<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:24:27 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Abcesul Pulmonar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-abcesul_pulmonar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ingrijirea pacientului cu abces pulmonar Motivatie Abcesul pulmonar este o afectiune mai rar intalnita dar are totusi o deosebita importanta pentru intreg organismul deoarece deriva din alte cateva afectiuni minore si are complicatii foarte grave sau chiar stari patologice incipiente. Daca nu se intervine la timp sau nu se primesc informatiile preventive necesare unui echilibru bio-psiho-social necesar oricaru-i individ atunci asistenta sociala nu-si indeplineste rolul. Am ales aceasta afectiune a aparatului respirator deoarece este o boala care deriva din complicatii mai minore care netratate initial, pot duce la afectiuni mai grave, acestea fiind la distanta dar cu precadere cele din vecinatate: faringe, laringe, esofag. Toate afectiunile sunt importante pentru sanatate si bunul mers al vietii dar aparatul respirator are cred, o deosebita importanta deoarece fara un plaman care sa asigure o oxigenare de calitate si alte procese ce au loc in organism indiferent de: pozitia, de ocupatie, de inteligenta si de multe alte lucruri care nu au o mare importanta daca un om nu poate avea o respiratie de calitate aceasta fiind un fenomen vital. Daca organismul poate rezista mai mult de 30 de zile fara hrana, 3-4 zile fara apa, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de cateva minute aproximativ (3 minute). Respiratia este o functie care asigura eliminarea CO2 si aportul de O2 catre celulele organismului. Aceasta functie cuprinde trei timpi: pulmonar, sangvin si tisular. Principalele tulburari functionale provocate de o afectiune pulmonara sunt: dispneea, durerea toracica, tusea, expectoratia, hemoptizia, sughitul si tulburarile vocii. Un alt motiv de a alege aceasta afectiune este acela ca in timpul perioadei de practica timp de o luna de zile la spitalul T. B. C. Botosani iar ceea ce se vede si se poate intalni nu se uita in sensul ca varietatea afectiunilor respiratorii si cat de vitale pot fi chiar la cele mai nevinovate fiinte, acest aspect determinandu-ma si concretizand totodata cat de importanta este permeabilitatea cailor respiratorii si oxigenarea de calitate a plamanilor. De aceea explorarea functiei respiratorii a devenit astazi indispenabila pentru practica medicala. Datorita cresterii mediei de varsta, cu afectiuni inerente varstelor inaintate, raspandirii unor practici nocide, ca fumatul, si datorita poluarii atmosferice, insuficienta pulmonara devine tot mai fregventa. Probele functionale permit depistarea insuficientei pulmonare si a celor mai fregvente boli care o pot provoca (astm bronsic emfiziem pulmonar, bronsita cronica etc) in stadii latente, initiale se folosesc metode clinice, radiologice, spirometrice si chimice. MOTTO ,, Mai ales sanatatea intrece atat de mult toate bunurile exterioare incat intr-adevar un cersetor sanatos este mai fericit decat un rege bolnav ,, Nu e prietenia la fel ca sanatatea; nu e dusman la fel ca boala; nu e iubire la fel ca aceea fata de copii; nu e durere la fel ca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Actiunea Hormonilor Hipofizari Acth Si Reglarea Secretiei De Acth</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-actiunea_hormonilor_hipofizari_acth_si_reglarea_secretiei_de_acth.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Hormonul adrenocorticotrop (ACTH, corticotrofina sau corticostimulina) controleaza dezvoltarea si secretia hormonala corticosuprarenala. Sinteza ACTH are loc in celulele bazofile adenohipofizare prevazute cu mici granulatii colorate in rosu, dintr-un precursor cu greutatea moleculara de 31. 000 daltoni, denumit proopiomelanocortin. Proprietatile biologice ale ACTH sunt primare si secundare. Cele primare apartin hormonului insusi si constau in stimularea zonei fasciculate a glandei corticosuprarenale, secretoare de glucocorticoizi (cortizol si corticosteron). Sub influenta ACTH, secretia acestora creste rapid si proportional cu doza in intervalul scurt de 7-8 minute. Paralel cu activarea sintezei si secretiei de glucocorticoizi, ACTH stimuleaza zona reticulata si chiar zona glomerulata a corticosuprarenalelor. La animalul hipofizectomizat, cu capsulele suprarenale atrofiate, ACTH restabileste greutatea glandei si aspectul normal al zonelor fasciculate si reticulate. Referitor la mecanismul intim de actiune, se admite ca efectele stimulatoare ale ACTH asupra secretiei corticosuprarenalei sunt mediate de cAMP. Mai exact ACTH activeaza transformarea colesterolului in pregnenolon, ca prima etapa a biosintezei glucorticoizilor, cu participarea cAMP. Proprietatile secundare ale ACTH se datoresc efectelor metabolice ale hormonilor glucocorticoizi. In esenta este vorba de activarea metabolismelor glucidic, proteic si lipidic. Ca actiuni extracorticosuprarenale figureaza efectele lipolitice, melanotrope si aldosteronoeliberatoare slabe, asigurand doar 30% din secretia de fond a mineralocorticoizilor. Daca actiunea lipolitica trebuie admisa cu rezerva, intrucat adenohipofiza de oaie contine un hormon peptidic cu structura similara ACTH si proprietati lipolitice, activitatea sa melanotropa apare evidenta in insuficienta corticosuprarenala in care pielea prezinta pigmentatia caracteristica bronzata (boala Addison). Aceasta se datoreste fie excesului de ACTH circulant prevazut cu proprietatile melanocitostimulatoare, fie formarii unui produs intermediar de inactivare similar cu MSH. Reglarea secretiei de ACTH se realizeaza pe cale umorala si neuroreflexa centrala. Principalul factor umoral il constituie concentratia sanguina a hormonilor glucocorticoizi reprezentati la om indeosebi de cortizol. Sub influenta acestuia, secretia de ACTH scade, realizand un veritabil mecanism de feed-back negativ, si invers, creste in absenta glucocorticoizilor din circulatie. Administrarea de extracte corticosuprarenale sau de cortizol provoaca de altfel atrofia zonei corticale a suprarenalelor, similara cu cea observata dupa hipofizectomie. Hipertrofia compensatoare a corticosuprarenalei restante dupa suprarenalectomie unilaterala nu apare la animalul hipofizectomizat sau tratat cu cortizol. Inhibarea biosintezei glucocorticoizilor suprarenali cu metopirona, care blocheaza 11-ß-hidroxilaza, este urmata de cresterea secretei de ACTH, ca urmare a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Afectiunele Sistemului Locomotor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-afectiunele_sistemului_locomotor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sistemul locomotor poate fi afectat de un numar mare de boli ceea ce duce la slabirea sistemului imunitar si dereglarile sistemului nervos. exemplu de astfel de boli pot servi: reumatismul, reumatismul articular acut, coxartroza, artroza s. a. Orice afectiune dureroasa, acuta sau de cele mai multe ori-cronica, care afecteaza buna functionare a sistemului locomotor. In exprimarea curenta, dar si in limbajul medical, acest termen acopera boli foarte diverse. Reumatismele pot fi impartite in 6 grupe principale: Se observa in general in cadrul bolilor de sistem ca reumatismul articular acut, poliartrita, angeitele. Reumatismele cristaline: Sunt cauyate de prezenta cristalelor in articulatie sau in tendoane: guta, boala calcificarilor tendinoase. Reumatismele dgenerative: Sunt provocate de degerescenta sau uzura unei articulatii (artroza membrelor). Mai sunt cauzate si de forta mecanica (efort exagerat pentru a ridica o greutate) sau o alta cauza este combinatia acestor factori (sindromul de ingustare a canalului carpian). 3. Reumatismul articular acut Bloala inflamatorie provocata de actiunea toxineleor unui streptococ, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii. Reumatismul articular acut se obserava la copii intre 4-15 ani. El survine intodeauna dupa o angina cu streptococ de grup A, netratata cu antibiotice, si este inca frecvent in unele tari in curs de dezvoltare. Virulenta germenului nu este responsabila de leziune ce survin in cursul bolii. Simptome si semne: Boala survine la 2 pina la 3 saptamiini dupa aparitia unei angine de cele mai multe ori nediagnostica si, in consecinta, netratata. El se reduce printr-o poliartrita si printr-o febra ridicata articulatiile atinse sunt cele mari (genunchi, coate), ele sunt calde dureroase si marite in volum. Aceste artrite sunt caracterizate prin aspectul lor trecator si schimbator. O atigere cardica, denumita cardita reumatismala, survine in 75% din cazuri in cursul primei saptamiini. Aceasta ia forma unei inflamatii a pericardului, miocardului, si endocardului. Aceasta inflamatie poate antrena formarea de tesut cicatriceal responsabila dupa multa vreme de o stenoza sau de o insuficienta valvulara, mitrala, sau aortica. Complicatii: Acestea pot surveni la mult timp dupa instalarea bolii. Bolnavul poate prezenta atunci o debilitate hemodinamica cu insuficienta cardica. uneori se asista la migrarea germinilor, cu ocazia unei infectii, pe valvulele inimii, ceea ce antreneaza o endocardita si uneori reluarea puseului reumatismal. Formele acutale ale bolii se manifesta mai ales prin artrite localizate la o singura articulatie sau prin inflamatii izolate ale inimii. Tratament si prevenire: Tratamentu necisita repaus la pat, o atiboiterapie prelungita si o corticoterapie. Prevenirea recidivelor se realizeaza prin administrarea de atibiotice la intervale regulate timp de cel putin 5 ani. prevenirea reumatismului articular acut consta in administrarea de antibiotice oricarui subiect tinar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Agresivitatea Canina - Cauze Si Remedii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-agresivitatea_canina_cauze_si_remedii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Comportamentul animal este scris in codul genetic al fiecarui animal cu specificatia ca la animalele salbatice este mai deschis (vizibil). Comportamentul reprezinta o suma de actiuni care au ajutat specia sa supravietuiasca in mediul ei natural. Comportamentul (din latinul cum portare) reprezinta o actiune a ansamblului unei fiinte fata de stimuli interni si externi si este reprezentata ca o structura dinamica, ce integreaza diverse scheme de activitate, care au ca rezultat modalitati specifice de reactie, la o situatie data. El indeplineste o functie homeostazica, in relatie cu adaptarea individului la mediu. Majoritatea comportamentelor au caracter de reflexe conditionate care se manifesta la o anumita varsta si care s-au format de-a lungul evolutiei, se transmit ereditar, capatand, prin imprimare genetica, caracter de specie. Comportamentul dobandit reprezinta comportamentul pe care un individ si-l insuseste prin experienta individuala si care poate fi cel mai repede alterat, la interventia multiplilor stimuli (atat endogeni cat si exogeni). Conform celor afirmate mai sus, fiecare specie dezvolta un comportament specific, asigurand supravietuirea individului in mediul inconjurator. In functie de necesitatile vitale, formele de comportament ale animalelor pot fi sistematizate astfel: -comportamentul de grup si social -comportamrntul somnului si al odihnei -comportamentul exprimarii senzatiilor -comportamentul teritorial -comportamentul agonistic Determinismul comportamentului Pentru a declansa un anumit comportament trebuie sa existe o determinare externa reprezentata de stimuli si una interna numita motivatie sau dispozitie. Aceasta dispozitie depinde de o serie de parametri fiziologici cum ar fi: concentratia de zahar din sange, gradul de plenitudine al cainelui, nivelul unor hormonei sexuali. Motivatia se descrie prin foame, sete, frica, agresiune si se poate masura doar indirect prin analiza comportamentului. Dintre factorii interni responsabili de manifestarile comportamentale este sistemul nervos central si concentratia hormonilor din sange. SNC este responsabil mai ales de comportamentul de scurta durata (locomotie, aparare) iar sistemul hormonal este responsabil pentru comportamentul de lunga durata (reproductie, ingrijirea progeniturii. Declansarea comportamentului presupune in toate cazurile o motivatie, o trebuinta, atitudine a subiectului, care sa determine aparitia activitatii psihice, ce mediaza actiunile comportamentale. Motivatia antreneaza elemente cognitive, perceptive sau atitudini, justificand manifestarile comportamentale ale individului, ca raspuns la situatiile problematice aparute in mediul intern sau extern. Comportamentul poate fi influentat deasemenea de catre: -rasa -varsta -tipul specializarii DEVIERI COMPORTAMENTALE Expresia comportamentala a bolilor organice se poate exprima prin modificari in starea generala, cat si prin modificari de atitudine]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alcool. Droguri. Fumat</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-alcool_droguri_fumat.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alcoolism : depasirea cantitatilor de risc, interferenta cu viata profesionala, dedicarea unor mari cantitati de timp pentru procurarea alcoolului, dificultati in reducerea dozelor sau in abtinerea de la consumul de alcool, sindrom de abstinenta, cresterea tolerantei. Cel putin 3 din aceste criterii => alcoolism (DSM IV Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders) Fumat = consumul zilnic de > 10 tigari cu nicotina. Fumat pasiv = aspirarea fumului provenit de la o tigara consumata de catre o alta persoana. Nicotina este responsabila de dependenta iar gudroanele de efectul cancerigen. Dependenta de droguri = utilizarea drogurilor dupa un model maladaptativ caracterizat prin urmatoarele fenomene in ultimele 12 luni : cresterea cantitatilor necesare pentru obtinerea acelorasi efecte (toleranta), sindrom de abstinenta, incapacitatea de a reduce sau elimina consumul, interferenta cu viata sociala sau ocupationala, dedicarea unor mari cantitati de timp pt obtinerea drogului, continuarea uzului in pofida deteriorarii starii de sanatate. (DSM IV) Genetica-organism-comportament Baze genetice alcoolism (vezi articol) Categorii de persoane cu risc : Din medii unde consumul de alcool este incurajat Cu anumite trasaturi de personalitate: persoane volubile, dependente, infantile, nesigure, prag redus de toleranta la frustrare, incapabile de asumarea responsabilitatilor, narcisice. Cu boli psihice Cu legaturi biologice cu un alcoolic: copiii alcoolicilor risc de 3-5x mai pt alcoolism decat copiii non-alcoolicilor. Gemenii monozigoti au rata de concordanta semnificativ mai mare in ceea ce priveste alcoolismul decat dizigotii. Rezultate valabile pt , nu si pt (aici studiile au condus la concluzii neomogene : se accepta astazi ca si la exista transmitere ereditara dar varsta de debut este mai tarzie iar un istoric de abuz in copilarie creste riscul). Factori genetici : Genele ce codifica alcool-dehidrogenaza (ADH) si aldehid-dehidrogenaza (ALDH). Deficit de ALDH => risc alcoolism (ex. japonezi). Cromozomii 1, 7, 11 implicati in risc de alcoolism, cz. 4 protejeaza Gena ce codifica receptorul pt dopamina D2 (DRD2) poate fi implicata in mai multe tipuri de dependenta prin polimorfism (controversat) Exista legatura genetica intre alcoolism si fumat. Baze genetice dependenta de fumat (vezi articol) Factori genetici : Conteaza pentru aproximativ 35-50% din comportamentele legate de fumat Riscul ca un geaman sa fumeze este de 6x mai mare daca macar unul dintre prietenii lui si fratele fumeaza Gemenii monozigoti au mai multe sanse sa fumeze amandoi si pentru ca petrec mai mult timp impreuna Legatura cu alcoolismul Factori comportamentali : Modelul invatarii sociale (Bandura) : 3 pasi : (1) observarea si imitarea utilizarii de tutun, (2) intarirea comportamentului si (3) formarea expectatiilor pozitive legate de consecintele sociale, psihologice si fiziologice ale fumatului. Comportamentul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aliaje Nichel - Crom</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aliaje_nichel_crom.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nichelul este componentul principal al aliajelor nichel-crom dentare, al sarmelor si benzilor ortodontice (wipla), al aliajului Nitiol (Ni55 T145) utilizat in ortodontie sub forma de sarma si de asemenea se gaseste in compozitia unor aliaje pentru sudura (AuNiZn). In literature sunt descrise intre 50 si 250 de cazuri de alerie la aliaje dentare care contin Ni, in acestea fiind incluse si cele datorate sarmelor ortodontice. Luand in calcul toate cazurile de alergie cunoscute si documentate referitor la aliajul Wiron99 al firmei Bego, riscul este mai mic decat cel de a face o alergie alimentara. In urma testarilor pe animale, compusii minerali care contin nichel, majoritatea hidrosolubili, s-au dovedit a fi toxici pentru embrion. In cadrul unor teste similare, s-a constatat ca nichelul este cel car da cele mai puternice reatii (dintre elementele aliajelor de NI-Cr, dar este necesar sa se ia in calcul si continutul de crom pentru o analiza corecta). Citotoxicitatea depinde in mare masura de proportia in care se gaseste elemental respective, studii recente aratand ca Ni trebuie sa fie sub 60%. Ni este un element essential pentru organismul uman, care contine aproximativ 10 mg Ni. Aportul zilnic este recomandat sa fie de 100µg pe zi, in special prin alimente. Compusii minerali ai Ni sunt prost absorbiti de la nivelul tractului intestinal si aparent nu se acumuleaza in organism. Ei sunt eliminati in principal de rinichi. Intoxicatiile cu Ni sunt in principal legate de tractul intestinal si de sistemul nervos central. Pe de alta parte, compusii organici ai Ni ataca mai mult plamanii, creierul, ficatul, rinichii, glandele suprarenale si splina si sunt foarte toxici, in timp ce pulberea de Ni actioneaza la nivelul plamanilor. Compusii Ni sunt in general foarte hidrosolubili si de aceea, in caz de coroziune, sunt antrenati rapid de saliva in tractul intestinal. Din acest motiv, timpul de contact cu celulele Langerhans prezente in mucoasa bucala si care actioneazaca receptori este foarte scurt. Prin natura si structura sa chimica, mucoasa orala permite o difuziune mai rapida a ionilor de Ni decat pielea, riscul de sensibilizare in cavitatea bucala fiind extreme de mic. Nu exista deocamdata o descriere a acumularilor de Ni de la nivelul organismului. In ciuda alergiilor relative frecvente la contactul dintre piele si Ni, s-a observat clinic ca utilizarea aliajelor de Ni-Cr in cavitatea bucala nu provoaca systematic reactii alergice. Daca am lua in consideratie numai coroziunea initiala in mediul bucal al aliajului stabil de NI-Cr (de ex. Wiron88/Bego), pentru a se atinge nivelul zilnic recomandat al absorbtiei de Ni de 100µg, ar trebui sa se corodeze zilnic 25 cm² din acest aliaj. Trebuie tinut cont si de faptul ca fenomenul de coroziune initiala, respective eliberarea ionilor, scade rapid in primele ore si in primele zile, iar dupa cateva zile sunt eliberati mult mai putini ioni. Putem trage concluzia ca o posibila sensibilizare apare numai la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aliaje Nobile Utlizate Pentru Realizarea Scheletului Metalic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aliaje_nobile_utlizate_pentru_realizarea_scheletului_metalic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru realizarea unor coroane mixte sau a unor a unor corpuri de punte mixte metalo-ceramice se pot utiliza atat aliaje nobile (cu continut crescut sau redus de aur) cat si aliaje nenobile. Aliajele nobile contin o serie de componente de baza: aur, platina, paladium, etc. Lor li se adauga alte elemente (staniu, fier, iridium, galiu, crom) care asigura formarea stratului de oxizi necesar legarii ceramicii. Aliajele nobile au un pret de cost foarte ridicat. De aceea prin anii 1974 1975 au fost lansate primele aliaje fara continut de aur pe baza de paladium argint, ulterior pe baza de paladium cupru si paladiu cobalt. Dintre proprietatile mecanice ale acestor aliaje intereseaza cu precadere duritate si modulul de elasticitate. Cu cat modulul de elasticitate este mai mare cu atat componentele mecanice pot fi confectionate mai subtiri. Duritatea aliajului este cea care determina posibilitatea corectarii raporturilor ocluzale, finisarea marginilor si ablatia lucrarilor. acesta trebuie sa fie mai ridicat cu minimum 150-200 C decat temperatura de ardere a maselor ceramice; masele ceramice care se ard pe aliaje fac parte din categoria celor cu interval de sinterizare scazut (850-1100 C); pentru a asigura prelucrarea usoara, intervalul de topire al aliajelor este indicat sa se situeze sub 1300 C; masele ceramice cu punct ridicat de sinterizare (1400 C) denumite si mase ceramice dure ar imbunatatii decisiv proprietatile mecanice si chimice ale placarii ceramice, insa ele pretind utilizarea unor aliaje cu interval de topire situat intre 1550 si 1600 C si a unei tehnologii sofisticate care reclama un pret de cost ridicat al aparaturii aferente. Rezistenta la temperaturi inalte sa nu se deformeze la temperaturile de ardere a maselor ceramice (aproximativ 980 C). Coeficientul de dilatare termica sa fie aproximativ egal cu cel al maselor ceramice ar fi ideal ca si coeficientul lor de dilatare termica sa fie mai mare decat cel al maselor ceramice, in intervalul de transformari al acestora (500-600 C) pentru a impiedica aparatia fortelor de forfecare sau tangentiale de la interfata din cursul fazelor de racire. Variatii volmetrice bine determinate pentru a putea fi compensata de masele de ambalat dilatarea termica, respectiv contractia la racire, trebuie sa fie de 1, 6%. Daca aceasta valoare nu reprezinta exact 1, 6%, pot survenii inexactitati care se traduc prin greutati la adaptare pe bont si tensiuni interne care pot genera fisuri sau desprinderi ale componentei ceramice. Posibiltati de calire aliajele obisnuite isi pierd din duritate dupa aducearea in faza de incandescenta. In cazul aliajelor care pot fi calite, incandescenta urmata de o racire brusca duce la cresterea rezistentei lor mecanice; dupa fiecare ardere a maselor ceramice aliajele se durifica astfel incat dupa ultima ardere se obtine o valoare a duritatii mai mare 220KP/mm. Prag ridicat de deformare plastica rezistenta la tractiune]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amigdalita</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-amigdalita.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intr-o prezentare populara, putem spune ca inauntrul gatului si afla doua formatiuni mici, ovale, de forma unor migdale, care fac parte din sistemul limfatic (o multime de vase care transporta in corp limfa, un lichid albicios care contine globule albe, proteine si grasimi). Amigdalele apara, impreuna cu alte glande mici (adenoidele), corpul de microbii invadatori. Amigdalele cresc in mod treptat, incepand inca de la nastere si ajung, la varsta de 7 ani, la marimea lor maxima. Apoi spre viata adulta, incep sa se micsoreze si, uneori, dispar cu totul. Asa se explica de ce amigdalita-inflamatiile acestor glande apare mai frecvent la copii. In clipa in care amigdalele, care apara neincetat caile respiratorii superioare sunt covarsite de atacul microbian, (de obicei streptococul) se produce inflamarea lor. In principal este durerea din gat si greutatea de a inghiti. Copii foarte mici refuza chiar sa manance cand sunt bolnavi de amigdalita. Apar : o febra mare, dureri de cap, de urechi, si un miros neplacut care vine din gura. Se poate observa uneori, chiar de catre cel care nu are cunostinte medicale, ca inauntrul gatului aceste glande sunt marite, rosii, cu puncte mai mici sau mai mari alb-galbui de puroi. Daca simptomele persista mai mult de 24 de ore, trebuie consultat de indata medicul care va prescrie tratamentul cu paracetamol si antibioticele pe care le considera de cuviinta. ATENTIE- o amigdalita prost tratata sau netratata poate poate produce complicatii grave. Dupa : Dr. Mircea Brates ghid practice]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anatomia Aparatului Genital Feminin</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-anatomia_aparatului_genital_feminin.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: - uter - vagin 1. Organe genitale externe muntele lui Venus Proeminenta triunghiulara, cu varful in jos si baza in sus, situat inaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari. Tegumentele sale sunt acoperite de pilozitate cu dispunere tringhiulara (caracteristic la femeia echilibrata hormonal). Este o zona cu sensibilitate crescuta, ceea ce-i confera un caracter erogen. Vulva In general, vulva are forma unei fante, alungita in sens sagital. Ea cuprinde totalitatea organelor genitale externe feminine. Labiile mari Sunt doua pliuri cutate, avand ambele fete acoperite de tegument. Fata externa prezinta peri si glande sebacee mari, iar fata interna vine in raport cu labile mici. Labiile mari se unesc anterior spre simfiza pubiana, formand comisura anterioara situata pe muntele pubian (muntele lui Venus). Posterior se unesc prin comisura posterioara, situata la mica distanta de anus. Labiile mici sau Nimfele Sunt doua pliuri cutaneo-mucoase, prezentand o fata externa acoperita de tegument si aflata in raport cu labia mare si o fata interna mucoasa ce este in raport cu labia mica opusa. Anterior, inainte de a se uni, labile mici se dedubleaza in doua pliuri: unul trece anterior prin clitoris si formeaza cu cel de partea opusa preputul sau capisonul clitorian. celalalt, trece posterior de clitoris si formeaza cu cel de partea opusa fraul clitorian. Posterior de clitoris, sub fraul clitorian, se deschide orificiul extern al uretrei. Spatiul interlabial Este localizat la departarea labiilor mari si are aspectul unei palnii. La baza acestui spatiu se afla: vestibulul vaginal, meatul urinar, orificiul vaginal, organe erectile (bulbii vestibulari, clitoris si cropusculii tactili speciali ai labilor mici). Vestibulul vaginal Este o regiune anatomica de forma triunghiulara, delimitata lateral de labile mici, anterior de clitoris, iar posterior de orizontala trecuta prin marginea posterioara a orificiului vaginal care la virgine este obturat de himen. Meatul urinar Orificiu circular cu diametrul de 3-4 mm, asezat la baza triunghiului vestibular, reprezentand locul de deschidere spre exterior al uretrei. Orificiul vaginal Orificiu interior al vaginului ce se deschide in canalul vulvar si difera la virgine, nulipare si multipare. Bulbii vestibulari Sunt organe erectile imperfect dezvoltate, in nr. de 2, cu o lungime aproximativa de 4 cm si latimea de1-2 cm, analogi corpului spongios al penisului, situati de o parte si de alta a vestibulului vaginal in pronfunzimea labiilor mari si in imediata vecinatate a orificiului vaginal. Se unesc inaintea uretrei prin extremitatea lor anterioara luand aspect general de potcoava cu concavitatea spre exterior. Extremitatea posterioara contribuie la erectie alaturi de muschiul constrictor al vaginului. Lateral de bulbii vaginali se afla muschiul bulbo-cavernos, iar medial si posterior au raporturi cu glanda Bartholini. Clitorisul Organ erectil nepereche, care poate fi omologat cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anatomia Si Fiziologia Aparatului Genital Feminin</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-anatomia_si_fiziologia_aparatului_genital_feminin.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparatul genital ca si aparatul urinar ia nastere din metanefros. Aparatul genital feminin, ca si aparatul genital masculin, poate fi impartit in doua grupuri de formatiuni respectiv organe genitale interne si externe. Ovarul este glanda sexuala feminina, este un organ pereche situat in bazin, are forma ovoida si este unit prin ligamente cu peretele posterior al bazinului, cu uterul si cu trompa uterina. Ovulul (gametul feminin) este o celula sferica, cea mai mare din organism, cu diametrul de 0, 2 mm, avand in citoplasma rezerve nutritive care hranesc embrionul in primele stadii de dezvoltare. Trompa uterina este un conduct pereche ce se intinde intre ovar si uter, lung de 10-12 cm. Capatul sau, in contact cu ovarul are o forma de palnie cu marginile franjurate si serveste pentru captarea ovulului ce a fost expulzat din foliculul matur. Uterul este un organ musculos cavitar, nepereche situat in bazin intre vezica urinara si rect. Este fixat de peretele bazinului prin ligamente. Vaginul (vagina) este organul de copulatie al femeii, este un organ cavitar, care se deschide la exterior in regiunea vulvei ce formeaza aparatul genital al femeii. Este un canal musculo-membranos, turtit antero-posterior, lung de 8-12 cm. si larg de 2, 5 cm. EI este continuarea uterului, incepand de la colul uterin si terminandu-se la vulva, in vestibulul vaginal, fiind indreptat oblic in jos si inainte, determinand un unghi fata de uter. Organele genitale externe sunt situate la nivelul perineului, ele sunt cunoscute sub denumirea de vulva si sunt reprezentate prin: formatiunile labiale, spatiul interlabial si aparatul erectil. Formatiunile labiale sunt niste pliuri ale pielii, care marginesc partile laterale: labiile mari si labiile mici. Labiile mari marginesc partile externe ale vulvei si labiile mici sunt asezate inauntrul labiilor mari, fiind paralele, cu acestea, mai scurte si mai groase. Ca anexe ale aparatului genital feminin se gasesc cele doua glande mamare. Acestea sunt glande cutanate si au rol de a elibera laptele necesar cresterii copilului. Glanda este formata din lobi, acestia din lobuli care au ca unitate secretorie acinul. Fiecare lob are un canal de excretie care se deschide pe o proeminenta a glandei numita mamelon. Pe fiecare mamelon se gasesc orificiile a 12 - 30 canale de conducere a laptelui (galactofore). Inervatia glandei mamare provine din nervii intercostali, perechile a 2-a pana la a 6-a din ramura supraclaviculara a plexului cervical si din ramurile toracice ale plexului brahial. Inervatia vegetativa este constituita din fibre care merg de-a lungul vaselor. Anatomia si fiziologia uterului anatomia uterului uterul sau mitra este un organ musculos cavitar nepereche, asezat in partea mediana a cavitatii pelvine intre rect si vezica urinara, in care au loc importante fenomene legate de gestatie si de nastere. Constituie segmentul intermediar dintre vagin si trompe. El ia nastere din canalele lui Miller. Forma]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anatomia Si Fiziologia Ficatului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-anatomia_si_fiziologia_ficatului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ficatul este cel mai voluminos viscer. Este un organ glandular cu functii multiple si importante in cadrul economiei generale a organismului; ficatul este un organ metabolic deosebit de important. El intervine in metabolismul intermediar al glucidelor, proteinelor si lipidelor; detoxifica organismul, transformand unele substante toxice in compusi nenocivi pe care ii elimina. Ficatul nu primeste numai sange arterial, ca oricare organ. La el este dus prin vena porta si sange incarcat cu principii nutritive din teritoriul organelor digestive abdominale. Aceste multiple activitati hepatice solicita aproximativ 12% din consumul general de oxigen al organismului. Aproape o treime din debitul de intoarcere venoasa in atriul drept provine din venele hepatice. La iesire din ficat, sangele din venele hepatice atinge 450C. Ficatul este un organ vital; distrugerea sau extirparea lui totala determina moartea. Ficatul este un organ foarte vascularizat; este cel mai greu viscer. Cantareste in medie la omul viu 1200-1500g, este cu 500-700g, uneori cu 900g, mai greu din cauza sangelui pe care il contine. Dimensiunile lui medii la omul viu sunt urmatoarele: 28cm in sens transversal (lungimea); 8cm in sens vertical la nivelul lobului drept (grosimea) si 18 cm in sens antero-posterior (largime). Dar volumul ficatului variaza foarte mult: cu varsta, cu sexul, dupa cantitatea de sange continut, cu perioadele digestiei, cu starile patologice. Ficatul la omul viu e rosu-brun. Intensitatea culorii, variaza in raport cu cantitatea de sange pe care o contine, un ficat congestionat, plin cu o cantitate mai mare de sange, are o culoare mai inchisa. Ficatul are o consistenta mai mare decat celelalte organe glandulare. El este dur, percutia lui da matitate. Este friabil si putin elastic, motiv pentru care se rupe si se zdrobeste usor. In practica medicala, se intalnesc frecvente rupturi ale organului de origine dramatica. Ficatul are o mare plasticitate, ceea ce ii permite sa se muleze dupa organele invecinate. Situatie Ficatul este un organ asimetric. Cea mai mare parte a lui (aproximativ trei patrimi) se gaseste in jumatatea dreapta a abdomenului si numai restul (o patrime) se gaseste in jumatatea stanga. El raspunde deci hipocondrului drept, epigastrului si unei parti din hipocondrul stang. Aspect Ficatul are un aspect lucios si e foarte neted. Numai versantul posterior al fetei diafragmatice, care e lipsit de peritoneu, are un aspect aspru, rugos. Loja hepatica. Ficatul este situat in etajul supramezocolic. Mijloace de fixare El este mentinut la locul lui, cu toate organele abdominale in primul rand prin presa abdominala. Deasemenea el este sustinut de suportul elastic al celorlalte organe abdominale. Cu toate mijloacele de fixare, ficatul nu e imobil. El se misca in timpul respiratiei: coboara in respiratie si urca in inspiratie. De aceea cand se palpeaza ficatul se recomanda pacientului sa respire superficial. Conformatie exterioara si raporturi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anemia Infectioasa Ecvina</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-anemia_infectioasa_ecvina.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Anemia infectioasa ecvina, cunoscuta deasemenea si sub denumirea de febra de mlastina, este o boala virala care se manifesta la toti membrii fam Equideae, inclusive la cai, catari si magari. Acest virus are capacitatea unica de a infecta calul pe viata, producand atacuri intermitente de boala (in urma carora calul poate muri), urmate de perioade in care calul poate parea normal. Virusul AIE e transmis mecanic. Aceasta se face prin sange, ce contine virusul si care trebuie a fi transmis de la un animal infectat la unul susceptibil. Sangele este transmis de un vector asa cum ar fi o insecta, seringi infectate, ace sau echipament chirurgical nesterilizat. Virusul poate traversa bariera placentara si poate cauza infectii fetale, un armasar siptomatic putand infecta iapa in timpul imperecherii. Virusul AIE este transmis mecanic de la un cal la altul de catre muste ce se hranesc cu sange de cal, muste de grajd (Stomoxys spp), muste Tabanid, tantari. Pentru ca transmiterea virusului sa aiba loc, vectorul trebuie ca mai intai sa se hraneasca pe un cal infectat, sa fie intrerupt in timpul hranirii, ca mai apoi sa transmita virusul unui cal susceptibil intr-o noua incercare de a se hrani. Hranirea aceasta trebuie sa aiba loc intr-o perioada scurta de timp. Marimea mustelor Tabanide si zborul lor zgomotos, atrag atentia si cumulate cu durerea considerabila pe care o produc prin intepare duc la intreruperea frecventa a hranirii lor. Cercetarile au aratat ca virusul AIE poate fi transmis pana la 30 min dupa prima hranire, transmiterea dupa 4 ore find total ineficienta. Transmiterea virusului AIE de catre insecte e dependenta de numarul de insecte, de densitate populatiei ecvine, de numarul de muscaturi aplicate de o insecta celuiasi cal, sau altuia, de cantitatea de sange transferat intre cai, si de nivelul virusului in sangele calului infectat pe care insecta vector l-a intepat primul. In conditii ideale, s-a demonstrate ca o singura musca de cal transmite virusul de la un cal cu semen acute de AIE si un grup de 25 de muste de cal (Tabanus fuscicostatus) de marime medie transmite virusul AIE de la un cal fara semen clinice de boala. In conditii naturale, unde caii seropozitivi sunt de asteptat a se intalni in populatii si unde rata de transmitere prin vectori e de peste 1000 de muscaturi de insecte/ora, e lesne de a ne astepta la o transmitere a virusului AIE intre cai. Rata de transmitere insa nu poate fi precizata exact. De exemplu toti caii infectati au replicarea virusului AIE sub control si virusul e prezent doar intr-o singura doza infectanta/mL sange, atunci sansa probabila ca o musca ce se hraneste pe cal sa ia pe piesele sale bucale virusul e de 1/100000. Bariera placentara: Virusul, aparent poate traversa bariera placentara si poate cauza infectii fetale. Iepe cu semne acute ale AIE in timpul gestatiei, prezinta cel mai mare risc de a purta fetusi infectati care pot fi avortati sau pot fi nascuti vii, insa virus]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anemii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-anemii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Definitie: stare patologica, datorata diminuarii semnificative (peste 2 deviatii standard) a cantitatii de masa globulara totala si/sau de hemoglobina pe unitatea de volum, sub valorile normale pentru varsta si sexul respectiv; scaderea hemoglobinei se poate asocia cu scaderea hematocritului si/sau a nr. de eritrocite/mmc. Concentratia de Hb. este criteriul esential de diagnostic, fiind unitatea functionala a hematiei, iar determinarea masei eritrocitare totale este incomoda si laborioasa. Inconvenient: interpretarea cifrelor de Hb. trebuie sa se faca si in functie de conditiile de hidratare ale subiectului investigat (proteinemie, ionograma). (aplastice. (Anemii microcitare: (feripriva; (talasemie; (piridoxin-responsiva etc. Clasificarea pe criterii functionale (Anemii aregenerative: (prin stimulare medulara insuficienta (afectiuni renale cronice, endocrinopatii, infectii cronice etc); (prin raspuns medular insuficient (anemii aplastice, anemii mieloftizice). (Anemii regenerative: (cu eritropoieza eficienta (anemii hemolitice, anemie posthemoragica acuta) (cu eritropoieza ineficienta (sindrom talasemic, deficit de vitamina B12 si acid folic). Clasificarea patogenica (Anemii prin scaderea productiei eritrocitare: (tulburare a proliferarii si diferentierii celulelor stem multipotente (anemie aplastica); unipotente (anemia din IRC sau din endocrinopatii). (tulburare a proliferarii si maturarii celulelor diferentiate prin: anomalie a sintezei de ADN (deficit de vit. B12 sau acid folic, tulburare a metabolismului purinei si pirirmidinei); anomalie de sinteza a hemoglobinei anemii hipocrome prin: deficit de sinteza a hemului (anemia feripriva, anemia din porfirii) sau a globinei (talasemii); mecanism necunoscut sau multiplu anemia sideroblastica, anemia diseritropoietica congenitala, anemia din bolile cronice inflamatorii, anemii nutritionale, anemii mieloftizice. (Anemii prin cresterea distructiei eritrocitare sau pierderi excesive: (anemii prin hiperhemoliza: anomalii intrinseci de membrana (sferocitoza, eliptocitoza, acantocitoza, stomatocitoza), de enzime eritrocitare (deficit de G6PD, piruvatkinaza, triozofosfatizomeraza), hemoglobinopatii (drepanocitoza, hemoglobinoza C), hemoglobinurie paroxistica nocturna; anomalii extrinseci imunologice (autoimune, izoimune, induse de droguri), agresiune mecanica (anemie hemolitica microangiopatica, anemia din boli cardiace), agresiune toxica (bacteriana, chimica, animala), agresiune parazitara (paludism, bartoneloza), sechestare splenica (hipersplenism). (anemii posthemoragice. Anemia feripriva Definitie: stare patologica de tulburare a hemoglobinsintezei, consecutiva scaderii capitalului global de Fe al organismului, exprimata dpdv. hematologic prin anemie hipocroma (HEM<27pg, CHEM< 30%) si/sau microcitara (VEM<80 (3). Etiopatogenie: necesarul de Fe al organismului in copilarie este de 0, 5-]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Antibiotice - Chimioterapice - Sulfamide</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-antibiotice_chimioterapice_sulfamide.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: *antibioticele, chimioterapicele si sulfamidele sunt medicamente antimicrobiene. microbii pot fi omorati prin diferite mijloace: agenti neselectivi: antiseptice dezinfectante Principalele grupe de dezinfectante sunt: alcooli: etanol, izopropanol, alcool benzilic halogeni: iod, clor si derivatii lor Cl+h2o=hclo- Hcl+[o] instabil, acid tricloroizocianuric aldehide: formaldehida, formol metale grele: antiseptice cu agno3, hgcr (mercurocrom), cuso4 compusi ai mercurului: hgcl sublimat Coroziv. fenolii si derivatii lor: dezinfectanti 4-5% puternice 1-2% antiseptice 0, 1%conservanti pentru forme farmaceutice (vaccinuri). detergenti cationici: grupe alchil ce interactioneaza cu lipidele din membrana bacteriilor. inactivati de ph-ul acid Factorii selectivi sunt folositi in tratarea bolilor infectioase. A) antibioticele sunt substante naturale, produse de microorganisme pentru a omorai sau a inhiba cresterea altor microorganisme. putine antibiotice sunt complet inofensive pentru macroorganisme. Utilizarea antibioticelor in stil terapeutic: fata de celulele eucariote (microorganism galben) contra procariotelor ar trebui sa aiba efect. Reducerea toxicitatii prin modificarile Radicalilor liberi. Ex: penicilina-poate fi administrata in cantitati mari, nu produce toxine pentru macroorganizme, Este alergizanta (produce socul anafilactic). streptomicina- este un toxic nervos gentamicina- provoaca leziuni renale neomicina-omoara microorganizmul, Se administreaza local, se absoarbe putin, se exercita Efect local, nu intoxica macroorganizmul, nu se Injecteaza. Pentru a evita efectele toxice ale antibioticelor au aparut antibiotice semi-sintetice: Ex: din cultura de fungi se extrage antibiotice, se prelucreaza pentru a-si pastra efectul terapeutic si pentru a indeparta efectul toxic. substantele produse prin sinteza se numesc chimioterapice. B) chimioterapicele sunt cele mai eficiente medicamente in tratarea bolilor infectioase. eficacitatea produsului il fac util in tratarea bolilor infectioase prin calitatile sale: 1) stabilitatea in vivo 2) rata de absorbtie 3) rata de eliminare 4) capacitatea de a penetra in zona infectata 1) daca e eliminat foarte repede rezulta un efect redus in timp. trebuie administrat mai des, la 4 ore si altele sunt lente la 12 sau 24 de ore. mai exista si asa zisele forme de depozit (moldamin), se absorb lent si se administreaza mai rar. 2) daca se absoarbe bine isi face efectul repede si sigur. Neomicina*are efect toxic *apare local, nu omoara microbii, dar se Absoarbe foarte greu, nu apar efecte toxice. 3) daca se elimina repede trebuie sa se administreze mai des. 4) infectiile bilei colicistita daca se inghite Ampicilina ficat stomac odata cu bila Meningo-encefalita bacteriana rifomicina bariera Reprezentata de meninge nu ajunge unde trebuie. Indicatii *indicele terapeutic raporteaza doza maxima toxica pentru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Antrax - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-antrax_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Antraxul este o boala infectioasa cu caracter septicemic in marea majoritate a cazurilor. Afecteaza mai multe specii de animale domestice si salbatice si este transmisibila si la om. Clinic se caracterizeaza prin tulburari grave respiratorii, circulatorii, digestive si uneori prin hematurie iar anatomo-patologic, prin tumefierea splinei, ramolismentul pulpei splenice si infiltratia sero-hemoragica a testului conjunctiv subcutanat sau subseros. Antraxul a fost cunoscut inca din antichitati ca o boala care produce epizootii pustiitoare printre animale, transmitandu-se si la om. Este originar probabil, din sudul Asiei. In Europa, antraxul a capatat o raspandire mare prin sec. XVI, impunandu-se luarea de masuri care au fost elaborate prima oara la Venetia (1596) si constau in linii mari, din carantina si izolarea animalelor bolnave. Descrieri exacte ale bolii au fost facute in sec. XVIII in Rusia si Franta. In 1792, Gamaleia a semnalat transmiterea bolii prin insectele hematofage. Etiologia bacteriana a bolii a fost intrevazuta de Devaine (Franta 1860), Pollender (Germania 1855), Brauell (Rusia 1857), Delafond (1860), dar abia in 1876, R. Koch si L. Pasteurin in acelasi timp si independent unul de altul, au izolat bacilul antraxului si au reprodus boala experimental cu ajutorul culturilor. R. Koch, a pus in evidenta proprietatea bacilului de a sporula in mediul exterior iar L. Pasteur si Jouber studiaza circulatia sporilor in sol. In 1881, Pasteur impreuna cu Chamberland si Roux, prepara primul vaccin anticarbunos, facand celebra demonstratie de la Pouilly de Fort. In tara noastra, primele documente scrise despre antrax, dateaza din 1808 si cuprind masuri sanitare veterinare aplicate in judetul Ilfov. Dupa aceasta data au aparut diverse semnalari si descrieri ale bolii. In 1902, Motas face un studiu al bolilor infectioase pentru perioada 1889-1900, in care ne arata ca antraxul exista in majoritatea judetelor. Cercetari privind antraxul au facut in tara noastra Ciuca, Combiescu, Cernmianu si altii. Cele mai importante cercetari in aceasta boala, au fost facute insa de N. Stamatin, dintre care, mentionam crearea tykoubuu 1190 R (1931-1938), tulpina sporogena, edmatogena, acapsulegena si apatogena, din care, Isopescu pune la punct prepararea unui vaccin anticarbunos, cel mai bun vaccin anti-bacterian care se foloseste in tara noastra. Independent de N. Stamatin si cam in acelasi timp, Stenne (1937-1939) obtine variante asemanatoare de bacili carbunosi (acapsulogene, sporogene, edmatogene) care au fost folosite pentru prepararea vaccinului anticarbunos utilizat in Africa de Sud. Raspandire Geografica Antraxul este raspandit in aproape toate tarile lumii dar frecventa este variabila si dependenta in special de clima. Raspandirea bolii este mai mica in tarile cu clima rece din cauza conditiilor nefavorabile pentru sporulare, acest proces fiind slab la 20 si incetand complet sub 14. In zonele cu clima temperata sau calda]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparate Ce Pot Fi Adaptate Unitului Dentar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aparate_ce_pot_fi_adaptate_unitului_dentar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pe langa echipamentul uzual enumerat mai sus la unitul dentar mai pot fi adaptate si alte aparate, in functie de necesitate, cum ar fi: bisturiul electric laserul detartrorul cu ultrasunete aeropulsorul ansamblul format din piesa de mana cu reductor de viteza aparatul de fotografiat camerele video Lampa pentru fotopolimerizare Lampa este folsita pentru polimerizarea tuturor tipurilor de materiale fotopolimerizabile, atat in laborator cat si in cabinet. Este destinata polimerizarii intraorale a materialelor, cimenturilor, adezivilor si bazelor fotopolimerizabile. Mai mult decat atat ea poate fi utilizata pentru polimerizarea extraorala a unor piese ce necesita reparare. Lampa pentru fotopolimrizare este o lampa cu halogen care emite o lumina cu =400-500 nm. Partile componente ale lampii sunt: Unitate de control; Pistol; Fibra optica; Suport; Filtru protector; Sigurante fuzibile; Manual de utilizare. Design-ul ergonomic permite dirijarea precisa a luminii, canulele putand fi orientate cu 360 pentru a avea acces in zonele proximale. Prezenta filtrului si a conductorului de fibra optica asigura o polimerizare omogena. Un semnal sonor calibrat electronic indica perioadele de functionare. Lampa poate cauza leziuni ale retinei daca se priveste frecvent fluxul luminos. De aceea se recomanda: nu expuneti vederea persoanelor cu sensibilitate crescuta la lumina; nu priviti direct in spotul luminos ce iese din fibra optica sau este reflectat de suprafata dintilor; pentru a evita disconfortul ochilor trebuie utilizati ochelari de protectie sau filtre ce vor bloca razele nocive. Bisturiul electric Asigura realizarea delicata a inciziilor cauterizarea partilor moi, etalarea sulcusului gingival fara sangerare. Partea activa are forme variate, avand deci utilizari multiple. Laserul Laserul este un fascicul foarte puternic de lumina, adica de fotoni (un foton= o cuanta de lumina), produs in interiorul unui cristal de rubin (in prezent si in interiorul altor substante solide, lichide sau gazoase) asupra caruia se aplica impulsuri luminoase date de o lampa de xenon (blitul fotografiilor). In comparatie cu un fascicul de lumina din soare, laserul este de 1 mil. de ori mai puternic avand calitatea de a concentra o cantitate foarte mare de energie intr-un punct precis de proiectie. Prin repetarea fasciculului laser la intervale foarte scurte (5 milisec) se obtine un bombardament de lumina care poate fi intretinut in intervalul de timp dorit. Datorita capacitatii lui de a concentra o cantitate foarte mare de energie intr-un anumit punct, laserul devine un instrument folosit tot mai larg in biologie si medicina. Utilizarea lui porneste de la observatia ca un fascicul laser proiectat pe un tesut produce efecte termice a caror intensitate depinde de intensitatea fasciculului luminos si de durata actiunii lui. Aceste efecte merg de la fenomenele de coagulare a proteinelor pana la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparatul Cardiovascular - Inima</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aparatul_cardiovascular_inima.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inima este organul central al aparatului cardiovascular. Este situata in mediastin si are forma unei piramide triunghiulare sau a unui con turtit, culcat pe diafragma. Axul inimii este oblic dirijat in jos, la stanga si inainte, astfel ca 1/3 din inima este situate la dreapta si 2/3 la stanga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300g, iar volumul este asemanator pumnului drept. Prezinta o fata convexa, sternocostala, si o fata plana, diafragmatica. Cele doua fete se unesc printr-o margine mai ascutita, marginea dreapta. Marginea stanga, rotunjita, se prezinta ca o adevarata fata, fata pulmonara. Varful inimii, orientat in jos sis pre stanga, este situat in spatial 5 intercostal stang, unde acest spatiu este intersectat de linia medioclaviculara stanga. Baza inimii priveste inapoi si la dreapta; de la nivelul ei pleaca arterele mari ale inimii (aorta si trunchiul pulmonar) si sosesc venele mari (cele 2 vene cave si cele 4 vene pulmonare). La baza inimii se afla atriile, iar spre varf ventriculii. Pe fata sternocostala, intre cele 2 ventricule se afla santul interventricular posterior. Intre atrii si ventricule se gasesc santurile coronar stang si, respectiv, drept. In aceste 4 santuri se gasesc arterele si venele inimii. Atriile au forma aproximativ cubica, capacitate mai mica decat a ventriculilor, peretii mai subtiri si prezinta cate o prelungire, numite urechiuse. La nivelul atriului drept se gasesc 5 orificii: orificiul venei cave superioare, orificiul venei cave inferioare, prevazut cu valvula Eustachio, orificiul sinusului coronar, prevazut cu valvula Thebesius, orificiul urechiusei drepte si orificiul atrioventricular drept, prevazut cu valvula tricupsida; aceasta din urma proemina ca o palnie in ventricul. La nivelul atriului drept se disting 2 portiuni: una, intre cele 2 vene cave, numita portiunea sinusala (care la inceputul dezvoltarii este o camera distincta de atrii, dar foarte timpuriu este incorporate in atriul drept); cea de-a 2 portiune este atriul drept propriu-zis, care prezinta o musculature speciala (muschii pectinati). Intre portiunea sinusala si atriul propriu-zis se afla creasta terminala de la care pornesc muschii pectinati. La nivelul atriului stang sunt 4 orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de deschidere al urechiusei stangi si orificiul atrioventricular prevazut cu valvula bicuspida. Cele 2 atrii sunt separate prin septul interatrial. La nivelul acestuia, in viata intrauterina exista orificiul Botallo, prin care cele 2 atrii comunica intre ele. Dupa nastere, acest orificiu se inchide prin aspiratia fosei ovale, inconjurata de un relief muscular numit limbul fosei ovale (Vieussens). Daca orificiul Botallo persista dupa nastere, apare maladia albastra, datorita amestecarii sangelui arterial cu cel venos. Indivizii au tegumentele albastrui, datorita neoxigenarii sangelui arterial. Ventriculele au o forma piramidala triunghiulara, cu baza lor aderand de peretii tricular. Peretii lor nu sunt]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparatul Genital Masculin</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aparatul_genital_masculin.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparatul genital mascul are in componenta sa organe esentiale sau gonadele, reprezentate de testicule, cai spermatice intratesticulcare: tubii drepti, reteaua testiculara, canalele eferente, cai sperrmatice extratesticulare: conuri eferente, epididim, canal deferent, canal ejaculator si uretra; glande annexe: glandele seminale, prostata si glandele bulbo-uretrale; organul copulator. Aparatul genital mascul produce, transportsporta spermatozoizii si sperma, pe care le depune in tractusul genital femel. Reprezentand gonada masculina, testiculul este un organ hormono-dependent, mixt (exo- si endocrin), producand atat spermatozoizi, cat si hormoni sexuali. Functia spermatogenetica este modulata de hormonul foliculo-stimuant adenohipofizar, in timp ce functia endocrina este controlata de hormonul luteinizant hipofizar sau hormonul stimulator al celulelor interstitiale. Testiculul este format dintr-un parenchim tubular si din tesut conjunctiv, care intra in alcatuirea albugineei si stromei. Albugineea apare ca o capsula fibroasa, foarte rezistenta, dublata pe fata externa de portiunea viscerala a peritoneului tecii vaginale. Albugineea mentine parenchimul sub presiune, facilitand eliberarea spermatozoizilor. Albugineea este formata, in cea mai mare parte, din fibre de colagen si putine fibre elastice. La bovine, suine si ovine, albugineea cuprinde si celule musculare. Albugineea cuprinde si un strat vascular, ocupat de ramificatiila arterei si venei testiculare mari La cabaline si suine, stratul vascular este situat profund, in timp ce la canide si ovine, stratul vascular este situat superficial. De pe fata profunda, albugineea detaseaza o serie de septe conjunctive, care converg spre mediastinul testicular si impart parenchimul in 250 300lobuli sau loji testiculare, cu aspect piramidal. Lobulii testiculari au baza orientata spre periferie si varful spre mediastin. Cuprind 2 - 5 tubi seminiferi si endocrinocitele interstitiale. Septele testiculare sunt formate din fibre de colagen, vase si nervi. Ele se continua cu tesut conjunctiv intralobular, ce cuprinde multe fibre reticulare. La canude si sude, septele sunt groase, intimp ce la rimegatoare si felide apar subtiri, adesea incomplete. Tubii seminiferi prezinta doua potiuni: o portiune flexuoasa, lunga, sj oportiune dreapta foarte scurcomuna pentru mai multi tubi seminiferi dintr-un lobul. Portiunea dreapta deschide in reteaua testiculars, situata in mediastin. Din reteaua testiculara se desprind canalele eferente, ce parasesc testiculul, continuand cu conurile eferente, ce se deschid in canalul epididimar. Spatial dintre caile spermatice intratesticulare este ocupat de un tesut conjunctiv vascularizat, ce cuprinde endocrinocite interstitiale, care structureaza glanda interstitiala. Structura tubului seminifer cuprinde o membrana limitanta si un epiteliu spermatogenetic seminal. Membrana limitanta este alcatuita din: o membrana bazala, fina, usor elastica, avand o putemica reactie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparatul Locomotor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aparatul_locomotor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparatul locomotor este alcatuit din sistemele care participa, pe de o parte, la sustinerea corpului, iar pe de alta parte la locomotie sau la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia. In alcatuirea aparatului locomotor intra oasele si articulatiile care formeaza sistemul osteoarticular, cu rol pasiv in miscare, si sistemul muscular, format din muschi reprezentand organe active ale miscarii. Cuprinde oase, organe dure si rezistente datorita compozitiei chimice, cat si arhitecturii sistemului osos. Exista si oase, cum ar fi rotula, care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural). Aceste oase se numesc sesamoide. Exista, de asemenea, si oase alungite, cum ar fi coastele si clavicula, la care predomina lungimea, dar care nu prezinta diafiza si epifize, asa cum au oasele lungi. Oasele prezinta suprafeje articulare cu cele vecine, acoperite de un cartilaj articu lar hialin; de asemenea, prezinta apofize si tuberozita|i pe care se prind muschii, cauzate de tracfiunea acestora asupra oaselor, santuri §i fosete determinate de presiuni exercitate asupra osului. Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la presiune si tractiune, supunandu-se principiului cu material putin, maximum de rezistenta. La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in centru, canalul central, care adaposteste maduva osoasa, rosie la fat (formeaza hematii), galbena la adult (depozit de grasimi), cenusie la batrani (fara functie). In jurul canalului central se afla o zona de tesut osos compact, care are in structura sa sisteme hawersiene (osteoane), unitati morfo-functionale ale tesutului osos. In central osteonului se afla canalul Hawers (vizibil la microscop), care contine tesut conjunctiv si vase de sange. In jurul canalului Hawers sunt dispuse 5 - 30 lamele osoase concentrice, intre care se afla cavitati numite osteoplaste, in interiorul carora sunt adapostite osteocitele. In afara tesutului osos compact se dispune periostul, o membrana conjunctivo-vasculara cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul fracturilor. Periostul este alcatuit din fibre conjunctive si este bogat vascularizat si inervat. La exterior prezinta o patura fibroasa, iar la interior o patura osteogenica, cu rol in formarea tesutului osos. La locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele tinere prezinta cartilajul de crestere, responsabil de cresterea in lungime a oaselor, care inceteaza in jurul varstei de 20 de ani. Epifizele au in structura lor tesut spongios in interior si tesut compact la periferie. Tesutul spongios este format din lamele osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole, pline cu maduva rosie. Areolele sunt echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi. Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu areole, iar la exterior tesut compact. Oasele late au in interior tesut spongios, numit diploe, iar la exterior o patura de tesut compact. Dupa cum am]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparatul Renal</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aparatul_renal.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Rinichii sunt asezati in cavitatea abdominala, de o parte si de alta a coloanei vertebrale, in regiunea lombara. Rinichiului i se descriu doua fete - anterioara si posterioara, doua margini una laterala convexa si una mediala concava, care prezinta hilul renal, si doi poli superior si inferior. Prin hilul renal intra artera renala si nervii renali, iesind vena renala, caile urinare si vase limfatice. Capsula renala se prezinta sub forma unui invelis fibro-elastic, care acopera toata suprafata rinichiului si care adera la parenchimul subdiacent. Capsula renala este invelita la toate speciile, de o capsula adipoasa, mai abundenta la nivelul hilului. Parenchimul renal este alcatuit dintr-o zona centrala, numita medulara, si o zona periferica, numita corticala, diferite ca aspect si structura microscopicaputernic intrepatrunsa la nivelul unei linii de jonctiune cortico-medulara. Medulara prezinta, pe sectiune, niste formatiuni de aspect triunghiular, numite piramidele lui Malpighi. In numar de 6 pana la 18, ele sunt orientate cu baza spre periferie, catre corticala. Varfurile acestor piramide sunt rotunjite si poarta numele de papile renale. Corticala sau cortexul contine atat corpusculul renal, cat si tubii colectori. Nefronul reprezinta unitatea anatomica si functionala a rinichiului. In alcatuirea unui nefron intra doua parti: corpusculul renal si un sistem tubular. Corpusculul renal e format din capsula Bowman si glomerulul renal. Capsula Bowman reprezinta portiunea initiala a nefronului. Ea este situata in corticala si are forma unei cupe cu peretii dubli. In adancimea cupei se afla glomerulul renal care este un ghem format din circa 50 de capilare, la care soseste o arteriola aferenta si de la care pleaca o arteriola eferenta. In continuarea capsulei se afla tubul contort proximal, care este un tub incolacit, situat in corticala. El se continua cu ansa Henle, formata dintr-un brat descendent care trece in medulara, de unde pleaca un brat ascendent ce se reintoarce in corticala. Bratul descendent are calibrul mai mic decat cel ascendent care, ajuns in corticala, se continua cu tubul contort distal, acesta are o portiune rectilinie si una contorta. Limita dintre cele doua portiuni este marcata de prezenta unei structuri de tip particular numita macula densa, care face parte din complexul juxta-glomerular. Complexul juxtaglomerular. Portiunea initiala a tubului distal, imediat dupa capatul segmentului ingrosat al portiunii ascendente a ansei Henle, trece in unghiul dintre arteriolele aferenta si eferenta, invecinandu-se cu cele doua arteriole. Mai mult, celulele epiteliale ale tubilor care vin in contact cu arteriolele sunt mult mai dense decat celelalte celule tubulare si sunt denumite macula densa. Celulele maculei densa secreta anumite substante in arteriole. Celulele musculare netede din peretele arteriolei aferente si eferente sunt mai dilatate si, unde vin in contact cu macula densa, contin granule. Aceste celule]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apendicita Acuta - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-apendicita_acuta_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sindromul abdominal acut determinat de inflamatia septica sau aseptica a apndicelui. Plecand de la congestie si edem, procesul acut apndicular poate ajunge la gangrena, cu perforatie si peritonita localizata sau difuza. Leziunile morfologice macroscopice ale apendicitei acute sunt in raport cu stadiul evolutiv al procesului infectios local si ele se reflecta in general in tabloul clinic al bolnavului. 1. Apendicita acuta catarala: apendicele este usor marit de volum, edematiat in totalitate sau segmentat, congestiv, iar mezoul sau usor infiltrat. 2. Apendicita flegmonoasa: apendicele hipertrofic, edematiat, seroasa ingrosata, pe suprafata sa sunt depuneri de fibrina. In cazul prezentei unei perforatii, continutul apendicular se scurge prin ea la cavitatea peritoneala. 3. Apendicita gangrenoasa: apendicele este cianotic sau de culoare bruna, uneori detasat. Gangrena este consecutiva fie procesului distructiv infectios, fie trombozei arterei apendiculare. Apendicita acuta se instaleaza de obicei brutal in plina sanatate aparenta, cu dureri la nivelul fosei iliace drepte, care iradiaza in epigastru si regiunea ombilicala. Durerile se pot generaliza in tot abdomenul, pentru ca in rastimp de cateva ore sa se localizeze predominant in fosa iliaca dreapta. Durerea este insotita de greturi si varsaturi, constipatie, foarte rar diaree. Aceasta triada simptomatica, durere in fosa iliaca dreapta, greturi si constipatie, este caracteristica pentru debutul apendicitei acute. Temperatura depaseste rar 380C, leucograma repetata arata cresterea treptata a leucocitozei, care poate ajunge la 10000-12000 cu importanta neutrofilie. Studiul radiologic al tubului digestiv in apendicita acuta nu este indicat. Viteza de sedimentare nu este semnificativa. Tulburarile urinare nu sunt prezente decat la localizarile juxtavezicale ale apendicelui. In aceste cazuri sunt citate disurii polakiurii si chiar hematurii microscopice. In raport cu varsta distingem: 1. Apendicita la sugar si la copilul mic, la care fenomenele generale predomina asupra celor locale. La sugar convulsiile sunt frecvente in tabloul clinic. Ele se instaleaza ca urmare a febrei foarte mari sau a starii toxemice. 2. Apendicita la batrani; datorita reactivitatii lor foarte scazute, batranbii fac forme grave anatomo-patologice cu semne subiective si obiective minime. Curba ascendenta a leucocitozei are importanta valoare diagnostica. 3. Apenedicita acuta la femei insarcinate se poate confunda cu sindromul toxemic de disgravidie. Triada simptomatica la exmenul obiectiv, leucocitoza si o anamneza corecta ne ajuta in stabilirea diagnosticului. Complicatii postoperatorii: hemoragia secundara prin scaparea unui vas din ligatura. Semnele de hemoragie interna sau exteriorizata impun interventia chirurgicala pentru hemostaza. Supuratia plagii: semanifesta din a 2-a, a 3-a zi postoperator prin durere, edem, roseta locala, febra, leucocitoza. Peritonita celei de-a 6-a zi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aplicatii In Studiul Sclerozei Multiple Si A Valvulopatiilor Colagenozice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aplicatii_in_studiul_sclerozei_multiple_si_a_valvulopatiilor_colagenozice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Imagistica medicala a prezentat un real progres odata cu introducerea RMN-ului ca tehnica imagistica de diagnostic. Neinvazivitatea si calitatea mare a imaginii sunt doua din principalele caracteristice ale acestei tehnici. Lucrarea de fata prezinta succint pentru inceput principalele cunostinte fizice si tehnice ce stau la baza obtinerii imaginii RMN. Apoi sunt redate principalele aplicatii ale RMN-ului in medicina, particularizand pentru domeniul neurologiei si al cardiologiei. Scleroza multipla, boala neurologica demielinizanta, este un exemplu relevator de aplicatie a RMN-ului in studiul sistemului nervos central. In ceea ce priveste cordul, aplicarea RMN-ului a fost limitata de imposibilitatea inghetarii imaginii obtinute prin RMN. Sincronizarea cu ECK-ul a facut posibil studiul RMN al cordului, in aceasta lucrare fiind prezentat aportul RMN-ului in valvulopatiile colagenozice. Metoda imagistica bazata pe fenomenul fizic al rezonantei magnetice nucleare se inscrie printre procedurile de investigare relativ recent introduse in practica medicala. In esenta, o imagine obtinuta pe aceasta cale traduce in semnale optice intensitatea semnalelor de radiofrecventa (RF) emise in anumite conditii de nucleii atomici ce apartin structurilor anatomice examinate. In principiu, metoda exploateaza proprietatea anumitor nuclei atomici, in mod particular a celor de hidrogen (respectiv protonilor) de a fi animati de o miscare de rotatie in jurul propriului ax, adica de a poseda un moment cinetic propriu, spinul nuclear. Asa cum am mai aratat, rotatia unei particule incarcate electric, cum este protonul, determina si aparitia unui camp magnetic propriu, orientat in sens contrar campului electric; aceasta transforma fiecare nucleu intr-un veritabil dipol magnetic, un magnet microscopic (fig. 1). In conditii obisnuite, orientarea micromagnetilor reprezentati de nucleii ce apartin structurilor anatomice este intamplatoare (fig. 2, a); campurile magnetice individuale se neutralizeaza reciproc, astfel ca manifestarile lor nu sint decelabile. Etapele obtinerii imaginii prin rezonanta magnetica (IRM) Obtinerea imaginii prin utilizarea fenomenului de rezonanta magnetica este un proces deosebit de complex, care cuprinde cateva momente sau trepte distincte. Fig. 1. Miscarea de spin a protonului (a) determina, de o maniera comparabila cu cazul magnetismului terestru (b) a. Specimenul examinat, adica corpul uman, este supus unui camp magnetic exterior foarte puternic, care ramane constant in tot intervalul investigatiei si care produce alinierea in aceeasi directie a dipolilor magnetici nucleari (fig. 2, b). b. Specimenului i se aplica apoi un camp magnetic oscilant din zona de radiofrecventa a spectrului electromagnetic, adica a unei unde de radiofrecventa (RF), ceea ce determina rezonanta nucleilor. Rezonanta este fenomenul de oscilatie a unui sistem fizic, determinat de energia primita din exterior, de la un alt sistem, cu care se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apoptoza</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-apoptoza.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Apoptoza ca termen provine de la grecescul apoptosis, ce in traducere inseamna caderea frunzelor. Procesul sta la temelia unor fenomene de a parasi viata, cind celula si-a realizat functia. Celula se descompune foarte fin si in etape in componentele sale moleculare, care ulterior vor fi utilizate de alte celule ale organismului. Apoptoza nu numai ca participa in anumite etape ale dezvoltarii organismului individual, dar si elimina celulele infectate de virusi, de altfel si celulele ce devin focarul produselor toxice. Modelul mortii celulelor - pe calea apoptozica sau a necrotica - e dependenta si de concentratiile intracelulare de NAD+ si ATP. Micsorarea nivelului de NAD+ si ATP induce necroza celulara (F. Oliver si al., 1999, P. Nicotera si al., 1997). Intr-un organism sanatos moartea programata celulara (MPC) este un mecanism de mentinerea homeostaziei. Atat hipofunctia, at si hiperfunctia apoptozei are in consecinta dereglari de homeostazie. Se considera actualmente, ca MPC este o etapa naturala de activitate a celulelor animale. Apoptoza este un proces multifazic. Prima faza consta in primirea semnalului, aparitia unei informatii, transmisa in celula din exteriorul ei sau generata in compartimentele ei. Semnalul este fixat de receptor si supus analizei. Apoi semnalul este consecutiv transmis de mesagerii, de diferit rang, pana la nucleu, unde si are loc includerea programei sinuciderii celulare prin activarea genelor letale sau represia celor antiletale. Realizarea MPC in sistemele nucleare, confirma ca prezenta nucleului nu este un component obligatoriu pentru efectuarea acestui proces. Referitor la celulele animale si ale omului, apoptoza in majoritatea cazurilor este dependenta de activatia proteolitica a cascadei de caspaze - o familie de proteaze cisteinice, evolutiv conservative, care specific scindeaza proteinele dupa resturile de acid aspartic. In corespundere cu omologia structurala caspazele se deriva in subfamilii: a) caspazele 1 (1, 4, 5), b) caspazele 2 (2 si c) caspazele 3 (3, 6-10) (V. Kidd, 1999). E stabilit, ca apoptoza poate parcurge si fara aceste enzime: superproducerea proteinelor- promotori ai apoptozei Bax si Bak induc MPC in prezenta inhibitorilor caspazelor. In rezultatul actiunii caspazelor are loc: ?activarea procaspazelor, cu formarea caspazelor; ?scindarea proteinelor antiapoptozice din familia Bcl-2. 3. In unele cazuri MPC se realizeaza ca rezultat al efectului combinat al 2 cai cu par- ticiparea receptorilor membranei plasmatice si a citocromului C mitocondrial. Leza- rea DNA duce la acumularea in celule a proteinelor genei p53, care stopeaza inmultirea celule- celulelor si (sau) induce apoptoza. In mai mult de 50% cazuri in celulele cancerige- ne gena p53 este inactiva - este dereglata reglarea homeostazei celulare de p53.    Aceasta proteina, p53, este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aprecierea Igienica A Calitatii Unor Produse Alimentare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-aprecierea_igienica_a_calitatii_unor_produse_alimentare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metodele de determinare a indicilor privind calitatea laptelui si a produselor lactate. Indicii privind calitatea laptelui dupa STAS. Produsele alimentare se pot altera, infecta si impurifica in timpul prepararii, transportului si pastrarii, de aceea expertiza lor sanitara e absolut necesara. Sub influenta microorganismelor, fermentilor, oxigenului din aer si a luminii, substantele organice, care intra in componenta produselor alimentare, se modifica astfel produsele alimentare alterandu-se. Temperatura si umiditatea inalta a aerului de asemenea contribuie la alterarea produselor alimentare, in rezultatul careia se inrautateste calitatea alimentelor, se formeaza substante toxice care provoaca dereglarea functiei tubului digestiv, destructia vitaminelor. Sub actiunea bacteriilor proteinele se descompun. Compusii chimici care se formeaza in acest caz depind de biocenoza, conditiile de temperatura, compozitia chimica initiala a produselor, durata aflarii in alteratie. Printre compusii chimici de putrefactie se afla indolul, scatolul, fenolul, crezolul, mercaptanii, aminele toxice etc., toate acestea inrautatesc organoleptica produselor alimentare. Glucidele sub actiunea oxigenului din aer si a microorganismelor, fermenteaza, formind compusi organici de distructie. Lipidele se descompun sub actiunea oxigenului si a microorganismelor, in rezultatul careia se rincezesc, din cauza formarii aldehidelor, cetonelor, oxiacizilor grasi inferiori si volatili. Aprecierea igienica a calitatii produselor alimentare include urmatoarele masuri: Cunostinta cu certificatele produselor alimentare, in care sint expuse data fabricarii, calitatea si termenii de realizare; Inspectia vizuala a lotului de produse, determinarea starii ambalajului; Controlul selectiv al produselor din acest lot; In caz de indoieli cu privire la calitatea alimentelor-luarea probelor si expedierea lor in laboratorul C. S. E. pentru analiza Calitatea produselor alimentare se apreciaza in modul urmator: Produsele valabile fara restrictiisint calitative, cu proprietati organoleptice bune, inofensive pentru sanatate, corespund tuturor conditiilor tehnice. Produsele alimentare valabile, de o calitate scazuta nu corespund intocmai standardului de stat sau au unele deficiente, care nu inrautatesc considerabil proprietatile organoleptice si nu perecliteaza sanatatea consumatorului. Produsele conventional valabile au anumite dezavantaje, care le fac inutilizabile fara o prelucrare prealabila speciala. Produsele alimentare de proasta calitate au neajunsuri care le fac inadmisibile pentru alimentatie. Produsele alimentare falsificate. Surogatele sint produse alimentare care le inlocuiesc pe cele naturale. 2. Metodele de recoltare a probelor de produse alimentare pentru analizele de laborator. Reprezentantul Centrului de Medicina Preventiva poate lua probe de la consumator (prezentind legitimatia si lamurind scopul), adica prin metoda de sechestrare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arsurile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-arsurile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arsura este o boala chirurgicala a intregului organism, determinata de amploarea suprafetei, profunzimii si modul de evolutie a leziunii locale. Boala are o desfasurare dinamica, stadiala, , intrunind sindroame majore ca : deshidratare, hipoxie, anemie, dismetabolism, toxemie, infectie, denutritie si prabusire imunitara. arsuri prin caldura sau termice (lichide fierbinti, gaze sau vapori supraincalziti, corpuri solide incandescente, flacara, radiatie termica)  ; Atunci cand se apreciaza gravitatea unei arsuri, se tine seama de doi parametri : intinderea in suprafata si gradul de profunzime a acesteia. Din punctul de vedere al profunzimii, arsurile se clasifica in patru grade avand semne caracteristice: Gradul I eritem: edem, hipertermie, usturime; Gradul II flictena alba cu continut serocitrin, limpede, transparent, eritem accentuat, edem; Gradul III flictena rosie cu continut sanguinolent tulbure; Gradul IV escara dermica totala, cu epiderm si derm distruse in totalitate, carbonizand musculatura si chiar vasele. Culoarea escarei variaza de la alb la negru, in raport cu gradul de temperatura; Clasificarea arsurilor in functie de intinderea lor in suprafata Pentru a putea face calculul suprafetei arse, exista tabele de balcul, in care se specifica pentru fiecare segment de corp procentul acestuiafata de suprafata totala a corpului. Cunoscand ca suprafata unei palme reprezinta cca. 1 % pot fi calculate din ochi proportiile leziunii. Astfel, se pot calcula: capul si gatul insumeaza cca. 9%; fiecare membru toracic (superior) cca. 9 %; fiecare membru pelvin (inferior) cca. 18 %; trunchiul anterior cca. 18 %; trunchiul posterior cca. 18 %; zona pelviana cca 1%; Se considera ca orice arsura de gradul II sau III care depasesc 15 % din suprafata corpului adultului si 5 % din cea a copilului trebuie sa beneficieze de o asistenta medicala imediata si completa, pentru a preintampina constituirea socului.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Articulatia Cotului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-articulatia_cotului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La formarea articulatiei cotului participa trei oase: humerusul, ulna si radiusul. Pentru acest motiv, teoretic la acest nivel se descriu trei articulatii: humeroulnara, humeroradiala si radioulnara proximala. Daca luam in consideratie faptul ca pentru toate acestea exista o singura capsula si o singura sinoviala, atunci ne apare indreptatita parerea acelor autori care descriu la nivelul cotului o singura articulatie. Din punct de vedere fiziologic trebuie descrise insa doua articulatii diferite, una in raport cu miscarile de pronatie-supinatie, si alta in raport cu miscarile de flexiune-extensiune. Articulatia radioulnara proximala (articualatio radioulnaris proximalis) este o trohoida, in raport cu miscarile de rotatie (pronatie-supinatie); pe cand celelalte doua, humeroulnara (articulatio humero-radialis) o trochleartroza si humero radiala a (articulatio humerororadialis) o elipsoida, care sunt in raport cu rmiscarile de flexiune-extensiune ale antebratului pe brat. Deoarece considerentele fiziologice (functionalitatea) au prevalat asupra celor anatomice, s-a convenit de catre majoritatea autorilor, ca in articulatia cotului sa se recunoasca de fapt doua articulatii: 1) articulatia humerusului cu oasele antebratului (humero-antebrahiala); 2) articulatia dintre extremitatile proximale ale radiusului si ulnei (radioulnara proximala). Dupa cum vedem, pentru miscarea de flexiune-extensiune articulatia humeroulnara este hotaratoare. Articulatia humeroradiala (elipsoidala) este astfel conformata incat urmeaza miscarile articulatiei humeroulnare. Suprafetele articulare. Sunt reprezentate de partea humerusului prin fata articulara a epifizei distale, iar de partea oaselor antebratului prin fetele articulare ale epifizelor proximale ale ulnei si radiusului. Suprafata humerala este compusa din: trohlee, capitulul humerusului si santul intermediar. Epifiza proximala a ulnei prezinta incizura trohleara, iar epifiza proximala a radiusului, foseta capului radial. Toate aceste suprafete articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin avand o grosime de 1, 5 mm. Corespunderea suprafetelor articulare se face astfel: incizura trohleara raspunde trohleei humerale, foseta capului radial corespunde capitulului humeral, iar santului intermediar ii corespunde marginea fosetei capului radial. Capsula articulara este constituita din doua straturi unul extern fibros si altul intern sinovial. Membrana fibroasa prezinta o insertie humerala si alta antebrahiala; insertia humerala se face de-a lungul unei linii ce trece inainte, deasupra fosei coronoide si a celei radiale; inapoi la periferia fosei olecraniene. Lateral si medial ea coboara pe partea inferioara a epicondilului lateral si a celui medial. Cei doi epicondili raman astfel liberi pentru insertii musculare. Insertia antebrahiala se face dupa cum urmeaza: pe radius, imprejurul colului, la 5-6 mm sub capul radial, iar pe ulna, pe ambele margini ale incizurii trohleare, pe incizura radiala, pe olecran]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Articulatiile Corpului Uman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-articulatiile_corpului_uman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin articulatie intelegem legatura dintre doua sau mai multe oase, prin intermediul unui aparat fibros si ligamentar. Dupa definitia data de Testut, articulatia este Mun ansamblu de parti moi si dure, prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine. Studiul articulatiilor prezinta importanta atit pentru ana-tomisti, cit si pentru fiziologi si chirurgi; pentru fiziologii, da torita rolului mecanic important al articulatiilor, pentru chi rurgi, in rezolvarea interventiilor chirurgicale in afectiuni cu sediu articular. Anatomistii au facut o serie de clasificari ale articulatiilor, dintre care o vom cita numai pe aceea folosita in prezent. Bichat a efectuat o clasificare mai mult fiziologica a arti culatiilor, impartindu-le in articulatii mobile si imobile. Acestea au fost denumite de Galien diartroze, respectiv si nartroze. Alaturi de aceste doua clase mai intilnim si arti culatii cu mobilitate foarte redusa, pe care Winslow finaintea lui Bichat) le-a numit articulatii semimobile sau amfiartroze. 1. Articulatii fixe sau sinartroze, in care oasele nu pot executa nici o miscare sau fac miscari foarte reduse. Aceste tipuri de articulatii le intilnim la oasele cutiei cra niene si la articulatiile cutiei toracice. Legatura dintre oasele care alcatuiesc o sinartroza poate fi facuta prin tesut carti-laginos, tesut conjunctiv fibros sau chiar osos. Dupa felul tesutului care leaga oasele unei sinartroze, deosebim trei categorii: Sincondroza este o articulatie unde legatura oaselor se face prin tesut cartilaginos, a carui elasticitate ii confera un oarecare grad de mobilitate. Se pot cita lama perpendi culara a etmoidului cu vomerul, articulatia dintre prima coasta si stern etc. Sindesmoza se caracterizeaza prin faptul ca lega tura dintre oase se face prin tesut conjunctiv fibros. Exemple se gasesc la articulatiile sacro-iliace, intre epifizele distale ale tibiei si fibulei. Un tip deosebit de sindesmoze il constituie suturile dintre oasele cutiei craniene, unde legatura se face printr-un tesut conjunctiv fibros. Sinostoza este o articulatie fixa, in care oasele sint legate prin tesut osos. Ea deriva dintr-o sincondroza sau sindesmoza, la care tesutul de legatura s-a osificat. Sinostoza craniana apare la o virsta inaintata, cind tesutul de legatura dintre oasele cutiei craniene se osifica. 2. Amfiartrozele sint articulatii cu miscari ceva mai ample, deci semimobile. Ele se gasesc in organism la coloana vertebrala, unde legatura dintre corpul vertebrelor se face printr-un disc fibrocartilaginos. Discul are forma corpurilor vertebrale si prezinta la periferie o serie de lame concentrice din tesut fibrocartilaginos, iar in centru o substanta gelati noasa numita nucleu pulpos. Structura functionala a acestor discuri asigura imbinarea calitatilor de elasticitate si rezis tenta, necesare mobilitatii coloanei vertebrale. Astfel, tesutul colagen din lamelele periferice ale discului este orientat in mod diferit de la lamela la lamela]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Artroplastia Necimentata Utilizand Ceramici De Alumina Pentru Acoperire Si Material De Legatura</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-artroplastia_necimentata_utilizand_ceramici_de_alumina_pentru_acoperire_si_material_de_legatura.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Raportam experienta noastra clinica cu artroplastia de sold cu ceramica anatomica (AnCA anatomical ceramic hip arthroplasty) (fabricata de Cremascoli, Milano, Italia), (Fig. 1). Am realizat 694 de implanturi (inclusiv 87 de cazuri de operatii de revizie) intre noiembrie 1985 si octombrie 1993. Tija, avand forma anatomica, este facuta din aliaj CoCr turnat si are o suprafata cu madrepori pe laturile proximale anterioara, mediala si posterioara. Intreaga suprafata a tijei este acoperita prin pulverizarea plasmei cu ceramica. Gatul ascutit la varf poate fi ajustat cu un cap de 32 mm din alumina densa la trei adancimi de insertie diferite 4, 0, +4 mm modificand lungimea gatului. Manseta facuta din alumina densa, este conturata de un inel filetat din aliaj TiAl6Va4 inalt de 18 mm si este acoperita cu granule poroase de alumina (Poral) tridimensionale pe suprafata externa a calotei ramase. S-au folosit diferite tipuri de proteze AnCA, diferentele dintre ele sunt prezentate in tabelul 1. S-au distins trei factori principali in implanturile AnCA: materialul ceramic (Ostalox si Biolox), designul mansonului (cu sau fara gauri in calota) si acoperirea tijei (alumina sau hidroxiapatita). Ostalox este o marca inregistrata pentru ceramica aluminoasa IMEC (Caravaggio, Bergamo, Italia) care nu a atins standardul in 1979, 150 6474, in principal pentru lipsa controlului asupra marimii cristalelor, care s-a descoperit mai tarziu a fi de 7µm. Din cele 694 de implanturi, 27 (3, 9%) au necesitat revizuire. Rata de revizie a mansonului (tabelul 2). Rata reviziilor cupelor din Ostalox (AnCA tip I si II) a fost 9, 6% inclusiv un caz (nr. 4) de pierdere septica. Rata reviziilor a scazut la 0, 7% in cazul cupelor Biolox, utilizate din 1987. Printre tije, cele acoperite cu alumina (AnCA tip I, II si III) au avut o incidenta a reviziilor de 4, 3% (11 cazuri), care a scazut la 1% (3 cazuri) cu tije acoperite cu hidroxiapatita (utilizate din iulie 1990), inclusiv o pierdere septica acuta. Scopul acestui capitol nu este descrierea datelor clinice in detaliu; aceste date sunt utilizate doar pentru a ilustra utilizarea aluminei in artroplastia totala de sold. Ceramicile sunt amestecuri de oxizi metalici intr-o stare de energie joasa. Ulterior ele sunt stabilizate si pot fi considerate cel mai inert din punct de vedere chimic si biologic dintre toate materialele. Ceramicile pe baza de oxid de aluminiu (Al2O3 = alumina) au fost utilizate din 1970 ca material brut pentru fabricarea de componente ale protezelor de sold, cand experientele clinice in artroplastia totala de sold (THA = total hip arthroplasty) cu legare ceramica ceramica a fost inceputa de Boutin, apoi urmat de altii, chirurgi germani. Aproximativ doua milioane de capete ceramice au fost produse de cinci dintre cei mai importanti producatori: Cerasiv/Feldmuhle (Germania); Desmarquest (Franta); Kyocera (Japonia); Metoxit (Elvetia); si Morgan Matroc (Marea Britanie). Cerasiv/Feldmuhle pretinde ca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Astm Bronsic - Volumul Expirator Maxim Pe Secunda Si Capacitatea Virala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-astm_bronsic_volumul_expirator_maxim_pe_secunda_si_capacitatea_virala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este volumul maxim de aer ce pote fi ventilat prin plamani in timpul unei respiratii de maxima amplitudine, respectiv dupa un inspir profund urmat de un expir fortat. Valoarea medie a CV normale este de 3500 3800 ml, cu variatii importante in functie de varsta, sex, efort, stari patologice, etc. Pentru a obtine valoarea reala a capacitatii vitale este necesara corectia BTPS, in functie de temperatura, presiune si saturatii cu vapori de apa. Cand CV nu poate fi determinata spirografic sau gazometric, se recurge la calculul teoretic al acesteia, in functie de talie, varsta si greutate. VEMS se obtine in timpul unui expir fortat maxim, dupa un inspir profund. Volumul de aer expirat in prima secunda reprezinta aproximativ 2800 3000 ml. Depinzand de capacitatea vitala, forta musculara si permebilitatea cailor repiratorii, VEMS ofera indicatii utile asupra functiei ventilatorii pulmonare. Raportul dintre VEMS si CV poarta numele de indice Tiffeneau, sau indice de permeabilitate bronsica, cu valoare subunitara de 0, 7 0, 8. Determinarea acestor volume si debite ventilatorii ofera indicatii valoroase asupra randamentului respirator si a eventualelor tulburari de ventilatie. Referitor la randamentul respirator, primenirea intregii cantitati de aer alveolar se realizeaza in conditii normale in aproximativ 1 min. In tulburarile ventilatorii de tip obstructiv (astm bronsic), scad CV si indicele Tiffeneau, in timp ce VR creste peste 35%. In tulburarile ventilatorii de tip restrictiv (fibroze pulmonare) scad atat CV, cat si VR. In afara disfunctiilor ventilatorii de tip obstructiv, restrictiv sau mixt, variatii ale volumelor si debitelor ventilatorii apar in functie de varsta, de starea de veghe somn, repaus activitate, temperatura, etc. Caracterizat prin reactivitatea crescuta a cailor aeriene inferioare la diferiti stimuli; episodic, cu obstructie reversibila; poate varia ca severitate de la usor, fara a limita activitatea pacientului, la sever si potential letal. Obstructia care persista timp de citeva zile sau saptamani este cunoscuta sub denumirea de status astmaticus. PATOGENIE Cauza subiacenta a hiperreactivitatii din astm este necunoscuta, dar se considera ca inflamatia cailor aeriene joaca un rol patogenic fundamental. Reactivitatea cailor aeriene poate varia in intesitate, iar fluctuatiile se coreleaza cu simptomatologia clinica. Factorii care amplifica reactivitatea arborelui bronsic sunt numerosi: alergeni, medicamente, factori de mediu, stimuli profesionali, infectiosi, legati de efort, emotionali. Printre cei mai frecvent incriminati se numara alergenii din aer, aspirina, agentii beta-blocanti adrenergici (de ex. propranolol, timolol), sulfitii din alimente, poluarea aerului (ozon, bioxid de azot) si infectiile respiratorii. Abordarea pacientului Anamneza. Simptome: wheezing, dispnee, tuse, febra, expectoratie, alte afectiuni alergice. Posibili factori precipitanti (alergeni, infectii etc.); crizele de astm apar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ateroscleroza Si Regresia Placii De Aterom</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-ateroscleroza_si_regresia_placii_de_aterom.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ateroscleroza reprezinta astazi cea mai frecventa cauza de deces in lume si in special in tarile dezvoltate. Progresia leziunilor si complicatiile acestora conduc la modificari ischemice sau necroza, in raport cu sediul si severitatea afectarii fluxului sanguin. Cele mai frecvente manifestari ale aterosclerozei sunt: cardiopatia ischemica, ischemia si infarctul cerebral, sindroamele de ischemie periferica sau viscerala. Ateroscleroza nu reprezinta o simpla senescenta vasculara, ci este o boala cu evolutie progresiva. Ea este un proces multifactorial complex, in care sunt implicate diferite tipuri de celule din peretele vascular si din curentul sanguin. In evolutia bolii participa intr-o interactiune complexa: citochine, factori de crestere, diverse molecule active biologic. Morfologic leziunile pot fi incipiente, stabile, avansate si complicate. Clinic pot ramane asimptomatice sau pot deveni manifeste in evolutia lor. In ultimii ani, s-a demonstrat printr-o serie de studii experimentale la animale si la om, ca exista regresia placii de aterom care este posibila prin modificarea factorilor de risc aterogeni importanti (hipercolesterolemia, hipertensiunea arteriala, obezitatea, fumatul). Leziunile aterosclerotice se pot opri in evolutia lor, pot regresa, sau sa nu apara altele noi, iar clinic se reduce morbiditatea si mortalitatea prin bolile datorate aterosclerozei. Tipurile lezionale ale aterosclerozei (A. T. S.) sunt descrise in raport cu stadiul evolutiv. Clasic se descriu 3 tipuri: striurile lipidice, placa fibroasa si placa complicata. Recent (1995) The Committee on Vascular Lesion of the Council on Arteriosclerosis, AHA a recomandat o noua clasificare histologica a leziunilor de ateroscleroza (1, 2, 3, 4). In 1973 s-a nascut ipoteza raspunsului la leziune a aterogenezei. Lezarea endoteliului se poate manifesta printr-o serie de disfunctii endoteliale, care duc la formarea leziunii aterosclerotice. La aceasta contribuie unul sau mai multi factori de risc sau factori locali hemoreologici. Discontinuitatea barierei endoteliale faciliteaza intrarea monocitelor circulante si a lipidelor plasmatice in peretele arterial, cat si depunerea trombocitelor in locurile denudate. Celulele endoteliale lezate, monocitele si trombocitele agregate elibereaza factori mitogeni si substante vasoconstrictoare. Aceste substante active eliberate favorizeaza migrarea si proliferarea celulelor musculare netede, cresc acumularea mediata de receptori a lipidelor si cresc sinteza de tesut conjunctiv, rezultand ateromul. Placa de aterom se poate dezvolta in diferite moduri: crescand lent si progresiv sau prezentand complicatii acute. Fazele de crestere rapida sunt responsabile de manifestarile clinice grave ale A. T. S. Acestea sunt date, in general, de fisurarea sau ruptura placii. Acest accident apare in placa ateromatoasa tanara, bogata in lipide si macrofage si saraca in tesut fibros. Riscul major al rupturii placii este formarea de trombi cu consecinte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Atitudinea Individului Fata De Boala Cronica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-atitudinea_individului_fata_de_boala_cronica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: OMS, 1993 : perceptia indivizilor asupra pozitiei lor in contextul sistemelor culturale si valorice in interiorul carora traiesc si in relatie cu propriile lor scopuri, standarde si preocupari Varsta : Copiii : dependenti de familie, scoala. Variabilele personale depind de gradul de dezvoltare psihoafectiva. Tineri : sfidarea unor norme salutogenetice, impulsivitate, imprudenta, dezirabilitate sociala Adulti : sedentarism, excese Varstnici : prudenta, conformism terapeutic excesiv. Sexul  : Responsabilitati multiple, ignorare pericole, apel redus la medic : Prudenta, igiena de viata mai buna (acte fiziologice medicalizate ex. nasterea), apel crescut la medic, conformism terapeutic mai bun. Apartenenta etnica : Societati occidentale : educatie sanitara buna, implicare profesionala excesiva, abuzuri, sedentarism Societati orientale (asiatice) : conceptii filosofico-religioase cu dogme salutogenetice. Statut socioeconomic : scazut =>slaba educatie sanitara, promiscuitate. Factori socio-culturali : Religia : Elemente favorabile : recomanda comportamente salutogenetice specifice fundamentale (ex. post, meditatie, miscare) moduleaza favorabil echilibrul psihic al individului Elemente nefavorabile : fatalism precepte religioase ce impun conduite nesalutogenetice (ex. interzicerea tratamentelor chirurgicale, interzicerea metodelor de contraceptie) Factori individuali : trasaturi de personalitate. Factori profesionali Date din articole : Copilul : Copiii cu boli cronice au risc de 2x mai mare de a face tulb. psihice fata de cei sanatosi si de 3x mai mare daca au o a doua problema. Severitatea clinica a bolii nu este factor de prognostic pentru tulburarile psihice. Copii percep diferit fata de parintii lor boala : cei nascuti cu handicap isi accepta problemele mai usor si se adapteaza mai usor. Factori de risc (F. R) evitabili : Incertitudinea privind diagnosticul Comunicarea slaba parinti/copii Schimbari frecvente de domiciliu si/sau scoala Statut socio-economic Neintelegeri intre parinti Probleme psihologice ale parintilor Semnale de alarma privind distresul copiilor sunt : Problemele scolare sau sociale Respect de sine Neajutorare sau lipsa sperantei Negarea sau compliantei terapeutice Anxietate, depresie, refractaritate. Probleme de comportament/ mancare sau somn. Recomandarile pentru managementul acestor familii includ : suport practic pentru toate aspectele medicale, echipe multidisciplinare si auto-determinare. Pentru parinti : sa nu-si neglijeze copiii sanatosi, sa le atraga atentia copiilor asupra a ceea ce pot face, distragandu-le astfel atentia de la dizabilitati si sa dea atentie comunicarii familiale. Adolescentul : Adolescentii cu b. cronice au de obicei o experienta suficient de indelungata cu managementul bolii. Un aspect extrem de deranjant este consumul mare de timp pentru ingrijiri : ex. 1h/zi pt cei cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Autismul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-autismul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament stereotip si repetitiv cu simptome ce se manifesta de obicei inaintea varstei de 3 ani. Aproximativ 75% din indivizii afectati manifesta si handicap mintal. in 1943 doctorul Leo Kanner a descris pentru prima data 11 copii care s-au prezentat la clinica sa cu o combinatie de grave deficite de vorbire marcate de anormalitati in interactiunea sociala si o inclinatie spre comportamente stereotipe, repetitive si ritualisitce. Acesti 11 copii au fost primii copii diagnosticati cu autism infantil. Desi denumirea initiala a evidentiat ca autismul infantil e observat in copilarie si documentele descriu comportamentul autist la copii, acum este clar ca autismul e vazut ca o boala pe tot parcursul vietii a carei tip si severitate se modifica in timp odata cu dezvoltarea individului. Definitia Autismului si Starile inrudite Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic si de aparitia simultana a unor purtari particulare in trei mari domenii. in acest moment, cea mai utilizata definitie a autismului este cea publicata in 1944 de catre Asociatia Psihiatrica Americana in Manualul de diagnostice si statistice al bolilor mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder) - DSM-IV. Pentru a se stabili un diagnostic de autism, aceasta definitie presupune ca individul sa manifeste: o scadere in interactiunea sociala (manifestata de cel putin doua articole din A. 1 in Tabelul 1); o scadere in comunicare (manifestata de cel putin un articol din A. 2 in Tabelul 1); un comportament, interese si activitati restrictive, repetitive si stereotipe (manifestate de cel putin un articol din A. 3 in Tabelul 1); simptomele aparute inaintea varstei de 3 ani. De multe ori anormalitatile comportamentale sunt observabile de la cele mai fragede varste. Totusi, intr-un mic numar de cazuri exista o perioada de dezvoltare normala urmata de o regresie si de manifestarea simptomelor autiste. in general, simptomele se schimba odata cu dezvoltarea si se pot imbunatati considerabil. Un mic segment de indivizi manifesta o inrautatire in timp a comportamentului ritualistic-repetitiv. De la prima descriere a autismului facuta de Kanner, au fost observate alte boli care sunt similare cu autismul dar difera in prezentare. impreuna cu autismul, aceste boli (sindromul Rett, sindromul Asperger, dezvoltare pervaziva, childhood disintegrative disorder etc) sunt categorizate sub numele de boli pervazive de dezvoltare (PDD pervasive developmental disorders). Dintre acestea, probabil cel mai cunoscut sindrom este Asperger. Aceasta boala este uneori greu de deosebit fata de autism la indivizii care au un nivel normal de inteligenta, validitatea acestor diferente este dezbatuta in prezent de catre cercetatori si doctori. Definitia data de DSM-IV specifica faptul ca in cazul sindromului Asperger, pe langa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Autismul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-autismul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Autismul face parte din categoria vasta a polihandicapurilor, in care includem: surdo-cecitatea, sindroamele deficientei mintale (sindromul Down, oligofrenia fenilpiruvica, idiotia amaurotica, gargoilismul, hipertelorismul, sindromul Turner, cretinismul endemic s. a.) Termenul de autism (autos (gr.) - insusi) a fost introdus la inceputul secolului al XX-lea, de Bleuer, care il defineste ca pe o detasare de la realitate, insotita de o predominare a vietii interioare. Leo Kanner caracterizeaza autistul ca fiind retras, multumit de sine insusi. In 1940 acesta organizeaza activitati logopedice cu o grupa de 11 copii autisti, iar in 1943 reuseste sa diferentieze autismul sindrom comportamental (in toate sferele: actional, verbal, afectiv, cognitiv etc.) prin trasaturile sale specifice, de psihoza, schizofrenie sau handicap mintal. Cu mult inainte de deschiderea autismului de tip Kanner, in literatura de specialitate sunt consemnate o serie de date cu privire la copii cu comportamente asemanatoare, prin existenta deficitului de comunicare, de socializare, de socializare si de structurare a comportamentelor mature si armonioase: medicul Jean Marc Gaspard Itard il descrie pe baiatul Victor, de 11. 12 ani, gasit intr-o padure din Franta. In diagnoza autismului pot fi facute confuzii si substituiri cu alte sindroame care, la randul lor sunt prea putin delimitate in teorie si practica, dar au unele trasaturi asemanatoare sau comune cu autismul. De exemplu, psihoza infantila, encefalopatie infantila, tulburari emotionale grave, schizofrenie infantila, oligofrenie se refera la fenomene care nu caracterizeaza in totalitate starea corecta de autism, ca entitate distincta. Dupa DSM III, criteriile de disgnostic pentru autismul de tip Kanner sunt: Debut inaintea varstei de 30 luni. Lipsa de raspuns la stimularile lumii inconjuratoare. Deficit marcant in dezvoltarea limbajului. Daca vorbirea este prezenta, patternul de vorbire este particular, cu ecolalie imediata si intarziata, limbaj metaforic si inversiunea pronumelor. Raspunsuri bizare la aspecte ale mediului inconjurator: rezistenta la schimbare, interes pentru diverse obiecte. Absenta ideilor delirante, a halucinatiilor, absenta pierderii asociatiilor, absenta coerentei, ca in schizofrenie. Diagnosticul diferential se face cu: Intarzierea mintala de diferite grade, deoarece copilul autist poate parea intarziat. Copilul oligofren are insa un deficit mental global si omogen, raspunde la stimularile sociale, examinatorul reusind sa inteleaga lumea lui ingusta; conversatia este imatura, limitata la simplu si concret; ii lipseste detasarea afectiva specifica autistului. Deficienta de auz, pentru ca prin raspuns la stimuli sonori, poate fi considerat surd. Examenul audiometric la copilul autist este uneori imposibil. Observatia releva faptul ca deficientul de auz cauta sa compenseze lipsa auzului, urmarind cu atentie interlocutorul, cu care stabileste un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Auto Asamblarea Entitatilor Biologice Alcatuite Din Subunitati Proteice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-auto_asamblarea_entitatilor_biologice_alcatuite_din_subunitati_proteice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Procesul de formare spontana a ansamblurilor macromoleculare poarta denumirea de autoasamblare. Autoasamblarea unei serii de stucturi subcelulare ca, filamentele musculare si de colagen, a ribozomilor, virusilor este bine cunoscuta. Exista variante ale procesului de asamblare, care opereaza in cazul unor structuri mai complexe, o asamblare secventiala, in care inglobarea componentilor respecta o ordine precisa, sau, asamblare dirijata, care este asistatade interventia unor proteine care nu intra in alcatuirea structurii finale. Subansamblurile care, ele insele, au o oarecare complexitate, se realizeaza prin autoasamblare secventiala: inglobarea unui nou tip de component fiind conditionata intotdeauna de incheierea etapei anterioare. Probabil energia rezultata prin asocieri in etapa precedenta este folosita pentru a cobori bariera de energie care ar exista, astfel, in calea formarii complexului urmator. Natura secventiala a cailor de realizare a celor trei subansambluri este garantata de proprietatile structurale ale intermediarilor insasi, obtinandu-se astfel o forma perfectionata de autoasamblare. S-a ajuns la concluzia ca elementele care deosebesc organismele intre ele sunt proteine specifice pe care organismul si le poate sintetiza. Putem anticipa ca bagajul ereditar al organismului trebuie sa contina tocmai informatiile asupra modului in care sa fie constituite proteinele specifice. Pentru aceasta este suficient sa se specifice ordinea aminoacizilor in lanturile liniare proteice intrucat aceasta ordine determina structura si functia proteinei. Vom cerceta macromoleculele individuale, facand o prezentare a factorilor, care, in conditiile existente in celula, determina structura tridimensionala nativa a acestora. Dintre cele doua categorii de macromolecule informationale, acizii nucleici si proteinele, cele din urma ofera obiectul de studiu cel mai interesant, intrucat mecanismele moleculare prin care se materializeaza informatia genetica in proteina functionala, sunt bine determinate. Principiile care se desprind din studiul acestor mecanisme, au o valabilitate generala. Ele stau la baza intelegerii relatiei dintre structura si functiile acizilor nucleici, precum si a proprietatilor entitatilor biologice superioare. O trasatura comuna a tuturor macromoleculelor o reprezinta faptul ca ambele sunt polimeri liniari, neramificati. Individualitatea chimica a macro-moleculelor se realizeaza prin legaturi covalente. Acestea sunt cele mai tari interactiuni pe care le intalnim in studiul structurilor biologice. Structura covalenta impune o limita fundamentala asupra structurii finale a macromoleculelor, prin specificarea numarului, tipului si succesiunii unitatilor monomerice constituiente. Pe de alta parte, descrierea mai completa a structurii prin care se specifica si orientarea gruparilor chimice care sunt capabile sa execute rotatii in jurul unor legaturi chimice, constituie conformatia moleculei.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Avortul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-avortul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Avortul este cea mai sigura si veche forma contraceptiva si este din pacate din ce in ce mai raspandita in intreaga lume. Eu consider avortul o CRIMA, o alta forma de a defini caracterul infect al unor oameni care curma viata propriilor progenituri inca din stadiul in care acestia sunt neputinciosi in fata, Tehnologie pe care noi am elaborate-o de-a lungul timpului! Viata!!! Ar trebuii sa fie o prioritate a acestei lumi pline de lucruri extravagante care, ne eclipseaza menirea noastra pe Pamant si anume cea de perpetua rasa umana nu de a distrugeo, prin avorturi, prin construirea a diferite masinarii, uzine care polueaza sistematic atmosfera! Insa pentru a nu ma abate de la subiectul acestui referat voi prezenta succinct avortul provocat! Principalele motive care determina o mama sa ia o asemenea hotarare sunt diversificate. Unul din motive il constituie neintelegerile dintr-un cuplu si conjunctura nefavorabila care ii ofera partenerei un motiv de nesiguranta atat pentru ea cat si pentru copilul care urmeaza sa se nasca. Acest exemplu este subiectiv, deoarece colpilul totusi ar putea fi adus pe lume si ingrijit dupa putinta fiecarei mame, insa unele femei se tem de idea de a creste un coplil de una singura si astfel trec la cea mai radicala masura si anume aceea de intrerupere a sarcini. Un alt motiv pentru care se apeleaza la avort este varsta prea frageda la care unele femei raman insarcinate si nu au sufficient sprijin din partea parintilor, care in general la aflarea unei asemena vesti ar reactiona negative sau chiar violent vazand ca toate planurile lor au fost date peste cap in ceea ce priveste viitorul copilului care acum ar trebui sa devina parinte! Este strigator la cer faptul ca parintii care sustin ca sunt maturizati din toate punctele de vedere nu isi sustin copilul din punct de vedere moral, ci din potriva il sperie cu afirmatii de genul, Daca ramai insarcinata te dau afara din casa si dormi pe strazi. Numai din acest context reiese motivul principal al avortului provocat survenit la varste fragede, deseori medicii provocand avort fetelor sub 18 ani chiar si fara prezenta unui parinte (tutore legal), iar parintii nu vor sti niciodata ca fetita lor a suferit o interventie de acest gen! Unele femei sunt silite sa avorteze de catra anturaj, familie si chiar sot! Acest lucru denota o inconstienta majora a celor care reprezinta cunostintele femeii in cauza, indirect ei luand hotarari in locul acesteia! Insa cel mai mizerabil, MOTIV este asa zisa, Imagine in societate. Deseori femeile avorteaza ca sa nu isi sifoneze imaginea in societate, un exemplu poate fi reprezentat de catre staruri, sau femei care detin o functie importanta si sunt mediatizate! Insa avortul are si o latura pozitiva si anume copii care la ecograf sunt gasiti cu diferite mutatii fie de natura genetica, fie provocate de factoirii externi cum ar fi poluare, radiatiile s. a. In aceste cazuri avortul este un lucru benefic atat pentru fiinta care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Avortul Terapeutic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-avortul_terapeutic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Medicina umana este ramura stiintelor biologice care studiaza organismul uman si functionarea acestuia, in scopul conservarii si restabilirii sanatatii. Medicina studiaza etiologia, patologia clinica, diagnosticul, tratamentul si profilaxia bolilor care afecteaza organismul. De la medicina empirica din etapele timpurii ale istoriei umanitatii, s-a ajuns astazi la medicina stiintifica bazata pe dovezi, care opereaza cu concepte din majoritatea stiintelor, de la stiintele naturii (fizica, chimie, biologie), pana la modele matematice complexe si notiuni imprumutate din domeniul filozofiei si artei. Progresul stiintelor fundamentale si cercetarea aplicata in domeniul medical au furnizat metode de explorare a organismului uman tot mai complexe si mai sofisticate, si au condus la dezvoltarea posibilitatilor de diagnostic si tratament. Au aparut si s-au dezvoltat ramuri noi ale medicinii. Conceptul de sanatate a capatat noi valente, OMS definind astazi sanatatea ca starea completa de bine bio-psiho-social a individului, si nu doar ca absenta bolii sau a infirmitatii. Din toate aceste progrese rezulta insa si o serie de probleme de etica medicala, cele mai multe controversate. Mentionam, dar nu exhaustiv: avortul provocat medical la cerere sau in scop terapeutic, contraceptia, metodele de reproducere umana asistata, eutanasia (moartea asistata) in cazul bolnavilor incurabili, mentinerea intr-o stare de viata vegetativa cu ajutorul aparatelor a bolnavilor decerebrati, folosirea in scopuri de cercetare sau terapeutice a tesuturilor recoltate de la embrioni umani, etc. Este morala intreruperea sarcinii la cerere sau in caz de boli grave ale fatului? Aceasta problema are numeroase conotatii morale si religioase, si a fost reglementata politic in mod diferit de state diferite. Extremele sunt reprezentate, pe de o parte, de China, care duce o politica agresiva de limitare a cresterii populatiei, inclusiv printr-o politica pro-avort, si, pe de alta parte, de statele islamice, in care atat avortul la cerere cat si cel in scop terapeutic sunt strict interzise de lege. In Europa, majoritatea statelor au legalizat avortul, dar aplica concomitent politici de limitare a acestuia, prin promovarea metodelor de planificare familiala si contraceptie. Notiunea de avort terapeutic a aparut ca o consecinta a perfectionarii mijloacelor de diagnostic prenatal. Diagnosticul prenatal este un act medical complex, considerat de unii drept mijlocul cel mai important de profilaxie a bolilor genetice. Cuprinde teste de screening, cu valoare orientativa si teste diagnostice invazive, mai precise. Testele de screening includ teste biochimice (triplu test) si probe imagistice (ecografie, RMN). Nu prezinta riscuri pentru fat. Testele diagnostice invazive includ: amniocenteza, biopsia de vilozitati coriale si cordonocenteza recoltarea de sange fetal. Prezinta risc asociat de avort, de 0, 5-1%. Triplul test este o metoda de screening ne-invaziva pentru fat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ayurveda</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-ayurveda.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: India este un subcontinent, are 3 milioane de km patrati, o populatie de miliard, ce vorbeste 18 limbi in peste 1000 de dialecte si are o istorie de peste 5000 de ani timp in care au aparut o suma de civilizatii, regate si imperii. Manuscrisele medicale indiene sunt cu dificultate datate, deoarece in India cronologia paleste in fata eternitatii si istoria se pierde in legende si mit. Vedele, textele sacre indiene ce contin primele consemnari referitoare la medicina Ayurveda, au fost datate in mileniul 4 inainte de Christos, chiar catre anul 4000 dupa datele astronomice deduse din versetele lor. Dintre cele 4 veda: Rigveda, Yajurveda, Samaveda si Atharvaveda, in Atharvaveda exista cele mai ample informatii medicale sub forma a 114 imnuri cuprinzand descrierea unor boli si tratamentul. Tratatele ulterioare de Ayurveda sunt de origine budista iar cele mai importante sunt Charaka Samhita, o lucrare complexa alcatuita din 8 carti, care trateaza in mod separat anatomia, embriologia, fiziologia, etiopatogenia, diagnosticul, prognosticul si diversele terapii in care sunt inserate substantiale notiuni filozofice medicale extrem de necesare pentru a intelege mecanismele ascunse ale functionarii organismului uman. In marile universitati ale Indiei vechi, de la Nalanda si Takshasila, astazi disparute, medicina se studia timp de 7 ani, timp in care studentii nu primeau nici o vacanta, iar la sfarsitul acestei perioade erau considerati incepatori, desi practicau si unele interventii chirurgicale. Trebuie sa adaugam ca astazi India este singura tara din lume unde exista trei tipuri de facultati de medicina de stat: facultatea de medicina Ayurveda cu durata de 6 ani, medicina moderna, occidentala care se studiaza 6 ani si facultatea de homeopatie cu durata de 5 ani. Ayurveda sau medicina traditionala indiana, este cea mai veche stiinta a vindecarii, aparuta in urma cu 5000 de ani. Dupa cum arata si etimologia cuvantului (ayus = viata, veda = enciclopedie), Ayurveda este mai mult decat o stiinta, reprezentand un sistem care inglobeaza tratamente naturiste, tehnici chirurgicale, tehnici de meditatie, meloterapie, regimuri alimentare si notiuni de conduita morala. Obiectivul central al Ayurveda este atingerea echilibrului intre minte, corp si suflet, care echivaleaza cu starea de sanatate perfecta. Boala este privita ca un factor de dezechilibru interior, care apare din cauza unui mod de viata incorect. Scopul final este vindecarea organismului, dar prin terapiile aplicate se urmareste in egala masura prevenirea bolii, evitarea recaderilor si cresterea vitalitatii organismului. Sa previi este mai usor decat sa tratezi! este zicala care defineste cel mai bine aceasta medicina. Trebuie sa adaugam ca astazi India este singura tara din lume unde exista trei tipuri de facultati de medicina de stat: facultatea de medicina Ayurveda cu durata de 6 ani, medicina moderna, occidentala care se studiaza 6 ani si facultatea de homeopatie cu durata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baze Moleculare Ale Biopotentialului De Actiune</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-baze_moleculare_ale_biopotentialului_de_actiune.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Propagarea Revenirea la starea initiala 4. Referinte Introducere Potentialele de actiune sunt unde de depolarizare care se deplaseaza de-a lungul membranei unei celule. Acestea sunt o trasatura esentiala a vietii in regnul animal (dar uneori si vegetal), prin prisma faptului ca transmit informatii in mod rapid intre tesuturi. In cea mai mare parte, potentialele de actiune sunt utilizate de sistemul nervos, insa ele pot aparea in majoritatea celulelor. Investigarea acestora este legata de acordarea in 1963 a premiului Nobel pentru Medicina sau Fiziologie cercetatorilor britanici Alan Hodgkin si Andrew Huxley datorita studiilor intreprinse de acestia asupra electrofiziologiei potentialelor de actiune folosind axoni gigant de Loligo Paelei. Alan Hodgkin Andrew Huxley Notiuni de baza. Potentialul de repaus Daca se utilizeaza doi electrozi legati la un voltmetru pentru a inregistra diferente de potential, in cazul unei celule vii s-ar constata ca daca ii plasam de o parte, respectiv de cealalta a membranei, aparatul de masura ar inregistra o diferenta de potential. Acest lucru se intampla in ciuda faptului ca mediul intracelular si respectiv extracelular sunt, individual, neutre din punct de vedere electric. Cei mai importanti ioni in stabilirea acestei diferente de potential sunt ionii de Na+ si de K+. In conditii normale, concentratia ionilor de K+ in interiorul celulei este cu mult mai ridicata decat cea din exterior (de 35 ori mai mare). In acelasi timp, concentratia ionilor de Na+ este la randul ei mult mai ridicata pe fata externa comparativ cu cea de pe fata citoplasmatica (de 10 ori mai mare). In ciuda acestor gradiente, celula isi pastreaza polarizarea sarcinilor prin schimbul constant de ioni intre cele doua medii, intracelular si extracelular. In primul rand exista canale ionice care permit doar trecerea K+ in stare de repaus (K+ leak channels). Acestea pastreaza potentialul membranar in limite constante, lasand o parte din ionii de K+ din interior sa scape in exterior, insa doar atat cat sa compenseze lipsa de Na+. Permeabilitatea pentru ionii de K+ este in repaus de 100 de ori mai ridicata decat permeabiliatea pentru Na+. Membrana ajunge la un echilibru dinamic prin intermediul acestor fluxuri de ioni, moment in care diferenta de potential atinge o valoare fixa (fluxurile dau o diferenta de potential de aproximativ -86mV). In al doilea rand exista o contributie din partea pompei de Na+/K+, care prin consum energetic mentine gradientele de concentratie. Ea scoate permanent in spatial extracelular cate 3 ioni de Na+, introducand in acelasi timp 2 ioni de K+. Aceasta ATP-aza are astfel si un rol electrogen, ducand diferenta de potential membranar la aproximativ -90mV. Valoarea constanta reprezinta potentialul de repaus, care insa poate varia in functie de specie si de tipul celular. Potentialul de actiune In nervi, de exemplu, informatia este transmisa extrem de rapid prin intermediul potentialelor de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bernardino Ramazzini</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-bernardino_ramazzini.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bernardino Ramazzini s-a nascut intr-o perioada de tulburari in Europa, la 3 noiembrie 1633. In Italia tribunalul de inchizitii au interzis invataturile lui Galileo Galilei. Nordul Europei alpine era distrus de Razboiul de 30 de ani. Ramazzini era fiul lui Bartolomeo si al Catarina Ramazzini, un cuplu respectat de burgezi. Dupa ce si-a primit prima sa educatie in Jesuits, in 1652 el a intrat in Universitatea din Parma, care a fost fondata Duke Rainutio I in 1599. Dupa studierea filosofiei timp de trei ani, el si-a inceput studiile medicale in 1655. In 1659 el devine doctor in filosofie si medicina din Parma. Apoi el s-a dus in Rome pentru a continua studiila sale la Antonio Maria Rossi (1588-1671), fiul lui Gerolamo Rossi, medicul lui Papa Clemens VIII. Putin e cunoscut despre viata lui Ramazzini in Rome, dar se stie cu siguranta ca cunostintele care le-a acumulat in acest oras au fost foarte importante la viitoarele sale lucrari in medicina profesionala, De morbis artificum diatriba. Pe linga experimentele lui Ramazzini, Antonio Maria Rossi i-a obtinut de asemenea un loc de medic in Canino, o provincie saraca la nord de Statul Papal cam la o zi de mers pe jos. Aceasta zona era imbibata de malarie, si Ramzzini s-a imbolnavit. Mutindu-se in Marta, un alt orasel din aceeasi provincie, conditiile sale s-au imbunatatit, dar curind el s-a mutat in orasul sau natal din Carpi. Aici el a gasit timp de ocupatie intelectuala, ca lectura literaturii antice. In 1671 Ramazzini a parasit provincia Carpi si s-a mutat in Modena, unde a intimpinat multe piedici de stabilire in academie. Totusi, in 1682, Duke Francesco II de Modena l-a numit raspunzator la intemeierea unui department medical in universitate si l-a numit professor de medicinae theoricae. In urmatorii ani el a lucrat cu colegii sai Francesco Torti (1658-1741), si de asemenea a citit lectiile de practica medicala, cu toate ca Torti formal era singurul responsabil de medicinae practicae. In Modena Ramazzini a dus o munca asidua si s-a caracterizat prin numeroase scrisori cu unii din cei mai invatati oameni de pe acele timpuri. El comunica cu Marcello Malpighi (1628-1694), Antonio Valisnieri (1661-1730), Giovanni Batista Morgagni (1682-1771), Giovanni Maria Lancisi (1654-1720), Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1646-1716) si cu alti contemporani. Ca multi medici renumiti contemporani, Ramazzini era o peroana multilaterala - clinician, epidemiologist, sanitarian, poet, filosof si profesor. La Modena el era un cetatean deosebit. Datorita reputatiei sale, in 1693 el a fost acceptat ca membru al Academia Caesareo-Leopoldina naturae curiosorum din Germani, cunoscut sub numele de Hippocrates III. El a fost primul membru Italian in aceasta societate. Lucrarile sale In anii 1690 Ramazzini a facut primele lucrari epidemiologice care l-au facut faimos peste hotarele Italei. Prima din ele a fost De constitutione anni M. DC. LXXXX (1690). In ea Ramazzini da descrirea bolilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Betadine</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-betadine.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: -Infectii nespecifice (Gardnella vaginalis); -Infectii cauzate de Trichomonas vaginalis; -Afectiuni micotice; -Herpis genital; Profilaxia -Inaintea interventiei chirurgicale a afectiunilor ginecologice; -Inaintea nasterii si avortului; -Pina si dupa implantarea steriletului anticonceptional; -Pina si dupa diatermocoagularea colului uterin; -Inainte de investigatii intrauterine (histerografia); -Dupa fregventarea locurilor publice de odihna si sport: bazine, saune, lacuri. Administrarea -In cazurile acute se indica de 2 ori pe zi cite un sipozitoriu introducind adinc in vagin timp de 7 zile; -In caz de evolutie subcutana sau cronica a maladiei timp de 14 zile se indica cite un supozitoriu pe zi, de obicei inainte de somn. In dependenta de caracterul infectiei si evolutiei bolii, cursul de tratament poate fi prelungit. Betadine (Polividon iodid) Avantajele familiei Betadine -Spectru larg de actiune; -Eficacitate inalta; -Efect rapid; -Diversitatea formelor farmaceutice permite Betadinei de a fi administrata in diverse domenii a medicinei; -Iodul ce se contine in Betadine nu provoaca senzatie de arsura; -Nu se dezvolta toleranta la preparat; -Nu este toxic; -Nu se dezvolta rezistenta microbiana; -Este hidrosolubil (usor se spala cu apa); -Datorita complexului polividon-iodid preparatul se elimina uniform din complex in tesuturi; -Lipsa reactiilor adverse; -Corelatiei idiala intre pret si calitate; -Pretul unei cure terapeutice e mai scazut comparativ cu alte preparate concurente; -Nu este inflamabil ce permite utilizarea in echipamentul electrochirurgical. O Era noua a dezinfectiei cu iod!!! Masurile de profilaxie a contaminarilor cu HIV-infectie-SIDA 1. In cazul in care singele sau alte lichide biologice (saliva, contitul gastric, urina s. a. ) nimeresc pe mucoasele: a. ochilor-acestea se spala sub un jet cu solutie de 0, 05% permanganat de Kaliu sau cu o solutie de 2% de acid boric. Apoi in ochi se picura solutie de albucida. b. nasul-se spala cu o solutie de 1% de protargol sau colargol. c. cavitatea bucala, faringelul-se spala cu o solutie de 0, 05% de permanganat de Kaliu, apoi cu alcool etilic 70°. 2. In cazul lezarii (inteparii, taierii) degetelor, a miinii se scot manusile, iar singele din plaga se stoarge, apoi locul lezat se spala cu apa oxigenata de 6%, dupa care se dezinfecteaza cu iod de 5% sau dupa stoarcerea singelui din plaga locul lezat se dezinfecteaza numai cu iod de 5% fara a folosi alte dezinfectante. 3. In cazul in care manusile s-au spart si miinile sau murdarit de singe, manusile se scot, iar miinile se dezinfecteaza cu unul din urmatoarele dezinfectante: a. cu apa oxigenata de 3%, apoi cu alcool etilic de 70°. b. cu apa oxigenata de 6%. 4. Dupa terminarea operatiei, instrumentele sunt puse intr-un vas special cu inscriptia: Pentru spalarea instrumentelor cu HIV infectie, unde in manusi de cauciuc se spala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Boala Addison</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-boala_addison.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Boala Addison apare in toate grupurile de virsta si afecteaza in mod egal barbati si femei. Este o boala endocrina rara, care consta intr-o deficienta hormonala ce afecteaza 1 din 100. 000 de persoane. Boala se caracterizeaza prin pierderea greutatii, slabiciune in muschi, tensiune arteriala scazuta si intunecarea pielii indiferent daca a fost sau nu expusa la soare. Boala Addison apare cind glandele suprarenale nu mai produc suficient hormon cortizol, iar in unele cazuri nici aldosteron. Din aceste motive boala este uneori numita insuficienta suprarenala cronica. Cortizol este produs de glandele suprarenale (glande localizate deasupra rinichilor) si apartine unei clase de hormoni numite glucocorticoizi, hormoni care afecteaza functionarea tuturor organelor in corpul omenesc. Totusi, cel mai important rol pe care il are cortizolul este de a ajuta organismul sa raspunda la stres. De asemenea cortizolul ajuta la: Deoarece cortizolul este atit de important pentru sanatate, cantitatea de hormon produsa de glandele suprarenale este foate bine controlata. Ca si in cazul altor hormoni, cantitatea de cortizol produsa este reglata de hipotalamus si glanda pituitara, un organ de marimea unui bob de fasole situat la baza creierului. Mai intii hipotalamusul transmite hormoni impuls catre glanda pituitara. La rindul ei glanda pituitara elibereaza o serie de hormoni care regleaza cresterea, functia tiroidiana si pe cea suprarenala, ca si productia de estrogen si testosteron. Una dintre functiile principale ale glandei pituitare este de a secreta ACTH (corticotropina), un hormon care stimuleaza glandele suprarenale sa produca cortizol. Odata produs, cortizolul determina glanda pituitara sa micsoreze productia de ACTH, inchiind astfel intregul ciclu. Aldosteron, un alt hormon produs de glandele suprarenale, apartine unei clase de hormoni numita mineralocorticoizi. Acest hormon are un rol foarte important in reglarea tensiunii arteriale si pastrarea unui echilibru intre apa si sarea din organism, prin ajutarea rinichilor sa retina sodiul si sa elimine potasiul. Cind glandele suprarenale nu mai produc suficient aldosteron, echilibru dintre apa si sare nu mai este pastrat, rezultatul fiind scaderea tensiunii arteriale. Incapacitatea suprarenalei de a produce cortizol (insuficienta suprarenala) poate apare din mai multe motive. Un motiv poate fi deficienta glandelor suprarenale (insuficienta suprarenala primara), iar altul incapacitatea glandei pituitare de a produce suficient ACTH (insuficienta suprarenala secundara). Insuficienta Suprarenala Primara In cele mai multe cazuri, boala Addison apare datorita distrugerii graduale a cortexului suprarenal (stratul exterior al glandelor suprarenale) de catre propriul sistem imunitar. Cam 70% din cazurile raportate apar datorita unor deficiente imunitare, cind sistemul imunitar produce anticorpi cu care isi ataca propriile organe, in cele din urma dereglindu-le functiile. Insuficienta suprarenala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Boala Marek</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-boala_marek.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Boala Marek este cea mai raspandita boala limfoproliferativa a gainilor produsa de un herpesvirus, foarte contagioasa caracterizata clinic prin tulburari generale, neurale si oculare evoluand acut sau cronic iar morfopatologic prin procese inflamatorii si proliferative cu aspect tumoral in nervii periferici, glandele endocrine, iris, organele viscerale, muschi si piele, producand mortalitate, in special la varsta 8-22 saptamani sau pierderi economice grave prin confiscari. Virusul BM face parte din familia Herpesviridae, subfamilia Alphaherpesviridae, genul Marek s disease-like viruses cu trei specii: Dintre acestea numai tulpinile apartinand speciei Gallid herpesvirus 2 sunt virulente si oncogene, cauzatoare de boala Marek Particulele virale ale agentilor etiologici ai bolii Marek pot fi observate de obicei in nucleu (rareori pot aparea si in citoplasma celulelor din culturi de tesuturi) Cele trei serotipuri au aceeasi strucura a genomului: ADN ce contine regiuni lungi si regiuni scurte de secvente nucleotidice, ambele incluse in regiuni similare ce se repeta, fiind complementare. Exista trei tipuri distincte de interactiuni virus-celula gazda, in cazul virusurilor bolii Marek: tipul neoplazic: cu celule tumorale ce contin genomul viral, boala putand fi transmisa prin celule tumorale intacte tipul abortiv, cu celule care contin numai antigen viral, lipsid virusul complet, aceste celule fiind supuse necrobiozei si incapabile de a sintetiza virioni infectiosi tipul productive, in celulele epiteliului foliculilor plumiferi, acesta fiind de fapt singurul loc din organismul gainilor unde se sintetizeaza constant virus complet. Tulpinile patogene de MDV izolate in teren, serotipul 1, pe baza oncogenitatii au fost clasificate in trei patotipuri: virulent (vMDV) foarte virulent (vvMDV) foarte virulent plus (vv+MDV) Sunt recunoscute si descries 3 forme ale infectiei cu virusul MDV: infectia deplin productiva, care apare in epiteliul foicular plumifer si are ca rezultat dezvoltarea virionilor cu invelis, pe deplin infectiosi. Apare in unele celule limfoide si epiteliale de la gaini si in majoritatea celulelor cultivate unde antigenii sunt produsi, dar virionii nu sunt inveliti si astfel sunt neinfectiosi. infectia latenta este al doilea tip de infectie, neproductiva, care apare predominant in celulele T, probabil fiind necesara formarii tumorii de catre MDV infectia care transforma si care apare numai in limfocitele gainilor infecatte cu tulpini virulente de MDV; este caracterizata prin expresia limitata a genomului MDV; dupa infectia cu MDV puii de gaina devin purtatori de virus pe care il elimina persistent in mediul exterior. Epidemiologie: BM este intalnita aproape exclusiv la puii de gaina, fiind rar intalnita la curca, prepelita fazan, porumbel, rata. Receptivitatea maxima la BM este in prima zi de viata si descreste odata cu varsta. Frecventa si severitatea bolii este determinata de varsta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Boala Mitrala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-boala_mitrala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Boala mitrala (B. M.) reprezinta asocierea, in proportii variabile de la un caz la altul, a unei stenoze mitrale (S. M.) cu o insuficienta mitrala (I. M.). Diagnosticul bolii mitrale si aprecierea importantei celor doua tipuri de valvulopatii au o deosebita importanta cand se pune problema unei indicatii operatorii. Fiziopatologie. Repercursiunile asupra circulatiei pulmonare sunt mult asemanatoare celor din S. M., cu diferenta ca rezistentele arteriolare pulmonare nu ajung la valorile ridicate care sunt intalnite in stenozele stranse, deoarece vasoconstrictia arteriolara este redusa. Reducerea debitului cardiac este strans legata de importanta leziunilor valvulare. Datorita hipertensiunii arteriale pulmonare, ventriculul drept este supus unui travaliu crescut, cu timpul putandu-se ajunge la semne de decompensare a cordului drept. Datorita efortului ventriculului stang, care, pe langa sangele refluat in atriul stang, trebuie sa asigure si un debit sanguin sistemic adecvat nevoilor organismului, acesta la randul sau se poate decompensa avand drept corolar aparitia semnelor de insuficienta a cordului stang. Cu alte cuvinte, B. M. poate duce la insuficienta cardiaca globala. Boala mitrala cu predominanta insuficientei. In aceasta forma, de obicei se constata: dispnee moderata de efort, cord marit de volum, freamat catar sistolic in regiunea varfului, suflu sistolic in tasnitura de aburi, de intensitate mijlocie cu iradiere in axila, uruitura diastolica care ocupa intreaga diastola, de multe ori precedata de clacmentul de deschidere a mitralei. Ritmul poate fi sinuzal, dar de cele mai multe ori se asociaza fibrilatia atriala. Examenul radiologic evidentiaza dilatatia uneori considerabila, a atriului stang si o marire de volum a ventriculului de aceeasi parte. Pulmonar, apar semnele caracteristice stazei pulmonare. Electrocardiograma indica aspectul de unda P mitrala si semne de hipertrofie ventriculara stanga sau hipertrofie biventriculara. Existenta unui puseu reumatic implica un tratament corespunzator. In cazul fibrilatiei atriale se va decide, in functie de contextul clinic. In B. M. cu tulburari hemodinamice importante, se poate lua in considerare interventia chirurgicala pentru inlocuirea valvulei mitrale printr-o proteza sau homogrefa. Stenoza tricuspidiana Stenoza tricuspidiana (S. T.) se caracterizeaza prin reducerea orificiului tricuspidian, creandu-se astfel un obstacol in trecerea sangelui din atriul drept in ventriculul drept, in timpul diastolei. STENOZA AORTICA Stenoza aortica (S. A.) se caracterizeaza prin reducerea suprafetei de deschidere a orificiului aortic, constituind astfel un obstacol in fata ejectiei sistolice a ventriculului stang si poate fi congenitala sau dobandita. Dintre S. A. dobandite, cele mai frecvente au ca etiologie reumatismul articular acut. S. A. de origine reumatica poate fi calcifiata sau necalcifiata. Ateroscleroza este cauza cea mai frecventa a S. A. intalnite dupa varsta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bolile Aortei - Anevrismele Aortei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-bolile_aortei_anevrismele_aortei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Falsele anevrisme apar ca urmare a distrugerii peretelui arterial de obicei dupa un traumatism iar, peretele dilatatiei anevrismale este constituit din tesut conjunctiv perivascular si din trombi organizati. Anevrismul aortei poate aparea sub forma de anevrism sacciform sau de anevrism fuziform. Anevrismul sacciform se caracterizeaza prin interesarea unilaterala a circumferintei peretelui arterial, cu formarea unei cavitati de forma unui sac (diverticul), localizat excentric. Anevrismul fuziform este o dilatatie (ectazie) a intregii circumferinte a peretelui aortic care afecteaza un anumit segment arterial. Anevrismul fuziform este mai frecvent intalnit decat cel sacciform. Anevrismele congenitale, anevrismele sinusului Valsava, cele din sindromul Marfan, cele care apar in regiunea istmica (la jonctiunea dintre aorta ascendenta si crosa) sau de anevrismele care apar in coarctatia aortei, proximal de leziune. Anevrismele dobandite apar ca urmare a afectarii peretelui arterial prin ateroscleroza, aortita luetica, infectie sau traumatism. Etiologia aterosclerotica cu afinitate indeosebi pentru aorta abdominala, unde determina anevrisme de tip fuziform. Patogenie. Anevrismul aortei este urmarea actiunii mecanice de destindere exercitate de presiunea sangelui din vas asupra unui perete cu rezistenta mecanica scazuta, consecinta a dezintegrarii structurii musculoelastice a mediei arteriale. Afectarea mediei prin procesul aterosclerotic sau luetic produce distensia progresiva a peretelui arterial. Alte conditii: atrofia congenitala a structurilor elastice si conjunctive la sindromul Marfan, degenerarea mucinoasa si chistica in medionecroza idiopatica, ruptura produsa de un traumatism etc. Initial, anevrismul rezultat pastreaza structura peretelui arterial (anevrism adevarat), insa, ca urmare a slicitarii mecanice continue prin presiunea sistolica, structura peretelui incepe sa cedeze, iar tunicile se dilacereaza. Devin astfel posibile mici subfuziuni sanguine, iar reactia fibroconjunctiva de vecinatate, impreuna cu trombii perivasculari reusesc sa colmateze pentru un timp fisurile in cele din urma, se produce ruptura acuta a anevrismului. Simptomatologie. Anevrismul sinusului valsava Acest tip de anevrism este de etiologie luetica si mai rar congenitala sau poate complica o endocardita bacteriana. Este afectata media arteriala. Anevrismele sinusului Valsava care apar in endocardita bacteriana si, adesea, cele de etiologie luetica se asociaza cu insuficienta aortica. Anevrismele congenitale ale sinusului Valsava se datoresc absentei mediei in zona de legatura dintre inelul fibros al valvei aortice si istmul aortei. Simptomatologie. In unele cazuri este asimptomatic clinic si poate fi o descoperire intamplatoare la un examen radiologic. Sunt cazuri in care singura manifestare este blocul cardiac complet, prin compresiunea pe care o exercita anevrismul asupra tesutului de conducere. Simptomele apar prin ruptura]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bolile Arterelor Periferice - Ateroscleroza Obliteranta A Membrelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-bolile_arterelor_periferice_ateroscleroza_obliteranta_a_membrelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Incidenta. Ateroscleroza obliteranta este cea mai importanta cauza de boala arteriala obstructiva a extremitatilor dupa varsta de 30 de ani; ea reprezinta peste 95% din totalul arteriopatiilor obstructive. Localizarile cele mai frecvente sunt pe artera femurala (50-60% din cazuri), urmand in ordine cele pe axul aortoiliac li artera poplitee. Fiziopatologie. Ca urmare a obstructiei cronice, distal de leziune, descresc debitul si presiunea sanguina. In repaus debitul si presiunea sanguina nu diminueaza semnificativ sub stenoza, decat atunci cand ingustarea vasului depaseste 70-80% din diametrul lui. Importanta este dezvoltarea circulatiei colaterale, care asigura in buna parte fluxul sanguin distal de stenoza. O parte din vasele colaterale sufera in conditii de ischemie un proces de vasodilatatie. Factorii care dirijeaza dezvoltarea circulatiei colaterale sunt produsii metabolici care apar la nivelul tesuturilor ischemiate; cresterea debitului sanguin si a vitezei de circulatie, prin cresterea gradientului de presiune intre regiunile supra si substenotice; probabil un reflex nervos ischemic. Claudicatia intermitenta. Primul tip de durere semnalata. Ea nu apare decat la efort (mers), disparand rapid dupa oprire, pentru a reveni, cu aceleasi caractere, la reluarea mersului si dupa o distanta comparabila cu cea la care s-a instalat anterior. Este resimtita de bolnav ca o crampa, strangere sau ca o simpla senzatie de greutate, localizata cel mai adesea in molet. Sediul durerii predominant in musculatura gambei este explicat prin localizarea preferentiala a leziunilor obstructive la nivelul arterei femurale. Durerea poate fi localizata la nivelul plantei, piciorului, la glezna, coapsa sau fesa, in raport cu sediul obstructiei arteriale, care este proximal fata de sediul durerii. Progresia rapida a indicelui de claudicatie (distanta de aparitie a durerii) sugereaza iminenta unei leziuni trombotice, cu ischemie severa. Durerile de repaus, dureri de decubit (Laquez), traduc un grad mai mare de ischemie; in aceste conditii fluxul sanguin nu este suficient nici pentru necesitatile nutritive ale pielii si tesutului subcutanat. Ele anunta de obicei iminenta tulburarilor trofice, a ulceratiilor si gangrenei. Durerile sunt localizate de obicei distal, la 1-2 degete care sunt mai cianotice sau la toate degetele, la intreg piciorul si mai rar la gamba. Senzatia dureroasa este mai mult de arsura sau de durere continua, raspunzand greu sau deloc la antialgice, dar ameliorandu-se evident in poziti decliva, cu gambele atarnate la marginea patului. Durerile de nevrita ischemica, dureri aproape permanente, neritmate de mers, adesea capricioase; ele sunt resimtite initial ca parestezii, apoi ca arsura sau dureri lancinante sau ca o simpla greutate in membre. Uneori sunt destul de violente noaptea, impunand administrarea de opiacee. Durerile se intalnesc in arteriopatiile obstructive ale diabeticilor si sunt legate de arteriolita nervilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bolile Miocardului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-bolile_miocardului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In cardiomiopatii sunt grupate atat informatiile miocardului (miocardite), cat si interesarile miocardului din bolile de sistem si afectiunile neuromusculare (cardiomiopatii secundare), precum si cele de cauza necunoscuta (cardiomiopatii primare sau idiopatice). In aceste boli lezarea miocardului este initiala, electiva si adeseori exclusiva. Cauze infectioase. Numeroase bacterii, virusuri, rickettsii, micoplasme, micoze, protozoare si helmintiaze por produce leziuni inflamatorii miocardice. In zona temperata, streptococul beta-hemolitic determina peste 50% din totalul miocarditelor acute. Miocarditele acute apar si in unele boli infectioase, ca difteria, febra tifoida, cleoza infectioasa, poliomielita, adenovirozele, endocardita bacteriana etc. Cauze imunologice. Mecanisme de hipersensibilizare (alergice) sau autoimune declansate de agresiuni microbiene (streptococul beta-hemolitic), virale (virusul Coxsackie, grup B), toxice si medicamentoase (Penicilina, Fenilbutazona) determina leziuni inflamatorii miocardice. Ele modifica structura antigenica a miocardului si declanseaza producerea de autoanticorpi antimiocard. Cauze toxice. Toxice exogene sau endogene pot produce leziuni miocardice focale sau difuze. Miocarditele toxice pot aparea prin actiunea toxica directa sau prin interventia unor procese imunologice in cursul tratamentelor cu sulfonamide, aminopresoare, glicoizi, digitalici, steroizi si in intoxicatia cu oxid de carbon. Rolul alcoolului in aparitia cardiomiopatiilor este controversat. Cardiomiopatia alcoolica se semnaleaza numai la marii bautori si poate fi consecinta actiunii directe a alcoolului si a altor constituenti chimici din bauturile alcoolice (de exemplu, cobaltul din bere) sau a deficientei de tiamina. Cauze nutritionale. Carentele alimentare severe si prelungite produc leziuni miocardice si afecteaza functia cardiaca. Carentele proteice marcate (de exemplu kwashorkior) conduc la aparitia unor cardiomiopatii congestive. Deficitele de vitamine din grupul B si in special de tiamina (beri-beri) determina cardiomiopatii. Cauze metabolice. Dezechilibrele hidroelectrolitice, endocrine si unele boli infiltrative aparute prin supraincarcarea histologica a miocardului determina cardiomiopatii secundare. Infiltrarea extensiva a miocardului cu fier (hemocromatoza), amiloid (amiloidoza primara sau secundara), mucopolizaharide, glicogen si glicolipide (boala Fabry) determina cardiomiopatii. Cardiomiopatii secundare infiltrative apar si in lupusul eritematos diseminat, sclerodermie, poliarterita nodoasa, dermatomiozita si sarcoidoza, in colagenozele cu determinari viscerale multiple, in care afectarea cordului este frecventa, dar ramane deseori neobservata. Cauze genetice. Interventia unor factori ereditari este sugerata de frecventa cardiomiopatiilor cu alura primitiva la jumatate a vietii, de existenta unor cardiomiopatii obstructive sau neobstructive la mai multi membri ai unor familii, cat si de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bolile Pericardului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-bolile_pericardului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In grupul bolilor pericardului, pe primul plan ca frecventa se situeaza pericarditele acute si pe plan secundar pericardita constrictiva si tumorile pericardului. Prin pericardita acuta se intelege inflamatia pericardului visceral si/sau parietal, cu sau fara exsudat pericardic. Inflamatia pericardului poate fi primara si solitara, poate aparea in cadrul unor afectiuni care intereseaza mai multe componente ale cordului cardita reumatismala, infarct miocardic etc. sau in cadrul unor afectiuni pulmonare sau generale tuberculoza, abces pulmonar, neoplasme, colagenoze etc. Fiziopatologie. Prezenta revarsatului pericardic in cantitate mare produce compresiunea organelor invecinate: a plamanilor, a bronhiilor (dispnee si tuse seaca), a recurentului stang (disfonie), a esofagului (disfagie) etc. cand revarsatul pericardic este deosebit de abundent, se poate dezvolta sindromul de tamponada a inimii. Tamponada cardiaca poate fi definita ca o deteriorare a umplerii diastolice si a contractiei cordului, produsa de cresterea rapida si continua a presiunii intrapericardice. Daca lichidul se acumuleaza rapid, cantitati mici (200-300 ml) de revarsat pericardic pot determina tamponada cardiaca. Daca revarsatul se acumuleaza lent, pericardul se destinde treptat, iar sindromul de tamponada lichidiana nu se instaleaza decat cand cantitatea de exsudat depaseste 1000 ml. in tamponada, ca o consecinta a cresterii presiunii intrapericardice, creste si presiunea diastolica ventriculara, atriala si venoasa. Debitul cardiac si presiunea arteriala se mentin initial normale, datorita tahicardiei compensatorii si vasoconstrictiei periferice. Ulterior, aceste mecanisme compensatorii sunt depasite, debitul cardiac, volumul si presiunea arteriala scad, putandu-se instala starea de soc. in cazurile in care tamponada cardiaca se instaleaza lent, apar predominant semnele stazei venoase: turgescenta venelor jugulare, hepatomegalia, ascita, cianoza etc. Simptomatologie. Semne subiective. Durerea, localizata precordial, variaza cu intensitatea de la o simpla jena pana la durere intensa. Se accentueaza in inspiratie profunda, la miscari de rotatie a toracelui, in decubit lateral stang si dispare sau se atenueaza in pozitie sezanda. Este data de distensia pericardului, de iritarea terminatiilor senzitive din pericardul parietal, de coafectarea pleurei adiacente (diafragmatice, costale, mediastinale) si, uneori, de ischemia miocardica. Dispneea este conditionata de volumul de lichid acumulat in pericard. Pentru atenuarea sa, bolnavul ia spontan pozitia genu-pectorala (semnul rugaciunii mahomedane). Dispneea este determinata, in special, de compresiunea mecanica a plamanilor si bronhiilor, de scaderea capacitatii vitale, iar uneori si de asocierea unei boli pleuropulmonare. Semne obiective. In stadiul initial de pericardita uscata, semnul patognomonic pentru confirmarea diagnosticului este frecatura pericardica. Se aude cel mai bine parasternal stang si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Boli Ale Sistemului Endocrin</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-boli_ale_sistemului_endocrin.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: - boala rara cauzata de afectarea glandelor suprarenale, conducand la un deficit total in aldosteron si in cortizon Candva, cauza bolii era indeosebi tuberculoza. Astazi, cauza cea mai fregventa este retractia corticala (involutia corticosuprarenalelor). Aceasta, care atinge ambele suprarenale, poate surveni izolat, in cadrul unui sindrom poliendocrin autoimun (anticorpii produsi de catre sistemul imunitar atacand glandele suprarenale), asociind tiroidita limfocitara cronica, insuficienta ovariana, diabetul insulinodependent, sau poate fi legata de un deficit enzimatic al metabolismului acizilor grasi cu lant lung. - un tratament prelungit cu medicamente care contin cortizon. - suprarenalectomie bilaterala (extirparea ambelor glande suprarenale) - suprarenalectomie bilaterala partiala (extirparea unei parti a suprarenalelor) - un deficit de enzime care impiedica sinteza normala de cortizol - o malformatie congenitala - o metastaza canceroasa - un proces infectios (in general tuberculoza, mai rara in prezent) - sifilis - o amiloidoza - o hemocromatoza (boala datorata excesului de fier din organism) - la copii, insuficienta suprarenala este rezultatul unei absente congenitale a dezvoltarii glandei suprarenale, numite aplazie suprarenala. Simptomele se instaleaza progresiv: oboseala fizica si psihica, resimtite mai ales seara, pigmentarea maronie a pielii la plicile de flexiume, a zonelor de frictiune si a mucoaselor, hipotensiune arteriala, anorexie, tendinta la hipoglicemie si o preferinta deosebita pentru sarea de bucatarie. O insuficienta suprarenala acuta poate fi declansata de o agresare infectioasa, psihica sau traumatica, sau printr-o interventie chirurgicala. Prevenire: Boala Addison nu poate fi prevenita in sine fiindca survine din diferite afectiuni si boli. Astfel, este indicata prievenirea bolilor ce cauzeaza si favorizeaza aparitia bolii Addison.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Boli Inflamatorii Intestinale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-boli_inflamatorii_intestinale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bolile inflamatorii intestinale, boala Crohn (BC) si rectocolita ulcero-hemoragica (RCUH), reprezinta afectiuni inflamatorii idiopatice ale tractului gastrointestinal. In absenta unui agent etiologic cunoscut, BC si RCUH sunt diagnosticate pe baza unui set operativ de caracteristici clinice, endoscopice si histologice (Stenson WF, 1996). Boala Crohn este o afectiune idiopatica caracterizata prin inflamatia cronica transmurala segmentara si, ocazional, granulomatoasa a tractului gastrointestinal, cu potential major pentru variate complicatii intestinale si extraintestinale, putandu-se extinde in tesuturile peri-intestinale si ganglionii limfatici sateliti. Rectocolita ulcero-hemoragica reprezinta o afectiune inflamatorie cronica idiopatica, interesand exclusiv colonul, limitata la mucoasa, (rar se extinde la submucoasa) grevata de numerase complicatii intestinale/extraintestinale (Liana Gheorghe, C. Gheorghe, 2001). Numeroase observatii clinice si epidemiologice demonstreaza interventia factorilor genetici in patogeneza BII (tabelul 2). BC si RCUH nu sunt afectiuni clasice genetic transmisibile. Este postulat un model de susceptibilitate poligenic interesand cateva gene predispozante. O serie de gene si familii de gene implicate in reglarea rapunsului imun au fost propuse ca susceptibile pentru bolile inflamatorii intestinale: genele complexului major de histocompatibilitate HLA clasa a II-a situate pe cromozomul 6 (BC se asociaza cu haplotipul DR1/DQw5, iar RCUH cu haplotipul HLA-DR2) (Neigut D, Pronjansky R, Trucco M et all 1992; Toyada H, Wang S-J, Yang H et all, 1992), genele pentru lantul greu (localizate pe cromozomul 14) si usor (pe cromozomul 2) al imunoglobulinelor, genele reglatoare ale expresiei complementului (pe cromozomii 6, 19), genele care codifica receptorul antigenic al celulelot T (de pe cromozomii 7, 14), sau cele care codifica imunodeterminanti ca factorul de necroza tumorala TNF (tumor necrosis factor), raportul dintre antagonistul receptorului interleukinei 1 si interleukina 1 (IL-1RA/IL-1), molecule de adeziune intercelulara. 3. Factori autoimuni Dintre criteriile de incadrare a unei boli ca autoimuna, in BII se intalnesc mai ales dovezi secundare: asocierea cu alte boli autoimune (hipo/hipertiroidism, anemie hemolitica, vitiligo, colangita sclerozanta pimitiva), asocierea cu molecule ale MHC, evolutia si raspunsul favorabil la tratament imunosupresor. Ca si element de baza in BII, in cadrul imunitatii umorale, au fost propuse, mai ales in RCUH (Folwaczny CN, Nohel N, Tschoz K, 1997; Khoo UY, Bjarnason I, Donaghy A, 1995, MacDonald T, Monteleone G, Pender SLF, 2000; Onuma EK, Amenta PS, Ranaswany K 2000) un raspuns inflamator cu caracter destructiv indreptat direct asupra unor antigene proprii, self, ca de exemplu: mucina, celulele caliciforme, colonocite. Studiul autoanticorpilor anticolon, a imunoglobulinelor s-a efectuat atat seric cat si la sediul procesului inflamator local. Anticorpii anti]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bulimia Nervoasa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-bulimia_nervoasa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bulimia debuteaza in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in special la femei. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala. Bulimia nervoasa este o tulburare de comportament alimentar caracterizata prin episoadele de  supraalimentatie necontrolata mult dincolo de necesitatile organice si cauzat de o perturbare neuropsihica, urmate de eforturi compensatorii in vederea reducerii surplusului ponderal, prin provocarea varsaturilor, abuzul de laxative si/sau diuretice, privare de hrana sau exercitii excesive. Bulimia nervoasa afecteaza 1 3% din adolescente si femeile tinere. Varful incidentei bulimiei nervoase se intalneste la 18 ani. Aparitia simptomelor bulimice la o varsta mai frageda este corelata cu o gravitate mai mare a tulburarii. Pacientul tipic pentru sindromul bulimic este o tanara femeie in jurul varstei de 20 de ani care se plange de comportamentul alimentar asupra caruia a pierdut controlul. Adeseori prezinta zilnic episoade de bulimie insotite de suferinta psihica si urmate de vomismente autoinduse. Gandurile ei se indreapta frecvent inspre alimente, dieta, forma corpului, prezentand simptome depresive, cum ar fi stima de sine scazuta, tristete, tulburari de somn, lipsa sperantei si uneori ideatie suicidara. Episoadele bulimice pot fi spontane sau planificate. In cea de-a doua varianta, poate sa viziteze deliberat magazine alimentare pentru a-si cumpara dulciuri, carne sau alte alimente. Anorexia si bulimia sunt doua tulburari de alimentatie ce pot fi traite in alternanta de o persoana, astfel incat unii autori le considera drept stadii diferite ale unei singure afectiuni, anorexia fiind stadiul mai avansat. Intorcandu-se acasa si asigurandu-si pe cat posibil intimitatea, pacientul trece la o ingestie alimentara pana apare disconfortul abdominal care ii poate provoca dureri. Ingestia alimentara poate fi insotita initial de placere, dar, dupa un timp, alimentele isi pierd gustul si sunt ingerate cat se poate de rapid, de obicei cu sentimente coplesitoare de dezgust de sine si panica. Dupa episodul bulimic, sentimentele de vina persista si ele se pot accentua generand varsaturi autoinduse sau alte comportamente de eliberare, post sau excesul exercitiului fizic. Pentru a induce vomismentele, pacienta isi introduce degetele sau un instrument corespunzator in gat. Dupa cateva saptamani sau luni, descopera ca isi poate provoca vomismente doar prin simpla aplecare aupra chiuvetei sau toaletei, uneori cu o usoara presiune abdominala. Varsaturile au loc exact dupa episodul bulimic sau dupa o perioada scurta de timp, de obicei dupa maxim 30 de minute. Adeseori, imediat dupa varsaturi apare alt episod bulimic. Bulimia este deseori insotita de oboseala, depresie ori anxietate sau asociata interventiei unor factori stresanti, simptomul bulimic fiind precipitat de interactiunea a cel putin doi dintre factorii: O schimbare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Campanie Impotriva Hiv</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-campanie_impotriva_hiv.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fara nici un fel de indoiala, omul este conducatorul suprem la intregii planete. Superioritea acestuia ii este data de simplul fapt ca este  dotat  de la natura cu ratiune si suflet. Practic, aceasta este caracteristica definitorie care face diferenta intre om si animale sau de ce nu, plante. In mod normal, ratiunea il face pe om sa aiba simtul conducerii si de a lua de cele mai multe ori, cele mai bune decizii, iar sufletul leaga fiinta umana de celelalte fiinte umane. Functionarea concomitenta a celor doua entitati fac ca omul sa apara unic in fata naturii iar aceasta ii da functia suprema in acest lant trofic. Dar acest privilegiu al omului nu trebuie luat in considerare fata de ceilalti oameni mai putin fericiti, care au suflet, au ratiune dar fizic nu au un lucru, si anume sanatatea. Egalitatea oamenilor trebuie sa treaca de acest aspect pentru ca toti oamenii au drepturi egale, indiferent de sex, varsta, religie, etnie, etc, discriminarea trebuie redusa la maxim, iar daca se poate trebuie extirpata, pentru ca nu face decat rau persoanelor lovite deja de soarta. Nu poate sa poarte numele de om acea fiinta care nedreptateste, jigneste sau abuza de o persoana care nu are nici o vina ca este, asa cum este. Acest lucru e lipsit de ratiune si de suflet, lucru care il face pe acel om sa treaca in randul desumaniztilor, adica a animalelor cu chip de  homo sapiens sapiens . Persoanele infestate cu virusul HIV nu au absolut nici o vina ca acesta ii diferentiaza fata de ceilalti oameni. Vina asta o au doar persoanele din acel laborator de cercetare care, cu sau fara voia lor, au facut ca acest virus sa scape de sub control si sa faca atat de multe victime. Statisticile sunt alarmante, milioane de oameni au murit si alte cateva milioane vor muri. Se preconizeaza ca la fiecare 5 minute un om este infestat cu acest virus al imuno-deficientei. Acest lucru e de interes global. Inalt-patogenitatea acestuia creste pe masura ce schimba gazda, iar dupa catva timp el va ajunge sa fie usor transmisibil de la om la om si va avea un plus de virulenta si de patogenitate, lucru care trebuie sa l sperie chiar si pe cel mai puternic om al planetei. Practic, lupta cu acest virus este aceeasi ca lupta impotriva terorismului. Numai ca raul produs de virus se vede in timp, pe langa terorism care apare spontan. Paradoxul este unul si acelas : milioane de suflete mor nevinovate. Nu este de competenta mea sa dezbat teme politice, dar asa cum a fost invins holocaustul, asa cum nu se permite folosirea de arme de distrugere in masa, asa cum sclavia este aspru pedepsita, asa trebuie starpit si acest virus. Daca nu se va face ceva cat mai repede, acest proces va deveni mai tarziu, ireversibil. Daca fiecare am intelege faptul ca un om cu SIDA nu este nici un pericol pentru noi, daca l am intelege si daca i am spune o vorba buna, pentru acesta viata nu i s-ar mai parea un calvar, si ar lupta si el cu propiile forte impotriva acestui criminal microscopic. Vorbe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Canabis</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-canabis.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Marijuana este o combinatie verde sau gri de flori uscate si de frunza ale canepii (Cannabis sativa). Este cel mai des folosit drog ilegal in SUA. Toate formele de canabis sunt droguri care afecteaza creierul (psihoactive); toate contin THC (delta-9-tetrahidrocanabinol), principala substanta chimica activa in marijuana. Exista aproape 400 de substante chimice in canepa, dar THC este cea care afecteaza cel mai mult creierul uman. Exista multe denumiri pentru marijuana. Termenii colocviali pentru droguri se schimba foarte repede si variaza de la o parte a tarii la alta. Iata cativa termeni de acum cativa ani: iarba, buruiana, Mary Jane. Acestia sunt inca folositi. Exista de asemenea denumiri pentru diferite marci de marijuana, precum ceai texan, Maui wowie si cronic. O carte recenta despre termenii colocviali americani enumera mai mult de 200 de termeni pentru diferite feluri de marijuana. Efectul marijuanei asupra utilizatorului depind de puterea sau potenta THC-ului pe care aceasta il contine. Puterea THC din anii 1970 incoace a crescut si a ramas aceeasi din anii 1980. Aceasta se masoara prin media cantitatii de THC din mostrele confiscate de agentiile legale imputernicite. Sinsemilla (facuta doar din mugurii si varfurile inflorite ale plantei femele) contine in medie 7, 5% THC, nivelul putand creste pana la 24%. Uleiul de hasis, un lichid semanator gudronului, distilat din hasis, are in medie 16% THC, procentajul putand creste pana la 43%. THC este substanta chimica continuta de marijuana care te face sa te simti bine (experimentarea schimbarii starii de spirit si a vederii sau simtirii diferite a lucrurilor). Anumite parti ale plantei contin niveluri ridicate de THC. Florile sau mugurii au mai mult THC decat frunzele sau tulpina. Cand marijuana este fumata, THC ajunge repede in sange prin plamani, la creier (aceasta este atunci cand te simti bine si se poate intampla in cateva minute durand pana la 5 ore). THC este absorbit mai incet in sange cand marijuana este mancata si trebuie sa treaca prin stomac si intestin, putand sa dureze pana la o ora pentru a avea efecte care tin chiar si 12 ore. THC este absorbit repede in grasimea organismului si este apoi eliberat foarte incet inapoi in sange. Acest proces poate dura pana la o luna pentru o singura doza de THC pentru ca apoi sa paraseasca organismul. Cum este folosita marijuana? Majoritatea utilizatorilor ruleaza marijuana intr-o tigara (numita joint). Drogul mai poate fi fumat in pipe de apa. Unii amesteca marijuana in mancare sau o folosesc pentru a fierbe un ceai. Tigarile de marijuana includ adesea cocaina solida, o combinatie cunoscuta in limbajul stradal sub numele de primos. Jointurile sunt adesea inmuiate in PCP numindu-se astfel happy sticks, wicky sticks sau tical. Utilizatorii de hasis fumeaza marijuana fie intr-o pipa fie amestecata cu tutun sub forma de tigara. In ultima vreme, tinerii au o noua metoda de a fuma marijuana: deschid]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cancerogeneza</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-cancerogeneza.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De la versiunea lui R. A. Willis, larg acceptata in urma cu cativa ani, privind definitia cancerului, care sustinea ipoteza conform careia cancerul este o masa anormala de tesut a carei crestere in exces si fara coordonare fata de tesuturile normale persista si dupa disparitia stimulilor care au declansat-o, prin intermediul cercetarilor din ultimii ani s-a ajuns la o noua formulare a acestei definitii. Astazi, desi nu este uniform acceptata ca o definitie a cancerului, se sustine ca acesta este o boala genetica a celulelor somatice, manifestata printr-o acumulare de celule, ca rezultat al unei expansiuni clonale, si totodata o boala a diferentierii celulare, deoarece aceste celule care continua sa prolifereze, raman relativ imature functional, iesind de sub controlul mecanismelor care in mod normal regleaza functia si structura tesuturilor organismului. Aparent, problema originii cancerului ar fi simpla daca s-ar putea explica transformarea maligna a primei celule. In aceasta directie s-au emis mai multe ipoteze de-a lungul timpului, care in raport cu argumentele pe care se bazeaza, pot fi grupate in 4 categorii: Conform acestor teorii, are loc la un moment dat, datorita unui factor, o dereglare a ciclului biologic normal al celulei, dereglare ce reprezinta primul pas al oncogenezei. II. 2. 1 Ciclul celular Ciclul celular reprezinta totalitatea modificarilor si transformarilor suferite de celula in timpul procesului de replicare si diferentiere. Intr-o populatie de celule ce se divid, replicarea si diviziunea unei celule in doua celule fiice identice cuprinde 2 faze functionale si 2 faze preparatorii (figura 1). Fazele functionale sunt reprezentate de: copierea precisa a ADN-ului: faza S (de replicare a ADN); segregarea sau impartirea setului de cromosomi intre cele doua celule fiice: faza M (mitoza). Celula se pregateste biologic pentru faza S intr-o faza preparatorie, numita G1 si pentru mitoza intr-o faza mult mai putin inteleasa, G2. Celulele ce nu se mai divid pot fi permanent scoase din ciclul celular prin diferentiere terminala, sau pot fi oprite intr-o stare intermediara, G0, (celular resting). Evenimentele ce presupun desfasurarea unui ciclu celular intervin intr-un mod organizat, astfel incat anumite evenimente se termina inainte ca altele sa inceapa. Aceasta ordina a evenimentelor este controlata de o serie de mecanisme de control intracelulare incomplet elucidate si este influentata de factori extracelulari: factori de crestere, mitogeni si antimitogeni, inductori de diferentiere, contact celula-celula sau factori de ancorare, nutrienti, etc. Fig. 1. Fazele ciclului celular Notatii: Go=faza de repaus G1=faza de presinteza ADN G2=faza de postsinteza ADN S =faza de replicare a ADN-ului M=faza de mitoza II. 2. 2 Controlul ciclului celular Factorii ce influenteaza ciclul celular sunt: Factori extracelulari: -factori de crestere; -factori mitogeni; -factori]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cancerul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-cancerul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se mentioneaza in Europa si in America de Nord, predominatia cancerelor de plaman, atribuibile in proportie de 90% tabagismului, a cancerelor corolectare, legate probabil, in mare parte, de alimentatie, si a cancerelor de san, cu cauze inca putin clare. Cancerele sunt cauzate de expunerea la virusuri, la substante naturale sau chimice, la radiatii. Acesta are ca efect inducerea de mutatii sau de exprimari neadecvate ale diferitelor gene numite oncogene, implicate in prolificarea celulelor in diferentierea lor si in reglarea acestor fenomene. Oncogenele se afla in mod normal sub controlul genelor inhibitoare, antioncogenele, care pot fi pierdute sau pot suferi ele insele o mutatie sub actiunea agentilor mai sus enumerati, functia lor fiind in acest caz redusa. Dar aceste antioncogene pot lipsi in mod ereditar, ceea ce explica, in mare parte, existenta predispozitiilor familiale la cancere. La barbat, alcoolul este un factor de risc pentru cancerele cavitatii bucale, ale faringelui, ale esofagului si ale ficatului (cresterea riscului variaza intre 2 si 15% dupa cantitatile baute si dupa organele atinse). Efectul conjugat al alcoolului si tutunului corespunde unor riscuri mai mari decat suma riscurilor luate separat. Unele din studii arata ca exista un risc crescut de cancer la san la femeile care beau bauturi alcoolizate, comparativ cu cele care nu beau astfel de bauturi. Explozia spectaculoasa a cancerelor bronhopulmonare atragea, in urma cu 40 de ani, asupra rolului tutunului. In conformitate cu numeroase anchete epidemiologice, tutunul este raspunzator de aproximativ 90% din cancerele pulmonare. Riscul este cu atat mai important cu cat se fumeaza mai mult, de mai multa vreme, cu cat se inhaleaza mai mult fumul si cu cat se incepe fumatul mai de tanar. Filtrul micsoreaza riscul, tutunul negru il creste. Rolul retrovirusurilor este bine stabilit la animal; la om, dupa cunostintele actuale, doar retrovirusurile H. I. V. si HTLV 1 (leucemie) par sa aiba o potentialitate in oncogenica. In schimb, se precizeaza rolul anumitor virusuri A. D. N. in aparitia unor cancere umane. SIMPTOMELE SI DIAGNOSTICUL Multitudinea cancerelor si specificitatea lor proprie fac dificila enumerarea tuturor simptomelor bolii. Totusi, o pierdere importanta in greutate si mai mult sau mai putin rapida, o lipsa de pofta de mancare, o stare de oboseala intensa, o pierdere de sange prin scaune sau pe gura, dureri diverse sunt semne functionale care pot fi asociate cu prezenta unui cancer. Dezvoltarea adesea silentioasa a cancerelor tinde sa intarzie diagnosticarea si ridica probleme medicilor, care nu vad pacientul decat intr-un stadiu avansat al bolii. Uneori boala este descoperita dintr-o intamplare, in cursul unei vizite medicale sau al unui examen al sangelui. Diagnosticul se pune prin examenul clinic, prin examene de laborator, prin examene radiologice. EVOLUTIA CANCERULUI O data declansate prin activarea oncogenelor, care au suferit sau nu mutatie, si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cancerul La San</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-cancerul_la_san.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cancerul la san este cea mai des intalnita maladie la femei, fiind pe locul al doilea dupa cancerul de piele. Cancerul de san se dezvolta la nivelul tesutului sanului; celulele maligne (canceroase). Dupa un studiu facut una din noua femei sufera de cancer la san. Consultul medicului specialist: pentru femei cu varsta cuprinsa intre 20- 30 de ani o data la 3 ani, iar pentru femei peste 30 de ani o data pe an. Autoexaminarea sanilor se poate face in mai multe moduri: a) stand in fata oginzii cu mainile pe sold puteti oberva orice m odificare a sanilor; b) Palparea sanilor trebuie facuta cu varful degetelor intinse circular; c) Examinarea sanilor culcata se efectueaza stand intinsa pe pat cu o perna sub umar iar mana sa fie sub cap, miscarile pentru palpare fiind aceleasi. Mamografia. Este facuta cu ajutorul unui echipament special, fiind o examinare radiologica pentru depistarea cancerului la san. Mamografia este una dintre cele mai bune metode pentru a depista cancerul precoce. -folosirea preparatelor hormonale; -expunere la radiatii; -viata sedentara; -menopauza intarziata (dupa 55 de ani) -menstruatie prematura (inainte de 12 ani). Semne si simptome: Schimbarea formei sau a marimii sanului; Inrosirea pielii si cutarea acestuia; Secretie data de san (in afara de lapte); Dureri la nivelul sanului. Investigatii: Mamografia examinarea radiologica (cea despre care am vorbit putin mai sus). Biopsia este prelevarea celulei sau fragmente de tesut la nivelul tumorii. Tratamente standard. Tratamentul chirurgical se face prin indepartarea tesutului malign, iar in anumite cazuri se pot extirpa si ganglionii axilari in cazul in care cancerul este raspandit pe o zona mai mare. Radioterapia este un alt tratament bazat pe terapia cu radiatii x de intensitate crescuta pentru distrugerea celulelor canceroase. Chimioterapia opreste inmultirea celulelor canceroase prin utilizarea medicamentelor. Chimioterapia se face pe cale orala sau prin injectarea in muschi sau in vena. Terapia hormonala consta in blocarea hormonilor si actionarea lor in cresterea celulelor maligne. In Romania in anul 2004 s-au depistat 3136 de decese cauzate de cancerul la san. Incurajati-va prietenele, cunostiintele sa mearga sa-si faca un consult pentru a putea prevenii cancerul la san!]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cariotopul Normal La Om</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-cariotopul_normal_la_om.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Primele observatii de genetica umana dateaza din antichitate cand s-a caostatat ca unele insusiri precum forta, robustetea si inteligenta umana se mostenesc. Studiile de genetica umana au luat amploare dupa aparitia geneticii moleculare. Aceste studii sunt foarte dificile, deoarece omul nu poate fi folosit ca test in genetica. Din acest motiv se folosescmetode de cercetare specifice dintre care studiul gemenilor, al pedigriului si al familiilor consagvine sunt metode clasice de mare importanta. Srudiul gemenilor. Gamenii pot fi monozigoti si dizigoti. In primul caz, un spermatozoid fecumdeaza un ovul. Celula ou se divide si astfel se formeaza doi embrioni cu acelasi sex si aceeasi structura genetica. In al doilea caz, doua ovule sunt fecundate de doi spermatozoizi. Se formeaza doua celule-ou din care se dezvolta doi embrioni cu acelasi sex sau nu, diferiti din punct de vedere genetic. Pentru studiile de genetica umana sunt de natura ereditara, iar deosebirile sunt de natura ereditara, iar deosebirile sunt cauzate de mediu. Studiul pedigriului sau al arborelui genialogic. Acesta permite cunoasterea modului de transmitere a caracterelor normale si patologice de-a lungul generatiilor. In studiul familiilor consangvine (provenite prin casatorii intre indivizi cu grad apropiate de rudenie) se porneste de la ideea ca, genele recesive se homozigoteaza si se manifesta fenotipic in decendenta. Consangvinizarea este fregventa in comunitatiile umane reduse si izolate geografic. metode biochimice, prin care sunt detectate mutatiile genetice sunt studiate unele maladii metabolice ereditare. Metoda hibridarii celulare si moleculare, prin care se determina pozitia genelor in cronozomi. Metode matematice, prin care se determina frecventa anumitor gene in populatia umana. Prin aceste metode s-au stabilit: pozitia genelor in cromozomi, cariotipul umannormal si cel patologic, tipurile de mutatii si efectele lor, precum si frecventa anumitor gene in populatia unama. Cariotipul uman normal este format din 46 de cromozomi, dintre care 44 sunt autozomi si 2 sunt heterozomi: X si Y. Pentru identificarea structurii fiecarui cramozom din cariotipul uman s-a folosit netode de bandere a cromozamilor. Metoda consta in tratarea standardizata a cromozomilor a cromozomilor metafizici cu agenit chimicisau fizici care induc un spectru de benzi clare si intunecate. Metoda de bandare au o mare importanta practica, deoarece permit identificarea precisa a cromozomilor omologi, a restructurarilor cromozomale, a unaor maladi ereditare. Metodele de cercetare in genetica umana au dus la descoperirea mecanismului de transfer a caracterelor ereditare. Cariotipul uman a dobandit o mare stabilitate in cursul evolutiei.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cauzele Aparitiei Avc Hemoragic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-cauzele_aparitiei_avc_hemoragic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Etiologia: in etiologia hemoragiei cerebrale intervin 3 categorii de factori: factori de risc, factori determinanti si factori declansanti. Varsta: hemoragia cerebrala apare rareori intre 20 si 40 de ani, avand procentajul ridicat intre 40 si 60 de ani; media de varsta pentru hemoragia cerebrala este mai mica decat pentru ischemia cerebrala. Sexul: hemoragia cerebrala are o incidenta cu aproximatie egala la cele doua sexe, spre deosebire de infarctul cerebral care apare mai frecvent la sexul masculin, dar uni autori afirma ca hemoragia cerebrala se intalneste mai adesea la barbati. Ereditatea: este admisa in determinismul hemoragiei cerebrale prin influenta factorului genetic in hipertensiunea arteriala, ar fi vorba de o predispozitie familiara care s-ar transmite ereditar in sensul unei reactivitati patologice vasculare si metabolice; se admite interventia complexului patogenic hipertensiune arteriala, hemoragia cerebrala cu un caracter ereditar poligenic cu determinarea plurifactoriala. Obezitatea: se sustine relatia intre supraponderalitate si hemoragia cerebrala; consumul exagerat de alimente, asociat de obicei cu sedentarismul, caracteristic in special in mediul urban, duce rapid la o supraincarcare ponderala; intre obezitate si ateroscleroza exista o relatie directa, caci ateroscleroza se instaleaza de obicei la obezi cu cel putin 10 ani mai devreme decat la normoponderali; unul din efectele supraalimentatiei este aparitia unei dislipidemii; obezitatea antreneaza si o hipersecretie de insulina datorita suprasolicitarii permanente a celulelor beta din pancreas; consecinta este aparitia unei stari de hipoglicemie, iar ulterior prin epuizarea functionala a acestor celule, instalarea diabetului zaharat care favorizeaza ateroscleroza; obezitatea anihileaza imunitatea pe care o manifesta femeile fata de ateroscleroza in perioada gonadic activa; relatia obezitate: ateroscleroza trebuie considerata ca o legatura de coordonare si nu ca un raport de cauzalitate. Rolul lipidelor: in mod normal prin endoteliul peretelui vascular nu patrund decat grasimi cu molecula mica; daca dintr-o cauza oarecare (de exemplu descarcarea de catecolamine) are loc o contractie a celulelor endoteliale, spatiul dintre ele creste si permite patrunderea unor grasimi cu molecula mare; acestea se depun progresiv si modificand structura peretelui arterial contribuie la formarea placii de aterom; diferiti factori care genereaza hiperlipemiile cauzeaza modificari ale metabolismului lipidic prin: dereglari enzimatice, cresterea sintezei de colesterol si de betalipoproteine, marirea concentratiei sanguine de trigliceride (fie prin intensitatea sintezei lor hepatice, fie prin reducerea catabolismului lor in tesutul muscular si adipos); trigliceridele reprezinta fractiunea lipidica cea mai dependenta de aportul alimentar. Diabetul zaharat: are un rol insemnat in geneza apoplexiei cerebrale prin faptul ca deteriorarile peretelui vascular cu ateroscleroza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Celulele Epiteliale De La Nivelul Mucoasei Gastrice Si Intestinale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-celulele_epiteliale_de_la_nivelul_mucoasei_gastrice_si_intestinale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Stomacul este un organ cavitar, glandular si musculos, in care alimentele, retinute un timp mai indelungat, sunt inmuiate si transformate chimic prin secretia glandelor gastrice si sfaramate prin contractia peretelui muscular. Din aceste transformari rezulta chimul gastric. Stomacul are o forma de cimpoi si prezinta anatomic si histofiziologic trei regiuni: regiunea cardiei, in continuare cu esofagul, rudimentara la om, regiunea pilorica la trecerea in intestin si regiunea fundica sau a corpului stomacului; stomacul are doua margini: una concava, cu traiect scurt, mica curbura, si alta lunga, convexa, marea curbura. Suprafata interna a stomacului este brazdata de numeroase cute orientate de la cardia la pilor, anastomozate intre ele, de grosimi variabile care constituie marele relief al stomacului. Examenul cu lupa permite observarea unui mare numar de santuri circulare care delimiteaza ariile mamelonare sau gastrice, ce constituie relieful mic al stomacului. Pe suprafata ridicaturilor mamelonare se deschid numeroase orificii care reprezinta deschiderea criptelor gastrice. Mucoasa mucoasa stomacului contribuie alaturi de submucoasa la formarea reliefului gastric. De grosime variabila, fiind mai groasa in regiunea fundica (5 mm) mucoasa este constituita dintr-un epiteliu si un corion glandular. Epiteliul, monostratificat inalt, in regiunea cardiei continua brusc epiteliul esofagian, fiind inlocuit in regiunea pilorica cu cel intestinal. Din loc in loc epiteliul se infunda in corion, fomand criptele gastrice, mai mici la nivelul corpului stomacului mai adanci la cardia si foarte adanci la pilor; in fundul criptelor se deschid glandele gastrice care sunt de 3 feluri: glandele principale sau fundice, cardiale si pilorice; la trecerea de la pilor la duoden se gasesc si glande tubuloacinoase Brunner. Cele mai numerose si mai bine dezvoltate sunt glandele principale cuprinse in corionul mucoasei corpului stomacului care sunt glande tubulare simple sau ramificate, lungi ajungand pana la musculara mucoasei si se deschid cate 3 4 in fundul unei cripte gastrice. Peretele glandei, este constituit din 4 feluri de celule: Celulele principale (adelomorfe, zimogene sau bazofile) sunt situate pe membrana bazala, marginind lumenul glandei, mai numerose in portiunea terminala. Produsul de secretie se acumuleaza la polul apical sub forma de granule de pepsinogen care se elibereaza din celula prin dializa si se transforma in pepsina la nivelul criptelor; Celulele parietale (marginale, acidofile sau delomorfe), sunt situate din loc in loc printre cele parietale fiind mai numeroase in corpul glandei; produsul lor de secretie precursorii HCl se acumuleaza in celula sub forma unor plaje, transformarea lor in HCl avand loc la nivelul criptelor; Celule auxiliare (mucopeptice) situate in gatul glandei sunt mici, secreta fermenti cu actiune asupra dipeptidelor si mucus si elaboreaza factorul intrinsec Castle; Celulele cromoargentafine situate mai ales]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Celulita</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-celulita.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Circulatia sanguina proasta 2. Hormonul sexual femenin extrogenul (el este responsabil de cresterea in volum din partea inferioara a corpului. El pregateste organismul in amternitate si alaptare. Tot din cauza lui pielea arata mai rau inainte de ciclu. Pentru stoparea eliminarii lui se folosesc pastilele anticonceptionale sau tratamentul de hormoni. 3. Incaltamintea prea inalta si imbracamintea prea strimpta 4. Ortostatismul si clinostatismul prelungit 5. Modificari de statica a piciorului 6. Caldura in exces (expunerea prelungita la soare, dusurile fierbinti, depilarea cu ceara fregvente) 7. Alimentatia proasta (alimente bogate in: glucide saturate, coloranti, conservanti, fast foodurile. ) 8. Curele de slabire 9. Sporturile daunatoare si munca fizica grea 10. Constipatia 11. Dilatarea varicosa a venelor (vaticele) 12. Fumatul, alcoolul 13. Etapele vietii genetale (Pubertatea, Sarcina, Menopauza) 14. Constitutia fizica 15. Sedentarismul 16. Stresul si emotiile. 2. Clasificarea Celulitei (stadiile si gradele) I. Stadiile Celulitei: 1. Celulita Moale are o multime de celule moi, flasce (lipsite de vitamine) flercaite care dau pielii aspectul de coarja de portocala. Deseori se depune pe fese si in timpul mersului se prezinta ca o jelatina. 2. Celulita Fibroasa se simpte la mingiiere sub forma de micro si macro noduli celulitici, riduri ingrosati. Ea se dezvolta in timp, pielea devine aspra, deshidratata la masajul profundeste dureroasa si se depune pe fese, coapse, deasupra genunchilor, se foloseste masajul si cremele ce ard grasimile. 3. Celulita edematoasa se prezinta sub forma de umflaturi ale tesuturilot conjunctive din cauza retinerii de apa in tesuturi si circulatia sanguina proasta. Este asemamatoare cu celulita moale, la palpare este sub forma de edem si se trateaza bine cu un masaj anticelulitic+ impachetari in timp scurt 4. Celulita Mixta este combinatia celor 3. tratamentul de lunga durata, si implica: Detoxifierea corpului, Reglarea metabolismului (se maninca: fructe, legume) Masaj, Interventie chirurgicala. II. Gradele Celulitei: I. La incepiut scade tonusul pielii si tesutului subcutanat pielea devine moale. Suprafta pielii daca este strinsa in pliu capata aspectul coajei de portocala. II. Coaja de portocala este evidenta fara a stringe pielea in cuta, mai des in pozitia culcata. Apar gropite. Tonusul scade continuu. Pielea parca se ofileste. Adipocitele se aresc in volum, singele circula mai greu printre adipocite spre piele. Apare un edem usor. III. Apare o multitudine de noduli subcutanati, umflaturi si gropite. Fiecare adipocit se mareste aproape de 50 ori dereglind circulatia sanguina si a limfei. Pielea devine dureroasa la atingere si se dezvolta schimbari ireversibile. IV. Celulita Grava pielea are aspect de movilite care defigureaza corpul. Coapsele, fesele seamana cu un aluat dospit, gaurit. Se deregleaza serios circulatia si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Citoscheletul Fibrei Musculare Striate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-citoscheletul_fibrei_musculare_striate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pe celule musculare striate, sectionate longitudinal si colorate cu HE, cu MO se observa o alternanta de discuri slab colorate cu eozina (discuri intunecate). Cu hematoxilina ferica se observa o alternanta de discuri clare necolorate cu discuri intunecate (negre). Folosindu-se MO cu lumina polarizata s-a observat ca discul clar este izotrop fapt pentru care a fost numit si discul I. Iar la microscopul cu contrast de faza, discul clar este mai luminos. Discul clar are o lungime de aproximativ 0, 8 µm. La mijlocul lui se gaseste un disc subtire numit discul Z (banda Z), intre discul Z si jonctiunea discul clar/discul intunecat (I/A) s-a mai descris un disc intunecat (banda) N. Acest disc clar contine miofilamente subtiri. Discul care se coloreaza mai intens cu eozina a fost numit disc intunecat, in lumina polarizata este anizotrop (A) si la mijlocul lui se gaseste o banda mai clara numita zona H. La mijlocul benzii H se afla, o banda mai intunecata numita banda M. Discul intunecat contine miofilamente groase si subtiri in zonele periferice, iar in zona H, contine numai miofilamente groase. Discul Z (banda Z), prin anii 60 era considerat ca o banda ingusta formata dintr-un material dens, de aspect amorf. Multa vreme nu a putut fi descifrata structura ei morfologica si moleculara. Nu se continua intre ele, nu sunt toate discurile 7 chiar la acelasi nivel, in toate sarcoamele. Adeseori, intre ele exista decalaje de dimensiuni variabile. Actualmente se considera ca discurile Z, ar fi rezultatul unor impletituri finale, ordonate, complicate, realizate de capetele filamentelor de actina si filamentele proprii discului Z. b. reglatoare. 2. structuri miofibrilare. Cu ajutorul ME s-a observat ca in CMS miofibrilele sunt formate din miofilamente. Miofilamentele sunt dispuse paralele intre ele, si paralele cu axul longitudinal al miofibrilei. Initial au fost descrise doua tipuri de miofilamente, care se deosebesc prin grosime, topografie, lungime, si structura moleculara. Acestea sunt: a. subtiri cu diametrul de 5-6 µm si lungi de µm. b. groase cu diametrul de 10-11µm, si lungi de 1, 5 µm Miofilamentele groase (A) din CMS sunt formate dintr-o molecula proteica numita miozina. Miozina este proteina cea mai importanta din punct de vedere functional si este in cea mai mare cantitate. S-a apreciat ca intr-un cm3 de muschi scheletal se gasesc aproximativ 1017 molecule, de miozina. La mamifere reprezinta aproximativ 85% din masa filamentelor groase. Macromolecula de miozina este filamentoasa, bastoniforma. Are o lungime de 130-160 µm, si o grosime de 2 µm. La un capat prezinta doua formatiuni rotunde sau elipsoidale care au diametrul de 4-5 µm si lungimea de 7-20 µm. Aceasta zona a mai fost numita si capul moleculei. Deci, molecula de miozina este o molecula asimetrica si pentru ca extremitatea cefalica prezinta doua subunitati este numita molecula bicefala sau bipartita. Aceasta asimetrie (un segment liniar, bastoniform]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clasificarea Stadiala A Cancerului Colului Uterin</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-clasificarea_stadiala_a_cancerului_colului_uterin.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: A fost introdusa in 1929 de Organizatia Sanatatii a Ligii Natiunilor Unite ca prima varianta a stadializarii pentru cancerul colului uterin, fiind in permanenta modificata si imbunatatita. - in caz de ezitare intre doua stadii, se alege intotdeauna stadiul cel mai putin avansat, penrtu a nu se mari nejustificat cifra vindecarii in stadiile avansate. [1] Principalele sisteme de stadializare in cancerul colului uterin sunt: - stadializarea FIGO elaborata de Federatia Internationala de Ginecologie si Obstretica, care se limiteaza doar la categoria de T, facand abstractie de starea ganglionilor limfatici. - sistemul de stadializare MD Anderson ce include evaluari ale volumului tumoral - sistemul de stadializare TNM apartinand UICC (Uniunea Internationala contra Cancerului) - cel mai complex, tinand cont si de stadiul ganglionilor lmfatici si a metastazelor la distanta - sistemul de stadializare propus de American Joint Committee on Cancer - care reprezinta un sistem de clasificare patologica Sistemul de stadializare FIGO Sistemul FIGO, considerat cel mai acceptat sistem de stadializare pentru carcinoamele colului uterin, introdus in 1929, a fost modificat in 1937 prin adaugarea unor noi reguli de stadializare, cu descrierile de baza ale stadiilor I-IV, unde examinarea pelvisului si evaluarea clinica au ramas similare celor utilizate in prezent. Daca in 1950 invazia la corpul uterin a fost indepartata din categoria criteriilor de clasificare a stadiului II si s-a introdus stadiul O ca o categorie speciala pentru maladia prenaziva, in 1962 a fost definit stadiul IA pentru includerea leziunilor cu invazie stromala precoce (carcinom preclinic). De atunci definirea stadiului IA a fost modificata de 3 ori. In 1972 a fost subdivizat in substadiile IA1 (invazie stromala precoce) si IA2 (cancer ocult). Doi ani mai tarziu leziunile oculte au fost mutate in stadiul IB, etichetat ca IB ocult. In 1985 stadiului IA1 a fost redefinit, subimpartind maladia microinvaziva in termenii extinderii leziunii in stadiile IA2 si IA1, iar la notarea de IB ocult s-a renuntat. In 1994 aceasta definitie a fost din nou modificata si pentru prima data in stadiul IB tumoarea a fost subdivizata in functie de diametrul ei. In 1971 definirea stadiului IIIB a fost extinsa, incluzanu-se tumorile care produc hidronefroza, chiar daca nu exista semnele clinice ale invaziei peretelui pelvic, iar urografia a fost adaugata seriilor de investigatii folosite pentru definirea stadializarii. Stadializarea FIGO pentru carcinomul colului uterin din anul 1994 [2] ST. O: carcinomul in situ: carcinomul intraepitelial: cazurile cu St O nu trebuiesc incluse in nici o statistica terapeutica pentru carcinomul invaziv ST. I: carcinomul este strict delimitat la cervix (Extensia la corp nu este considerata) ST. IA: cancerul invaziv identificat numai microscopic. Toate leziunile grosiere chiar cu invazie superficiala sunt ST. IB. Invazia se delimiteaza prin]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clorfenoxiderivati Ai Acizilor Grasi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-clorfenoxiderivati_ai_acizilor_grasi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Compusii clorfenoxiderivati sunt uneori amestecati in fertilizantii comerciali pentru a controla cresterea buruienilor. Erbicidele clorfenoxiderivate au fost produse extensiv inca din 1950 pentru a fi folosite in agricultura si ca defoliante. Sunt erbicide selective cu caracter hormonal, folosite sub forma de emulsii sau praf (fiind slab hidrosolubile si liposolubile) contra tuturor buruienilor, dar in special contra dicotiledonatelor. Mai mult sunt folositi: acizii fenoxi alcan carboxilici clorurati care se impart in mai multe grupe: Sistemul gastrointestinal si sistemul nervos central/periferic pot fi de asemenea afectate; neuropatie periferica cu parestezie si paralizie periferica. Alte organe si sisteme sunt afectate ca: ficat, sistemul cardiovascular, glanda tiroida si sistemul hematopoetic. Pot fi formulate ca o varietate de sari aminice, care sunt mult mai solubile in apa decat ca acizi, iar derivatii esterici sunt mai solubili in solventi organici. Selectivitatea acestora este reala atunci cand sunt aplicate in doze corecte, si la timpul potrivit, este active pe specii sigure de buruieni. Atat pentru faptul ca au un pret de cost scazut, dar mai ales pentru ca au o puternica actiune biologica, se folosesc frecvent preparatele 2, 4Dsi MCPA din grupa acizilor fenoxiacetici. Au proprietati toxice pentru om si animale. Acesti compusi nu sunt suficient de solubili in apa sau grasimi si de aceea sunt folosite sarurile acestora solubile in apa sau esterii lor preparati sub forma de emulsii sau mixture. A fost demonstrate ca aplicarea acestor erbicide ar determina cresterea continutului in nitrati a plantelor tratate si de aceea sunt considerati indirect ca fiind toxici prin inducerea intoxicatiei cu nitrati. Furajul cel mai afectat este sfecla de zahar, de aceea niciodata acesti compusi nu trebuie folositi in tratarea buruienilor acestei culturi. O parte din acizii clorfenoxiderivati, saruri (sare) si esterii sunt moderat iritativi pentru piele, ochi, tract respirator si tract gastro-intestinal. La cativa indivizi depigmentarea locala a rezultat aparent la un contact dermic cu clorfenoxiderivati. Acesti compusi sunt bine absorbiti la nivel gastro-intestinal si mai putin bine absorbiti la nivel pulmonar. Absorbtia cutanata aparuta este minima. Compusii nu sunt semnificativ stocati in tesutul adipos. Excretia are loc aproape in intregime pe cale urinara, excretia este ridicata in urina alcalina si la jumatate e prelungita cu 70-90 ore in urina acida. Injumatatirea este de asemenea prelungita la dozemari si la expunerea prelungita. Dati in doze mari la animalele de experienta 2, 4-D determina vomitare, diaree, anorexie, pierdere in greutate, ulcere ale gurii si laringelui si efecte toxice asupra ficatului si rinichilor si SNC. Miotonia, slabiciunea musculara si incoordonari ale extremitatilor apar la unele speciisi este apparent identificat in SNC: demielinizarea a fost observata in coarnele dorsale si EEG a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Colecistopancreatografia Endoscopica Retrograda</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-colecistopancreatografia_endoscopica_retrograda.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Descoperirea razelor X si aplicarea lor in medicina a reprezentat un moment foarte important in dezvoltarea tehnicilor de investigatie paraclinica a diferitelor boli. Imbunatatirea tehnicilor video si a instrumentarului medical a pus in valoare si o alta latura a investigatiilor paraclinice si anume partea interventionala, pe langa cea exploratorie. In lucrarea de fata este prezentata o tehnica diagnostica si terapeutica ce reuneste tehnica clasica radiodianostica cu noile tehnici endoscopice. Totodata este prezentata si importanta acestei tehnici in abordarea unei patologii destul de frecvente si grave a axului biliopancreatic. Reprezentarea cit mai apropiata de realitate a structurii atomului, in lumina legitatilor care guverneaza comportamentul particulelor sale, isi gaseste justificarea cel putin din doua puncte de vedere: - cel al explicarii modului de producere in practica a radiatiei X sau Rontgen, instrumentul fizic al acestei metode, si cunoasterii principalelor proprietati pe care se bazeaza utilizarea ei in investigatia medicala; - cel al intelegerii modului de formare a imaginii (ca rezultat al interactiei acestei radiatii cu mediul anatomic supus explorarii), a particularitatilor si semnificatiei ei reale. In realitate, domeniul de aplicabilitate al acestor cunostinte este mult mai larg. Notiuni fundamentale de fizica a atomului (in particular a nucleului atomic) sunt indispensabile in explicarea principiilor altor metode imagistice (scintigrafia izotopica, RMN), dupa cum interactiile elementare ale particulelor atomice se regasesc, ca premiza fenomenologica, in radiobiologie si radioterapie. Din comentariul care insoteste fig. 1 nu trebuie inteles ca viziunea planetara comuna asupra atomului - asa cum este sugerata de primele modele aparute la inceputul secolului nostru (si care, in fond, nu cuprinde neadevaruri de esenta: in virtutea acestor metode a fost statuat faptul ca atomul este un sistem fizic format dintr-un nucleu central, cuprinzand protoni si neutroni, in jurul caruia graviteaza electronii) - este condamnabila. Trebuie desprinsa doar ideea ca, intrucat domeniul fenomenologic al atomului si particulelor sale este un domeniu in care legitatile fizicii clasice nu sint aplicabile, reprezentarile elaborate pe baza acestora sunt neadecvate. Sa ne reamintim, in acest sens, bine cunoscutul model atomic imaginat de Rutherford in 1911 (fig. 2). Atomismul modern utilizeaza, in descrierea existentei si comportamentului atomului, conceptele fundamentale ale fizicii cuantice, ceea ce permite o explicare coerenta a stabilitatii lui si a proceselor fizice proprii microobiectelor care il compun, in concordanta cu rezultatele experimentale. Deosebirile esentiale intre fizica cuantica si cea clasica sint concentrate in doua afirmatii: 1. marimile masurate (observabilele) nu pot lua orice valori; 2. comportarea sistemelor intr-o experienta data nu poate fi prevazuta decat statistic. Din prima afirmatie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Colica Renala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-colica_renala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Definitie: este un sindrom dureros acut paroxistic provocat de un spasm al cailor urinare superioare cu iradiere uretero-vezico-genital -durere intensa de tip colicativ localizatan regiunea lombara unilateral cu iradiere dea lungul ureterului spre organele genitale externe si radacina coapsei; durerea e intensificata de miscare, tuse, stranut, atingerea regiunii lombare pentru ca musculatura caliceala bazinetala si ureterala se contracta pentru a evacua calculul -tenesme vezicale (senzatia de a urina fara urina) polakiurie, hematurie, disurie pana la anurie sau retentie de urina -greturi si varsaturi pe cale reflexa datorita durerii, anxietate, neliniste, agitatie, transpiratii, tahicardie, hTA pana la soc traumatic -se asigura repaus la pat; se aplica caldura pe zonele dureroase; se administreaza dupa prescripte antispastice si analgezice parenteral Conduita in spital -se efect examen Echo renal+Radiografie renala pe gol care pot punen evidenta prezenta calculului -se recolteaza sg pt analize: uree, creatinina, hemoleucograma, ionograma serica, glicemie, amilazemie, examen complet de urina -a doua zi se recolteaza urocultura si proba Addis -dupa calmarea durerii se poate face Urografie -se adm antispastice, analgezice si sedative pentru promovarea efectului anestezic parenteral (IM, IV, perfuzie) -se reechilibreaza hidroelectrolitic si acidobazic -in cazu in care tratamentul nu da rezultate se recurge la Litotrictie (dezintegrarea calculilor) sau trat chir]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Coloana Vertebrala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-coloana_vertebrala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vertebrele din aceste 3 zone (C1-L5) sunt mobile si independente (delimitate una de cealalta) si se numesc vertebre adevarate. Fiind sudate intre ele, acestee vertebre se numesc si vertebre false. Vertebrele adevarate Caractere generale O vertebra adevarata are 2 parti: o regiune anterioara (reprezentand un segment de cilindru plin numit corp vertebral) si o regiune posterioara (numita arc vertebral). Arcul vertebral este legat de corpul vertebral prin 2 pungi osoase numite pediculii arcului vertebral. Toate aceste elemente (corpul, arcul, pediculii) delimiteaza gaura vertebrei. Corpul vertebral este portiunea cea mai voluminoasa a vertebrei, prezinta 2 fete: una superioara, una inferioara precum si o circumferinta. Circumferinta are o portiune anterioara care se intinde intre cei 2 pediculi ai arcului vertebral si o portiune posterioara care formeaza peretele anterior al gaurii vertebrale. Arcul vertebral formeaza peretele posterior al gaurii vertebrale Este alcatuit din: 2 lame vertebrale care se intend de la pediculi la procesul spinos; procesul spinos o proeminenta osoasa care se prelungeste posterior pornind din locul de unire a celor 2 lame vertebrale; procesele transverse- 2 proeminente- una dreapta si una stanga, care se desprind de pe partile laterale ale arcului vertebral; procesele articulare- sunt in numar de 4, 2 superioare si 2 inferioare; servesc la articularea vartebrelor intre ele. Pediculii vertebrali sunt 2 punti osoase care unesc extremitatile arcului vertebral cu corpul vertebrei. Caracterele regionale ale vertebrelor Vertebrele cervicale: corpul vertebral este mic si alungit transversal; procesul spinos este scurt si are varful bifid; procesele articulare sunt orientate pe un plan aproape orizontal. Vertebrele toracale: corpul vertebral este usor alungit antero-posterior, prezinta patru scobituri (2 superioare si 2 inferioare) in care patrund capetele coaspelor; procesul spinos este prismatic triunghiular; procesele articulare sunt vertical. Vertebrele lombare: corpul vertebral are dimensiuni mari; procesul spinos este dreptunghiular si bine dezvoltat; procesele articulare au directive vertical. Caracterele specifice ale vertebrelor adevarate: Vertebra cervicala C1 (numita si ATLAS) prezinta suprafete articulare pentru articularea cu oasele craniului; Vertebra cervical C2 se mai numeste si AXIS; Vertevra C7 (vertebra proeminenta) are procesul spinos cel mai lung si poate fi palpat cu usurinta fiind un reper anatomic important. Vertebrele false Sacrul- este un os median si nepereche situate in continuarea coloanei lombare. Este orientat oblic de sus in jos si dinainte inapoi formand cu ultima vertebra lombara un unghi numit promotoriu. Prezinta 2 fete: pelvina- este concava si priveste in jos; are 4 perechi de gauri numite gauri sacrale anterioare. Intre gauri se observa partu linii transverse ce reprezinta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportamentul Medicului Si Al Echipei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-comportamentul_medicului_si_al_echipei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Competenta tehnica titlul, promovarea examenelor, volum sporit de informatii de specialitate acumulate J. J Bradley descrie 10 tipuri de comportament ale medicilor fata de bolnavii incurabili : 3 comportamente presupun o implicare redusa a medicului, contrara obligatiilor profesiei sale, 3 comportamente sunt optime si productive in relatia medic pacient iar ultimele 4 se situeaza la polul supraimplicarii medicului si sunt in egala masura cu 1-3 contraproductive : Abandonul : retragerea voluntara a asistentei sau abuzul activ asupra pacientului Neglijarea : ingaduirea situatiilor amenintatoare de viata sau raceala si agresivitatea aratate constant pacientului Detasarea/indiferenta : acordarea unei asistente medicale pur formale, fara implicare emotionala, preocupare doar pt binele de ordin fizic al pacientului Atitudinea voluntara de suport : insotita de caldura, respect pentru pacient, preocupari pt binele sau fizic si psihic Empatia exprimata : capacitatea de impartasire a suferintei pacientului, incurajeaza exprimarea sentimentelor de catre pacient Simpatia : exprimarea ocazionala a simpatiei fata de pacient, incalcarea ocazionala a neutralitatii afective Supraimplicarea ocazionala : incercari periodice de ajutor din partea medicului, chiar fara sa existe cereri exprese de la pacient Supraimplicarea permanenta : pacientul privit ca obiect al unor sarcini ce trebuie neaparat efectuate chiar in absenta solicitarii pacientului Supraimplicarea  eroica : incercari disperate din partea medicului de satisfacere a tuturor nevoilor pacientului; cultivarea dependentei pacientului fata de medic, reprimarea oricaror tentative de autonomie Fuziunea personalitatilor : abandonarea oricaror nevoi ale medicului in relatia cu pacientul; telul medicului este satisfacerea tuturor nevoilor de moment ale pacientului. ! atitudinea medicului si cunostintele asupra serviciilor de ingrijire paliativa contribuie la cresterea adresabilitatii acestor servicii (vezi articol) Lumea interioara a medicului in serviciile cu letalitate ridicata Medicul de familie asista la dramatismul evolutiei bolii Medicul de spital : comunica diagnosticul si ingrijeste bolnavul muribund Impactul sentimentelor medicului asupra ingrijirilor medicale (vezi articol): Impact asupra pacientului: Calitate a asistentei medicale Incapacitatea de a identifica valorile pacientului relevante pt tratament Obiective terapeutice necoerente Suprasolicitarea ingrijirilor medicale si exces de utilizare a tehnologiei Neincrederea pacientului si a familiei Evitare cu compliantei terapeutice Impact asupra medicului: Singuratate profesionala Absenta sentimentelor de sens si utiltate in viata profesionala Absenta claritatii in intelegerea scopurilor medicinei Cinism, neajutorare, lipsa de speranta, frustrare Manie Incetarea perceperii pacientului ca fiinta umana Risc de burn-out si depresie Factori de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Confectionarea Portamprentei Individuale Pentru Amprenta Functionala Cu Pasta De Ghips</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-confectionarea_portamprentei_individuale_pentru_amprenta_functionala_cu_pasta_de_ghips.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Confectionarea portamprentei individuale pentru amprenta functionala cu pasta de ghips, in doi timpi (cu cheie vestibulara) Portamprenta individuala pentru amprentarea functionala cu pasta de ghips in 2 timpi este indicata in edentatiile termino-terminale (clasa I Keanedy). Lingura individuala poate fi confectionata din biomateriale termoplastice din acrilat autopolimerizabil sau termopolimerizabil. In vederea confectionarii individuale din acrilat termopolimerizabil este necesar in prealabil realizarea pe model a machetei acesteia, din ceara roz. Modelul preliminar se verifica, se traseaza limitele campului protetic cu un marker netoxic, se foliaza cu folie de aluminiu ori staniu (cositor), muchiile ascutite ale crestelor alveolare, tuberozitatile maxilare, torusul palatin (daca exista), tuberculii piriformi, torusurile mandibulare (daca exista). Pe fata reala a dintilor restanti anteriori de pe model, pe marginea incizala a dintilor frontali si pe fata ocluzala a premolarilor (daca exista) se aplica o placuta din biomaterialul utilizat la confectionarea lingurii, pentru distantare. Pentru realizarea machetei se adapteaza pe model, pe fata orala a dintilor anteriori restanti, o placuta din ceara roz de modelat, care va acoperi si marginea incizala a dintilor frontali si (daca exista) fata ocluzala a premolarilor. Se izoleaza suprafata placutei adaptate cu vaselina, peste care se pudreaza pudra de talc. Se adapteaza placa din material termoplastic, autopolimerizabil, fotopolimerizabil ori placa din ceara roz (in cazul confectionarii machetei portamprentei) astfel incat sa acopere suprafata modelului pana la linia Ah (la modelul maxilar) si sa acopere si placuta de distantare de pe dintii anteriori, lasand insa neacoperita fata vestbulara a acestora. Se decupeaza si se modeleaza marginile portamprentei in limitele campului protetic trasat pe modelul preliminar. Marginile vor fi netede si rotunjite. Grosimea lor va fi de 1, 5 mm pentru a putea permite modelarea corecta la acest nivel a materialului de amprenta. Manerul: Lingura va fi prevazuta cu un maner care are rolul de a permite manipularea ei in timpul adaptarii clinice si de a o scoate din gura impreuna cu amprenta; Se aplica si se solidarizeaza cu baza lingurii pe linia mediana si va avea o pozitie verticala fata de creasta alveolara; Forma si dimensiunile lui vor fi foarte apropiate de cele ale unui incisiv central superior; Respectand forma, marimea si pozitia manerului lingurii se asigura conditii favorabile miscarilor pe care trebuie sa le faca pacientul cu buzele si limba in vederea obtinerii unei amprente corecte. Butonii: Mici blocuri paralelipipedice aplicati lingurii inferioare in dreptul premolarilor, prin intermediul carora se realizeaza presiuni relativ uniforme cu degetele in timpul amprentarii. Intariturile: Amprentarea impune adesea exercitarea de presiuni asupra materialului de amprenta, presiuni care pot duce la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constipatia Cronica La Copil</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-constipatia_cronica_la_copil.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Constipatia cronica duce la umplerea rectului si a colonului distal cu materii fecale. Distensia portiunii terminale a intestinului duce la pierderea controlului sfincterian, a contractilitatii intestinale normale si a sensibilitatii receptorilor de intindere. In acelasi timp, bolul fecal compactat sufera sub actiunea florei locale un proces de lichefiere centripeta. Rezultatul final este o falsa diaree, obisnuirea colonului la distensie si pierderea senzatiei de nevoie de defecatie. Adesea, copilul se plange de dureri colicative intermitente, iar in abdomen se pot palpa masele fecale. In cele din urma, rectul si canalul anal se destind si devin atat de pline de materii fecale, incat evacuarea voluntara devine imposibila. Deformarea colului vezicii urinare poate duce la enuresis. De fapt, procesul patologic incepe cu rezistenta opusa de copil nevoii de defecatie, din mai multe motive: stare de deshidratare care duce la intarirea scaunului; existenta unor fisuri anale provocate de eliminarea unor scaune dure; existenta unor afectiuni perianale insotite de prurit; copilul a fost pedepsit cand a fost invatat sa faca la olita; copilului ii este frica sa mearga la WC (intuneric sau spaima de paianjeni) sau locul ii este inaccesibil; copilul face tratament cu imipramina (pentru enuresis); exista o cauza organica, de exemplu hipotiroidism (rar). De asemenea este important sa luam in considerare diagnosticul de boala Hirschprung. Copiii cu megacolon congenital nu au, de obicei, incontinenta fecala pentru ca rectul nu este plin, decat daca segmentul aganglionic este foarte scurt. 4 Caracteristicile afectiunii sunt enumerate in Tabelul 1. Istoric si examen clinic Anamneza privind istoricul suferintei si examenul clinic pot fi de ajuns pentru a pune diagnosticul de constipatie cronica. Daca exista un istoric de durere la defecatie se poate face inspectia locala pentru descoperirea unei fisuri sau a dermatitei perianale. Nu se recomanda efectuarea tuseului rectal. Intrebarile utile in anamneza sunt detaliate in Tabelul 2. Elementele care se urmaresc la examenul clinic sunt prezentate in Tabelul 3. Abuzul sexual asupra copilului este o cauza rara de incontinenta fecala, dar incontinenta fecala este frecventa la copii abuzati sexual. Daca examenul clinic reveleaza elemente ingrijoratoare, consultati va cu un pediatru. Management Tratamentul trebuie sa constea in masuri igieno dietetice si, daca este cazul, farmacologice, pentru a restabili functia normala a intestinului. Preventie Evaluati aportul alimentar de lichide si fibre (Tabelul 4). Parintilor le puteti oferi recomandari scrise cu privire la dieta copilului. Iata cateva modalitati prin care aceasta poate fi ameliorata in sensul dorit: adaugati fructe, de exemplu o banana, la cerealele de la micul dejun; incercati sa oferiti copilului paine alba cu continut mare in fibre; dati le sa rontaie bucatele de morcov sau telina; puneti mazare, fasole sau linte in supe sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cunostinte Epidemiologice Despre Boli Specifice Si Planificarea Unui Proiect De Cercetare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-cunostinte_epidemiologice_despre_boli_specifice_si_planificarea_unui_proiect_de_cercetare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Datele obtinute pana in present, sunt menite sa incurajeze in mod suplimentar dezvoltarea cunostintelor epidemiologice. Sunt mai multe cai prin care se pot realiza acestea: desenand si facand mici scale cu proiecte epidemiologice ca de pilda, in cursul muncii pentru sanatatea profesionala Toate cadrele medicale, managerii de sanatate publica, cercetatori si medici de familie (din cartier) au nevoie de cunostinte specifice despre numarul de probleme de sanatate si boli. Cunostintele epidemiologice sunt esentiale desi cantitatea si tipul informatiilor cer variatii cu sarcina practicianului. Urmatoarea lista cu un numar de informatii epidemiologice fundamentale despre boli specifice da o imagine completa. Pentru unele boli va fi nevoie de informatii suplimentare, in cele mai multe cazuri se vor obtine din niste carti cu teste standard. Istoricul individului Dezvoltarea cu varsta (baza cohortei) Indicatori timpurii (pentru screening) Impactul la diferite tratamente Posibilitati de tratament Impactul social Etiologie Factori cauzali specifici Alti factori de risc Dezvoltare in comunitate Variatii cu varsta (cross sectional basis) Tendinta in timp Sex Grup etnic Clase sociale Ocupatie Arie geografica Posibilitati pentru prevenire Actiuni specifice impotriva factorilor cauzali Actiuni generale impotriva altor factori de risc Impactul asupra serviciilor medicale Impactul asupra politicii sanatatii Cunostintele epidemiologice trebuie completate de cunostinte despre patologia, clinica farmacologia, reabilitare si impactul economic al bolii. Informatii despre chimia, ingineria si sau aspecte de preventie sanitara sunt necesare in conformitate cu responsabilitatile specifice profesionale. Tinerea informatiilor si a datelor, chiar daca acestea sunt restranse in domeniul de specialitate este o problema majora din cauza unei uriase cantitati de material, marea varietate in calitate a acesteia este publicata. Este deci necesar sa citesti literatura medicala si de sanatate critic, astfel vei putea sa judeci informatiile demne de citit, veridicitatea concluziilor si interpretarea rezultatelor. Se cere avansare sistematica si multa practica. Sistemul Mc Master descrieri critice categorizeaza scrierile clinice in patru mari tipuri: Istoricul bolii Cauza bolii Beneficiile tratamentului Valuarea testelor de diagnostic Detaliile acestui sistem au fost date de Sackett 1985. Este important pentru dezvoltarea scrierilor sale sau pentru propriul system de scrieri critice. Cu practica iti vine mai usor sa judeci calitatea articolelor. Urmatoarele intrebari trebuie considerate pentru a evalua un articol in concordanta cu sistemul Mc Master. Care este intrebarea cercetata? Primul pas pentru scriere este sa determine obiectivele studiului, intrebarea sau intrebarile adresate sau ipoteza. In sumar, daca scrierea este interesanta si relevanta in ce fel scrierea lucreaza, daca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Deficienta De Vedere</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-deficienta_de_vedere.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Constituirea unei dominante in viata individului are o influenta deosebita asupra organismului, dar si asupra personalitatii. Vederea organizeaza si regleaza miscarea, postura, echilibrul, supletea, armonia actelor motorii de conduita, pronuntia verbala, mimica si pantomimica. Pierderea vederii sau diminuarea acesteia atrage dupa sine un dezechilibru deosebit de mare in activitatea nervoasa superioara, in structurarea automatismelor, in starea ei morala, in integrarea sociala a acesteia. La deficientii de vedere din nastere, desi apar unele dificultati de relationare, tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de deficientii in urma unor accidente, boli, unde dezechilibrele sunt foarte puternice, iar framantarile il marcheaza pe individ toata viata. In functie de gradul pierderii acuitatii vizuale, se folosesc termeni ca: ambliopie (acuitatea vizuala intre 0, 2 si 0, 1) si termenul de cecitate sau orbire, pentru acuitatea vizuala de la 0, 05 pana la incapacitatea de a percepe lumina. O serie de specialisti, impresionati de marea capacitate compensatorie si adaptativa a deficientilor de vedere, credeau in existenta unei psihologii a orbilor. Ca urmare, atitudinile de-a lungul timpului au reflectat acest lucru. Societatile primitive ii sacrificau pe orbii din nastere, deoarece se credea ca intruchipeaza spiritele rele. In conceptia celor care credeau in reincarnarea sufletului, acestia ar fi ispasit pacate comise in timpul vietii anterior traite. Spartanii ii sacrificau, pentru ca nu puteau face fata instructiei militare. In mitologia greaca, zeii ii pedepseau pe muritori cu orbirea cand se faceau vinovati de tradare in dragoste. Despre Homer, autor al Iliadei si Odiseei, se spunea ca este nevazator, iar justitia era infatisata prin chipul zeitei Atena, legata la ochi. Se spune ca cunoscutul filosof Democrit si-ar fi provocat orbirea, la batranete, convins ca astfel isi va ajuta spiritul sa patrunda mai adanc in tainele cunoasterii. In literatura beletristica se fac referiri fata de persoanele cu deficiente de vedere, iar motivul orbirii e subliniat ca limita a deznadejdii si a dificultatii pentru om, dar si ca nivel al autodepasirii, al adaptarii si al dezvoltarii nelimitate. La un moment dat, s-a pus problema existentei unui al saselea simt, caracteristic nevazatorilor. De fapt, este vorba despre dezvoltarea deosebita a analizatorilor sanatosi si de o motivatie sporita de antrenare a acestora, toate la un loc evoluand spre o mai buna adaptare. Cauzele deficientelor de vedere pot fi multiple, dintre ele amintim: afectiuni care evolueaza cu scaderea acuitatii vizuale: accidente oculare s. a. Dincolo de cauzele de ordin anatomic si fiziologic ale analizatorului vizual, care duc la perturbarea functiei vizuale, exista si cauze organice generale: afectiuni de natura congenitala boli ereditare, boli infectioase ale mamei in timpul sarcinii (sifilis, tuberculoza, rubeola, hepatita epidemica), dar si intoxicatiile cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Definitii Fiziologie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-definitii_fiziologie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Apa se gaseste in doua forme: legata la interiorul membranei, de proteinele celulare; si libera ca solvent intracelular; Celulele au compozitie specifica (neuron, osteocit) dar in ansamblu, concentratia constituentilor este similara si in general, este considerat un sector unic; Desi foarte diferit de LEC, ambele au aceeasi osmolaritate (302. 2 - 302. 8) -izotonie sau corectate (281. 3 - 282. 5 mOsm/L apa) Osmolaritatea LiC-ului nu este data de NaCl (<), uree si glucoza ci de compusi care nu se afla in LEC: CP (45), carnozina (14), G1P (3. 7), ATP (5), aminoacizi si proteine (LIC>LEC) ->cifre in mOsm/L Compartimentul extracelular (LEC) Cuprinde 20% din G (70 Kg-15-17 L) si 40% din TBW (Total Body Water). Este repartizata in urmatoarele subcompartimente: apa interstitiala si limfa 75% ECF 13L - limfa si apa interstitii 40% ECF 8L - tesut conj. dens (cartilaj) 20% ECF 3L - t. matrice osoasa - 15% ECF 2L apa plasmatica si cord - 20% ECF 3L lichide transcelulare - 5% ECF 1L LEC reprezinta mediul intern al organismului dar, exterior celulelor. Homeostazia este mentinerea constanta cu variatii minimale ale conditiilor cantitative si calitative ale LEC-ului. 2Echilibrul hidric reglare, mecanisme (centrii setei, ADH, aldosteron, FNA) Reprezinta diferenta intre intrarile de apa si iesirile de apa. In conditii normale organismul isi mentine echilibrul hidric (homeostazia hidrica) Aportul zilnic de apa: cea mai mare parte de apa ingerata este administrata pe cale orala 2/3 sub forma de apa ca atare sau alte bauturi; 1/3 este in alimentele ingerate O mica cantitate de apa este sintetizata in organism ca rezultat al oxidarii celulare-mitocondriale a hidrogenului variaza intre 150-250 ml/zi si depinde de intensitatea proceselor metabolice 1g lip-1ml H2O, 1g HC-0. 6 ml, 1 GP-0. 44ml Aportul normal de lichide inclusiv cele sintetizate, este de ~2300 (2600) ml/zi Reglarea echilibrului hidric (mecanisme care regleaza Na) se face prin: -Reglarea pierderilor de apa, prin sistemul osmoreceptor - hormon antidiuretic (ADH) cu rol major in controlul reabsorbtiei renale de apa si al osmolaritatii plasmei -Reglarea aportului hidric prin mecanismul setei. Senzatia de sete apare la reducerea continutului hidric din organism sub 1%, in hipovolemie sau prin cresterea presiunii osmotice a LEC -Reglarea aportului de sare apetitul pentru sare -Reglarea eliminarii de sare aldosteron si hormon natriuretic Prin aceste 4 mecanisme se face controlul osmolalitatii LEC-ului (plasmei) 300mOsm/l si al concentratiei de Na (142 mEq/l) - constante care sunt implicate in reglarea unor parametrii de interes hemodinamic: presiunea arteriala, debitul cardiac, volemia Centrii setei - aria preoptica anterior de NSO (nucleii supraoptici) si NPV (nucleii paraventriculari), Hipotalamus A-L; cai Hip-Limbice-Paleocortex (Fascicul medial) - Aceleasi arii neuronale de la nivelul zonei AV a V3 produc sete si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despicaturile Labio - Maxilo - Palatine</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-despicaturile_labio_maxilo_palatine.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metoda terapeutica de necesitate (inchiderea chirurgicala a despicaturii) cu refacerea continuitatii tesuturilor la nivelul buzei, pragului narinar, crestei alveolare, palatului dur si valului palatin. Reusita tratamentului neonatal are sanse mai mari daca este conceput precoce, din primele zile de viata Obtinerea unui echilibru intre unitatea scheletala si matricea functionala, in vederea realizarii functiilor prin acre se continua cresterea si dezvoltarea Asigurarea alimentatiei copilului, prin separarea cavitatii orale de cavitatea nazala Refacerea pozitiei segmentelor osoase cu repozitionarea premaxilarului, pentru a stabili o aliniere a arcadei, rezultand o simetrie buna a structurilor orale si minimalizarea recidivei segmentelor maxilare Sprijinul psihologic atat de necesar familiei Facilitarea procedeelor chirurgicale Obtinerea unei dentitii functionale si estetice in perioada de dezvoltare Tehnica: Amprenta este luata in primele ore sau zile de viata; valul palatin si bolta palatina sunt reconstruite dupa model Placa obtinuta este mentinuta cu usurinta in cavitatea orala prin adaptarea ei perfecta la nivelul reliefurilor alveolare, prin fenomene de tensiune superficiala sau prin utilizarea unui adeziv bine tolerat; limba avanseaza foarte repede pentru a aplica placa pe bolta in perioada de sugere; aceasta placa ramane pana la 3 luni cand se realizeaza veloplastia La 6 luni chirurgul inchide buza si arcada alveolara Tratamentul ortodontic va consta in expansionarea arcadei superioare pentru a realiza o ocluzie normala, urmata de alinierea dintilor; aceasta expansiune nu va fi stabila, necesitand contentie permanentaa Tratamentul ortodontic al despicaturilor unilaterale totale Imediat dupa nastere Se amprenteaza maxilarul cu material alginat si se confectioneaza un aparat ortodontic acrilic Modelul este studiat, sectionat si segmentele malpozitionate sunt aduse intr-o pozitie mai avantajoasa; se realizeaza o deplasare maxima de 3 mm Cand aparatul este inserat in cavitatea orala va favoriza alimentatia prin suportul ocluzal asupra arcadei maxilare care va fi modelata dupa forma prestabilita a modelului corectat Repozitionarea premolarului malpozitionat poate fi obtinuta prin folosirea fortelor extra-orale care vor deplasa premaxilarul deviat intr-o pozitie centrala, iar segmentul mic poate fi deplasat inainte prin aparatul ortodontic intr-oral de corectie Rolul aparatului in regiunea dispusa posterior de gaura incisiva este pasiv si retentiv; anterior de gaura incisiva rolul aparatului este activ, de incadrare a elementelor premaxilarului deviat lateral in perimetrul arcadei. Tratamentul ortopedic al despicaturilor bilaterale totale Retractia premaxilarului cu forte extra-orale si mentinerea segmentelor laterale in asa fel incat dupa inchiderea buzei presiunea meziala inevitabila a acesteia asupra segmentelor laterale sa previna colapsul Cand exista o lipsa de tesut ti o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Densitatii Corpurilor Solide Cu Picnometru</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-determinarea_densitatii_corpurilor_solide_cu_picnometru.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin definitie, masa unitatii de volum dintr-un corp oarecare este masa sa specifica sau densitatea absoluta. Dintre aceste doua operatii cantarirea se poate face cu o precizie mult mai mare decat evaluarea volumului, operatie dificila si afectata de erori insemnate. De aceea se va cauta sa se substituie masurarea volumului printr-o operatie mai precisa cum ar fi o alta cantarire - si deci sa se determine V pe cale indirecta. Ceea mai exacta metoda de determinarea densitatii este metoda picnometrului. Determinarea densitatii cu ajutorul picnometrului Picnometrul este in principiu, un vas (flacon) de sticla A de capacitate cunoscuta, invariabila si bine determinata. Este prevazut cu un capacel C slefuit care se inchide ermetic. Petru determinare se cantareste picnometrul gol, apoi cu 1cm3 apa distilata. Se cantareste separat lichidul care urmeaza a fi studiat, ce se introduce apoi in picnometrul o cantitate de 1cm3. Picnometrul este folosit pentru a masura volumul lichidului, prin urmatorul mod: -se cantareste mai inainte picnometrul gol, dupa ce se masoara picnometrul cu 1cm3 de apa distilata, ca sa se constate densitatea apei distilate la volumul de 1cm3, care va fi o referinta pentru a cunoaste densitatea lichidului. -se umple picnometrul de 1cm3 apa distilata. -se introduce in picnometru lichidul studiat de 1cm3-se cantareste picnometrul cu solidul in picnometru. Stiind desitatea unei cantitati de 1cm3 de apa distilata, si din masurarea a 1cm3 de lichid rezultand densitatea lichidului Stiind ca densitatea are formula de d = m/V se calculeaza densitetea lichidului. Calculele folosite pentru determinarea densita sunt urmatoarele: a = Masa unui volum de 1cm3 apa distilata v = Masa unui volum de 1cm3 de solutie testata a= a care este si densitatea apei distilate v= v care este densitatea lichidului masurat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Deviatii Ale Coloanei Vertebrale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-deviatii_ale_coloanei_vertebrale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Coloana vertebrala se prezinta ca un stalp osos, format din 33-34 vertebre, dintre care : 7 cervicale, 5 lombare, 12 dorsale, 5 sacrale si 4-5 coccigiene. Curburile normale dau coloanei o mare elasticitate, permitandu-i sa se comporte in cadere ca un resort, amortizandu-le, spre deosebire de spatele plat. Tot curburile, pastreaza proectia centrului de greutate in interiorul poligonului de sustinere. Chiar atunci cand una din curburi este accentuata (cifoza sau lordoza) coloana isi recapata echilibrul exagerand curbura din regiunea invecinata. Deviatiile coloanei vertebrale sau deviatiile axului vertebral sunt afectiuni provocate de diferiti factori etiopatogeni. Deviatia laterala poate fi de un tip oarecare, datorita unei atitudini vicioase, impusa de anumite conditii profesionale. Aceasta deviatie laterala temporala, dar prelungita a coloanei nu reprezinta scolioza, ci o atitudine anormala care creaza posibilitati pentru constituirea ei. Cand in mod voluntar un copil, care sta mult in banca stramb, capata o deformare, pozitia nu poate fi numita scolioza, ci deviatie prin tinuta. In aceasta nu se observa nici o deformatie a toracelui si nici o sarcina a coloanei vertebrale. A Scolioza B. Cifoza C. Lordza Scolioza : Este deviatia colioanei vertebrale in plan frontal, cu rotiri ale corpurilor vertebrale de partea convexa, rotiri care antreneaza si coastele, determinand o gibozitate de partea covexa. Aceasta noua pozitie a coloanei vertebrale produce asimetrii ale umerilor si omoplatilor. Este vorba de o atitudine scoliotica, cand curburile se pot redresa usor, sau scolioza adevarata cand sau produs modificari osoase. Scolioza se constata la examinarea copilului, folosind aplecarea trunchiului inainte, pozitie in care apare gibozitatea de partea scoliozei. Scoliozele pot fi : -Cu o singura curbura, scolioza in forma literei C -Cu doua sau trei curburi, scolioza in forma literei S, in care curburile alterneaza de o parte si de alta a coloanei pentru a-si gasi echilibrul. In cadrul scoliozelor adevarate, cele mai grave sunt asa-zisele idiopatice sau esentiale, cu o cauza necunoscuta si aparute inainte de varsta pubertatii. O alta grupa a scoliozelor o formeaza cele statice prin deformari ale bazinului sau inegalitati ale membrelor inferioare. Scoliozele patologice sunt determinate de afectiuni ca: rahitism, traumatisme ale corpului vertebral (vertebral cuneiforma), poliomielita si reumatism. Scolioza se consta prin examinarea clinica a subiectului, din pozitie stand, complet gol. Se marcheaza apofizele spinoase ale vertebrelor, cu creionul dermatografic, ceea ce ne edifica asupra existentei sau nu a scoliozei si a felului acesteia. Urmarim in continuare echilibrul bazinului si aspectul picioarelor. Examenarea cu firul cu plumb, ne arata directia in care sa produs curbura, stanga, dreapta sau alternativa. Radiografia completeaza si precizeaza rezultatul examenarii. Cifoza : Sunt deviatii ale coloanei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dezvoltarea Acetabulara Dupa Reducerea Inchisa A Luxatiei Congenitale De Sold</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-dezvoltarea_acetabulara_dupa_reducerea_inchisa_a_luxatiei_congenitale_de_sold.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Diagnosticul si tratamentul precoce al luxatiei congenitale de sold (LCS) este foarte important pentru dezvoltarea normala a soldului. Utilizarea screeningului ultrasonografic s-a dovedit utila in detectarea precoce a LCS la nou-nascuti. Cu toate acestea, incidenta displaziei de sold dupa tratamentul LCS ramane un subiect controversat. Displazia acetabulara dupa tratamentul LCS se considera a fi o tulburare proto-tipica a copilariei, care conduce la osteoartrita secundara la adultul tanar, cu o prevalenta a osteoartritei in cadrul acestei populatii intre 43% si 50%, pana la varsta de 50 de ani. Mai multe rapoarte confirma faptul ca acetabulul poate fi remodelat dupa reducerea inchisa a capului femural dislocat, desi exista diferente de opinie in ceea ce priveste limita superioara de varsta pana la care intervine remodelarea spontana. De aceea, este important de distins si de tratat anatomic soldul anormal dupa reducerea inchisa, inainte sa intervina displazia acetabulara reziduala permanenta. Scopul acestui studiu a fost acela de a identifica factorii previzibili care ar putea indica cel mai bine o posibila viitoare displazie acetabulara, dupa reducerea inchisa a LCS. Seriile de radiografii au fost revazute, iar factorii au fost asociati cu dezvoltarea acetabulara normala, prin masuratori anuale, pentru a determina criteriile radiografice in vederea unor rezultate semnificative. Am studiat 32 de pacienti diagnosticati cu LCS si tratati prin reducere inchisa, la varste cuprinse intre 6 luni si 22 de luni. Varsta medie la care s-a efectuat reducerea inchisa a fost de 15, 4 luni. Am exclus cazurile bilaterale (cu exceptia acelor pacienti cu o foarte usoara displazie la soldul contralateral), cazurile cu urmarire radiologica inadecvata, pacientii care au necesitat acetabuloplastie ca parte a pocedurii primare de obtinere a reducerii si a stabilitatii, pacientii tratati prin reducere deschisa si pacientii tratati cu ham Pavlik. In grupul nostru de studiu, am avut 27 de pacienti de sex feminin si 5 pacienti de sex masculin. In timpul copilariei timpurii, toti pacientii au suferit de forme usoare sau medii de displazie de sold. Soldul stang a fost afectat in 17 cazuri, iar cel drept, in 15 cazuri. Perioada de tractiune a variat intre 1 si 3 saptamani, cu o medie de 2, 1 saptamani. Cand capul femural a fost deplasat inferior, la nivelul cartilajului triradiat, s-a incercat reducerea inchisa, sub anestezie generala. S-a apelat la tenotomia adductorului, in cazul in care muschiul adductor se afla in unghiul dorit de abductie (zona sigura a lui Ramsey). Dupa reducere, pacientilor li s-a aplicat un aparat gipsat, schimbat o data sau de doua ori. Perioada de imobilizare in aparat gipsat a variat intre 3 si 4, 5 luni, cu o medie de 3, 9 luni. Apoi, ei au purtat o centura abductoare, timp de 6-12 luni, cu o medie de 9 luni, pana la detectarea reducerii concentrice pe radiografia antero-posterioara, in ortostatism. Pacientii au fost urmariti]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diabetul Zaharat Tip 1 Insulino - Dependent</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-diabetul_zaharat_tip_1_insulino_dependent.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Diabetul este un sindrom, cuprinzand un grup heterogen de tulburari, care pot avea o etiologie diferita, dar care au in comun hiperglicemia, asociata cu modificari lipidice si proteice la fel de importante. Hiperglicemia si modificarea secundara a celorlalte metabolisme sunt consecinta unei insuficiente absolute sau relative a secretiei de insulina. Pentru acest motiv, desi diabetul ar putea fi inclus printre bolile endocrine, manifestarile sale majore sunt de ordin metabolic. Dificultatile in definirea corespunzatoare a bolii provin din faptul ca, in afara diabetului zaharat clinic manifest (hiperglicemie franca, asociata cu simptomele clasice) exista etape premergatoare asimptomatice, de durata variabila (de la cateva saptamani la mai multi ani). Pentru acest motiv se apreciaza ca la un diabetic cunoscut, mai exista cel putin unu1, daca nu doi diabetici, necunoscuti. Terminologia si clasificarea adoptata pentru diferitele forme de diabet s-au schimbat de-a lungul anilor, ultima, propusa de OMS. Clasele majore intalnite in populatia tarii noastre sunt: diabetul zaharat insulino-dependent (denumit si tipul 1 de diabet), diabetul zaharat insulino-independent (tipu1 2 de diabet) si toleranta alterata la glucoza (denumita anterior si diabet chimic intrucat diagnosticul se bazeaza pe valorile crescute ale glicemiei inregistrate in cursul testului de toleranta orala la glucoza). Mentionam aici ca nu toti pacientii prezentand toleranta alterata la glucoza evolueaza catre diabet zaharat clinic manifest. Diabetul zaharat insulino-dependent este o forma de boala care se inregistreaza in 10-15% din diabeticii din tara noastra. Ea se caracterizeaza printr-o insuficienta absoluta de secretie insulinica, debut relativ abrupt cu simptome evidente (poliurie, polidipsie, pierdere ponderala) si tendinta la cetoacidoza. Aceasta forma de boala poate fi intalnita la toate varstele, dar caracterizeaza mai ales pacientii la care boala debuteaza sub 30 ani. Exista doua tipuri de diabetul zaharat insulino-dependent: diabet primar, adica cazurile care necesita de la inceput insulino-terapie, fara de care pacientul intra in cetoacidoza. Aceasta categorie reprezinta numai 7% din toti diabeticii. Mai exista si o a doua categorie de diabet, numit secundar insulino-dependent, la care tratamentul insulinic este introdus dupa o perioada mai scurta de tratament oral. Acesti pacienti mai sunt numiti si insulino- necesitanti. Diabetul zaharat insulino-independent, care se mai numeste tipul 2 de diabet, reprezinta majoritatea pacientilor diabetici din tara noastra (circa 85% din cazuri). Forma tipica este cea care apare dupa varsta de 40 ani, la persoane cu exces ponderal, cu o perioada prediagnostica lunga (de ordinul lunilor sau anilor), simptomatologia de debut nezgomotoasa si nu prezinta tendinta la cetoacidoza. Cel putin initial capacitatea secretorie ß-pancreatica este buna (uneori chiar exagerata, in special la persoanele cu exces ponderal), raspunzand]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diagnosticul Cariilor Secundare Marginale Sau Recurente</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-diagnosticul_cariilor_secundare_marginale_sau_recurente.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prevalenta mare a restaurarilor coronare si limitele materiale utilizate in a reface pe termen lung morfologia functionala a dintelui, a facut ca evaluarea calitatii restaurarilor si alegerea unor optiuni terapeutice in cazul unor defecte marginale sa reprezinte etape importante in terapia minim invaziva. Caria secundara marginala este procesul carios ce apare pe coroana unui dinte obturat, la limita de contact dintre materialul obturat si marginea cavitatii si care are tendinta de a evolua in profunzime provocand subminarea si fracturarea peretilor cavitatii, iar in ultima instanta afectarea pulpei dentare. Recidiva de carie sau caria recurenta este procesul patologic carios care se dezvolta sub obturatii coronare aparent corect efectuate, care are tendinta de a evolua spre camera pulpara provocand in final afectarea pulpei dentare sau spre suprafata dintelui producand fracturarea acestuia. Majoritatea factorilor patogeni ai cariei secundare marginale si recidivei de carie sunt de natura iatrogena si intervin in diverse etape ale tratamentului cariei simple sau a cavitatilor rezultate dupa tratamentul cariei complicate. Pentru a usura diagnosticul acestor leziuni trebuie sa cunoastem factorii etiologici care iau parte in producerea lor. Extindere preventiva neeficienta sau necorespunzatoare Pentru cavitati de clasa a II-a: Mentinerea unor cuspizi subminati si necaptusiti cu ciment policarbosilat Nereducerea din inaltime a peretilor laterali de smalt subtiri (sub 2 mm grosime) Neefectuarea bizotarii in unghi de 20 a prismelor de smalt de sa nivelul pragului gingival Realizarea unui istm prea ingust, prea superficial sau omiterea bizotarii muchiei pulpo-osiale La cavitatile de clasa a III-a, a IV-a, a V-a Mentinerea prismelor de smalt discromice, omiterea finisarii conturului marginal 2. Greseli in obturarea cavitatilor Prepararea incorecta a materialului de obturatie Inglobarea unei cantitati insuficiente de pulbere de Ag sau a unei cantitati prea mari O malaxare a Hg cu pulberea de Ag insuficienta ca timp sau prea indelungata Utilizarea de materiale expirate 3. Tehnica incorecta de inserare in cavitate a materialului obturat Introducerea unei cantitati insuficiente de material in cavitati Condensarea insuficienta a materialului in cavitate Pana absenta sau aplicata necorespunzator ca pozitie si dimensiune Neacoperirea materialului obturat pentru 24 ore cu un loc izolator 4. Modelarea si finisarea reconstructiilor Un modelaj incorect conceput sau efectuat cu un instrument neadecvat Finisarea amalgamului mai recenta de 24 de ore sau la turatii mari si timp prelungit Neefectuarea finisarii si lustruirii materialului obturat va crea retentii la suprafata obturatiei si la marginile ei Factorii etiologici ai recidivei de carie Neindepartarea in intregime a dentinei afectate de pe peretii laterali ai cavitatilor sau de la nivelul jonctiunii smalt-dentina si de sub]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diagnosticul Necropsic In Chlamidioza La Animale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-diagnosticul_necropsic_in_chlamidioza_la_animale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Chlamidioza este termenul universal aplicat pentru descrierea infectiilor chlamidiene la toate specile, incluzand pasarile, mamiferele si omul. Se pot folosi denumirile speciale de: psitacoza pentru definirea chlamidiozei la psitacide si non-psitacide si ornitoza pentru definirea chlamidiozei la pasarile salbatice (13). Agentul etiologic al chlamidiozelor este Chlamydia Psittaci, microorganism procariot, parazit intracelular obligatoriu. Germenul poseda o membrana externa asemanatoare bacteriilor gram-negative, contine ADN si ARN si se multiplica prin diviziune binara in interiorul celulelor gazde, formand incluzii citoplasmatice. Elementele infectioase sunt corpii elementari care se multiplica si se transforma in forme metabolic active- corpi reticulati (22). Recent, taxonomia a fost modificata (Everett si col., 1999), agentul Chlamydia Psittaci fiind denumit distinct pentru anumite specii, astfel: Chlamydia Psittaci pentru pasari domestice si salbatice, Chlamydophila abortus pentru rumegatoare, Chlamydophila pecorum pentru rumegatoare si marsupiale, Chlamidophila felis pentru pisica si Chlamydophila caviae pentru porcii de guineea si iepuri. Psitacoza este o boala infecto-contagioasa enzootica, care afecteaza numeroase specii de pasari, fiind transmisibila la om. Sursele de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave, cele trecute prin boala si purtatorii sanatosi, care elimina germenii prin secretiile oculo-nazale si excremente. Pasarile trecute prin boala pot fi excretoare de Chlamidii mai multe luni, iar purtatorii sanatosi chiar si cativa ani. Contaminarea se face direct si indirect, patrunderea germenului in organism se realizeaza pe cale aerogena (aerosoli sau praf format din excrementele uscate) si mai redus pe alte cai: digestiva, conjunctivala, trans-ovariana sau acarieni (22). Un semn comun al infectiei chlamidiene la numeroase pasari este conjunctivita sau cherato-conjunctivita. La papagali, canari si alte pasari de colivie apare diareea, anorexia si un exsudat seros la nivelul unghiului intern ala ochiului. La porumbeii calatori predomina semnele respiratorii: rinita, bronsita si aerosaculita. La rate se observa un exsudat seros ocular care aglutineaza pleoapele (13). In general semnele sunt urmatoarele: dispnee, raluri, coriza, sinuzita, diaree, poliurie, letargie, inapetenta, deshidratare, horiplumatie, scadere in greutate si scaderea temperaturii corporale. In formele cronice apar si semne nervoase precum pareze si paralizii (Harrison, 1989). Leziuni anatomopatologice Apar modificari la nivelul aparatului respirator, inimii, rinichilor, splinei, ficatului si la nivelul organelor reproductive. Plamanii sunt congestionati, contin un exsudat seros, spumos, sau fibrinos. Se observa aerosaculita si splenomegalie la porumbei si psitacide. Ficatul este de obicei decolorat, hemoragic si marit in volum. Tractul intestinal este congestionat si inflamat in cazurile cu diaree (Grimes si Wyrick, 1991). 1. 1.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diagnosticul Pasteurelozei La Animale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-diagnosticul_pasteurelozei_la_animale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pasteureloza este o boala infecto-contagioasa produsa de germeni din genul Pasteurella care cuprinde mai multe specii: Pasteurella aerogenes; P. avium; P. bettyae; P. caballi; P. canis; P. dagmatis; P. gallinarum; P. langaaensis; P. mairii; P. multocida; P. pneumotropica; P. skyensis; P. stomatis; P. testudinis; P. trehalosi; P. volantium. Germenul este un cocobacil de dimensiune redusa, gram negativ, nesporulat, fiind un comensal al tractului respirator superior, gasindu-se la toate speciile de animale, inclusiv la om. Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu. De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie. La unele specii boala poate evolua si subclinic, cum ar fi curcanii. Mortalitatea si morbilitatea sunt doua constante foarte variabile, depinzand in mare parte de semnele clinice notate mai sus. Clinic simptomele majore sunt cele respiratorii (tuse, stranut), letargie, simptome digestive (diaree) si nervoase (convulsii, tulburari de zbor, epistotonus, emprostotonus, mers in cerc). La inceputul bolii, se poate observa o inflamatie moderata a traheei, sinusurilor, sacilor aerieni si conjunctivei. Pasarile prezinta atrezie ovariana si involutia oviductului. In cazurile cazurile cu evolutie grava, se observa la nivelul sacilor aerieni, pe oviduct, trahee (fig. 1), pericard si peritoneu exudate fibrinoase. Pe piele se observa zone de necroza (fig. 2). Focare de necroza se mai pot observa pe ficat, rinichi, splina si plamani. La nivelul intestinelor, ficatului si inimii se observa puncte hemoragice. Zonele de necroza, pe splina si ficat, apar ca niste pete galbene sau albe. Ficatul de obicei este inchis la culoare, prezentand fragilitate mare. Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 La nivel superior digestiv se poate observa hrana nedigerata, pe cand la cel inferior se observa un lichid vascos galbicios care contine un numar mare de bacterii- recomandat examen histologic sau microbiologic pentru evidentierea de pasteurele (fig. 3). La pasarile rapitoare, leziunile principale sunt cele de septicemie; pe langa acestea se pot observa abcese esofagiene in proportie de 73% din cazuri si placi albicioase in orofaringe si esofag (uliu, vultur). Pasteureloza bovinelor Pasteureloza bovinelor este produsa de Pasteurella haemolytica si Pasteurella multocida, germeni comensali care se gasesc in tractul respirator al acestora. De obicei acestia isi maresc virulenta in cazul unor boli cum ar fi: BVD, PI-3, IBR etc. dar si in cazul nerespectarii conditiilor zooigienice. Boala se transmite prin intermediul aerosolilor, prin contact direct cel mai frecvent, dar si prin ingestia de furaje si apa contaminate. Semnele clinice: primele semne sunt vagi (usoara depresie) dar cu timpul boala evolueaza, animalele refuza hrana, apare depresia, secretii nazale care cu timpul devin]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dictionar Medical - Litera A</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-dictionar_medical_litera_a.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: acupunctura s. f. - tratament medical prin intepaturi in diferite puncte ale corpului. (<fr. acupuncture) aerofobie s. f. - teama patologica de aer (<fr. aerophobie) aeroterapie s. f. - tratament al unor boli prin cura de aer (<fr. aerotherapie) afazie s. f. - tulburare de limbaj (<fr. aphasie) afonie s. f. - pierdere patologica a glasului (<fr. aphonie) agorafobie s. f. - teama patologica de a traversa spatii largi (<fr. agoraphobie) albumina s. f. - subsatnta proteica complexa din materia vie (<fr. albumine) alcoolemie s. f. - prezenta alcoolului in sange (<fr. alcoolemie) alela s. f. - gena care prezinta mai multe forme (<fr. allele) alergie s. f. - reactie modificata a unui organism fata de un agent microbian, chimic etc. (<fr. allergie) alopatie s. f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii (<fr. allopathie) amigdalita s. f. - inflamatie acuta a amigdalelor anemie s. f. - stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange (<fr. anemie) anevrism s. n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin (<fr. anevrisme) anexita s. f. - inflamatie a anexelor uterului (ovare, trompe). (<fr. annexite) anghina/angina s. f. - 1 inflamatie a faringelui si a amigdalelor. 2 ~ pectorala. = boala care se manifesta prin accese de sufocare si dureri in regiunea inimii. (<fr. angine, germ. Angine) angiografie s. f. - radiografie a vaselor sangvine (<fr. angiographie) antibiograma s. f. - metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii microbiene. (<fr. antibiogramme) antibiotic, -a adj., s. n. - (substanta organica) cu efect bacteriostatic. (<fr. antibiotique) antigen s. m. - substanta care determina formarea de anticorpi. (<fr. antigene) antiseptic, -a adj., s. n. - (medicament) care combate infectiile microbiene (<fr. antiseptique) apendice s. n. - mica prelungire a cecului (<fr. appendice) apendicita s. f. - inflamatie a apendicelui (<fr. appendicite) apiterapie s. f. - tratament cu produse agricole (<fr. apitherapie) apofiza s. f. - proeminenta pe suprafata unui os (<fr. apophyse) apoplexie s. f. - pierdere brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala (<fr. apoplexie) arahnoida s. f. - meninge mijlociu (<fr. arachnoide) aritmie s. f. - tulburare a ritmului normal al inimii. (<fr. arythmie) artera s. f. - vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi (<fr. artere) arteriografie s. f. - radiografie a arterelor (<fr. arteriographie) arterioscleroza s. f. - ingrosare si sclerozare a peretilor arterelor (<fr. arteriosclerose) arterita s. f. - inflamatie a unei artere (<fr. arterite) artrita s. f. - inflamatie a unei articulatii (<fr. arthrite) artritism s. n. - stare de boala cauzata de o incetinire a proceselor de nutritie. (<fr. arthritisme) artrografie s. f. - radiografie a unei articulatii (<fr. arthrographie) artrologie s. f. - studiul articulatiilor (<fr.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diencefalul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-diencefalul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este asezat deasupra mezencefalului si sub emisferele cereb; are o fata dorsala, doua laterale si una bazala, care corespunde spatiului interpeduncular. In centru se afla ventriculul III, care comunica inferior cu ventr IV prin apeductul Sylvius, iar superior cu ventr laterali I, II din emisfere. Talamusul are doua mase de sb cenusie, de forma ovoidala, situate de o parte si alta a vent III; este un centru senzitiv, care are conexiuni cu trunchiulul cereb, cu formatia reticulata, cu sct cereb si cu cereb. Functii: de releu- are loc o intrerupere sinaptica obligatorie pentru caile sensib extero-, proprio-, interoceptive Fac exceptie caile olfactive, vizuale si auditive. Talamusul regleaza intensitatea stimulilor ce vin spre scoarta si le confera o tonalitate afectiva. Asociatie- nucleii talamici intervin in coordonarea senzitivo-motorie, realizeaza asociatii cu ariile corticale senzitivo-motorii si asociative. Sistem reticulat- se realizeaza cu ajutorul nucleilor talamici nespecifici, din formatia reticulata. Prin ei, talamusul participa la reglarea ritmului somn-veghe si la elaborarea unor procese afectiv- emotionale. Metatalamusul- format din cei doi corpi geniculati, mediali si laterali, din ina- poia talamusului. Corpul geniculat medial- releul talamic al caii auditive si are conexiuni cu coliculul inferior; corpul lateral- releul talamic al caii vizuale, are conexiuni cu col superior. Epitalamusul- post de ventr III si cuprinde epifiza (glanda pineala) si un nucleu in care se inchid ref olfactivo-somatice. Hipotalamusul- este partea conectata la reglarea actv viscerale, sist nervos vegetativ si la functii endocrine. Situat sub talamus si formeaza podisul ventr III; contine in regiunea din vecinatatea chiasmei optice, neuroni mari cu prop neurosecretorii. Ei secreta vasopresina (hormonul antidiuretic-ADH) si oxitocina care, prin tractul hipotalamo-hipofizar, ajung in neurohipofiza de unde sunt eliminati in sange. Prezinta o reg mamilara (doi corpi mamilari), o reg laterala (nucleul hipotalamic lateral) si o reg tuberala situata central. Are leg stranse cu scoarta cereb (sist limbic) particip nd la integrarea vegetativo-somatica. Aferentele hipot provin de la: -talamus, prin fibre talamo-hipotalamice; -retina, prin fibre retino-talamice care ajung la hipotalamus prin nv optic. Eferentele se duc spre: - nucleii vegetativi din trunchi; - talamus; -epifiza; - hipofiza prin leg vasculare (sist porthipofizar) si nervoase (tractul hipotalamo- hipofizar). Functii: Coordonarea sist nv veg sinaptic si parasinaptic; stimularea hipotalamusului anterior este urmata de efecte parasinaptice, iar a celui post de efecte sinaptice. Coordonarea sist endocrin, prin prod de neurosecretie ai neuronilor hipotalamici care regleaza functia hipofizara. Reglarea metabolismului intermediar. Reglarea echilibrului hidric prin centrii setei si stimularea secretiei de ADH. Reglarea echilibrului osmotic al org. In hipo se afla osmoreceptori care, la cresterea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dirijarea Travaliului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-dirijarea_travaliului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Definitia travalilui - aparitia contractiilor uterine dureroase (cel putin 2 in 15 minute) sistematizate insotita de stergerea si dilatatia colului (cel putin 2 cm). Atitudine intrapartum S -examinari cervicale R -asigurarea comfortului hidratare orala - mentinerea echilibrului HE prin PEV - schimbarea pozitiei parturientelor - O - controlul durerii - analgezie parenterala - analgezie epidurala - S - inregistrarea progresiunii travaliului in partograma - S starea membranelor - S - monitorizarea cordului fetal - O pH scalp fetal - O - amniotomie pentru scurtarea duratei travalilui - contraindicatiile amniotomiei sunt: - prezentatie mobila -dilatatia mai mica de 4 cm Evaluarea factorilor de risc - batai anormale ale cordului fetal suferinta fetala acuta/cronica (cu semnele lor clinice si paraclinice) - sangerare - prezentatia pelviana - prezentatie transversala sau craniana deflectata - malformatie congenital a cordului fetal cunoscuta - IUGR - patologie materna asociata ce contraindica travaliul (afectiuni congenitale cord matern, DZ matern, LES matern etc) - sarcina multipla - mare multipara - oligoamnios - sarcina prelungita cronologic - lichid amniotic meconial Managementul travaliului 1 - monitorizarea starii mamei S - TA, puls, temperatura, diureza S - examen obstetrical complet in sala de nasteri S - cateterizarea unei cai venoase S - trebuie monitorizat caracterul contractiilor uterine S - trebuie monitorizata progresiunea dilatatiei S - trebuie monitorizata progresiunea prezentatiei S - trebuie monitorizata pozitia fatului R - se recomanda monitorizarea progresiunii travaliului prin examinari vaginale strict necesare, la 3 ore, cu respectarea normelor de asepsie si antisepsie) pentru a minimaliza riscul de corioamniotita). Examinarea vaginala se va repeta de cate ori o va impune starea mamei sau a fatului. 2 - monitorizarea starii fatului S Va fi monitorizata frecventa cordului fetal la fiecare 15 minute, in special in timpul contractiei si imediata dupa aceasta, la pacientele cu risc scazut. S Monitorizarea electronica continua in cazul sarcinilor cu risc crescut Argumentarea travaliului faza I Administrare de medicatie ocitocica R - se recomanda sa se inceapa cu 1mUI/min (2 picaturi/min) si se creste cu 2 mUI/min (4picaturi /min) la fiecare 10 minute pana la obtinerea unor contractii uterine eficiente R - optimizarea contractiilor uterine si scurtarea travalilui presupune - RAM precoce - TV din ora in ora - diagnosticul precoce al lipsei de progresiune (dilatatia avanseaza cu mai putin de 1cm/ora) - doze mari de ocitocina: se incepe cu 4mUI/min (8 picaturi/min) si se creste cu 4-6 mUI/min (8-12 picaturi/min) la fiecare 15 minute pana se obtin contractii uterine eficiente. - aceasta atitudine activa scurteaza mult prima etapa a travaliului si reduce riscul de infectie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dizolvarea Lichidelor In Sange - Presiunea Partiala Si Difuzia Gazelor In Lichide</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-dizolvarea_lichidelor_in_sange_presiunea_partiala_si_difuzia_gazelor_in_lichide.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Schimbul principalelor gaze respiratorii la nivel pulmonar si tisular se face pe baza unor legi fizice, a unor mecanisme fiziologice si a unor proprietati ale membranelor alveolo-capilare si celulare. O2 si CO2 trec prin membrana alveolo-capilara prin difuzie simpla de la o concentratie mare la o concentratie mica. Componentele majore ale aerului uscat sunt azotul ( 79%) si oxigenul (21%). Tinand seama de teoria lui Dalton intr-o combinatie de gaze presiunea fiecarui gaz in parte este determinata de procentajul volumului total pentru fiecare gaz in parte. Cand aerul intra in contact cu apa, o parte din apa se transforma in gaz care se evapora. Compozitia aerului alveolar si a aerului expirat nu este identica cu cea a aerului atmosferic din mai multe motive. In primul rand aerul care intra in sistemul respirator in timpul inspiratiei este umed; in al doilea rand, oxigenul difuzeaza de la alveole in sange, iar CO2 difuzeaza de la capilarele alveolare in alveole; iar in al treilea rand aerul cu exceptia celui alveolar este numai in parte inlocuit cu aer atmosferic in timpul fiecarei inspiratii. Cand gazele intra in contact cu un lichid, exista tendinta fiecarui gaz de a se dizolva in lichid. Echilibrul concentratiei gazului in lichide este determinat de presiunea partiala a gazului si de solubilitatea lichidului. Aceasta relatie este descrisa de legea lui Henry. Cand un gaz este in contact cu un lichid, volumul de gaze care va intra in solutie este proportional cu presiunea partiala a gazului. Numai o mica cantitate din gaze este alveolara. La nivel pulmonar schimburile gazelor se realizeaza datorita difuziunii presiunilor partiale ale O2 si ale CO2 in cele doua medii separate de membrana alveolo-capilara: aerul alveolar si sangele din capilarele pulmonare. In aerul alveolar presiunea O2 este mult mai mare (100 mmHg) decat in sangele venos capilar (40 mmHg), deci O2 va trece din aerul alveolar in sange pana se echilibreaza cu O2 din aerul alveolar. Sangele arterial care paraseste teritoriul pulmonar are o saturatie in O2 de numai 97, 5% din cauza amestecarii cu mici cantitati de sange venos in capilarele alveolare. CO2 va urma un drum invers, trecand din sangele venos, unde se gaseste la o presiune de 47 mmHg, in aerul alveolar, unde presiunea sa partiala este de 40 mmHg. Oxigenarea sangelui din capilarele pulmonare poarta numele de hematoza pulmonara. Desi sangele strabate foarte repede capilarele pulmonare schiburile gazoase sunt posibile deoarece suprafata de contact este extrem de mare, stratul de sange este foarte subtire si grosimea mebranei alveolo-capilare minima. Transportul sangvin al oxigenului se face in proportie de 1% sub forma dizolvata in plasma si restul sub forma unei combinatii labile cu hemoglobina (Hb) denumita oxihemoglobina (HbO2). Datorita fierului bivalent pe care il contine, hemoglobina se combina foarte rapid cu O2, fiecare din cei 4 atomi de fier ai griparilor hem putand fixa o molecula de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drogurile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-drogurile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Drogul e o substanta sau un amestec de substante naturale sau sintetice, avand actiune psihotropa (asemeni unui sedativ sau stimulent) asupra sistemului nervos central, intensificand unele procese (apar halucinatii auditive sau vizuale) si eliminandu-le pe altele (durerea fizica, moralitatea). De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a incercat sa trateze raul, sa fuga de preocupatii, de tristete, sa se rupa de cotidian, sa aiba o perceptie mistica si sa aiba experienta sacrului, experienta creata de el insusi cu ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante, produse minerale care sa aiba fie o actiune placuta, euforizanta, fie sa inlature durerea, fie sa-l sustraga pe individ de la realitate, fie erau utilizate in cadrul unor ceremonii sau ritualuri, fie, in sfarsit, utilizate in scopuri terapeutice. Cert este ca toate drogurile au la inceput un efect pozitiv benefic (necesar in situatia data) pentru individ, placut, de stimulare a placerii, curiozitatii, voluptatii, de indepartare a durerii, insomniei, fricii, foamei, oboselii, epuizarii. Referitor la notiunea de drog la noi in tara, termenul a fost preluat din literatura internationala in special anglo-saxona in care termenul de drug semnifica medicament, dar are si conotatia de produs care duce la toxicomanie, sens pe care-l are si in limba romana. Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetala si sunt cunoscute din antichitate : opium (extras din mac Papaver somniferum), hasis, marijuana (din Canabis indica), mescalina, psilocibina etc. Pornind de la extrase din aceste plante, prin semisinteza sau direct prin sinteza s-a ajuns la produsi noi, mult mai activi, care la inceput au avut un efect benefic in anestezie si dezvoltarea rapida a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active au fost de la bun inceput sintetizate in laborator (cum ar fi LSD-ul) Multe din substantele considerate droguri sunt medicamente care sunt distribuite cu destula rezerva, fiind necesare retete, dar in general sunt destul de accesibile; dependenta de acestea se intalneste mai ales la intelectuali (farmacofilie). Consumul regulat de droguri si intoxicatia cronica voluntara cu acestea, determina farmacodependenta (toxicomanie). Pentru a caracteriza toxicomania, prezentam mai jos cateva referiri la reactiile fata de substantele toxice : reactiile adverse sunt efecte nocive, nedorite, care apar dupa administrarea de substante in doze normale in scop terapeutic; tot aici sunt incluse si reactiile alergice intoleranta consta in aceea ca simptomele apar dupa prima administrare a medicamentului reactiile toxice sunt acele tulburari care se datoresc efectelor directe ale administrarii unui toxic reactiile de rezistenta se caracterizeaza prin scaderea efectelor dupa administrari repetate. Dintre acestea cele mai importante sunt : toleranta caracterizata prin obtinerea de efecte tot mai mici dupa administrari repetate de toxic; oprirea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Durerea Si Problemele Psihosociale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-durerea_si_problemele_psihosociale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Durerea = experienta senzoriala si emotionala dezagreabila determinata de o leziune tisulara reala sau potentiala. Presupune o componenta corticala. Nociceptia = reprezinta mecanismele de captare, transmitere si interpretare a durerii (receptori, cai de transmitere, mediatori, arii de proiectie). Se refera in general la durerea acuta Algia = durere localizata. (ex. Lombalgie = durere fizica localizata la nivel lombar, epigastralgie= durere localizata in epigastru, etc) Durata - acuta : intensitate mare, +/-aparitie brusca, durata relativ scurta de timp trece pe primul plan inaintea cauzei bolii, dominand tabloul clinic (ex. durerea din pancreatita acuta considerata cea mai intensa durere, durerea din travaliu) cronica : intensitate mica-medie, uneori cu paroxisme (momente de mare intensitate), instalare de obicei treptata, uneori pacientul se poate  acomoda  cu ea, insa cu pretul scaderii calitatii vietii. (ex. durerea articulara, durerea bolnavilor neoplazici). Cauza : somatica rezulta din actiunea unor stimuli potential nocivi asupra receptorilor (ex. inteparea, taierea, arsura) neuropata rezulta din lezarea/ degenerarea cailor somatosenzoriale ceea ce duce la existenta senzatiilor senzoriale (ex. nevralgia de trigemen cauza de suicid) psihogena  in aparitia lor nu se pot pune in evidenta nici un fel de modificari organice sau care tin de actiunea vreunui stimul int/ext tulburari somatoforme (de somatizare, conversie, ipohondriace) : ex. pseudocyesis (sarcina falsa, mimata) cenestopatiile : perceptii anormale, atipice, mobile durerea morala : stare afectiva cu o intensa incarcatura emotionala, caracterizata prin trairi autodepreciative al caror fundal este tristetea vitala. Evaluarea durerii Exista o variabilitate a perceperii durerii: interindividuala: exista persoane care percep durerea exacerbat fata de alte persoane si exista oameni care percep o durere importanta ca fiind de intensitate mai redusa intersexuala: barbatii au un prag mai scazut decat femeile intre varste : tinerii suporta mai usor durerea decat varstnicii => NU putem judeca durerea unei persoane Se utilizeaza scala analogica a durerii : ce nota ii dai durerii tale intre 1-10 Managementul durerii Antalgice Mijloace psihologice : terapii cognitiv-comportamentale, tehnici de relaxare, hipnoza Bolnavul neoplazic elemente de psihooncologie Cunoasterea diagnosticului Postulate: Scoala anglo-saxona : Intotdeauna comunicam diagnosticul !!! Scoala franceza : Comunicam diagnosticul dar cu prudenta si dupa ce am verificat ca pacientul doreste sa stie!!! Romania (prof. IB Iamandescu) : Cunoasterea diagnosticului poate agrava evolutia pacientului ! De la vest spre est : variabilitate culturala. Societatile estice privesc boala ca o problema a familiei, nu numai a individului. Societatile vestice sunt mai orientate spre individual. Argumente pro si contra Pro : 95% dintre pacienti]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Edemul Cerebral Acut</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-edemul_cerebral_acut.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Edemul cerebral acut reprezinta un factor decisiv in tabloul clinico evolutiv al accidentelor vasculo-cerebrale in genere si in hemoragie in special. Edemul cerebral determinand aparitia unei hernii transtentoriale, poate vira evolutia spre exitus rapid. Edemul cerebral reprezinta o tulburare a dinamicii vasculotisulare caracterizata fie printr-un exces de transudatie fie printr-un deficit de resorbtie lichidiana. In ambele situatii efectul este acumularea de lichid in spatiile pericelulare si perivasculare care duce la cresterea volumului creierului. Edemul cerebral propriu-zis trebuie diferentiat de falsul edem, adica cresterea neparenchimatoasa de volum pe seama turgescentei hemodinamice si a distensiei ventriculare. Se descriu trei tipuri de edem cerebral: citotoxic, vasogenic si interstitial. Edemul citotoxic se manifesta prin acumulare intracelulara a lichidului si se observa in substanta alba si in cea cenusie; bariera hematoencefalica nu este alterata. Edemul cerebral vasogenic apare predominant in substanta alba, se caracterizeaza prin acumularea lichidului in spatiile extracelulare si se insoteste de alterarea barierei hematoencefalice; acest tip de edem a fost produs experimental prin agentii chimici, termici sau mecanici; acesta se intalneste in jurul tumorilor cerebrale (glioblastom, metastaze), in inflamatii (meningoencefalite, abcese cerebrale) si in traumatismele cranio-encefalice. Edemul interstitial se manifesta prin patrunderea fortata a LCR in tesutul cerebral periventicular. Edemul cerebral poate fi localizat sau difuz, uni-sau bilateral. Sediul cortical al leziunilor s-ar explica prin faptul ca stratul muscular este mai subtire in arterele substantei cenusii (cortex) decat in cele din substanta alba. Edemul cerebral intereseaza substanta cenusie pana la limita fibrelor arcuate. Deseori se pot observa si multiple hemoragii petesiale. Microscopic modificarea principala este necroza fibrinoida a peretilor arteriolelor si uneori a arterelor mici. Vasele interesate si pierd structura normala, au pereti ingrosati, lumenul arterelor si al capilarelor este obstruat cu trombi de fibrina, extravascular, de asemenea, exista depozite fibroase. Etiologic edemul cerebral apare ca o reactie nespecifica in cadrul accidentelor cerebro-vasculare, in procesele expansive intracraniene, in traumatismele cranio-encefalice, in hipertensiunea arteriala maligna, in procesele inflamatorii de tip meningoencefalic, in unele encefalopatii, toxice, alergice, insolatie. Simptomatologia clinica poate fi explicata prin mecanismul de ruptura a barierei hematoencefalice, in cadrul edemului hipertensiv. cefaleea intensa, cu exacerbari paroxistice, uneori cu caracter migrenos, acompaniata de greturi si varsaturi; fenomenele vizuale cu aspectul unor obnubilari tranzitorii ale vederii, ambliopie, tulburari de camp vizual sau aspectul de cecitate corticala denivelarea constiintei este foarte variabila ca intensitate, mergand de la o stare de somnolenta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Educatie Fizica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-educatie_fizica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Educatia fizica ca activitate deosebit de complexa, daca ne referim in primul rand la continutul, structura organizarea si desfasurarea sa. Atunci cand vrem sa analizam activitatea de educatie fizica ca fenomen social, trebuie sa avem in vedere multitudinea de componente pe care ea le implica: exercitii fizice, baza materiala specifica instalatii si materiale specifice, aspecte tehnice si organizatorice, discipline stiintifice care o fundamenteaza, cadre de specialitate Exercitiile fizice au aparut si s-au perfectionat continuu in concordanta cu comanda sociala. Aparitia si evolutia exercitiilor fizice au o conditionare clara de ordin social. Acestea nu sunt determinate de instincte, de factori biologici, etc. Contrar unor teorii, aparitia si evolutia exercitiilor fizice au fost determinate nu numai de latura materiala a vietii sociale ci si de alti factori; stiinta, nivel de cultura, religie, etc. Fundamentarea stiintifica a procesului de practicare a exercitiilor fizice s-a realizat de-a lungul timpului, cu aceleasi stagnari, regrese. Aceasta fundamentare, a preluat critic, deci a valorificat, unele idei, norme, reguli, apartinand antichitatii, renasterii, umanismului burghez, etc. Fundamentarea s-a accentuat odata cu aparitia Teoriei si Metodicii ca discipline stiintifice si a altor discipline care au abordat domeniul nostru din diferite unghiuri si puncte de vedere. Evolutia in timp a bazelor sportive din aer liber sau din interior, precum si a instalatiiilor sportive, a aparatelor si mai ales a materialelor, sportive este deosebit de elocventa. Diferenta semnificativa dintre performantele sportive remarcabile obtinute in zilele noastre si cele din perioadele anterioare se explica si prin nivelul calitativ superior al acestora. In contextul contruirii educatiei fizice ca activitate sociala, cadrele de specialitate s-au format mult mai tarziu. In Romania procesul de formare al specializarilor pentru domeniul practicarii exercitiilor fizice, a capatat un statut clar incepand cu anul 1922 cand s-a infiintat ANEFS. In etapa actuala procesul de pregatire al cadrelor de specialitate in educatie fizica si sportiva s-a amplificat si diversificat. A aparut si invatamantul particular in educatie fizica si sport. Perfectionarea cadrelor din domeniul s-a intensificat progresiv acordandu-se atentie deosebita examenelor de definitivat, gradul II si gradul I. Esenta educatiei fizice Esenta consta in aceea ca practicarea exercitiilor fizice vizeaza intotdeauna, indiferent de forma organizatorica si de formatiunea social-economica si politica in care se realizeaza perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice ale subiectiilor. Cu alte cuvinte, scopurile practicarii exercitiilor fizice. Au fost relativ diferite de la o formatiune social-economica si politica la alta, dar esenta a ramas mereu aceeasi. Educatia fizica are un caracter predominant biologic si importante valente pe planurile]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectele Fluorului Asupra Bolnavului Parodontopat</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-efectele_fluorului_asupra_bolnavului_parodontopat.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fluorul situat in grupa a VII-a (a halogenilor) din tabelul lui Mendeleev, este considerat cel mai stabil element al grupei fiind folosit cu succes in profilaxia odontoparodontala. In medicina prin profilaxie se intelege ansamblul masurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea aparitiei si raspandirii unei boli. Din punct de vedere stomatologic, profilaxia are ca obiect central dezvoltarea si conservarea unui sistem stomatognat optimal de-a lungul intregii vieti prin: profilaxia secundara ce are ca scop exprimarea, depistarea si tratamentul precoce si corect al afectiunilor oro-dentare; profilaxia tertiara care consta in suprimarea si eliminarea unor evolutii ulterioare ale imbolnaviri cu scopul de a preintampina functio-lesa. Grija pentru sanatatea cavitatii orale si a unitatilor odonto-parodontale incepe imediat dupa nastere. O data cu aparitia dintilor de lapte la copii incep si problemele stomatologice. In acest caz un rol important il are profolaxia care trebuie sa fie facuta de la varste fragede de la 3 ani: periajul dintilor, chiar si la aceasta varsta, cat si alimentatia bogata in vitamine, calciu, fluor ajuta la mineralizarea dintilor, efectul fiind benefic asupra adultului de mai tarziu. In natura ionul de fluor se gaseste in aer, sol, apa si desigur in alimente, doar in combinatii chimice. Alaturi de alte minerale, fluorul se gaseste sub forma de urme in componenta anorganica a structurilor dentare. Cel care ne intereseaza este fluorul din apa si alimente: apa potabila are un continut de fluor variabil, 90% dintre sursele de apa din Romania fiind sarace in acest elemnt. Din aceasta cauza s-a ajuns la necesitatea suplimentarii fluorulului din sursele naturale pana la o doza eficienta, prin fluorizarea apei, a sarii de bucatarie, fluorizarea diferitelor alimente. Absorbtia fluorului se realizeaza la nivelul intestinului subtire fiind dependenta de felul sarii, deci si ai ionului de insotire. Astfel combinatiile cu calciu, magneziu, fier sunt greu solubile si deci greu rezorbabile, in timp ce combinatiile cu Na si P se rezorb aproape in totalitate. O data absorbit fluorul este transportat de catre sange, repartizandu-se tesuturlor in proportie de 90% celor dure (os si dinte) restul fiind donat tesuturilor moi. Un regim alimentar cu un continut crescut de fluor nu duce la modificarea concentratiei acestuia in tesuturile moi, doarece acestea nu au tendinta de acumulare a fluorului. In schimb la nivelul oaselor si a dintilor, nivelul poate creste in functie de: concentratia din aport; perioada de timp cat se face aportul; varsta la care se face administrarea. Pe cale generala, incorporarea fluorului in hidroxiapatita din smalt este dependenta de factorul timp: preeruptiv smaltul beneficieaza de F din fluidul tisular din jurul coroanei dentare; posteruptiv cresterea concentratiei de F de la suprafata dintelui este datorata in exclusivitate F ionic din fluidele orale, remodelarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Elemente De Structura Secundara A Proteinelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-elemente_de_structura_secundara_a_proteinelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Complexitatea proteinelor a facut necesara introducerea mai multor trepte de organizare structurala denumite structura primara, secundara, tertiara si structura cuaternara. Structura primara precizeaza numarul si secventa resturilor aminoacidice din molecula, ea reda totalitatea legaturilor covalente din molecula si mai este denumita si structura covalenta. Structura primara corespunde formulelor structurale uzuale ale unui compus organic. La moleculele simple astfel de formule definesc in acelasi timp si relatiile spatiale dintre atomi. La proteine cu lanturi lungi si un numar foarte mare de atomi sunt posibile numeroase conformatii (aranjamente spatiale rezultate prin rotatia libera a atomilor sau grupurilor de atomi in jurul legaturilor simple) si este necesara ierarhizarea nivelelor de organizare spatiala. Structurile secundare rezultate din interactiunile grupelor C=O si NH din gruparile peptidice, sunt structuri ordonate, periodice, elementul structural care le genereaza prezinta el insusi regularitate. Structura tertiara a unui lant polipeptidic inglobeaza nivelul de organizare secundar la care se adauga modul de pliere, impachetare a lantului polipeptidic determinat de interactiunile posibile dintre radicalii R de la Ca, interactiunii ce depind atat de natura acestor radicali cat si de relatiile de vecinatate dintre ei. Descrierea organizarii spatiale a unui lant polipeptidic prin structura secundara si tertiala este arbitrara, cele douna nivele structurale se interpatrund, impreuna ele definesc conformatia specifica a lantului. Proteinele alcatuite din mai multe lanturi polipeptidice (proteine oligomere) cuprin un nivel cuaternal de organizare. Structura cuaternara a unei proteine oligomere descrie modul in care lanturile polipeptidice individuale, se asociaza, se asambleaza pentru a realiza structura proteinei date. Pauling si Colab, incepand cu anul 1930 au interprins studii sistematice, prin cristalografie cu raze X, de masurare a distantelor interatomice, o ungiurilor de legatura din aminoacizi, din peptide. S-a stabilit ca in gruparea peptidica are loc o conjugare p-p, legatura NH -CO capata un caracter partial de legatura dubla, rotatia libera in jurul acestei legaturi fiind astfel impiedicata. Atomii Ca vor adopta pozitii rigide fata de planul legaturii duble. In peptidele naturale se intalneste numai configuratia trans, mai stabila decat cea cis. O alta insusire o gruparii peptidice este capacitatea grupei NH de o forma o legatura de hidrogen cu un grup de C=O apartinand altei gropari peptidice : N H - O = C Conjugarea p-p a gruparii peptidice accentueaza aceasta insusire. Un lant peptidic, in solutie, ar putea adopta o infinitate de conformatii prin rotatii in jurul legaturilor CH (R1) N si CH (R2) CO. Unele din aceste conformatii vor fi mai stabile daca permit realizarea de punti de hidrogen intre gruparile peptidice. Plecand de la principiul ca aranjamentul cel mai stabil este acela in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Encefalopatiile Metabolice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-encefalopatiile_metabolice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Perturbarea globala a functiei creierului apare de obicei la pacientii cu probleme medicale grave. Astfel de encefalopatii metabolice debuteaza de obicei cu alterari ale starii de vigilenta (somnolenta), urmate apoi de agitatie, confuzie, delir sau tulburari psihotice, cu progresie catre stupor si coma. Evaluarea starii pacientilor necesita un examen fizic minuntios pentru determinarea leziunilor cerebrale ce stau la baza afectiunii, infectiile SNC si bolile generale medicale. Apoi se va recolta probe de sange, se vor administra glucoza si naloxona, se dozeaza electrolitii, se efectueaza teste de toxicitate, HGL, si se evalueaza functiile renala, hepatica si tiroidiana. Uneori este necesara CT cerebrala pentru excluderea unui proces expansiv intracranian, ca si un examen al LCR care va exclude o eventuala meningita sau encefalita. Cauzele cele mai frecvente de encefalopatie metabolica, sunt enumerate in cele ce urmeaza, impreuna cu caracteristicile lor cele mai importante. Hiponatremia este deseori asociata cu convulsii, daca Na seric < 120 mmol/l. Corectia prea rapida sau excesiva a Na poate produce mielinoliza a zonei central-pontine. Hiperosmolaritatea excesiva datorata hipernatremiei sua hiperglicemiei poate cauza convulsii, tremor si coma. Hipokalinemia este asociata cu pareza musculara severa si confuzie; hipercalcemia cu neatentie, somnolenta si depresie. Acidoza produce deasemenea stupor sau coma. D-lacto-acidoza produce encefalopatie la pacientii cu sunturi jejunoileale. Starile confuzionale, tulburarile de afectivitate si starile psihotice apar frecvent in boala Cushing sau la pacientii aflati in tratament cu glucocorticoizi. Hipertiroidismul produce neliniste, insomnie, tremor cu agitatie. Un sindrom caracterizat prin letargie si depresie denumit hipertiroidismul apatic apare la pacientii varstnici. Lentoarea proceselor mentale, depresie, dementa si coma, apar in hipotiroidism si boala Addison. Jovialitatea excesiva si ataxia sunt uneori prezente in hipotiroidism, ocazional insotite de paranoia si psihoza. Hipoglicemia determina convulsii si chiar semen neurologice de focar in cazul in care glicemia scade sub valoare de 1, 4 1,7 mmol (25-30 mmol/dl). Datorita aspectelor sale clinice variabile si riscurile sale permanente de lezare cerebrala, hipoglicemia trebuie luata in considerare ca si cauza posibila in toate cazurile de encefalopatie de cauza necunoscuta. Trebuie determinat nivelul glucozei serice si administrate dextroza i. v. Hipoglicemiile recurente care apar in tumorile insulare se pot manifesta sub forma unor encefalopatii episodice. Encefalopatia hepatica Determina deasemenea asterixis cu variabila rigiditate, Babinski pozitiv si crize epileptice. Momentele paroxistice pot fi identificate prin EEG sub forma unor unde lente trifazice. Restrictia dietetica de proteine, antibiotice orale, acidifierea continutului colonului cu lactuloza si tratamentul infectiilor constituie tratamentul standard. Encefalopatia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Entorsa De Genunchi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-entorsa_de_genunchi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Entorsele sunt traumatisme articulare acute produse prin exagerarea unei miscari fiziologice peste limitele ei, sau prin executarea unei miscari nefiziologice in articulatia respectiva. Raporturile anatomice dintre suprafetele articulare pot fi pentru moment modificate, dar ele revin spontan, imediat dupa traumatism la pozitia normala (anatomica). Intr-o entorsa sunt posibile urmatoarele leziuni: Leziuni ale elementelor articulare: ligamente, capsula articulara, membrana sinoviala, suprafete articulare, etc. Leziuni ale tesuturilor moi periarticulare: tegumente, tesut celular subcutanat, muschi, nervi, vase de sange si limfatice. La sportivi, fracventa entorselor este invers proportionala cu gradul de antrenament, care realizeaza o buna elasticitate capsulo-ligamentara. Mecanismul suprasolicitarii capsulo-ligamentare este indirect (hiperextensie sau torsiune) si prima formatiune care cedeaza este ligamentul, apoi, daca actiunea continua, capsula. Leziunile merg de la elongatii (mici rupturi fasciculare, interligamentare), pana la rupturi (totale sau partiale) si dezinsetii. Triada simptomatica - durere, tumefiere, impotenta functionala se instaleaza dupa accident la un interval variabil ca durata. Simptomatologia clinica si examenul radiologie ajuta incadrarea unei entorse in unul din cele trei grade de gravitate: Entorse de gradul I (usoare) - leziunile ligamentare sunt minore, se vad numai la microscop. Articulatia isi pastreaza stabilitatea si apare normala la examenul radiologic. Entorsele de gradul II (medii) - leziunea caracteristica este ruperea partiala (incompleta) a ligamentelor. Articulatia are o stabilitate micsorata si examenul radiologic efectuat in pozitie fortata a articulatiei pune in evidenta largirea spatiului articular. Entorsele de gradul III (grave) - ligamentele sunt complet rupte sau smulse din punctele lor de insertie de pe os, articulatia devine instabila si examenul radiologic efectuat in pozitia in care se gaseste articulatia, evidentiaza largirea spatiului articular si posibile fragmente osoase smulse odata cu ligamentele. Diagnosticul se pune pe baza datelor de: 1. Anamneza: care stabileste conditiile si modul de solicitare a articulatiei, intensitatea traumatismului si semnele subiective. Examenul clinic- se face prin comparatie cu articulatia omoloaga, descriindu-se semnele subiective si obiective locale. Examenul radiologic- se face obligatoriu in cazul entorselor pentru a depista fragmentele osoase posibil smulse, fisurile si fracturile. Semnele clinice ale entorsei: Durerea spontana este foarte vie, imediat dupa traumatism si este localizata la nivelul articulatiei lezate, iradiind proximal si distal de articulatie. Durerea provocata de examinator in scop diagnostic prin palparea articulatiei, permite localizarea leziunilor ligamentare, eventual depistarea unor fragmente osoase. Impotenta functionala- reprezinta incapacitatea de a efectua miscari voluntare in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Epidemiologia Si Factorii De Risc In Cancerul Mamar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-epidemiologia_si_factorii_de_risc_in_cancerul_mamar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dintre afectiunile ce domina patologia actuala in ansamblu, neoplaziile detin un procent ridicat, in continua crestere in ultimele decenii, in ciuda progreselor evidente ale cercetarii in domenii diverse ale medicinii. Pentru sexul feminin, cancerul mamar continua sa detina locul suprem in topul morbiditatii si al mortalitatii, dintre toate neoplaziile, nu numai cele ginecologice. Din punct de vedere al incidentei, apare foarte rar inainte de varsta de 20 de ani, nefiind citate cazuri aparute inainte de pubertate. Peste 20 de ani incidenta sa creste progresiv, atingand un maximum la grupele de varsta care premerg menopauza si in postmenopauza. La barbati cancerul de san este mult mai rar, inregistrandu-se de 70-130 de ori mai putine cazuri decat la femei. Incidenta cancerului mamar a crescut continuu dupa anii 40, stabilizandu-se la mijlocul deceniului al IX-lea. Cresterea incidentei cancerului de san din ultima jumatate de secol este pusa pe seama schimbarilor aparute in pattern-ul reproductiv uman, in stilul de viata (dieta, activitate fizica) si in mediul ambiant (poluare). Exista variatii geografice ale incidentei cancerului mamar: cele mai mari valori sunt raportate in tarile Europei de Vest si ale Americii de Nord, unde se inregistreaza aproximativ 108 cazuri la suta de mii de locuitori. Valori minime sunt intalnite in Asia si la populatia de rasa neagra din Africa, unde exista in jur de 3, 6 cazuri la suta de mii de locuitori. Tarile din America de Sud si Europa de Est raporteaza valori intermediare. Cancerul mamar este principala cauza de deces la femeile de peste 40 de ani. Cele mai ridicate rate ale mortalitatii provocate de cancerul de san au fost inregistrate la mijlocul anilor 80 in Olanda, Danemarca, Scotia si Irlanda: aproximativ 35%000. In tarile Americii de Nord si ale Europei de Vest s-a remarcat scaderea ratei mortalitatii dupa 1990, ajungandu-se la aproximativ 25%000. Aceasta tendinta se poate datora diagnosticarii cancerului de san in stadii din ce in ce mai precoce - prin screening-ul grupelor de risc si metodelor noi de diagnostic si, de asemenea, eficacitatii crescute a tratamentului. In Romania rata mortalitatii prin cancer mamar era in anul 1997 de aproximativ 11, 8%000 (calculata pentru ambele sexe) si de 21, 6%000 (rata la sexul feminin). I. 2. Factori de risc A. Antecedente personale patologice Femeile care au fost deja tratate pentru cancer de san si s-au vindecat au un risc de 2-4 ori mai mare pentru cancer la celalalt san decat restul femeilor. De asemenea, femeile ce au avut cancer ovarian, de endometru, de colon sau de rect au un risc crescut de a dezvolta un cancer de san. B. Antecedente familiale In urmatoarele situatii se considera ca riscul de aparitie a cancerului mamar este de trei ori mai mare decat in populatia generala: o ruda de sex feminin de gradul I diagnosticata cu cancer mamar mai devreme de 40 de ani. doua rude de gradul I sau II care apartin aceluiasi ram de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Etiologia Nevralgiei De Trigemen De Tip Esential</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-etiologia_nevralgiei_de_trigemen_de_tip_esential.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nevralgia trigeminala esentiala este cunoscuta sub diverse denumiri (sinonime): nevralgia trigemi nala idiopatica, ticul dureros al felei, nevralgia epileptiforma, prosopalgia, nevralgia trigeminala primara etc. Ea reprezinta o stare clinica dramatica, in care simptomul de debut si dominant este durerea, de o violenta si de o intensitate iesite din comun. Statisticile, Clinicii de chirurgie orala si max-ilofaciala din Cluj-Napoca, precum si ale altor servicii de profil sunt unanime in a recunoaste faptul ca nevralgia trigeminala idiopatica este o boala a varstei inaintate, peste 40-50 de ani, cel mai frecvent intre 50 si 65 de ani. Sub varsta de 30-40 de ani este intalnita cu totul exceptional. Sexul feminin este mai des afectat decat cel masculin, in literatura de specialitate dandu-se un raport de 2: 1 sau 3: 2 femei fata de barbati. Un fapt curios, inca neexplicat, este predispozitia pentru ramura a II-a nervului trigemen si pentru partea dreapta a fetei. Urmeaza, in ordinea frecventei, ramura a III-a, apoi ramura I si, in fine, combinatia dintre aceste ramuri. H. H. Horch (1990), citand statistici din literatura de speciali tate, prezinta urmatoarea distributie procentuala (aproximativa): ramura I = 4%, ramura II = 23%, ramura III = 15%, ramurile I si II = 16, 5%, ramurile II si III = 32%, ramurile I si III = 2-3%, ramurile I, II si III = 5%, bilateral = 2-3%, nervii V si IX = 1, 5%. Statistici asemanatoare prezinta si alti autori (Piette si Reychler, 1991). Etiologie si etiopatogenie. De regula criza dureroasa este declansata prin excitarea de catre un stimul slab a unei zone restranse - cutanata, gingivala sau rnucoasa (jugala) - mereu aceeasi si care se numeste zona dolorigena sau trigger zone. Stimulul poate fi reprezentat de o usoara atingere, de o vibratie sau de o distorsiune a tesuturilor mentionate. Cauzele si mecanismele nevralgiei trigeminale esentiale sunt necunoscute si mult discutate tocmai prin faptul ca pana in prezent nu s-au adunat date certe in aceasta privinta, evidentiabile la toti pacientii. La o mare parte dintre pacienti s-a observat prezenta unor factori iritabili situati la nivelul fibrelor postganglionare, la nivelul ganglionului Gasser sau chiar la nivelul unghiului pontocerebelos, intre acesti factori ar fi: compresiuni ale vaselor, care si-au modificat cu varsta calibrul, forma si structura si care vin in contact direct cu formatiunile nervoase; s-au gasit si unele tumori: angioame, meningioame, neurinoame acustice etc. Raspunsul pozitiv la tratamentul neurochirurgical de indepartare a factorilor iritativi (in gene ral compresivi), cu degajarea ramurilor nervoase trigeminale sau a ganglionului Gasser, a stat la baza interpretarii de mai sus. Dar astfel de factori iritativi permanenti nu explica singuri caracterul paroxistic al durerii. In aceasta privinta ipoteza lui Gardner, pare sa aduca o oarecare lamurire. Astfel, se considera ca descarcarile fulgeratoare paroxistice s-ar datora unui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutia Si Prognosticul Avc Hemoragic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-evolutia_si_prognosticul_avc_hemoragic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prognosticul hemoragiei cerebrale este dezastruos, atat prin mortalitatea ridicata, cat si prin sechelele grave la cazurile care supravietuiesc. Mortalitatea este estimata la 60-80% din cazuri; din ansamblu cazurilor letale 65%mor in primele trei zile, 90% in prima saptamana, iar restul peste pana la 4 saptamani. In hemoragia supraacuta, mortalitatea este de 100% in primele ore, maximum in primele 3 zile prin fenomene de suferinta a trunchiului cerebral, consecutiv edemului mare emisferic. In hemoragiile acute si subacute rata de mortalitate este mai redusa. Gravitatea prognosticului este data de urmatoarele elemente: etatea inaintata, hipertensiunea arteriala maligna, debutul brutal, coma profunda, hipertermia inalta, ictusurile repetate, precocitatea escarelor, paroxismele convulsive care insotesc ictusul, hemoragiile retiniene, LCR intens sanguinolent, aparitia infectiilor (in special bronhopulmonare si urinare). Cazurile de hemoragie cerebrala care supravietuiesc raman cu grave sechele, recuperarea functionala este mult redusa, iar o parte dintre hemiplegici au si afazie. Prognosticul indepartat este similar caci dintre supravietuitori multi prezinta recidive letale. Recuperarea poate fi considerata a treia dimensiune a medicinii, primele doua fiind profilaxia si tratamentul clasic al bolilor prin metode medicale sau chirurgicale. Recuperarea impune munca in echipa, in care alaturi de medici de diferite specialitati lucreaza si asistente medicale, asistente sociale, psihologi, logopezi, profesori de cultura fizica medicala. Activitatea de recuperare presupune cunostinte intense in domeniul patologiei medicale specifice fiecarui bolnav in parte, precum si o temeinica pregatire in domeniul medicinii fizice. In evaluarea parametrilor potentialului de reabilitare trebuie sa se ia in considerare diversele manifestari patologice: deficitul motor, spasticitatea, ataxia, algiile, fenomene afazice si apracto-agnozice, deficitele vizuale, auditive, tulburarile sfincteriene, deficitele de schema corporala si de orientare spatiala, instabilitatea emotiva, tulburari psihice, recuperarea motorie, terapia ocupationala (ergoterapia), combaterea spasticitatii, distrofia simpatica reflexa, tulburarile sfincteriene, reabilitarea afaziei.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutivitatea Leziunilor Aterosclerotice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-evolutivitatea_leziunilor_aterosclerotice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Progresia placii de aterom poate fi rapida, la pacientii cu mai multi factori de risc, si lenta. Ambele variante pot prezenta complicatii trombotice acute. Vulnerabilitatea placii este determinata in primul rand de compozitia sa si nu de marime. Procesele trombotice reprezinta complicatii ale unor tipuri de leziuni ateromatoase care influenteaza decisiv progresia leziunilor sub aspect morfologic si biologic. Regresiunea leziunilor aterosclerotice este un proces posibil, ca rezultat al echilibrului dintre mecanismele implicate in initierea leziunii, in progresiunea si stabilizarea placii, pe de o parte, si indepartarea constituentilor placii, pe de alta parte. Progresia placii de aterom poate fi rapida, la pacientii cu mai multi factori de risc, si lenta. Ambele variante pot prezenta complicatii trombotice acute. Progresia lenta. Existenta disfunctiei endoteliale faciliteaza patrunderea lipidelor plasmatice si a monocitelor. Perpetuarea acestui proces duce la formarea celulelor spumoase (foam cells), eliberarea de factori de crestere si mitogeni si sinteza crescuta de tesut conjunctiv prin proliferarea celulelor musculare netede (C. M. N.). Cantitatile crescute de lipide din aceste celule duc la moartea lor cu dezintegrarea ulterioara, eliberand continutul de lipide si formand conglomerate lipidice extracelulare (lipid core). De obicei aceste placi au o progresie clinica lenta si silentioasa, permitand dezvoltarea circulatiei colaterale. Progresia rapida este mediata de trombi. Formarea acuta de trombi in placile fisurate sau rupte are expresie clinica in evenimentele ischemice acute (1, 2). Ruptura placii cu tromboza consecutiva si organizare fibroasa a trombului, este posibila si in progresia asimptomatica a aterosclerozei (A. T. S.). Angiografic, s-a demonstrat ca doua treimi din bolnavii cu angina instabila si infarct miocardic acut au o progresie rapida a leziunilor aterosclerotice (3). Studii angiografice post-mortem au aratat leziuni excentrice cu margini neregulate reprezentand ruptura si/sau hemoragia placii, sau ocluzionarea trombilor recanalizati. Studiul placii a evidentiat existenta trombilor vechi, organizati, care pot fi greu diferentiati de modificarile aterosclerotice ale peretilor vasculari. Organizarea trombilor contribuie la progresia placilor avansate de A. T. S. (4). Studiul pe bolnavi cu angina instabila care dezvolta infarct miocardic acut sau moarte subita au evidentiat existenta trombilor pluristratificati (1). Aceste observatii sugereaza ca au avut loc multe episoade de tromboze murale medii care pot duce la ocluzie totala. Ruptura placii cu formarea trombusului mural si organizarea fibrotica ulterioara contribuie la progresia rapida a placii de A. T. S. Vulnerabilitatea placii este determinata in primul rand de compozitia sa si nu de marime. La majoritatea bolnavilor leziunea vinovata de evenimentele acute coronariene este moderat stenotica (<50%) si bogata in lipide (1, 2). In cazuri rare (<30%)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Exprimarea Informatiei Genetice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-exprimarea_informatiei_genetice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: ADN are doua functii primare: functia autocatalitica, reprezentata de realizarea procesului de replicare si functia heterocatalitica ce consta in procesul dirijarii de catre ADN a sintezei unor molecule specifice, in esenta proteine. Daca functia autocatalitica o indeplineste prin natura structurii sale bicatenare, functia heterocatalitica a ADN este indeplinita prin interventia unor intermediari intre ADN si proteinele sintetizate cu functii variate. Acesti intermediari sunt reprezentati de diferitele categorii de acizi ribonucleici (ARN) celulari. Sinteza acestora este dirijata de catre ADN, la nivelul unor secvente specifice ale acestuia. Procesul de sinteza a diferitelor categorii de ARN celular se numeste transcriere genetica. Molecula de ARN rezultata in urma acestui proces este identica in ceea ce priveste secventa de nucleotide cu una dintre catenele ADN (cu exceptia faptului ca timina este inlocuita de uracil), aceasta fiind numita catena sens sau codogena si complementara cu cealalta care, de altfel, a servit ca matrita pentru sinteza (aceasta fiind denumita catena nonsens) (fig. 36). La fel ca si in cazul replicarii, transcrierea genetica se realizeaza numai in celule, existand diferente in ceea ce priveste locul transcrierii genetice la procariote si eucariote, impuse de specificul organizarii celulare. La procariote transcrierea se realizeaza pe matrita ADN la nivelul nucleoidului, dar molecula de ARN poate fi folosita de masinaria de traducere a mesajului genetic inainte ca sinteza lui sa fie terminata. La eucariote organizarea nucleara impune ca transcrierea sa se desfasoare in nucleu iar traducerea sa se produca in citoplasma, dupa ce moleculele de ARN au suferit procesul de maturare si au trecut prin porii membranei nucleare. In celule, indiferent ca sunt procariote sau eucariote, exista mai multe tipuri de ARN care sunt implicate in procesul de biosinteza proteica. Acizii ribonucleici sunt compusi ribonucleotidici sinteti zati prin polimerizarea a patru tipuri de ribonucleotide (AMP, GMP, UMP si CMP) (tabelul 3), reactia fiind catalizata de transcriptaza sau ARN polimeraza dependenta de ADN. Cercetarile lui Chargaff (1950) au indicat ca in macromoleculele de ARN raporturile molare dintre baze variaza in limite foarte largi si nu se mai respecta princi piile stabilite pentru ADN dublu catenar. Structura primara a ARN este reprezentata de ordinea ribonucleotidelor din monocatena sa. Lungimea diferitelor tipuri de ARN variaza intre 75 la 10. 000 nucleotide. Cele mai mici molecule de ARN sunt reprezentate de ARN de transfer (ARNt - 80 nucleotide). ARN-polimeraza are capacitatea de a recunoaste cu mare exactitate secvente specifice de baze azotate de pe matrita de ADN, realizand polimerizarea unor ribonucleozid-trifosfati liberi aliniati pe matrita in virtutea complementaritatii dintre bazele azotate: adeninei din matrita ii corespunde uracilul in catena ARN, timinei ii corespunde adenina iar guaninei ii va corespunde]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Factori De Control Ai Sistemului Complement</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-factori_de_control_ai_sistemului_complement.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: complementul reprezinta un sistem de 20 de proteine, care impreuna cu sistemul coagularii, fibrinolizei si cel formator de kinina, constituie o parte din sistemele enzimatice plasmatice. Aceste sisteme produc un raspuns rapid si mult amplificat la un stiumul declansator, prin fenomenul de cascada. Acest fenomen este posibil datorita faptului ca o parte din factorii complementului sunt zimogeni (pro-enzime), a caror activare necesita clivajul proteolitic. Pentru toate aceste cai exista niste puncte de control in care actioneaza o serie de factori de mare importanta. O data activate complet, atat calea clasica cat si cea alterna au capacitatea sa genereze rapid o cantitate foarte mare de molecule C3b sub actiunea convertazei C3. Aceste procese trebuie sa fie atent reglate atat in plasma cat si pe suprafata celulelor gazda, pentru a impiedica consecintele patologice datorate consumului excesiv de C3, generarii in exces a mediatorilor inflamatiei si lizei celulelor self. In mod normal, activarea spontana a complexului C1 s C1 r este impiedicata de un factor inhibitor C1 inh (inhibitor de serin proteaza). in momentul in care complexul antigen anticorp se ataseaza la doua sau mai multe capete globulare ale C1 s (unde se gasesc siturile de interactiune cu anticorpul) apare o modificare a conformatiei moleculei, care aduce la eliberarea C1 inh si la activarea autocatalitica a unei molecule de C1s capata activitate proteolitica, activeaza si cealalta molecula de C1s si ambele si ambele cliveaza cele doua molecule de C1r activandu-le. Deficienta ereditara in factorul inhibitor al C1 duce la producerea excesiva de C2a si se caracterizeaza prin episoade recurente de edem localizat. Conditia respectiva a fost numita edem angineurotic ereditar. Primul mecanism care controleaza convertaza C3 este reprezentat de factorul I. Acest factor este o serin proteaza plasmatica care cliveaza C3b, C4b cat si produsii lor de degradare, impiedicandu-i sa mai participe la formarea convertazelor C3 si C5. Activitatea facorului I este complet dependenta de cofactori solubili sau membranari. Cel mai improtant co-factor mebranar pentru factorul I este MCP (CD46). Prezenta lui pe membrana celulelor mamifere si absenta de pe suprafetele microbiene asigura inhibitia selectiva a activarii complemntului doar pe celulele gazdei. Factorul H si C4bp (C4 binding protein) sunt proteine plasmatice care sunt co-factori pentru factorul I. Ei au functii importante in principal in reglarea activarii complementului in faza solubila, dar pot actiona si pe componentele complementului legate pe mebrana. Atat factorul H cat si C2bp actioneaza prin disocierea convertazelor C3. poate disocia compusul 13 din complexele C3iBp sau C3 bBb. poate lega C3b sau C3i in faza solubila, crescandu-le activitatea si afinitatea pentru factorul I. C4bp dislocuieste C2b din complexul C4b C2b si este co-factor pentru factorul I care cliveaza C4b in fragmente inactive. CR1]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fatete De Protelan</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-fatete_de_protelan.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Exista diferite opinii cu privire la tehnicile de preparare in vederea aplicarii de fatete vestibulare di portelan. Unii autori sunt adeptii unei preparari minime la nivelul smaltului, optand chiar pentru toatala lipsa a prepararii pentru anumite cazuri, in timp ce altii sustin necesitatea unei preparari in profunzime a smaltului vestibular si o indepartare cvasi-completa sau chiar completa a smaltului in zonele de contact interproximale. Actualmente, nu exista suficiente date stiintifice pentru a sustine vreunul din cele doua puncte de vedere. Aplicarea fiecaruia dintre ele poate fi sau nu corecta, metoda de preparare trebuind a fi decisa in mod individual. estetica: in general daca nu se efectueaza o preparare a smaltului, in urma aplicarii fatetelor vor rezulta supradimensionari ale dintilor, care vor depasi conturul vestibular al arcadei dentare; pozitia relative a dintilor: lipsa prepararii smaltului isi gaseste ratiunea pentru dintii inclinati oral, la care aplicarea fatetelor va corecta si acest viciu de pozitie. Pe de alta parte, vestibulo-pozitia este cea care oblige la prepararea smaltului, cantitatea ce urmeaza a fi indepartata fiind dictata de gradul de abatere fata de axa normala de implantare; varsta pacientului este direct corelata cu gradul de dezvoltare a camerei pulpare, deci de proximitatea pulpei dentare fata de limita preparatiei. Pe de alta parte, dintii cu continut dentinar bogat in detrimental smltului, ce se subtiaza cu varsta, pot prezenta limite ale terapiei prin fatete ceramice, preferandu-se in astfel de cazuri utilizarea coroanelor de invelis; starea psihica a pacientului: este important sa se determine atitudinea pacientului fata de actul therapeutic in general si fata de latura lui estetica, in al doilea rand; predispozitia la modificari parodontale: se stabileste pe baza trecerii in revista a istoricului parodontal al fiecarui pacient, insistandu-se asupra susceptibilitatii tesutului de a acumula placa bacteriana; abilitatea de inlaturare a placii la interfata portelan-dinte (se stabileste pe baza evaluarii pacientului). Etapele prepararii ceramice, decurge intr-o anumita succesiune: smaltului, in vederea aplicarii de fatete: preparare vestibulara extinderea interproximala extinderea sulculara prepararea incizala sau ocluzala prepararea orala Prepararea vestibulara Ca regula generala, cantitatea de smalt care se indeparteaza prin preparare variaza intre 0, 3-0, 6 mm mergand pana la cantitatea smaltului disponibil. Exista, insa, situatii, cum ar fi dintii usor rotate sau vestibularizati, care pot necesita o reducere mai importanta a smaltului in vederea replasarii in conturul arcadei dentare. In astfel de cazuri, important este ca prepararea sa se cantoneze strict la nivelul smaltilui, fara a depasi limita amelo-dentinara. Expunerea accidentala a dentinei, chiar pe zone restranse, pune problema unei eventuale hiperemii pulpare sau chiar a necrozei, ca urmare a actiunii solutiei acide de mineralizare si a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ficatul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-ficatul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ficatul uman este un organ de textura poroasa, fin, de culoare rosu-inchis maro. Este localizat in hipocondrul drept, sub cupola diafragmatica - o foita de tesut muscular ce separa plamanii de organele abdominale. Carcasa caritilaginoasa a coastelor acopera ficatul, protejandu-l de leziuni. La un adult sanatos, ficatul cantareste in jur de 1. 5 kg si masoara cca 15 cm. In ciuda multelor functii complexe pe care le indeplineste, ficatul este relativ simplu in structura. Este compus din 2 lobi inegali, stang si drept. Lobul drept fiind de cca 6 ori mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai mici numiti: lobul cuadrat si caudat. Fiecare lob contine mii de unitatii numite lobule, care reprezinta constructiile componente ale ficatului. Lobulele sunt structurate pe sase-fete fiecare de 1mm. Prin centrul fiecarei lobule trec capilare cu scurgere in vena hepatica care transporta sangele afara din ficat. Sute de cellule hepatice de forma cubica, numite hepatocite, sunt aranjate in jurul lobulului venei centrale. Pe suprafata exterioara a fiecarui lobul se gasesc mase mici de sange, ducte, si artere care transporta fluide in afara si inauntrul. Pe masura ce ficatul isi face treaba, depozitele de nutrienti cresc, toxinele inlaturate si medicamentele eliberate in corp prin aceste vase. Spre deosebire de multe organe care au o singura rezerva de sange, ficatul primeste sange de la 2 surse: artera hepatica care asigura sange bogat in O2 de la inima suplinind astfel, 25% din sangele ficatului; vena portala, care transporta sange prin tractul digestiv unde colecteaza agenti nutritivi pe masura ce mancarea este digerata, ii transporta in ficat pentru Vasele mici de sange ale arterei hepatice si ale venei portale se gasesc in jurul fiecarui lobul hepatic. Aceasta retea de vase sangvine este responsabila pentru cursul vast al sangelui prin ficat : 1. 4 litri / min. Sangele iese din ficat prin vena hepatica care apoi se varsa in inima. III. Functiile ficatului Prima functie principala a ficatului este sa stocheze energie in forma glicogenica, care este compus dintr-o forma de zahar numita glucoza. Ficatul inlatura glucoza din sange atunci cand nivelul acestaia este crescut. Printr-un proces numit glicogeneza, ficatul combina moleculele de glucoza in lanturi lungi pentru a creea glicogenul, un carbohidrat care asigura o forma de energie depozitata. Cand nivelul glucozei din sange scade sub nivelul normal de care organismul are nevoie pentru indeplinirea functiilor specifice, ficatul reverseaza aceasta reactie transformand glicogenul in glucoza. Alta functie cruciala a ficatului este productia bilei, un lichid de culoare galben-maro ce contine saruri necesare pentru digestia lipidelor sau a grasimilor. Aceste saruri sunt produse de lobuli. Bila paraseste ficatul printr-o retea de ducte si este transportata in colecist, care concentreaza bila si o elibereaza in duoden (numai pe perioada digestiei) Vitaminele se gasesc de asemenea depozitate in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fisuri Stillman Si Bureletul Mccall</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-fisuri_stillman_si_bureletul_mccall.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: tumefierii si edematierii gingiei care se ingroasa si se detaseaza de pe dinte, marginea gingivala detasandu-se si acoperind partial sau total dintele; Trebuie facuta o diferentiere intre recesiunea neinflamatorie, care reprezinta o conditie clinica ce apare in absenta inflamatiei si recesiunea din cursul bolii parodontale situatie in care pierderea de atasament este o consecinta a naturii inflamatorii a acesteia. Recesiunea neinflamatorie localizata la un dinte sau la un numar limitat de dinti este o consecinta a unor conditii locale precum: factori anatomici: dehiscenta, fenestratia, grosimea redusa a corticalei vestibulare, dizarmonii dento alveolare, insertii inalte ale frenurilor, lipsa gingiei atasate; Recesiunea evolueaza in absenta inflamatiei si sub forma de: retractie gingivala; fisuri Stillman; festonul McCall. Fisurile Stillman (retractii gingivale asimetrice) pleaca de obicei de la un feston gingival ingrosat, cand gingia isi modifica conturul sub forma unei retractii apicale de cativa mm: au forma de fante inguste sau forma de V ascutit; pot exista una sau doua fisuri in relatie cu un singur dinte; au dimensiuni variabile pana la 5-6 mm adancime; marginile fisurii sunt rulate spre interiorul fantei de la nivelul gingiei, restul marginii gingivale fiind rotunjit; pot sa dispara spontan sau pot sa persiste ca leziuni de suprafata a pungilor parodontale; se clasifica in: fisuri simple: clivajul apare intr-o singura directie; fisuri compuse: clivajul apare in mai multe directii. Festonul (bureletul) McCall este, de asemenea, un rapuns neinflamator fibrotic la nivelul gingiei atasate, care se ingroasa si se rotunjeste: situat cel mai frecvent la nivelul fetei vestibulare a caninilor si premolarilor; se prezinta ca o ingrosare a gingiei marginale sub forma unui rulou sau burelet favorizand acumularea de resturi alimentare, putand duce la modificari inflamatorii secundare. In boala parodontala eliminarea factorului microbian trebuie insotita si de corectarea eventualelor tulburari ocluzale pentru ca forta masticatorie excesiva actionand la nivelul arcadelor dento-alveolare are ca rezultat nu numai modificari la nivel odontal (abrazie, depunere de dentina secundara, reactii pulpare de aparare) dar si importante modificari parodontale ca de exemplu parodontiul marginal poate reactiona prin ingrosare cu aparitia bureletului Mc Call. Fisurile Stillman si bureletul lui McCall pot fi considerate leziuni de tip distrofic ele fiind intalnite in parodontita distrofica care este o inflamatie cronica instalata pe un fond distrofic: fisurile Stillman au aspectul unor incizuri cunciforme uneori usor curbate ca un apostrof si bureletul McCall cu aspect de rulou ingrosat, fibrozat. Tratamentul acestor leziuni in cadrul parodontitei distrofice se realizeaza printr-o bioterapie de reactivare cu produse medicamentoase, agenti mecanici, fizici si chimici sau prin proceduri]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

