<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 19 Jun 2013 10:52:21 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Abandon Maternal</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-abandon_maternal.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Din 1989 si pana in prezent, rata abandonului maternal nu a cunoscut o scadere, ci, dimpotriva a crescut in ciuda liberalizarii avortului si a masurilor luate de Guvernele care s-au succedat dupa Revolutie. Fenomen cu cauze multiple, de o complexitate ce atinge punctele sensibile ale unei tari care de-abia a aderat la Uniunea Europeana, abandonul maternal reclama cu stringenta masuri de combatere si prevenire Abandonarea copiilor (la nastere) reprezinta o modalitate rudimentara de gestionare a nasterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/si economice. Prezenta sau persistenta lor in societatile moderne este generata de absenta unor servicii, de functionare a unor institutii sau de absenta culturii utilizarii lor. In Romania, ca si in alte culturi, au existat dintotdeauna copii abandonati, fara ca acest fapt sa ia vreodata o amploare, in timp si spatiu, prin care ar deveni traditie sau ar defini o trasatura culturala a poporului roman. Dupa caderea comunismului, in anii 90- 91 s-a sperat la o scadere naturala a fenomenului de abandon, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a accesului liber la contraceptive. Dar acest lucru nu s-a intamplat. In anii scursi dupa 1989 abandonul a capatat determinari din ce in ce mai complexe care au facut dificila gasirea solutiilor pentru scaderea numarului de copii abandonati. In acelasi timp, noile politici sociale dezvoltate fata de copiii in dificultate, au purtat amprenta vechilor mentalitati care erau atasate valorilor institutionale de protectie, dezvoltate in afara si cu ignorarea importantei familiei si a satisfacerii nevoilor copilului. Copiii abandonati in spitale stationau mult timp in aceste institutii. Plecarea lor prin instituirea unei masuri de protectie dura de la cateva luni la 4-5 ani. Dezvoltarea lor normala era periclitata nu numai de imbolnaviri, dar mai ales de ignorarea nevoilor lor de dezvoltare. Luarea tardiva a masurilor de protectie se justifica conjunctural in diferitele momente politice. La inceput, in spitale se considera ca nu exista personal calificat desemnat sa rezolve aceste probleme iar personalul medical era limitat in posibilitatile sale de interventie. Dupa 1989 s-au desfiintat multe leagane de dimensiuni foarte mari. Amploarea abandonului fiind aceeasi, copiii ramaneau in continuare mult timp in maternitati si spitale de pediatrie pentru ca nu aveau unde sa plece. Ulterior, inchiderea leaganelor a provocat aceleasi blocaje chiar si in conditiile dezvoltarii formelor alternative de protectie (asistenti maternali, centre maternale) pentru ca acestea nu puteau acoperi nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru ca iesirile din sistemul de protectie sunt putine. Copiii raman la asistentii maternali perioade comparabile cu cele petrecute in centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebuie create noi locuri (noi asistenti maternali). In prezent abandonul copiilor sub 5 ani continua sa fie o realitate dura pentru Romania, care a fost]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Abordarea Disciplinara A Familiei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-abordarea_disciplinara_a_familiei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Familia este studiata de multe discipline: sociologia, psihologia, sanatatea publica, pedagogia, asistenta sociala, religia etc. In prezent functionalitatea familiei scade. Divorturile, perioadele complicate de tranzitie, situatia socio-economica existenta, lipsa bunurilor sociale deterioreaza familia. Cei mai bulversati de aceasta stare de fapt sunt adolescentii, atat din familiile bogate dar si cei din familiile sarace. Parintii cu bani cred ca e suficient sa le ofere copiilor lor bani, obiecte si relatii dar ii lipsesc de ceva capital: afectiunea si timpul petrecut impreuna cu copilul. In loc sa le ofere o educatie sanatoasa, bazata pe valori ei nu fac decat sa le deschida calea catre confuzie si catre solutii disperate (acces la droguri etc.). Multi dintre ei isi revarsa ura si durerea asupra parintilor, neputinciosi ca si ei. Adolescentii si copiii care provin din familii sarace ii invidiaza pe ceilalti si le privesc luxul ca pe ceva ce ei nu vor avea niciodata. Uneori cred ca din cauza acestora nu vor putea sa-si realizeze visele (de a face studii, de a avea un serviciu bun). Psihoterapeutii, psihologii, sociologii studiaza aceste fenomene si incearca sa ajute familiile sa depaseasca aceasta situatie de criza. Am considerat necesar sa ma alatur si eu proiectelor de psihoterapie lansate de asistenta sociala in vederea dezvoltarii durabile a familiilor printr-o abordare multidisciplinara. Scopul proiectului a fost realizarea unor forme aditionale de psihoterapie, proces in care am crezut ca lingvistica si pedagogia poate participa cu success. Drept obiective am avut analizarea motivatiei adolescentilor pentru studiul limbilor straine, posibilitatea terapeutica de detasare fata de comportamentele de pana atunci, elaborarea curiculelor specifice si a ghidurilor de conversatie in diverse domenii, acesibile tinerilor saraci precum si implementarea, monitorizarea, evaluarea si analiza performantelor. Aproximativ 600 de tineri din familiile cu functionalitate scazuta au fost testati in cunoasterea de limbi straine. Au fost organizate prelegeri cu demonstratii audiovizuale despre viata adolescentilor care au reusit sa-si organizeze cu succes. Deoarece tinerilor le plac videoclipurile si filmele cu povesti de succes le-am folosit pentru dezvoltarea cunostintelor de limbi straine. Cunoasterea acestora conditioneaza de multe ori psibilitatea ca un tanar sa poata lucra la firmele multinationale sau straine, de a profesa cu success intr-un domeniu sau altul, de a utiliza computerul pentru acces la informatii foarte importante sau pentru a relationa cu alti tineri. O limba straina reprezinta pentru un tanar o cale de a-si implini visele sau macar de a fi mai aproape de implinirea lor. Dintre metodele psihologice folosite au fost formele de motivatie si analizarea eficacitatii lor. In ce priveste metodele pedagogice am elaborat curicule speciale pe meserii si interese, le-am aplicat la orele scolare, la sediul asistentei sociale sau in familii. In]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Abordarea Psihica A Proceselor Psihice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-abordarea_psihica_a_proceselor_psihice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inainte de a incerca sa definim, in limbaj psihologic, modul in care misticul leapada catusele simturilor si isi incepe calatoria spre casa, ar fi bine sa examinam mecanismul aflat la dispozitia sinelui normal, constient; creatura sau partea creaturii pe care o recunoastem ca noi insine. Psihologii de odinioara obisnuiau sa spuna ca mesajele din lumea exterioara trezesc in acest sine trei forme principale de activitate. (1) Ele starnesc miscari de atractie sau de repulsie, de dorinta sau de aversiune, care variaza in intensitate de la poftele semiconstiente ale copilului flamand pana la pasiunile indragostitului, ale artistului sau fanaticului. (2) Ele stimuleaza un tip de proces digestiv, prin care sinele imbina si adasta asupra materialului cu care este confruntat, absorbind in final un anumit numar de concepte obtinute si integrandu-le lui sau lumii lui. (3) Miscarile dorintei, sau actiunea ratiunii, sau ambele, in combinatii variabile, trezesc in sine o hotarare prin care obiectul perceptiei si conceptul au ca rezultat actiunea -corporala, mentala sau spirituala. De aici, principalele aspecte ale sinelui au fost clasificate ca emotie, intelect si vointa; iar temperamentul individual a fost considerat emotional, intelectual sau volitional, in functie de acela dintre cele trei elemente - emotia, intelectul sau vointa care si-a asumat rolul predominant. Psihologii moderni au parasit aceasta conceptie diagramatica si sunt tot mai mult inclinati sa se ocupe de unitatea psihicului - acel sine ipotetic pe care nimeni nu l-a cunoscut vreodata - si de un aspect al dorintei sale energetice, libido-ul sau sau pulsiunea vitala inspre un scop, ca factor determinant al vietii sale. Aceste concepte ii sunt de folos studentului in mistica, desi nu pot fi acceptate intr-un mod necritic si nici considerate complete. Deci, psihicul nesatistacut din punct de vedere emotional doreste, dupa cum spuneam, sa iubeasca mai mult; iar intelectul sau investigator doreste sa cunoasca mai mult. Creatura umana constienta banuieste ca ambele dorinte sant supuse la o usoara dieta; ca exista cu adevarat mai multe lucruri de iubit si mai multe lucruri de cunoscut undeva in misterioasa lume din afara, si ca, in plus, puterile sale afective si capacitatea sa de intelegere sunt demne de un obiectiv mai important si mai durabil decat cel furnizat de iluziile simturilor. Prin urmare, impulsionata de aceste porniri ale sentimentului si ale gandirii, constiinta incearca mereu sa alerge in intampinarea absolutului si este mereu fortata sa se intoarca inapoi. Sistemul filosofic riguros, diagramele stiintei, atingerea apusului de soare - toate sunt incercate rand pe rand. Arta si viata, accidente ale umanitatii noastre, pot fauri o perspectiva emotionala; pana in momentul in care intelectul neglijat se trezeste si afirma ca o astfel de perspectiva nu are nici un fel de validitate. Metafizica si stiinta par sa ofere intelectului o fereastra deschisa inspre adevar; pana cand]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Abuzul Sexual - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-abuzul_sexual_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In S. U. A, aproximativ una din patru tinere fete sufera un abuz sexual, fiind victima unei molestari, unui viol sau incest. Mai putin de jumatate dintre aceste cazuri sunt raportate medicului sau altor organe competitive. Toate victimele sufera o trauma semnificativa, care poate fi vindecata doar prin tratament medical adecvat si prin interventia autoritatilor legale. Deseori, dezgustul fata de cel care a comis abuzul se insoteste de un sentiment de frica intensa. In rezolvarea acestor cazuri, cu o mare incarcatura emotionala, medicii, avocatii si serviciile de asistenta sociala trebuie sa conlucreze pentru colectarea datelor si pentru rezolvarea cazurilor. Scopul este de a asigura revenirea victimei la o stare de normalitate, dar, in acelasi timp, de a identifica si a pedepsi pe cel care a comis abuzul, protejand astfel victima si intreaga comunitate. Victimele unui viol se prezinta, de obicei, imediat dupa incident, in timp ce acelea care au fost molestate sau supuse unui incest sunt identificate uneori dupa luni sau chiar ani de la comiterea abuzului, din cauza lipsei unor traume fizice, care sa poata fi rapid diagnosticate. Violul presupune ca violatorul sa foloseasca forta, iar victima sa se opuna activ pana in ultimul moment. De fapt, inca mai este foarte raspandita convingerea ca daca o femeie nu se opune activ, ea nu a fost violata. Violul se defineste ca fiind o cunoastere carnala a femeii intr-o masura mai mica sau mai mare, fara acordul acesteia, prin impunerea fortei, prin frauda sau provocand teama femeii. Intelegerea definitiei legale a termenului de viol este neaparat necesara. Cunoasterea carnala poate insemna un act sexual complet cu ejaculare seminala sau orice penetratie cat de usoara a organului genital feminin de catre organul genital masculin chiar fara emisiunea de lichid seminal. Pentru a putea vorbi despre viol, trebuie ca una dintre parti sa se opuna actului sexual sau ca cel agresat sa fie minor. Vorbim despre viol si atunci cand persoana supusa acestui ace sexual a fost in prealabil drogata, adormita sau este incompetenta mintal. Orice forma sau grad de intimidare arata ca violatorul nu a obtinut asentimentul victimei. Incestul este un delict sexual, care apare atunci cand agresorul si victima sunt inruditi si nu ar putea sa se casatoreasca legal. Din cauza naturii sale, incestul deseori nu este raportat si este dificil de dovedit. Din pacate, incestul si moletarea intrafamiliala sunt probabil, cele mai frecvente forme de abuz sexual asupra copilului. Incidenta reala a actelor sexuale in care victimele sunt copii este dificil de evaluat din cauza lipsei unei statistici la nivel national. Majoritatea cazurilor de incest au loc intre tatal vitreg si fiica vitrega. Pedofilia implica adeseori un contact sexual neviolent cu un copil, realizat de catre adult si consta in manipularea organelor sexuale, admirarea si stimularea lor orala si genitala. Violatorul si cel care comite acte de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adolescenta - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-adolescenta_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Adolescenta este varsta intrebarilor, a indoielilor. Noi, adolescentii, reprezentam viitorul acestei societati. Unii care sunt constienti de acest aspect, se straduiesc sa invete cat mai bine la scoala, sa urmeze un liceu bun si sa intre la facultate. Inerent la aceasta varsta apar tot felul de intrebari de genul: Cine sunt?, De ce trebuie sa tin cont pentru a lua o decizie corcta?, Care este scopul meu in viata? si multe alte la care vom afla raspunsul mai tarziu sau poate niciodata. In zilele noastre este din ce in ce mai greu sa fii adolescent. Apar tentatii de tot felul cum ar fi: drogurile, tigarile, alcoolul. Cine apuca sa mearga pe aceasta cale va fi un om pierdut, fara adolescenta, fara alti prieteni decat cei care merg pe acelasi drum chinuitor, plin de prapastii. E greu sa fii tu insuti cand anturajul te face altfel? Intr-o conversatie cu prietenii trebuie sa le sustii afirmatiile, cu toate ca tu esti de alta parere. Dar poti totodata sa-ti exprimi opinia, care este total diferita de aceea a amicilor, si acestia daca sunt prieteni adevarati, vor aprecia parerea ta sau din contra, nu o vor lua in seama si se vor supara pe tine ca nu gandesti ca ei. Aceasta din urma problema te va face mai precaut in alegerea prietenilor, care trebuie sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine, altfel nu te vor intelege si nu te vor aprecia niciodata. Aproape maturi si mult prea copii, ne gandim cum am putea defini perioada prin care trecem. Unii spun ca este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, altii din contra spun ca este foarte greu sa te intelegi cu un adolescent. Oricare ar fi parerea noastra, adolescenta este etapa care face trecerea de la copilarie la tinerete. Adolescentii sunt diferiti prin caracter, comportament, fizic, gandire iar lista ar putea continua. Fiecare om este unic si traieste intr-o lume a sa. In cadrul acestei etape te maturizezi, incepi sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva, devii alt om, diferit de ceea ce ai fost pana acum. Adolescenta reprezinta o perioada initiatica, in care fiecare incepe sa cunoasca mai bine lumea, sa-i descopere secretele, sa porneasca pe cararile neumblate ale vietii, sa se initieze in toate domeniile. Incepe sa se cunoasca pe sine, descopera laturile personalitatii lui si realizeaza schimbarile esentiale ce ii marcheaza existenta. Adolescenta inseamna pentru mine cea mai frumoasa perioada din viata, cea mai plina de nelinisti, izvorata din intrebarile care isi cauta raspunsul, cea mai putin echilibrata din punct de vedere emotional din cauza necunoasterii locului pe care il are adolescentul in societate si in univers, si totusi febrila de a se lansa intr-o viata rationala si armonioasa!]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adolescenta - Varianta 5</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-adolescenta_varianta_5.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Unul din criteriile cele mai operationale de diferentiere a marilor varste ale omului, este acela al activitatii dominante. Nu atat varsta cronologica, cat ceea ce poate face, la acea varsta, il deosebeste pe bebelus de prescolar sau pe adolescent de adult. Dezvoltarea scurta sau ontogeneza este reprezantata de totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale, care au loc pe parcursul vietii fiecarui om. Dezvoltarea cognitiva, cea afectata, cea sociala, a personalitatii si dezvoltarea fizica, reprezinta domeniile ontogenezei. Ereditatea este insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, mesajele de specificitate, sub forma codului genetic. Ereditatea este premisa biologica a dezvoltarii. Ea poate fi: normala sau tarata. Prima poate fi valorificata sau nu de ceilalti factori (ex : o sensibilitate cromatica aparte, sesizata sau nu de anturaj, exersata de timpuriu sau neglijata); cea de-a doua varianta, poate fi compensata sau nu in diverse grade in functie de gravitate (ex. progresele pe care le pot obtine, in conditiile unei interventii educationale speciale, copiii cu sindromul Down). Mediul este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza, direct sau indirect in procesul devenirii sale. Mediul are o structura complexa, ce include o multitudine de aspecte, de la elementele mediului natural clima, relief etc, si pana la cele ale mediului social imediat familie, grup de prieteni etc. Mediul devine astfel, al doilea mare factor al variabilitatii umane, pe langa cea oferita, din start de ereditate. Educatia, se defineste ca fiind activitatea specializata, specific umana, care mijloceste si sustine, in mod constient, dezvoltarea. Astfel, invatarea este element obligatoriu si diferentiator in ontogeneza. In continuare, ca etapa de varsta, prezint  Adolescenta, etapa care  m-a atras  datorita schimbarilor si tumultului de care da dovada. Adolescenta Este cuprinsa intre 14 si 20 de ani urmata de postadolescenta pana la 25 de ani. Se caracterizeaza prin foarte multe schimbari si transformari si de aceea a fost numita  a doua nastere (J. J Rousseau). Aspecte dominante care definesc locul adolescentului in procesul devenirii fiintei umane : avans cognititv remarcabil; depasirea identificarii cu parintii, iesirea de sub tutela familiei si scolii si integrarea in viata sociala si culturala a comunitatii; intensificarea cunostintei de sine, a cautarii identitatii de sine, a unicitatii si originalitatii; parcurgerea unei faze decisive in cucerirea independentei si autonomiei aparitia cunostintei apartenentei la generatie construirea unor noi comportamente ale personalitatii si dezvoltarea lor intr-o structura unitara care mediaza adaptarile eficiente la toate felurile de situatii. Schimbarile cele mai importante : nivelul scolar, cel al liceului, aduce cateva schimbari in invatare : continuturile de invatare sunt amplificate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Afectivitatea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-afectivitatea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: subiective pe de alta. Unii au socotit ca modificarile corporale sunt cauzate de trairea subiectiva (J. F. Herbart). Altii, ca trairea subiectiva este efectul modificarilor corporale (W. James si K. Lange) Ambele interpretari s-au dovedit insa a fi unilaterale si inguste. Unilaterale, Pentru ca intre cele doua serii de componente este unitate, interactiune sincronica, trairea subiectiva avind la baza mecanisme neurosomatice fara de care ea nu poate sa apare si sa se exprime, sa se comunice. Inguste, pentru ca problema principala nu este aceea a corelatiei dintre corporal si psihic ci a interactiunii dintre subiect ca om, in plentitudinea tuturor insusiriilor sale si mediul natural si social. Vibratia, pulsatia, angajarea prin mobilizare, energizare si directionare, cu un cuvint, emotiile nu se explica prin faptul ca inima bate accelerat, ochii stralucesc. De regula, emotiile pornesc, sunt declansate prin fapte cognitive-exceptiile facind doar dispozitiile organice- dar nu sunt reductibile la acte de cunoastere pentru ca diversi subiectireactioneaza emotional doferit la aceleasi imagini sau idei. Explicatia variabilitatiisubiective a proceselorafective nu tine deci de organizarea cognitiva a subiectilor, ci de organizarea lor motivationala. Emotiile apar ca desfasurari active ale motivelor in raport cu o situatie pe cind motivele ar putea fi caracterizarte ca un fel de concentrate sau condensari emotionale. Dupa V. Pavelcu, daca motivele se exprima in emotii, ele sa si formeaza si dezvolta prin trairi emotionale. Emotiile depind de semnificatia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc in ambianta si in propriul organism. Procesele emotionale se dezvolta si in legatura cu amintiri sau circumstante imaginare. Reactiile, tensiunile si desfasurarile emotionale sunt efectul confruntarii dintre cerintele subiectului si datele reale sau prezumtive ale vietii lui intr-un anumit cadru obiectiv. Daca cerintele interne -trebuinte si motive- sunt satisfacute efectul emotional emotional este pozitiv implicand placere, satisfactie aprobare, entuziasm. In zituatia contrazicerii cerintelor a insatisfacerii lor, intervine neplacerea, nemultumirea, dezaprobarea, necazul, indignarea. Faptul corespondentei sa discordantei de diferite grade intre cerintele subiective si anumite conditii determina polarizarea proceselor afective. Totusi, in starile si comportamentele emotionale, de cele mai multe ori nu se impune o singura tendinta afective perfect polarizate spre stenic sau astenic. In fapt, sarile afective sunt compuse din variante componente cu sensuri diferite. Complexitatea stariilor emotionale se explice prin insasi structura motivatiei individului (complicata, divergenta si nu fara contradictii interne) si prin faptul ca situatiile reale, la care se adauga si cele imaginare, niciodate nu pot sa satisfaca sau sa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Afectivitatea - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-afectivitatea_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Starile afective sunt trairi care exprima gradul de concordanta sau neconcordanta dintre un obiect sau o situatie si tendintele noastre (termenul obiect e luat in sens filozofic- fiind ceea ce cunoastem, fiinta sau lucru). Pentru prescurtare, vom folosi si termenul de afect ca sinonim cu stare afectiva; el e utilizat de unii intr-un sens foarte restrans. Afectele sunt in indisolubila legatura cu trebuintele, interesele si aspiratiile noastre. Ele oglindesc, in fiecare moment, situatiile prezente, rezultatele conduitelor noastre, in raport cu impulsurile si dorintele noastre. Totodata, intr-o masura mai mare sau mai mica, constituie imbolduri catre anumite reactii, manifestari, actiuni. Unele din ele, cum sunt sentimentele, sunt chiar principalele motive de activitate sustinuta. De aceea, pana in anii 40, motivatia era inclusa in capitolul consacrat afectivitatii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, vom gasi afectele mentionate in cadrul studiilor despre motivatie. In ultimii ani, a aparut si tendinta de a le studia separat, asa cum am procedat si noi. Oricum, motivatia si starile afective sunt de fapt inseparabile in realitate. Starile afective implica o apreciere, o atitudine pozitiva sau negative. Daca un obiect este in concordanta cu trebuintele noastre rezulta o stare pozitiva, pe care o caracterizam ca placuta, fiind insotita de tendinte, miscari de apropiere. O camera incalzita iarna ne impresioneaza favorabil. Dimpotriva, cand o situatie e in contradictie cu ceea ce ne dorim apare o impresie neplacuta, intovarasita de impulsuri spre evitare, indepartare: o hala in care zgomotul e infernal, iar atmosfera, sufocanta ne repugna. Afectele au tendinta de polaritate. Vasile Pavelcu vorbea de sensul timic. Ele sunt fie pozotive, fie negative. Indiferenta apare in lipsa orcarei stari afective, fiind de fapt o stare cu totul tranzitorie. Afectele sunt subiective in sensul descendentei lor de trebuintele noastre actuale. Un pahar cu apa rece, vara cand ne e cald si sete ne face placere. Aceeasi apa, iarna, pe un ger de 25 °, cand ne e frig si tremuram, ne displace, nu stim cum s-o evitam, ea contrazicand cerintele organismului. Inseamna ca starile afective se pot schimba usor in functie de situatie. Totusi cand e vorba de structuri afective complexe, cum ar fi un sentiment, reactiile noastre se directioneaza foarte stabil si pentru multa vreme. Daca afectele sunt subiective, nu rezulta lipsa lor de legatura cu realitatea obiectiva. Ele depind de caracteristicile obiectivelor, ale situatiilor. O livada de meri infloriti va tinde sa ne impresioneze placut, dupa cum spanzurarea unui nevinovat in Libia, va produce emotii negative. Dar starile afective reflecta nu numai conditiile exterioare, ci ele exprima mai mult, redau si raportul dintre realitate si motivatia noastra. O alta caracteristica este totalitatea. Afectele exprima un raport cu toate tendintele prezente intr-un anumit moment si nu doar cu efectul unei stimulari]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Agresivitatea Si Violenta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-agresivitatea_si_violenta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se poate ca unii detinuti sa fie victime sau agresorii altora, conduitele lor agresive fiind fie incluse motivational prin crearea unor stari de manie si furie, fie determinate de efecte de grup, ca imitatia coercitiva comandata. Alta forma de agresivitate este cea instrumentala2 care se manifesta sub forma conflictelor individuale sau de grup, in conditiile in care se intra in competitie pentru o resursa de existenta limitata, cum ar fi teritorialitatea, dreptul de a lua primul masa. O forma extrema de agresivitate verbala si fizica este a celor care sunt condamnati pentru delicte repudiate de mediul carceral, cum ar fi: violul cu incest, violul copiilor, uciderea copiilor, parintilor, sotiei. Ca forma de agresivitate specifica mediului apare sclavia, constand in folosirea de catre detinuti a altora pentru menaj si alte activitati considerate injositoare. Putem afirma ca, mediul privativ de libertate dezvolta un comportament agresiv care consta in respingerea agresiva a valorilor si normelor de grup din exterior. Frustarea Un fenomen deosebit cu care se confrunta individul este frustarea (a amagi, a insela). Fenomenul se refera la o situatie in care un obstacol intervine in calea satisfacerii unei trebuinte si modifica astfel comportamentul. Consecintele frustarii sunt grave sau mai putin grave in functie de natura obstacolului. Exista doua categorii de frustari: Frustarea primara tensiunea si insatisfactia sunt provocate de absenta obiectului necesar (lipsa hranei); Frustarea secundara un obstacol interior sau exterior, pasiv sau activ, apare in calea comportamentului motivat indreptat spre obiect. Se pot observa patru tipuri de obstacole: Obstacol pasiv intern (incapacitatea persoanei); Obstacol activ intern (pulsiune secundara cu acelasi obiect); Ciocnirea a doua trebuinte de intensitate egala dar de sens opus; Obstacol activ extern situatie in care subiectului i se interzice de catre cineva sub ameninatarea pedepsei indeplinirea unei activitati. In general, sursa conflictelor o reprezinta obstacolele interne care au o mare importanta pentru individ. Frustarea in mediul privativ are diverse forme de manifestare: Frustarea este resimtita cu deosebita tarie pe planul timpului. Organizarea impusa si in general foarte monotona a timpului, programarea sever reglementata a timpului liber, atat cat este, fiind si el impus mai cu seama in primele perioade de detentie, provoaca sentimentul de frustare continua si in consecinta mareste agresivitatea detinutului. Frustarea mai este resimtita in mod dramatic de catre detinut in ceea ce priveste limitarea drastica a spatiului de miscare. Aceasta inseamna necesitatea impusa de regulamentul institutiei penitenciare de a elabora noi conduite legate de spatiu si de timp, radical diferite de cele ale unui individ aflat in libertate. Reducerea perimetrului de miscare a individului duce la aparitia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alternativa Jena</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-alternativa_jena.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Planul Jena este un concept pedagogic aparut in anul 1920. Initiatorul sau a fost pedagogul german Peter Petersen care in 1924 l-a aplicat la scoala experimentala a Universitatii Jena (Germania). Planul Jena se inscrie intre pedagogiile reformei (Montessorii, Waldorf, Freinet), etc. In procesul educational se pune accent pe copil si pe dezvoltarea integrala a personalitatii sale. Dezvoltarea personalitatii se poate desfasura doar in comunitate. parinti, educatori, profesori in interactiunea sa cu alti indivizi, urmaresc acelasi lucru o educatie de buna calitate. Alternativa educationala Jena din punct de vedere al continuturilor educationale acestea nu sunt diferite de cele ale scolii traditinale romanesti, ci se bazeaza, pe un plan ritmic in care se succed alternativ patru activitati: Serbarea Jocul Obiective prioritare: Formarea deprinderilor de baza Socializarea copiilor Individualizarea fiecarui subiect Crearea modelarea de personalitate Obiective de referinta: Sa invete sa se descurce in situatii diverse Sa se respecte pe sine, pe cei din jur Sa descopere lumea prin experiente proprii Elemente ale planului Jena: Accentul se pune foarte puternic pe viata sociala Promovarea unei atitudini dinamice, responsabile a respectului fata de cei din jur, a spiritului de initiativa A spiritului critic fata de membrii comunitatii scolare Planificarea pe o zi Introducerea cercului de scris ca moment fix al zilei in care se dezvolta o anumita tema (din viata cotidiana) Cursul de initiere in care se urmareste formarea de deprinderi predare Perioaa compacta (lucru pe fise) Introducerea cercului nchis in care se propune tema saptamanala Materiile sunt tratate interdisciplinar si se porneste pe cat posibil de la situatii autentice de invatare. Pornind de la particularitatile, de varsta se pune accentul pe intrarea in contact direct cu natura, cu lumea inconjuratoare in general deoarece experienta personala e cea mai buna baza pentru invatare. Nerenuntand total la impartirea traditionala a copiilor se introduc grupele de nivel. Planul Jena isi propune organizarea grupelor de baza (grupuri de baza combinate). In cazul grupurilor de baza se urmaresc activitati formative in grupul de nivel are loc instructia. Planul Jena lucreza dupa un plan ritmic de activitati in care se succed alternativ cele patru activitati fundamentale: conversatia, jocul, lucrul si serbarea. Ca forme de lucru: activitatea in grupuri de nivel activitatea in grupuri de baza cursul de initiere cursuri optionale cercuri Asemanari Procesul instructiv educativ al alternativei educationale este asemanator cu invatamantul traditional romanesc. Metode de baza: conversatia jocul activitatea (lucrul) serbarea Primeaza: miscarea lucrul in grup pe grupuri omogene de varsta indrumare Deosebiri Grupele de baza organizarea copiilor pe varste cand cel mic invata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Analizarea Psihologica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-analizarea_psihologica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: - Niciodata nu se aplica un singur test, ci o baterie de teste (16 PF). Trebuie combinate cele calitative cu cele cantitative si cel putin cate 2 teste. - subiectul se deseneaza pe el insusi. - face parte din randul tehnicilor proiective si este test calitativ. - trebuie creion, nu pix. - Pasul nr. 1: - se analizeaza asezarea in pagina: - asezarea normala este in centru (distanta de 15% de margini) - privim axele + - se indoaie foaia - partea stg. a paginii: - proiectia unor aspecte care tin de trecut, pasivitate, introversie, dependenta de afectivitatea materna (depresie) - partea dreapta a paginii: - proiectii care sunt legate de viitor, activism, extroversie, relatia cu autoritatea patenala (optimism) - partea superioara: - suporta reprezentari care tin de constient, relatia cu aspiratiile, cerul, proiectia spirituala. - partea de jos: - inconstientul, relatia cu originea, cu pamantul, fiecare copac este inradacinat in pamant. (conceptul lui Young - inconstientul colectiv pentru ca toti copacii sunt inradacinati in pamant) - semnificatia fiecarui cadran; - partea stanga sus: zona de proiectie a pasivitatii (zona spectatorului vietii) - partea dreapta sus: zona confruntarii active cu viata - partea stanga jos: zona conflictelor legate de debut, regresie, fixatii la stadii primitive ale existentei - partea dreapta jos: zona pulsiunilor, zona nostalgiei pamantului -fiecare colt este dominat de un semn: - coltul din stanga sus: este simbolizat de aer, emergenta spre afara - coltul din dreapta sus: este simbolizat de foc, aspiratie, ceva care se consuma - coltul din stanga jos: apa - simbolul inconstientului - coltul din dreapta jos: pamantul - reprezentari legate de materie, de cadere, de infem. - Pasul nr. 2: - se analizeaza calitatea desenului, adica marimea desenului. - un copac mic - o persoana care se vede neansemnata, un eu slab, sentimente de depresie - un copac mare - un entuziasm compensatoriu (compenseaza un anumit deficit) - Pasul nr. 3: - se analizeaza perspectiva. -copac schitat - pentru ca subiectul nu se implica, fie pt. ca este plictisi fie ca este nesigur pe el -copac bine conturat + iarba + floricele + etc => nevoie de support - Pasul nr. 4: - se analizeaza calitatea liniilor: 1. se da subiectului creion si guma si ne legam de simbolistica zonei pe care subiectul o sterge - Iinii putemice: - agresivitate (indivizi agresivi) - linii subtiri: - fragilitate insecuritate 2. Subiectii care deseneaza la modul impulsiv: - tendinta de exteriorizare si impulsivism 3. Liniile mgrijite: - autocontrol ridicat 4. Linii prea ingrijite: - rigiditate - Pasul nr. 5: - se urmareste simetria: - simetric: predomma logicul, rationalul, controlul - perfect simetric: rigiditate, compulsivitate (compulsivitate = oamenii nesiguri de un gest pe care 1-au facut - ex.: controleaza daca au inchis usa de 7 ori), trecerea la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Analizatori Gustul Si Mirosul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-analizatori_gustul_si_mirosul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Simturile sunt subsisteme fiziologice receptoare care fac posibila reactia la anumite categorii de stimuli din lumea exterioara sau din interiorul organismului. Organele de simt reprezinta sistemele fiziologice periferice ale receptiei senzoriale. Acestea, impreuna cu caile nervoase si terminatia lor in scoarta cerebrala reprezinta un sistem anatomo-fiziologic unitar denumit de Pavlov analizator. Cele cinci simturi sunt vazul, auzul, mirosul, gustul si simtul tactil. Acestea ofera varietatea inconjuratoare in cinci moduri de contact fara a reprezenta insa si constientizarea actiunii diversilor stimuli externi sau interni. Cea mai simpla si totodata prima forma de comunicare informationala cu lumea externa o constituie receptia senzoriala. Primul produs psihic al receptiei senzoriale este senzatia. Senzatia este reflectarea psihica a unor insusiri izolate ale obiectelor din realitate care actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt. Deci reflectarea obiectului in senzatie are un caracter fragmentar, unudimensional, nepermitand identificarea lui. Daca am ramane la faza receptiei senzoriale, fara atributul constientizarii, nu ne-am putea desprinde din lumea animala. La om, constientizarea senzatiei pune in functiune operatori logici de analiza-evaluare, discernere-delimitare intre stimul si modelul lui informational, de raportare designativa (imaginea subiectiva interna se raporteaza la stimulul extern care a provocat-o Senzatiile se caracterizeaza printr-o serie de calitati pe baza carora le putem identifica, compara, analiza, interpreta. Aceste calitati sunt: modalitate, intensitatea, durata, tonalitatea afectiva si valoarea cognitiva. In functie de natura surselor care le genereaza, senzatiile sunt: exteroceptive (sursele sunt externe), proprioceptive (sursele sunt la nivelul articulatiilor osteo-musculare) si interoceptive (sursele sunt interne, la nivelul viscerelor). La baza senzatiei se afla o proprietate functionala speciala a organismelor animale, sensibilitatea. Sensibilitatea este functia unor celule numite receptori care apar si se diferentiaza treptat in cursul evolutiei regnului animal si se exercita ca functie a unui aparat specific denumit sistem de integrare senzoriala sau analizator. La baza dinamicii sensibilitatii stau trei categorii de legi: Legi psihofizice exprima relatia dintre nivelul sensibilitatii si intensitatea fizica a stimulului Legi psihofiziologice exprima dependenta senzatiei nu numai de proprietatile fizice ale stimulului ci si de variatiile fiziologice in cadrul fiecarui analizator sau de interactiunea intre analizatori. Aceste sunt: - Legea adaptarii reflecta modificarea nivelului initial al sensibilitatii in cadrul unui analizator sub influenta intensitatii si duratei de actiune a stimulului. Adaparea este un proces de reglare a functionarii analizatorului coordonat de la nivelul scoartei cerebrale. Se realizeaza in sens ascendent sau descendent. - Legea contrastului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Analiza Psihologica A Recidivei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-analiza_psihologica_a_recidivei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Avand in vedere elementele de diferentiere fata de concursul de infractiuni, ca forma a pluralitatii de infractiuni, recidiva poate fi definita ca starea, situatia, imprejurarea in care se gaseste o persoana ce savarseste din nou o infractiune dupa ce anterior a fost condamnata sau a si executat o pedeapsa pentru infractiune. Modalitatile recidivei sunt formele pe care aceasta le poate avea in functie de variatiunile celor doi termeni ai sai si anume: Recidiva postcondamnatorie presupune comiterea unei noi infractiuni dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru infractiunea anterioara si mai inainte de executarea in intregime a pedepsei pronuntate pentru acea infractiune. Recidiva postexecutorie presupune savarsirea unei noi infractiuni dupa executarea pedepsei sau stingerea executarii pedepsei prin gratiere, prescriptie, pronuntare pentru infractiunea anterioara. 1. Tratamentul penal al recidivei Prin savarsirea din nou a unei infractiuni dupa o condamnare definitiva la pedeapsa de inchisoare, pentru care a si executat eventual pedeapsa, infractorul dovedeste o periculozitate sporita si, de aceea, fata de el reactia represiva trebuie sa mai energica. Caracterul de cauza de agravare facultativa a pedepsei, pe care il are recidiva, rezulta din sisitemul de sanctionare prevazut de Codul penal roman, care apreciaza ca este posibila agravarea pedepsei pentru cel ce savarseste infractiuni in stare de recidiva. Prin dispozitiile art. 39 alin. 1 Cod penal, s-a consacrat, ca sisitem de sanctionare, pentru recidiva postcondamnatorie, sistemul cumulului juridic cu spor facultative, system prevazut pentru concursul de infractiuni. Pedeapsa pentru infractiunea comisa in stare de recidiva postexecutorie se stabileste tinandu-se seama de aceasta stare, intre limitele speciale prevazute de lege pentru respective infractiune, putand fi chiar maximul special, la care se mai poate aplica un spor. Unele particularitati psihologice ale infractorului recidivist Criminologul german Erich Wulffen caracterizeaza pe infractorii profesionisti ca fiin acele persoane care au o incapacitate psihica de a desfasura o munca sociala sustinuta. Aceasta incapacitate se dubleaza si cu un dispret fata de munca, cu o atitudine negativa fata de cei ce desfasoara o munca organizata. Incapacitatea psihica de a munci nu provine in nici un caz dintr-o lipsa de vointa. Procesele volitive functioneaza la acesti indivizi in mod normal, insa continutul lor se indreapta spre actiuni conflictuale in raport cu societatea. Dezgustul de lucru si lipsa unor preocupari sustinute care sa dea un scop mai consistent vietii provoaca la infractorii recidivisti o stare continua de neliniste, de nemultumire de sine, o continua stare de irascibilitate. Aceasta neliniste este aceea care alimenteaza tendinta elaborata in cursul vietii lor de vagabontaj si aventuri. Pe de alta parte, viata de instabilitate normal-vagabonda convine de minune si favorizeaza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anxietatea Umana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-anxietatea_umana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Anxietatea este o permanenta a modului de fiintare uman, existand in spatiul dialogului dintre sine si eu, fiind incitata de contactul de orice fel intre eu si lume. Este la temeiul oricarei puneri in act a omului, la temeiul oricarei trairi, iar trairea aceasta vine la randul ei sa o intemeieze. Ambiguitatea anxietatii, ca atitudine primara, in prima instanta autosuficientase rasfrange asupra individului uman, modelandu-l ambiguu. Prin lipsa de obiect concret, ea devine o stare de nenumit, suportata, totodata intima si straina individului, creand si distrugand. Existentialismul este cel care reveleaza anxietatea si este in stare sa o asume, descoperindu-I relatia esentiala cu existenta. Existenta (lat. Ex-in afara, sistere-a sta) este faptul de a aparea si de a se manifesta in afara, a te confrunta cu faptul prezentei si participarii la o lume schimbatoare si potential primejdioasa. Conditia individului concret este una de anxietate, rezultata din intelegerea inevitabilei sale libertati de opta intre posibilitati, din necunoasterea viitorului, din apropierea mortii, din finitudinea unei existente care a fost precedata de neant. Anxietatea da nastere deopotriva indoielii si disperarii, considera Kierkegaard, insa drumul spre absolut este cel ce se confunda adesea cu disperarea anxietatii, disperare pentru infinit, preschimbandu-se intr-un final in devorare a finitudinilor, descoperire a arbitrariului din ele. Discursul lui Kierkegaard despre anxietate se desfasoara pe fundalul unei etici crestine, suportand conexiuni multiple cu dogmatica, numita de filosoful danez a doua etica (spre deosebire de etica necrestina, prima, caracterizabila prin refuzul pacatului si conexiunea cu metafizica). Idealitatea acestei etici consta in constiinta penetranta a realitatii, iar a-si pastra idealitatea chiar ocupandu-se de relevarea pacatului implica o dificultate deosebita a problemelor etice. Noua etica presupune pacatul stramosesc, prin care explica pacatul insusi si plaseaza identitatea drept obiectiv, intr-o miscare de jos in sus; cuprinde, in anvergura ei, realitatea pacatului. Discursul lui Kierkegaard despre anxietate abordeaza tangential problema pacatului, avand in vedere ca anxietatea este conditie prealabila a pacatului, libertatea captiva in sine insusi, mijlocitoare intre posibilitatea si realitatea pacatului. Psihologic, Kierkegaard se va ocupa de posibilitatea reala a pacatului, iar dogmatic, de cea ideala. Scopul scrierii va fi marturisit dintru inceput a trata conceptul de anxietate din punct de vedere psihologic, avand in vedere dogma pacatului stramosesc. Premisele de la care porneste in abordarea pacatului, pe care le va justifica pe parcurs, sunt, ca pacatul nu este nici un fel de stare (ca stare de potentica nu este, in timp ce de fapt el este), si ca a-l descrie ca boala, anormalitate, lipsa de armonie inseamna o falsificare a conceptului 3. Cuvantul danez Angest a fost echivalat in limba germana cu Angst, in engleza cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aporia Tristetii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-aporia_tristetii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Atat in calitatea de sentiment empiric al vietii, cat si in calitatea de sentiment metafizic al acesteia, tristetea are o configuratie aporetica, ceea ce inseamna ca in ambele ipostaze ea coincide cu o situatie afectiva conflictuala. Tristetea este o forma specifica a luptelor dintre contrarii. Fara indoiala, individul care se instaleaza in tristete ca intr-un fel de concluzie afectiva a unei serii de evenimente cu un caracter strict personal nu va resimti niciodata nevoia de a teoretiza pe marginea ei si de a-i atribui prin urmare, un sens mai profund si mai general. El nu va defini niciodata tristetea in termeni aporetici. Dar el o va percepe ca o tonalitate aporetica, o va percepe, deci, ca o contradictie afectiva interna, ca o insatisfactie afectiva, ca o indispozitie sufleteasca, o va percepe asadar, ca o expresie a neimplinirii vietii sale sufletesti. Omul (obisnuit), care se intristeaza, se intristeaza pentru ca este contrariat in aspiratia lui spre fericire. Tristetea lui (tristetea lui empirica) decurge din faptul ca, in elanul sau spre fericire, el intampina opozitia unei forte exterioare. Din aceasta tensiune si lupta intre contrarii nu rezulta neaparat un vid sufletesc, un neant psihic. Daca nu va cunoaste ceea ce s-ar numi mortificarea sufletului, persoana dominata de sentimentul tristetii empirice va cunoaste, totusi, variatul registru al regretelor si, pentru o anumita perioada de timp, va intra chiar intr-o stare de inactivitate, de imobilism si se va lasa patrunsa de perfidia otravita a oboselii psihice. Tristetea filozofica este un sentiment mult mai complex. Un sentiment filozofic propriu-zis este un sentiment trecut prin filtrul reflectiei, al meditatiei, al ratiunii critice. Un sentiment devine un sentiment filozofic atunci cand il conceptualizam, il rationalizam, ii atribuim un sens explicit. Deci, exista doua feluri de tristete: tristetea irationala sau prefilozofica si tristetea filozofica. Lor le corespund doua forme specifice ale autocunoasterii: una dintre ele este abstracta si imprecisa, cealalta este concreta si exacta. Autocunoasterea abstracta ne indica faptul ca sentimentul tristetii este un sentiment totalizator al vietii subiective, dar ea nu descifreaza cauzele ascunse ale acestui fenomen; ea procedeaza ca si cum cauzele respective nici nu ar exista. De asemenea, aceasta forma a autocunoasterii nu se refera in termeni expliciti la continutul aporetic al sentimentului irational al vietii. Autocunoasterea concreta, insa, dezvaluie cauzele pentru care tristetea poate deveni sentimentul concluziv al trairii subiective in intregul ei, circumstanta care ii permite, totodata, sa treaca la explicitarea aporiei consubstantiale tristetii si la definirea ei corecta. Fara indoiala, autocunoasterea concreta este precedata de autocunoasterea abstracta. Cu alte cuvinte, reflectia filozofica asupra tristetii pleaca de la constatarea ca in urma impactului cu existenta apare in constiinta omului o prima]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aptitudinea - Latura Instrumental Operationala A Personalitatii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-aptitudinea_latura_instrumental_operationala_a_personalitatii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Stim cu totii ca oamenii se deosebesc intre ei dupa posibilitatile lor de actiune (practice, intelectuale, artistice, sportive, etc) si sunt executate de diversi indivizi de diverse niveluri calitative cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte reduse. Toti oamenii normali pot executa diverse si nenumarate activitati, insa intereseaza calitatea. Toti pot sa cante, dar unii starnesc admiratie si impresioneaza, iar altii sunt deplorabili. De unde si calificarile fixate in limba de apt pentru prelungite prin termeni de aptitudine, inaptitudine sau capacitate, incapacitate iar referitor la zestrea ereditara: dotat, nedotat. Rezultatele oricarei activitati sunt evaluate si distribuite pe o scara ampla (se uzeaza de un punctaj, ce poate ajunge pana la 160, pentru testarea inteligentei), astfel incat cu usurinta se stabilesc grupele mari de slab, mediu (mijlociu) si superior. Performata ce atesta o capacitate trebuie sa fie cotata ca supramedie, situata pe o treapta din zona superioara. Pare ciudat, dar aptitudinea nu este simplu de definit, pentru ca in literatura de specialitate, conceptul de aptitudine a manifestat atitudini extrem de diverse. Unii autori de manuale de psihologie, prin aptitudine, sunt denumite o serie de alte realitati psihice si chiar psihofiziologice, cum ar fi predispozitiile sau capacitatile. Din perspectiva pragmatismului; lor, Americanii, nici nu definesc aptitudinile. In dictionarele de psihologie vom intilni informatii referitoare la masurarea aptitudinilor, dar nu si cu privire la conceptul general de aptitudine si alte concepte, cum ar fi cele de inteligenta sau creativitate. Cateva maniere distincte de definire a acestora sint relevate in cercetarea unor lucrari despre aptitudini. Aptitudinea este substratul congenital al unei capacitati, preexistand acesteia din urma care va depinde de dez. naturala a aptitudinilor, de exercitii si de formatia educativa. Numai capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate. Stim cu totii ca oamenii se deosebesc intre ei dupa posibilitatile lor de actiune (practice, intelectuale, artistice, sportive, etc) si sunt executate de diversi indivizi de diverse niveluri calitative cu o eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte reduse. Toti oamenii normali pot executa diverse si nenumarate activitati, insa intereseaza calitatea. Toti pot sa cante, dar unii starnesc admiratie si impresioneaza, iar altii sunt deplorabili. De unde si calificarile fixate in limba de apt pentru prelungite prin termeni de aptitudine, inaptitudine sau capacitate, incapacitate iar referitor la zestrea ereditara: dotat, nedotat. Rezultatele oricarei activitati sunt evaluate si distribuite pe o scara ampla (se uzeaza de un punctaj, ce poate ajunge pana la 160, pentru testarea inteligentei), astfel incat cu usurinta se stabilesc grupele mari de slab, mediu (mijlociu) si superior. Performata ce atesta o capacitate trebuie sa fie cotata ca supramedie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aptitudinea Muzicala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-aptitudinea_muzicala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nu exista popor care sa nu cunoasca sau sa nu fi cunoscut muzica, fie intr-o forma simpla, fie intr-o forma evoluata, ca efect al unei cultivari sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor pana la marile creatii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanima, prin caracterul ei inaltator, prin emotiile intense pe care le declanseaza in sufletul omului. Ea este una dintre cele mai raspandite arte, producand rascoliri adanci sau emotii inaltatoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treapta superioara de cultura si civilizatie, ci si celui care are de parcurs un drum lung de parcurs pana sa ajunga la acest stadiu. Omul a cantat intotdeauna, fie in orele de odihna, fie in cele de munca, manifestandu-si atat starile sufletesti de natura afectiva, cat si preocuparile, gandurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realitatii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri si inlantuiri de sunete ingenios armonizate. Aptitudinea muzicala este o insusire a personalitatii care face posibila efectuarea cu succes a activitatii muzicale. O persoana cu aptitudine muzicala manifesta interes si inclinatie deosebita pentru muzica, fredoneaza melodii, canta, invata cu usurinta cantecele auzite, manifesta dorinta de a cunoaste cat mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical consta in dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate si capacitate creatoare. Cand o persoana reuseste sa creeze muzica originala, cuceritoare, rascolitoare, exprimand idei, sentimente si dorinte profund umane, suntem in prezenta unui evident talent muzical. Unii oameni raman la stadiul aptitudinii muzicale, pe cand altii, depunand o munca intensa si sistematica, devin talente muzicale, creatori. Nu orice creatie indica insa prezenta talentuli muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate si profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente, idealuri si nazuinte nobile. Care sunt indicii aptitudinii muzicale si ai talentului muizical? Si aici trebuie sa remarcam faptul ca aptitudinea muzicala este o combinatie specifica de insusiri senzoriale, intelectuale, afective si volitive. Din punct de vedere senzorial este necesara o buna acuitate auditiva, datorita careia sa se poata percepe inaltimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia si timpul. Acuitatea auditiva se caracterizeaza printr-un prag al sensibilitatii sonore si al celei diferentiale scazute, adica prin capacitatea de a percepe cele mai fine si mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoana care dispune de un organ auditiv bun da dovada de inzestrare muzicala. Intr-o clasa, foarte multi elevi se remarca printr-un auz foarte fin, capabili de a diferentia sunetele aparatelor de fizica, vocile colegilor etc., fara insa a fi inzestrati muzical. Aceasta inseamna ca numai simpla percepere a sunetelor nu e suficienta, ci este nevoie in plus si de o intelegere a lor. Se stie ca Beethoven la un moment dat a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aptitudinile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-aptitudinile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Utilizam deseori expresii precum apt pentru sau inapt pentru. atunci cand ne referim la performantele pe care cineva le-a obtinut in efectuarea unei activitati. De aceea, majoritatea definitiilor date aptitudinilor considera performanta un criteriu principal in diagnosticarea acestora. Totusi, multi dintre noi stiu ca succesul intr-o activitate se afla intr-o relatie directa cu gradul de implicare, cu cantitatea de efort cheltuita, cu calitatea organizarii si indrumarii muncii etc. Apare astfel una dintre problemele fundamentale in definirea aptitudinilor, si anume, relatia dintre aptitudini si capacitati. Capacitatea psihica se refera la performantele pe care cineva le obtine aici si acum, intr-o anumita activitate. Prin urmare, ea este legata de momentul prezent si este influentata de experienta persoanei in domeniul respectiv. De exemplu, cand un profesor examineaza un elev la ora de matamatica, el evalueaza capacitatea acestuia de a opera cu informatiile acumulate. Sub aspect procesual, deprinderile care sunt actiuni automatizate comporta o simplificare, o reductie treptata a proceselor psihice implicate in componenta lor. In acelasi timp, structura aptitudinilor pe masura dezvoltarii lor devine din ce in ce mai complexa, intrucat ea implica un numar crescand de procese psihice, ingloband ca momente chiar si unele deprinderi. Astfel, deprinderile de gimnastica, de desen, cele implicate in activitati practice etc., angajeaza in final cu precadere doar canalul chinestezic. Sub aspect functional, in timp ce deprinderile se limiteaza de obicei la o actiune sau la o operatie, la un algoritm, in componenta aptitudinilor se cuprinde, de obicei, o intreaga familie de actiuni variate, susceptibile de a fi inglobate in ansamblul unei activitati (tehnice, sportive, matematice, literare, muzicale, etc.). Sub aspect formativ spre deosebire de aptitudini caracterizate printr-o dezvoltare continua, ascendenta in cazul formarii deprinderilor se constata o scadere treptata, o epuizare a rezervelor potentiale, ca urmare a realizarii lor sub forma performantelor situate la limita superioara a posibilitatilor de dezvoltare. Deprinderile de calcul mintal sau cele motorii, dincolo de o anumita limita, nu se mai amelioreaza nici chiar in cazul suprainvatarii, in timp ce aptitudinile matematice sau verbale profita mereu de pe urma activitatii multiple in domeniul respectiv. Desigur, exista si alte relatii intre aptitudini si deprinderi. Aptitudinile sunt premise ale formarii rapide a deprinderilor si totodata ale restructurarii lor in conditii diferite, pe de alta parte, deprinderile formate se pot integra in structura aptitudinilor, contribuind la amplificarea, imbogatirea repertoriului lor. In anumite imprejurari, deprinderile pot duce la stereotipizarea si schematizarea unilaterala a actiunilor, ceea ce este in defavoarea aptitudinii. Spre deosebire de capacitati, aptitudinea se leaga, in esenta, de potentialitate, de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aspecte Psihologice Ale Minciunii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-aspecte_psihologice_ale_minciunii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ralierea la adevar nu este intotdeauna facila sau urmarita in mod pragmatic. Sunt destule cazuri in care omul se adaposteste (de lucruri, de altii sau de sine) sub faldurile expresiei ticluite. Constatand ca inventia ii asigura confort, siguranta si succes, individul persevereaza in acest sens, reiterand sau perfectionand formula de ascundere, de inducere in eroare, de fortare a zagazurilor imaginare. Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta ubicua. Minciuna este o figura a rationalitatii desfasurata in vederea infruntarii unei dificultatii si in perspectiva rezolvarii ei spre beneficiul agentului ce o propaga. Minciuna este intotdeauna motivata, supradeterminata de dorinte, de interese. Minciuna are o coloratura instrumentala. Ea este o cale de implinire facila a scopului. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, de a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva ori pe noi, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine. Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns. Mintim in mod constient si, cateodata, inconstient. Mintim din interes sau minim din interes sau minim nemotivat. Mintim candid, cu vadita seninatate si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata sau pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare, dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere. Minciuna constituie un act psihic complex, cu rezonante socio-culturale, ce vizeaza mai multe straturi existentiale: ontologice, gnoseologice, retorice, axiologice, antropologice, culturologice, sociologice. Ea este o forma de administrare eficienta a fictiunii, de plonjare motivata in ireal, de indepartare prin limbaj sau gestica de la cea ce indeobste este recunoscut ca existent, ca adevarat, ca valoare. Ca modalitate de abatere de la ceea ce este, minciuna da seama de faptul ca distanta dintre real si ireal este reglabila prin mecanisme semiotice, ca nu intotdeauna este urmarita corespondenta dintre ceea ce se afirma si starile de fapt (si ca, in anumite circumstante, acest lucru este chiar contraindicat! ), ca instrumentele limbajelor verbale sau paraverbale sunt excelente mijloace de a trisa, de a ascunde, de a nascoci. Minciuna este o achizitie culturala ce se rafineaza pe masura ce subiectul dobandeste o anumita experienta praxiologica, ajunge la o anumita performanta cognitiva, stie sa selecteze si sa ierarhizeze, dispune de o anumita performanta discursiva, este integrat in comunitate si are anumite interese. Nu minti doar de dragul de a minti. Mincinosul este un om bine situat.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Atasamentul Dezorganizat</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-atasamentul_dezorganizat.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Atasamentul este definit ca fiind relatia afectionala dintre doua persoane. Cum este definita tulburarea de atasament? Tulburarea de atasament apare in conditiile in care o persoana are dificultati in formarea si pastrarea relatiilor de durata. Cel mai des isi arata lipsa completa a abilitatilor de a interactiona afectiv cu alte persoane. In cele mai multe cazuri nu reusesc sa-si dezvolte constiinta si nu pot capata incredere, din acest motiv nu permit altor persoane apropierea si comunicarea. Tot raul poate sa provina si de la un abuz psihic si emotional ce se dezvolta in primii ani de viata, daca copilul nu-si formeaza o legatura sentimentala de atasament cu mama sa, va fi imposibil sa creeze legaturi sentimentale cu restul oamenilor. Copilul lipsit de atasament nu-si gaseste rostul, nu poate gandi si reactiona ca o persoana normala. In partea centrala a lipsei de atasament sta ascunsa furia si supararea. Aceasta furie pune stapanire pe psihic, durerea neinteleasa pune stapanire pe suflet datorita faptului ca s-au simtit singuri si abandonati. Inabilitatea lor de a comunica si lipsa de interactiona face ca tratamentul si educatia sa fie aproape imposibile. Cauzele Tulburarii Comportamentale Expunerea la droguri si alcool, stresul din familie sau sarcinile nedorite afecteaza copilul care este inca in dezvoltare: Copii stiu ce gandeste si ce simte mama pe timpul sarcinii. Cauzele tulburarilor comportamentale sunt de ordin: psihic, emotional, abuz sexual, neglijarea, moartea unuia dintre parinti, boala severa, depresia cronica, mame nepregatite fara priceperi de parinte. Aceste situatii pot cauza blocrea comportamentului si sa nu-si dezvolte abilitati de incredere, iubire, grija. In cele din urma copilul nu va permite sa fie controlat. Primii ani de viata! In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram asupra nevoilor copilului iar acestea sa devina o prioritate pentru noi. Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se poate transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu sunt vazute si satisfacute. Copilul isi mai poate de altfel manifesta nevoile si prin contactul cu ochii, atingerile, zambetul, miscarile. Increderea pe care copilul o prinde in noi este de folos la dezvoltarea constiintei, care il va ajuta sa aleaga binele si raul, sa inteleaga si sa tina cont de sentimentele altor persoane. Factori cu risc in copilarie: Acesti factori se manifesta prin: plansul constant; contact cu ochii nesemnificativ; zambet nereciproc; un alaptat de slaba calitate; indiferenta cu persoanele din jur; abuzul de sine Caile de tratare a factorilor de risc din copilarie Copii care detin unul sau mai multi factori de risc, planul de refacere include urmatoarele aspecte: -alaptatul este posibil, iar in cazul in care copilul este hranit pe cale artificiala cu biberonul acesta trebuie tinut cu mana nu proptit; -masarea copilului cate 20 min/zi, imbratisarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Atentia - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-atentia_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In literatura de specialitate gasim numeroase definitii ale atentiei din care reiese ca a fi atent inseamna intr-un fel a te inchide fata de lumea exterioara, spre a te focaliza asupra a ceea ce te intereseaza. Def: Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se realizeaza semnificatia, importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza existenta (acordam atentie lucrurilor care ne intereseaza si o mentinem prin scopul urmarit). Def: Este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, insusiri sau procese, menite sa conduca la sporirea eficientei activitatii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive. Unii autori insa pun sub semnul intrebarii aceste definitii ale atentiei sub aspectul ei selectiv, ca focalizare asupra unei activitati particulare in detrimentul celorlalte, considerand ca atentia este un concept multidimensional. Cea mai importanta caracteristica a atentiei este, in mod incontestabil in opinia tuturor specialistilor selectivitatea. Daca un fapt, o idee, un stimul verbal prezinta interes pentru o persoana, genereaza trairi afective, aceste stari motivational-afective vor orienta si sustine atentia cu usurinta si pe perioade lungi de timp. Orientarea atentiei spre anumiti stimuli este concomitenta cu inhibarea altor stimuli, realizandu-se astfel un fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase. Suntem bombardati de milioane de stimuli si totusi, doar unii ne atrag atentia si anume aceia care au legatura cu cele trei intrebari fundamentale din viata noastra, cei care ne agreseaza securiatea, cei care ne stimuleaza sexul sau cei care fac parte din dialogul nostru cu Eternitatea. Dar exista si stimuli neconstienti care ne atrag atentia involuntar. Intrebarea care se pune este urmatoarea Care dintre aceste stimuli ne vor atrage atentia? . Raspunsul se poate da cu ajutorul principiului dominatiei lui Uhtonski, care spune ca, daca sunt mai multi stimuli cel mai puternic va focaliza atentia noastra. Deci atentia asigura o functie de selectie: printre stimulii care ne bombardeaza organismul, unii beneficieaza de un tratament prioritar, care se traduce printr-o facilitare a perceptiei lor, de alegerea si de producerea unor raspunsuri adecvate, altii sunt partial sau total ignorati. Atentia este un atribut al celorlalte procese psihice. Daca se asociaza cu perceptia, atunci aceasta va fi mai clara, precisa si completa. Daca se asociaza cu memoria, atunci aceasta va fi mai bogata, fidela, trainica. Daca se asociaza cu gandirea si imaginatia, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde si creatoare. Atentia este necesara, este o conditie a reflectarii constiente eficiente, este un proces psihic, dar si un proces de cunoastere. Daca inteligenta este considerata o functie psihica complexa care asigura intr-o forma superioara adaptarea intre organism si mediu, atentia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Atentia Si Patologia Ei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-atentia_si_patologia_ei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Renumitul psiholog francez Theodule Ribot fundamenteaza si justifica faptul ca exista doua tipuri de atentie, cu totul distincte: una spontana, naturala, cealalta voluntara, artificiala. Cea dintai forma, neglijata de majoritatea psihologilor, este forma naturala, primitiva, veritabila a atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului. Th. Ribot sustine ca atentia spontana este singura care exista atat timp cat educatia nu intra in actiune. Atentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau slaba, are drept cauza starile afective. Omul, ca animal, nu da atentie in mod spontan decat lucrurilor care il intereseaza, il ating, ii produc o stare placuta, neplacuta ori mixta. Natura atentiei spontane la o persoana releva caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale fundamentale. Ne arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis, profund. Ribot da exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie barfelor; pictorul este atras de un frumos rasarit de soare; geologlui ii atrag atentia niste roci in care omul obisnuit nu vede decat niste pietre. Daca atentia are drept cauza starile afective - fapt incontestabil dovedit - iar aceste stari au la randul lor drept cauze tendinte, trebuinte, apetituri, atunci, atentia tine de ceea ce este mai profund in individ: instinctul de conservare. Posibilitatea de a fi atent a fost si este un avantaj de prim ordin in lupta pentru viata. Atentia voluntara sau artificiala este un produs al trebuintei, aparut odata cu progresul civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului. Este grefata pe atentia spontana si isi gaseste in ea conditiile de existenta. Atentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata cu progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs al civilizatiei. De indata ce omul a fost capabil sa se consacre unei munci lipsite de atratie imediata, dar acceptata ca mijloc de viata, in lume si-a facut aparitia atentia voluntara. Ea s-a nascut deci din necesitatea si educatia pe care o dau lucrurile. Starile morbide ale atentiei Limbajul curent opune atentia starii de distractie. Numim distratioamenii a caror inteligenta este incapabila sa se fixeze intr-un mod cat de cat stabil, oameni care trec fara incetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbarilor celor mai fugitive ale dispozitiei lor sau ale evenimentelor cele mai insignifiante din ambianta. Este o stare perpetua de mobilitate si imprastiere, aflata la antipodul atentiei. Termenul de distractie se aplica insa si unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiti de o idee sunt distrasi. Par incapabili de atentie tocmai pentru ca sunt extrem de atenti. Exista exemple de savanti celebri prin distractia lor. Cazurile patologice ale atentiei se indreapta in doua directii: hipertrofia atentiei - predominarea absoluta a unei stari sau a unui grup de stari, care devine stabila, neputand fi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Autocontrolul Emotional</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-autocontrolul_emotional.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metode pentru autocontrolul emotional<O: P</O: P -prezentare generala- <O: P</O: P Principalele mijloace de realizare a autocontrolului sunt: gandirea pozitiva, relaxarea, antrenamentul psihoton, exercitiile de respiratie si autosugestia. <O: P</O: P Are doua componente: una musculara si alta psihica. Dar intre starea de tensiune a corpului si starea emotionala exista o legatura directa si reciproca (observand ca in starile de mare activare emotionala muschii sunt si ei incordati, specialistii care au pus la punct procedeele stiintifice ale relaxarii procedeaza invers, reducand incordarea musculara pentru a crea o stare de destindere psihica) si atunci exercitiile care vizeaza una sau alta dintre componente se finalizeaza de fapt cu relaxarea intregului organism. <O: P</O: P Orice forma de relaxare este preferabil sa se realizeze (cel putin la inceput, cand deprinzi relaxarea; doar initiatii au capacitatea sa se relaxeze oricand si oriunde isi propun, de pilda in timpul concursului sau in tramvai) intr-o atmosfera lipsita de perturbatii sonore, la o temperatura placuta, intr-o camera aerisita corespunzator. E de dorit sa fii imbracat cat mai lejer, fara curele stranse, snururi sau bijuterii Relaxarea se realizeaza facand apel mai putin la vointa (aceasta presupune o anumita incordare, un anumit efort) si mai mult la aripile imaginatiei, la reprezentari cat mai plastice, mai sugestive, la formulari verbale cat mai expresive. <O: P</O: P Orice exercitii de relaxare, chiar daca sunt la indemna oricui, presupun o anumita doza de responsabilitate si maturitate. Ele au reguli care e bine sa fie respectate. Precautia si seriozitatea duc si aici la rezultate bune. Regularitatea practicarii exercitiilor duce, numai ea, la progres. Relaxarea e la indemna oricui, dar ea are etape si cicluri care urmeaza intocmai. E singurul drum spre succes. <O: P</O: P Cuprinde un ansamblu de exercitii care au la baza trairea treptata a senzatiei de greutate in membre si a senzatiei de caldura in zona respectiva. <O: P</O: P Este utilizata (singura sau in combinatie cu alte tehnici si metode) pentru: autocontrolul emotional., optimizarea concentrarii atentiei si optimizarea memoriei, ameliorarea odihnei, refacerea dupa efort (deci serveste in totalitate pregatirii noastre pentru examen). Induce la practicant o stare generala de calm, o liniste fizica si psihica favorabile performantelor ridicate. Efectele apar mai repede sau mai lent, dar perseverarea da intotdeauna roade. <O: P</O: P Conditiile unei bune relaxari sunt: linistea, temperatura placuta si semiobscuritatea (ziua poti folosi jaluzelele, noaptea poti manevra corespunzator directia si intensitatea luminii unei veioze). <O: P</O: P Pozitia cea mai frecventa pentru acest tip de practica este pozitia sezand pe un fotoliu sau chiar pe un scaun comod. Daca alegi aceasta pozitie, vei lasa capul sa se sprijine, firesc, pe speteaza fotoliului, bratele vor fi asezate confortabil pe bratele fotoliului iar picioarele vor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Autocunoasterea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-autocunoasterea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Uneori ne intrebam cine suntem? Ne intrebam ce vream cu adevarat? Pe cine cunoastem cu adevarat? Cine ne este cu adevarat prieten? Cine ne este dusman? Multe intrebari la care doar analizandu-le bine poti afla raspunsul! Avem foarte multi prieteni: Elena, Marius, Cristina, Maria, Dana, Lavinia, Oana, Mirela, Catalina, Ramona, Mihai, Bogdan. Din toti acestia nu stim care ne sunt cu adevarat prieteni si care nu. Ma intreb de ce oameni caracterizeaza o persoana numai dupa cum se imbraca, ce muzica asculta, ce filme ii plac, a cui copil e, daca este bogat sau sarac. de ce nu incearca intai sa o cunoasca intradevar pe persoana pe care o judeca gratuit? Mi s-a intamplat sa fiu judecata de multe ori dupa felul in care arat, muzica pe care o ascult, prieteni cu care umblu, bani pe care ii am in buzunar. si de multe ori lucrul acesta m-a facut sa ma gandesc de fapt cine sunt eu cu adevarat. ce vreau eu de la viata. ce imi doresc sa fac cu adevarat. Niciodata nimeni nu a incercat sa te cunoasca cu adevarat sa vada ca nu conteaza daca esti bogat sau sarac. tot ceea ce conteaza. nu este doar aspectul fizic ori cati bani ai in buzunar sau ce masini ai in garaj. ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce simti. sufaletul si sentimentele tale costa mai mult decat toate masinile pe care le ai in garaj. un sarac poate sa aiba sufletul bun. sa fie cinstit. muncitor. si putini bani pe care ii castiga. ii ia pe munca pe care o depune. munca cinstita. dar. nu este acceptat in societate pentru ca nu are multi bani, vile, masini multe in garaj. iar daca ar avea bani si nu ar stii sa ii foloseasca cu cap, ei il pot duce numai spre peirzanie. sa isi strice puritatea sufletului. dar un omul bogat. la el nu mai conteaza ca, poate, bani pe care ii are nu sunt facuti cinstit, masinile pe care le are, poate sunt castigate din pariuri ilegale. atat timp cat are bani. orice ar face nu mai conteaza. dar dupa ce ramane fara ei. si este alungat din grupul presupusilor prieteni. atunci isi da seama cine ii este cu adevarat prieten si cat de mult a gresit ca la judecat pe cel sarac. dar uneori e prea tarziu pentru a remedia unele greseli. Eu nu seman cu nimeni de pe aceasta planeta. sunt unicata. asa cum fiecare dintr noi este. Nimeni nu ne poate spune: Stiu eu persoanele ca tine! sau Semeni cu n persoana. fizic putem sa semanam cu Ion, Maria, George, Ileana etc. dar ceea ce gandim, ceea ce simtim nimeni de pe aceasta planeta nu mai poate simti in acelasi timp, in acelasi mod ca noi. Eu sunt o fiinta unica prin ceea ce simt, cum ma comport, cum vorbesc. ma diferentiez de alte persoane prin gandurile mele. asa cum nimeni nu seamana cu tine. asa nimeni nu seamana cu mine. Pana si prin simplu lucru ca mie imi place de exemplu: sa calatoresc iar persoanei cu care, dupa parerea ta seman, nu ii place. Deci. Fiecare dintre noi suntem unici. Eu sunt o fiinta care trebuie sa-si mai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Autoportret Temperamental</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-autoportret_temperamental.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Realizati autoportretul temperamental argumentand prezenta insusirilor prin reactii verbale, stari emotionale, fapte Pentru ca temperamentul unei persoane nu poate fi unul pur, gasim intr-un om elemente disparate si din celelalte temperamente. Unul este, insa, dominant. Din caracterizarile colegilor si din ceea ce am citit, in cazul meu predomina temperamentul sangvinic dar si celelalte isi pun amprenta intr-o oarecare masura asupra temperamentului meu. Deoarece temperamentul meu este predominant sangvinic eu sunt un extrovertit si am un nivel scazut de nervozitate, de cele mai multe ori si in cele mai multe imprejurari sunt calm, stapan pe mine (daca cineva incearca sa ma inerveze nu reuseste), greu influentabil (daca am hotarat ceva nu ma las influentat doar de fete cateodata). Extravertitii sunt orientati spre prezent si spre viitor (de aceea nu manifest interes special istoriei ci ma atrag evenimentele prezente). Extravertitii se adapteaza usor (cand sunt cu un prieten si sunt intr-un loc complet necunoscut ma adaptez repede si imi fac repede prieteni/prietene noi). De la sangvinic am preluat ceva aptitudini de conducere (de cele mai multe ori cand sunt cu prietenii intr-un loc necunoscut, in padure, incerc sa fiu eu cel care propune haideti sa si chiar comanda lucrurile) si spiritul de grup (nu-mi place sa stau singur si chiar daca sunt singur dar sunt persoane in jurul meu reusesc sa ma integrez in grupul lor; cand aflu ca se organizeaza o excursie nu ma decid sa merg decat atunci cand stiu sigur ca o parte din prieteni/colegi merg si ei), sunt sociabil, vorbaret (daca prind un subiect de care sunt interesat, vorbesc cu toate persoanele din jurul meu; nu imi place sa bat campii), saritor (cand un prieten/coleg are nevoie de ajutorul meu las totul deoparte si incerc sa-l ajut sau cand un strain are nevoie de ajutor eu incerc sa-l ajut), hazliu (spun bancuri si reusesc de cele mai multe sa-i fac pe prieteni/colegi sa rada). De la temperamentul coleric am preluat doar faptul ca sunt optimist (tot timpul inainte de o lucrare importanta teza, test imi spun ca nu se poate sa nu stiu, sa nu fac ceva, incerc sa transmit si celor din jurul meu acelasi optimism) si faptul ca sunt activ (la ore, acolo unde sunt interesat, sunt foarte activ, pun multe intrebari; nu-mi place sa pierd timpul stand degeaba). De la temperamentul melancolic am preluat doar faptul sunt linistit (dar nu tot timpul, doar atunci cand sunt obosit si plictisit) De la temepamentul flegmatic am preluat faptul ca sunt controlat (tot timpul ma controlez), calm si de cele mai multe ori ajung la sentimente extrem de consistente (aici cred ca nu mai este nevoie de alte exemple) Asadar, as putea spune despre mine ca sunt o persoana cu temperament sangvinic, cu elemente din cel coleric, melancolic si flegmatic]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cauzele Aparitiei Si Mentinerii Stresului Organizational</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-cauzele_aparitiei_si_mentinerii_stresului_organizational.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In urma cercetarilor efectuate in SUA s-a putut constata faptul ca majoritatea oamenilor apreciaza pozitiv rolul muncii si al apartenentei la o organizatie. Din populatia investigata, 4 persoane din 5 afirma ca munca este aceea care le imbogateste continutul vietii, ca fara munca sau fara oamenii cu care coopereaza ar fi pierduti si prin urmare ar continua sa munceasca chiar daca nu ar avea nici o nevoie financiara. Dar cu toate acestea majoritatea persoanelor doresc sa lucreze in alta parte. Prin urmare nu munca este stresanta, ci conditiile, ambianta sociala in care se desfasoara. 20 Atat conflictul cat si ambiguitatea rolului se manifesta in diferite forme in cadrul unei organizatii si sunt percepute cu intensitati diferite de membrii care o compun. Diferentele de perceptie sunt datorate nu numai caracteristicilor individuale, ci si pozitiei pe care persoana respectiva o ocupa in cadrul organizatiei. Cercetarile de psihologie sociala au scos in evidenta faptul ca managerii sunt mult mai expusi efectelor conflictului de rol, in comparatie cu executantii. 21 De exemplu, un director de departament trebuie sa urmareasca indeplinirea sarcinilor, a obiectivelor departamentului pe care il conduce, iar pe de alta parte trebuie sa se preocupe de bunastarea subalternilor sai. Presiunile la care este supus acest director vin, conform cercetarilor, mai mult din partea superiorilor, dar si din partea subalternilor. In urma analizei cauzelor generatoare de stres organizational se poate face distinctia intre cele care actioneaza exclusiv la nivelul managerilor si cele ce se regasesc in randul executantilor, precum si existenta unor cauze comune, si anume22: Complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate frecventa a sarcinilor cu care se confrunta managerul. Solicitarile contradictorii provind din gradul ridicat de dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de timp si/sau de cunostinte profesionale actualizate cerute de rezolvarea sarcinilor. Responsabilitatile ridicate pe care le presupun functiile de management, caz in care presiunile pot apare din dorinta de a impaca interesele organizatiei cu cele ale diferitelor categorii de persoane, precum: actionari, angajati, clienti, furnizori etc. De multe ori un manager este pus sa aleaga si sa sacrifice unele interese in favoarea altora. Toate aceste responsabilitati fiind intotdeauna insotite de emotii si sentimente puternice. Preocuparea pentru viitorul organizatiei. In majoritatea timpului sau, managerul trebuie sa rezolve intr-un timp scurt o serie de probleme complexe si foarte importante. Se poate observa cu usurinta faptul ca unii manageri au tendinta de a se lasa coplesiti de o serie de probleme cotidiene urgente, dar care nu au o foarte mare importanta si care pentru a fi rezolvate consuma foarte mult timp in dauna preocuparilor pentru problemele de perspectiva. Presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu conduc la tot mai multe situatii in care luarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cauzele Principale A Plasarii Copiilor In Casele De Copii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-cauzele_principale_a_plasarii_copiilor_in_casele_de_copii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In legatura cu schimbarile de ordin social economic, care au loc in republica, tot mai actuale devin acordarea ajutorului si sustinerii familiei si copiilor, mai ales a celor care sunt inclusi in categoria problematici. Schimbarea brusca a orientarilor valorice, care are loc in societate, inadaptarea psihologica a partii majoritare a societatii, caderea normelor morale se pot observa in forma negativa in procesul de socializare a copiilor si adolescentilor. Iar in ultimul timp capata amploare cresterea considerabila a orfanitatii sociale si aparitia unor caracteristici noi a ei. Se evidentiaza asa numita orfanitate sociala latenta, care este legata cu inrautatirea conditiilor de trai a familiei, decaderii traditiilor ei morale si schimbarii atitudinii fata de copii (incluzand chiar uneori si excluderea lor completa din familie), in rezultat creste numarul copiilor si adolescentilor vagabonzi. In raportul vice ministrului educatiei Rusiei, d-ei Lazutova M. N., in cadrul conferintei nationale a directorilor caselor de copii si scolilor internate pentru copii orfani, si copii ramasi fara tutela parintilor (oct. 1995) a fost  mentionat faptul, ca in trecut orfan a fost considerat acel copil, care si-a pierdut parintii. Secolul 20 a dat nastere la un nou fenomen orfanitate sociala copiilor, lasati de catre parinti. Iar acest fapt semnifica o rusine mare pentru tara, deoarece aparitia copiilor orfani, avand parinti vii, mai bine decat oricare date statistice, arata criza morala a majoritatii din populatie si distrugerea familiei ruse. Acum vom incerca sa vedem totusi, car sunt cauzele acelui fapt, ca copiii, avand parinti vii raman singuri in fata destinului sau complicat? Acest fenomen nu este caracteristic doar pentru Rusia. Urbanizarea rapida a societatii contemporane, zdruncinarile sociale, migrarea intensa a populatiei in majoritatea tarilor este condusa de un numar mare de copii abandonati. Insa si pana la momentul actual ramane a fi putin studiata si neclara natura acestei forme anomale a comportamentului mamei. Practica de lucru cu astfel de femei, analiza putinei literaturi de specialitate, constata faptul unei interactiuni complexe dintre factorii sociali, psihologici si patologice, care stau la baza ruinarii unei forme esentiale a comportamentului social a femeilor maternitatii (Brutman V., 1995). Comitetul Belgian a problemelor sociale a femeilor, cercetand aspectele refuzului de la copil, a descris 3 categorii esentiale a mamelor, care isi leapada copiii. Prima (fiind si cea mai raspandita) tatal copilului a lepadat, gravida fiind, viitoarea mama. A doua femeia naste copilul de la o relatie extraconjugala. A treia  categorie femeile cu o adaptabilitate sociala si morala si responsabilitate scazuta. Conform datelor Ministerului Ocrotirii Sanatatii a Federatiei Ruse, 35% din intreg numar de femei, care abandoneaza copiii, au nascut in rezultatul unei relatii extraconjugale. In ultimul deceniu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ca La Mama Acasa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-ca_la_mama_acasa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru a procrea si a educa copii nu este nevoie de nimic. Consecinta se vede: droguri, lipsa de respect, rasism, etc. Tehnica contemporana, putin ajutata, a permis contactarea unor specialisti ai civilizatiei care va fi peste cca. 10000 de ani pe planeta noastra. Ei ne arata cum va fi atunci La mama acasa Mary a fost chemata la telefon de un parinte care se ingrijea de viitorul copilului sau, medic. Va puteti inchipui la ce nivel. Nu sta oricine de vorba cu un zeu. Dat fiind ca nu avea nici o contingenta cu medicina, iar ambulatoriul ce fiinta pe langa institut era mai mult o anexa sociala, a acceptat audierea candidatului. Deci Ady, de profesie fiul lui tata s-a prezentat la interviul tinut personal de Mary, care a decurs astfel: Am inteles ca esti medic. Ai categoria minima spre a profesa? Internatul, masteratul sau cum s-o numi in meseria ta? Am diploma Inteleg. Tata ti-a cumparat o diploma. Nu stia tata ca pentru a fi medic mai trebuie si internatul? Nu-l intereseaza pe tata asemenea fleacuri. Ma angajati sau nu? Ai facut vreo data o injectie? Surorile se ocupa cu aceste detalii! Inteleg deci ca doresti inceperea unui stagiu in care sa deprinzi meseria? Nu. Trebuie sa fiu angajat ca doctor. Doctor in ce? Eu sunt in matematica. O sa ma plang lui tata ca va bate-ti joc de mine. Ce are medicina cu matematica? Si ce retributie ti-a spus tata sa pretinzi? Pai 10 mii de Euro Anual? Iar va bate-ti joc de mine. Bine inteles lunar! Cu iertaciune. Va consider ultra pregatit, dar institutul inca nu-si poate permite un medic diplomat atat de eminent. Va rog sa incercati in alta parte. Cum i-ti permiti sa. Da! Daca a-ti avea amabilitatea sa priviti inapoi a-ti vedea usa pe care doresc sa o inchideti. Pai este inchisa! Nu pe din afara. Doriti sa chem serviciul de paza si protectie sa va ajute? Si Ady, de profesie fiul lui tata a parasit incaperea. Tery a urmarit pe ecranul calculatorului tot interviul. Intrand in biroul directorial a spus: Te-ai descurcat de minune Nu ti se pare ca am fost prea severa cu el? Mai este doar un copil! Nici la copii de tata n-as accepta asemenea aere. Oare nu are parinti, oare nu a facut scoala? Ba are parinti ocupati cu facerea banilor. A trecut prin scoala ca gasca prin apa si i-a fost cumparata o diploma. Este soarta multor tineri din zilele noastre. A crescut prin baruri si discoteci cu bani de buzunar mai multi decat salariul meu pe o luna. Te mai mira ca arata asa? Si cu iei se face meserie? Nu. Politica, numai la asta sunt buni. Si cine ii alege? Vrei sa spui cine-i trece pe liste? Pai clar, taticu, care este de aceeasi speta. Oare toata Europa este asa? De ce nu. Toti de teapa lor adora vitelul de aur. Si ar trebui sa Lary se plimba ingandurat prin birou. Mary era in asteptare. Banuia ca va apare iar o solutie ca pastila contra durerii capului. Oare nano-undele nu puteau elimina si prostia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cercetarea Dezvoltarii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-cercetarea_dezvoltarii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: placuta pentru ca nimic nu este mai cuceritor pentru cunoastere decat analiza facuta asupra evolutiei unui sistem, in cazul nostru asupra individului ca fiinta complexa. Mai spun si dificila misiune pentru ca nu putem actiona in aceasta analiza fara sa tinem cont de rezultatele cercetarii in domeniul psihologiei dezvoltarii, respectiv : Aceste directi ne obliga sa ne amintim ca, de fapt, intelegandu-i pe altii ne cunoastem si pe noi insine si ca,(asa dupa cum scria Vasile Pavelcu) - in cautarea cunoasterii de sine ne indreptam spre tema majora a personalitatii, a insusirilor principale, a dominantelor Eu-lui. Asa dupa cum sustineau la inceputul secolului 20 o serie de psihologi americani, Mintea nu poate fii descrisa, izolata, masurata. In schimb se poate observa si masura Comportamentul omului in diferite situatii. (Behavioristii). Ceea ce propun psihologii moderni este ca, aceste-i stiinte a comportamentului trebuie sa i se ataseze analiza proceselor psihice interne, adica, conduita umana in ansamblul ei. (Def. Pag 7. comportament conduita) Interesul cercetarii s-a focalizat asupra teoriilor psihogenetice, respectiv exlplicarea genezei, a mecanismelor si fazelor unui anumit proces sau a unor trasaturi psihice cat si asupra teoriilor psihodinamice, in care psihanaliza pune accentul pe determinantii interni ai dezvoltarii. (impulsuri, energii primare, etc.) Putem amintii teoria lui Erik Erikson (1902-1994) pe care-l putem considera extrem de actual prin faptul ca a anticipat cea mai noua perspectiva a cercetarii contemporane : dezvoltarea, ca succesiune a transformarilor sistematica bio-psiho-sociale, defineste tot parcursul vietii. (ex : un tanar analizat la 16 ani are anumite trasuturi bio-psiho-sociale pe care nu le vom regasii la aceeasi valoare peste 30 de ani{pt ca va devenii un alt actor social}) . Vom vorbi acum despre factorii ontogenezei. Principalii factori ai dezvoltarii sunt sunt ereditatea, mediul si educatia. este insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta, mesajele de specificitate, sub forma codului genetic. Ereditatea este premisa biologica a dezvoltarii. In planul dezvoltarii psihice ea apare ca un complex de predispozitii si potentialitati. Bar Alexandru : este constituit din tottalitatea elementelor cu care individul interactioneaza direct sau indirect, in procesul dezvoltarii sale. Mediul este o structura complexa ce include o mutitudine de aspecte ce pornec de la elementele naturale (clima, relief) si ajung pana la cele ale mediului social (familie, grup de prieteni, societatea in ansamblul ei). Bar Alexandru Actiunea mediului asupre unui individ poate fi in egala masura favorabila unei dezvoltari normale dar poate constituii o frana in dezvoltarea sa. Prezenta mediului ca factor ontogenetic poate fi analizata prin natura si calitatea influentelor normative temporale: socio culturale : -]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cercetari Social - Psihologice Si Social Economice Ale Mediului Din Punct De Vedere Psihologic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-cercetari_social_psihologice_si_social_economice_ale_mediului_din_punct_de_vedere_psihologic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O veche zicala spune ca toate drumurile duc la Roma si in cazul acesta este evident ca nu exista nici o posibilitate sa alegi destinatia. Acelasi lucru se poate spune si despre stiintele economice din perspectiva comportamentului uman. Asa cum Loasby (1976) explica alegerea intr-un sistem complex furnizeaza subiectul de baza al stiintelor economice. Astfel atunci cand ceea ce numeste el, ignoranta partiala devine o piesa centrala a stiintelor economice, pentru ca subiectul priveste studiul repercursiunilor sociale neintetionate a activitatii umane. Si totusi stiintele economice au fost vinovate de eliminarea posibilitatii alegerii din analiza complexitatii, presupunand existenta influentei perfecte si maximizand comportamentul. Rezultatul este sustinerea idei conform careia toti calatorii care au ajuns la Roma au facut-o ca o alegere si sa maximizeze beneficiul. Aceasta ipoteza a limitat cercetarile interesante cum ar fi, de ce unii oameni nu ajung la destinatie, astfel incat principala explicatie s-a concentrat pe irationalitatea individului definite ca si esecul de a se adapta modelului psihologic intrinsec anxiomei alegerii. Astfel irationalitatea este o anomalie si de aceea nu este luata in calcul si de aceea egoismul este usor de explicat, obisnuinta, dependenta, preferintele lexicografice, normele sociale, valorile de baza si credintele etice fundamentale sunt pe lista aspectelor ignorate de psihologia umana. Ca sa reuseasca sa treaca de aceste bariere si sa se angajeze intr-o discutie interdisciplinara s-au obtinut fonduri de la Fundatia Europeana de Stiinte pentru doua workshop-uri pe tema Cercetarii Social-Economice si Social-Psihologice ale Mediului. Initialele (SPEER) in engleza inseama in scotiana verbul, a intreba, cerceta si este derivate din vechiul cuvant englezesc a cauta ceva. Procesul a fost destul de reusit workshop-urile generand un interes crescut si au condus la aparitia acestui numar, a unui volum si a unei liste de politici (amandoua in derulare). Au fost acoperite un numar mare de probleme incluzand sensul valorilor, teoria jocului si dilemele sociale, atitudinile si preferintele, incertitudinea sociala si metoda aprecierii accidentale CVM, normele sociale si etice si divergenta intre disponibilitatea de a platii si a accepta. Workshop-urile SPEER s-au bazat pe recunoasterea ca deductii false se pot obtine din observatii datorita cutumelor institutionalizate si ingustarea excesiva a perspectivei de cercetare care apare in discipline izolate. Ca rezultat al problemei despre cum sa descrii si sa tratezi lipsa de cunostinte in sensul ignorantei partiale deschide o dezbatere mult mai ampla. Conceptul ignorantei scoate la iveala idea unei lipse de cunostinte ireductibile care nu este niciodata indepartata de cercetare si este de fapt endemica cunoasterii stiintifice. Ca atare ignoranta partiala este dezvaluita datorita unor evenimente externe modelelor de grup sau individuale focusului disciplinar sau privirii de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ce Este Psihologia Transpersonala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-ce_este_psihologia_transpersonala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica spre dimensiunea spirituala a existentei, punand accent pe studiul starilor si proceselor in care oamenii experimenteaza legaturi profunde cu interiorul fiintei, cu aspectele esentiale din universul care ne inconjoara. Este considerata ca cea de-a patra forta in psihologie si cea mai noua ramura a acesteia, ca o evolutie naturala a psihologiei umaniste, ingloband si cateva elemente din precursorii umanismului: psihanaliza si cognitivism-behaviorismul. Aceasta ramura a psihologiei promoveaza dezvoltarea si explorarea tuturor potentialitatilor latente ale fiintei umane, intre domeniile studiate fiind cuprinse: maturizarea si optimizarea personalitatii. psihoterapia transpersonala si consilierea spirituala. abordari transpersonale in educatie. creativitatea, empatia si intuitia spirituala. experientele mistice si arhetipale. psihologia meditatiei. Psihologia transpersonala are doua obiective esentiale: Intelegerea experientelor transpersonale, temporare, a nivelurilor si formelor/starilor de constienta accesibile omului. Studiul si intelegerea dezvoltarii transpersonale a individului; a modificarilor permanente ale structurilor psihice si spirituale. Psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectrul experientelor umane, incluzand psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Modelele si teoriile sale nu rezulta din cercetarea bolilor psihice, ci pun accent pe experientele omului sanatos, matur, care doreste sa isi activeze toate capacitatile latente ale fiintei sale. Astfel, psihologia transpersonala este cel mai bine definita ca o psihologie a sanatatii si potentialitatilor umane. Pentru aceasta orientare psihologica, personalitatea umana nu este un scop in sine, ci o parte a fiintei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar intre spirit si lume. Cu alte cuvinte, personalitatea este cea care mediaza intre personal si transpersonal. Eul obisnuit, format prin interactiunea cu elementele sociale si culturale reprezinta pentru psihologia transpersonala doar o manifestare a ceva mult mai larg si profund, care constituie de fapt esenta fiintei umane. Oricare ar fi denumirea pe care i-o dam: Sine, Self, Atman, Lumina, acesta este sursa si destinatia intregului proces evolutiv al omului. Psihoterapia transpersonala abordeaza omul integral, luand in considerare toate dimensiunile manifestarii umane: fizic, emotional, cognitiv si spiritual. Extinderea constientei dincolo de limitele eului este considerata fundamentala pentru vindecare. O caracteristica a abordarii metodologice din psihoterapia transpersonala este integrarea practicilor clinice occidentale si a tehnicilor meditative, de extindere a constiintei specifice traditiilor spirituale orientale. Psihoterapia transpersonala faciliteaza evolutia bio-psiho-spirituala si deschide portile pentru manifestarea luciditatii, creativitatii si intuitiei. O ISTORIE PE SCURT A]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ce Este Inteligenta Emotionala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-ce_este_inteligenta_emotionala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: We define emotional intelligence as knowing yourself, choosing yourself, and giving yourself. This model is intended to help you increase EI to get optimal results from your relationships with yourself and others. The formal, scientific, definition of emotional intelligence comes from Dr. Peter Salovey and Dr. Jack Mayer who say emotional intelligence is the ability to perceive, use, understand, and manage emotions. You can increase your emotional intelligence by practicing being more aware, by being more conscious of your choices, and by deliberately blending your thinking plus feeling to generate better decisions. Being emotionally intelligent doesnt mean being nice, it means consciously and carefully processing and using emotional information and emotional energy. The moment you begin to value emotions as a source of information and energy, you will begin to get more positive results in your relationship with yourself and others. Everyone has emotional intelligence - you have the chance to increase yours! Its not a question of should - its a question of want. Are you completely satisfied with your relationship with yourself and others? If not, develop the muscles that govern those relationships. If you want more joy and satisfaction in your life, develop the awareness that lets you gain those. The research is increasingly clear: EQ skills improve physical and emotional health, communication, academic performance, leadership, teamwork, and more. Because these are foundational skills Fundamentata de psiho-terapeutul american Eric Berne, analiza tranzactionala (AT) descrie 3 stari prin care ne exteriorizam gandurile si emotiile - starile de parinte, adult si copil. Starea de parinte: la acest nivel sunt inregistrate evenimentele exterioare, traite de la nastere si pana la varsta de 5 ani: invataturile primite de la parinti, educatori si profesori. Starea de adult: aici sunt inregistrate invataturile pe care le-am asimilat din experienta proprie, prin incercare si eroare. Aici experientele se traduc in ganduri, se vede ce este pro si contra, se iau decizii. Este componenta rationala. Starea adulta se activeaza de obicei cand persoana vrea sa rezolve o problema, sa hotarasca obiective, isi asuma responsabilitatea, ia o decizie, doreste evaluarea unor rezultate etc. Starea de copil: la acest nivel sunt inregistrate evenimentele interioare - sentimentele traite ca raspuns la evenimente exterioare, de la nastere si pana la varsta de 5 ani. Este componenta emotionala. La adult apare in activitati recreative. Analiza tranzactiilor In AT comunicarea este compusa din unitati simple numite tranzactii. O tranzactie consta dintr-un singur stimul si un singur raspuns, verbal sau non-verbal. Este unitatea de baza a actiunii sociale. In analiza tranzactiilor se explica ce se intampla in procesul comunicarii, pornind de la cele trei stari descrise mai sus. Tipuri de tranzactii: a. Tranzactiile paralele In tranzactia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Combaterea Consumului De Droguri</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-combaterea_consumului_de_droguri.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Politici de armonizare legislativa si strategii privind combaterea consumului de droguri in Unuinea Europeana Studiu comparativ Pe langa demersurile recente care constau in realizarea unei mai mari compatibilitati intre legislatiile in materie de drog, Consiliul european a studiat oportunitatea armonizarii acestor dispozitii in toate statele membre. Privind drogurile, cel mai uzual act este distribuirea, productia sau vanzarea pentru uz nemedical. legislatia acestor activitati, a folosirii si posesiei poate fi reglementata prin normele statului, prin care ai dreptul sa folosesti alcoolul si tutunul. Pot sa existe anumite reglementari si controale administrative care eventual sa sanctioneze tinerii; sau condusul sub influenta drogurilor. Consumul de drog pentru sine este un concept juridic referitor la simplul uz al unor substante ilicite separandu-l de acele acte ilicite cum ar fi posesia, transportul sau furnizarea. Acestea inseamna ca simplul act al fumatului, injectarii, inhalarii, inghitirii a unui drog este un act ilegal, distinct d ecrima, de a-l poseda. Oricum legislatia unor tari face distinctie, incadrand uzul separat de posesie. In Italia, din 1990 si in Spania din 19992, posesia de droguri pentru uzul personal nu mai face obiectul urmaririi penale. Cu toate acestea, cand o persoana este prinsa in posesia unei cantitati modeste de droguri iar politia nu il are in evidenta pentru alte infractiuni cum ar fi traficul sau vanzarea, drogul gasit asupra lui este confiscat iar cazul este trimis autoritatilor administrative astfel ca persoana primeste o notificare pentru aceasta intalnire. Daca este gasit vinovat pentru posesia de drog pentru uz personal atunci persoana va fi amendata (Spania) sau i se va suspenda permisul de conducere pentru 2-4 luni (Italia). In anumite cazuri, daca prezinta semne de dependenta in special, persoana este indrumata sa urmeze tratament sau consiliere de specialitate. In Portugalia, prin Legea 30/2000 se introduce dezincriminarea posesiei si uzului tuturor drogurilor de la 01. 06. 2001. in prezent, dc o persoana este gasita in posesia unei mici cantitati de drog (sub necesarul de 10 zile) si politia nu are alte suspiciuni sau evidente ca persoana este implicata in vanzare sau trafic, drogurile sunt confiscate iar cazul este trimis la o comisie locala formata din 3 membrii (1 judecator, 1 doctor, 1 asistent social sau psiholog), asistati de o comisie tehnica. Comisia intalneste persoana in ideea de a evalua situatia lui/ei urmarind distragerea de la urmarirea penala si trimiterea ei la tratament. Acesteia i se administreaza o amenda chiar daca nu acesta este scopul comisiei. Aceasta procedura poate sa fie suspendata dupa aparitia in fata comisiei iar persoana poate face dovada utilizarii drogului doar ocazional si nu frecvent (deci nu este considerat dependent) In aprilie 2001, Luxemburgul a promulgat legea prin care este dezincriminat consumul de canabis precum si transportul si achizitionarea pentru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportamentul Organizarional - Performantele Grupului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comportamentul_organizarional_performantele_grupului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acum a avut loc. Grupul Eclipsa si multe altele care au contribuit la dispozitiv/masina inclusiv, in special, la software sau diagnosticari a creat 4. 096 de linii de microcod, care se potrivesc unui volum cu o grosime de peste 24 de centrimetri; programele de diagnosticare se ridica la mii de linii de cod; peste 200. 000 de linii de sistem software; mai multe sute pagini de organigrama; aproximativ 240 de pagini de scheme; sute si sute de schimbari de inginerie de la depanare; 20 de ore de inregistrari video pentru a descrie noul dispozitiv; iar acum doua computere functionale in cazurile blue-and-white carora li se adauga ordine pentru multe altele. Puteti observa deja ca inginerii care au participat vor analiza mult timp aceasta experienta. Va fi ceva de neuitat in cariera lor. (Kidder, 1981, p. 276) Grupul Eclipsa, asa cum a fost descris de Tracy Kidder in cartea sa care a castigat premiul - Sufletul noii masini a lucrat peste programa timp de un an si jumatate pentru a crea un computer supermini cu o capacitate 32 de bits, cu numele de cod Eagle (vultur) care va anunta noua generatie de minicomputere. Membrii grupului si-au sacrificat viata personala si au raspuns cu entuziasm si creativitate, in pofida a multe discutii, pentru a fabrica o masina noua intr-o perioada de timp foarte scurta. Grupul a depasit orice asteptari a ceea ce ar fi putut fabrica in beneficial organizatiei angajatoare, Data General. Directorul de proiect, Tom West, a primit, in cele din urma fonduri pentru a crea si conduce o echipa spre un success semnificativ care ar uimi compania si industria constructoare de computere. Asa cum s-a discutat in capitolul anterior, grupurile de lucru sunt elementele principale ale organizatiei. Imbunatatirea performantei grupului este un factor semnificativ atat in ceea ce priveste eficienta manageriala cat si in cea organizationala. In acest capitol, vom extinde descrierea facuta de Kidder a factorilor care au contribuit la productivitatea grupului Eclipsa si vom oferi un model general al eficientei grupului. Vom discuta apoi functionaliatea si conducerea grupurile de luare a deciziilor in special. In cele din urma, vom descrie unele aspecte cheie legate de intelegerea si gestionarea relatiilor dintre diferite grupuri din cadrul organizatiei. Un model si un exemplu al productivitatii grupului de lucru Un model general al eficientei grupului de lucru ar capta esenta exemplului Eclipsei la Data General precum si caracteristicile grupului de lucru implicat in alte tipuri de sarcini. Pentru a fi siguri, grupul Eclipsa este unic in multe feluri. Cu toate acestea, poate servi drept exemplu pentru a ilustra unii dintre factorii majori care contribuie la functionarea eficienta a oricarui potential grup de lucru. Figura 16-1 prezinta un model general al eficientei grupului de lucru. Modelul este rezumat in patru variabile, care culmineaza cu eficienta grupului. Trei variabile cerintele, resursele si procesele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportamentul Politic Asimilat Grupurilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comportamentul_politic_asimilat_grupurilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Omul, in lupta pentru supravietuirea sa, se asociaza cu semenii in acelasi efort constant care il obliga sa transforme realitatea, sa indeparteze pericolul si sa-si modeleze compor-tamentele care conduc la satisfacerea proiectelor sale. Doar factorii individuali nu pot sa duca ei singuri la intelegerea personalitatii politice si a actiunilor ei specifice pe motiv ca nu exista factori exclusiv individuali si ca individul nu poate fi decat in situatie. Este necesara studierea individului in realitatea cotidiana, alaturi de alti indivizi. Chiar factorii biologici sau psihologici care intervin in declansarea unui comportament sunt produsul unui mediu care a modelat individul. Mediul social in care actioneaza indivizii functioneaza ca o retea de simboluri care se integreaza la diverse niveluri, din ce in ce mai profund in individ, fiind la fel de semnificative atat interactiunea compor-tamentelor indivizilor car si realitatea sociala (apud Levy Strauss, 1965). Indivizii sau grupurile sociale au posibilitatea de a alege grupul de apartenenta din care vor face parte. Indivizii in cadrul grupului adera la scopuri si interese comune, la ideologii general acceptate. Puterea politica intra in relatii cu grupurile statistice si are interes ca acestea sa se incadreze in forme institutionale, astfel organizatiile pot fi cunoscute, controlate si eventual asociate la actiunile mecanismelor puterii politice, incat efectele actiunii lor urmand a fi echilibrate de mecanismele puterii pentru a nu perturba radical evolutia societatii. In cadrul grupului fiecare individ incearca sa-si impuna imaginea personala valorizata care ii poate asigura un status legitim superior celorlalti, determinand supunerea grupului de indivizi de care are nevoie. In acest fel se manipuleaza sisteme de reprezentari sociale ca intr-un joc de putere, tinand cont de procesele psihologice individuale, de relatiile dintre indivizi, precum si de ierarhiile de putere si statut ce definesc structura grupului. A apartine grupului inseamna a-ti delimita pozitia in raport cu membrii grupului cat si fata de celelalte grupuri dominante/dominate, ceea ce indica locul atribuit sau castigat intr-un sistem de relatii. Schimbarile atitudinale ale celorlalti fata de individ, chiar si modificarile sale comportamentale alimenteaza temeri ce declanseaza mecanisme defensive ale Eului (disocierea, proiectia) pentru a apara pozitia amenintata. A construi, a adopta si chiar a inlocui un comportament politic (in cadrul grupului) implica existenta unor obiecte imaginare, investite inconstient, a care tinem si fata de care ne raportam. Obiectul poate fi si un subiect uman. Ei isi vor ajusta comportamentele politice in functie de un scenariu imaginar, colectiv, dar, bineinteles, avantajos. Din inconstient, socialul se presupune ca traverseaza intra-psihicul si il structureaza. Mecanismele defensive sunt moduri de parcurgere intre realitatea psihica a individului si realitatea sociala (catre ceilalti) prin]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportamentul Social - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comportamentul_social_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Gustave Le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin aparitia in 1895 a lucrarii Psihologia multimilor. Teoria sa despre comportamentul social se poate explica cel mai bine printr-un enunt de tip cauzal stimul contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia data de autor multimilor: Multimea este o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie sau sex, indiferent de imprejurari care ii aduna impreuna. Inca de la aceasta definitie se poate intui cu usurinta conceptia lui Gustave Le Bon despre comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune cat se poate de eterogena nu va fi foarte greu de stapanit si dirijat. Intr-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea constienta dispare formandu-se un suflet colectiv cu prezinta trasaturi distincte. In aceste conditii se poate pune problema caracteristicilor unei astfel de multime de vreme ce ea este alcatuita din mai multi indivizi care isi pierd in mare masura constiinta de sine. Membrii unei astfel de comunitati se supun Legii unitatii mentale a multimilor, care spune ca toti indivizii din grup au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze exclusiv dupa normele gruplui respectiv. O astfel de multime are cateva caracteristici care o definesc. In primul rand intre mebrii care o alcatuiesc are loc o uniformizare a reactiilor (Legea uniformizarii actiunilor). Membrii grupului au un sentiment de siguranta in interiorul maselor. Masele dupa cum spune Gustave Le Bon sun impulsive versatile si iritabile. Cu alte cuvinte masele pot trece intr-un moment de la o stare, o emotie la una total opusa fara a avea vreo explicatie foarte pertinenta pentru aceasta, iar prin faptul ca sunt impulsive se poate explica si atitudinea lor profund irascibila. De asemenea masele sunt foarte credule datorita faptului ca anumite sentimente le pot fi foarte usor induse. Aceasta caracteristica este valabila atat in cazul maselor mari de oameni cat si in cazul celor alcatuite dintr-un numar mai mic de indivizi, deoarece nu este nevoie de un numar mare de oameni intr-un grup pentru ca faptele reale sa fie inlocuite in constiinta grupului respectiv de halucinatii, reprezentari care sa se potrivesca cu sistemul grupului. Sentimentele multimilor sunt foarte simple si nu de multe ori exagerate. Violenta unor astfel de sentimente este de cele mai multe ori foarte mare din cauza lipsei de responsabilitate la nivelul individual. Astfel grupul este intolerant autoritar si de cele mai multe ori conservator in convingerile sale; autoritarismul si intoleranta avand grade diferite in functie de rasa, religie, sex etc. Nu in ultimul rand moralitatea multimilor este in general redusa. Cu toate acestea multimile sunt capabile sa faca si acte de sacrificiu, mai mari decat cele pe care le-ar putea face un individ izolat dar in general aceste acte nu sunt rezultatul unui proces evaluativ personal, ci a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportament - Psihism - Comunicare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comportament_psihism_comunicare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Relatiile dintre oameni sunt deosebit de complexe si importante; ele reprezinta, de fapt, tesatura, canavaua, pe care se aseaza insasi viata, structura reusitelor, miracolelor sau dezastrelor umane. Trasaturi si insusiri, fapte omenesti (bune sau rele), priviri si gesturi - toate pot crea un COD, un MODEL, un STIL de comunicare interumana. Comunicarea, inteleasa in sensul sau larg, ca act tranzactional, inevitabil in situatii de interactiune, devine esentiala, fundamentala atat pentru viata personala cat si pentru cea sociala a individului. Astfel, notiuni precum comunicare, limba, limbaj sunt polisemice, ele comportand o pluralitate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea intriseca a fiecarei notiuni, ci si din aceea ca ele constituie obiectul de investigatie al mai multor discipline stiintifice : lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline aduc propriile lor perspective de abordare, care nu sunt intotdeauna identice sau macar complementare. Lamurirea sensului psihologic si etimologic al acestei notiuni se impune, ca o necesitate, mai ales daca luam in consideratie ancorarea lor intr-un sistem de interdisciplinaritate. Astfel, in limba latina, verbul comunico-are provine din adjectivul munis-e a carui semnificatie era care isi face datoria, indatoritor, serviabil. Cuvantul a dat nastere, prin derivare, unei familii lexicale bogate din care mentionam pe immunis-e = scutit de sarcini, exceptat de la o indatorire (de ex. : imun inseamna exceptat de la contractarea unei boli, care nu face boala). Dupa Antoine Meillet (citat de M. Dinu, Op. cit, 1994), communise, inseamna care isi imparte sarcinile cu altcineva. In latina clasica insemna, ca si sensul urmasul sau actual care apartine mai multora sau tuturor. Comunicus a dat ulterior nastere verbului communico, patrunzand in romaneste pe filiera franceza, odata cu valul de neologisme romantice din ultimul secol si jumatate (Ibidem). Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc sta la baza organizarii si dezvoltarii sociale, influentand raporturile pe orizontala si verticala intre oameni - intervenind chiar in aspiratiile lor intime, dar si in cunoasterea realitatii. In acest sens se accepta de catre diversi specialisti ideea dupa care, capacitatea de a-si formula si transmite gandurile in termeni verbali, este definitorie pentru om. Mai mult decat orice deprindere ori abilitate, posibilitatea comunicarii prin limbaj articulat reprezinta o trasatura universal si specific umana. Conceptele legate intre ele in vederea deslusirii functiilor si interpretarilor comunicarii sunt : limba, limbaj, mesaj, activitatea creierului etc. In analiza unitatii dintre limba si gandire trebuie evidentiate doua aspecte. Pe de-o parte, limba are ca functie principala exprimarea gandirii, iar pe de alta, gandirea nu se poate realiza decat in forme lingvistice. Se impune abordarea conceptului comunicare dintr-o larga]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicarea Intre Terapie Si Interrelatie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicarea_intre_terapie_si_interrelatie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Multitudinea cunostintelor acumulate la nivelul diferitelor stiinte si discipline privind comunicarea, deprinderea si consolidarea regulilor de interactiune umana ii ajuta pe subiecti sa-si adecveze relatiile cu semenii lor, chiar sa dispuna de o mai buna intelegere si mai profunda a stilului lor de a intra in legatura cu altii. In mod obisnuit metodele din psihologia sociala, psihologia clinica, psihoterapie se centreaza pe interventia in cazul de non-comunicare, de relatii negative, de relatii compromise, inadecvate, in cazuri de nenorociri si implicatii asupra psihicului uman. Asa s-au structurat metode si mijloace de interventie psihoclinica, in cazuri de mariaj nefericit, in familiile in care copii devin problema pentru parintii lor. Cu oarecare traditie se utilizeaza consilierea si psihoterapia de catre psihologi, psihiatri, sistem social, se incearca sfatul genetic, terapie individuala premaritala, terapie de familie etc. Din deceniul 8 al secolului XX, specialistii evaluand modalitatile practic infinite de distorsionare a interrelatiei umane, de viraj spre destructurarea familiei si a rolului parintilor in cresterea si educarea copiilor s-au indreptat ca si in medicina spre prevenirea tulburarilor psihosociale la nivel individual si grupal. In acest sens putem spune ca au aparut si s-au perfectionat metode care se refera atat la individ cat si la cuplu, la familie - cu scopul de a oferi modele pentru dobandirea abilitatilor care sa permita subiectilor prevenirea ori minimalizarea problematicii. S-au efectuat numeroase studii privind consolidarea relatiilor armonioase de tip non-stresant - prin identificarea ori adecvarea unui nivel inalt de satisfactie si competente. In paralel, aceleasi studii ca si altele anume imaginate au cautat sa pregateasca subiectii pentru intelegerea vietii, a dificultatilro ei, ca si a schimbarilor din cadrul existentei umane - care pot traversa casatoria, interrelatiile de serviciu etc. [1]. In prezent exista numeroase manuale si tratate care doresc sa sugereze subiectului uman cum sa invete singur sa se protejeze (teach - yourself manuals) si astfel sa previna stresul intrafamilial. Exista, de asemenea, metode care isi propun sa imbogateasca pe subiect cu dovezi de auto-cunoastere cu metode pentru o mai buna cunoastere a cuplului, a familiei, cu sfaturi pentru practicienii care sugereaza solutii privind prietenia, intemeierea familiei, consiliere in probleme religioase, respectarea vecinatatii, consolidarea simpatiilor etc. Chiar daca majoritatea acestor persoane care dau sfaturi nu pot efectua terapii si consiliere bazate pe reguli bine fondate stiintific, trebuie preluat ajutorul pe care il dau direct, sugerand subiectilor prezentarea la psihoterapeut. Aceste metode opereaza, de fapt, in planul interrelatiei intime ajutand totodata la deprinderea unor capacitati de invatare in plan profesional si de abilitare chiar in interiorul relatiei. psihoterapia, deprinderea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicarea In Cadrul Grupului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicarea_in_cadrul_grupului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Comunicare reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atitea metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei. Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o intelegere comuna - acelasi spirit cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. 2. Paraverbal 3. Nonverbal Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire.) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonala. Este comunicarea in si catre sine. Comunicarea interpersonala. Este comunicarea intre oameni. Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii. Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare de oameni. Scopul comunicarii: sa atentionam pe altii. sa informam pe altii. sa explicam ceva. sa distram. sa descriem. sa convingem, etc. Pentru a descrie numeroasele intelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni: a. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul. Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, incat au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cand semnele sunt facute pe foaia de hartie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si forma scrierii. b. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicarea In Institutiile Publice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicarea_in_institutiile_publice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Comunicarea poate fi formal definita ca orice proces prin care premisele decizionale sunt transmise de la un membru al unei institutii la altul. Comunicarea insoteste activitatea institutiilor publice, contribuind la realizarea in bune conditii a acesteia. Comunicarea publica se refera atat la schimbul si impartasirea de informatii de utilitate publica, cat si mentinerea liantului social. Comunicarea in institutii este un proces bilateral: el presupune atat transmiterea ordinelor, informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ investit cu responsabilitatea de a lua decizii), cat si transmiterea deciziilor luate de la acest centru in alte parti ale institutiei. Mai mult, este un proces care se desfasoara in sus, in jos si lateral in institutie. Canalele de comunicare in institutiile publice pot fi de doua feluri: formale si informale. Prin canalele formale se transmit fluxurile informationale oficiale. Canalele informale de comunicare se stabilesc in general intre persoane si grupuri informale. Acestea sunt formate din angajati care au interese comune sau afinitati. Informatiile transferate prin aceste canale sunt neoficiale si au un caracter personal sau general: ele nu sunt verificate. Comunicarea institutionala este o comunicare extraorganizationala prin care institutia din administratia publica urmareste sa-si intareasca imaginea, sa suscite in jurul ei un climat de incredere si simpatie din partea cetatenilor. Comunicarea externa a institutiei publice contribuie la notorietatea si imaginea organizatiei in institutie. Ea indeplineste atfel, totodata functia de promovare a institutiei publice a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale. Comunicarea cu rol de promovare reprezinta, in realitate, un caz aparte, pentru ca, desi literatura de specialitate o considera fara exceptie ca facand parte din comunicarea externa, ea se desfasoara unilateral, dinspre institutia publica catre mediul exterior al acesteia. In aceasta situatie, nu mai sunt membrii organismului public cei care intretin legatura cu exteriorul, ci organizatia ca institutie. Ea da informatii despre serviciile care le ofera, incearca sa-i amelioreze imaginea de ansamblu sau, pur si simplu, vrea sa faca cunoscute si sa-si promoveze valorile. comunicarea pe acelasi nivel; comunicarea intre administratie si executivul social; comunicarea intre administratie si autoritatea politica; comunicarea in mediul social; Devine din ce in ce mai importanta atat pentru administratie, cat si pentru clientii acesteia contribuabili, cetateni, grupuri de interese, autoritatea politica - dezvoltarea canalelor de comunicare cu lumea de afaceri. Formele principale prin care se concretizeaza acest tip particular de comunicare sunt: publicitatea prin mass-media sau prin propriile materiale publicitare; sponsorizarile finantarea activitatilor culturale sau sportive; mecenatul ajutor financiar sau logistic acordat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicarea Nonverbala - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicarea_nonverbala_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intr-un sens foarte larg acest termen desemneaza orice proces prin care o informatie este transmisa de la un element la altul, aceste elemente fiind de natura biologica tehnologica sau sociala. In sensul strict, el se limiteaaza la acest ultim aspect si poate fi definit ca un process prin care congenerii interactioneaza in cadrul finalitatilor de supravietuire a grupului prin mijlocirea unor semnale mai mult sau mai putin specifice. Procesul de comunicare se realizeaza totdeauna intr-un episod comportamental: un act produs de un membru al grupului sintetizeaza o modificare de comportament la un congener. Pentru a diferentia episodul comunicativ de alte forme de interactiune comportamentale, doua criterii trebuie luate in consideratie: statutul social al interactiunii si gradul de specificitate al comportamentului declansator. Nu vom vorbi de comunicare decat atunci cand un episode comportamental se inscrie in cadrul de finalitati collective garate de reguli de organizare a speciei sau a grupului. Capacitatea de specie se realizeaza in diverse coduri conventionale cu character socioistoric, care fac in plus obiectul reprezentarilor individuale: comunicarea este din acel moment garate simultan de catre grup si de catre indivizi. Oricare ar fi gradul de structurare sociala a speciei si oricare ar fi gradul de structurare specializare ale al semnalului declansator informatia generate in episodul comunicativ are un statut dublu: pe de o parte informatia se poate defini ca effect comportamental al semnalului. La specia umana de exemplu individual care a invatat o limba cunoaste valori representative; el cunoaste sensul sau semnificatul. Pe de alta parte valoarea informative a unui semnal constituie totdeauna si un effect de interactiune; un comportament nu este semnal decat prin raporturile functionale pe care le intretine cu contextul sau. La specia umana acest effect al contextului este mediatizat, organizat prin reguli de interactiune sociala care au sistemele deschise; de exemplu in termini de reguli de folosire si in termini de ritualuri. Acest effect al contextului confera semnalului valoarea sa informativa. Fiecarei forme de miscare si organizare a materiei ii corespunde un anumit gen de comunicare cu ambianta. Pentru sistemele anorganice, materiale, comunicarea cu mediul ambient se realizeaza in contextual principiului conexiunii universale. In forma ei orala si scrisa se instituie istoriceste intr0un factor si un mechanism essential al vietii sociale. Comunicarea verbala este supusa unor reguli sociale, Nu se poate comunica tot si orice. De altfel procesul de comunicare solicita o transformare a ceea ce este dat printr-o situatie si coordonatele ei in mod concomitant intr-o succesiune temporala care-si permiote intelegerea. Prin medierea vietii sociale s-au desprins si alte tipuri de instrumente de comunicare: limbajul imagistic al artelor picturalr arhitecturale, sculpturale, coregrafice, ciinematografice, limbajul figural]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicarea Nonverbala - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicarea_nonverbala_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mi-am ales aceasta tema pentru proiectul de cercetare deoarece consider ca foarte putini oameni pun accentul in viata de zi cu zi pe limbajul nonverbal. Ar trebui sa stim, sa invat, importanta lui deoarece putem sa fim foarte usor manipulati si mintit prin linbajul trupului. Fiecare persoana se foloseste de el voluntar sau involuntar dar cred ca nu realizam sau nu constientizam adevarata lui putere. Prin aceasta analiza as dori sa demonstrez importanta contributie a limbajului nonverbal, in special cea data de elementele fetei, cum o singura privire, o singura ridicare din spranceana poate insemna atat de mult. Comportamentul nonverbal are valoare comunicativa, este ambigu, exprima atitudinile noastre si sentimentele care le traim in acele moment, are aproape aceasi semnificatie in intreaga lume desi poarta o puternica amprenta culturala si sociala. In continuarea proiectul vom intelege, semnificatia, importanta si mai alea ajutorul care ni-l ofera limbajul trupului in fiecare zi. Prin comunicarea nonverbala intelegem transmiterea voluntara sau involuntara de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor comportamentale si de prezenta fizica a individului sau ale altor unitati sociale (grupuri sau unitati umane), precum si perceptia si utilizarea spatiului si timpului ca si artefactelor (S. Chelcea, 2005, 11) Comunicarea nonverbala este comunicarea fara cuvinte si este de doua feluri: comunicarea paraverbala si limbajul trupului. Limbajul trupului este cel mai puternic efect asupra celorlalti. Mehrabain-cercetator american a cercetat fenomenul si a ajuns la concluzia ca un interlocutor este impresionat de cuvinte in proportie de 8%, de intonatie 23% si de limajul trupului in proportie de 69%. Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea. Un individ cu o mimica zambitoare, tonica, dinamica induce o stare de bine, in opozitie cu un individ apatic, lipsit de tonus si neingrijit. In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%. In mediul urban, persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica non verbal. Paul Ekman (1997b) considera ca expresiile faciale comunica informatii, insa nu intotdeauna sunt intentionate. In timp ce oamenii fac miscari faciale pentru a transmite un mesaj, espresiile faciale ale emotiilor sunt neintentionate. In lucrarea The repertoire of nonverbal behavoir: categorie, origins, usage and coding (1969, apud S. Chelcea, 2003, 130-135) Paul Ekman si Wallace F. Friesen propun un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentului nonverbal avand la baza originile, functiile si coordonarea acestora. Printre ele se afla si expresiile faciale (affect displays) sunt miscarile faciale care exprima starea emotionala; ele pot fi intentionate sau neintentionate. Compotamentul nonverbal are la baza mimica, gesturile si toate miscarile corpului.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicarea Sportiv Antrenor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicarea_sportiv_antrenor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru a putea stabili relatiile de comunicare dintre sportiv si antrenor, va trebui sa definim unii termeni. Sportiv este un cuvant vechi dar si nou. Sensul vechi se refera la cel care era desemnat sa obtina victorii si premii in lupta. Sensul nou al cuvantului se refera la persoana care se pregateste intr-un sport Antrenor este persoana calificata si desemnata in conducerea sportivilor, care ii conduce pe sportivi in cadrul antrenamentelor si pe durata competitiilor. El necesita sa aiba anumite cunostinte tehnico tactice specifice ramurei de sport in care profeseaza. Sport este un termen des folosit in activitatea sportiva pe care Epuran M. il considera ca incluzand activitati fizice, exercitii fizice si jocuri, referitoare la orice mod de angajare, de la sportul recreativ, pentru toti, la sportul elitelor. Performanta este valoare unei actiuni care poate fi individuala sau colectiva, exprimata prin numere, cifre si calificative. Antrenamentul conform dictionarului de Terminologia educatiei fizice si sportului este considerat: process pedagogic desfasurat systematic si continui gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice. Comunicarea umana se defineste ca fiind relatia prin care interlocutorii se pot intalege si influenta reciproc prin intermediul schimbului continu de informatii, difers codificate, dar si ca proces de transmitere a informatiilor in scopul formarii reprezentarilor. Comunicarea poate fi de doua feluri negative si pozitiva, in obtinerea unei comunicari pozitive antrenorul este obligat sa aiba un bagaj de cunostinte in afara cunostintelor de specialitate, ca de exemplu: psihologie, pedagogie, anatomie, biomecanica, filozofie etc. Un bagaj mare cultural din partea antrenorului, este necesar, din prisma lucrului ca jucatorii sunt diferiti din punct de vedere intelectual si emotional, iar el ca si sef al colectivului trebuie sa fie intales de absolute toti sportivii. Daca acest lucru nu se realizeaza, exista posibilitatea interpretarii gresite al mesajului de catre sportiv lucru care poate afecta serios capacitatea de performanata al colectivului, creand tensiuni si distragand atentia de la principalele obiective. Sa demonstrat ca folosirea expresilor pozitive de catre antrenor in cadrul antrenamentului si chiar al unei competitii ofera un randament crescut, permitandui sportivului sa ia o gura de aer si sa isi analizeze proprile greseli sau erori de executie. Prin expresii gen Hai ca se poate, nu e nimic urmatoarea faza o facem. Toate acestea fac parte din comunicarea verbala care are importanta sa, dar cum se stie la antrenament nu prea este timp de explicatii iar comunicarea verbala de cele mai multe ori este mai importanta. Fata incruntata a antrenorului, ochi dati peste cap, semn de dezaprobare din cap si altele, in general au un effect foarte puternic asupra sportiviilor. Un semn de aprobare sau o mimica a fetei pozitiva din pareta antrenorului la momentul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicarea Umana Ca Discurs Persuasiv</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicarea_umana_ca_discurs_persuasiv.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nu este clar inca daca discursul politic propriu-zis a aparut odata cu afirmarea retoricii sau odata cu inventarea politicii in sine, desi problema este fara indoiala, in mod ironic, una caracteristica oricarui homo sapiens sapiens care se respecta. Si daca un homo faber ne-ar vorbi de prima posibilitate, in timp ce un homo politicus si-ar respecta cu strictete Egoul, gasindu-l in cea de a doua. Ce trebuie sa faca un discurs? Daca el isi propune sa-i convinga pe toti, el e cu siguranta ratat. Daca isi va propune sa fie cea mai frumoasa incercare lingvistica rostita vreodata, el va fi lamentabil ca si eficienta. Iar daca nu-si propune nimic, este chiar posibil sa iasa bine. (apud O. Henry) Trebuie sa le vorbesc - ei nu gandesc ca mine - ei gandesc invers decat mine - eu va trebui sa ma prefac, intr-un fel, ca gandesc la fel ca ei. Nu este obligatoriu ca aceasta sa fie secventa exacta a rationa-mentului implicat, dar elementele sale constitutive nu pot fi altele. Motivatia este arareori o usurinta si o placere deosebita de a tine discursuri - cand se intampla, oratorul este un caz special, cu mari sanse de a reusi oricum. In rest, obiectivul oricarui orator improvizat este sa pastreze atentia publicului sau printr-o disimulare a propriului interes pentru bunastarea generala sau printr-o tactica adoptata pe moment, in functie de diferitele reactii ale ascultatorilor. De aceea, discursurile cele mai complicate si de aceea supuse celor mai multe studii sunt cele fara public, unde avantajul relaxarii aparente este devansat de absenta feed-back-ului general, element crucial in reglarea nivelului paratextual implicat. Exista si in acest sens unele posibilitati de manipulare evidente, precum si altele subliminale. De exemplu, pentru discursul radiofonic, intrebarile, invocatiile si exclamatiile retorice sunt redundante, pentru ca sunt realmente adresate nimanui, atata timp cat la un moment dat nu poate fi determinat un adversar evident, iar aceste procedee au fost concepute cu precadere pentru confruntarile directe. In schimb, este profitabila tactica Churchill, care rezida in utilizarea, in acelasi text, a multor elemente sloganice - originale, evident - alcatuindu-se o concentrare de fraze care raman in memorie asociate numelui celui ce le-a rostit. O alta tactica utila, mai ales in situatiile limita este aceea a gentlmanului - anume, a oferi ascendentul moral unui inamic potential, eventual celui care a invins deja, mai intai cu scopul de a te mentine in lupta, prin realinierea argumentelor in asa fel incat sa accepti pierderea unei batalii, dar nu a razboiului, apoi, pentru a schimba in mod subtil pozitia fata de admiratorii adversarului, in asa fel incat acesta sa piarda mult din sprijinul lor daca ataca imediat pe acelasi subiect in fata caruia i se pare ca a castigat. In campaniile electorale, limbajul ia forma discursurilor politice si a sloganurilor, fiecare din acestea vizand castigarea unei parti cat mai mari a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicare - Negociere - Diplomatie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicare_negociere_diplomatie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Teoria negocierii apartine domeniului sociologiei si psihologiei sociale, mai exact segmentului care studiaza comportamentul uman in diferite situatii sociale si modul in care oamenii vor sa apara in fata semenilor lor. In viata sa sociala, fiecare individ se prezinta pe sine si activitatea sa, cauta sa orienteze si chiar sa controleze impresiile semenilor sai, joaca un rol si are un statut, foloseste o serie de tehnici pentru a obtine succese raportate la motivatiile sale. Cu toate acestea, contrar intentiilor pe care le are, pe parcursul contactelor sale sociale individul va fi analizat de colectivitate, care va trage unele concluzii in functie de atitudinea, mentalitatea si comportamentul emotional al acestuia. Din punctul de vedere al individului care se prezinta in fata unei colectivitati, se intalnesc situatii diferite, legate fie de dorinta acestuia de a-i face pe ceilalti sa gandeasca despre el la superlativ, fie dorinta de a-i convinge ca el ii apreciaza in mod deosebit, fie alte situatii referitoare la modul in care individul este tratat de societate. Comportamentul uman si, mai ales, perceperea acestuia stau la baza teoriei negocierilor, al caror final, deznodamant il determina[1]. Deoarece oamenii sunt aceia care realizeaza negocierile si pentru ca tot ei le apreciaza prin subiectivismul gandirii lor, consideram ca prin negocieri trebuie sa intelegem un proces in care toti cei implicati pot fi castigatori. Iata un exemplu: doi frati se cearta pentru un mar, fiecare din ei considerand ca, daca acesta va fi impartit, i se cuvine o bucata mai mare si refuzand categoric impartirea lui in mod egal; parintele intervine si sugereaza ca unul din frati sa taie marul in doua bucati cum crede el de cuviinta, urmand ca fratele sau sa-si aleaga primul bucata; propunerea este acceptata de amandoi, fiecare considerandu-se castigator. Orice dorinta care implica satisfactie, ca si orice necesitate ce trebuie satisfacuta - atata timp cat ele nu depind exclusiv de individ - se transforma intr-un proces de negociere, iar succesul negocierii este diferit in functie de comportamentul uman, de reactiile si conduitele individuale. O definitie a negocierilor sau retete prescrise (fixe) nu pot exista atata timp cat ele sunt instrumente la indemana oamenilor, iar oamenii au trasaturi, comportamente si abilitati diferite. In lipsa retetelor universale cunoasterea comportamentului uman devine esentiala, alaturi de informatiile acumulate anterior. Toti participantii la o negociere fac anumite presupuneri. O parte din succes va fi asigurat de corectitudinea propriilor presupuneri si de capacitatea de a anticipa presupunerile partenerilor. Negocierea porneste de la faptul ca fiecare parte are nevoi si interese directe sau indirecte pe care vrea sa si le satisfaca. Intotdeauna cand partenerii au avut in vedere in mod tacit dorintele reciproce, negocierea s-a incheiat cu succes si contactele au putut continua; atunci insa cand nevoile unei parti au fost]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicare Si Conflict</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-comunicare_si_conflict.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Comunicarea nu este doar apanajul oamenilor. Totul in Univers interactioneaza. La fiinte, procesul comunicarii este evident, in special cand se face constient datorita inteligentei. Inconstient sau constient, incompatibilitatea comunicarii duce la conflict. De-a lungul existentei, omenirea a progresat prin imbunatatirea comunicarii. Cu alte cuvinte: civilizatia il doteaza pe om cu o tehnica prin care puterea si activitatea sa se maresc considerabil, in timp ce natura sa fundamentala (biologica) nu s-a schimbat. Comunicarea este verbala sau non-verbala, efectiva sau virtuala. Exista suficiente studii asupra comunicarii corespunzatoare intereselor pentru care au fost facute. In ciuda tuturor eforturilor, un numar de bariere se pot interpune in calea unei comunicari eficiente. Un obstacol major este ca nici un mesaj nu e receptat exact in forma in care el a fost emis. Receptorul poate amplifica, modifica, interpreta gresit sau chiar ignora mesajul. Bariere apar datorita lipsei unui sistem de referinta comun sau unei diferente de experienta intre emitator si receptor. exacta oportuna Succesul raspunsului la fiecare mesaj depinde de precizia mesajului original, de interpretarea si intelegerea sa de catre receptor si de catre conexiunea inversa. Cu toate eforturile, nu totdeauna se gaseste formula potrivita de comunicare. Blocajele care pot interveni au diverse cauze; atat emitatorul cat si receptorul trebuie sa fie constienti ca intre oameni exista diferente de ordin psihologic, de pregatire, de sisteme in care traiesc si care pot crea greutati ori relatii tensionate. De aceea, gospodarirea comunicarii este importanta. Pe canale, comunicarea poate fi stingherita / bruiata de anumiti factori perturbatori (interferente) care trebuie eliminate sau reduse la minim Comunicarea este una dintre acele activitati umane pe care oricine o recunoaste dar putini pot a o defini satisfacator. Comunicarea inseamna o discutie cu prietenii, televiziunea, imbracamintea, tonul, accentul vorbirii si multe altele. Toate acestea, desi par complet diferite, au totusi in comun o caracteristica: reprezinta forme ale interactiunii umane. Astfel, comunicarea poate fi definita ca o interactiune sociala cu ajutorul mesajelor. Comunicarea este un ansamblu de actiuni: deliberate planificate continue. Cunoasterea starii mentale a auditoriului este importanta pentru transmiterea eficienta a unui mesaj. Auditoriul se poate imparti in doua grupe: cei ce cauta activ informatii si cei ce proceseaza pasiv informatiile. Cum este de asteptat, obiectivele comunicarii sunt mai usor de atins atunci cand auditoriul eactiv. Acesta este dispus sa primeasca mesajul si ii va acorda atentie. Auditoriul pasiv nu cauta informatii si in general, va face prea putin pentru a intelege mesajul. Auditoriului pasiv i se poate face cunoscut un mesaj doar prin informatii scurte, caracterizate de creativitate si stil; schimbarea de atitudine sau de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Concepte De Joc</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-concepte_de_joc.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Omul, prin natura sa, este jucaus HOMO LUDENS; pe toata durata vietii sale se joaca in permanenta, din copilarie pana la batranete, din porniri sau din tendinte interioare sau exterioare, care ii satisfac activitatea motrica si emotionala in scop recreativ. In Terminologia educatiei fizice 1973, notiunea de joc este definita ca o activitate complexa predominant motrica si emotionala, desfasurata spontan, dupa reguli prestabilite, in scop recreativ si totodata de adaptare la realitatea sociala. M. Epuran in Aspecte ale socializarii in sport aduce o serie de precizari care completeaza definitia jocului prin caracteristicile pe care acesta le are si anume: 1 activitaea naturala izvor de trebuinte ludice; 2 activitate libera participare benevola, fara constrangeri; 3 activitate atractica provoaca stari afective positive; 4 activitate totala angajeaza toate componentele fiintei umane; 5 activitate dezinteresata deosebita de munca; 6 activitate creativ-compensativa care se extinde si asupra activitatilor recreativ distractive ale adultilor, asupra activitatii de loisir (petrecerea placuta a timpului liber), destindere, refacere, compensare. Dupa Owen G. in Teoria jocurilor afirma Prin joc intelegem, in sens vag, o situatie in care actioneaza o multime N de elemente rationale (numite jucatori) care, in mod succesiv si independent, intr-o ordine si conditii specifice, printr-un ansamblu de reguli, aleg cate o decizie (efectueaza o actiune, mutare) dintr-o multime data de alternative. Intre altele, regulile jocului precizeaza situatiile in care jocul se termina. Se presupune ca jucatorii sunt capabili sa analizeze actiunile lor si actioneaza in scopul obtinerii unui castig cat mai mare posibil. Este cunoscut ca participarea jucatorilor in competitii se realizeaza in conformitate cu un sistem de principii si norme referitoare la colaborarea dintre coechipieri, desfasurarea actiunilor de atac si aparare, abordare momentelor cheie ale competitiei, si altele care fac parte din sfera tacticii. Din acest motiv este definita de catre diferiti autori ca activitate, concept, proces, sau sistem de mijloace. Tactica este activitatea prin care un sportiv (jucator) desfasoara toate posibilitatile sale tehnice, fizice, si psihice, pentru a dobandi rezultatele cele mai bune in conditiile si in fata unor adversari diferiti (M. Epuran 1968). In acelasi sens, Leon Teodorescu o considera ca totalitatea actiunilor si mijloacelor din domeniul pregatirii tehnice, psihice, precum si a altor masuri specifice selectionate organizate si coordonate spre a fi folosite rational si oportun in concurs pentru obtinerea victoriei. Datorita amplitudinii componentei sale intelectuale, I. Silocvan (1984) considera tactica un concept de abordare a competitiei care insumeaza un sistem de idei si, derivand din acestea, un ansamblu de modalitati de actionare deliberate, vederea realizariiunei prestatii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conceptia Eu-lui</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-conceptia_eu_lui.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Lumea interioara a personalitatii si constiinta de sine sa au atras de demult atentia filosofilor, savantilor si pictorilor. Constiinta si constiinta de sine este una din problemele cardinale ale filozofiei, psihologiei si sociologiei. Importanta ei se bazeaza pe faptul ca studiul constiintei si autoconstientizarii constituie baza metodologica pentru solutionarea atat a numeroaselor probleme teoretice, cat si multor sarcini practice legate de formarea punctului de vedere al vietii. Capacitatea de autoconstientizare si autocunoastere este o insusire exceptionala a omului care, in procesul de autoconstientizare se cunoaste pe sine in calitate de subiect al constiintei, comunicarii si actiunii, plasandu-se intr-un raport nemijlocit fata de sine insusi. Produsul final al autocunoasterii este un sistem dinamic de conceptii ale omului despre sine insusi, conectata cu aprecierea lor, numita cu termenul conceptia Eu-lui. Conceptia Eu-lui apare la om in procesul interactiunii sociale ca un produs unic si inevitabil al dezvoltarii sale psihologice si ca o achizitie psihologica relativ stabila si in acelasi timp supusa tulburarilor interne si schimbarilor. Ea lasa o amprenta puternica asupra tuturor manifestarilor vitale ale omului din copilarie pana la adanci batraneti. Perioada aparitiei eu -lui constient, oricat de treptat nu s-ar forma anumite parti componente ale sale, este considerata adolescenta si varsta juvenila timpurie. Toti psihologii indica perioada juvenila timpurie ca o etapa critica de formare a constiintei de sine si dezvoltarea ei este privita ca un proces psihic central al varstei de trecere. Cresterea constiintei de sine si a interesului pentru Eu-l propriu la adolescenti duce la schimbari in formarea caracterului si in structura conceptiei Eu-lui. In perioada juvenila (15-17 ani) in cadrul stabilirii noului nivel al constiintei de sine are loc formarea unei reprezentari relativ constante despre sine. Catre varsta de 16-17 ani apare o noua formatiune individuala, care in literatura psihologica este numita cu termenul autodeterminare. Complexitatea si multiplicitatea schimbarilor individuale in timpul varstei juvenile precum si rolul ei hotarator asupra dezvoltarii ulterioare a individului, conditioneaza actualitatea temei alese pentru studiu: Conceptia Eu-lui ca factor al autodeterminarii individuale in perioada juvenila. La momentul de fata sistemul de invatamint a suferit mari schimbari atit in structura, cit si in politica sa prin divizarea institutiilor de invatamint in licee si scoli de cultura generala. Luind in consideratie ca in licee selectarea cadrelor didactice se efectuiaza dupa niste criterii mai minutioase, fata de profesori se inainteaza cerinte mai mari in ceea ce priveste maiestria predarii, cunostintele; programul de studiu al elevilor este mai complicat si detaliat fata de cei din scoala de cultura generala; precum, de regula, si provenenta elevilor din diferite paturi sociale, am efectuat o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conceptul De Educabilitate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-conceptul_de_educabilitate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 3. 3. Educatia factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale a fiintei umane 3. 3. 1 Definitie 3. 3. 2 Educatia si provocarile lumii contemporane 3. 3. 3. Noile educatii 4 Concluzii 5 Bibliografie Reketes Andrei C. R. O. A. an 2 08. 11. 2005 1. Conceptul de educabilitate Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-a bucurat de atentia majoritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definta drept: capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta cale, acumulari progresive concretizate in diferite structuri de personalitate. ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mijloace educative formarea personalitatii fiecarui individ uman, in limitele psihogenetice ale speciei noastre si a particularitatilor innascute care confera fiecaruia individualitatea sa genetica. capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a beneficia de ea, in forma dezvoltarii sale fizice, psihice, comportamentale. Dupa ce am dat aceste definitii, retinem faptul ca indiferent de multitudinea modalitatilor de definire, educabilitatea reprezinta o insusire specifica fiintei umane. In acest sens Kant sustinea, ca singur omul este educabil, pentru ca poarta in el posibilitatea dea fi altul decat este. El este perfectibil si perfectibilitatea este conditia sine qua non a educatiei. Progresele inregistrate in domeniul cercetarilor biologice si psihologice pe la jumatatea secolului trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor sa-si concentreze atentia asupra factorilor care contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane, la devenirea ei din stadiul de fiinta biologica, in cel de fiinta sociala: - ereditatea, - mediul, - educatia. Deosebirea dintre specialisti a constat in acceptarea sau accentuarea unui anumit factor sau al altuia. 2. Teorii privind educabilitatea: Esenta, mecanisme, limite Pe terenul educabilitatii fiintei umane s-au confruntat diferite pozitii de gandire pedagogica, avand drept criteriu de departajare accentuarea pana la absolutizare a rolului unui factor in detrimentul altuia in formarea personalitatii omului. In functie de orientarea lor, au aparut: -teoriile ereditariste -teoriile ambientaliste Contradictiile fundamentale dintre ereditarist si ambientalism au determinat specialistii sa adopte o a treia orientare: -teoria dublei determinari 2. 1. Teoriile ereditariste (ineiste) Aceste teorii sustin rolul fundamental al ereditatii in devenirea fiintei umane, avandu-si originile in cercetarile biologilor. In viziunea lor ereditatea determina orice evolutie a omului. Ion Dumitru si Dorel Ungureanu considera ca principala limita a acestei teorii este descosiderarea factorilor de mediu si educatie in devenirea fiintei umane. Conceptiile ereditariste au inspirat teoriile extremiste care afirmau superioritatea unor rase]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conceptul De Sanatate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-conceptul_de_sanatate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Explicarea modului in care obiectivele sanatatii pot fi realizate prin corelarea lor la trebuinte si expectatii, obiective personale, prioritati si interactiuni. Descrierea procesului de structurare a obiectivelor de sanatate printr-o autoevaluare realista. Distingerea intre efectele imediate ale implicarii active in comportamentele ce tin de sanatate si beneficile pe termen lung ce pot fi obtinute prin modificarea stilului de viata. Introducere O sanatate buna. Ce conotatii are pentru noi aceasta sintagma? Majoritatea oamenilor considera sanatatea din prisma a ceea ce ofera, presupunand ca, ei sunt sanatosi atat cat pot fi si, probabil vor ramane la aceasta stare. Totusi, foarte multe aspecte ale sanatatii noastre sunt afectate prin ceea ce facem, prin ceea ce gandim. Avand informatiile corecte, putem alege in cunostinta de cauza si sa ne imbunatatim atat sanatatea cat si viata in anasamblu. Cu cat suntem mai sanatosi, cu atat mai mult tonus, vigoare si entuziasm vom prezenta si, astfel vom dobandi obiective importante. In caz contrar, lipsa informatiei conduce la limitari semnificative, generate de problemele de sanatate. Aproape fiecare dintre noi a vut o perioada din viata de sanatate deplina dar si perioade care trebuiau imbunatatite. Nu putem aduce ca exemplu o persoana sanatoasa in intregime sau bolnava pe de-a-ntregul. Anumite aspecte a vietii noastre apar ca fiind mai caracteristice decat altele. Problema este: cum putem identifica starea de sanatate. Intrebarea fireasca, ce este sanatatea? ne orienteaza in lucrarea pe care v-o propunem spre analiza. Sanatatea si bunastarea In mod traditional, oamenii au definit sanatatea in diferite moduri. O persoana de conducere cu structura atletica va spune ca sanatatea inseamna practicarea cu regularitate a unui complex de exercitii si asiguarrea unor mese pregatite cu atentie pentru mentinerea unei greutati normale si a unei conditii fizice bune. Un medic va considera sanatatea ca fiind absenta bolii. Un psiholog va argumenta ca sanatatea include capacitatea de solutionare a problemelor emotionale si a traumelor. Totusi, majoritatea specialistilor privesc aceste definitii cat si altele referitoare la sanatate ca fiind incomplete. In conformitate cu acesti specialisti, preventia si tratamentul problemelor de sanatate necesita o definitie apropiata conceptului de sanatate. Ce este sanatatea? Punctul de vedere modern este acela ca, sanatatea1) are cateva dimensiuni emotionala, intelectuala, fizica, sociala si spirituala, fiecare dintre acestea contribuind la conditia de bunastare a unei persoane. Pentru mentinerea unei sanatati bune, o persoana trebuie sa-si examineze fiecare din aceste dimensiuni si sa se orienteze in sensul in care i se permite nu doar sa traiasca o perioada lunga de timp, ci de asemenea sa se bucure de viata pe de-a-ntregul. In 1967, OMS a declarat ca sanatatea este o stare totala de bunastare fizica, mentala si sociala si nu in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conceptul De Stres Psihic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-conceptul_de_stres_psihic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Originea conceptului de stres psihic este legata de aparitia conceptului general de stres al lui Selye, dar precursorul de geniu in acest domeniu ramane tot Cannon care, demonstrand aparitia unei secretii de adrenalina la animalele supuse unui soc emotional, a descris pentru prima oara elementele de ordin psihocomportamental precum si de ordin fiziologic ale unui stres psihic experimental (la animale). Exista numeroase definitii date stresului psihic (SP), care este considerat ca fiind: totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-si gasesc solutia[1]; o stare de tensiune, incordare si disconfort determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrarea sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme[2] etc., principalele caracteristici ale acestui fenomen fiind urmatoarele [3], p. 29-31]: SP este un stres in cadrul caruia canalul de propagare al actiunii agentului stresor este reprezentat de insusi psihicul uman; SP consta in reactii psiho-comportamentale si somato-viscerale de o intensitate crescuta peste limitele acceptate, destul de conventional, ca fiind corespunzatoare unei simple adaptari; in functie de rezultatul confruntarii dintre agentii stresori si reactia psiho-fizica a organismului uman la acestia (insusi SP), ulterior vom putea asista la urmatoarele fenomene: a) reinstalarea aparenta sau reala a aceluiasi pattern psihocomportamental ca si inainte de actiunea agentilor stresori; b) aparitia, in timpul SP si mai ales dupa o perioada de incubatie, a unor tulburari psiho-somatice persistente sau chiar a unor boli psihice sau somatice. In cazul preexistentei diverselor maladii, SP va realiza o agravare sau o redesteptare din stadiul lor de acalmie. Aparitia in plan psihic a unor evaluari de strategii fata de o posibila repetare a confruntarii cu acelasi agent stresant (sau altii similari) poate avea: un ecou afectiv favorabil (in caz de dominare a situatiei), cu sporirea increderii in propriile forte, si un ecou afectiv nefavorabil (realizarea esecului) cu efecte potential psihopatologice; SP este inevitabil dar controlabil. In comparatie cu alte forme de stres, SP implica in primul rand starea psihologica a organismului. In literatura se subliniaza faptul ca SP poate fi de doua feluri: primar si secundar. El are un caracter primar atunci cand este rezultatul unei agresiuni receptionate in sfera psihicului (conflicte si suprasolicitari psihice mediate de stimulii verbali dar si realizate prin concentrarea atentiei, cu evocarea sau persistenta unor imagini, sentimente etc. ) si un caracter secundar atunci cand este o reactie de insotire ori chiar de constientizare a unui stres fizic caruia i se acorda o semnificatie de amenintare. Agentii stresori psihici sunt in marea lor majoritate stimuli verbali (incluzand si limbajul interior). Semnificatia lor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conducatorii Multimilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-conducatorii_multimilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Conducatorii Multimilor In fiecare sfera sociala, de la cea mai inalta la cea mai joasa, din clipa in care omul nu mai este izolat, el se supune imediat autoritatii unui conducator. Majoritatea indivizilor, a celor din randul maselor mai ales, sunt incapabili sa se conduca singuri. Conducatorul le serveste drept calauza. Autoritatea conducatorului este extrem de despotica, ba chiar nu reuseste sa se impuna decat datorita acestui despotism. Conducatorii tind azi sa inlocuiasca treptat autoritatile, in masura in care acestea se lasa discutate si slabite. Daca din intamplare, conducatorul dispare si nu este imediat inlocuit, multimea redevine o colectivitate fara coeziune si incapabila de impotrivire. Nu nevoia de libertate, ci cea de supunere domina totdeauna sufletul multimilor. Setea lor de ascultare le face sa se supuna din instinct celui care s-a declarat stapanul lor. In cadrul psihologiei multimilor, seful constituie o adevarata cvadratura a cercului. Examinand portretul conducatorului, asa cum i-l construiesc Le Bon, Tarde sau Freud, suntem confruntati cu o senzatie stranie. Considerat sub un anume unghi, acest portret apare ca plauzibil, fiind conform faptelor descrise de istorie. Privit sub un alt unghi el nu mai constituie decat o imagine a la Epinal, exagerata, caricaturala. Reflecta mai curand prejudecatile unei epoci, decat o observare impersonala a celei contemporane. Intradevar diversitatea liderilor este atat de mare si corespunde unor forme de autoritate atat de variate incat este dificil sa-i bagam in aceeasi categorie. Exista in lumea sociala un anume fel de autoritate care ne permite sa concepem ce inseamna in lumea psihica o dominatie exercitata mai putin in virtutea unei puteri fizice, anonime, decat a unei influente spirituale, personale; aceasta este autoritatea carismatica. In sens traditional, cuvantul carisma se refera la un personaj sacru. El califica dogmele unei religii si evoca o gratie. In zilele noastre, ca urmare a influentei sociologului german Max Weber, aceasta gratie este recunoscuta sefilor care fascineaza masele si devin pentru ele un obiect de adoratie. Ea este un atribut al papei Ioan-Paul al II-lea, al carui ascendent asupra milioanelor de credinciosi care il asteapta si il asculta cu fervoare i-a frapat pe observatori. Seful carismatic este dotat, dupa cum se crede, cu calitati iesite din comun, plasate deasupra vietii de zi cu zi. Relatiile, insa, pe care oamenii le intretin cu el, sunt de ordin personal. Relatii subiective, desigur, bazate pe o iluzie de reciprocitate. Ele permit totusi fiecarui individ din multime sa-si imagineze ca se afla in contact direct cu omul pe care il admira. Autoritatea conducatorului este plasata deasupra tuturor corpurilor intermediare, organizatii, partide, mass-media, si toate institutiile care in interiorul fiecarui stat il preschimba pe acesta intr-un monstru rece si impersonal. In jurul persoanei sale se creeaza un fel de comunitate de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constiinta Morala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-constiinta_morala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Exista un sens filosofic al moralei, ce reuneste conduitele regulate, faptele de viata cu semnificatia lor, specifica unei societati date. Acestea constituie morala sociala. Morala individuala solicita cunoasterea si incorporarea moralei sociale in structura personalitatii si a conduitelor - valorile moralei sociale devenind astfel modul de a evalua si actiona individual. Problemele cele mai importante ale moralei se centreaza in jurul modului cum se dezvolta in viata standardele interiorizate cu privire la bine si rau; cum se dezvolta judecata morala; cum se formeaza deprinderile de autocontrol, necesar in satisfacerea standardelor interiorizate (ale dorintelor, intereselor, nazuintelor, etc.) (dictionar de psihologie, U. Schiopu, 1997). Morala - forma a constiintei sociale, care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor (normelor) care calauzesc si reglementeaza conduita oamenilor in relatiile personale, in familie, la locul de munca si in societate in general. (Ioan Bontas, Pedagogie) Judecata morala presupune evaluarea (si cel mai des autoevaluarea) unor comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de ambianta social - istorica a individului. Ea se formeaza prin invatarea sociala si insusirea critica a modelelor de conduita promovate de societate. Dezvoltarea morala este un proces activ de organizare a experientei in structuri cu semnificatie crescinda, prin care valorile morale sunt vazute dintr-o perspectiva noua. Teoria judecatilor morale dezvoltata de J. Piaget si apoi in S. U. A. de L. Kohlberg a avut in atentie forma si logica faptelor, evaluarea moralei si dezvoltarea intelegerii regulilor si a circumstantelor in care actioneaza. Dezvoltarea gindirii morale se realizeaza progresiv, implicind parcurgerea ordonata a unor stadii ale inteligentei, acest progres fiind caracterizat de o gindire cu o calitate particulara (J. Piaget, 1932). Judecata morala este vazuta ca dezvoltindu-se in concordanta cu trecerea de la gindirea preoperationala la gindirea operationala si apoi la cea operational-formala. Astfel, dezvoltarea morala se realizeaza pe masura ce copilul actioneaza, transforma si modifica lumea din jurul lui, fiind totodata influentat de consecintele actiunii sale. Masura dezvoltarii gindirii in ansamblu, este prin urmare o masura si a dezvoltarii gindirii morale, in particular. Se remarca prezenta complementara a doua tipuri de morala in spatiul existential al copilului: Morala heteronoma - morala in care domina raporturile de constringere, autoritarism, obligativitati severe impuse din exterior. Copii percep regulile morale ca fiind absolutiste, rigide si nemodificabile. Pe masura ce copilul se apropie de adolescenta, se dezvolta stadiul al doilea. Morala autonoma - o morala a cooperarii, in care ansamblul regulilor de convietuire emana din aspectul mutual, din trairea interioara intensa a sentimentului de egalitate, echilibru - sursa interna a sentimentului de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constructia Aurica A Fiintei Umane</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-constructia_aurica_a_fiintei_umane.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aura a primit cel putin 90 de denumiri moderne dintre care cele mai cunoscute sunt camp bioenergetic sau bioplasmatic. Din punct de vedere magnetic, aura se prezinta ca un invelis luminos al corpului fizic, avand forma unei cochilii ce scade in dimensiune din zona capului la zona picioarelor. Ea este considerata forta vitala a vietii. Este formata din radiatii colorate ce provin din corp. Culorile sunt un infinit de nuante si variaza, trecand prin toate culorile curcubeului. Aura reprezinta campul de energie care inconjoara orice forma de materie. Orice structura atomica are o aura, un camp energetic ce o inconjoara. Fiecare atom din orice substanta este alcatuit din electroni si protoni aflati in continua miscare. Acesti electroni si protoni reprezinta vibratii de energie electrica si magnetica care formeaza aura. Datorita structurii atomice, orice forma materiala, insufletita sau nu, poseda campuri energetice. Stiinta moderna sustine ideea comform careia orice corp uman este alcatuit din campuri energetice printre ale caror emanatii de energie sunt si campuri magnetice, sonore, calorice, luminoase si electromagnetice. Unele dintre aceste campuri sunt generate din interiorul corpului iar altele sunt primite din afara si transformate de catre corp. Cercetatori ai campurilor de energie: Paracelsus Lichtenberg Luigi Galvani William Crookis care in 1876, studiind descarcarile electrice in tuburi cu gaze rarefiate publica urmatoarele concluzii: Fenomenele din aceste tuburi dezvaluie fizicii o lume noua, o lume in care materia poate exista in a patra stare. In 1923 Langmuir defineste aceasta a patra stare de agregare a materie ca fiind plasma. Cercetarile asupra starilor de plasma din lumea vie au fost continuate de catre: Josef Zon, Griscenco, Iniusin, Adrian Patrut etc. La inceputul secolului 20 s-a obtinut vizualizarea aurei umane pe un ecran special inventat de Walter Kilner, conceput pentru vizualizarea aurei in scopuri de diagnosticare. El a observat ca o persoana privita printr-un ecran special releva, in conditii de semi-obsuritate, o aura ovala, predominant de culoare gri. Emisia energetica a unor segmente ale corpului uman a fost provocata si inregistrata pe o pelicula fotografica de catre sotii Kirlian. Exista multe dispozitive electronice care pot masura campul energetic ce inconjoara corpul uman. Cu ajutorul unor instrumente pe care fiecare le poate construi si utiliza (bagheta fantanarului si pendulul), putem determina cu mare precizie dimensiunile si forta propriului nostru camp auric. Este vorba despre instrumente specifce stiintei numite radiestezie (o metoda de divinatie utilizata pentru determinarea radiatiilor energetice). Bagheta fantanarului si pendulul isi au originea in vremuri stravechi. Ele reprezinta mijloace de comunicare cu subconstientul individului amplificand vibratiile cu rol in comunicarea dintre constiinta superioara a individului si acesta. In]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Copii Nostri - Practica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-copii_nostri_practica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Uneori, imi amintesc de mere. Ele apar in culori, forme si marimi diferite. Asa sunt merele au culori si arome diferite, si copii difera in ceea ce priveste firea si dispozitia lor sufleteasca, unii fiind dulci, altii fara un gust prea evident, iar altii de-a dreptul; acri. Unii pot parea putin cam stricati pe deasupra si multi poate ca au deja un mic vierme inauntru! Dar, in ciuda tuturor acestor deosebiri, exista o similitudine esentiala. Ia un mar si taie-l si vei descoperi acolo, in inima lui, o minunata stea. Asa este si cu copii, in inima fiecaruia dintre ei exista ceva minunat, ceva de valoare, ceva cu care merita sa lucrezi si pe care merita sa-l dezvolti. De acea, ori de cate ori te simti descurajat in lucrarea cu copii, taie un mar si lasa ca steaua sa-ti aminteasca de Cristos - acea stea deosebita - si de idealurile Sale, dupa care iti poti orienta drumul. Sa-ti aminteasca de valoarea pe care El o aseaza deasupra fiecaruia dintre copii tai. Copii reprezinta micile comori ale lui dumnezeu pe pamant. Poate ca au nevoie de putina slefuire, dar adevarata lor valoare a fost asezata in ei de Cristos. Tinta ta, ca parinte sau ca educator, trebuie sa fie aceea de ai ajuta pe copii sa creasca si sa devina oameni fericiti, competenti si curajosi. Este cu putiinta daca privim la Cristos, ca Parinte al nostru, ca Invatator, Calauza, Stea, astfel incat sa reflectam chipul sau inaintea copiilor pe care El ni i-a incredintat. Toate acestea sunt mai bine exprimate in acest mic poem: Maestrul Gradinar mi-a spus candva: Lasa panselutele sa creasca in gradina Mea. Apoi, mi-a inmanat o cazma si a continuat: Ai grija de ele pana Ma intorc! Vin indata. Dar, Doamne, eu nu stiu cum sa am grija de ele. Sunt atat de firave, atat de fragile. Incredinteaza-mi un trandafir ghimpii il vor proteja de nepriceperea si stangacia mea. Incredinteaza-mi o lalea - Sta ingropata in siguranta sub iarba, pana trece iarna cea grea, vremea cea aspra si rece, ca mai apoi sa rasara in muguri de primavara. Incredinteaza-mi o edera, ai carcei carcei se agata Si ei de altii, de ce pot, ca sa gaseasca suport. Dar, Doamne, pansele? Ele nu au nici bulb. Nici ghimpi, nici carcei. Nu-mi da pansele! Da-mi altceva, orice vrei! Dar Gradinarul nu ma asculta, Deci mi-am schimbat si eu rugaciunea asa: Bine, Doamne. Voi avea grija de panselute de acum, Dar spune-mi tu cum. Si Dumnezeu mi-a spus Uda-le cu dragoste, Pliveste-le cu hotarare si bine, Lasa-le sa se incalzeasca la lumina din sufletul tau, din tine. Asta-i tot? Mai este un singur lucru, dar foarte important: Cat de frumos vor inflori si cat de minunat Depinde de tine de cat de usor le atingi, De cat le ingrijesti de bine. Asa ca, umbla cu grija printre micutii Mei. Nu uita unde esti! Nu calca pe panselute, ca sa nu le strivesti. Amintindu-mi cuvintele Maestrului Gradinar, Am pornit inainte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Corectarea Tulburarilor De Pronuntie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-corectarea_tulburarilor_de_pronuntie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru emiterea corecta a fiecarui sunet, se realizeaza o pozitie specifica a elementelor aparatului fonoarticulator cu miscari sincrone, dar si cu participarea corespunzatoare a respiratiei, iar abaterea de la acestea, din anumite motive, determina distorsiunea pronuntiei. Or, pentru a fi eficiente, in terapia logopedica, subiectul trebuie invatat sa adopte o pozitie corecta a aparatului fonoarticulator, ceea ce presupune existenta unei metodologii adecvate. Dintre metodele si procedeele care au o valoare mai mare, pot fi citate acelea cu actiune indirecta asupra corectarii pronuntiei si prin intermediul carora se inlesnesc caile de actiune a metodelor propriu-zis logopedice si care sunt specifice fiecarei categorii de tulburari de limbaj. In corectarea tulburarilor de pronuntie, se aplica, la inceput, o serie de metode cu caracter general, in functie de gravitatea tulburarii. Acestea urmaresc sa pregateasca atat organic, functional, cat si psihologic subiectul si sa usureze aplicarea metodelor si procedeelor logopedice individualizate, in functie de caz, si de natura tulburarii. Spre deosebire de adulti, la care se actioneaza nemijlocit asupra tulburarilor de pronuntie, la copiii de o anumita varsta, actiunea este mijlocita prin dezvoltarea limbajului, in general. Se disting doua categorii de metode si procedee educational-recuperative, si anume: metode si procedee cu caracter sau de ordin general si metode si procedee specific logopedice. Daca prima categorie (metode si procedee cu caracter general) se poate aplica in orice tulburare de limbaj (si nu numai in tulburarile de pronuntie), cele din a doua categorie (metode si procedee specific logopedice) sunt proprii fiecarei tulburari de limbaj in parte, ceea ce inseamna ca se inregistreaza diferente majore, atat in forma de aplicare a acestora, cat si in continutul lor, cand este vorba de o tulburare sau alta. In categoria metodelor si procedeelor educative, care au un caracter general-logopedic, sunt cuprinse: 1) gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor care participa la realizarea pronuntiei; 2) educatia respiratiei si a echilibrului dintre expir si inspir; 3) educarea auzului fonematic; 4) educarea personalitatii, inlaturarea negativismului fata de vorbire si a tulburarilor comportamentale. 1. Gimnastica si miogimnastica corpului si a organelor care participa la realizarea pronuntiei se refera la imbunatatirea motricitatii generale si a miscarilor fono-articulatorii. In acest scop, se pot indica o serie de exercitii care au o importanta deosebita nu numai pentru dezvoltarea limbajului, dar si pentru sanatatea organismului. Aceste exercitii urmaresc fortificarea trunchiului, a gatului si a membrelor. In toate cazurile, exercitiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiratie. Exercitiile fizice generale au scopul de a usura desfasurarea unor miscari complexe ale diferitelor grupe de muschi care iau parte la activitatea de respiratie si la functionarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Creativitatea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-creativitatea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Termenul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare, care inseamna a zamisli, a fauri, a crea, a naste. Creativitatea defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavarseste si cuprinde atat originea cat si scopul. Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodata stiinta, este inca insuficient delimitat si definit. Aceasta se explica prin complexitatea procesului creativ, ca si prin diversitatea domeniilor in care se realizeaza creatia. Dupa unii autori, acest lucru se intampla ori de cate ori o notiune este difuzata de la un grup restrans de specialisti la o populatie mai larga, pierzandu-si astfel caracterul univoc, stabilitatea si rigoarea. Nu este vorba de un proces de degradare, ci de asimilare a gandirii logice individuale la gandirea sociala. Problema de cercetare pentru psihologi, pedagogi, psihanalisti, filosofi, esteticieni, sociologi si sociologi ai culturii, axiologi, antropologi, economisti - data fiind complexitatea uimitoare a fenomenului, creativitatea este si in atentia lingvistilor si a psiholingvistilor. Precizarea termenului, impunerea lui in limba din palierul neologismelor in cel al limbii comune si mentionarea lui nu numai in dictionarele lexicale, dar si in cele de pedagogie si de psihologie, sunt tot atatia pasi in constientizarea si valorificarea creativitatii. Termenul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare, care inseamna a zamisli, a fauri, a crea, a naste. Insasi etimologia cuvantului ne demonstreaza ca termenul de creativitate defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavarseste si cuprinde atat originea cat si scopul. Termenul si notiunea generica au fost introduse pentru prima data, in anul 1937, de psihologul american G. W. Allport, care simtise nevoia sa transforme adjectivul creative, prin sufixare, in creativity, largind sfera semantica a cuvantului si impunandu-l ca substantiv cu drepturi depline, asa cum apare mai tarziu in literatura si dictionarele de specialitate. In anii 70, neologismul preluat din limba engleza s-a impus in majoritatea limbilor de circulatie internationala (creativite in franceza, Kreativitat in germana, creativita in italiana, etc.), inlocuind eventualii termeni folositi pana atunci (cf. in germana se folosea termenul das Schopferische = forta de creatie). La noi, D. Caracostea folosea termenul inca din 1943, in lucrarea Creativitatea eminesciana, in sensul de originalitate incorporata in opere de arta. Discutarea conceptului de creativitate ridica o problema de baza a comunicarii. Pe de o parte, intrebuintarea termenilor de creativitate si de gandire divergenta ca sinonimi conduce la admiterea unei relatii intre ele ceea ce nu e dovedit de starile obiective. Pe de alta parte, este dificil sa negam o asemenea relatie si inca sa n-o raportam la cercetarea si practica in domeniu cand multi cercetatori si practicieni care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Creativitatea Ca Produs - Potentialul Creativ Al Elevilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-creativitatea_ca_produs_potentialul_creativ_al_elevilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Stimularea potentialului creativ al elevilor reprezinta una din principalele prioritati ale educatiei in lume la acest inceput al mileniului III. In conditiile existente la noi, e necesara dezvoltarea creativitatii fiecarei personalitati, inca din copilarie, asa incit viitorii absolventi ai liceiilor sa poata contribui la progresul tarii noastre. Invatarea creativa a biologiei se bazeaza pe capacitatea elevului de a elabora ceva nou, original, valoros, important si util pentru sine si pentru mediul in care activeaza. Procesul dat stimuleaza imaginatia si curiozitatea, initiativa si increderea in fortele proprii, independenta in gasirea variatelor solutii-atitudini atit de solicitate in societatea contemporana. Termenul creativitate provine de la latinescul, "creare", ceea ce inseamna a "zamisli" "a fauri" "a naste". In limbajul psihologic termenul a fost adaptat initial pentru a defini capacitatea de creatie artistica. O definitie ampla a creativitatii se propune in lucrarea, "Pedagogie" de Bontas I., creativitatea este o capacitate complexa si fundamentala a personalitatii, care sprigininduse pe date sau produse anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce ceva nou, original de valoare si eficienta stiintifica si social utila, ca rezultat al influentelor si relatiilor factorilor subiectivi si obiectivi-adica a posibilitatilor persoanei si a conditiilor ambientale, ale mediului socio-cultural. Epoca in care traim cere fiecarui individ sa se adapteze la situatii mereu noi, sa resolve numeroase probleme sociale si profesionale, sa gaseaca solutii variate, ingenioase, originale. Schimbarile globale se deruleaza in ritmuri tot mai accelerate. Pentru a pregati tinerii sa faca fata transformarilor rapide ale vietii in aspectele economic, politic, social, cultural e necesara dezvoltarea creativitatii elevilor la toate disciplinele. Scoala contemporana, centrata pe elev, are un rol bine precizat in dezvoltarea uriasului potential intelectual, reprezentat de inteligenta si creativitate care, pus in valoare, va asigura neintrerupt progresul socio-uman. Edison considera ca actul creativ se compune din 99% transpirtie si 1% inspiratie. Crearea unui produs reprezinta rezultatul unui proces complex, care necesita multa munca. Prin prisma produselor sale, activitatea de creatie se diferentiaza in creatie stiintifica si creatie artistica. Dezvoltarea creativitatii stiintifice doar prin discipline reale si a celor artistice prin discipline umaniste nu poate avea sorti la izbinda. Din contra educatia artistica se rasfringe si asupra creativitatii stiintifice, dupa cum educatia stiintifica si tehnologica va avea repercusiuni si asupra creatiei artistice, din moment ce substratul lor psihologic incumba aceleasi mecanisme Produsele create de elevi la bilogie sunt foarte diverse: obiecte (modele, colectii, tablouri, filme foto si video, materiale didactice etc.), idei, probleme, teste, proiecte, programe pentru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Criminalul Patologic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-criminalul_patologic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In literatura de specialitate diversi autori au incercat sa contureze portretul personalitatii criminale si, in functie de o serie de criterii, sa realizeze clasificarea si gruparea lor. In acest sen au fost utilizate o multitudine de criterii, din care urmatoarele: - infractori de cariera Lewis Yablonski (1990), folosind drept criteriu modul in care personalitatea infractorului influenteaza comportamentul lui criminal, diferentiaza 4 categorii de criminali: 1. Criminali socializati; 2. Criminali neurotici; 3. Criminali psihotici; 4. Criminali sociopati. 1 In literatura de specialitate diversi autori au incercat sa contureze portretul personalitatii criminale si, in functie de o serie de criterii, sa realizeze clasificarea si gruparea lor. Ei devin criminali in urma impactului contextului social in cadrul caruia invata reguli si valori deviate. Acesti criminali apar mai mult drept violatori ai proprietatii decat criminali violenti. 2. Criminalii neurotici sunt cei care in general comin acte infractionale din cauza compulsiunilor neurotice. Spre deosebire de psihotic, neuroticul nu percepe lumea intr-un mod distorsionant. Mai mult, in mod tipic, neuroticii sunt constienti ca exista ceva rau in ceea ce priveste gandirea si comportamentul lor. Principalul simptom al nevrozei este anxietatea. In acord cu psihiatrii, anxietatea poate fi exprimata direct sau indirect, fie in forma unor manifestari precum: orbirea, surzenia, istovirea, frica inexplicabila de anumite obiecte sau situatii, fie in forma unor activitati compulsive, precum comiterea unor infractiuni de tipul cleptomaniei, piromaniei, furtului din magazine. Criminalii neurotici sunt indivizii care devin criminali din cauza distorsiunilor personalitatii, precum si al perceptiilor asupra lumii din jur. 3. Criminalii psihotici sunt indivizii cu dezordini severe ale personalitatii, care au o perceptie complet distorsionata asupra societatii si lumii din jurul lor. Spre deosebire de criminalii socializati, psihotocii nu-si planifica crimele. Cu toate acestea, punctul lor de vedere distorsionat asupra realitatii si gandurile lor iluzorii si inselatoare pot sa-i determine sa comita crime. Fiind inclinati sa comita in special acte de violenta, inclusiv omorul, acesti criminali pot comite cele mai bizare si lipsite de sens acte sociale. 4. Criminalii sociopati sunt cei care sunt caracterizati printr-o personalitate egocentrica. Ei au o compasiune limitata fata de altii sau nu au deloc. Din cauza marilor tulburari de caracter, ei pot usor victimiza pe altii cu un minimum sentiment de anxietate sau de vinovatie. Desi cei mai multi din cei care comit acte antisociale detin elementul sociopatic, nu poate fi sustinuta ideea conform careea toti criminalii sau infractorii sunt clar sociopati. Dr. Hervey Cleckley (psihiatru), in lucrarea sa intitulata The Mask of Sanity (Masca Sanatatii), deoarece in mod uzual sociopatul apare ca fiind normal, prezinta urmatoarele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cum Apare Homosexualitatea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-cum_apare_homosexualitatea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este un lucru dificil de explicat felul in care interactioneaza intre ele genele, mediul si alte influente, sau masura in care un anumit factor poate influenta o finalitate, insa fara sa o cauzeze, si felul in care intervine si credinta omului. Scenariul de mai jos este prescurtat si ipotetic, dar se bazeaza pe viata unor persoane reale, ilustrand felul in care diversi factori influenteaza comportamentul. De mentionat ca scenariul de mai jos este doar unul dintre modurile de dezvoltare care pot conduce la homosexualitate, fiind insa un scenariu comun. In realitate, drumul fiecarui om catre exprimarea sexuala este individual, avand in comun cu altii anumite portiuni ale acestui drum. (1) Scenariul nostru incepe la nastere. Baiatul (de exemplu) care poate ajunge intr-o zi sa se lupte cu homosexualitatea se naste cu anumite caracteristici care sunt oarecum mai comune la homosexuali decat la ansamblul populatiei. Unele dintre aceste trasaturi pot fi mostenite (genetice), in timp ce altele pot fi cauzate de mediul intrauterin (hormoni). Aceasta inseamna ca un tanar fara aceste trasaturi va avea mai putine sanse sa devina homosexual, comparativ cu cineva care le are. Care sunt aceste trasaturi? Daca am putea sa le identificam cu precizie, multe dintre ele ar aparea ca daruri si nu ca probleme. De pilda, o fire sensibila, o inclinatie foarte creativa, un anumit simt estetic. Unele dintre ele, cum este o sensibilitate sporita, poate fi legata - sau poate fi chiar - o caracteristica fiziologica generatoare de probleme, asa cum ar fi o reactie de angoasa peste medie la un anumit stimul. Nimeni nu stie cu precizie care sunt aceste caracteristici mostenibile; in prezent avem numai supozitii. Daca am putea studia homosexualitatea intr-o maniera corespunzatoare (neinfluentati de agendele politice) am putea clarifica acesti factori - asa cum facem in domenii mai putin sensibile. In orice caz, in mod clar nu exista nici o dovada ca homosexualitatea comportamentala este mostenita. (2) De la o varsta timpurie, anumite caracteristici posibil mostenite il fac pe baiat sa fie diferit. El este timid si nu se simte in largul lui alaturi ce tovarasii lui duri. Poate este mai interesat de arta sau literatura - asta pur si simplu pentru ca este istet. Insa cand mai tarziu se va gandi la copilaria lui, i se va parea dificil sa separe care anume dintre aceste diferente comportamentale provin dintr-un temperament mostenit si care provin din urmatorul factor, si anume: (3) Din varii motive, el inregistreaza o nepotrivire nefericita intre ce avea nevoie si isi dorea si ceea ce i-a oferit tatal lui. Poate majoritatea vor fi de acord ca tatal sau era o fire rece si distanta: poate ca nevoile sale erau atat de unice, incat tatal sau, o fire obisnuita, nu a stiut sa gaseasca drumul catre inima fiului sau. Sau poate ca tatalui sau chiar nu i-a placut sensibilitatea fiului. In orice caz, absenta unei legaturi apropiate, calde si pozitive cu tatal]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cum Gandim</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-cum_gandim.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De mai multa vreme, oamenii de stiinta incearca stabileasca o legatura intre activitatea cerebrala si activitatea mentala. Dar, in ceea ce priveste definitia gandirii, parerile sunt divergente. Cautarea si intelegerea modului in care functioneaza gandirea este cu adevarat o misiune imposibila? Imaginati-va ca va aflati in sala de asteptare a unei gari, observand trecatorii in asteptarea trenului dumneavoastra. O puzderie de impresii se impun mintii dumneavoastra: acela este foarte grabit, celalalt pare tulburat de plecare. Va intriga un personaj foarte aproape de dumneavoastra. Ce profesie ar putea sa aiba? Va imaginati chiar si viata sa. Culorile unui afis publicitar aflat intr-un plan mai indepartat va amintesc de momentele placute ale ultimei dumneavoastre vacante. In acest timp, cateva amintiri va revin in minte. Timpul trece repede. In sfarsit, trenul soseste si pune capat gandurilor dumneavoastra. Odata instalat in vagon, incepeti sa va ganditi la expunerea lucrarii care urmeaza s-o sustineti ceva mai tarziu. Ce-ati facut deci in timpul celor cateva minute? Ati gandit! Aceasta functie inglobeaza diverse activitati mintale: sa observi, sa judeci, sa deduci comportamente, sa-ti pui intrebari, sa-ti imaginezi raspunsuri, sa-ti amintesti, sa masori timpul care trece, sa alegi un loc sau sa reflectezi asupra unei probleme; toate acestea sunt tot atatea manifestari ale gandirii. Aceasta releva emotii, credinte, o anumita cultura, o identitate, o judecata. Ea este insotita mai ales de o capacitate intuitiva, inerenta fiintei umane: constiinta de sine, de propriile reflectii, de actele sale si dorintele sale. Astfel, in fiecare zi, se efectueaza milioane de operatii mentale, mai mult sau mai putin elaborate, mai mult sau mai putin constiente. Toate stiintele si filosofiile incearca sa elucideze misterul acestei productii masive si complexe. Neurostiintele sugereaza existenta unei legaturi intre gandire si activitatea neuronala din creier. Studiul leziunilor cerebrale si progresele tehnicilor de vizualizare medicale au permis, in cursul ultimilor ani, localizarea anumitor centri cerebrali implicati in procesele mentale. Gratie tehnicilor neinvazive moderne, oamenii de stiinta au inteles cel mai bine cum reactioneaza creierul atunci cand vorbim, ascultam muzica, calculam, memoram, ne impotrivim. Bernard Mazoyer, profesor la Universitatea din Caen, a aratat prin intermediul unei tehnici de vizualizare cerebrala (tomografia prin emisie de pozitroni) zonele corticale care sunt activate atunci cand o persoana aude termeni concreti, cum ar fi flamingo roz, sau termeni abstracti, de pilda ipoteza. Ascultarea cuvintelor concrete provoaca emergenta imaginilor mentale: o intreaga retea cerebrala se activeaza antrenand puternic ariile occipito- parietale si frontale si, mai slab, un centru al limbajului situat in cortexul temporal. In schimb acest centru este stimulat intens de ascultarea cuvintelor abstracte, care necesita un efort]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cunoasterea De Sine</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-cunoasterea_de_sine.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fiecare dintre noi are un mod obisnuit de a se comporta, care poate fi reperat in diferite categorii de situatii particulare. De exemplu, in situatiile ce favorizeaza interactiunile sociale, anumite persoane au mai curand atitudini rezervate, in timp ce altele cauta contactul cu ceilalti. Se pot deci, desprinde in ansamblul comportamentelor noastre configuratii, nuclee coerente, relativ stabile, care ne permit sa distingem indivizii intre ei. Acestea constituie personalitatea. Dincolo de opozitia, dar mai ales de complementaritatea dintre diferitele abordari ale personalitatii, se poate spune (cf. Jean-Claude Filloux) ca personalitatea este unica, proprie unui individ (chiar daca acesta are trasaturi comune cu altii), ca ea nu este numai o suma, un tot de functii, ci o organizare, o integrare (chiar daca aceasta integrare nu se realizeaza totdeauna). In plus, personalitatea este temporala (ea este, totdeauna, aceea a unui individ care traieste istoric intr-un anume context, intr-un anume mediu) si nefiind nici stimul, nici raspuns, ea se afirma ca un stil, prin intermediul comportamentelor. Relativ stabila la adult, personalitatea este in constructie, in dezvoltare la copil. Diversele teorii ale personalitatii incearca sa explice diferitele configuratii si coerenta lor invocand variabile motivationale, cognitive, invatarea sociala sau proprietatile biologice ale organismului. Este clar ca studiul personalitatii (observarea, descrierea si explicarea acesteia) este o activitate ce concura (pentru sine si pentru ceilalti) la cunoasterea de sine. Sunt posibile mai multe abordari, globale sau analitice. Se pot distinge doua tipuri de abordari: cele clinice si cele ce utilizeaza mijloace de observatie controlate. Abordarea clinica isi propune sa surprinda subiectul in totalitatea si in singularitatea sa; ea este adesea definita ca studiul aprofundat al unor cazuri individuale. Chiar daca aceasta abordare este utilizata uneori, in scopuri de cercetare, intr-o perspectiva descriptiva si explicativa (cu obiective de cunoastere stiintifica), ea este mai des practicata in scopuri pragmatice, de intelegere (mai ales a dificultatilor psihologice resimtite de un individ) si de indrumare, ajutor sau consiliere, putand conduce la indicatii terapeutice. Abordarea clinica poate face apel la forme de observatie standardizate (teste, chestionare), dar ea privilegiaza formele de observatie libera: observarea, in situatii date, a comportamentelor spontane si mai ales convorbirea (interviul). Convorbirea clinica (interviul) nu este un chestionar oral si nu este niciodata directiva. Poate fi centrata pe teme sugerate de catre clinician (convorbire semi-directiva), dar este adesea non-directiva. In acest caz, interventiile clinicianului au drept scop doar sa faciliteze exprimarea libera a subiectului, pentru ca acesta sa produca un discurs cat mai personal si bogat posibil. Acest discurs este interpretat de clinician in timpul interviului sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Curriculum In Pedagogie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-curriculum_in_pedagogie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o insusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii. Persoana inseamna individul uman concret. Personalitatea insa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, in scopul intelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoana umana. Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic. Personalitatea scolarului este totalitatea insusirilor biofizice, psihologice si socio-cultulare, inascute sau dobandite ori organizate intr-un intreg, care ii asigura un compartament adecvat cerintelor scolii si societatii. In procesul sau sau de formare personalitatea scolarului se prezinta in continua schimbare urmarind sa acumuleze tot ceea ce este util sis a valorifice intr-un mod propriu experinta acumulata petru a raspunde corespunzator cerintelor noi si tot mai complexe ale mediului Conceptele din aceasta definitie sunt: Organizarea dinamica - Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghideaza in mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii. Termenul implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivaa. Psihofizic - Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa. Organizarea sa atrage dupa sine functionarea atat a spiritului, cat si a trupului intr-o unitate inextricabila. Sisteme - Un sistem este un complex de elemente intr-o interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept, un stil de comportare. Aceste sisteme exista in mod latent in organism chiar cand nu actioneaza. Sistemele sunt potentialul nostru de activitate. Determina  Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gandire specifica atunci cand intra in actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adoptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta. Caracteristic - Orice comportament si orice gandire sunt caracteristice persoanei si sunt unice pentru aceasta. Comportament si gandire - Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca. Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna selectionate si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Decodificarea Gesturilor Cu Tenta Sexuala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-decodificarea_gesturilor_cu_tenta_sexuala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Felul in care stam, pozitia umerilor, felul in care ne miscam picioarele, expresia ochilor si a sprancenelor spun multe despre cat de dominanti sau supusi ne simtim, si ca, chiar atunci cand incercam sa ne ascundem sentimentele, atitudinea noastra sexuala este tradata de ochi si de gura. Felul in care zambim- si muschii faciali pe care ii folosim- tradeaza daca suntem cu adevarat fericiti sau daca ne prefacem. Acestea sunt Gesturi, iar ele nu se rezuma doar la conversatii. Oriunde ne-am afla, orice am face, Gesturile sunt indicii importante ale starii noastre de spirit. Indicatorii comportamentali joaca un rol foarte important cand se face curte. De fapt, fara ei nu ar exista iubirea sau curtarea iar sexul, in forma in care exista astazi, ar inceta sa mai existe. Importanta indicatorilor comportamentali consta in faptul ca iubirea si sexul iubirea necesita un schimb de semnale semnale ale tendintelor sexuale, disponibilitatii, accesibilitatii si compatribilitatii. Chiar daca nu intentionam sa facem acest lucru, trimitem si primim constant mesaje cu caracter sexual. In timp ce alte persone ne evalueaza si decid cat de sexy, de atragatori, de entuziasti sau de disperati suntem, noi luam aceleasi decizii in locul lor. Din acest punct de vedere indicatorii sexuali sunt ca niste granule de polen desi nu sunt mereu vizibili, se afla peste tot. Deductiile cu caracter sexual pe care le fac oamenii, unii despre altii se bazeaza, printre altele pe caracteristici sexuale secundare. Psihologii folosesc acest termen pentru a face diferenta intre caracteristicile sexuale primare ale barbatilor si femeilor si caracteristicile care nu au rol de procreere. Atributele pe care le cauta femeile si barbatii la parteneri sunt totusi foarte susceptibile la influenta culturii, modei si circumstantelor. Atributele fizice pe care barbatii din societatea noastra le considera atragatoare la o femeie sunt deseori foarte diferite de cele care maresc pulsul barbatilor in alte parti ale lumii. Faptul ca unii barbati prefera femeile cu pieptul plat sau femeile cu raport bust/sold ridicat arata ca ei folosesc criterii alternative in alegerea partenerului. David Buss, a realizat o cercetare socioculturala de proportii incercand sa determine ce cauta barbatii si femeile la parteneri. El arata ca o regula universala este ca barbatii prefera o femeie tanara cu forme bine conturate si o piele neteda fara pata. Femeile, pe de alta parte, acorda o importanta mai mare averii barbatului si capacitatii sale de a le oferii siguranta materiala. Criteriile divergente folosite de barbati si femei reflecta motivatiilor diferite in jocul iubirii barbatul are nevoie de o partenera care ii poate oferi multi copii sanatosi si care este suficient de puternica pentru a-i ingrijii, in timp ce femeia se pare ca are nevoie de un barbat care sa ii poata oferi siguranta materiala si sa o protejeze pe ea si pe copii. Din punct de vedere evolutiv totul este foarte logic. Totusi nu se tine]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Deficienta De Auz</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-deficienta_de_auz.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Deficienta de auz face parte din categoria deficientelor senzoriale. Preocupari pentru deficientii de auz au existat inca de pe vremea lui Aristotel, care vorbeste despre acestia in lucrarea sa Despre simturile celor care simt. Codicele lui Iustinian contine reflectata atitudinea societatii fata de deficientii de auz si despre drepturile pe care acestia le aveau. In secolul al XVI-lea, medicul, filosoful si matematicianul Girolamo Cardano scrie despre instructia si educatia surdomutilor, bazate pe demutizare si comunicare verbala. Spaniolul Pedro Ponce de Leon este primul care a folosit limbajul oral ca forma a demutizarii. Au existat de-a lungul timpului diferite pozitii fata de metoda folosita pentru invatarea limbii de catre deficientii de auz. Dintre acestea, au fost structurate trei metode principale: metode combinate, care utilizeaza si mijloace auxiliare: dactilemele, labiolectura si mimico-gesticulatia. In functie de zona de dezvoltare a metodelor, sunt cunoscute metodele: italiana, franceza, germana, austriaca, belgiana, romana. In tara noastra au existat preocupari fata de deficientii de auz de peste 100 de ani. In 1863 se infiinteaza o scoala pe langa locuinta Dr. Carol Davila, care devine apoi o sectie a azilului Elena Doamna, ulterior, o sectie a Institutului pentru surdomuti de le Focsani (1865). Inca din 1924 se stipuleaza in Legea Invatamantului ca in unele scoli vor functiona clase speciale pentru handicapati. La noi in tara functioneaza in prezent gradinite, scoli generale, profesionale si tehnice pentru deficientii de auz. Datele statistice estimeaza ca la varsta copilariei exista 1 la mia de locuitori, iar odata cu inaintarea in varsta incidenta cazurilor creste, astfel ca la maturitate, procentul este de peste 10 % iar la adultii de varsta a treia, de peste 50%. Termenii folositi pentru desemnarea persoanelor cu deficiente de auz sunt: surdo-mut, surdo-vorbitor, surd, deficient de auz, disfunctional auditiv, hipoacuzie, handicapat de auz, asurzit. Hipoacuzicul este deficientul de auz cu resturi de auz, iar surditatea totala se numeste cofoza. Etiologia si clasificarea tulburarilor de auz Surditatile ereditare, produse prin lezarea celulelor senzoriale, a canalului cohlear, prin atrofia nervului cohlear sau transmise genetic de la unul dintre parinti. Surditatile dobandite pot fi de mai multe feluri: a) prenatale cauzate de maladii infectioase ale gravidei, virusi ai rubeolei, oreionului, pojarului, hepatitei, hipotiroidism, diabet, infectii bacteriene (tuberculoza, sifilis), medicamente tranchilizante (morfina, cocaina, heroina, marihuana); iradierea mamei cu raze X in timpul sarcinii, alcoolismul, incompatibilitatea sangvina intre mama si fetus. b) surditatile neonatale (perinatale), produse prin leziuni anatomo-patologice in timpul nasterii, hemoragii meningiene, incompatibilitatea sangvina, anoxia (asfixia albastra- neoxigenarea fetusului in timpul travaliului, din cauza cordonului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Definitia Inteligentei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-definitia_inteligentei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inteligenta este capacitatea creierului de a intelege usor si repede probleme noi si cu totul nefamiliare. Daca niste oameni care nu stiu nimic despre o anumita activitate (spre exemplu: pescuit) incep deodata sa o practice, fara sa primeasca sfaturi sau indicatii de la alte persoane, atunci cel mai inteligent dintre ei va pricepe mai repede decit ceilalti ceea ce e de priceput in acest domeniu (locatia cea mai avantajoasa, momeala potrivita pentru fiecare tip de peste etc. ) Cind unui matematician i se cere sa rezolve probleme de matematica nu ii este testata inteligenta, intrucit matematica nu reprezinta pentru el un domeniu nou si nefamiliar. a) predare. Inteligenta nu se confunda cu cunoasterea. In materie de inteligenta invatatura preluata de la alte persoane (educatia parintilor, materia predata in scoli, metode invatate de la prieteni etc. ) nu are nici o relevanta, ci doar aceea deprinsa prin ratiune proprie, descoperirile pe care intelectul le face de unul singur. Este posibil, de exemplu, ca un om sa detina inca de la cinsprezece ani anumite cunostinte, pe care altul le afla abia la douazeci si cinci, si in acelasi timp, acesta din urma sa fie mai inteligent, pentru motivul simplu ca primului i-au fost explicate (a avut cine sa-l indrume), pe cind al doilea si-a dat seama de ele singur, a facut descoperiri. Omul nu are nevoie de inteligenta pentru a i se explica, ci doar pentru a-si da seama singur, iar materia predata in scoli va contribui la dezvoltarea inteligentei doar in masura in care il inspira si il pune pe ginduri pe cel ce o receptioneaza. b) experienta anterioara. Caracteristica inteligentei fiind aceea ca invata din experienta anterioara, rezulta ca solutia la o anumita problema este inteleasa o singura data in viata: prima data; ulterior creierul nu face decit sa aplice pentru toate problemele identice sau asemanatoare metoda deja stiuta. Cei care au rezolvat ei insisi o problema in trecut sau li s-a predat de catre altii metoda ei de rezolvare, nu mai au nici o dificultate in a rezolva probleme identice sau asemanatoare. O problema practica sau teoretica solicita inteligenta doar atunci cind este cu totul noua si nu seamana cu nimic din experienta anterioara (in materie de inteligenta nu exista antrenament, pregatire). In viata de zi cu zi, in majoritatea situatiilor in care ni se cere sa rezolvam probleme, aplicam cunoasterea (solutii deja stiute) si nu inteligenta (rezolvari pe loc si spontane). Perioada indelungata de gindire face si ea ca o problema sa devina, treptat, familiara. Tocmai din acest motiv la testele de evaluare a inteligentei subiectilor li se impune o limita de timp atunci cind sint lasati sa zaboveasca oricit linga intrebari, vor gasi solutia, dar in acest caz testul nu mai are relevanta cu privire la inteligenta lor. (Totusi, aceasta nu inseamna ca subiectul trebuie zorit, incit sa nu aiba timp sa se gindeasca bine; el trebuie sa gindeasca repede, dar nu in graba, de aceea limita de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Delicventa Juvenila - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-delicventa_juvenila_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Delicventa juvenila este o forma a comportamentului deviant. La nivelul cunostintei comune, comportamentul deviant rezida in formele de conduita aflate in discordanta cu valorile si normele unui anumit sistem socio-uman. Delicventa formeaza una din speciile fenomenului de devianta cu mari implicatii pentru individ si colectivitate. Dreptul penal da o definitie clara actului delincvential (infractiuni) punand accent pe caracterul socialmente periculos al faptei si pe vinovatie in savarsirea ei. Infractiunea este o fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si incriminata de legea penala. Raportarea la norme reprezinta mai mult un criteriu de clasare, intrucat nu expliciteaza cauzele comportamentului deviant, ci doar il discrimineaza de comportamentul normal, socialmente acceptabil. Mentionam faptul ca punctul de vedere juridic si cel psihosocial in aprecierea deviantei sociale, inclusiv a fenomenului delincvential, nu se suprapun intocmai. Mira y Lopez (1959) arata ca intre conceptia juristului si conceptia psihologului exista de multe ori aceeasi diferenta de criterii pe care o intalnim intre familia unui bolnav si medic. Din punct de vedere al psihologului, solutia adoptata de un delincvent, prin caracterul sau dissocial sau antisocial, reprezinta doar un epilog, pregatit de mult, fiind un rezultatul perturbarii sau al rasturnarii raporturilor obisnuite, socialmente acceptabile, dintre individ si colectivitatea in sanul careia traieste. Pentru a intelege si a explica un delict inseamna ai determina valoarea necunoscutelor ecuattiei responsabile de conduita individului in situatia delictuasa. Sub aspect sociopsihologic, factorul comun al delincventilor este ca subiectii din aceasta categorie dau dovada de nonconformare la modul social, au un comportament deviant de la normele socio-morale, in sensul ca isi realizeaza unele scopuri si aspiratii pe cai sociale neacceptabile. Punctul de vedere juridic trebuie completat cu punctul de vedere psihosocial, deoarece el permite nu numai o intelegere mai aprofundata a delincventei, ci permite o mai adecvata tratare a delincventilor pentru a facilita reinsertia lor sociala, precum si o actiune mai sistematica, multi si interdisciplinara, in directia prevenirii recidivelor si, in directia profilaxiei deviantei sociale. A introduce punctul de vedere psihologic alaturi de cel social, etic, pedagogic, juridic, medico-psihiatric inseamna a studia in toata complexitatea sa acestui tip de comportament deviant. Punctul de vedere psihologic are in vedere omul concret, al carui comportament este determinat de modul in care el exista si actioneaza in mediul ambiant fizic si social, de modul cum el cugeta asupra acestui mediu si-l evalueaza, precum si de mediul cum omul percepe si se evalueaza pe sine in raport cu altii si cu mediul sau. Abordarea stiintifica a delincventei juvenile trebuie facuta de pe pozitiile determinismului probabilist aplicat in psihologie, conform caruia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Demonstrarea Influentei Negative A Memorarii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-demonstrarea_influentei_negative_a_memorarii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Demonstrarea influentei negative a memorarii unui material asupra reproducerii altui material, de acelasi fel, memorat anterior Memoria ocupa un loc deosebit de trainic si sigur in ansamblul psihologiei. In sistemul psihic, memoria ocupa un loc esential, evaluat de Secenov ca piatra unghiulara, intrucat fara memorie nu este posibila edificarea proceselor superioare, a constiintei si personalitatii. Este ansamblul de procese psihice prin care se acumuleaza si se reactualizeaza selectiv experienta umana. Este o functie de conservare a informatiilor acumulate in trecut si in acelasi timp de reflectare a trecutului. Unele definitii insista asupra actului reflectarii experientei. In acest caz, se pune insa accentul pe momentul terminal al proceselor de memorie. Global memoria este definita ca proces de intiparire, conservare si reactualizare prin recunoastere si reproducere a informatiilor. Memoria beneficiaza de rezultatele tuturor celorlalte procese psihice si este implicata in toate celelalte procese. Reprezentand un rezervor, mereu primenit si inbogatit al vietii spirituale, memoria se alimenteaza atat din sfera experientelor externe cat si din sfeera experientelor launtrice. Rostul ei este legat de conservarea fidela a tuturor experientelor si de utilizarea operativa a acestora in cunoastere si in actiuni practice. Fiind la baza gandirii si imaginatiei, unii ganditori au fost inclinati sa reduca aceste ultime procese la forme active de memorie. In genere a existat tendinta, marcata inca de la Platon si Aristotel, de a se face o deosebire intre memoria pasiva a trupului, si memoria activa a spiritului, intre urmele trecutului si evocarea in prezent a trecutului. In acest sens se facea deosebirea intre mnezis si anamnezis. Strategia definitorie a memoriei ramane insa cea a cuprinderii si redarii exacte a unor fapte obiective sau personale, fie ca acceptam sau nu teza despre existenta unei memorii istorice, cuprinzand evenimentele la care au participat si altii, si teza despre o memorie a eului, despre evenimente personale si intime. Distinctia dintre memoria corpului si cea a spiritului a fost pusa de catre Bergson la baza sistemului sau subiectivist. Dupa el, orice perceptie este ambigua intrucat se dedubleaza mereu intr-un flux care cade catre trecut si altul care se avanta catre viitor. Integralitatea prezentului apare ca perceptie si amintire. Este ceva care tine de trecut, dupa forma si de prezent dupa materie, dupa Bergson o amintire a prezentului. Astazi stim foarte bine ca este vorba de o investire a experientei, a modelelor in decodificarea faptelor actuale. Bergson socoteste insa ca deprinderile tin de corp, care inmagazineaza dispozitive motorii, iar imaginile, care s-ar imprima dintr-o data in memorie, apar ca momente ale duratei spirituale. Adevarata memorie, sustine Bergson, este aceea care se opune deprinderilor si este, in fondul sau, independenta si imateriala. Considerand amintirile stari]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Depresia Episodica Si Depresia Acuta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-depresia_episodica_si_depresia_acuta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Depresia este o tulburare a starii afective, care declanseaza stari de tristete, de suparare, de subapreciere a propriei persoane chiar si a unei stari de pierdere a sperantei a propriilor puteri pentru o perioada de timp destul de indelungata. Depresia se manifesta pe o perioada mai lunga de timp fata de simplele stari de tristete, de suparare, de pierdere a propriei energii, iar aceasta poate sa-ti schimbe complet viata, avand un impact negativ asupra bucuria vietii tale. Depresia influenteaza complet tot modul de viata, iti schimba gandirile, fortele psihice si fizice, capacitatea de a munci scade, ii poate influenta chiar si pe cei apropiati tie, familia si prietenii. Depresia nu are aceasi influente asupra tuturor oamenilor, iar reactioneaza diferit la fiecare om in parte. La unele persoane poate dupa o perioada destul de lunga, la altii poate fi trecatoare in cateva zile. Persoanele care au depresie o perioada scurta de timp, o zi sau doua, pot trece foarte usor peste si isi pot continua foarte usor viata personala si profesionala, fara ca ele sa fie afectate. Dar chiar daca despresia se intinde pe o perioada scurta de timp, ea trebuie sa fie tratata cu medicamente si sa fie tinuta sub observatie deoarece exista riscul care sa devina din ce in ce mai agresiva si sa inceapa sa-ti afecteze sanatatea. In cazul depresiilor severe, persoanele isi pot pierde capacitatea de a mai comunica cu lumea din jur, nu mai pot face activitatile zilnice pe care le faceau inainte, chiar ajung sa se sinucida. Asadar in aceste cazuri este urgent ca persoana respectiva sa primeasca tratament din partea unui medic specialist pentru ca starea lui de sanatate sa nu se agraveze din ce in ce mai mult si sa il ajute sa isi revina. De multe ori persoanele care sufera de depresie nu vor sa primeasca ajutor din partea nimanui, sunt refractare la tot ce inseamna ajutor deoarece ele considera ca acest lucru va dovedi ca sunt niste persoane slabe, care nu pot avea grija singure de ele si considera ca pot sa isi rezolve problema si pot sa se ajute singura prin propriile lor forte fizice si psihice. In ziua de azi, dupa multe studii facute de catre diferiti cercetatori, se stie ca depresia este o afectiune medicala, si ca are atat o baza biologica cat si o cauza chimica. Tratamentele care exista in ziua de azi sunt foarte sigure si rezolva chiar si cazurile severe de depresie. Au existat multe cercetari si multe discutii a carui subiect erau motivele din cauza caror apar starile de depresie fie ele usoare sau depresii severe. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca depresia de declanseaza datorita mai multor factorii cum ar fi: predispozitia genetica, evenimente din viata stresante, afectiuni medicale, administrarea medicamentelor sau alti substante chimice care pot declansa un dezechilibru al creierului. oboseala menopauza diferite medicamente dezechilibre chimice (dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului, sau nivelul scazut din corp al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Deprinderile Motrice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-deprinderile_motrice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: A. Demeter defineste deprinderile motrice ca fiind reflexe conditionate cu un grad mai redus de stabilitate bazate pe repetarea interactiunilor dintre reactiile chinestezice, vizuale, auditive etc. care sosesc concomitent la nivelul zonelor corticale somatosenzitive, auditive, vizuale. Prin aceasta definitie subliniaza substratul fiziologic al deprinderilor de miscare. M. Epuran subliniaza calitatea superioara a deprinderilor motrice ca mijloace de comportament uman in raport cu diferite trebuinte sociometrice. Acesta considera ca deprinderile motrice sunt caracteristice sau componente ale actelor invatate care prin exersare dobandesc indici superiori de executie (coordonare, precizie, viteza, plasticitate, automatism). O definire completa ar trebui sa cuprinda substratul fiziologic (reflexe conditionate, miscari voluntare), substratul psihologic (motivarea in raport cu anumite trebuinte), pedagogic (invatarea deprinderilor intr-un proces pedagogic) si cel metodic (dobandirea lor prin exersare potrivit unui model elaborat pe baza necesitatilor sociomotrice). Subliniindu-se substratul fiziologic, psihologic si metodic trebuie accentuat caracterul dobandirii lor prin invatare, situatie in care deprinderile motrice de baza devin mijloace de comportament uman cu ajutorul carora omul realizeaza econimic si cu randament crescut acele trebuinte sociale cu fond motric care se repeta relativ constant, dar si sarcinile care nu au mai fost incercate pana atunci. unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, altele in cadrul procesului instructiv educativ. Tot in acest proces se pot corecta unele deprinderi motrice insusite gresit si se consolideaza cele insusite corect; sunt forme concrete de activitate motrica, carea au la baza stereotipuri dinamice, realizate prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Aceste legaturi sunt cu atat mai sigure cu cat sunt repetate mai mult, iar varsta subiectilor este mai mica; exercitiul fizic repetat in mod sistematic si continuu este principalul excitant care contribuie la formarea legaturilor temporale, a reflexelor conditionate. Pentru formarea deprinderilor acest excitant trebuie sa transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu aceeasi intensitate; prin exersare pot ajunge in faza de automatizare. In aceasta faza controlul scoartei cerebrale asupra efectuarii deprinderilor motrice se pastreaza, dar atentia este indreptata asupra modificarilor intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice si nu asupra succesiunii lantului de miscari specifice deprinderii respective; in faza superioara de maiestrie motrica, pe baza interactiunii analizatorilor cu gandirea se ajunge la formarea unor senzatii complexe specifice unor ramuri de sport ca: simtul mingii, simtul portii, simtul apei, simtul rachetei, simtul zapezii etc. se perfectioneaza treptat si neuniform, adica progresele sunt din ce in ce mai mici cu cat ne aflam]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Limbaj Si Afazie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-despre_limbaj_si_afazie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Limbajul este un fenomen deosebit de complex care a preocupat de multa vreme pe oamenii de stiinta din cele mai variate domenii. Fiind prin natura sa un proces prin excelenta psihologic, limbajul este in primul rand obiectul de cercetare al psihologiei. Constituind una din manifestarile esentiale ale viatii psihice ale omului, limbajul este totodata una din trasaturile sale caracteristice, distinctive, in raport cu celelalte vietuitoare. Omul este singura fiinta vorbitoare. Fara limbaj nu poate fi conceputa nici existenta omului ca fiinta sociala, nici existenta societatii insasi. In procesul comunicarii, oamenii folosesc variate mijloace de comunicare, dintre care sunt neverbale (actiuni concrete cu obiectele, gesturile si mimica), iar altele verbale (sonore, grafice). Mijloacele verbale (si in primul rand cele sonore) au dobandit un rol fundamental in comunicarea interumana. Ansamblul mijloacelor verbale de comunicare constituie fenomenul limba care este prezent numai in societatea umana. Limbajul este o forma specifica de activitate umana prin care se realizeaza comunicarea dintre oameni. Nu orice proces de comunicare intre oameni poate fi considerat limbaj in sensul propriu al cuvantului. In acceptia sa stricta, termenul de limbaj se refera la comunicarea verbala. In terminologia stiintifica, acest termen desemneaza capacitatea cu care este inzestrata orice fiinta umana normala, constituita de a invata si de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne verbale pentru a comunica cu semenii sai, de a-si reprezenta lumea. In conceptia lui Jacques Piaget (1946) fiinta umana este inzestrata cu puternice capacitati functionale ce fac posibila emergenta unei functii simbolice generale, din care limbajul nu ar fi decat un aspect. Limabajul este o activitate umana de comunicare prin intermediul limbii. Dar natura limbajului, respectiv a limbii, nu poate fi elucidata fara sa se precizeze care este continutul comunicarii verbale. Desi limbajul se afla in relatii stranse cu toate procesele si insusirile psihice ale omului, inclusiv cu cele mai simple (senzatiile si perceptiile), totusi cercetarile psihologice au stabilit de multa vreme ca principalul continut al comunicarii verbale il formeaza gandirea. Tulburari ale limbajului (afazia) oral sau scris ca urmare a unor leziuni a emisferei cerebrale dominante Laturizarea caracteristica anatomofunctionala rezultand din asimetria celor doua emisfere cerebrale, numita si dominnta cerebrala sau specializare emisferica desi asimetrica a fost gasita in regini ale diencefaluilui si mezencefalului. Punerea in legatura a unei tulburari a limbajului fara tulburarea comprehensiunii, cu o leziune care afecteaza la baza celei de-a treia circumvolutiuni frontale, apoi punerea in legatura a unei tulburari ale comprehensiunii fara tulburari circulatorii, cu o leziune catre partea posterioara a primei circumvolutiuni temporale, urma sa conduca la o concetie asociationosta a diferitelor forme de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dezvoltarea Abilitatilor Sociale Ale Copiilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-dezvoltarea_abilitatilor_sociale_ale_copiilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Abilitatea sociala este definita drept capacitatea de a initia si intretine relatii personale, de a fi acceptati si de a ne integra in grupuri, de a actiona eficient ca membri ai unei echipe, de a influenta atitudinea, parerile si comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, in unele cazuri organizatii intregi si de a preveni aparitia conflictelor, sau, in cazul in care au loc, de a le dirija corespunzator. Cuprinde trei elemente principale: Exemple de abilitati sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta o retea de suport social. Studiile occidentale includ in cadrul abilitatilor sociale si managementul emotiilor, empatia, rezolvarea conflictelor si deprinderile privind intimitatea. Prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare interpersonala putem preveni scaderea performantelor scolare, problemele emotionale si de comportament, dificultatile de adaptare sociala. Necesitatea exersarii deprinderilor sociale ale copiilor este indicata si de sondajele efectuate asupra unui numar mare de parinti si profesori care indica tendinta mondiala a generatiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emotionale decat in trecut: sunt mai singuri si mai deprimati, mai furiosi si mai nestapaniti, mai emotivi si mai inclinati sa se ingrijoreze din orice, mai impulsivi si mai agresivi. Remediul consta in felul in care ii pregatim pe tineri pentru viata. Copilaria si adolescenta sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emotionale esentiale care ne vor domina intreaga existenta. Emotiile sunt puse astfel in centrul aptitudinilor necesare pentru viata. 2. Deficitul abilitatilor sociale la copiii cu deficiente Unii autori arata ca dificultatile de relationare ale adultilor si copiilor cu deficienta intelectuala se datoreaza catorva factori: dificultatile de percepere si intelegere a expresiilor faciale si a elementelor paraverbale ale comunicarii, tulburarile de limbaj si dificultatile de initiere si sustinere a unei conversatii, lipsa constientizarii limbajului nonverbal si a spatiului personal optim pentru comunicarea in diverse situatii. Se pare ca exista o stransa corelatie intre severitatea deficientei intelectuale si abilitatile de a comunica si de a intretine relatii adecvate cu ceilalti. Cercetatorii au aratat ca persoanele cu deficienta severa stabilesc relatii, mai ales, cu persoane fara deficienta care le pot intelege modalitatile de comunicare. Exista chiar situatii in care un alt adult care nu cunaste copilul cu deficienta nu poate intelege ce comunica acesta. Slaba relationare sociala a copiilor cu dizabilitati poate fi explicata si prin faptul ca ei sunt privati de sanse reale de a intalni alti oameni, iar atunci cand au aceasta ocazie nu pot profita de ea decat au sprijinul necesar din partea altor persoane. Acest lucru este foarte evident in cazul copiilor cu deficiente care traiesc intr-un mediu institutionalizat, ele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dezvoltarea Psihica A Copiilor Din Casele De Copii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-dezvoltarea_psihica_a_copiilor_din_casele_de_copii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Casele de copii ocupa un loc deosebit in sistemul educatiei sociale a copiilor de varsta prescolara. Aceste institutii reabilitare de insanatosire educare au menirea de ai inlocui copiilor familia, de a crea conditii in care copilul, lipsit de atentia si dragostea mamei s-ar dezvolta normal, corespunzator varstei. Aceasta lucrare, dedicata analizei particularitatilor dezvoltarii psihice a copiilor orfani, reflecta problemele principale a dezvoltarii copiilor in institutiile specializate, atitudinea statului fata de ei, precum si diferentele si specificul privind instruirea si educarea acestor copii, depistarea precoce a deficientilor in dezvoltare si multe alte probleme, ai caror rezolvare depinde de mediul familial (in cazul unei adoptii) sau social in care nimereste copilul, competenta specialistilor care lucreaza cu copiii. Cere a fi subliniat faptul ca copiii orfani, in ceea ce priveste dezvoltarea lor psihica, difera mult de semenii sai, care sunt educati in cadrul familiei, tempoul dezvoltarii lor este incetinit. Dezvoltarea si sanatatea lor se caracterizeaza printr-un sir de particularitati calitative negative, care se observa pe parcursul tuturor perioadelor copilariei incepand cu varsta prescolara mica la adolescenta. Copilul, care este educat si crescut in afara familiei, pe parcursul tuturor perioadelor de dezvoltare a societatii a constituit un fenomen negativ  si nenatural. Unii copii devin orfani in urma decesului parintilor, altii sunt orfani, avand parinti degradati, alcoolizati cei, care sunt privati de drepturile parintesti de catre lege. Anume aceasta categorie de parinti se intalneste in majoritatea cazurilor copiilor institutionalizati (circa 80% de copii orfani din cei 13662 din republica / datele anului 1995/). Majoritatea lor raman uitati chiar si de rudele apropiate, si astfel sunt privati de posibilitatea de a iesi dincolo de portile orfelinatului. In Casele de copii sunt institutionalizati copiii, care de la nastere au fost plasati in leagane, cei din familiile problematice si copiii abandonati. Ca urmare, in aceste  institutii pentru copii prescolari si scolari se desfasoara o munca educativa care incearca sa le ofere copiilor  un climat asemanator celui din familie si sa organizeze procesul instructiv educativ asemanator cu cel din gradinitele si scolile de masa. Aceasta presupune sarcini deosebit de complicate, tinand seama, mai ales de complexele de frustrare si alte tulburari psihice generate de lipsa caldurii materne la varste foarte mici, de atmosfera de insecuritate la care au fost supusi, si care cu oricate eforturi, nu pot fi niciodata, pe deplin, compensate. In rezultatul cercetarilor psihologice a prescolarilor si scolarilor mici (Dubrovina I. ), care se educa in casele de copii, au fost evidentiate dereglari specifice in dezvoltarea sferelor intelectuala si motivationala. Ele se manifesta prin retinere (sau lipsa) a dezvoltarii la copii a gandirii abstracte, care cere elaborarea unui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dezvoltarea Psihologica A Anteprescolarului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-dezvoltarea_psihologica_a_anteprescolarului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intre 1 si 3 ani, deosebit de mult se imbogateste planul senzorial perceptiv. Perceptiile auditive cunosc treptat o specializare si o anumita finete, dobandind functii psihologice mai ample. Numeroase tipuri de fenomene sonore devin obiect al perceptiei. Muzica incepe sa determine la copii reactii pozitive sau atentie incordata, mai ales dupa varsta de un an si jumatate, ceea ce demonstreaza ca incepe sa se dezvolte sensibilitatea muzicala. La doi ani, copilul este sensibil la ritm; poate chiar sa danseze la auzul de melodii ritmate. Dezvoltarea analizatorului auditiv e implicata si in diferentierea cuvintelor, a modului cum sunt pronuntate. Progresele sensibilitatii in aceasta directie maresc baza perceptiva de intelegere a limbajului. Se formeaza treptat auzul fonematic. Se dezvolta totodata, perceptiile vizuale. Dupa 1 an, spre 1 an si 6 luni, se manifesta interesul pentru figuri colorate din reviste, ziare etc. Spre 2 ani, interesul ramane viu si atunci cand pozele sau figurile nu sunt colorate. La 3 ani, pe copil il intereseaza cartile cu ilustratii. El are preferinte pentru ilustratiile clare si simple, cu putine detalii si expresive. Obiectele indepartate, precum si cele mici le percepe mai greu, ceea ce se datoreaza dezvoltarii inca nesatisfacatoare a capacitatilor de acomodare a cristalinului. De fapt, recunoasterea obiectelor de la distanta, perceperea lor clara, presupune o anumita experienta perceptiva de care anteprescolarul nu dispune inca. Perceptiile si senzatiile gustative si olfactive se dezvolta si ele. Anteprescolarul mai obisnuieste sa duca lucrurile la gura. In general, gusturile sale se diferentiaza; el incepe sa aiba preferinte pentru alimente de o anumita culoare, sau o satietate gustativa si olfactiva care determina reactii negative. La 1 an si 6 luni 2 ani si jumatate, multi copii refuza grisul cu lapte, de care s-au plictisit. O deosebita dezvoltare au intre 1 si 3 ani perceptiile tactile. Mai ales dupa formarea capacitatii de deplasare independenta si de folosire a cuvantului, tactul furnizeaza si creeaza, impreuna cu vazul, conditii de percepere a spatiului haptic, concret, direct, nemijlocit. Inca la 15 luni este evident faptul ca, atunci cand arunca obiecte sau le scapa din maini, copilul prezinta o mare mobilitate in urmarirea vizuala a traiectoriei pe care o descrie caderea obiectului. Tot in aceasta perioada se constituie si alte caracteristici structurale ale perceptiei. Datorita implicatiei tactile, vizuale si kinestezice in perceptie, copilul anteprescolar diferentiaza mai bine si mai clar dimensiunile obiectelor. Desi progresul in aceasta privinta este lent, totusi, in legatura cu anumite situatii care au fost fixate puternic, in special prin experienta tactila si vorbire, copilul incepe sa foloseasca criterii de diferentiere, categoriile de,, mare si,, mic. Jocul de manuire a obiectelor contribuie la dezvoltarea acestui gen de aprecieri. Este adevarat ca obiectele indepartate sunt inca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>De Ce Nu Pot Gasi Persoana Potrivita</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-de_ce_nu_pot_gasi_persoana_potrivita.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nota: Text preluat si tradus din cartea: Cum sa gasesti o relatie stabila, de Richard Gosse (1991). Textul se refera la realitatile din SUA. Sunt milioane de oameni singuri si descurajati in aceasta tara. Barbati sau femei, refrenul este acelasi: Unde sunt femeile singure? , Unde sunt barbatii singuri? . Ambele sexe par la fel de convinse ca exista o uriasa criza in materie de singles de sex opus. In mod evident, nu pot avea dreptate ambele parti. Realitatea este ca sunt peste 64 de milioane de singles peste 18 ani pe tot cuprinsul Statelor Unite. In momentul in care cititi aceste randuri, miloane de barbati si femei spera sa intalneasca pe cineva pentru o relatie stabila, bazata pe iubire. Atunci de ce este asa de dificil sa intalnesti persoana potrivita? O explicatie sociologica vehiculata in prezent ne spune ca traim intr-o societate urbanizata si impersonala, care ne face sa ne simtim izolati unii fata de ceilalti. In zilele bune era usor sa intalnesti oameni. Cei mai multi locuiau in orase mici, unde fiecare cunostea pe fiecare, toti mergeau la aceleasi scoli, locuri de joaca, biserici sau petreceri. Chiar si in orasele mari era usor sa intalnesti oameni, deoarece cu totii faceau parte dintr-un acelasi cartier. Oamenii se cunosteau si se salutau pe strada. Ei de obicei se indragosteau, se casatoreau si cresteau copiii in aceeasi zona sau localitate. In zilele noastre simtul vecinatatii al apartenentei la o zona aproape ca a disparut. Un studiu facut intr-o zona din sudul orasului Chicago a aratat ca cei ce locuiau acolo au mai degraba prieteni intr-o alta zona a orasului decat in cea in care locuiesc. Aproape jumatate nu au deloc prieteni in zona in care locuiesc! Autorii studiului au concluzionat ca respectiva zona este de fapt un simplu dormitor pentru cei care locuiesc acolo. Izolarea sociala este in mod cert un raspuns plauzibil la intrebarea de ce e asa de greu sa intalnesti oameni, dar nu poate sa justifice problema care pare a fi esentiala de ce oamenii sunt atat de selectivi. Nathaniel Branden, in cartea Psihologia Iubirii, spune ca iubirea romantica a fost un ideal foarte rar in lume, ca si in Statele Unite, pana acum cateva zeci de ani. Oamenii nu se casatoreau din dragoste, ci mai degraba doar pentru a avea copii sau din motive economice. Divortul era un pacat capital, iar cei care divortau erau priviti ca niste oameni imorali, un pericol pentru societatea acelor vremuri. Femeia trebuia sa ramana cu barbatul ei indiferent de problemele pe care le avea cu el batai, alcoolism sau daca era impotent. Un barbat care isi lasa sotia pentru o femeie mai tanara era privit cu dispret si era pedepsit sever prin legile care reglementau pensiile alimentare. Americanii de astazi privesc casatoria ca un mod de a fi fericiti, nu ca un scop in sine. Stiind prea bine statisticile legate de divorturi, ei sunt mult mai selectivi in privinta persoanei cu care se vor casatori. Ei asteapta sa gaseasca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diagnosticarea Si Clasificarea Tulburarilor De Limbaj</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-diagnosticarea_si_clasificarea_tulburarilor_de_limbaj.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 3. 2 Corectarea Introducere La varsta prescolara si scolara mica, limbajul capata noi valente ce ii permite copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa acumuleze informatii, sa insuseasca experienta sociala. Cu ajutorul limbajului se formeaza si se organizeaza sisteme in care sunt integrate cunostintele, ceea ce contribuie si la formarea personalitatii colului. Copii cu tulburari de limbaj au aceeasi necesitate de baza in crestere si dezvoltare, dar totodata au si anumite necesitati particulare specifice, individualizate. Actualitatea cercetarii principalelor tulburari de limbaj este fundamentata si de faptul ca de la 9 % pana la 30 % din copii de varsta prescolara si scolara mica sunt marcati de nedezvoltarea vorbirii. [8] Cercetarile tulburarilor de limbaj sunt necesare nu numai pentru prevenirea acestor tulburari, dar si pentru adoptarea unei metodologii stiintifice in stabilirea diagnosticului diferentiat si modalitati de corectare. O deosebita importanta in acest scop o are studierea si elaborarea unei clasificari a tulburarilor de limbaj care sa oglindeasca toate varietatile, aspectele semnificative ale acestora. In decursul istoriei dezvoltarii logopediei cercetatorii tindeau catre o astfel de clasificare, dar si in timpul de fata problema clasificarii ramane a fi una din actualele probleme nu numai a logopediei, dar si a altor disciplini stiintifice care se preocupa de dereglarile activitatii verbale. Complexitatea clasificarii tulburarilor de limbaj e conditionala de un sir de cauze, cea mai importanta fiind studiere insuficienta a mecanismelor vorbirii, la fel si necoincidenta parerilor expuse de diferiti autori privitor la principiile pe baza carora trebuie sa fie expusa clasificarea. Necesitatea de a elabora o astfel de clasificare a tulburarilor de limbaj a stimulat cercetarile a mai multor savanti ca: M. Hvattev, R. Levina, L. Volcova, C. Paunescu, E. Verza s. a. Capitolul I. Caracteristica limbajului si aspectele clasificarii patologiei lui Limbajul si dezvoltarea lui in ontogeneza Limbajul uman constituie unul dintre cele mai complexe fenomene psihosociale. El reprezinta actul fundamental de legitimare a omului si de situare a sa pe scara evolutiei si progresului materiei vii. Limbajul reprezinta functia de exprimare si de comunicare a gandirii prin utilizarea de semne, care au o valoare identica pentru toti indivizii din aceeasi specie, in limitele unei arii determinate. Iar vorbirea la randul ei este utilizarea limbajului articulat in comunicare. Limbajul se realizeaza prin coordonarea unitara a unui complex de sisteme aferente si eferente, el este rezultatul activitatii organelor de coordonare, care receptioneaza din exteriorul organismului o serie de semnale linguale, le descifreaza continutul semantic si, pe baza acestora, elaboreaza semnale verbale inteligibile. Insusirea limbajului este o activitate care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diagnoza Si Prognoza In Psihopedagogia Speciala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-diagnoza_si_prognoza_in_psihopedagogia_speciala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Psihodiagnoza si prognoza au o serie de caracteristici specifice in psihopedagogia speciala, ca urmare a diferentelor psihoindividuale ale deficientilor de diferite categorii; Pe baza diagnozei si prognozei se construiesc programe recuperativ-compensatorii si se adopta o metodologie adecvata procesului instructiv-educativ; Calitatea adaptarii la mediu si socio-profesionala denota valoarea si eficienta acestor programe si metodologii si corectitudinea psihodiagnozei si prognozei. Psihodiagnoza are o valoare relativa, deoarece subiectul handicapat prezinta variatii notabile de la o perioada la alta, de la o varsta la alta, ca urmare atat a acumularilor prin programele recuperatorii, cat si dezvoltarii functiilor compensatorii ce se modifica in permanenta sub influenta educatiei si activitatii. Recuperarea si compensarea sunt deosebit de active pe toate palierele dezvoltarii la handicapatii de vedere, auz, psihomotori si de limbaj, dar exista perioada de stagnare la deficientii de intelect. Pentru a spori gradul de incredere in valoarea psihodiagnozei, examinarea reexaminarea se efectueaza la un interval de timp ca trebuie apreciat in raport cu capacitatea ce se masoara, cu ritmul achizitiilor subiectului. Functia de predictie ce transpare inca din actiunea de psihodiagnoza este limitata in timp, fapt ce presupune trecerea periodica a subiectului printr-o astfel de examinare. Conditii pentru o psihodiagnoza solida: a) diferentierea tulburarilor organice de cele functionale in producerea handicapului; b) stabilirea rolului factorilor sociali si familiali; c) depistarea factorilor etiologici; d) estimarea nivelului de handicapare; e) evaluarea prognozei, ca si a sanselor mai bune de influenta corectiva, prin stabilirea unui tip specific de metodologie compensativ-recuperativa. Prognoza se refera la dezvoltarea probabila a cazului si este cu atat mai valida, cu cat este mai corect diagnosticul diferential si etiologic. In defectologie, testele ce se folosesc cu scopul de diagnoza psihica pot fi intrebuintate cu rezultate semnificative si in cercetare si in procesul de invatare-dezvoltare a unor cunostinte, deprinderi. Prin recuperare se stimuleaza motivatia si trairile emotional-afective ce contribuie la crearea unor stari tensionale care sa mobilizeze, sa orienteze si sa stimuleze pulsiunile. Psihodiagnosticul trebuie sa puna in evidenta diferentele specifice ale persoanei testate, calitatile si minusurile prin care se remarca in raport cu ceilalti indivizi de aceeasi varsta sau de varste diferite. Pentru defectologie, testarea-evaluarea-diagnosticarea constituie triada prin care se releva competenta psihodiagnosticianului, de aici si predictia ce se impune a fi efectuata de acelasi specialist. Fidelitatea unui Q. I. tinde sa varieze invers proportional marimea sa. Instabilitatea este mai mare in unele sectoare de activitate decat in altele, de unde rezulta ca prognoza este semnificativ probabilistica. Si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diferenta Dintre Sexe In Perioada Pubertara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-diferenta_dintre_sexe_in_perioada_pubertara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie, mainile fiind mai lungi decat trunchiul, nasul disproportionat in raport cu fata, intreaga conformatie lasand impresia unei fiinte desirate. Se constata schimbari evidente la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate ale parintilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut de discernamant critic daca nu sunt intemeiate si necesare. Se mainfesta o schimbare in comportamentul copilului, ce ar avea urmatoarea explicatie: Pana in aceasta perioada cunostintele parintilor, in majoritatea cazurilor au fost suficiente pentru lamurirea diferitelor probleme din viata copilului, iar capacitatea intelectuala a acestuia era inca putin dezvoltata spre a-si da seama de unele insuficiente ale parintilor. Acum insa, venind in contact cu cunostinte variate si profunde, iar gandirea dezvoltandu-se la capacitatea realului, insuficientele parintesti nu mai trec neobservate. La aceasta varsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama in ce masura poate fi util colectivului. Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societatii, cu o inalta constiinta a datoriei, in orice domeniu ar activa (stiintific, literar, artistic, tehnic, etc. ). Pubertatea reprezinta perioada in care maturitatea fizica si sexuala este evidenta si se manifesta prin crestere rapida in inaltime si greutate si prin aparitia caracteristicilor sexuale primare si secundare, aceste schimbari se asociaza cu modificari importante in activitatea hormonilor. In pubertate sporeste nivelul hormonilor sexuali testosteronul si estrogenul, primul fiind hormon sexual masculin, cel deal doilea fiind hormon sexual femenin. Acesti hormoni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor reproductive si sint responsabile pentru diferentele dintre baieti si fete in ceea ce priveste marimea oaselor, dezvoltarea musculara si depunerea tesutului adipos, se mai poate de gasit in lucrarile a numerosi autori ideia despredependenta starii psiho-emotionale de activitatea hormonilor, cum ar fi depresia la fete s-au agresivitatea la baieti, dar e important de mentionat ca atunci cind ne referim la starile psiho-emotionale nu este indicat sa tinem cont doar de un mecanism biologic, atit depresia la fete cit si agresivitatea la baieti sint stari care au o ideologie comlexa, sunt implicati atit factori biologici cit si psihologici si sociali. Caracteristicele sexuale primare la fete sunt: vaginul, uterul, ovarele si trompele uterine. Caracteristicele sexuale primare sunt implicate in reproducere, pe parcursul pubertatii are loc crestere gradata a acestor organe ceea ce conduce la maturizarea sexuala a fetelor la etapa data. Cel mai evident semn al maturitatii sexuale la fete este menarcha sau prima menstruatie, in medie o fata are prima menstruatie la virsta de 12 ani, dupa ce au inceput sa se mareasca sinii si sa se mareasca uterul, in asemenea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dimensiunile Psihologice Ale Muzicii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-dimensiunile_psihologice_ale_muzicii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: =Doar muzica cu farmecul ei spontan, poate potoli sufletul ratacitor si poate domoli mintea zbuciumata= Din multitudinea genurilor de arta existente, muzica este una dintre cele mai apropiate sufletului omenesc, ea insotindu-ne pe buna dreptate, pe parcursul intregii vieti. De la momentul aparitiei, si pina astazi, cale de milenii, muzica se include ca element inerent in viata societatii, in  constiinta si natura omului. Alaturi de alte descoperiri ea a devenit un mare fenomen al lumii, acompaniind istoria civilizatiei umane in perioadele de mari avinturi, precum si in cele de declin. Prin  urmare, ar fi greu sa ne imaginam pe cineva, ca s-ar putea lipsi totalmente de muzica in viata sa. Aflindu-se in fiecare din  noi ea actioneaza ca unul din remediile cele mai importante in  serviciul corpului si  sufletului nostru. Fara indoiala, muzica are influenta asupra individului, ritmul si armonia, ocolind filtrele logice si analitice ale mintii, isi croiesc drum spre comorile ascunse ale sufletului, stabilind contact direct cu sentimentele profunde din adincul memoriei si imaginatiei. Pe de alta parte pragmatismul exagerat si tendintele tehnocratice ale lumii moderne duc, intr-o oarecare masura la diminuarea importantei, dezvoltarii personalitatii prin intermediul artelor frumoase, una dintre care este si muzica. In prezent se observa o crestere preponderenta a elementului rational pur, dominatia materialului asupra spiritualului, a cunostintelor asupra sentimentelor. Aceste metamorfoze pot avea consecinte usor de imaginat dezechilibrarea psihicului uman, ponderea armoniei intre Ratio si Emotiv, intre calcul si sentiment, intre agerimea mintii si bunatatea sufletului. Actualmente exista numeroase cercetari consacrate studierii influentei muzicii asupra personalitatii, care constata efectele pozitive ale acesteea asupra diferitor functii si stari ale organismului, ca de exemplu: influenta muzicii asupra functiilor aparatului circulator; efectele de diminuare a oboselei fizice si psihice; actiunea muzicii ca medicament  la bolnavii psihici; ca mijloc de optimizare a procesului de munca in  diferite ramuri ale sferei de productie; efectul stimulativ asupra tuturor elementelor pozitive ale individului: initiativa, imaginatie, creativitate, vointa, perseverenta, memorie, inteligenta, incredere in sine, relatii comunicative etc. Dar, energia  sunetului, fiind neutra din punct de vedere moral, poate fi folosita pentru a influenta nu numai in bine ci si nociv. Aici avem  in vedere mare diversitate a genurilor de muzica contemporana: rock, hard-rock, pop, rap, techno etc industria muzicii devenind astazi o afacere cu profit de miliarde cercetarile demonstrind, insa efectele negative ale acestora asupra moralei, afectivitatii si spiritualitatii, fapt ce determina comportamentul violent antisocial, dar si asupra sanatatii fizice  - a analizatorilor (in  primul rind cel auditiv) si organelor interne. Iata de ce  este foarte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dimitrie Gusti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-dimitrie_gusti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: A fost un membru important in Partidul Taranesc, iar mai tarziu a facut parte din Partidul National Taranesc. Sa nascut la Iasi, unde a urmat studiile Facultatii de Litere din cadrul Universitatii de la Iasi, pe uma mutandu-se la Universitatea Humboldt din Berlin, unde a studiat si si-a dat doctoratul in filozofie in anul 1904. In anul 1905 a inceput sa studieze sociologia, dreptul, politica economica, la Universitatea Humboldt din Berlin. Gusti a fost indrodus in departamentul de Istori Antica, Etica si sociologie la Universitatea din Iasi in anul 1910, si a fost unul dintre cei care a contribuit la crearea unei scoli noi de sociologie din Romania. S-a mutat in Bucuresti in anul 1920, si a inceput sa lucreze ca profesor al Universitatea Bucuresti in departamentul de sociologie, etica, politica si estetica in cadrul Facultatii de Litere si Psihologie. Lecturi sale au ajuns in centrul atentiei in cadrul comunitatii academice, si a atras atentia multor studenti ale caror planuri erau diferite si avea o alta indreptare catre politica (cateva nume: Mircea Vulcanescu, Miron Constantinescu, Lena Constante si Henri H. Stahl). A fost creatorul Scolii Sociologice din Bucuresti si a mai multor Institute, deasemenea a condus, in perioada 1925 si 1948 o cercetare intensa asupra satelor din Romania unde publicat rezultatele si le-a detaliat intr-o monografie (in cadrul acestei cercetari el a fost asistat de catre Gheorghe Vladescu-Racoasa si Stahl). In anul 1936 impreuna cu Stahl, si Victor Ion Popa, Gusti a creat Museul Satului din Bucuresti. A parasit Partidul National Taranesc in anul 1938, nefiind deacord cu decizia partidului de a se opune regimului autoritarism al Regelui Cartol al II-lea. A inceput sa colaboreze cu Frontul Renasterii Nationale. Prin urmare, acesta a fost amenintat de catre infloritorul grup fascist Garda de Fier (grupul fiind construit in anul 1940 de catre Statul National Legionar); urmand dupa aceea Rebelii Legionari si infrangerea Garzii de Fier. In acel moment Dimitrie Gusti a trimis o telegrama de felicitare catre Maresalul Ion Antonescu. Dupa inceperea ocuparii de catre Uniunea Sovietica la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Gusti a fost cooptat de catre Partidul Comunist Roman pentru ai oferi o colaborare. A fost invitat pentru a participa la ceremoniile oficiale ale Uniunii Sovietice, si a devenit membru al Grupului de Prietenie intre Societatea Romaneasca si Uniunea Sovietica.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Discriminarea La Locul De Munca</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-discriminarea_la_locul_de_munca.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca ne propunem sa vorbim despre femei si cariere cred ca ar fi foarte bine sa luam un exemplu mai mult decat sugestiv. Cine este ea? Este top-modelul Carmen Kass, castigatoarea premiului Model of the Year -2000, actualmente actionara la o agentie de modele renumita in tara de origine, Estonia. A reprezentat pe podium prestigioase case de moda ca Prada, Calvin Klein, Christian Dior sau Victoria s Secret-cine nu si-o aminteste cu acele minunate aripi de inger de la prezentarea de lenjerie! Ce nu stiti despre ea este ca ii place foarte mult sahul, iar stirea bomba este ca anul acesta va candida pentru Parlamentul European din partea partidului estonian Res Publica. O tanara de doar 25 de ani, care face modeling de la 14, are acum foarte multe sanse sa isi reprezinte statul in institutiile europene. Gurile rele spun ca probabil va face catwalking pe la Bruxelles si Strasbourg, dar cine trage cu ochiul in biografia lui Carmen Kass va observa ca are toate datele pentru a face cariera politica. Pe langa frumusete si capitalul de popularitate de care dispune, este inzestrta cu un caracter puternic si cu foarte multa vointa. Este fara exagerare un model pentru orice femeie care se doreste a fi la inaltime. Astazi toata lumea stie ca o femeie puternica, de cariera, care in acelasi timp cauta sa fie implinita si pe plan personal nu mai este doar un vis. Si asta nu doar pentru ca mentalitatile s-au schimbat, ci mai ales pentru ca mijloacele de care dispune femeia moderna sunt mult mai diversificate, iar armele sale sfideaza zi de zi imaginatia. Nu vorbesc despre capacitati paranormale. De altfel nici sintagma femeie moderna nu este doar un cliseu. Este rezultatul unei lupte foarte indelungate in care femeile si-au dobandit nu doar dreptul de a-si tunde parul scurt sau de a purta pantaloni, ci au reusit sa obtina dreptul la vot, mai mult, la a candida pentru un post politic, au devenit lideri de companii, oameni de stat. Daca si-au pierdut feminitatea, cum ar pretinde unii? Nicidecum. A avea incredere in tine, a-ti urma visele si a face totul pentru a avea o cariera de succes sunt constantele unei personalitati puternice. Prejudecatile sunt primele care trebuie sa dispara atunci cand intri in competitie si cand e nevoie sa faci fata unei lumi a barbatilor. Trebuie in primul rand sa stii foarte bine ce vrei sa faci si sa-ti alegi cu grija mijloacele. Nu e usor sa razbati, sa-ti creezi un loc al tau daca nu esti in stare sa te definesti pe tine insati si sa ai incredere in fortele tale. Suna banal, comun, insa acesta e adevarul. Trebuie sa iti proiectezi un scop tangibil si sa fii gata sa lupti pentru a-l atinge, fara a renunta la principiile tale. Compromisurile au rostul lor; prin intermediul lor se pacifica interese adverse, dar atunci cand esti nevoita sa faci prea multe ramai injumatatita sufleteste. In nici un caz nu trebuie sa mizezi doar pe aspectul fizic, care, desi ar putea conta 100% pentru unii, poate constitui si un dezavantaj. Te-ai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dragostea - Eseu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-dragostea_eseu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Am ales dragostea ca subiect pentru acest referat, deoarece mi se pare ca dragostea este cea care ne face umani, care ne diferentiaza de animale. Bineinteles ca si unele animale se indragostesc, cum ar fi porumbeii sau lebedele. Si bineinteles ca si unii oameni pot sa devina animale. Ar trebui sa uitam deocamdata balivernele de genul iubirea este totul, cineva acolo sus ne iubeste etc. si sa incepem sa ne iubim noi intre noi. Si aici ma refer la faptul ca ar trebui sa ne ajutam reciproc si, ceea ce mi se pare cel mai important, sa ne respectam, pentru ca, dupa parerea mea, respectul este cel mai important si de aici se naste dragostea. Urmatorul caz despre care o sa va scriu si pe care il voi comenta reprezinta motivul principal care m-a determinat sa scriu acest referat. Am vazut la televizor acum un timp un reportaj despre un batran care a fost uitat de copiii lui, mai mult sau mai putin intentionat, si care traia de azi pe maine intr-o mizerie de nedescris, dar care totusi a avut puterea sa-i inteleaga pe respectivii si sa-i ierte, spunand ca acestia sunt plecati in Canada si au si ei problemele lor acolo. Poate are dreptate, dar nu pot sa cred ca odata ce ai plecat in alta tara o sa-ti fie greu sa te intorci peste 3-4 ani cu ceva bani sa-ti ajuti rudele aflate in impas. Ca o paranteza, nu cred ca cei care pleaca dincolo si care nu se intorc cu anii nu pot sa faca lucrul acesta, ci nu vor. Si cu asta am incheiat paranteza. De el ingrijea o vecina care putea doar sa ii aduca masa de pranz si sa ii mai spele niste haine din cand in cand. Dintr-un apartament de 3 camere, el locuia numai intr-una singura si aceea arata cam in felul urmator: haine si asternuturi imprastiate pe jos, mancare imprastiata, vase murdare, pantaloni plini de mizerie. Ca vas de toaleta avea un lighean pus sub un scaun fara sezut. Batranul ca persoana arata aproape dezintegrat: pielea ii era mulata pe oase, cu unghiile netaiate (si fara sa exagerez, unghiile aveau vreo 2 cm lungime, atat la maini, cat si la picioare), pielea de la maini era neagra in jurul tendoanelor etc. Cu toate acestea, el nu invinovatea pe nimeni, si tot ce isi dorea era sa nu mai fie singur. Acest caz m-a impresionat pana la lacrimi. In timpul emisiunii a vorbit cu nepotul sau din Canada, pe care l-a vazut numai odata si care acum este la facultate, si acesta i-a spus ca o sa vina in curand sa il vada si sa aiba grija de el. Oare este adevarat sau au fost numai niste minciuni? Vreau sa sper ca situatia dansului se va indrepta si ca ii va fi mai bine cat mai repede. Poate par sumbru, sadic si morbid, dar la oameni de genul acesta le-ar fi mai bine morti decat sa se chinuie intr-o lume rea, cruda, nepasatoare. Nu le-ar fi mai bine in ceruri, unde Dumnezeu are grija de ei? Intrebarile mele sunt urmatoarele: De ce trebuie sa se ajunga la situatii din acestea intr-o tara care se vrea civilizata, care are aspiratii la un statut european? De ce nu-i mai pasa nimanui de nimeni, nici]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drama Psihologiei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-drama_psihologiei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Psihologia este una dintre stiintele al carei destin nu a fost deloc simplu si linear, ci mult mai framantat si dramatic decat al altor stiinte. Ea a cunoscut perioade de ?vant si stagnare, de inaltari si caderi, de calm si destindere, dar si de incordare si incrancenare. In legatura cu ea au fost formulate cele mai frapante paradoxuri. S-a afirmat despre originea psihologiei ca este nedeterminata (unii cred ca termenul de  psihologie ar fi fost folosit pentru prima data in 1590 de Goclenius, un profesor din Marburg, altii in 1696 de Leibniz (1646-1716), in fine, sunt si  autori care il imping spre 1732-1734 si il leaga de numele lui Christian Wolf (1679-1754) care 1-a folosit in titlul a doua dintre lucrarile sale - Psihologia empirica si Psihologia rationalis). S-a spus despre obiectul psihologiei - daca exista - ca ar fi nebulos, i s-au pus la indoiala legile, i-au fost contestate metodele, considerate ca nesigure. Or, daca o stiinta nu are un obiect propriu de cercetare, daca ea nu este capabila sa descopere si sa formuleze legile fenomenelor investigate, daca  nu dispune   de un ansamblu de metode, tehnica si procedee de cercetare  mai poate fi ea numita stiinta? Fara indoiala ca nu. Cand psihologia a fost considerata ca facand totusi parte din randul stiintelor s-a afirmat despre ea ca ar fi o stiinta hibrid. Este de neinteles cum doi autori americani (Frank B. McMahon si Judith W. McMahon) care au publicat o lucrare voluminoasa referitoare la problematica psihologici au pastrat titlul de Psihologia - o stiinta hibrid chiar si la o  a cincea  editie aparuta relativ recent (in 1986). Apoi, este firesc ca intr-o masiva enciclopedie a psihologiei editata de Raymond Corsini in doua editii succesive (1984; 1994) la termenul de pseudostiinta sa intalnim enumerate astrologia, numerologia, frenologia, fiziognomia, chiromantia, demonologia, dar nu mai este fireasca incadrarea in randul pseudostiintelor a grafologiei sau a parapsihologiei. Chiar daca in aceste domenii informatiile sunt destul de saracacioase si incerte, chiar daca accesul acestor fenomene la statutul de stiinta  este intarziat, a le exclude cu totul din domeniul preocuparilor stiintifice ar fi o eroare. Aceasta cu atat mai mult cu cat ele exista, desi sunt inexplicabile deocamdata, si au o mare utilitate practica. Expertiza grafologica a scrisului este, de exemplu, de mare ajutor in justitie. Atitudinea contradictorie fata de astfel de fenomene apare si din faptul ca, pe de o parte, ele sunt trecute printre domeniile pseudostiintifice iar, pe de alta parte, atunci cand sunt prezentate distinct (in cadrul termenului de perceptie extrasenzoriala sau al celui de parapsihologic) li se acorda o semnificatie deosebita si se aduc argumente, uneori convingatoare, cu privire la necesitatea investigarii lor. Psihologia a fost comparata cu viata omului si asa cum omul are ? biografie si psihologia isi are propria sa biografie. Numai ca biografia psihologiei, prin avatarurile ei, s-a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul - Fisa De Evaluare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-dreptul_fisa_de_evaluare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: -Prin liberatate se poate intelege dreptul la initiativa, autonomia persoanei, integritatea proprietatii si a domiciliului. nu este constransa de alte persoane si are posibilitatea de a actiona conform propriilor sale decizii si proiecte; - atat in politica, in economie cat si in viata personala exista liberatate, la care orice om ar trebui sa aiba dreptul. libertate si lege; - intr-un stat democratic, cetatenii sunt liberi sa faca ce li se pare lor ca e bine, insa aceste fapte pot fi fapte rele si legea ii pedepseste pe cei care le comit. libertate si responsabilitate. libertatea aduce de la sine si anumite responsabilitati care trebuie respectate. 4/56 Ce trebuie sa faceti in situatiile urmatoare? Gasiti in cutia de scrisori o vedere adresata unui coleg de clasa, vecin de bloc, care v-a amenintat cu bataia; - Trebuie sa ii inapoiez scrisoarea, chiar daca el m-a amenintat cu bataia, deoarece eu nu am dreptul sa-i incalc libertatea personala. Ati gasit in banca jurnalul unei colege de clasa care l-a uitat. - Jurnalul trebuie inapoiat deoarece nu trebuie sa ii incalc libertatea personala. 5/56 Ce drepturi si ce rsponsabilitati au elevii in scoala? -Drepturi: au dreptul sa invete, sa foloseasca bunurile scolii in interese educationale. -Responsabilitati: sa respecte profesorii, sa nu strice bunurile scolii. 6/56 Cine are responsabilitate mai mare: In familie, parintii sau copilul? parintii La scoala, profesorul sau elevul? profesorul In localitate, primarul sau cetateanul? primarul 7/56 De ce este considerata libertatea valoarea fundamentala a democratiei? -Libertatea este considerata valoarea fundamentala a democratiei, deoarece fiind liber de a alege reprezinta democratia. STUDIU DE CAZ (pag. 50) Domnul Petre Laurentiu este Avocat al Poporului. Timp de mai multe saptamani a studiat problema locuitorilor din satul Botea, judetul Hunedoara, care iarna sunt complet izolati de restul lumii. Datorita zapezii, drumurile devin impracticabile, nu exista electricitate si nici posturi telefonice. Practic, primavara, doar postasul le mai aduce oamenilor vesti, si acesta, rar, atuncicand se incumeta sa strabata pe jos, prin nameti, drumul pana in sat. Oamenii au probleme cu aprovizionarea, nu pot primi asistenta medicala sau sprijin in caz de nevoie. De aceea, multi locuitori ai satului au plecat in alte localitati, unde pot sa beneficieze de binefacerile civilizatiei. Domnul Petre s-a hotarat sa se adreseze autoritatilor indreptatite sa intervina, deoarece este in afara oricarei indoieli faptul ca, in vreme de iarna, locuitorii din satul Botea nu se pot bucura de drepturile si libertatile pe care le au in calitate de cetateni ai statului roman. Ce probleme au locuitorii satului Botea? - Din cauza zapezii, drumurile devin impracticabile si nu mai exista electricitate si posturi telefonice. Ce drepturi nu le pot fi asigurate in vreme de iarna? - Nu le pot fi asigurate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drepturile Copilului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-drepturile_copilului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aflam zilnic din ziare, de la radio si TV ca oamenii se ajuta, salveaza vieti, doneaza sume de bani pentru sinistrati, ofera adapost, ofera locuri de munca. Din aceleasi surse aflam despre hotii, violuri si agresivitate. Realitatea in care traim ne arata ca toate acestea exista cu adevarat. La scoala, colegii se ajuta intre ei atunci cand apar probleme de sanatate sau de familie. Uneori insa, langa noi, doi colegi se bat, isi vorbesc intr-un limbaj jignitor ; la poarta scolii ne asteapta cate-o banda organizata sa ne buzunareasca ; acasa, apartamentul vecinului a fost spart, masina noastra a disparut din fata blocului. Comportamentul prosocial este un comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale si orientat spre conservarea si promovarea valorilor sociale. Fapte precum ajutorul acordat semenilor, apararea propietatii, a bunurilor, apararea legii, a dreptatii, reprezinta comportamente prosociale. Unii psihologi exprima manifestarile prosociale prin faptele ca fiecare dintre noi se simte dator sa acorde sprijin persoanelor care depind de el. Reusita ne ofera satisfactii morale, iar esecul ne trezeste sentimente de culpabilitate. Se presupune ca fiecare dintre noi considera ca, daca ii ajuta pe ceilalti, va fi ajutat la randul lui cand va avea nevoie. In stabilirea relatiilor dintre ei, oamenii au tendinta de a mentine un anumit echilibru intre ceea ce se ofera si ceea ce se primeste. Daca acest beneficiu intre costuri si beneficii nu functioneaza, se pot produce stari de disconfort psihic. Comportamentele antisociale sunt fie voite, intentionate, savarsite de persoane care incalca in mod constient legile juridice si normele morale, fie de persoane bolnave, cu tulburari grave de personalitate. Prezenta lor in societate trebuie explicata nuantat, luand in considerare conditile de viata, economico-sociale, precum si pe cele culturale. Oricat de grele ar fi insa acestea, ele nu pot fi transformate in nici un caz in alibi pentru aparitia comportamentelor violente, distrugatoare. sprijinul; toleranta; agresivitatea. Cooperarea este un tip de comportament prosocial prin care unele persoane isi unesc priceperea si fortele pentru a rezolva impreuna o sarcina. Sprijinul acordat celorlalti atunci cand situatia o cere este un alt comportament prosocial. Toleranta reprezinta o caracteristica a comportamentului nostru, manifestata atunci cand alegem sa nu interzicem sau sa nu impiedicam comportamentul altei persoane, chiar daca il dezaprobam si am avea putinta sa-l influentam. Agresivitatea este o forma distructiva de comportament care se concretizeaza in producerea unor daune materiale sau umane. Dreptul copilului la viata Dreptul copilului la viata a fost stipulat de catre Conventia Natiunilor Unite. El nu este doar un drept, ci o adevarata lege juridica pentru parintii de pretutindeni ; si, bineinteles este o lege a bisericii, a lui Dumnezeu, ca orice fiinta de pe pamant are dreptul la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drogurile - Refugiu Fals</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-drogurile_refugiu_fals.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Educarea noastra in privinta pericolelor pe care le reprezinta folosirea drogurilor, precum si formarea de deprinderi care impiedica folosirea drogurilor, constituie o parte importanta din educatia elevilor. Pentru a combate cit mai eficient consumul de droguri, intreaga societate trebuie sa se implice: parintii, scoala, elevii, autoritatile legale si organizatiile comunitare. Toate aceste grupuri trebuie sa conlucreze pentru a transmite un mesaj consistent care sa califice consumul de droguri drept gesit si daunator. sprijiniriii altora; acceptarii responsabilitatii personale si civice. Barbituricele Aceste droguri create in laborator sunt uneori prescrise de medici pentru alungarea insomniei si nelinistii, in calitate de somnifere sau calmante. Sunt, de asemenea, recomandate persoanelor care nu pot supravietui, datorita faptului ca sunt prea nelinistite, agitate si speriate tot timpul. Barbituricele sumt prescrise mai rar in zilele noastre iar folosirea lor este supravegheata cu atentie. Aceasta datorita problemelor din trecut, inclusive abuzul, dependenta fizica si psihologica. In doze mari, barbituricele produc efecte similare cu ceel ale alcoolului. Simptomele incetarii folosirii acestora sunt foarte grave, uneori chiar fatale. Amfetaminele Fabricate si ele in laborator, aceste medicamente sunt denumite excitante. Cei care le folosesc sunt energici si alerti. Aceste medicamente accelereaza reactiile chimice ale organismului, producind energie. Au fost folosite, cindva, ca pastile pentru slabit. Problema este ca, de multe ori, consumatorul este tentat sa mai ia o doza, pentru a se simti din nou energic. Acest fapt poate duce la obisnuinta si dependenta psihologica. Halucinogenele Halucinogenele reprezinta un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt cele din ciupercile magice si mescaline din cactusul peyote. Celelalte sunt create in laborator, ca acidul lisergic dietilamid (LCD), cunoscut sub numele de acid. Aceste droguri au efecte dramatice asupra constiinte, a simturilor si a perceptiei consumatorului. Acesta poate avea halucinatii puternice si o astfel de calatorie poate fi extreme de inspaimintatoare. Cea mai mare parte a halucinogenilor nu creeaza o dependenta fizica serioasa, iar pe termen lung nu par sa cauzeze o dependenta psihologica puternica. Acestia provoaca insa o toleranta in organism, iar oamenii au murit, chiar, sub influenta lor. De exemplu, consumatorul poate sa-si inchipuie ca e capabil sa zboare, si sa sara pe fereastra. Opiaceele Opiul, morfina si heroina se obtin din specia de mac denumita opiu. Aceste provoaca stari temporare de amorteala, liniste si chiar exaltare si fericire. In medicina, aceste droguri se folosesc ca remedii contra durerii. Ele sunt insa destul de puternice si periculoase, putind provoca rapid toleranta in organism si dependenta serioasa. O supradoza poate chiar ucide. Renuntarea la consumul acestora se realizeaza sub]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Educatia Interculturala, Conceptualizare Si Contextualizare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-educatia_interculturala_conceptualizare_si_contextualizare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Lumea contemporana se caracterizeaza printr-o evolutie rapida si imprevizibila a stiintei si tehnicii, generand o gigantica miscare de idei, de inventii si descoperiri, o crestere exponentiala a informatiei si a tehnologiilor de varf. Acestea au drept consecinta informatizarea societatii, restructurarea si reinnoirea unor demersuri epistemologice pluridisciplinare, din toate sectoarele vietii sociale. Societatea contemporana se confrunta cu resursele limitate de materii prime si de energie, cu cresterea demografica, cu adancirea decalajului dintre tarile bogate si sarace, cu deteriorarea continua a mediului inconjurator si cu conflictele interetnice. Solutia acestei crize o constituie reforma invatamantului, care sa produca transformari adanci in raport de specificul fiecarei tari, o noua politica a educatiei pentru cresterea calitatii acesteia si imprimarea caracterului prospectiv. Cresterea eficientei scolare se poate realize si prin introducerea unor noi tipuri de educatii, prevazute si in Programul UNESCO. Educatia economica si antreprenoriala avand ca scop cunoasterea economiei de piata si formarea calitatilor de antreprenor: initiative, plan de afaceri, antrenarea in tehnologiile informationale. Educatia pentru participare si democratie, al carei scop este educarea tineretului pentru a participa la dezvoltarea sociala, la aplicarea principiilor democratice si la apararea drepturilor omului. Educatia ecologica, pentru protejarea mediului inconjurator, implica intelegerea consecintelor deteriorarii acestuia asupra sanatatii omului, asumarea de responsabilitati si intreprinderea de actiuni pentru protejarea mediului ambient, a florei si a faunei, pe baza unor cunostinte si motivatii. Educatia pentru pace si cooperare are drept obiective intelegerea intre popoare si respectarea valorilor culturii, promovarea umanismului ethnic, folosint investitiile si descoperirile in scopul cresterii calitatii vietii, promovarea valorilor morale si culturale ale societatii democratice. Educatia pentru comunicare si timpul liber vizeaza folosirea mass- mediei in scopul largirii orizontului de cultura generala, al perfectionarii profesionale si formarii integrale a personalitatii umane. Educatia interculturala promoveaza cunoasterea si respectarea culturii, a traditiilor si a stilului de viata ale comunitatilor entice, de catre toti locuitorii din tara respective. Educatia pentru sanatate implica cunostinte si actiuni pentru prevenirea si combaterea bolilor si pentru o alimentatie necesara pastrarii sanatatii. C. Inovatie si reforma in invatamantul romanesc Reforma in invatamantul romanesc are ca efect realizarea unor mutatii de politica si strategie educationala. Politicile si practicile educationale sunt orientate pe baza unor principii de reforma: corelarea invatamantului cu evolutia sistemului economic, a pietei muncii, a stiintei, tehnicii si tehnologiei; egalizarea sanselor la un invatamant deschis, diversificat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Emanciparea Femeii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-emanciparea_femeii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Timp de secole, femeiile au trait intr-o lume a barbatilor, neavand nici un drept, ci doar datoria de a fi o sotii si mame bune. Fiind reprezentantii sexului tare, barbatii au reusit sa profite timp de secole de slabiciunea femeii, de inferioritatea sa din punct de vedere fizic si de finetea si sensibilitaea acesteia. Din cele mai vechi timpuri chiar pana in present, masculinul si experientele sale erau considerate norma pentru comportamentul si realizarile umane. Experientele femeilor si tot ce tine de femeiesc erau considerate deviatii sau exceptii de la norma universal masculina. Androcentrismul este in continuare universal present in societatile si culturile contemporane, fiind un element essential si complementar structurilor de putere patriarhala. La nivelul cunoasterii pana in anii 1970, aproape toate teoriile au fost construite plecand de la experientele barbatilor. Pornind de la povestea biblica a crearii omului, trecand prin Antichitatea vechilor greci, pentru care femeia era considerata un barbat mutilat, pana la influenta teorie freudiana a sexualitatii, comportamentul uman a fost redus la experientele si privilegiile masculine. Teoria sexualitatii este una dintre cele mai criticate teorii de catre feministe, referindu-se adesea la faza falica. Feministele considera ca de aici, personalitatea copiilor poate fi predeterminata: baietii se dezvolta ca persoane active, pe cand fetele capata un sentiment de inferioritate, devenind pasive. In teoria lui Freud, a avea sau nu penis reprezinta problema esentiala in dezvoltarea psihologica ulterioara a copilului. Femeile erau constiente de prejudecatile care aveau sa fie eliminate si de opunerea multor conservatori, si nu numai, la dorinta lor de emancipare. Multi percep aceasta emancipare ca pe o miscare anti-barbati, anti-familie, etc. In feminismul adevarat nu e vorba nici de mandria femeii, nici de libertatea ei de a iubi, e vorba de drepturile ei din punct de vedere legal, economic, politic. Interesul femeii e de a face femeia sa fie considerata sis a se considere ea singura ca o fiinta de sine statatoare, nu ca obiect in vecinica stapanire a altora si vecinic condusa de altii. Una dintre prejudecatile despre feminism, este aceea ca feminismul este doar victimism si ca feministele considera barbatii vinovati de nenumaratele drepturi incalcate ale femeilor in trecut. Ceea ce nu se stie, este ca exista o mare varietate de curente feministe in diverse locuri si timpuri: liberal, socialist, modern, etc. Evident, feminismul liberal pledeaza, ca si liberalismul in sine, pentru egalitatea dinre oameni. In nici un caz acest curent nu ii acuza pe barbati pentru ca femeile au fost lipsite de drepturi din cele mai vechi timpuri. Feminismul marxist lupta impotriva casatoriilor nefericite, ca rezultat al inegalitatii economice dintre femeie si barabat. Feminismul radical considera ca femeile ar trebui sa decopere in ele insele femeia autentica, nu sa preia sau sa imite valori barbatesti. Nici una dintre formele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Etapele Cercetarii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-etapele_cercetarii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metoda (def. de A. Brimo) ordinea ce se pune in invatarea unei stiinte, urmand conditiile, particularitatile acelei stiinte. Cecetarea fundamentala-are drept scop cunoasterea si intelegerea lumii care ne inconjoara, deschiderea unei noi perspective prin largirea universului explicarii realitatii. Documentarea-observarea faptelor, colectarea datelor si clasificarea acestor+pregatirea teoretica complexa a celui care efectueaza cercetarea. Elaborarea ipotezelor explicative- Ipoteza constituie o constructie deductiva elaborata plecand de la faptele observate si destinata unei verificari ulteriaora. Intrucat, pentru a putea fi acceptata, ea trebuie demonstrata, ipoteza se distinge de postulat sau paradigma. (Teoria-reprezinta o ipoteza verificata) -dupa obiectul studiat, ele se pot referi la faptele supuse explicarii, la conceptele utilizate in teorie sau practica. -dupa nivelul lor de generalitate, ipotezele pot fi generale ori particulare. Pentru a fi admisibile metodologic, ipotezele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -sa se refere la fenomene observabile; -sa utilizeze concepte precise; -sa fie specifice domeniului utilizat; -sa fie verificabile. Verificarea ipotezelor-este dificila deoarece criminalitatea nu se poate produce in laborator. Nivelele profunzimii cerecetarii Descrierea-este nivelul superficial al cercetarii si urmeaza fazei documentarii Clasificarea datelor-se realizeaza prin categorisire sau clasificare si utilizeaza conceptul de categorie (clasa de obiecte sau fiinte care reprezinta caracteristici comune si permite compararea cu alte clase care au propriile caracteristici) Explicarea-corespunde functiei explicative a criminologiei si vizeaza clarificarea naturii si cauzelor obiectului de studiu. Teoria criminologica nu este doar o ipoteza verificata, ea reprezinta un ansamblu structurat de concepte si judecati de valoare care are ca scop explicarea sintetica a realitatii. Cercetarea aplicata 3 etape: -Documentarea prealabila (presupune studierea domeniului supus cercetarii), diagnosticarea (consecinta logica a documentarii si are ca obiectiv aprecierea stiintifica asupra efectivitatii si eficacitatii mijlocului studiat), propunerea de schimbare (etapa finala si are loc doar daca rezultatele cercetarii o impun)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Etapele Dezvoltarii Sexualitatii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-etapele_dezvoltarii_sexualitatii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. In timpul copilariei, la 4-5 ani, cand isi da seama de diferentele dintre sexe, copilul este curios - isi exploreaza corpul, se joaca de-a doctorul, de-a mama si tata, se intereseaza de diferitele aspecte sexuale. 2. Mai tarziu, copilul de 10 ani pare a nu mai fi interesat de aceste aspecte, deoarece trebuie sa-si canalizeze toata energia spre a invata meseria de elev - sa se inteleaga cu colegii de clasa, sa le impar taseasca preocuparile, sa accepte ca nu poate fi cel mai bun intot deauna si la orice etc. Acum, copilul stie sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca, sa gandeasca, are multe experiente. Evolutia sa pe plan fizic, intelectual, social ii estompeaza pentru moment curiozitatea sexuala, desi, chiar inainte de pubertate, copiii se intreaba si discuta intre ei despre mangaiere, sarut, placere. Copilul de 10 ani cunoaste bine diferentele dintre sexe, stie ca organele sexuale sunt necesare reproducerii, nasterii copiilor, dar si ca familia si societatea confera sarcini diferite fetelor si baietilor. La fel de mult cat difera din punct de vedere anatomic, ei difera si prin comportamentul lor psihologic; inca din copilarie, baiatul se arata in mod natural puternic, luptator, intreprinzator, in timp ce fata este delicata, rabdatoare, tandra, dovedind usurinta in realizarea unor activitati legate de infru musetarea universului ce o inconjoara, de ingrijirea ei si a celorlalti. 3. Dupa varsta de 10-12 ani incepe afirmarea personalitatii copilu lui, cu conturarea tendintei de independenta a acestuia. Aceasta este perioada in care copilul considera ca se poate descurca singur si-si manifesta eul in orice situatie. Pentru a se forma, ca barbat sau ca femeie, copilul are in jurul sau diferite modele: parintii, exemplele propuse de societate, colegii si prietenii. in zilele noastre, televiziunea, revistele, cartile, filmele ofera diferite modele care inspira copiii, de la zeii stadioanelor la idolii grupurilor rock sau rap, la vedetele filmului. De foarte multe ori, presa, televiziunea, reclamele, dar si familia, prietenii incearca sa influenteze tanarul, sa-i dea retete in ceea ce priveste tinuta vestimentara, petrecerea timpului liber, prietenii si idolii. Dar ceea ce are o importanta covarsitoare in aceasta perioada este viata laolalta, la scoala, a fetelor si baietilor, care le ofera acestora ocazia sa se cunoasca mai bine inainte de a se diferentia cu adevarat. Aceasta convietuire duce in mod firesc la trezirea instinctului sexual, determinand transformari profunde, care ating toate sectoarele per sonalitatii umane. 4. Pubertatea este anuntata, atat la fete, cat si la baieti, de diferite transformari ale corpului, incepand cu aparitia firelor de par in regiunea pubisului; la fete, dezvoltarea sanilor, largirea bazinului, care le pregateste pentru viitorul rol de mama; la baieti, erectii care apar ca urmare a diferitelor emotii, in timpul unei plimbari pe bici cleta sau in timpul noptii. Spre varsta de 11-12 ani]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Eul Ca Nucleu Al Personalitatii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-eul_ca_nucleu_al_personalitatii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De-a lungul timpului, asupra personalitatii au fost elaborate o multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanalitice, personaliste, existentialiste, umaniste, dinamiste, factoriale, socioculturale, fie ca interpreteaza omul ca fiinta re-activa sau pro-activa, fie ca se concentreaza asupra descoperirii si inventarierii elementelor compoente ale personalitatii sau ca au o deschidere mai mare spre social, spre ceilalti oameni, toate incearca sa surprinda esenta personalitatii, originalitatea si unicitatea sa. In personalitatea integrala a omului, perceputa ca personalitate concreta si ca ideal al realizarii, semnificatie au nu atit insusirile, ci modul particular de integrare si utilizare comportamentala a acestora. O mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este, ce doreste sa fie, ce gindeste despre altii, ce considera ca gindesc altii despre el, comportamentul sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare si functionare a acestora. 1. Personalitatea reala PR ansamblul proceselor, functiilor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricind in disponibilitate totalitatea elementelor biologice, psihologice si sociale, relationate si integrate intre ele fiinta biopsihosociala 2 dimensiuni: dim. Intrapersonala, psihoindividuala totalitatea insusirilor, predispozitiilor, atitudinilor, gindurilor si montajelor psihice proprii dim. Interpersonala, psihosociala ansamblu de insusiri rezultate prin interiorizare, din confruntarea individului cu alte personalitati, cu alte stiluri cmportamentale 2. Personalitatea autoevaluata PA totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate imaginea de sine imaginea de sine se origineaza nu doar in personalitatea sa reala, ci si in alte fatete ale ei personalitatea ideala, manifestata sau proiectata imaginea de sine este in functie de capacitatea de cunoastere de sine a omului exista situatii de suprapareciere si de subapreciere a propriilor insusiri si trasaturi, de dilatare sau de ingustare a lor 3. Personalitatea ideala PI cea pe care individul doreste sa o obtina se refera la ceea ce ar dori individul sa fie, cum ar dori sa fie reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l construiasca in decursul vietii sale il impulsioneaza pe individ spre cautare are valoare de scop si mai ales de ghid orientativ in raport cu conduita individului discrepanta marcata intre real si dorit, intre existent si dezirabil, ara putea duce, in timp, la instalarea unor dereglari si perturbari psihocomportamentale 4. Personalitatea perceputa PP ansambul reprezentarilor, ideilor cu privire la altii imaginea despre altii imaginea despre altul si mai ales corectitudinea sau incorectitudinea acesteia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Examenul Psihologic In Selectia Profesionala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-examenul_psihologic_in_selectia_profesionala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Tema de fata, dupa cum am aratat in introducere, este subiectul mai multor cercetari anterioare, fiind privita cu larg interes de o serie de oameni din toate paturile sociale implicati direct sau indirect in procesul de selectie profesionala. Prin selectie profesionala se intelege alegerea celor mai bune elemente dintr-un numar mai mare al celor care doresc sa practice o anumita profesiune. Ea continua actiunea de orientare profesionala si are ca obiectiv, in functie de cerintele unei anumite profesiuni, sa aleaga pe acel candidat care poseda anumite insusiri psihice aptitudini, trasaturi temperamentale, interese si pregatirea cea mai adecvata cerintelor profesiunii respective. Datorita diversificarii posturilor de munca in cadrul aceleiasi profesiuni si a cresterii numarului marilor intreprinderi, care ofera posibilitatea plasarii in posturi de munca diverse, actiunea de selectie este inlocuita si completata din ce in ce mai mult cu repartizarea profesionala, adica indicarea, pentru fiecare nou angajat, a postului de munca pentru care are aptitudinile cele mai potrivite. Repartizarea inseamna orientare in cadrul unei aceleiasi profesiuni sau in cadrul unor profesiuni asemanatoare. In societate urmarindu-se bunastarea intregii mase, a oamenilor muncii, repartizarea trece pe primul plan fata de selectie, deoarece se urmareste indicarea pentru fiecare a locului de munca corespunzator. Examenele si concursurile instituite de multa vreme pentru anumite profesiuni (in invatamant si administratie) demonstreaza ca selectia la angajare reprezinta, de multe ori, o necesitate. Pentru selectie s-a pus problema folosirii metodelor stiintifice pe care psihologia le elaboreaza. Metodele psihologice de selectie si orientare profesionala se bazeaza pe compararea insusirilor psihice ale oamenilor cu cerintele profesiunii (sau ale mai multor profesiuni, daca este vorba de orientare), insusirile psihice fiind diagnosticate cu ajutorul unor metode specifice. In mod obisnuit, in industrie se face o alegere, o selectie a celor ce se angajeaza, insa dupa criterii superficiale sau intamplatoare. Rare ori se procedeaza la un examen al cunostintelor. De obicei, angajatii sunt supusi unei perioade pe proba la sfarsitul careia cei ce sunt considerati incapabili de a face fata meseriei sunt inlaturati. Perioada de proba este insa, de obicei, prea scurta pentru ca maestrii sau inginerii sefi sa-si poata da seama de capacitatea profesionala a noului lucrator: in consecinta, nu sunt inlaturate decat cazurile grele, a caror incapacitate este foarte accentuata. Posibilitatea de prognoza profesionala, adica de prevedere a reusitei intr-o anumita profesiune, pe baza cunoasterii aptitudinilor ce sunt necesare in cadrul acelei profesiuni, aduce o contributie insemnata in cresterea eficientei economice si a satisfactiei in munca. Selectia in repartizarea profesionala, realizata pe baze stiintifice, urmareste sa inlocuiasca selectia empirica sau naturala, determinata de reusita]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Factorii Psihologici Implicati In Stimularea Creativitatii Manageriale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-factorii_psihologici_implicati_in_stimularea_creativitatii_manageriale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Identificarea creativitatii este o premisa pentru anticiparea actiunii de educare a ei. Factorii inhibanti pentru creativitate pot fi diferentiati pentru toate cele patru fatete de fond ale creativitatii: personalitate, proces, produs, climat creativitate. Unele blocaje, prin reversul lor se pot transforma in stimulenti. Conformismul: se refera la dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa se poata sa gandeasca la fel. Cei cu idei si comportamente neobisnuite sunt dezaprobati si priviti cu suspiciune, atitudine care ii descurajeaza si implicit ii inhiba atitudinele creative; Atitudinea descurajatoare practicata de corpul didactic la adresa spiritului interogativ natural al oamenilor; Tendinta de a se complace strict in limitele stipulate de sexul caruia ii apartine, cu refuzul caracteristicilor si rolurilor specifice celuilalt sex; Obsesia activitatilor contra cronometru; Prejudecata raritatii indivizilor superior dotati; Supraestimarea aparentelor. Blocajele intelectuale, atitudinale, motivationale (Cosmovici, 1996) Rigiditatea algoritmilor anteriori: se refera la situatia in care suntem obisnuiti sa aplicam intr-un anumit caz un algoritm, si, desi nu pare a se potrivi, straduim in a-l aplica si sa nu incercam altceva. Algoritmul este o succesiune determinanta de operatii permitand rezolvarea unei anumite categorii de probleme; Fixitatea functionala: se refera la folosirea obiectelor si uneltelor potrivit functiei obisnuite, fara a le utiliza in alt mod. Critica prematura, evidentiata de Osborn se refera la discutarea prematura, critica a unei sugestii ce apare pentru rezolvarea unei probleme complexe. Aceasta discutare prematura blocheaza venirea unor idei in constiinta; Imaginatia deficitara; Cunoasterea superficiala a metodelor de gandire divergenta; Carente la nivel atitudinal; Lipsa motivatiei pentru profesiune; Registru restrans de interese. Blocaje emotive-aceste blocaje apar pentru ca factori afectivi care au o influenta importanta (Cosmovici, 1996): Neancredere in fantezie si acordarea unei importante exagerate ratiunii logice; Teama de a nu gresi, de a nu fi pe masura asteptarilor, de a nu se face de ras: poate impedica exprimarea si dezvoltarea unui punct de vedere neobisnuit; Graba de a accepta prima idee: uneori solutia apare de la inceput; Autodescurajarea Tendinta exagerata de a-i intrece pe altii, duce la evitarea ideilor prea deosebite si dauneaza procesului de creatie; Lipsa de incredere in fortele proprii. Metode de stimulare a creativitatii Se considera, ca folosind miljoacele adecvate, la orice fiinta umana normala (Q. I. =90) se poate dezvolta macar un minim de creativitate. De aici rezulta ca orice persoana creativa trebiue sa beneficieze de miljoace generale si speciale de stimulare a creativitatii. Criteriul folosit pentru a diferentia metodele de educare a creativitatii il constituie destinatarul caruia i se adreseaza, prepodernt, metodele respective si care, in principal, sunt]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Familia - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-familia_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Un concept care are la baza unicitatea in ceea ce-I priveste pe indivizii rasei umane sustine ca fiecare dintre noi este altfel dintru-un anumit punct de vedere. Ca pana si gemenii identici ajung in timp sa aiba trasaturi specifice. Toate aceste deosebiri sau asemanari intre oameni duc intr-o ultima instanta la conflicte sau tolerante intre caractere. In cadrul familiei, relatiile ce stau la baza intemeierii ar trebui, teoretic, sa fie de toleranta. Astfel familia a devenit treptat, nucleul societatii, o reuniune a varstelor, sau poate un conflict al generatiilor. Cert e ca reprezinta in viata fiecarui individ un lucru esential, poate cel mai esential in educatia si viitorul acestuia. Totodata, familia ca lucru vital devine o tema din ce in ce mai abordata in opere literare diferite. Lev Tolstoi, de pilda, isi incepe romanul Anna Karenina  spunand ca toate familiile fericite seamana una cu alta, dar fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei. Privind lucrurile din aceasta perspectiva putem sa ne pronuntam in ceea ce priveste tangentele dintre oameni, impactul pe care il au personalitati puternice una asupra alteia si cand intr-adevar ar trebui sa se ajunga la o uniune spirituala. In mod banal, fericirea la oameni se manifesta la fel, de aici si felul asemanator in care intr-o familie exprimarea sentimentelor pozitive urmeaza cam acelasi tipar. Asta si pentru ca in profunzimea mintii umane, noi suntem inca niste fiinte primitive care in mod necontrolat, incearca sa simuleze, sa redea ceea ce simt. Imposibilitatea de autoeducare devine si mai iremediabila in momentul in care apare o alta personalitate in joc. Aceasta uniune are efecte negative sau pozitive in functie de cat de mare este capacitatea e autocontrol, egoismul respectiv altruismul fiecaruia. Data fiind si varietatea de caractere, partea negativa poate fi redata cu mai multa usurinta putand exista mai multe versiuni ale aceleaiasi situatii. De aceea, intr-o familie  nefericirile  sunt altele, fiecare fiind influentata atat de factorii prezentati mai sus cat si de interventii din exterior. Avand in vedere aceasta varietate de caractere, de minusuri intr-o familie, cat si modurile in care sunt percepute de mintea umana, carentele in cadrul familiei sunt interpretate altfel si sunt acceptate ca atare de toti membrii. In concluzie nu atat situatiile asa-zis suparatoare creeaza o multitudine de nefericiri, cat felul unic de a gandi al oamenilor. Asadar partea pesimista se dovedeste a influenta mai mult viata si gandirea acestuia si-l afecteaza diferit in comparatie cu cel de langa.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fenomene Psiho Sociologice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-fenomene_psiho_sociologice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: mediului privativ sunt necesare, deoarece institutia specializata in executarea sanctiunilor privative de libertate se deosebeste prin profilul sau psiho-social de oricare alta institutie sau grupare organizata de oameni. Venirea individului in penitenciar nu este urmarea unui act propriu de viata sau a unei obligatii cetatenesti (cum este cazul internarii intr-un spital sau efectuarea stagiului militar), ci reprezinta o forma de sanctionare aplicata de societate individului care s-a abatut de la normele ei morale si juridice. Odata cu intrarea in penitenciar individul resimte, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de varsta, de structura sa psihologica, de maturizarea sociala si de nivelul de cultura, efectul privarii de libertate si reactioneaza intr-un mod personal la aceasta noua situatie. Privarea de libertate implica mai multe forme, iar din punct de vedere calitativ da nastere unui fenomen deosebit si anume socul incarcerarii. Acest lucru determina o gama complexa de framantari psihice si psihosociale, incepand cu criza de detentie manifestata de la inchiderea in carapacea tacerii pana la comportamente agresive si autoagresive (sinucideri, autoflagelari). In comparatie cu starile accidentale de izolare, privarea de libertate in sistemul detentiei, are drept consecinta absolut specifica, inlaturarea simbolurilor exterioare ale personalitatii prin obligativitatea purtarii uniformei de detinut care standardizeaza modul de viata si estompeaza pana la anulare diferentele individuale. Socul depunerii se manifesta si prin restrangerea libertatilor individuale. Relatiile interpersonale, lipsa de informatii, regimul autoritar, sunt resimtite drept atingeri ale integritatii sale ca fiinta umana. La toate acestea se adauga contactul cu subcultura carcerala care in scurta vreme il face pe detinut sa-si formeze o noua viziune a propriei persoane si sa-si elaboreze o strategie de supravietuire constand intr-un comportament de consimtire-integrare (de conformare pasiva). S-a mai observat ca in timpul detentiei, spatiul de viata se reduce, in acelasi timp avand loc: regresiunea satisfactiilor, recentrarea intereselor pe lucruri marunte, alterarea comunicarii, supunerea totala, precum si manifestarea procesului real al penitenciarizarii prin intensificarea unei mentalitati specifice, un nivel de aspiratii scazut, lipsa preocuparii pentru viitor, exprimarea convingerii ca este etichetat definitiv, dar nu in ultimul rand, o imagine negativa de sine. In relatiile lor, detinutii, strecoara o unda de fatalitate pentru faptul de a fi ajuns in penitenciar si asta, dupa parerea lor, echivaleaza cu un esec moral ce ii va marca toata viata. Acesta devalorizare a lumii si a propriei vieti este handicapul cel mai greu rezultat in urma depunerii in penitenciar. Perceptia detinutului asupra pedepsei si a mediului privativ Acest fenomen este determinat de cele mai multe ori de modul cum a rezolvat fiecare detinut problema]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fluctuatiile Atentiei Si Starea De Vigilenta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-fluctuatiile_atentiei_si_starea_de_vigilenta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Activitatea este forma principala a relatiei omului cu mediul ambiant, in concordanta cu motivatia. Activitatea are scopul si obiectul bine determinate; o disconcordanta intre acestea poate fi semnalul dereglarilor psihice. Prin atentie care este un proces, un act de selectare psihica activa se realizeaza semnificatia, importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza existenta (acordam atentie lucrurilor care ne intereseaza si o mentinem prin scopul urmarit). Daca inteligenta este considerata o functie psihica complexa care asigura intr-o forma superioara adaptarea intre organism si mediu, atentia este un factor activ al investigarii mediului inconjurator, cu efecte favorabile asupra activitatii de cunoastere. Atentia se impune in diverse activitati (detectarea semnalelor radar, supravegherea liniilor automate si a tablourilor de comanda in conducerea unui vehicul: avion, vapor, automobil sau nava cosmica, dar si in alte domenii de activitate. Au fost elaborate importante studii si cercetari stiintifice pentru a fi identificati factorii care intervin in scaderea vigilentei concentratiei si in descoperirea mijloacelor ce pot intretine atentia concentrata la un nivel cat mai inalt. S-a constatat ca starile afective au un rol important in stabilirea atentiei si ca ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de invatare. De asemenea, interesul este tendinta de a da atentie unor obiecte persoane sau situatii de care suntem atrasi si in care gasim satisfactii. Tot el stimuleaza. Tot el stimuleaza dorinta de a continua o experienta inceputa, in timp ce aversiunea duce la abandonare si respingere. Suportul energetic al activitatii este asigurat de un complex motivational, alcatuit din trebuinte, intentii, aspiratii, idealuri si convingeri; intr-un astfel de cadru intervin procesele psihice de autocontrol si autoreglare in raport direct cu specificul si nivelul solicitarilor. S-u analizat si fenomenele vasomotorii in timpul desfasurarii atentiei concentrate de mare intensitate si s-a constatat un nivel crescut al activitatii cerebrale (modificari respiratorii, cardiace si motorii). Titchener pune aceasta problema sub forma unei intrebari: de ce cand fac efortul sa fiu atent ma incrunt, imi retin uneori respiratia, iar corpul ia o atitudine imobila? Subliniind faptul ca atentia voluntara este rezultatul educatiei, Ribot propune ca mijloc de formare trei directii: prima, in care educatorul, profesor si parinte, se bazeaza pe sentimente (teama sau tandrete si simpatie, curiozitate, interes si atractie fata de recompensa); cea de-a doua se refera la ambitie, interes practic si datorie, iar cea de-a treia se refera la faptul ca atentia se dezvolta si se intretine prin deprinderi si exercitiu impus; de aceea, rolul muncii in dezvoltarea atentiei voluntare ca mijloc de adaptare la conditiile vietii devine o necesitate. Cercetarile psihologice experimentale analizeaza, pe langa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Formele Imaginatiei - Analiza Comparativa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-formele_imaginatiei_analiza_comparativa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Imaginatia face parte din categoria proceselor psihice cognitiv superioare, alaturi de gandire si memorie, si este un proces de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei. Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitasii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi. Detasandu-se de prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile, anticipand atat drumul care va fi parcurs, cat si rezultatele care vor fi obtinute. Daca omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o directie precisa, ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un rezultat oarecare. Dispunand de imaginatie, poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta. Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut sa fie creator de cultura. Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparut alte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea: dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata etc. De fapt, imaginatia odata aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul. Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu, insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare. Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi: reprezentari, idei, trairi afective etc. si, totodata, conserva produsele sale finale. Dar imaginatia se deosebeste clar de memorie. Aceasta are caracter reproductiv, adica este cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela fata de cele invatate, iar imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale se deosebesc de ceea ce ecista in experienta subiectului si, mai ales, fata de ceea ce a dobandit societatea. Prin urmare, imaginatie trece dincolo de experienta pe care o are fiecare, transformand-o, recombinand-o si ajungand la noi rezultate. O legatura foarte puternica exista intre gandire si imaginatie. Cele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si, totodata, se afla in interactiuni reciproce. Prin gandire, omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic. Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul, viitorul. Prin urmare, gandirea, inteligenta, ofera idei si date asupra realului si, totodata, ghideaza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Forme De Abuz Asupra Copiilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-forme_de_abuz_asupra_copiilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Rezumat : Desi Romania se afla printre putinele tari din lume in care legislatia interzice folosirea pedepselor corporale asupra copilului, totusi, specialistii sunt de parere ca mai avem de lucrat la acest capitol, intrucat o mare parte a romanilor sunt inca de parere ca bataia e rupta din rai. Abandonarea copiilor romani de parintii care pleaca la munca in strainatate este calificata de cotidianul britanic Daily Telegraph, intr-un articol drept o noua forma de abuz asupra minorilor. Semnatarul articolului enumera, pe scurt, cele mai tragice cazuri de copii ai caror parinti sunt plecati in strainatate pentru a castiga bani. Romanian lagislation is against mall tratament on childrens, but, the specialiste opinian is that we still hawe to work on this, because many parts of romanian people belives that beet is part of education. Abandon children by their on parent s who go s to work in ather country is qualify by the Daily Telegraph a new form of mall trataments against childrens. Studenta a universitatii 1 Deccembrie 1918 Facultatea de teologie asistenta sociala, Anul IV Romania in topul tarilor care interzic pedepsele fizice asupra copiilor. Peste 40 de milioane de copii sub 15 ani cad victime violentei in fiecare an, insa in ciuda acestui fapt, 97% nu beneficiaza de aceeasi protectie legala impotriva violentei ca si adultii, arata Studiul Global al Natiunilor Unite privind violenta asupra copiilor. Desi Romania se afla printre putinele tari din lume in care legislatia interzice folosirea pedepselor corporale asupra copilului, totusi, specialistii sunt de parere ca mai avem de lucrat la acest capitol, intrucat o mare parte a romanilor sunt inca de parere ca bataia e rupta din rai. Doar 16 tari au interzis aplicarea violentei impotriva copilului, in timp ce 153 permit pedepsele corporale, ceea ce inseamna ca peste 1, 5 miliarde de copii traiesc in tari in care acest fenomen e legal. De asemenea, 106 tari nu au suprimat pedepsele fizice in scoli, iar in 147 de tari, acestea nu sunt restrictionate in institutiile de ingrijire alternativa. Organizatia Salvati Copiii Romania a propus in 2003 introducerea unui articol de lege care sa intrezica pedepsele corporale aplicate copiilor. In urma unui lobby sustinut la nivelul decidentilor politici si al parlamentului, s-a obtinut interzicerea oricaror forme de abuz impotriva copilului, atat in spatiul public, la scoala, cat si acasa, prin Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, articolele 28 si 90. Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice, se arata la punctul 2 al articolului 28 din legea citata. Astfel, Romania a devenit una dintre putinele tari ce au suspendat violenta impotriva copiilor. Jumatate din parintii romani folosesc bataia ca metoda de disciplinare. In ciuda acestei legi, potrivit statisticilor Politiei Romane]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Forme De Ocrotire A Copilului Aflat In Dificultate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-forme_de_ocrotire_a_copilului_aflat_in_dificultate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Conform practicii internationale, plasamentul familial consta in incredintarea unui copil, unei persoane sau familii, alta decat parintii biologici, cu sau fara consimtamantul acestora. Familia de primire poate fi din randul familiei largite sau din comunitatea din care face parte copilul. Familia primitoare isi asuma responsabilitatile pentru cresterea si educarea copilului. Copilul primit in plasament nu devine din punct de vedere juridic membru al familiei de primire, ci continua sa apartina familiei de origine. Desi plasamentul familial si incredintarea erau considerate alternative prioritare fata de institutionalizarea copilului, in practica ele au fost si raman inca forme marginale. Plasamentul familial a avut o evolutie diferita in tarile dezvoltate. Diferentele intre tarile din Uniunea Europeana sunt foarte mari. Astfel, din totalul de copii aflati in afara familiei in Irlanda 73% sunt in plasament familial, restul fiind in plasament institutional; in Franta sunt 57%, iar in Spania 12%; in Anglia raportul intre plasamentul institutional si cel familial este de 40/60, in Olanda si Danemarca raportul este 50/50. Desi practica internationala actuala este eterogena, se pot face cateva aprecieri globale privind avantajele si dificultatile plasamentului familial. Avantajul esential al plasamentului consta in posibilitatea de a oferi copilului mediu familial provizoriu, cand acesta nu poate trai in familia naturala si nici nu poate beneficia de o familie adoptiva. Problema esentiala a plasamentului consta in coexistenta a doua familii responsabile de soarta aceluiasi copil. Aceasta situatie trebuie sa fie pe deplin acceptata de familia care primeste copilul si sa faca obiectul unei urmariri permanente de catre personalul specializat. In organizarea programelor, s-a avut in vedere ca plasamentul familial este un demers specific pentru care este nevoie de: cadru juridic si reglementari administrative precise; practicieni cu o formare profesionala adaptata; mijloace de control; statut clar si solid pentru familiile ocrotitoare 2. Institutiile rezidentiale pentru ocrotirea copilului Institutiile rezidentiale pentru ocrotirea copilului formeaza practic, in prezent, sistemul public a carui relevanta ca solutie la problemele copiilor aflati in dificultate este evident. A. Institutiile publice pentru ocrotirea rezidentiala a copilului au fost in mod traditional organizate pe criteriul varstei. Traditia la care se face referire era de a ocroti copilul intre 0-3 ani in leagan, iar pe cel intre 3- 18 ani in casa de copii. Intrucat copilul aflat in cele doua tipuri de institutii are aceleasi categorii de nevoi, separarea pe criteriul varstei poate fi considerata artificiala. Aceste institutii au avut o subordonare administrativa si metodologica diferita: leaganele apartinand Ministerului Sanatatii, iar casele de copii Ministerului Educatiei Nationale. Aceste subordonari au generat caracteristicile esentiale si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Forta Gandirii Pozitive</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-psihologie~nume-forta_gandirii_pozitive.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ce-ar fi daca, de maine, am incepe sa zambim mai mult? Ce-ar fi daca, in loc sa asociem o zi ploioasa cu ceva trist si mohorat, am auzi in picaturile de ploaie ce cad in geam una dintre cele mai frumoase melodii ale naturii? Ce s-ar intampla daca ne-am trezi dimineata cu gandul ca va fi o zi excelenta din toate punctele de vedere, chiar daca ne simtim coplesiti de problemele cotidiene de acasa si de la serviciu? Toate trec, si intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, toate isi gasesc o rezolvare. Si de ce nu, o rezolvare in bine, daca asa ne dorim si credem din toata fiinta. Chiar credem ca suntem rezultatele gandurilor noastre. Ca singuri ne facem norocul sau cum spune o vorba din popor, asa cum iti asterni, asa dormi. Pentru ca in spatele actiunilor noastre ca indivizi, sta puterea incomensurabila a gandurilor. a gandurilor care ne determina in fiecare moment sa luam o decizie si nu alta. Pe tot parcursul drumului catre atingerea oricarui obiectiv, trebuie sa existe certitudinea ca lucrurile vor lua intorsatura favorabila noua. Cu totii ne amintim legendara poveste a Pandorei, printesa din Grecia Antica. Ea a primit in dar o cutie misterioasa din partea zeilor si i s-a spus ca nu trebuie sa deschida niciodata acest dar. Intr-o zi, coplesita de curiozitate, Pandora a deschis cutia si astfel a adus lumii marile nenorociri: bolile, relele, nebunia. Totusi, un zeu milos a lasat-o sa inchida cutia la timp, astfel incat sa poata prinde unicul antidot care face suportabila nefericirea pe lumea asta: speranta. Cine stie, poate ca de aici provine si zicala, speranta moare ultima. Ei si ce? O sa spuneti. De cate ori s-a intamplat ca, in ciuda sperantei, lucrurile sa nu aiba un final fericit? Si totusi, asa cum subliniaza unii cercetatori, speranta, in opinia lor, reprezinta mai mult decat un leac. C. R. Snyder, un psiholog de la Universitatea din Kansas o defineste ca fiind,, credinta ca exista vointa si posibilitatea de a-ti atinge scopurile, indiferent care ar fi ele. ,, Usor de zis, greu de facut, veti spune probabil multi dintre dumneavoastra. Sesizez aici o doza de pesimism? Nu. cred ca nu v-am auzit prea bine. Mi s-a parut, asa ca voi trece mai departe. Trebuie sa credem ca ne putem depasi limitele, pe care de altfel cred ca tot noi le trasam. Stim cu totii cat de diferiti suntem. Dar indiferent de asemanarile si deosebirile de ordin cultural, de educatie, de mediu s. a. m. d., gandirea pozitiva este un factor cheie al reusitei in viata in orice domeniu. Un optimist confruntat cu un esec va considera intotdeauna ca situatia poate fi schimbata, astfel incat data viitoare va reusi, in vreme ce pesimistii se invinavatesc pentru esec, atribuindu-l unor trasaturi ce nu pot fi schimbate si se simt total neajutorati. Cand situatia devine una frustranta, reusita nu depinde doar de competentele profesionale si de talent, ci de capacitatea de a infrunta esecul si de a invata din el. In firma noastra filosofia de training]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>
