oficiaza mai mult la oras, presupun multa pompa, iar vechile obiceiuri sunt respectate din ce in ce mai putin. De aceea, e bine sa aflam cum decurge o nunta pur romaneasca, in inima satelor, acolo unde traditiile raman de neclintit. In joia sau sambata de dinaintea nuntii, se merge pe la rude, prieteni si vecini pentru a-I invita. Invitatiile incep cu nasii, mirele si cumnatul care se tin de mana si merg cu plosca cu vin pe la casele oamenilor, adresandu-se ceremonios: Bine v-am gasit sanatosi! Daca aveti placere, veniti la noi la nunta! . Daca accepta, oamenii bezu din plsoca. Daca nu, nu se ating de aceasta. Se parcurge pe jos, in ordinea dictata de rangul fiecarui participant. Structura alaiului este aceeasi in Muntenia, Oltenia si Moldova, particularitatile fiind determinate doar de vestimentatie si insemnele ceremoniale. Inaintea alaiului e purtat bradul, de catre bradasul ales de mire. Cumnatul impreuna cu nasul flancheaza mirele tinandu-l de mana, iar in spatele lor merge mireasa, insotita de domnisoara de onoare si de nasa. Vornicii si drustele merg in spatele miresei, rostesc strigaturi cu privire la deliciile burlaciei si ofera bautura trecatorilor, in cinstea mirilor. Urmeaza lautarii, socrii si nuntasii. Amenajarea bisericii: pe masa pentru cununie se aseaza: cununiile, Evanghelia, sfesnicele, un brau (cu care se leaga mirii si nasii cand ocolesc masa) si doi colaci mari, trimisi de nasa. Pe masa trebuie sa mai existe un castronel cu miere, pentru ca viata tinerilor sa fie dulce ca mierea si o sticla de vin. Intrarea in biserica: Preotul asteapta alaiul in usa si il invita in Casa Domnului. Primii intra nasul si mirele, apoi mireasa si nasa, urmate de cuscri si o parte din nuntasi. Cineva din familia ginerelui asterne un covor sub picioarele mirilor, pe care acestia trebuie sa-si jure credinta. Dupa ceremina religioasa, alaiul este intampinat de vornic sau de socrii mari in fata usii localului sau cortului. Apoi, pe o masa se aseaza o galeata cu apa si un buchet de busuioc pentru spalatul nuntasior pe maini-gest de purificare simbolica. In apa se mai pune aghiasma, iar de toarta galetii se leaga, cu un stergar, busuioc si flori. Mireasa inmoaie buchetul in apa si atinge palmele fiecarui nuntas, pentru a le aduce noroc, iar acestia pun cate un ban in apa, in semn de rasplatire. Soacra mare intampina mireasa, o saruta si ii da un castron cu grau din care ea arunca de trei ori peste nuntasi-semn al integrarii in neamul mirelui. Urmeaza trecerea nuntasilor pe sub colac-mirii sau cavalerii de onoare si nasii tin deasupra usii un colac mare, formand un fel de bolta pe sub care trece fiecare nuntas. La final mirii rup colacul in doua si il impart. Se spune ca fata care gusta din colacul miresei va avea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Originile Crestinismului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-originile_crestinismului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In primul secol al erei noastre, in Imperiul roman si-a facut aparitia o noua religie: crestinismul. Aducand un mesaj universal, mai presus de diviziunile nationale sau sociale, crestinismul avea sa devina religia dominanta pe intreg cuprinsul Imperiul roman Din anul 63 i. Cr., Ideea este inclusa in provincia romana Siria. Regii Iudeii domnesc sub autoritatea proconsului roman. Ocupatia romana i-a divizat pe evrei in mai multe grupari. Saducheii reprezentau bogata si influenta aristocratie preoteasca, colaboratoare a romanilor. Fariseii erau partizanii respectarii cu strictete a Legii lui Moise. Zelotii erau adeptii rezistentei armate, violente contra romanilor. Esenienii erau o secta care, dezgustata de societatea din timpul ei, a preferat sa traiasca in comunitati monarhale izolate. O componenta esentiala a iudaismului era ideea venirii unui salvator, Mesia, care sa elibereze poporul evreu. Nucleul intregii doctrine (doctrina reprezinta pentru crestini totalitatea credintelor, a ideilor, a regulilor, care definesc o conceptie a omului fata de Dumnezeu, fata de lume si fata de ceilalti) crestine este Iisus, pe care discipolii sai l-au numit Mesia (Unsul, in greceste Christos). Nascut in Palestina, in anul 5 i. Cr., el a fost rastignit in anul 30 d. Cr. Viata si scurta lui aparitie de Mesia sunt descrise de Evanghelii. Iisus nu a contestat religia evreilor, dar a incercat sa depaseasca limitele unei comunitati umane restranse, mesajul sau fiind adresat tuturor oamenilor. Crestinismul este o religie intemeiata pe iubirea aproapelui si pe virututi morale. Cretinilor li se promitea dupa moarte viata eterna in imparatia lui Dumnezeu, Paradisul. Componenta esentiala a acestei noi religii este iudaismul, care a promovat monoteismul, speranta mesianica, sistemul etic cel mai riguros existent atunci (cele 10 porunci), o filozofie a istoriei (Dumnezeu va triumfa asupra esecului pe care omul l-a inregistrat in incercarea lui de a aduce in istorie o epoca de aur), si o carte sfanta (Vechiul Testament), care, impreuna cu Noul Testament, vor constitui Biblia. Limba in care s-a difuzat crestinismul a fost cea greaca, o adevarata limba universala antica. Momentul-cheie care a dus la distrugerea credintelor politeiste grecesti a fost aparitia filozofiei rationale in secolul al VI-lea i. Cr. Insa foarte curand, filozofia nu va mai reusi sa ofere o unitate spirituala a lumii grecesti (cum fusesera inainte panteonul zeilor, cultul lor, marile serbari panelenice). Ea insasi se va diviza in diverse scoli filozofice: stoicismul (cu detasarea sa), epicureismul (cu individualismul si urmarirea satisfactiei personale) si materialismul, care au influentat profund orientarea generala. Elementele prin care s-au manifestat insa afinitatile religioase intre greci si religia crestina nou aparuta au fost platonismul, cu ideea nemuririi sufletului, si stoicismul, cu ideea lumii de dincolo. Contributia romanilor la constituirea noii religii a fost una]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ortodoxie Versus Materialism</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-ortodoxie_versus_materialism.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ce reprezinta oare simpla notiune de a fi crestin ortodox  in contextul Uniunii Europene? Sau. reformule- exista loc pentru apararea valorilor crestin-ortodoxe in interiorul acestui imperiu? Din punct de vedere administrativ, U. E reprezinta o vasta organizatie, o reala putere, o uniune de valori si de principii comune ce militeaza pentru repectarea drepturilor omului, bazandu-se pe asigurarea unui sistem de ajutor politic si social. In aceasta categorie se includ cei defavorizati intrucat una din anumitele directii si politici expansioniste ale  U. E se refera la dorinta de a include un mumar de popoare. Rezulta firesc modul in care drepturile si obligatiile sunt atent monitorizate dupa ce in prealabil au fost legiferate in ceea bce e denumita Constitutia europeana. Fara a insista pe originea istorica a organizatiei si fara a denatura sau a mistifica si exagera realitatea, incerc sa limpezesc intr-o mica proportie unele aspecte. De exemplu, conceptul pe care se bazeaza toleranta din viziunea europeana a mileniului III este garantat de dreptul la demnitate, egalitate intre toti oamenii, indiferent de rasa, sex, cultura sau conditie socio-economica. Ca un adevarat neofit, am indrazneala de a  formula o intrebare: se regaseste vreo perspectiva crestina? Totusi, mai mult ca sigur, notiunea e practic eludata! Raspunsul vine oarecum firesc, aproape logic. Notiunea de credinta, religie este (sau nu) lasata uitarii. Dar daca, ar exista? Aceasta noua revalorizare ar aduce claritate deoarece in mod indiscutabil, din dorinta de a parea fair, echitabil-U. E. nu discrimineaza deoarece nu exclude si alte confesiuni. In actualitate se impune si o alta precizare. Nu sunt de acord, ca si majoritatea cu formularea de club crestin, idee a belgianului Martens ce provine din partea unor structuri mai putin cooperante. In aceasta logica desfasurare a evenimentelor, se are in vedere ca si anumite grupuri, minoritati ca aceea a liber-cugetatorilor sa fie acceptati. Din raportul anual al Ministerului de Externe al Statelor Unite ale Americii privind libertatea religioasa in lume, in care se analizeaza situatia din aproape 200 de tari, inclusiv Romania, cu incepere din 2005 si pana in momentul de fata, reiese ca autoritatile nu au realizat progrese semnificative in rezolvarea acestor probleme. In plus, noua lege privind libertatea religioasa este blocata in parlament, iar organizatiile nonguvernamentale constata ca in proiectul guvernului s-au mentinut obstacolele in calea inregistrarii altor culte religioase. Raportul Ministerului de Externe al SUA admite ca politicul continua sa se amestece prin diferite legi si masuri in viata religioasa. Totodata, documentul semnaleaza si legaturile puternice intre unii politicieni si Biserica Ortodoxa, cultul oficial care ar manifesta o oarecare ostilitate fata de alte culte, pe care le-ar impiedica sa-si racoleze noi adepti. Raportul critica si lentoarea cu care se inapoiaza proprietatile altor culte religioase, proprietati confiscate in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>O Viziune Mareata</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-o_viziune_mareata.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca tot traim intr-o lume in care se pune tot mai mult accentual pe filme as vrea sa va povestesc cam ce fel de film a vazut ISAIA, omul care a stat la dispozitia lui Dumnezeu! Se zice ca viziunea este un viitor mai bun de la Dumnezeu impartasit cuiva si pentru a avea o viata de biruinta in credinta sunt necesare 2 lucruri: a) Viziunea si b) Pasiunea Un om al lui Dumnezeu Caruia ii ardea inima ca un jar pentru lucrarea domnului zicea: O viziune fara misiune creaza un visator, iar o misiune fara viziune aduce chin si amaraciune. Dar o viziune cu misiune creaza un misionar!!! A trebuit sa moara Imparatul (vremelnic) ca el sa-l poata vedea pe Imparatul vesnic! (printre altele treaba proorocilor era sa stea pe langa Imparati, vezi pe Natan, si sa le aduca aminte Legea Domnului ca sa nu-si abata inima de la Domnul Dumnezeu) Care este persoana care iti abate/blocheaza vederea clara de la Domnul Dumnezeu? Chiar nu vrei sa incerci sa i-L zaresti pe Domnul (preotul Eli nu putea sa vada mai departe de fii sai, care nu au placut Domnului); intr-adevar largirea orizontului spiritual este costisitoare si adesea foarte dureroasa Am vazut pe DOMNUL SEZAND. Imi place asa de mult cum i se descopera Domnul lui Isaia: sezand! si pentru mine asta inseamna ca Dumnezeu este pe tron, este la carma Universului nimeni si nimic nu-l ia prin surprindere, nimic nu-l surprinde, nimeni nu-l streseaza (nici chiar criza sau masonii sau teroristii) nu este bolnav sau in perfuzii nu este pensionar sau mai grav nu este la capatul Universului punand ceapa sau morcovi atunci cand este chemat prin rugaciuni. El nu are nevoie de nimeni si nimic sa il hraneasca sau sa ii aduca apa sau sa ii faca vant cu evantaiul sau sa-l fereasca de muste sau tantari! El este suveran -el face tot ce vrea, si imi place asa de mult ca El iubeste dreptatea si se lupta pentru ea. chiar daca unii nu vad aceasta. Dar Isaia l-a vazut sezand pe ceva! Pe ce? Pe Tron! Aleluia! pe un scaun de domnie foarte inalt. Ce inseamna asta? Ca El este cea mai inalta autoritatea din univers Ca si astazi in plin avant tehnologic in aceasta era modernista postmodernista EL Dumnezeu este SEF Dar un sef capabil si bun! Nimeni nu-i ameninta pozitia, nimeni nu-l constrange! Ce inseamna asta? -ca ateii nu sunt o forta de luat in considerare pentru el (caci el stie cine ii indeamna sa nu creada) nu-l supara ata de tare pe cat ii este mila de prostituate (cu lipsa lor de dragoste si de perspectiva) de lesbiene si homosexuali (caci El stie cine este in spatele lor si ii indeamna la aceasta, dar, asteapta ca ei sa se caiasca de starea lor pana nu e prea tarziu) El este olarul si noi toti = Lutul, Suntem in mana lui!. Si ce este mai frumos. ca pe scaunul de domnie al lui Iisus vei ajunge si tu daca continui lupta si sfintenia ta (conform Apocalipsa 3 v 21) versetul 3: Sfant Sfant Sfant este Domnul Ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea LUI!! imi place]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pacatul Avortului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-pacatul_avortului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Extras din cartea Lumina si Faptele Credintei, de Arhim Cleopa Ilie si Arhim. Ioanichie Balan. Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi 2002]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Persoana Si Activitatea Lui Mesia Dupa Pentateuh</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-persoana_si_activitatea_lui_mesia_dupa_pentateuh.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In fruntea textelor mesianice ale Vechiului Testament stau celebrele cuvinte vrajmasie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei. Acela va sfarama capul tau si tu vei musca calcaiul Lui. Aceasta e cea mai veche profetie mesianica. Prioritatea cronologica ii este contestata de unii, iar caracterul mesianic al textului trecut cu vederea de altii. Dar ideea mesianica ia fiinta odata cu caderea omului. Aceasta viziune clara a adevarului o are omul inca de la inceput. Dumnezeu, in care credea Adam, ar fi ramas fara prestigiu daca deodata cu prabusirea nu i-ar fi sadit omului in suflet si nadejdea intr-un ajutor. Expresia bucuriei la nasterea primului copil marturiseste ca protoparintii nostri s-au dus cu gandul la Omul fagaduit de Dumnezeu. Constiinta clara a unei vieti noi este infipta si in gandul lui Lameh, care nascand prunc spune ca il va mangaia de munca si de truda mainilor. Vrajmasie voi pune intre tine si intre femeie. Pronumele tine se refera la sarpe, cel mai intelept dintre toate vietatile campului. Biblia se gandeste la un anumit sarpe, la un sarpe siret si diplomat, pe care capitolul 3 il pune intr-un raport de egalitate cu barbatul si in unul de superioritate intelectuala fata de femeie. In Vechiul Testament sarpele de aici e numit uneori diavol (ex. Intelepciunea lui Solomon). In Noul Testament sarpele cel vechi se cheama: satana, diavol, balaurul cel mare care inseala pe toata lumea (Apocalipsa 12). Din comentariile Sf. Ioan Gura de Aur, a Fericitului Augustin si a altora reiese ca traditia vede in sarpe un instrument. In cartile lor gasesti adevarate rezumate ale invataturii despre ingerul rebel. Sf. Augustin spune ca ceea ce se spune despre sarpe se refera la acela care a lucrat prin sarpe. Cei mai multi teologi merg pe aceasta interpretare. De aici rezulta ca sarpele a fost real, dar a reprezentat pe diavol. Cine e femeia din versetul 15? Femeia e Eva, iar samanta ei sunt urmasii Evei, omenirea intreaga. Unii vad aici o femeie a viitorului, pe Maria, iar prin samanta ei inteleg un om al viitorului, pe Iisus, fiul Mariei. Multi ar dori ca femeia sa fie Eva si Maria totodata, Eva in sens literar, Maria in sens spiritual. Contextul nu admite sa ne gandim decat la Eva. Samanta exprima descendenta femeii. Folosindu-se la plural acest cuvant, el este interpretat ca insemnand copii. Prin aceasta interpretare Mantuitorul fagaduit nu-i exclus, el este doar unul din multimea de urmasi ai femeii Eva. Samanta sarpelui sunt serpii ca urmasi ai acestei reptile, care reprezinta insa colectiv raul din lume, iar individual pe diavol. In partea a doua a frazei, obiect de discutie e pronumele acela. In textul nostru pronumele e la singular si atunci determina pe un individ. Traducerea Septuagintei s-a gandit la un barbat al viitorului, iar Vulgata in traducere il refera la femeie. Insa pronumele hu se refera la samanta, nu la femeie. O greutate o prezinta si verbul a sfarama. El a fost tradus]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pilde Si Povestiri Ortodoxe</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-pilde_si_povestiri_ortodoxe.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 4. Cerul, pamantul si lumea 14 5. Al patrulea mag 15 6. Comorile fiecaruia 16 7. O mana de ajutor 18 8. Sfanta simplitate 18 9. Taina Sfintei Spovedanii 19 10. Sfanta cruce 20 11. Dragoste de mama 21 12. Vinovatul dovedit 22 13. Omul milostiv 23 14. Ceasul mantuirii 23 15. Nemurirea sufletului 25 16. Tatal 26 17. Pacatul cel mai mare 27 18. Gandul cel bun 28 19. Cei trei prieteni 29 20. Raiul si iadul 29 21. Ecoul vietii 30 22. Puterea Sfintei Cruci 31 23. Rasplata 32 24. Suflet intunecat 34 25. Facerea lumii 35 26. A doua sansa 36 27. Copilul binecrescut 37 28. Timpul schimbarii 38 29. Sabia si coroana 39 30. Linistea sufleteasca 41 31. Viata 41 32. Copilul si preotul 42 33. Criminalul 43 34. Taina Sfantului botez 44 35. Cele doua vasle 45 36. Sfanta Biserica 46 37. Intelepciunea calugarului 47 38. Trupul si sufletul 47 39. Cine-i drept inaintea Domnului? 48 40. Cainta pacatosului 50 41. Minunea Nasterii Domnului 51 42. Taina Sfintei Cununii 52 43. Puterea rugaciunii 53 44. Cele doua graunte 53 45. Cheia potrivita 54 46. Cei doi vecini 55 47. Puterea jertfei 56 48. Pretul lucrurilor 57 49. Cei patru ucenici 59 50. Risipitor sau zgarcit 60 51. Adevar sau minciuna 60 52. Ajutor dezinteresat 61 53. Cainele si pisica 62 54. Pentru un sac de bani 63 55. Harnicul si lenesul 64 56. Lumina soarelui 64 57. Sinceritate 66 58. Greutatea pacatelor 68 59. Adevaratele minuni 69 60. Dreapta educatie 70 61. Dragostea Domnului 71 62. Gradina sufletului 74 63. Cel ce insala 75 64. Pacatul indiferentei 76 65. Rasplata bunatatii 77 66. Poarta raiului 78 67. Adevarata comoara 80 68. Greseala 81 69. Caldura focului 82 70. Omul ipocrit 83 71. Dragostea calugarului 83 72. Comori adunate 84 73. Bogatii si saracii 86 74. Incredere 88 75. O primire meritata 89 76. Tatal nostru 90 Cuvant de incheiere 93 Index tematic 94 Index de personaje 95 Bibliografie selectiva 95 Fiului meu, Alexandru Cuvant de inceput Materialul de fata consta intr-o selectie de pilde si povestiri cu caracter moral-religios, scrise sau adaptate dupa teme din literatura crestina. Unele dintre acestea sunt chiar intamplari reale, ai caror protagonisti au fost preoti, calugari sau chiar autorul. Ideea acestei antologii s-a nascut din interesul deosebit pe care copiii il manifesta fata de pildele religioase, de orice povestire cu talc, cu o morala a faptei, a exemplului, cei mai multi dintre acestia nefiind receptivi la acea insiruire tipica de sfaturi, golita de duh si daruire, pe care, din pacate, multi parinti sau pedagogi inca o mai practica. Interesul copiilor este cu atat mai mare cu cat povestitorul este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pocainta, Mijloc De Indreptare A Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-pocainta_mijloc_de_indreptare_a_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Taina Euharistiei urmeaza, la inceputul vietii lui Hristos, dupa Taina Botetului si cea a Mirungerii, desavarsind unirea celor intrati in Biserica, cu Hristos. In cursul vietii crestine ulterioare, ea urmeaza insa de obicei dupa Taina Marturisirii, intrucat intareste din nou unirea cu Hristos a celui ce prin pacate a pus o distanta sau o contradictie intre sine si Hristos. Prin marturisire iese din aceasta despartire. Pentru cei ce n-ar savarsi nici un pacat dupa Botez, sau ar dezvolta atat cat se poate puterile date lor prin Taina Sfantului Botez, Euharistia ar pute fi impartasita fara Taina Marturisirii, cu scopul unic de a uni pe aceia tot mai mult cu Hristos, sau de a alimenta continuu viata lor in, cu si pin Hristos. Dar intrucat nu exista om care sa nu greseasca, sau sa dezvolte deplin puterile ce i s-au dat prin Botez, prin cea a Mirungerii si prin Euharistie la inceput, Euharistia se impartaseste dupa marturisirea greselilor sau datoriilor neimplinite si dupa iertarea lor in Taina Pocaintei. Taina Marturisirii, sau a Pocaintei, consta in iertarea pacatelor, celor ce le marturisesc si se caiesc pentru ele, de catre episcop sau preot in mod vazut, si de catre Hristos in mod nevazut. Am putea spune ca spovedania este tot atat de veche ca si omenirea. Dumnezeu n-a iertat si nu iarta niciodata pe omul pacatos, decat daca isi recunoaste pacatul cu adevarata cainta. Dupa ce Adam a pacatuit, Dumnezeu il cheama: Adame, unde esti? (Fac. 3, 9). Oare il chema pentru ca Dumnezeu nu stia unde este? Nu! L-a strigat pentru a-l face pe Adam sa-si recunoasca pacatul: Am mancat (din pomul cel oprit). Pe Cain inca l-a strigat Dumnezeu: Unde este fratele tau Abel? (Fac. 4, 9). Stia Dumnezeu, ca Abel era ucis de fratele sau Cain, dar l-a intrebat unde este in acelasi scop, acela al recunoasterii pacatului. Dar Cain a raspuns cu minciuna si obraznicie: Nu stiu. Au doara sunt eu pazitorul fratelui meu? (Fac. 4, 10). Si in Legea veche Dumnezeu a hotarat pentru poporul Sau un fel de spovedanie sau recunoastere a pacatelor. Astfel in cartea Numerilor (Num. 5, 6-7) : Daca un barbat sau o femeie va face vreun pacat fata de un om, si prin acesta va pacatui impotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela, sa-si marturiseasca pacatul ce afacut si sa intoarca deplin aceea prin ce a pacatuitsi sa mai adauge la aceea a cincea parte si sa dea aceluia fata de care a pacatuit. Tot o dovada in acest sens sunt si jertfele poruncite de adus, dupa felul pacatului. La fel si proorocii ca niste trambite dumnezeiesti, in mod curent aveau ca si subiect al predicii lor pocainta. (Isaia 45, 22; 55, 7; Ieremia 4, 1; Iezechiel 18, 21-23). Chiar si la popoarele pagane aflam urme de spovedanie. Asa in Imparatia Siamului sunt un fel de calugari, care traiesc din cersit. Acestia merg in fiecare zi la cersit, iar seara cand se intorc acasa ingenunchind inaintea superiorului lor isi spun pacatele iar acesta le da pocainta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Poluarea Morala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-poluarea_morala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ca si definitie am putea spune ca poluarea morala este tot ceea ce aduce vatamare atat individului cat si societatii in care traim pe plan psihic, social, profesional, economic, cultural, si stiintific. Din cauza neglijentei a lipsei de educatie si am putea continua insa adevarata sursa a poluarii este aratata in biblie: Pacatul adica nescultarea si departarea omului de Dumnezeu si de principiile Lui calauzitoare si datatoare de viata. Sunt si cazuri cand, in urma actionari a unei forte exterioare rautacioase (malefice/demonice) se ajunge sa atinga si sa posede/domine fiinta umana iar in cele din urma se ajunge la pierderea identitatii a vointei si a echilibrului mental si fizic. De asemenea sau lipsei unei discipline personala riguroasa. Vom observa trei ba chiar patru domenii unde poluarea morala ajunge si de ce nu, sa incercam sa identificam ravagiilepe care ea le produce!! Primul domeniul unde loveste poluarea morala si e cel mai important, este domeniul intimitatii individului persoana ca atare! Am putea spune si nu gresim daca zicem ca dintr-un punct de vedere aici este cuibul/pepiniera poluarii morale: intr-o carte veche dar foarte actuala BIBLIA-se spune ca din inima omului (adica centrul fiintei umane) ies gindurile rele, trairea in imoralitate, uciderile, furtul de orice fel (si sub orice forma), lacomiile, prefacatoriile, nedreptatile, faptele rusinoase (actele lipsite de responsabilitate si respect la adresa individului si societatii) gandirea rea, injuriile, sau actele de profanare a lucrurilor sfinte, lipsa de respect fata de cea mai inalta forma de autoritate din univers Dumnezeu, aroganta, nebunia, rautatea etc. Toate aceste lucruri rele ies din inima omului si intineaza/afecteaza pe om. Demn de retinut este faptul ca toate aceste lucruri care ies din inima omului si murdaresc /pervertesc fiinta umana isi au radacinile cu aproximativ 6000 de ani in urma cand rasa umana reprezentata atunci prin prima pereche Adam si Eva, a picat examenul ascultarii de Dumnezeu Autoritatea cea mai inalta din univers si implicit au trecut sub influenta si manipularea unei forte rele din univers lucifer. Una dintre cele mai puternice si perfide arme a lui este deghizarea; daca reuseste sa faca segmentul vizat (in cazul nostru fiintele umane) sa creada ca nu exista batalia este deja castigata si rezultatul este stiut: degradare morala si in final distrugere sub toate formele si in toate domeniile. si uite asa cel ce poarta numele de coroana creatiunii (omul) din univers ajunge sa se tarasca si sa se hraneasca ca o omida nicidecum ca un fluture, ajungand o palida umbra a ceea ce trebuia sa fie. slab si fara de putere cunoscand binele dar neavand putere sa-l infaptuiasca (fara de ajutor exterior) Al doilea domeniu unde se desfasoara poluarea morala, se refera la Familie. Aici sub forma de violenta domestica intalnim rautatea partenerilor, lipsa de respect si incredere reciproca egoismul iar in ultima vreme]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pomeni Si Pomenire</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-pomeni_si_pomenire.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: L-am visat! Sa plans ca-i e frig. Si baba satului hotaraste ca trebuie data o haina noua nouta de pomana. L-am visat. Se plange ca-i este intuneric. Si baba satului hotaraste 10 zile de lumanari aprinse la ambele capete (vorba francezului) L-am visat. Se plange ca-i este foame. Si baba satului hotaraste un parastas suplimentar cu cel putin 2 feluri aburind. Cand pierzi un apropiat de care te leaga sentimente si trairi comune este normal sa fii afectat. Sa suferi chiar. Varsa doua trei lacrimi (nu de circumstanta) ureaza-i somn lin si fa tot posibilul ca acest somn sa-i fie cu adevarat lin. Nu te va mai bantui, daca nu apelezi la baba satului. Bogdan Petricencu Hajdeu, un om vrednic de pomenire, a innebunit (la propriu) la moartea fiicei sale Iulia si ea pomenita prin lucrarile sale. A intrat in istorie pentru ca sa mutat cu totul in cavoul ei. Dar a instalat lumina electrica spre a nu-i deranja somnul cu lumanari cand isi termina operele in pauzele de meditare. Si e Ortodox de-ai nostri cu mormant la Belu. Despre Iulia si operele sale vorbesc toti oamenii culti ai globului. Cati isi mai amintesc de Prea Fericitul Teoctist care sa nascut abia anul trecut in ceruri? Stimati clerici lasati mortii in lumea lor. Terminati cu pomenile si pomenirile, o afacere mai ceva ca Metro si Cora la un loc. Cutumele raman cutume NUMAI daca sunt admise, nu de babele satului ci, de clericii coordonatori. Sau nu se poate pune un popa cu baba satului? Nu zic ca popa ar fi de vina ca, musai, trebuie data o gaina ca pomana peste mormantul inca deschis. Dar ce face popa spre a dezradacina acest obicei pagan care nu are nimic cu crestinismul? Dovada este ca aceasta cutuma fiinteaza exclusiv in zona Ortodoxa a celei mai ortodoxe Ortodoctii, aceea sovietica (scuzati, ruseasca). Fiecare om si-ar dori ca numele sau sa fie reamintit de urmasi. Dar pentru asta ar trebui sa faca ceva. Ceva mai mult decat palcul de puradei. Un Caruso, Einstein, Enescu sau Luchian sunt pomeniti fara afacerile mai mult sau mai putin oneroase ale popilor cu vesnica lor pomenire. Bunicul, farmacist, a adus pentru prima oara Prontosil (o sulfamida a acelor timpuri comparabila cu penicilina de astazi) in Bucuresti. Multe familii care-si datoreaza viata stramosii acestei actiuni il pomenesc cu cuvinte de lauda. Nimeni nu a platit acatiste afacerilor popesti in pomenirea sa. Tata, din contra. Are somnul vesnic lin caci nimeni nu-l deranjeaza cu pomeni sau pomeniri. Eminescu s-ar invarti in mormant daca ar afla cei pun in carca pomenitorii sai. Oare mortii au cu adevarat nevoie de lumini cel putin 40 zile de la inceperea, in mormant, a somnului vesnic? Pe mine unul ma deranjeaza lumina cand dorm desi, ca ori ce copil, solicitam ca mama sa nu stinga lumina. Vreau sa vad cum adorm era justificarea juvenila. Probabil popi dau aceeasi justificare spre a-si vinde lumanarile celor prostiti. O cere tata Parascheva? Ce face popa spre a o lamuri asupra risipei inutile? Doar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Postul Mare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-postul_mare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Biserica Ortodoxa de Rasarit a randuit pentru dreptcredinciosii crestini anumite posturi. Caci postul - zice Sfantul Ioan Gura de Aur - potoleste trupul, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta. 1. Sfantul si Marele Post, care se mai numeste si postul patruzecimii, Paresimile, Postul Pastilor, este randuit pentru curatirea sufletului prin ajunare, rugaciune, milostenie, spovedanie si impartasirea cu Sfintele Taine. El inchipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mantuitorului. Tine sapte saptamani. Sta in legatura cu Pastile, sarbatoare cu data schimbatoare. De aceea, inceputul acestui post este aratat in calendarul fiecarui an. In acest post nu mancam: carne, oua, branza. De asemenea postim de peste, vin si untdelemn. Mancam deci numai bucate fara unsoare (ULEI), legume si poame. Mancam untdelemn si dezlegam la vin: Sambata si Duminica, in ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire, cand aceasta cade in ziua de Joia-Mare sau in Vinerea ori Sambata din Saptamana Patimilor. Cu deosebita evlavie se cuvine sa postim in saptamana de la inceputul Postului Mare si in saptamana Patimilor. Astfel, in saptamana de la inceputul Marelui Post: Luni si Marti se mananca numai o data pe zi - seara - paine si apa. Iar in saptamana Patimilor, in afara de Joi cand facem doua mese se mananca la fel, Vineri si Sambata e post desavarsit. 2. Postul Sfintilor Apostoli sau al Simpietrului, a fost asezat de Biserica in cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, precum si a celorlalti apostoli. Acest post e un prilej de inaltare a sufletului. Sta in legatura cu Pastile si cu Pogorarea Duhului Sfant, sarbatori cu data schimbatoare. De aceea nu incepe la data sorocita, ci tine cand mai mult, cand mai putin. Lasam sec insa totdeauna in Duminica Tuturor Sfintilor, seara, si postim pana la 29 iunie, ziua Sfintilor Apostoli, care daca va cadea Miercurea sau Vinerea, nu mancam de dulce. In acest post nu mancam carne, oua si branza. Lunea, Miercurea si Vinerea nu mancam untdelemn si nu bem vin. Martea si Joia dezlegam la untdelemn si avem voie la vin. Mancam peste: Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul -24 Iunie - chiar daca aceasta ar cadea Miercurea sau Vinerea. Daca in zilele de Luni, Marti si Joi cade vre-un sfant mai mare inse4mnat in calendar cu cruce neagra (+), atunci mancam peste, iar de cade Miercurea sau Vinerea mancam numai untdelemn si bem vin. Intamplandu-se Miercurea sau Vinerea vre+un sfant cu priveghere, sau hramul bisericii, dezlegam la untdelemn, la vin si la peste. 3. Postul Sfintei Marii, sau al Sintamariei, numit si postul lui August, se tine in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu, care inainte de Adormire a petrecut in neincetata rugaciune si ajunare. Dureaza doua saptamani: de la 1 la 15 August. Lasam sec la 31 iulie; iar de va cadea aceasta zi Miercurea sau Vinerea, lasam sec la 30]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pravila De La Govora</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-pravila_de_la_govora.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pravila de la Govora, numita si cea mica (cu titlul complet: << Pravila aceasta iaste direptatoriu de leage, tocmeala a sfintilor apostoli, tocmite de 7 soboara catra aceasta si a preacuviosilor parinti, invatatorilor lumiei >>), era tradusa din slavoneste in romaneste de calugarul Mihail Moxa sau Moxalie din Bistrita (prin 1620, acesta prelucrase in romaneste un Cronograf, adica o istorie a lumii, la indemnul lui Teofil, pe atunci episcop al Ramnicului). Predoslovia cartii era semnata de mitropolitul Teofil (in parte era tradusa dupa prefata lui Petru Movila la Nomocanonul de la Kiev din 1629). In titlu se arata ca s-a tiparit in vremea << prea luminatului domn Io Matei Basarab Voievod a toata tara Ungrovlahiei, in manastirea Govora, va leato 7149, iara de la Nasterea lui Hristos 1640>> Pravila propriu-zisa era o colectie de legiuiri canonice (bisericesti) si civile, facuta dupa o traducere slavona a unui nomocanon de origine bizantina. Izvoarele slave si cu atat mai putin cele grecesti n-au fost identificate pana in prezent. Din aceasta cauza cercetatorii mai noi socotesc ca Pravila este mai degraba o compilatie dupa aceste izvoare, si nu o simpla traducere a unora din ele. Aparitia unei carti cu caracter canonic-juridic era determinata de trebuinta unor indrumari clare pentru preotii duhovnici la darea canonului (epitimiei) in scaunul spovedaniei, dar si pentru a le da indrumari cu privire la pedepsele pe care sa le aplice credinciosilor in caz de abateri de la randuielile vietii obstesti, caci preotul avea in acele timpuri si rolul de judecator al pastoritilor sai. Rostul cartii era subliniat de insusi mitropolitul Teofil, in prefata: <<Socotit-am ca mai toate popoarele au carte pe limba lor, de aceai cugetaiu si eu. sa scot ceasta carte, anume pravila pre limba rumaneasca, sfintiilor voastre frati duhovnici rumanesti, carii santeti pastori oilor celor cuvantatoare a turmei lui Hristos >>. Din cuprinsul Predosloviei se poate deduce si scopul religios-didactic si cultural-educativ urmarit de alcatuitorii ei. Textul propriu-zis se intinde pe 171 de file, impartit in 149 glave (sau capitole). Desi in foia de titlu este indicat anul 1640, din indicatiile din text reiese clar ca lucrarea de tiparire a inceput in Postul Craciunului (1640) si s-a terminat in postul Pastelui (1641) sin acelasi an bisericesc (7149). Trebuie subliniat si faptul ca Pravila de la Govora a aparut in doua tiraje diferite, unul pentru Tara Romaneasca, altul pentru Transivania. Deosebirea dintre exemplarele celor doua editii consta in faptul ca in prefata unor exemplare, numele mitropolitului Teofil era inlocuit cu al lui <<Ghenadie, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscopu si mitropolitu a toata Tara Ardealului >>. Aparitia tirajului pentru Transilvania trebuie pusa si in legatura cu calitatea mitropolitului Teofil de << exarh al Plaiurilor>>, desigur la solicitarea mitropolitului Ghenadie, care simtea lipsa unei astfel de carti. El avea nevoie de o pravila]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Predica Sfantul Apostol Petru In Ziua Cincizecimii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-predica_sfantul_apostol_petru_in_ziua_cincizecimii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa ce apostolii si ceilalti din adunarea primilor crestini, la staruinta lor in rugaciune (Fapte cap1 v14) au fost botezati cu Duhul Sfant, multimile de israeliti inca necredinciosi s-au adunat acolo cu miile sa vada miracolul. Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi (Fapte cap 2 v. 36) Dupa ce au auzit ei predica Sf. Ap. Petru care acum era plin de Duhul Sf. de care era ajutat sa predice cu mare eficacitate, ei s-au convins de starea vietii lor pacatoasa dar si de crima oribila pe care au savarasit-o omarandu-l chiar pe fiul lui Dumnezeu. De aceea plin de cutremur si spaima au zis lui Petru celorlalti apostoli: Fratilor ce sa facem? (Fapte cap2 v37). La aceasta intrebare deznadajduita Sf. Ap. Petru le indica solutia de remediere, zicand: Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele Lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sf. Duh. (Fapte cap2 v38). Ce inseamna cuvantul POCAITI-VA? Multi oameni confunda pocainta cu o religie, un cult, o secta, o denominatie, cu o organizatie religioasa etc. Pocainta nu este nicidecum o organizatie religioasa, din potriva, pocainta este o stare de fapt, o viata traita perfect dupa preceptele Bibliei, facand voia Lui Dumnezeu, la o astfel de pocainta indeamna pe oameni Biblia si nicidecum la o anumita organizatie religioasa. 3. Matei cap 4 v 17; 4. Fapte cap 17 v 30 31; 5. Luca cap 24 v 47; De asemenea pocainta biblica cere inchinarea strictanumai lui Dumnezeu, care este nevazut, si interzice cu desavarsire inchinarea la obiecte materiale preinchipuitoare a dumnezairii, dovada biblica: 1. Deuteronom cap 5 v 8, 9 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in ape supt pamant Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti 2. Apocalipsa cap 9 v 20, 21 3. Psalmul 115 v 3 8 Observam deci ca in raspunsul Ap. Petru din v 38 solutia data de acesta cuprinde 3 lucruri strict necesare, si anume: Pocainta botezul in apa botezul cu duhul sfant Explicatia celor de mai sus 1. Pocainta (despre pocainta am vorbit in textul de mai sus) 2. Botezul in apa. Botezul bebelasilor din leagan practicat de unele denominatii religioase, il consideram un botez nebiblic, zadarnic si nul. (A practica in numele lui Dumnezeu un lucru necerut de El, este un pacat, o adaugare la cele scrise in Biblie, si cei ce savarsesc aceste lucruri vor suporta consecinte, astfel: Deuteronom cap4 v2 Sa n-adaugati nimic la cele ce va poruncesc Eu si sa nu scadeti nimic din ele; ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, asa cum vi le dau Eu Proverbe cap30 v6 N-adauga nimic la cuvintele Lui ca sa nu te pedepseasca, si sa fii gasit mincinos Apocalipsa cap 22 v18, 19 Marturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Prima Ora De Religie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-prima_ora_de_religie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Potrivit legii in liceele etatizate religia nu mai este obiect de studiu. Motivul este real si evident. Nu exista profesori formati special pentru aceasta disciplina, care ridica spinoase probleme etice si filosofice. Spre deosebire de un elev de gimnaziu, adolescentul ajuns in liceu poate si trebuie sa beneficieze de liberul arbitru. Problemele de suflet nu pot fi exprimate prin teoreme si postulate. Ele sunt legate de simtiri de pareri personale care nu pot fi violate prin impunerea unui curiculum. In plus pot fi colegi de clasa elevi de diferite confesiuni, atat crestine (Ortodocsi, Catolici, Protestanti) cat si straine (Mozaici, Mahomedani si chiar Budisti) Cum acestia pot invata in comun matematica sau literatura, trebuie sa se gaseasca o metoda a adapta predarea religiei astfel incat fiecare in parte sa-si completeze tezele confesionale fara a leza crezul colegilor. Solutia adoptata in general este fractionarea clasei pe confesiuni. Aceasta este insa o discriminare foarte periculoasa. Ori cum dupa absolvirea liceului vor fi obligati de societate sa convietuiasca si sa-si respecte reciproc parerile. Deci si orele de religie Trebuie suportate in comun iar pentru aceasta este necesar ca profesorii sa cunoasca particularitatile fiecarei confesiuni in parte, cu dezvoltarea lor istorica. Gasesc totodata necesar ca profesorul sa aiba capacitatea de a sintetiza, de apropiere a diferitele dogme astfel ca un musulman, de exemplu, sa asculte cu placere vechiul testament crestin comparandu-l cu cel propriu. Ori un preot cu pregatire generala nu poate executa o asemenea sarcina fiind prea legat de canoanele liturgice. Exista insa teologi care studiaza istoria tuturor Bisericilor, specificul diferitelor confesiuni in relatia cu entitatea suprema (Allah, Buda sau Dumnezeu). Pentru acestia este usor sa discute cu fiecare enorias in parte pe limba lui si daca se adreseaza mai multor confesiuni simultan nu face greseala de a numi adevaratul Dumnezeu care ar leza o mare parte a ascultatorilor. In facultatile de pedagogie TREBUIE creata o disciplina speciala care sa pregateasca profesori de religie. Candidatii la admitere trebuie insa sever verificati. Nu uitati ca pentru un credincios Ortodox toti care apartin altor confesiuni (chiar crestin care se inchina pe stanga) sunt eretici, necredinciosi. Un astfel de candidat nu va putea preda religia, e mai indicat sa devina preot. Suntem cu totii de acord ca exista o entitate, o forta sau o energie care, prin imuabile legi de care luam treptat cunostinta guverneaza cosmosul, galaxia, sistemul solar, planeta pe care traim si viata de zi cu zi. Putem numi aceasta entitate Dumnezeu sau Allah. Putem sa o consideram doar o forta a firii. Este tot una. Vrand nevrand ne supunem ei. Functie de cultura si instructia posedate ne adresam ei prin rugi sau luam masuri de contracarare a elementelor care ne ingreuneaza viata. Asta este in fond religia. Este in folosul intregii omeniri ca religia, in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Providenta Divina Pronia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-providenta_divina_pronia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dumnezeu a creat lumea prin iubire, iar planul sau a avut ca scop fericirea, indumnezeirea omului si sfintirea lumii intregi. Realitatea acestui plan nu era insa posibila fara grija constanta a Sa pentru fiecare faptura in parte. Aceasta permanenta purtare de grija a lui Dumnezeu fata de creatie poarta numele de providenta (pronie). - Dumnezeu conserva lumea, adica se ingrijeste ca nimic din ceea ce a creat sa nu se distruga, pentru a-si putea implini scopul pentru care au fost create. - Conducerea lumii se realizeaza prin conlucrarea lui Dumnezeu cu intreaga creatie pentru ca aceasta sa-si activeze fortele proprii conform legilor inscrise in ea. In actiunea proniatoare nu este implicat doar Dumnezeu ci si omul, care are un rol foarte important in realizarea binelui si lupta impotriva raului. Dumnezeu l-a inzestrat de la bun inceput pe om cu libertate, iar conlucrarea si conducerea omului de catre Dumnezeu nu-i anuleaza aceasta libertate. Insusirea de proniator se atribuie in special lui Dumnezeu Tatal, dar actiunea proniatoare este comuna tuturor persoanelor Sfintei Treimi. a) Daca Dumnezeu ar purta de grija in |mod| constant intregii sale creatii, aceasta ar conduce la incalcarea sau anularea libertatii omului. Raspunsul Bisericii: Libertatea este un dar de la Dumnezeu, liber cu adevarat este doar cel care iubeste pe Dumnezeu si pe semeni. b) Dovada faptului ca Dumnezeu nu se ingrijeste de intreaga creatie este existenta raului si a nedreptatii in lume. Raspunsul Bisericii: Raul nu a fost creat de Dumnezeu ci a intrat in lume odata cu razvratirea ingerilor. Omul creat de Dumnezeu putea sa nu pacatuiasca insa el si-a folosit libertatea in sens gresit cedand ispitei celui rau. c) Dupa creatie, Dumnezeu S-a retras din lume, fara s-o mai influenteze (idee care constituie esenta conceptiei deiste) Raspunsul Bisericii: Acceptarea conceptiei deiste ar insemna ca Dumnezeu se contrazice pe el insusi. El poarta continuu de grija intregii sale creatii si arata ca fara ajutorul lui, omul nu poate face nimic bun: Cel ce ramane in mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic (Ioan: 15: 5).]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Reforma Bisericii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-reforma_bisericii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Imposibilitatea depasirii crizei de constiinta a Occidentului prin revizuirea dogmei romano-catolice si prin asanarea morala a Bisericii a oferit teren de actiune unor spirite hotarate mai putin ezitante decat teologii umanisti precum Martin Luther (1483-1546), Ulrich Zwingli, Jean Calvin, John Knox etc. Acestia contestau privilegiile politice si administrative ale papalitatii, acumularea de averi de catre Biserica si cler, controlul excesiv al Romei asupra gandirii si vietii private a oamenilor. Aproape peste tot in Europa, nemultumirile sociale sau disputele politice (luptele dintre monarhii autoritari, commune si nobilime) au imbracat haina religioasa a epocii, desi discursul politic laic (urmarind interese monarhice sau de stat) isi facea simtita prezenta in Italia, cat si in Franta, Germania sau Anglia. In 1500 Biserica Catolica detinea suprematia in Europa centrala si de vest, supravietuind opozitiei Lollarzilor englezi, a husitilor boemieni precum si a altor dezidenti religiosi. Cu toate acestea, revoltele erau semnalele unei nemultumiri crescande, care in cele din urma s-a dovedit imposibil de suprimat. Criticile aduse bisericii se refereau la imensa sa avere si la coruptia pe care aceasta bogatie o incuraja. O serie de scandaluri slabise autoritatea Bisericii si nenumarti preoti ai Renasterii erau mai preocupati de avere sau putere, decat de viata sfanta. Toate acestea au alimentat resentimentele fata de privilegiile legale sau de alta natura a clerului, precum si fata de pozitia dominanta in cadrul slujbelor, astfel incat laicii devenisera aproape niste spectatori. Cu timpul, laicii au devenit mai instariti si mai educati si s-au decis sa joace un rol mai activ in viata religioasa. Folosirea exclusiva a limbii latine limita intelegerea Bibliei pentru multe persoane, dar, evident, exista nevoia unui mod mai simplu si mai putin ostentativ de manifestare a religiei, asa cum se intamplase in cazul primilor apostolic ai Crestinismului. Luand in considerare circumstantele, era de la sine inteles ca declansarea unei crize religioase era inevitabila. Aparenta unitate a bisericii medievale a fost distrusa atunci cand Martin Luther, calugar si professor de teologie, s-a opus autoritatii Papei si a declansat Reforma Protestanta. El afirma ca salvarea este posibila doar prin credinta, care este un dar harazit de la Dumnezeu, ce nu poate fi cumparat. Aceste idei inofensive erau considerate eretice (blasfemii impotriva credintelor religioase acceptate), deoarece duceau la concluzia ca toate ceremoniile si practicile prescrise de Biserica pentru a servi mantuirii credinciosilor erau inutile. Justificarea prin credinta a devenit un element central al crezului lui Luther, dar acest lucru nu ar fi dus neaparat la un conflict cu Biserica. Luther era un calugar relativ obscur, fara prea mare influenta. Atitudinea sa fata de mantuire putea fi privita ca o varianta mai severa, dar totusi permisa, printre multiplele variante tolerate la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Relatia Dintre Religie Si Stiinta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-relatia_dintre_religie_si_stiinta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Preliminarii. Lumea se desacralizeaza sub ochii nostri fara ca aceasta tendinta sa intalneasca vreo umbra de rezistenta, de parca omenirea intreaga face eforturi deosebite pantru a-L elimina pe Dumnezeu din creatie. Daca se vorbeste astazi despre divergenta dintre Religie si Stiinta, trebuie sa cautam cauzele in desacralizarea lumii. Desacralizarea sau procesul de secularizare, inceput odata cu reforma protestanta, continuat cu epoca Renasterii si a Iluminismului, culminand cu teoria evolutionista a lui Darwin si dictatura comunista de la jumatatea secolului al XX-lea, aseaza omul in locul lui Dumnezeu pe pamant, inchizand poarta cerului, declarand ca omul este masura tuturor lucrurilor. Pentru intreaga crestinatate un alt mare deserviciu a fost facut si de catre Inchizitie, care printr-o opozitie adeseori sangeroasa s-a asezat in calea progresului stiintific. Inchizitia s-a manifestat cu multa cruzime, uitand ca Dumnezeu este Iubire (1 Ioan 4, 8), atat fata de ereticii religiosi ai vremii dar mai ales fata de oamenii de stiinta care aveau o alta conceptie despre lume decat cea acceptata de doctrina catolica. In a doua jumatate a secolului XX, alta plaga avea sa loveasca lumea crestina. Ideologia marxist-leninista, materialismul stiintific si istoric, au contribuit la descrestinarea si ateizarea natiunilor, mai ales in Europa de Est. Prin promovarea unor teorii potrivnice credintei in Dumnezeu de genul, religia, opium pentru popor, prin teroare fizica si psihica, prin discreditarea minunilor biblice, prin persecutii pornite impotriva clerului si credinciosilor, prin atragerea intelectualilor care sa postuleze lipsa lui Dumnezeu si inutilitatea credintei, s-a reusit indepartarea multor generatii de Dumnezeu. Chiar daca Sfantul Iustin Popovici spune ca masura tuturor lucrurilor este nu omul, ci Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, lumea continua sa-L izoleze pe Dumnezeu in transcendenta Sa inaccesibila oamenilor, transformand lumea intr-o masina care se vrea functionala independent de Dumnezeu si chiar independent de om. Transformarea lumii in masina a avut ca rezultat aparitia unei crize ecologice ce a atins dimensiuni planetare. Sperantele legate de incetarea procesului de desacralizare sunt legate de dialogul dintre oamenii de stiinta si teologi, sperante care au inceput sa apara din momentul in care fizicienii secolului al XX-lea, patrunzand in lumea subatomica, au ajuns la concluzia ca, o ordine implicita, profunda si invizibila, lucreaza in adancul dezordinii explicite. La originea creatiei nu exista evenimente intamplatoare, nu exista hazard, ci o ordine cu mult superioara tuturor celor pe care le putem imagina: ordinea suprema care regleaza constantele fizice, conditiile initiale, comportarea atomilor si viata stelelor. Puternica, libera, existenta in infinit, tainica si implicita, invizibila si sensibila, ordinea se afla acolo, eterna si necesara, in spatele fenomenelor, deasupra universului, dar prezenta in fiecare particula.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Relatia Omului Religios Cu Dumnezeu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-relatia_omului_religios_cu_dumnezeu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: El percepea prezenta lui Dumnezeu in viata lui ca pe cea mai puternica forta care in lupta dintre bine si rau putea inclina balanta spre cei care al slaveau si ii recunosteau puterea. "Doamne, Dumnezeul meu, in Tine am nadajduit. Mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc si ma izbaveste" (Psalm nr 7 al lui David) "Frica de Domnul este curata, ramane in veacul veacului. Judecatile Domnului sunt adevarate, toate indreptatite". (Psalm nr 18 al lui David) Cuvantul lui era lege iar cei ce respectau legea erau cei drepti, cei alesi despartiti de pacatosii sortiti pedepsei. Omul credincios slavea judecata si dreptatea care rasplatea si condamna privind cu frica spre atotputernicia in fata careia se supunea neconditionat. "Fie-ti mila, Doamne, de ma iarta, Cu milostivirea cea bogata, Si pentru a ta ieftinatate Sa ma curatasti de rautate". (Psalm nr 50 al lui Dosoftei) Dialogul dintre om si Dumnezeu sublinia diferenta dintre Creatorul a toate si statura insinifianta a aceluia care a fost conceput, "mai prejos de ingerii" (Psalmii lui David) Omul care implora mila lui Dumnezeu caci viata era vremelnica si tot ce stapanea putea pierde intr-o clipa. "Atunci jartve direpte t-vom face. Colaci si prinoase, cumu-t place, Vin si paine, unt si cu grau dulce, Si vitai pre oltari t-vom aduce" (Psalm nr 50 al lui Dosoftei) Jertfa oferita asigura bunul mers al lucrurilorsi intarea legatura dintre ei. Lumea moderna transforma dialogul direct cu fiinta care atotputernica participa nemijlocit la viata oameniilor intr-un dialog cu un concept abstract care se manifesta prin atributele sale. "Tarana - suntem toti tarana, E de prisos orice trufie. Ce-a fost, in veci are sa fie. Din noi nimic n-o sa ramana. Zadarnic falnice palate Sunt in pamant radacinate Nici o pieire nu s-amana. Despoti, cu frunti incoronate, Poeti, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de stiinta, Pagani, vestiti prin necredinta, Nici o pieire nu s-amana. Tarana, suntem toti tarana". (Psalm nr 2 al lui A. Macedonski) Aceste atribute nu mai pot fii milostive, ele nu separa lumea in bine si rau ci se manifesta la fel asupra tuturor. Obiectivitatea lor rece indeparteza pe Dumnezeu de om si acesta se simte singur si prasit caci la strigatele lui numai aude nici un raspuns. "N-am in ceruri nici o stea. Soarta mea e soarta rea, Am pierdut orice credinta Inecata-n suferinta, Am pierdut orice putere Nimicita de durere; Insa viata nu-mi blestem Si nici moartea nu mi-o chem; Fara scop traiesc in lume Nu mai sunt decat un nume, Nu mai plang, nici nu mai gem, Iar cuprins de griji amare, Nu mai sunt decat rabdare. N-am in ceruri nici o stea". (Psalm nr 9 al lui A. Macedonski) Restaurarea dialogului se face prin credinta. Echilibrul este dat din impletirea binelui si raului din ratiuni superioare intalegeri umane. Doamne, toate sunt prin tine Si averea, si puterea, Fericirea, mangaierea Ce ne trebuie stii bine. Dai cu dreapta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Relatiile Dintre Doua Personaje Dintr-un Text Narativ - La Hanul Lui Manjoala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-relatiile_dintre_doua_personaje_dintr_un_text_narativ_la_hanul_lui_manjoala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La hanul lui Manjoala de I. L. Caragiale (1852-1912) este o nuvela fantastica, publicata in Gazeta sateanului, o capodopera a genului prin maiestria cu care se creeaza ezitarea (a textului si, implicit a cititorului) intre imaginea verosimila a realitatii imediate si aceea a unui lumi insondabile si irationale. Protagonistii acestei lumi cu doua fete contradictorii sunt tanarul Fanica, plecat in aventura logodnei cu fata pocovnicului Iordache, si Marghioala, stapana hanului aflat in drumul eroului. Actiunea se constituie prin imbinarea armonioasa a celor doua planuri: real si fabulos. Totodata, ea se desfasoara si in doua planuri temporale: unul obiectiv care inscrie evenimentele narate in prezentul realitatii si unul subiectiv, al fabulosului mitic care tulbura subconstientul uman. Planul subiectiv este determinat de fascinatia pe care o exercita Marghioala asupra lui Fanica, de farmecele ei sau de farmecul femeii mature si frumoase, cat si de evenimentele inexplicabile prin care trece, cum ar fi episodul ratacirii dupa plecarea de la han. Naratiunea se desfasoara la persoana I. Personajul-narator e subiectiv, nuvela incepe cu monologul acestuia, se foloseste stilulindirect-liber. In situatia initiala, personajul-narator se indreapta catre Popestii-de-sus, la pocovnicul Iordache, unde urma sa aiba loc logodna lui cu fata a mai mare a acestuia. Calaretul intentioneaza sa se opreasca la hanul lui Manjoala. Acesta isi aminteste ca barbatul murise in urma cu vreo cinci ani, lasind afacerile pline de datorii. Nevasta-sa, Manjoloaia, o femeie zdravana, a platit obligatiile, a reparat hanul si se zvoneste ca trebuie sa aiba si parale bune. Lumea o banuia de farmece sau ca a gasit vreo comoara astfel incat a reusit sa scape de datorii si sa puna afacerea pe roate. Secventa in care tinarul ajunge la han si este intampinat de cocoana Marghioala constituie intriga. Ea il ademeneste pe calator, il primeste ca pe un client de omenie: Bine ai venit coane Fanica, fiind singura data cind se specifica numele personajului. Tanarul se lasa cucerit incetul cu incetul, conform unui ritual tainic, numai de Marghioala stiut. Pe hangita o cunostea de cand era copil si mergea cu tatal sau la targ. Stia ca era o femeie voinica, frumoasa si ochioasa dar parca niciodata nu-i placuse asa mult ca acum. Personajul isi face un portret succint prin autocaracterizare ironica: curatel si obraznic, mai mult obraznic decat curatel si pentru a demonstra aceasta insusire, o ciupeste pe hangita de brat si ii spune ce ochi frumosi are. Parca este determinat sa faca acest lucru de catre fortele necuratului, spunand ca: m-a impins dracul s-o ciupesc. Spre mirarea sa, cocoana Marghioala stia ca el se ducea la polcovnicul Iordache pentru a se logodi cu fata lui cea mare si-l mustra pentru obraznicie, amenintandu-l cu viitorul socru, prevenindu-l: - la nu ma-ncanta. Tanarul este cucerit de odaia alba si cocheta in care e cald ca sub o aripa de closca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Religia Etruscilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-religia_etruscilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Religia etruscilor, cel putin in secole mai indepartate, se aseamana in mod izbitor cu religia egiptenilor si inca si mai mult cu alte sisteme teologige ale religiilor orientale. Religia lor este o religie eclectica, care a luat de la toate celelalte ceea ce a fost mai bun sau mai potrivit pentru mentalitatea poporului careia i-a fost destinata. Din religiile tipic orientale a luat aspectul sever, imperios, fatalist, caracterul impenetrabil al ritualurilor lor pline de misticism si simbolism. Din Grecia a importat mitologia, diviziunea ierarhica a divinitatilor, subdiviziunea zeilor, divinitatile minore, semizeii. De la greci si-a imsusit fantezia episoadelor mitice, uneori istorice, ca epopeea homerica, neglijand in schimb asdpectul viu, plastic, plin de fantezie, propriu religiei eline si acel spirit vesel care se exprima adesea prin canturi poetice, prin mituri si chiar prin satire. Religia etrusca era reglementata de absolutismul teocratic, aservit scopurilor nationale si politice si a fost impusa maselor ca expresie a stapanirii absolute. Nu era deloc bazata, ca cea greaca, pe credinta spontana, uneori neconformista, acceptata de intregul popor fara sa fie impusa, sub indemnul natural al bunului simt si al logicii, sentimente atat de inradacinate in poporul grec liber. Maretia religiei grecesti se reducea la intrecerea dintre cetati, care dintre ele sa aiba templul lui Zeus sau al Athenei cel mai bogat, cel mai mare, cel mai fastuos, cel mai perfect din punct de vedere artistic. Chiar si zeii erau impartiti in doua factiuni invrajbite una impotriva celeilalte. Pe de o parte cei favorabili eroilor greci, pe de alta parte dusmanii lor declarati. Fecunditatea imaginativa a grecilor ii indemna sa nu poate concepe fenomene naturale decat animate de un spirit aproapr uman si nici fenomenele spiritului decat incarnate in figuri umane. Animismul si antropomorfismul au fost cele doua puternice impulsuri care i-au indemnat pe greci sa-ai creeze miturile proprii si insasi mitologia era o expunere ordonata a acestora. Etruscii nu au inventat nimic sau aproape nimic din religia lor, au luat de la orientali rigiditatea, impenetrabilitatea ritualurilor, arta divinatiilor, de la greci o buna parte din mitologie, in domeniul spiritual (animismul) si in cel material (antropomorfismul religios). Natural, dogmele fideiste ale altor religii, atunci cand erau acceptate, nu erau traduse in credintele religioase etrusce in formaoriginala. Ele erau supuse unui proces de adaptare, de filtrare, care le faceau potrivite regulilor foarte stricte DISCIPLINEI ETRUSCE. Este logic sa gandim ca asemenea reguli religioase se dovadesc a fi fara nici un folos in ceea ce priveste libertatea de gandire si de credinta a maselor. Titus Livius mentioneaza ce etruscii au fost un popor foarte religios, alti autori, dupa o analiza mai exacta, au definit Etruria ca Genitrix et mater superstitionis. Chiar si printre cei antici religia etrusca era faimoasa pentru misterele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Religie Si Societate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-religie_si_societate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Religia si societatea, doua concepte care se intrepatrund si care au evoluat mereu, in ciuda controverselor ideologice si filosofice. Religie si societate: doua entitati, doua abstractii pe care, de obicei, nu avem ocazia sa le intalnim in chip nemijlocit. Societatea este o abstractie: aparitia unei anumite categorii sociale, esti membru al unei familii, cetatean al unui popor, iar religia: cunostem diferite Biserici, statele intretin relatii cu cultele, oamenii sunt ingrijorati de raspandirea sectelor, dar unde vom intalni societatea cu manifestari concrete si religia ca realitate tangibila? Religia societatii este legata si de sinceritatea si fervoarea credintei personale: daca nu ar mai exista credinciosi, nu ar mai exista nici problema relatiei dintre societate si religie, dar si invers istoria ne invata ca fervoarea credinciosilor, deloc putin numerosi, poate ingenunchia un regim prigonitor. Cele doua planuri nu se confunda; poate exista o distanta importanta intre gradul de religiozitate al popoarelor si starea relatiilor dintre Biserica si Stat. In Anglia si in tarile scandinave, proportia de credinciosi care asista in mod frecvent la slujba este mica (1-2%), ceea ce nu impiedica Biserica de stat sa se bucure de un statut care ii asigura respectul autoritatilor si a opiniei publice. Luand in considerare doar criteriile juridice aceste tari sunt state confesionale si societati crestine. Pe de alta parte Franta secolului al-XIX-lea si alte tari catolice (Belgia, Italia sau Portugalia) au avut guvernari care au practicat o politica ostila religiei si au adoptat o legislatie ce viza slabirea acesteia, dar majoritate populatiei au optat sa urmeze cu religiozitate poruncile Bisericii. La capitolul relatiilor dintre stat si societate, Biserica Romano-Catolica este cu siguranta cea mai exigenta dintre toate, desi i s-a intamplat adeseori sa cedeze in fata puterii si sa accepte unele aranjamente care ii ingradeau libertatea de expresie si actiune. Aruncand o privire in prezent, lucrurile s-au schimbat relatiile dintre autoritatiile religioase si guvernanti s-au destins, iar cea mai mare parte a populatiei este indiferenta fata de religie si nu se mai considera obligata sa se conformeze prescriptiilor Bisercii. Aceasta rasturnare de situatie are logica, Biserica Catolica nu mai reprezinta o inrijorare pentru puteria politica si nici o amenintare pentru independenta societatii civile, odata cu pierderea unei mari influente. Relatia dintre religie si societate este una triunghiulara, alaturi de stat si religie, mai exista societatea, numita civila. Termenul civil se definea in opozitie cu religios, astfel ca anumite vestigii se mai pastreza astazi inca la nivelul vocabularului- stare civila, cununii civile, funeralii civile- ca manifestare a refuzarii religiei. Masurile luate de o guvernare influenteaza starea de spirit a unei parti din populatie si are un anumit efect asupra religiei societatii civile. Luam ca exemple, razboiul purtat de Bismarck]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Religiile Japoneze</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-religiile_japoneze.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Japonia, "tara soarelui rasare", demonstreaza prin cultura si civilizatie, formidabila ei originalitate, capacitatea de sinteza si o mentalitate unica in lumea asiatica. - a treia perioada - din sec. al XVII-lea pana in sec. al XX-lea, corespunde perioadei de cristalizare a sintoismului, cand a fost si proclamat ca religie de stat, fiind deci religia nationala a Japoniei si cuprinzand, asadar, un ansamblu de traditii, obiceiuri, practici religioase. Izvoarele sintoismului sunt: - Kojiki ("Istoria despre cele din vechime") - izvor in care sunt cuprinse traditiile si istoria Japoniei din vechime pana in sec. al VII-lea d. Ch.; - Cronicile Japoniei - editate in sec. al VIII-lea d. Ch. cuprind, in cele 30 de volume, intreaga istorie a arhipelagului nipon; - exista apoi Regulile din perioada Engi, editate in 50 de volume, culegeri de edicte imperiale, antologii poetice etc. Sintoismul este asadar cultul Kami-lor (cei superiori) - manifestari atotprezente ale lumii sacre, personificari ale stramomilor, eroilor, fortelor naturii etc. Vechea mitologie a Japoniei cuprinde si ea scenariile clasice tuturor mitologiilor lumii: - nasterea lumii dintr-un Haos primordial; - existenta energiilor active (yang) si pasive (yin); - aparitia primelor zeitati si constituirea cuplului primordial: Izanagi si Izanani, ei vor da nastere lumii si vor forma Japonia, care este deci de origine divina; - formarea zeilor naturii si ai oamenilor (de ordinul miilor), cea mai reprezentativa zeitate fiind zeita Soarelui (Amaterasu), stapana cerului si cea mai venerata divinitate a panteonului sintoist; - zeificarea imparatului, care este "fiul zeitei Amaterasu" (numele lui Ara-Hito-Kami = zeul care se vede); Reforma religioasa din, era Meiji a structurat mai multe tipuri de sinto: sinto imperial, al sanctuarelor, popular etc. Sanctuarul sinto este lacasul unui Kami si este strans legat de natura. Templul, de o simplitate plina de rafinament, este alcatuit din lemn si se recladeste la fiecare 20 de ani, iar in sala principala a templului se afla obiecte-simbol: o oglinda de metal - simbolizand lumina, o bagheta - simbolizand armonia, un cristal de stanca - simbolizand cunoasterea zeilor. Ritualurile de purificare sunt esentiale in sintoism, curatenia fizica si mentala este o conditie sine qua non a mentalitatii sintoiste. "Daca suntem curati cu mintea si cu trupul, sufletul nostru se uneste cu sufletul divin si se realizeaza divinitatea in umanitate" (C. Bownas - sinto) Preotul sintoist (Kannusi = maestrul lui Kami) este raspunzator de toate riturile cultului sintoist: purificari, rugaciuni, jertfe etc. Imparatul este considerat, in traditia sinto, marele preot. Exista o multime de sarbatori legate de datinile si obiceiurile specifice, cele mai semnificative fiind cele legate de sarbatoarea Anului Nou, sarbatoarea primaverii, a papusii, a mortilor (sintoistii considera ca sufletele mortilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Rugaciunea - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-rugaciunea_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aceasta rugaciune se citeste timp de 40 de zile inaintea Sfintei Fecioare cu un singur gand (dorinta) si cu o lumanare aprinsa. Podoaba laudata a cerului sobor, a celor din primejdii, liman mantuitor Uitat-ai Tu vreodata pe cel ce te-a rugat? Si cine de la tine iesit-a rusinat? Deci strig cu umilinta in suferinta mea, Din moarte si durere spre Tine ma indrept si de la Tine darul cel bun eu il astept (Se spune dorinta) Aceasta mi-e credinta, cu ea traiesc si mor, grabeste Preacurata sa-mi vii in ajutor Fecioara preacurata, primeste ruga mea, in viata si in moarte sa fiu mereu a ta. A ta intru primejdii, a ta in jalea grea, a ta in suferinta acum si pururea. Catre Nascatoare de Dumnezeu acum cu osirdie sa alergam noi pacatosii si umilitii si sa cadem cu pocainta strigand din adancul sufletului. Stapana ajuta-ne milostivindu-te spre noi, grabeste ca pierim in multimea pacatelor noastre, nu intoarce pe robii Tai deserti ca numai pe Tine nadejde te-am castigat. AMIN]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Rugaciunea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-rugaciunea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Singura carte deplin satisfacatoare care a fost scrisa vreodata despre rugaciune este Biblia insasi. Toate celelalte scrieri lasa in urma in noi, sentimentul ca exista adancuri care n-au fost ajunse si inaltimi care n-au fost urcate. 1. Cea mai buna rugaciune izvoreste dintr-o puternica nevoie launtrica. Cand viata noastra decurge vesel si linistit, rugaciunile noastre au tendinta sa fie obosite si lenese, dar daca ne aflam intr-o criza sau primejdie, sau suntem grav bolnavi sau suferim o boala grea, atunci rugaciunile noastre sunt profunde si vii. Cineva a spus ca: Pentru a patrunde in cer, sageata a trebuit trasa de un arc foarte incordat. Starea de urgenta, de neputinta sau de nevoie constienta este trupul din care se nasc cele mai bune rugaciuni. Din nefericire ne petrecem cea mai mare parte a vietii noastre cu incercarea de a ne apara de saracie. Atunci ne miram de ce viata noastra de rugaciune e superficiala si moarta si de ce nu cade foc din cer. Daca am umbla sincer prin credinta in loc de vedere, viata noastra de rugaciune ar fii revolutionata. 2. Una din conditiile unei rugativitati pline de succes este sa ne apropiem cu o inima curata (Evrei10: 22). Asta inseamna ca trebuie sa fim drepti si sinceri inaintea Domnului. Daca implinim aceste conditii, nu-L vom ruga niciodata pe Dumnezeu pentru ceva, ce putem savarsi noi insine prin puterea noastra. De pilda, atunci nu L-am mai ruga niciodata sa faca rost de o anumita suma pentru un proiect crestin, cand noi insine posedam banii ce ar putea fii folositi pentru aceasta. Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. El nu raspunde rugaciunilor daca daca El ne-a dat deja raspunsul, insa noi nu suntem gata sa folosim acest raspuns. 3. Rugaciunea ar trebui sa fie simpla, plina de credinta si fara intrebari. E prea usor cu putinta sa ne complicam cu problemele teologice referitoare la rugaciune. Asta duce numai la tocirea intelesului duhovnicesc. E mult mai bine sa ne rugam decat sa ne explicam tainele rugaciunii. Credinciosul simplu sa dea navala cu rugaciunea lui la portile cerului intr-o incredere de copil. Dumnezeu aude rugaciunea si nu stiu cand El promite, ca rugaciunea neincetata va fii auzita. Mai devreme sau mai tarziu vine raspunsul, de aceea sa ne rugam si sa asteptam. 4. Ca sa posedam adevarata putere de rugaciune, nu trebuie sa ne retina nimic ci sa ne predam complet lui Hristos. Felul de evlavie care-L incoroneaza pe Cristos deasupra tuturor, e cel pe care El vrea sa-l onoreze cu bucurie. 5. Dumnezeu pare sa puna o deosebita valoare pe rugaciuni care ne costa ceva. Cei care se scoala dimineata devreme, experimenteaza bucuria partasiei cu Acela care si El s-a sculat devreme ca sa primeasca de la Tatal Lui ceresc, indicatii pentru acea zi. La fel e si cu oamenii care vor in mod serios sa se roage o noapte intreaga; ei castiga o putere divina incontestabila. Noul Testament leaga adesea rugaciunaea cu postul. Abtinerea de la mancare poate fii un ajutor pretios in exercitii duhovnicesti. Omeneste]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sf Ioan Gura De Aur</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sf_ioan_gura_de_aur.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sfantul Ioan Gura de Aur este cel caruia istoria Bisericii Universale i-a consacrat un loc privilegiat in sanul sau, Rasaritul readucandu-l in permanenta in amintire prin savarsirea liturghiei alcatuite de el, iar Apusul cinstindu-l cu asezarea moastelor sfantului in cel mai de seama loc al sau, in preajma bazilicii Sfantului Petru din Roma. Obisnuiti ca Sfantul Ioan sa fie cel care ne poarta, prin liturghia sa, catre inaltimile divine, ne va fi greu sa acceptam imaginea ultima pe care o ofera istoria vietii sale, imaginea unui om macinat de boala si fortat de soldati sa parcurga pe jos calea catre locul de exil. De aceea, relatarea vietii lui Ioan ne pune in situatia de a cauta o explicatie pentru orbirea contemporanilor sai. Pentru Dumnezeu, probabil, explicatia este mai simpla: pana sa primeasca, dupa moarte, slava Bisericii, lui Ioan i-a fost daruit privilegiul ca viata sa ii fie asemenea lui Hristos, cel caruia i-a inchinat intreaga sa existenta; Gura de Aur a vorbit cu putere inaintea oamenilor, iar acestia au cautat sa-l piarda, a slujit neobosit Bisericii, insa ai sai, clericii crestini ai vremii, nu l-au primit si s-au folosit de mai marii lumii spre a-l obliga sa poarte crucea exilului. Istoria cu incheiere martirica a vietii lui Ioan incepe in Antiohia, in jurul anului 350, unde se naste intr-o familie influenta, ca fiu al functionarului imperial Secundus si al Anthusei, cea care va ramane vaduva la varsta de douazeci de ani, fara sa se mai recasatoreasca vreodata. Cu un destin aproape identic cu cel al mamei episcopului Augustin din Hippona, Sfanta Monica, crestina evlavioasa Anthusa este cea care isi calauzeste fiul catre o educatie in urma careia sa aiba parte de valorile cele mai de seama ale vietii culturale si spirituale. In privinta culturii, Ioan este indrumat sa urmeze o pregatire in arta oratorica (asa cum s-a intamplat si cu Augustin), care reprezenta in epoca cea mai inalta treapta a educatiei unui tanar, mai ales ca oferea posibilitatea unei realizari profesionale remarcabile in domeniul juridic. In aceasta privinta a beneficiat, datorita sacrificiilor materiale indurate de mama sa, de frecventarea scolii unui retor renumit, Libanios, unde l-a avut coleg pe un alt viitor episcop, Theodor din Mopsuestia. Desi ajunsese sa stapaneasca arta retorica in mod stralucit, profesiunea de avocat nu o va practica decat pentru o scurta perioada de timp, suficient pentru ca mai apoi sa regrete ca nu a mers imediat pe calea monahismului, asa cum o facuse prietenul sau, Sfantul Vasile cel Mare. Succesul educatiei retorice va fi incununat de frumusetea predicilor sale, motiv pentru care posteritatea ii va adauga supranumele Gura de Aur (Chrysostom), ceea ce nu s-a mai intamplat in istoria Bisericii decat in cazul unui episcop de Ravenna, Petru Chrysologul (Cuvant de Aur, 380-450). Tot sub influenta mamei sale, cea care i-a acordat prima instructie religioasa, tanarul Ioan va cauta sa-si insuseasca credinta la un nivel superior]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sfanta Liturghie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sfanta_liturghie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sfanta Liturghie a fost intemeiata de Mantuitorul in seara Cinei cele de Taina, cand a binecuvantat painea si a dat-o Sf. Apostoli zicand: Luati mancati, acesta este trupul Meu, apoi a binecuvantat paharul de vin, pe care l-a dat Sf. Apostoli zicand: Beti dintru acesta toti, adaugand porunca Aceasta sa o faceti intru pomenirea mea (Matei 26, 26-28), pentru ca de roadele acestei jertfe sa beneficieze intreaga omenire pana la sfarsitul veacurilor. Prin aceste cuvinte, Mantuitorul imputerniceste pe Sf. Apostoli sa savarseasca jertfa cea noua, obligandu-I sa o faca spre aducere aminte de patimile si jertfa Sa. La randul lor, Sf. Apostoli au transmis acest drept arhiereilor si preotilor, ca urmasi legitimi ai lor. Sfanta Liturghie este slujba cea mai sfanta, prin care Biserica crestina aduce lui Dumnezeu prinosul ei de recunostinta si de cinstire pentru binefacerile primite de la El. Ea este o prelungire sau o actualizare a jertfei Mantuitorului pentru mantuirea noastra, dar ritualul sau randuiala simbolizeaza intreaga viata a Mantuitorului, de la nastere si pana la inaltarea Sa la ceruri. Aceasta sfanta slujba mijloceste credinciosilor intalnirea reala si adevarata cu Hristos Mantuitorul, pe care il avem prezent sub forma painii si a vinului, care, in momentul invocarii Duhului Sfant de catre preot, se prefac in Trupul si Sangele Domnului. De aceea Sf. Liturghie ne procura darul cel mai de pret pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor si ea constituie centrul intregului cult divin public ortodox avand ca scop sfintirea credinciosilor. Cuvantul liturghie vine de la cuvantul grecesc (leion ergon), prin care grecii intelegeau orice lucrare publica sau orice lucru facut in folosul statului sau al obstei. In crestinism, aceasta numire a fost data mai intai tuturor actelor de cult savarsite de preoti si leviti in cultul Vechiului Testament (Evrei 9, 21): Si a stropit, de asemenea, cu sange, cortul si toate vasele pentru slujba. Mai tarziu s-a dat numirea de liturghie tuturor slujbelor religioase din cultul crestin, ca apoi intelesul cuvantului sa se restranga numai la acea slujba religioasa in cadrul careia are loc prefacerea Cinstitelor Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului, adica savarsirea Sfintei Euharistii si impartasirea credinciosilor cu Sfintele Daruri. Sfanta Liturghie a fost de la inceput centrul vietii religioase, in jurul careia s-a inchegat si s-a organizat viata comunitatilor crestine si din care s-au adapat toate celelalte forme ale cultului crestin, tragandu-si seva sau izvorul din Sfanta Liturghie. De aici si grija manifestata inca de timpuriu, de a se stabili randuiala desfasurarii acestei slujbe si regulile care sa reglementeze savarsirea corecta a ei. Aceste randuieli si norme au fost mereu imbunatatite si imbogatite pentru a face din Sfanta Liturghie slujba cea mai gustata si mai indragita, sporindu-se in felul acesta participarea activa si efectiva a credinciosilor la savarsirea ei. Grija ca Sfanta Liturghie, ca de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sfanta Mucenita Filoteia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sfanta_mucenita_filoteia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Era asuprita, pedepsita si chiar parata la tatal ei, pe motiv ca n-o asculta, ci merge prea des la biserica si ca risipeste averea casei, dand-o la copii orfani si saraci. Penrtu acestea era certata de tatal ei. Dar fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inima aceste ispite ce i le facea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o indeparta de la faptele cele bune, pe care le invatase de la buna ei mama. ci, dimpotriva, pe masura ce crestea, Filoteia mergea continuu la slujbele bisericii, impartea hainele ei bune si mancarea la copiii saraci care ii ieseau in cale, iar acasa se ruga si postea mereu. Caci trei au fost faptele ei bune care o incununau: rugaciunea, fecioria si milostenia. Cand avea numai 12 ani a binevoit Dumnezeu s-o invredniceasca pe fericita Filoteia de cununa muceniciei si de bucuria imparatiei ceresti, intr-un chip ca acesta. Fiind toamna si tatal ei lucrand la camp, Filofteia era trimisa zilnic de mama vitrega sa-i duca mancare pe ogor. Dar fericita obisnuia sa imparta cate putin din mancare la copiii saraci care ii ieseau in cale. Observand tatal ei ca mancarea nu-i ajunge, si-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis: Intreaba pe fiica ta ce face cu mancarea ca eu iti trimit mancare destula la camp!. Atunci ticalosul tata maniindu-se pe fericita Filoteia, si-a pus in minte s-o pandeasca pe cale si sa afle ce face cu mancarea de nu-i ajunge. Intr-o zi, la amiaza, pe cand el o pandea dintr-un desis, vede pe filotea cum imparete mancarea la copiii saraci. Atunci pornindu-se cu manie de fiara, din indemnul diavolului, a aruncat cu barda ce-o purta la brau asupra sfintei Filoteia si, taind-o la picior, in putina vreme, din cauza ranii, fericita si-a dat sufletul in mainile prea dulcelui ei mire Iisus Hristos. Astfel tatal ei dupa trup a devenit prigonitorul si ucigasul ei pentru credinta, dupa cuvantul Evangheliei care zice: Si va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu (Matei, 10, 12). Cuprins de frica si mustrare, a incercat sa ridice de jos sfantul ei trup dar n-a putut, caci trupul Sfintei Filoteia, devenind facator de minuni se ingreunase ca o piatra. Atunci, nefericitul tata a alegat la arhiepiscopul Tarnovei si, marturisindu-si pacatul, i-a spus toate cele intamplate. Arhiepiscopul, cu tot clerul si multime de popor au iesit afara din oras, cu tamaie si lumanari in maini, sa ridice trupul proslavit al Sfintei Mucenite Filoteia si sa-l duca in catedrala din cetate. Dar cu randuiala divina trupul ei nu se lasa nicidecum ridicat de la pamant. Vazand ca nu este voia sfinei Filoteia sa ramana in patria ei, arhiepiscopul cu slujitorii au facut multe rugaciuni ctre Dumnezeu si catre Mucenita numind numeroase manastiri, biserici si catedrale din sudul si nordul dunarii sa vada unde anume doreste sa ramana sfintele ei moaste. Dar trupul ei nu se usura. La urma au numit si manastirea Curtea de Arges si prin minune dumnezeiasca moastele sfintei Filoteia s-au usurat si au putut fi ridicate si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sfanta Teodora De La Sihla</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sfanta_teodora_de_la_sihla.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasa calugarita sfanta pe care au odraslit-o manastirile romanesti. S-a nascut in satul Vanatori-Neamt, in prima jumatate a secolului XVII. Tatal ei, Stefan Joldea, era armas al cetatii Neamtului. Dupa moartea surorii sale Maghita (Marghiolita? ), Teodora a fost casatorita cu un tanar din Ismail. Dar, neavand copii, s-au dus amandoi la manastire. Fericita Teodora a imbracat haina calugareasca la Schitul Varzaresti-Ramnicu Sarat, iar sotul ei s-a calugarit la Schitul Poiana Marului, cu numele de Elefterie. Risipindu-se schitul de catre turci, Teodora s-a facut pustnica in Muntii Buzaului. Apoi, retragandu-se in tinutul Neamt, a sihastrit singura ca la 30 de ani intr-o pestera din Muntii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. Deci, bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat din viata aceasta in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropata in pestera. In primele decenii ale secolului XIX, moastele Cuvioasei Teodora de la Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, si duse la biserica zidita de ei in satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost date Manastirii Pecersca din Kiev, unde se afla si astazi, in schimbul mai multor randuri de vesminte de fir. Acest fericit vlastar al monahismului romanesc a fost din pruncie ales si sadit in casa lui Dumnezeu. Caci, fiind insotita cu barbat, fericita Teodora nu a gasit odihna sufletului ei pana nu s-a facut mireasa lui Hristos. Astfel, neavand ea copii, a parasit cele trecatoare si a imbracat haina pocaintei in Schitul Varzaresti din tinutul Buzau. Aici a sporit atat de mult fericita Teodora, in tacere, in rugaciune si ascultare, ca in putini ani a ajuns la masura celor batrani, invrednicindu-se a se ruga din inima si a cunoaste multimea ispitelor vrajmasului. Pentru aceea, toate maicile o iubeau si se foloseau de smerenia, de ne vointa si de ravna ei. Navalind turcii pe Valea Buzaului si arzand schitul lor, Cuvioasa Teodora s-a ascuns in munti cu maica ei duhovniceasca, schimonahia Paisia. Acolo s-au nevoit in post si priveghere cativa ani, rabdand barbateste foamea, frigul si alte negraite ispite de la diavoli. Caci, intrarmandu-se fericita cu rugaciunea cea de foc a inimii, pe toate le rabda si se impartasea de mangaierile cele de taina ale Duhului Sfant. Raposand in munte maica ei duhovniceasca, prin anii 1670-1675, Cuvioasa Teodora a fost calauzita de Dumnezeu catre Muntii Neamt, in patria ei. Aici, inchinandu-se la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Manastirea Neamt, a fost trimisa pentru sfat la egumenul Schitului Sihastria, ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, intelegand ca doreste viata pustniceasca si cunoscand cu duhul virtutea ei, a impartasit-o cu Trupul si Sangele lui Hristos. Apoi, dandu-i calauza pe duhovnicul Pavel, i-a spus: - Du-te la pustie pentru un an de zile, in padurile din Muntii Sihlei. De vei putea suferi, cu darul lui Hristos, greutatea si ispitele cele cumplite]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sfantul Efrem Sirul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sfantul_efrem_sirul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acesta era din Mesopotamia, nascut la Nisibe, sirian de neam si din parinti crestini. A invatat carte la scoala siriaca, din Nisibe, iar cand persii au ocupat cetatea, scoala, pastrand limba siriaca, s-a mutat la Edesa, sub stapanire romana, pe la anul 360. A trait sub toti imparatii romani, incepand de la marele Constantin si pana la Valens (364-378). De asemenea acest mare sfant este considerat ca fiind fara indoiala cel mai reprezentativ scriitor al Bisericii Siriene. A fost hirotonit diacon de episcopul Iacob din Nisibe si i s-a incredintat noua scoala siriaca din Edeea, care, sub conducerea lui, a cunoscut o mare stralucire. Totodata el aduce servicii importante cetatenilor din Nisibi cu ocazia asediului pe care l-au suportat din partea persilor, in mai multe randuri, pe o perioada de peste 20 de ani, perioada in care se pare ca Efrem Sirul a fost unul dintre cei mai importanti dascali ai acestei scoli. Traditia spune ca Sfantul Efrem a luat parte, tanar diacon fiind, ca si Sfantul Atanasie din Alexandria, la Sinodul din Niceea, la anul 325 insotindu-l pe ierarhul sau Iacob de Nisibi. Tot din tradite stim ca, fiind poftit de Sfantul Vasilie, in Cezareea Capadochiei, acesta, ca un semn de pretuire, l-a sfintit preot. Trece la Domnul in 9 iunie 373. Fericitul Efrem era un poet, un cuvantator inflacarat, un aspru nevoitor si un om de rugaciune, iubitor de viata duhovniceasca. Prin poezia lui, el urmarea intarirea dreptei credinte in cei care o auzeau, contra ereziilor din vremea sa, caci imnele lui erau ca niste poeme cantate sau citite in adunari, cu intrebari si raspunsuri, pe care le insotea cu cantari din harfa. Si atat s-a facut de vestit prin aceasta fapta buna, incat le-a folosit tuturor si a fost numit harfa Duhului Sfant. Printre operele sale amintim Omiliile cu privire la diferite texte ale Vechiul Testament, despre Paradis, sau despre Iosif care a fost vandut de fratii sai, Cuvantari despre Tainele Domnului nostril Iisus Hristos si panegirice la Sfintii Vechiului si Noului Testament, Cuvantari si cantece funebre rostite sau cantata la inmormantarile crestinilor de toate categoriile Interesanta este invatatura Sfantului Efrem Sirul despre dumnezeirea si umanitatea lui Hristos. In Hristologie sfantul invata ca Dumnezeu, desi esenta spirituala, a aparut in forma trupeasca. Fiul S-a intrupat pentru folosul nostru. Fiinta divina S-a facut asemenea noua, pentru ca noi sa ajungem asemenea ei. Hristos e Dumnezeu prin esenta. Esenta sau fiinta Lui e slavita, ca si numele Lui. Nasterea Lui fiintiala e necunoscuta. Si-a micsorat slava Lui pentru oameni. Hristos a avut doua firi. El ne-a comunicat noua slava Sa si Si-a insusit slabiciunea noastra. Dumnezeirea si umanitatea sunt unite, dar nu plamada noastra domina in El. El S-a facut muritor ca noi, pentru ca dandu-ne noua viata, noi sa nu mai murim. A cantat cu mare stralucire credinta, dragostea de frati, rugaciunea, si, mai ales, pocainta. Parti din scrierile lui se afla si in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sfantul Ierarh Iosif Cel Nou De La Partos</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sfantul_ierarh_iosif_cel_nou_de_la_partos.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acest ierarh sfant si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, dintr-o familie de crestini valahi. Din botez se numea lacob. Raminind orfan de mic, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la virsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida sa invete carte. Cind avea 15 ani, tinarul lacob este chemat de Hristos la sfanta nevointa calugareasca, in Manastirea Maicii Domnului din localitate. Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Minastirii Pantocrator. Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, imbraca schima marelui si ingerescului chip sub numele de Iosif. La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif Valahul s-a nevoit multi ani de zile impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si macedonen. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia. Apoi, facindu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavirsirii, invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si ai rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea in inima. Pentru sfintenia vietii sale avea inca si darul facerii de minuni, vindecind multe boli, indeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat in multe ininastiri atonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti. Vazindu-I umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Valahul si, facandu-l preot, i-au rinduit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos. Si era atit de iscusit povatuitor de suflete incit ajunsese vestit pina la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rinduit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa intelepciune sase ani. Apoi este numit egumen in Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari romani si macedoneni. Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage la liniste in preajma Minastirii Vatoped. Dar, raposand mitropolitul Timisoarei, romanii din Banat, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata. In anul 1650 este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mingiind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare in credinta, intelept la cuvint, blind la inima si neadormit in rugaciune. A facut si unele minuni spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi, punind miiniie pe capul lor si rugindu-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugaciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timisoarei. Caci iesind din biserica cu Sfintele Taine in miinile sale si rugindu-se cu lacrimi, indata a trimis Dumnezeu o ploaie puternica si s-a stins focul. In anul 1653, Sfantul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sfantul Vasile Cel Mare - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sfantul_vasile_cel_mare_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sf. Vasile episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanti parinti ai bisericii ortodoxe, si totodata unul dintre cei mai mari teologi crestini. El s-a nascut in Pont in jurul anului 329 si a murit in Cezarea in ziua de 1 Ianuarie 379. El provine dintr-o familie crestina binecunoscuta: tatal sau Sf. Vasile cel Batran a fost un renumit invatator in Pont, iar sora sa Macrina si fratele sau Grigore din Nyssa au devenit deasemenea sfinti. Sf. Vasile a studiat in Cezarea iar mai apoi la Constantinopol si Atena, remarcandu-se inca de tanar prin profunde cunostinte in filosofie, astronomie, geometrie, medicina si retorica. La Atena a legat o stransa prietenie cu Grigore Nazianzus care a fost intotdeauna impresionat de inteligenta si spiritul sau profund. Sf. Vasile a devenit apoi un stralucit profesor in NeoCezarea. Sub influenta sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserica, iar episcopul Cezareii, Dianius, care il aprecia deosebit de mult il incurajeaza sa accepte o slujba bisericeasca. In cautarea cailor spre perfectiune, Vasile viziteaza multe manastiri din Egipt, Siria, Palestina si Mesopotamia. La intoarcerea in Pont el infiinteaza o manastire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioada pun bazele vietii monahale sistematice si de aceea Sf. Vasile este considerat parintele monahismului oriental. Dupa moartea lui Dianius, Eusebius devine episcop, care la randul sau incearca sa-l convinga pe Vasile sa devina preot, si in cele din urma ii ofera o inalta slujba in cadrul episcopiei, care ii da ocazia sa-si arate in plenitudine deosebitele sale calitati spirituale si intelectuale. In acest timp Vasile exercita o mare influenta atat in randul conducatorilor statului cat si a populatiei si clerului. El incepe o apriga polemica impotriva arianismului si a altor miscari eretice. La 14 Iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii, cel mai important sustinator al sau fiind Grigore Nazianzus. In aceasta inalta functie el era totodata Mitropolit al Capadociei si Exarh al Pontului, autoritatea sa intinzindu-se intre Balcani, Mediterana, Marea Egee si pana la Eufrat. El a depus un enorm efort in organizarea bisericii si a luptat pentru drepturile clerului, totodata punand un mare accent pe temeinica pregatire canonica si spirituala a preotilor. O mare atentie a acordat Sf. Vasile paturii sarace si celor oprimati, initiind nenumarate acte de caritate. Incepand din anul 373, o serie de evenimente intristeaza viata sa, incepand cu moartea fratelui sau Grigore si ruptura cu Grigore Nazianzus. La acestea se adauga situatia generala din Imperiul Roman si atacurile gotilor. Sf. Vasile moare in anul 379, iar la inmormantarea sa participa un imens numar de crestini, evrei, pagani, localnici si straini, ca dovada a marii sale popularitati. Scrierile sale au o mare importanta teologica si au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris citeva carti impotriva lui Eunomius si a arianismului in general, in care apara teza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sfintele Taine - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sfintele_taine_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Botezul este o taina de o mare bogatie, asa cum arata numele multiple date in Noul Testament. El se da nu numai pentru iertarea pacatului stramosesc si numai copiilor (Ioan 3, 3; Rom. 6, 3-5). Botezul este si experienta personala a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intra acum in adunarea vazuta a Bisericii, alaturandu-se celor ce s-au sfintit in Ierusalim. De aceea, conditia esentiala a botezului este marturisirea pacatelor si afirmarea personala a Simbolului de credinta: <<Eu cred. >>. <<Eu cred. >> trebuie repetat si la primirea Tainei Impartasaniei, care e nedespartita de botez. Prezenta Duhului Sfant in crestinul botezat este de o valoare incomparabila. Aceasta este asigurarea ferma ca cel botezat va fi cu Hristos in veci: << Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat>> (Gal. 3, 27). <<Imbracarea in Hristos>> este insa o experienta constienta, activa. <<Numai mortii nu simt cand sunt imbracati>> (Simeon Noul Teolog, Cuvantare morala, IV). Crestinul botezat nu este un corp inert, un cadavru. De aceea simtirea harului este un semn autentic al nasterii din nou inceputa la Botez. Crestinul este uns, consacrat, ca ostas al lui Hristos, al carui nume este inscris in Cartea vietii. In practica Bisericii apostolice, pastrata in traditia ortodoxa, Botezul, Mirungerea si Impartasania formeza un singur si inseparabil <<ritual de initiere>>. De altfel, Evanghelia de la botez: Matei 28, 16-20, introdusa de Apostol: Romani 6, 3-11 si de <<Cati in Hristos v-ati botezat>>, se citeste dupa ungerea cu sfantul Mir a copilului. Dupa botez si mirungere, copilul este adus in fata altarului unde primeste Sfanta Euharistie. Cu aceasta, intrarea sa in Biserica vazuta este completa. Ungerea cu Mir (instituire: Fapte 8, 14-17) este taina in care, prin ungerea cu Mir (sfintit de patriarhul Bisericii) pe organele de simt ale trupului si prin invocarea darului Duhului Sfant: <<Pecetea darului Duhului Sfant. Amin>>, cel botezat este consfintit in unirea sa cu Hristos, i se confera darurile Duhului Sfant, fiind consacrat pentru o slujire in Biserica vazuta. Marturisirea de credinta ortodoxa (1642) face o analogie intre venirea Duhului Sfant asupra apostolilor la Cincizecime, si conferirea darurilor Duhului celor botezati prin Taina mirungerii: <<Dupa cum odinioara Duhul Sfant S-a pogorat asupra Apostolilor in chip de foc si a revarsat asupra lor darurile Sale, tot asa si acum, cand preotul, cu sfantul Mir, unge pe cel botezat, se revarsa asupra lui darurile Sfantului Duh>> (Intrebarea CIV). Nicolae Cabasila (Viata lui Hristos, III, 1-7) gaseste un element comun intre hirotonia preotilor si ungerea celor botezati, deoarece ambele se fac prin invocarea Duhului Sfant si prin punerea mainilor: <<Dumnezeiescul har. >> <<Pecetea darului Duhului Sfant. >>. Taina se da celor botezati prin afundare intreita in apa, in numele Sfintei Taine, dupa fagaduinta facuta chiar in Vechiul Testament (Ioil 3, 1; Fapte 2, 17). Potrivit principiului: fiecare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sf Maslu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-religie~nume-sf_maslu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Noi crestinii ortodocsi venim cu smerenie si cu evlavie sa ne inchinam, sa ne rugam, sa va dam slava si lauda precum si sa va multumim voua la toti, pentru absulul toate reusitele noastre si pentru tot binele pe care l-am realizat fiecare dintre noi, pana in momentul de fata, datorita ajutorului vostru: Doamne bunule dumnezeul nostru, Isuse Hristoase, Sfanta Fecioara Maria, Sfanta Treime, Sfant duh, Sfinte Antonie cel mare, Sfinte Nectarie, Sfinte Calinic de la Cernica, Precum si voi toti ceilalti care sinteti si alcatuiti sfintele puteri ceresti si anumela voi toti: Calinici, Arhangheli, Apostoli, Serafimi, si Heruvimi, la toti ingerii ceresti, la voi cei noua ingeri ceresti care sinteti asezati de jur imprejurul tronului tatalui ceresc, la voi toti sfintii inainte mergatori, la voi toti evanghelistii, precum si la voi toti sfintii preoti de la Mincea. La voi toti acestia venim noi crestinii-ortodocsi ca suntem si anume: 1- Eu Zichirie Florin Sorax vin dimpreuna cu cei 4 copii ai mei care sunt orfani de mama si anume: 2- Fiica mea cea mare Monalyssa, 3 Fiul meu cel mare Raymond, 4- Fiul meu cel mic Ciprian, 5- Fiica mea cea mica Gioconda-Roxana, 6- Nepotica mea Nicoleta-Isamar, 7- Mama mea Coch-Niculina vin de asemenea cele patru surori ale mele 8- Sora mea cea mare Mita, 9- Sora mea mijlocie Lenuta, 10- Penultima mea sora Luminita, 11- Sora mea cea mica Perla, precum si cei sapte copii ai surorilor mele: 12- Raluca, 13- Andrada, 14- Boby, 15- Bety, 16- Mady, 17- Antonio, 18- Pamela. Iar noi toti acestia ne rugam voua la toti, punandune noi toti toata nadejdea, increderea, credinta si sperantele noastre in voi toti, pentru ca voi toti sa ne daruiti noua la toti cu adevarat si din plin, pe vecia vietii ale fiecaruia dintre noi, a voastra toata bunavointa ale binecuvantarilor si ale binefacerilor voastre pentru a ne indeplini noua la toti, absolut toate dorintele si rugaciunile noatre astfel incat voi toti sa ne daruiti la fiecare dintre noi: Tot binele din lume si absoluta reusinta totala si deplina in tot ceeace ne dorim si in tot ceeace facem, fiecare dintre noi in parte. Eu crestinul-ortodox Zichirie Filon Sorax va rog cu toata intensitatea simtamintelor ale sufletului meu, pe voi toti pentru ca voi toti sa imi daruiti din plin cu adevarat, deplinatatea alor voastre toate bunavointe de la toti, pentru a ma binecuvanta pe mine personal din plin cu adevarat, deplinatatea alor voastre toate bunavointe de la toti, pentru a ma binecuvanta pe mine personal din plin cu adevarat pe vecia vietii mele, cu absolut tot binele vostru la toti. Prin a va folosi voi toti de Intrega vostra putere a harului divin pentru ca voi toti sa imi in depliniti mie personal, absolut toate rugamintile si dorintele mele intocmai si exact, asa dupa cum eu personal va cer voua la toti sa imi indepliniti pe toate pe care eu le am in acest moment si pentru ca voi toti sa mi le indepliniti intocmai si exact]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

