<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:19:05 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>1 Decembrie 1918, Proclamarea Marii Uniri Nationale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-1_decembrie_1918_proclamarea_marii_uniri_nationale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De la 1 decembrie 1918 ziua in care s-a vestit lumii, prin hotararea Adunarii Nationale de la Alba Iulia, Unirea tuturor romanilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I si pana in timpul de fata, fiecare cetatean al Romaniei intrgite a avut prilej sa asculte ori sa citeasca diferite lamuriri cu privire la felul cum s-a infaptuit Unirea aceasta si la temeiurile care ii garanteaza trainicia. Nu erau insa si nu sunt toate lamuririle izvorate dintr-o cunostinta deplina a imprejurarilor, nici dintr-o neprihanita iubire a adevarului istoric. Unii din cei ce le dau, mai ales strainii care nu au vazut din capul locului cu ochi buni intregirea Romaniei, urmaresc scopul de a infatisa Unirea aceasta in asa fel incat sa trezeasca in sufletul celor slabi de inger indoiala, spunand ca ea nu ar putea sa fie trainica sau ca nu ar fi izbanda neindoielnica a vredniciei neamului romanesc. Se intampla sa auzim cateodata astfel de pareri nu numai din partea strainilor, cu ganduri potrivnice, ci si din partea unor romani care desi socotiti ca oameni de isprava si buni patrioti nu-si vor fi luat osteneala sa cugete mai indelung si mai patrunzator, inainte de a fi rostit pareri putin lamurite cu privire la temeiurile Unirii national-politice a tuturor romanilor. Unirea national-politica, de la anul 1918, nu se cuvine sa fie infatisata, nici macar in parte, ca un dar, coborat asupra neamului romanesc din increderea si simpatia lumii civilizate, nici ca o alcatuire intamplatoare, rasarita din greselile dusmanilor de veacuri. Chiar daca asemenea greseli nu s-ar fi savarsit niciodata impotriva romanilor subjugati de-a lungul veacurilor de stapanire ungureasca, austriaca sau ruseasca, stapanirile acestea nedrepte ar fi trebuit sa se dezumfle si micsoreze indata ce dreptul tuturor popoarelor de a-si croi soarta dupa buna lor pricepere a izbutit a se inalta la treapta de putere hotaratoare in noua intocmire a asezamantului de pace europeana. De aceea, Unirea romanilor trebuie infatisata totdeauna potrivit adevarului ca urmarea fireasca a unei pregatiri istorice de sute de ani, in cursul carora acest popor de eroi si de mucenici a izbutit sa-si apere cu uimitoare staruinta saracia si nevoile si neamul (M. Eminescu ScrisoareaIII), ramanand impotriva, tuturor navalirilor barbare si vremelnicelor stapaniri straine, in cea mai stransa legatura cu pamantul stramosesc in care, ca intr-un liman de mantuire, si-a putut adaposti traiul de-a lungul vremilor de urgie. Astfel, statul roman, intregit in forma lui de astazi, trebuie pretuit ca unul dintre cele mai statornice, avand temeiuri adanci si nezguduite in alcatuirea geografica a pamantului stramosesc, in firea poporului roman si in trainicia lui nepilduita, in legaturile lui sufletesti intarite prin unitatea aceluiasi grai, aceleiasi credinte, acelorasi datini si obiceiuri, in asemanarea nedesmintita a intocmirilor si asezamintelor mostenite din batrani si, mai presus de toate, in puterea morala a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>23 August 1944</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-23_august_1944.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Timp de peste patru decenii, pana la caderea regimului comunist, 23 august a fost ziua nationala a Romaniei, marcata cu parade miliare, steaguri si spectacole grandioase tinute pe stadioanele tarii. Astazi, pentru romani, aceasta data aproape ca si-a pierdut semnificatia. Manualele de istorie retin totusi, ca in urma cu 63 de ani, tara noastra s-a aflat intr-un moment de rascruce. Pe 23 august 1944, pentru a evita un razboi pe teritoriul Romaniei, Regele Mihai a lansat lovitura de stat impotriva guvernului Antonescu trecand de partea aliatilor. Ca rezultat Regele Mihai a scurtat al doilea razboi mondial cu cateva luni, fiind salvate vietile a sute de mii de persoane. A permis totodata cresterea vitezei cu care avansa Armata Rosie in Romania si a oferit in acelasi timp Armatei Romane posibilitatea de a elibera tara de ocupatia germana. In absenta unui armistitiu semnat, trupele sovietice au tratat in continuare pe romani drept inamici. Armistitiul a fost semnat trei saptamani mai tarziu, pe 12 septembrie 1944, in termenii dictati de Moscova. Lovitura de stat a dus practic la capitulare neconditionata in fata Aliatilor. La putere era inscaunat un guvern format de noua coalitie Blocul National Democratic, din care faceau parte taranistii, liberalii, social-democratii si comunistii. 23 AUGUST 1944 a insemnat pentru Romania o mare nenorocire: intrarea tarii in sfera de influenta a URSS, cu urmarile stiute. Ceea ce putina lume stie, este ca la 23 august 1944 regele Mihai a mintit cu buna stiinta. In Proclamatia catre tara difuzata in seara acelei zile - si redactata se pare de Lucretiu Patrascanu suveranul a pretins ca intoarcerea armelor a fost rezultatul unor negocieri si ca Romania a beneficiat de conditii acceptabile. Acest lucru nu este adevarat. Dimpotriva, de la inceputul anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. De asemenea, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, ca trimis al lui Ion Antonescu, purtase discutii directe cu omologul sovietic Alexandra Kollontay, la Stockholm. Alti doi diplomati, printul Barbu Stirbei si Constantin Visoianu negociasera la Cairo cu aliatii vestici, trimisi fiind de Iuliu Maniu, cu stirea si acordul sefului statului. Regele Mihai insa, desi stia toate acestea, a preferat sa angajeze unilateral Romania intr-un armistitiu - care insemna de fapt o capitulare. El nu a tratat nimic. Mai mult, armistitiul s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, iar regele a refuzat sa puna in garda armata romana aflata in calea bolsevicilor asupra intarzierii ca si asupra prevederilor reale ale actului, gest ce a dus la caderea in prizonieratul sovietic, intre 23 august si 12 septembrie, a circa 130. 000 de soldati romani, ulterior deportati in Siberia. Dupa incheierea razboiului, Stalin i-a acordat regelui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Abraham Lincoln - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-abraham_lincoln_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cel care avea sa devina al saisprezecelea si totodata unul dintre cei mai remarcabili presedinti ai Statelor Unite ale Americii a avut o origine cat se poate de modesta. S-a nascut la 12 februarie 1809 la locul numit Nolin Creek, nu departe de Elisabethtown, resedinta comitatului Hardin din statul Kentucky. In 1837, Lincoln s-a mutat la Springfield, oras cu perspective de dezvoltare, care va deveni curand si capitala statului, deci resedinta Adunarii legislative. Intrucat cu un an inainte reusise a fi admis in barou, isi deschide un birou avocatial in asociatie. Face remarcabile progrese profesionale, isi creeaza o reputatie de bun avocat si orator la bara; reputatie locala, fireste, dar suficienta pentru a-i stabili platforma unei ulterioare ascensiuni politice. Ajunge la Washington in martie 1847, in atmosfera victoriilor facile obtinute de Statele Unite in razboiul anexionist contra Mexicului. La 16 iunie 1858, in urma propunerii partidului sau, Lincoln accepta sa candideze pentru un loc de senator al statului Illinois in Congresul Statelor Unite. Cu aceasta ocazie el a rostit un alt celebru discurs, cunoscut sub numele de Casa invrajbita. Dar ideile lui Lincoln, nebuloase atat in fond cat si ca formulare, ramaneau in acel moment din istoria Statelor Unite o chestiune de viitor. Pe primul plan se impunea cu o vibratie tot mai dramatica problema conflictului dintre Nord si Sud, dintre abolitionism si sclavaj, dintre burghezia industrial-comerciala si marii plantatori. Incordarea relatiilor dintre Nord si Sud mai era intarziata de faptul ca in 1860 trebuiau sa aiba loc alegeri prezidentiale. Ambele tabere sperau intr-o victorie care sa le asigure pozitiile pe calea normala, constitutionala, a votului popular. In eventualitatea unui esec, sudistii erau insa decisi sa recurga la secesiune. Alegerile au avut loc la 6 noiembrie 1860. Electoratul american l-a ales pe Lincoln. Proclamarea rezultatului a starnit furtuna. Sudistii trec la punerea in practica a amenintarii cu secesiunea. Ei profita de faptul ca Lincoln urma sa preia efectiv mandatul abia la 4 martie 1861 si isi organizeaza nestingheriti retragerea din Uniune. Guvernul federal era in mainile acestora, iar in Senat democratii dispuneau de o majoritate confortabila. Singura Camera Reprezentantilor era, chiar inainte de 6 noiembrie 1860, dominata de republicani si numai prin intermediul ei putea Lincoln in acest interval de timp sa incerce a frana procesul de dezagregare a Statelor Unite. S-au facut o serie de incercari de a se ajunge la un compromis, dar toate tratativele au esuat in fata intransigentei reprezentantilor statelor din Sud, care nu se impacau sub nici o forma cu ideea de a scapa de sub control institutiile centrale de guvernamant.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Actiuni Cu Caracter Antirevizionist In Judetul Hunedoara In Perioada Interbelica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-actiuni_cu_caracter_antirevizionist_in_judetul_hunedoara_in_perioada_interbelica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Societatea romaneasca a fost confruntata cu pericolul iredentist ungar, inca inaintea semnarii Tratatului de la Trianon. Numeroase documente de arhiva atesta faptul ca Ungaria folosea diferite metode pentru a produce agitatie in Transilvania, incercand sa speculeze aceasta situatie in cadrul conferintei de pace, care isi continua lucrarile la Paris. Dupa semnarea Tratatului de la Trianon, organismele specializate ale statului roman erau la curent cu eforturile facute de Ungaria pentru propaga iredentista in Transilvania. 1) Opinia publica din Romania a luat cunostinta cu ingrijorare de intensificarea propagandei revizioniste ungare pe seama statului roman si a actionat in consecinta. Pana in 1929 actiunile desfasurate capata un caracter declarat antirevizionist. S-au organizat anual comemorari ale zilelor de 1 Decembrie si 24 Ianuarie, ale revolutiei de la 1848, etc. Deviza acestor comemorari era: sa traim in ele ca ele sa traiasca in noi 2). Acest mod de a actiona s-a acordat faptului ca pana la inceputurile deceniului al IV-lea, societatea romaneasca privea campania antirevizionista oarecum linistita si avand unde in crestere in normele dreptului international dublate de aliantele defensive incheiate de Romania in deceniul III. Incepand insa cu anul 1932, cand a devenit evidenta intensificarea propagandei si a actiunilor revizioniste, societatea romaneasca incepe sa constientizeze marele pericol, care viza frontierele statului national unitar. S-a resimtit astfel nevoia de a ajuta statul roman in demersurile sale diplomatice iar opinia publica mondiala sa cunoasca starea de spirit profund antirevizionista a societatii romanesti. 1. Intr-o nota primita de prefectul judetului Alba la 31 iulie 1921 din partea Ministerului de Interne se arata: Dupa informatiile precise primite din Ungaria suntem instiintati ca guvernul maghiar pentru a intretine agitatiile iredentiste din Ardeal a alcatuit un bogat material de propaganda. S-au si tiparit carti, brosuri, ilustratii sugestive, manuale cu indrumari de propaganda, filme cinematografice, ce urmeaza a fi transmise spre a fi raspandite in Transilvania. (Arhivele statului-Filiala Alba, Fond: Prefectura judetului Alba, Cabinetul Prefectului, Dosar 6/1921, filiala 4.) Marile demonstratii cu caracter antirevizionist s-au declansat dupa ce guvernul ungar a organizat actiunile de masa cu caracter revizionist din 13 noiembrie 1932, cu prilejul implinirii a 11 ani de la ratificarea Tratatului de la Trianon de catre parlamentul din Budapesta. 2) Ca urmare a efortului de mediatizare a acestor adunari, participarea a fost numeroasa, demonstrand starea de spirit profund antirevizionist ce cuprinsese toate straturile societatii romanesti. In judetul Hunedoara au avut loc 6 adunari antirevizioniste la Deva, Orastie, Hateg, Lupeni, Petrosani si Baia de Cris. 3) Daca despre adunarile antirevizioniste din comunele urbane ale Judetului Hunedoara am mai scris in unele studii, manifestatia de la Baia de Cris, o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Activitatea O. N. U</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-activitatea_o_n_u.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inca din 1942, in timpul razboiului, guvernelor din tarile europene, care s-au fost confruntat cu Germania nazista si aliatii sai, s-au intilnit la Regatul Unit al Marii Britanii pentru Conferinta Aliata a ministrilor de educatie. Cel de-al doilea razboi mondial a fost de departe dea fi proclamat, dar aceste tari au cautat metode si mijloace de a reconstitui sistemele lor de educatie, o data cu aceasta pacea a fost restaurata. Proiectul dobindit a luat avint foarte repede si in curind a luat o nota universala. Noua guverne, inclusiv cea a Statelor Unite, a decis sa i se alature. In prezent Organizatia Natiunilor Unite este cea mai importanta organizatie internationala din lume. Este fondata in 1945 dupa al Doilea Razboi Mondial, are 193 de state membre. ONU are misiunea de a asigura pacea mondiala, respectarea drepturilor omului, cooperarea internationala si respectarea dreptului international. Sediul central al organizatiei este situat in New York. ONU nu este un guvern si nu emite legi. Ofera totusi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internationale si pentru formularea politicii. In cadrul Organizatiei toate statele membre mari sau mici, bogate sau sarace, cu vederi politice si sisteme sociale diferite au un cuvint de spus si drept de vot egal. La fel UNESCO lucreaza pentru a crea conditiile unui dialog veritabil bazat pe respect, cit si pentru valorile comune ca de exemplu demnitatea din fiecare civilizatie si cultura. Acest rol este critic, in special in fata terorismului, care constituie un atac impotriva umanitate. Lumea de urgenta necesita viziuni globale de dezvoltare durabila. Acestea sunt bazate pe respectarea drepturilor omului, a respectului reciproc, precum si reducerea saraciei, care se afla in misiunea si activitatile centrului UNESCO. Una dintre misiunile UNESCO este aceea de a mentine o lista de locuri din patrimoniul mondial. Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, astfel incit conservarea si salvarea lor prezinta o importanta deosebita pentru comunitatea mondiala. In 1948 UNESCO recomanda Statelor Membre sa declare invatamintul primar gratuit, obligatoriu si universal. Conferinta Mondiala privind Educatia pentru Toti care a avut loc in 1990 in Jomtiem, Thailanda, au lansat o miscare globala pentru asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii, tinerii cit si pentru adulti. Zece ani mai tirziu, in Dakar, Senegal, Forumul Mondial pentru Educatie a solicitat statelor sa asigure educatia de baza pentru toti pina in 2015. In 1975 la Tokio este infiiintata Universitatea Natiunilor Unite sub conducerea Natiunilor Unite cit si UNESCO. In 1960 a avut loc lansarea expeditiei din Nubia, Egipt, pentru a muta Marele Templu de la Abu Simbel. In timpul celor 20 de ani de campanie, 22 de monumente si complexuri arhitecturale sunt mutate. Aceasta este prima si cea mai importanta dintr-o serie de campanii, printre acestea se enumera urmatoarele campanii: de exemplu de la Moenjodaro]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aderarea Romaniei La Ue</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-aderarea_romaniei_la_ue.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La infiintare, Comunitatea Europeana avea 6 membri: Belgia, Luxemburg, Franta, Republica Federala a Germaniei (RFG), Italia si Olanda. Uniunea Europeana a exercitat o mai mare putere de atractie asupra tarilor europene. Astfel in decursul timpului mai multe tari au aderat la UE sau au facut cereri sa adere. Romania a semnat in 1993 acordul de asociere la UE, iar in 1995 a dobandit statutul de stat asociat la UE. Astfel Uniunea Europeana, interesata la randul ei in extinderea procesului de integrare, sprijina Romania, tara relativ tanara democrata, prin asistenta, consultanta si finantarea unor proiecte care corespund standardelor europene. Obiectivul vizat este ca toate zonele, respectiv tara noastra, sa aiba un nivel asemanator de dezvoltare, pentru a nu mai exista dezechilibre regionale, astfel nivelul de trai din tara noastra s-ar ridica. Asta nu inseamna ca noi romanii vom simti diferenta in bine imediat ce Romania va adera la Uniunea Europeana. Toti candidatii la aderare trebuie sa indeplineasca anumite conditii si criterii, iar Romania nu face exceptie chiar daca este stat asociat al UE. Acestea sunt: Criteriul politic, care presupune ca tara noastra sa realizeze stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului, precum si protectia minoritatilor; Criteriul economic, care inseamna existenta unei economii de piata operationala, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentei si fortelor pietei din cadrul Uniunii; Criteriul legislativ, adica armonizarea legislatiei nationale cu cea comunitara si preluarea intregului ‚, acquis comunitar, existenta cadrului legal si administrativ. Ulterior, s-a mai adaugat un criteriul, care se refera la capacitatea Uniunii de a absorbi noi membri, ceea ce inseamna ca aderarea va avea loc dupa reforma institutiilor comunitare si in functie de evolutia propriilor sale politici. Procedura de aderare este definita, in principal, in articolul 49 al Tratatului de la Maastricht asupra Uniunii Europene, iar Romania nu face exceptie si trebuie sa parcurga urmatorii pasi, de altfel ca toate tarile: Cerea de aderare este adresata la Consiliul Ministrilor al Uniunii, adica tarii care exercita presedentia Consiliului; Decizia de deschidere a negocierilor in vederea aderarii la Uniune e luata de Consiliul European (la nivelul sefilor de stat sau de guvern) prin unanimitate, in baza unui aviz al Comisiei Europene si al Parlamentului European; Negocierile de aderare se desfasoara pentru 31 de capitole, prin trecerea in revista, domeniu cu domeniu, a progreselor realizate de Romania in transpunerea legislatiei comunitare in legislatia interna si aplicarea efectiva a regulilor ce guverneaza functionarea UE; In vederea negocierii, Romania trebuie sa pregateasca si sa prezinte Comisiei Europene documente de pozitie pentru capitolele respective, prin care isi face cunoscut punctul de vedere privind modul in care intelege sa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adolf Hitler - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-adolf_hitler_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Adolf Hitler (* 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria - † 30 aprilie 1945, Berlin), lider al Partidului National Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducator absolut (Fuhrer) al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere la inceputul anilor 1930 odata cu ascensiunea nazismului in Germania, Hitler a initiat izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial si instituit exterminarea in masa a evreilor si a adversarilor sai politici. Viitorul dictator s-a nascut la Braunau-am-Inn, in partea de vest a Imperiului Austro-Ungar, la 20 aprilie 1889. In scoala nu s-a remarcat, fiind un elev mediocru. Dupa moartea parintilor, in 1907, s-a mutat la Viena unde a incercat sa se inscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase, incercare ce s-a soldat cu un esec. Timp de sase ani a dus o viata mizera in cele mai sarace cartiere ale orasului, singura sa sursa de venit fiind ilustratele cu diferite cladiri din Viena, pe care le picta si vindea in cafenele. La Viena a capatat conceptiile pe care le va pune in aplicare cand va ajunge cancelar al Germaniei. Satul de babilonia de rase vieneza, a plecat in mai 1914 intr-un oras cu adevarat german, Munchen. Odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, s-a inrolat in armata germana, castigand Crucea de Fier, clasa 1. Sfarsitul razboiului l-a surprins intr-un spital, fiind ranit in urma unui atac cu gaze al englezilor. Dupa terminarea razboiului, Hitler si-a schitat deja in minte ceea ce urma sa devina national-socialismul. O gandire bazata pe un anti-semitism crud si o orientare rasista asupra societatii si a valorilor ei (Volksgemeinschaft). In anul 1919 el a devenit spion al departamentului politic al armatei bavareze, prilej cu care a intrat in contact cu Partidul Muncitoresc German. Micul partid, in ciuda numelui, nu era o miscare de stanga, ci sprijinea ultranationalismul, anti-semitismul si anti-capitalismul. Cum era de asteptat, Hitler s-a inregimentat politic, devenind in scurt timp membru al comitetului executiv. Energia si talentul sau propagandistic si oratoric l-au impus, astfel ca, Hitler, alaturi de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic in februarie 1920. Tot atunci s-a hotarat si schimbarea denumirii partidului in Partidul National-socialist Muncitoresc. Astfel s-a deschis drumul ascensiunii la putere a lui Hitler. Ideologia nazismului nu s-a bazat de la bun inceput pe ideile lui Hitler, el doar preluand idei de la cei care se numeau teoreticieni rasiali si care, la sfarsitul secolului al XIX-lea, exprimasera noi concepte ca: rasa ariana, puritatea rasei. Conform acesteia, omenirea este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viata nu reprezinta altceva decat supravietuirea celor adaptabili. Poporul german era considerat superior, facand parte din rasa ariana. Lor le revenea si sarcina de a mentine puritatea rasei si de a subjuga rasele inferioare evreii, tiganii, slavii si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adolf Hitler Si Al Doilea Razboi Mondial</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-adolf_hitler_si_al_doilea_razboi_mondial.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa asasinarea lui Franz Ferdinand, si declansarea Primului Razboi Mondial, Hitler se inroleaza in armata Bavariana. Sfarsitul razboiului, si infrangerea fortelor germane, au declansat revolutia comunista, organizata si condusa de evrei. Veteranii, din urma Primului Razboi Mondial au infiintat o organizatie paramilitara numita Camasile Negre, O urmare a infrangerii Germaniei a fost prabusirea monarhiei, fiind inlocuita de republica, formandu-se Republica Weimar. O alta consecinta o reprezinta tratatul de la Versailles, care obliga Germania sa plateasca toate pierderile din timpul razboiului, deasemenea concesiona toate coloniile si unele teritotii germane. Dupa razboi Hitler a fost recrutat in serviciul secret german, fiind insarcinat sa supravegheze si sa se infiltreze printre membrii Partidului Muncitorilor Germani. In timp, datorita talentului oratoric si a influentei politice, a fost desemnat conducatorul fostului Partid al Muncitorilor Germani care fusese redenumit Partidul Muncitorilor Germani National Socialist, deasemenea zwastica a fost adoptata ca simbol al partidului. Hitler (30 octombrie 1923) acuza guvernul Bavarian ca fiind extremist, pe data de 31 octombrie marsaluind spre capitala Bavariei insotit de 2000 de membrii ai Camasilor Negre, pentru a inlatura puterea. Revolta este inabusita, Hitler fiind arestat si condamnat la 5 ani de inchisoare. Nu a fost imprizonierat decat 9 luni, in acest timp relizand cartea Mein Kampf. Cartea este auto-biografica, deasemenea este descrisa si ura fata de slavi si evrei a lui Hitler, fiind vanduta in peste 5 milioane de exemplare. Dupa ce a fost eliberat, s-a implicat in politica, sustinand zeci de discursuri, astfel la alegerile din anul 1930, a obtinut 30% din voturi, fiindu-i oferita functia de cancelar, fiind numit in ianuarie 1933. Dupa moartea lui Paul von Hindenburg, din august 1934, Hitler l-a inlocuit, preluand conducerea tarii. In 1937 a avut loc Conferinta FAhrer, in timpul careia Hitler si-a expus ideile referitoare la cucerirea lumii, cei care s-au opus fiind demisi. In 1938 ordona anexarea Austriei si a Sudetenlandului la Germania, invadand Polonia pe 1 septembrie 1939. In 1939 au mai fost cucerite si Belgia, Danemarca, Olanda si alte tari Europene. Anglia si Franta declara razboi Germaniei iar Italia condusa de Mussolini, i se aliaza. Pentru a asigura pace cu Rusia, Hitler si Stalin incheie un tratat de neagresiune. In ciuda acestuia Germania ataca URSS in 1941. Infrangerile succesive de la Moscova (decembrie 1941) si de la Stalingrad (1942 - 1943), deasemenea si infrangerea aramatei a 6 - a, conduc la retragerea germanilor. Spre sfarsitul razboiului, USA se alieaza cu Anglia, Franta fiind eliberata, deasemenea si alte teritorii Europene. Pe data de 30 aprilie 1945 Hitler se sinucide impreuna cu sotia sa Eva Braun. In Italia Mussolini este ucis de revolutionari, iar Japonia, care se aliase cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adolf Hitler Si Nazismul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-adolf_hitler_si_nazismul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Promitand refacerea puterii Germaniei, Adolf Hitler si Partidul Nazist au impus un regim dictatorial. Politica indrazneata si lipsita de scupule a lui Hitler a avut cateva succese, dar a aimpins Europa in razboi. Dupa infrangerea Germaniei in Primul Razboi Mondial, aliatii victoriosi au obligat-o sa accepte conditii umilitoare, pe care le-au redactat in detaliu la Versailles, in Franta. Germania a pierdut teritorii intinse, ii era interzis sa se reinarmeze si i s-a impus sa plateasca sume enorme de bani pentru presupusa vina a declansarii razboiului. Aliatii au ptretins intotdeauna ca lupta impotriva Kaiserului si a sistemului imperial german si nu impotriva poporului german. Dar, desi Kaiserul abdicase si Germania devenise o republica democratica, germanilor le erau impuse aceleasi conditii dure si razbunatoare. In consecinta, noua replica si-a inceput existenta cu dezavantaje importante. In primii ani dupa razboi, conditiile din Germania erau haotice, iar supravietuirea republicii nu era sigura. Dispute si lupte repetate au avut loc intre comunisti si grupurile nationaliste de extrema dreapta. Atata extrema stanga, cat si extrema drapta doreau sa impuna regimuri nedemocratice. Un adin zonele in care disputa s-a dus cu mare inversunare a fost Bavaria, cu speranta de a dobandi putere sau de a-i obliga pe conservatori sa declanseze o revolta impotriva republicii. O astfel de grupare era cea national socialista, sau Partidul Nazist in frunte cu Adolf Hitler, viitorul dictator al Germaniei. Hitler era de fapt austriac si nu german. Fiul unui perceptor, era inteligent, dar indisciplinat, nedescurcandu-se la scoala, esuand in toate ambitiile sale artistice, traind de pe o zi pe alta in cartierele sarace ale Vienei. Dupa ce s-a mutat in 1913 in capitala bavareze Munchen, s-a oferit voluntar in armata germana, cand a izbugnit Primul Razboi Mondial, pe care a servit-o cu devotament. Capitularea Germaniei a insemnat o lovitura teribila pentru el, dar s-a autoconvins repede ca armata germana nu a fost infranta, ci tradata injunghiata pe la spate de evrei, socialisti, comunisti, precum si de alte grupuri straine. Reintorcandu-se la Munchen, dupa razboi, Hitler s-a alaturat Partidului Muncitorilor Germani, de extrema dreapta. Abilitatile sale politice si talentul remarcabil de orator l-au facut in curand conducatorul partidului (Fuhrere), pe care l-a transformat intr-o organizatie de tip fascist, preluand multe idei de la liderul fascist italian, Benito Mussolini. Partidul sau a fost redenumit Partidul Muncitoresc National Socialist German. Au fost adoptate unele simboluri, cum ar fi svastica. Miscarea nazista era intensificata cu ajutorul steagurilor, marsurilor si paradelor cu torte aprinse. Partidul a format o aripa militara, camasile brune SA, care operau in calitate de armata privata, interventiile sale publice si tacticile violente la intalnirile publice contribuind la crearea unei atmosfere explozive, favorabile extremismului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ahetaton</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-ahetaton.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Marile capitale ale Egiptului: Memfis, Teba, precum si alte capitale mai tinere sau mai efemere, alaturi de o multime de centre orasenesti, au fost construite si infrumusetate vreme de sute de ani. Pe parcursul timpurilor, fizionomia lor a capatat personalitate tot mai precisa imbogatindu-se cu ziduri de aparare, cu temple, cu palate, cu piete si desigur cu necropole proprii. Pe la mijlocul existentei sale antice, regatul Nilului s-a imbogatit cu o noua capitala, ridicata spectaculos in numai un deceniu. Aceasta s-a numit Ahetaton si a avut o soarta potrivnica si o existenta meteorica. Puterea faraonilor intre secolele XVI-XIV i. Hr. era nespus de mare. Ea era apanajul faraonilor razboinici ai dinastiei a 18-a, care au intreprins grandioase expeditii in Asia si Nubia, cu scopuri de largire a teritoriilor si cu scopuri declarate de jaf. Alaturi de ei mai exista in Egiptul acelor timpuri inca o mare putere, caracterizata de multa viclenie si de pragmatism. Era o putere din interiorul regatului, de care trebuia sa tina seama fiecare rege. Aceasta putere era reprezentata de religia dominanta in stat si de casta preoteasca dominatoare care o slujea. Amon fiind Zeul zeilor, adoptat de faraonii tebani ai Regatului Nou, in mainile slujitorilor lui s-au adunat bogatii neinchipuite si o masa de adepti obedienti. O reprezentare vie a pozitiei castei preotesti si a religiei se regasea in templele de la Luxor si Karnak, in splendoarea lor ca de basm, in podoabele luxoase de aur, pietre scumpe si fildes. In temple ajungea o mare parte din prada capturata in timpul campaniilor militare. In plus, templele, prin sacerdoti, adunau biruri grele de la populatia aflata sub jurisdictia lor. Zeci de mii de sclavi se incovoiau pe ogoarele, in livezile sau viile din proprietatea templelor sau umpleau atelierele si santierele care produceau in folosul paturii sacerdotale. Cu timpul sacerdotii din intregul regat, dar mai ales cei din Teba s-au infiltrat in treburile statului, cu o influenta hotaratoare in unele cazuri. Casta sacerdotala ajunsese chiar sa ameninte tronul anumitor faraoni indraznind sa provoace schimbari in conducerea statului, prin intrigi de palat sau prin provocarea unor revolte in nomele unde detinea adepti puternici. Sacerdotii doreau faraoni tineri, cu drepturi incerte asupra tronului, fara sustinere in randul nobilimii sau a armatei sau fara personalitate. Faraonii slabi erau adusi in situatia sa indeplineasca cu supunere orice dorinta a clanului sacerdotal si sa-i intre in voie prin daruri sau avantaje materiale bogate. Faraonii puternici erau pusi in situatia de a fi permanent cu atentia treaza impotriva uneltirilor de la curte, din nome si din penumbra templelor. Sacerdotii se inrudeau cu marea nobilime si cu conducatorii militari astfel ca faraonul trebuia sa se teama si de acestia. Pe masura ce crestea puterea regatului de pe Nil, crestea si dorinta faraonilor de a concentra in mainile lor toata puterea, de a conduce tara fara]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Airbus A380</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-airbus_a380.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: <a href=http: //a. softpedia. com/adclick. php? n=abda331e target= blank><img src=http: //a. softpedia. com/adview. php? what=zone: 13&amp; n=abda331e border=0 alt=></a> fata de bugetul estimat, la care se adauga inca 4, 3 miliarde USD din finantari europene. Airbus ar trebui sa primeasca cereri pentru inca 100 de avioane, in afara celor 149 deja comandate, pentru a acoperi doar costurile de productie. Vom vinde mai mult de 250 de avioane. Vom vinde 700-750. Este un avion care va zbura timp de 30-40 de ani fara sa poata fi depasit tehnologic, sustinea anul trecut Noel Frogeard, CEO al Airbus. S-a construit un alt Concorde? A construit Airbus un avion mai degraba pentru imaginea sa, decat pentru pasageri? , se intreba purtatorul de cuvant al Boeing pentru Europa, Charles Miller. Statele Unite vs. Uniunea Europeana Airbus 380 repezinta cu adevarat o inovatie a tehnicii; cu toate ca detine cu doar 35% mai mult spatiu pentru pasageri, avionul a fost conceput ca un Ritz al aerului cu 49% mai mult loc pentru facilitatile de lux, oferind pasagerilor: sali de conferinte, baruri si restaurante, cafenele, sali de gimnastica, magazine si biblioteci, in afara cabinelor veritabile camere de hotel de cinci stele. O alta problema spinoasa o ridica atat competitorul (Boeing), cat si conducerea Statelor Unite care a depus de aproape doi ani o plangere la World Trade Organization acuzand finantarea din bugetele statelor membre ale Uniunii Europene pentru acest proiect. Riposta a fost cat se poate de prompta, amintind cu aceasta ocazie Statelor Unite ca si proiectul pentru alt avion de mare capacitate 747 Dreamliner a fost finantat substantial din bugetul statului. Din acel moment, cele doua continente au initiat negocierile, fara insa a ajunge la un acord pana in prezent. Airbus este parte a consortiului European Aeronautic Defense and Space Company (EADS) care, datorita vanzarilor inregistrate, a reusit sa surclaseze Boeing pentru prima data in 2004, compania dorind sa-si asigure monopolul construind un gigant al aerului, strategie initiata de Boeing in anii 70, odata cu lansarea avionului 747. Airbus estimeaza o cerere de 1. 250 de avioane, cu o capacitate de cel putin 400 de locuri, pentru urmatorii 20 de ani, in timp ce Boeing mizeaza pe o cerere de 300-400 de avioane de dimensiune medie. O a treia problema care ar putea sa apara in viitor a fost evidentiata de directorul Centrului European de Studii Politice din Bruxelles, Daniel Gros: Succesul va fi acela de a depasi toate aceste probleme (inregistrarea unui cuantum de vanzari care sa depaseasca investiile si incetarea animozitatilor cu Statele Unite n. e). Dar realul pericol este reprezentat insa de politicienii care vor vedea in acest avion un campion european si vor incerca sa construiasca replica in tarile lor. Dar, pentru a gazdui avionul, aeroporturile (40 deja semnatare a contractului incheiat cu Airbus) vor suferi modificari radicale ale infrastructurii, costurile]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Albert Einstein</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-albert_einstein.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Einstein a devenit un simbol al stiintei moderne, o figura care a rasturnat toate tiparele definitiei americane a eroului. Einstein a fost primul superstar intelectual si si-a castigat popularitatea in singurul fel pe care il puteau accepta americanii printr-o inteligenta intuitiva, neacademica, aplicand descoperirile mintii sale geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele si bomba atomica. Pe Einstein l-a ajutat enorm faptul ca nu era asociat cu nici o institutie de invatamant universitar cu renume si ca statutul sau nu depindea de o creditare oficiala lucruri fata de care americanii au o atitudine duala: insista asupra lor si, pe de alta parte, nu au incredere in ele. Dimpotriva, Einstein a fost savantul care a castigat simpatia multimilor, a oamenilor obisnuiti cu toate ca vorbea limba obscura, oraculara a matematicilor. Parea venit de pe alta planeta, plutind desupra aspectelor vietii obisnuite, in modul care li se pare atat de fascinant oamenilor obisnuiti: un visator, un savant cu capul in nori. Albert Einstein s-a nascut pe 14 martie 1869 la Ulm, un oras modest din Germania, intr-o familie de everi. Tatal sau, Hermann Einstein, era electrician si avea veleitati de inventator. Mama sa, Pauline Koch, avea o fire serioasa si inclinatii muzicale, interpretand foarte bine la pian sonatele lui Beethoven de la ea va mosteni Albert Einstein pasiunea pentru muzica clasica. Fratele mamei sale, Caesar Koch, inginer de profesie, care locuia impreuna cu familia, a avut o influenta foarte mare asupra copilului, mai ales in ceea ce priveste stiintele exacte. Unchiul sai I-a revelat lui Einstein latura pasionanta a matematicii: "Este o stiinta amuzanta. Cand alergam dupa un animal si nu putem sa-l prindem, il denumim pentru moment cu x si continuam sa-l urmarim pana cand il varam in sac. Cand micul Albert avea 5 ani, tatal sau I-a aratat o busola de buzunar un obiect care l-a fascinat realmente. Proprietatea misterioasa a acului busolei de a reveni la aceeasi pozitie, indiferent de orientarea cadrului, l-a impresionat pe copil. Un an mai tarziu, parintii I-au luat un profesor de vioara, dar muzica l-a lasat aproape indiferent pe copil pana in ziua cand a descoperit sonatele lui Mozart. Din acest moment, cantatul la vioara a devenit una dintre pasiunile viitorului savant. Copilul Albert Einstein era timid si singuratic si ii placea sa se joace singur in parc si in padure. Elev la scoala primara a parohiei din care facea parte familia lui, Einstein isi intrecea cu mult colegii de clasa la matematici, dar avea rezultate proaste la celelalte materii. Einstein incepuse sa vorbeasca tarziu, spre exasperarea familiei sale, si pana la 9 ani a avut dificultati de exprimare. Acest lucru, precum si faptul ca era un scolar meditativ si retras, il facea sa para in ochii profesorilor sai un elev mediocru, un copil nu prea inzestrat intelectual. La 10 ani, Einstein a intrat la gimnaziul Luitpold din Munchen. La sfarsitul secolului al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Cel Mare - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-alexandru_cel_mare_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alexandru cel Mare sau Alexandru al III-lea s-a nascut la Pella, capitala Macedoniei in anul 356 IHr in data de 21 iulie, fiind fiul lui Filip al II-lea si al unei bacante tebane numita Olimpia. Filip al II-lea este persoana ce a pus bazele imperiului construit de fiul sau. E a facut ca armata sa, organizata in falanga, formatia de lupta a macedonenilor sa ajunga sa dea un randament superior orcarei armate a epocii. In august 338 IHr. e reuseste sa castige o lupta impotriva unei aliante a statelor grecesti, cu ajutorul fiului sau care in fruntea cavaleriei a reusit sa distruga batalionul sacru teban. Astfel Filip a reusit sa aduca Grecia unita in fata amenintarii persane. Filip i-a spus lui Alexandru Fiule cauta-ti alt regat ca acel car ti-l las e prea mic pentru tine. Olimpia era fiica orfana a raposatului rege din Epir, Neoptolem. Plutarh spune ca femeile din teba s-au consacrat intotdeauna riturilor orgiaice ale lui Orfeu si Dionysos, iar dat fiind ca aceste rituri erau insotite de orgii sexuale, autentice sau imaginare, putem spune despre Olimpia ca avea un temperament aprins. Filip s-a indragostit nebuneste de ea motiv pentru care o va cere in casatorie si la putin timp se va naste Alexandru. Ea credea ca Alexandru, fiul ei, era conceput cu ajutorul lui Amon, zeitatea suprema egipteana, din acest motiv dand o importanta mare educatiei spirituale. Olimpia va gasi fiului sau o doica si apoi o persoana care sa-i formeze caracterul, aceasta persoana fiind Leonida. Leonida era un personaj auster si rigid ce l-a educat pe Alexandru foarte strict impunandu-i o serie de limite. Tanarul nu i se dadea sa manance decat strictul necesar, i se interzicea sa aiba mai multe haine decat ar avea nevoie etc. Leonida la invatat pe print economia si moderatia in toate lucrurile. Filip incearca sa gaseasca o persoana mai potrivita pentru educatia fiului sau si il va gasi pe filozoful grec Aristotel, pe care il va insarcina cu educarea tanarului intr-un orasel obscur, Meiza. Deplasarea in oraselul izolat a fost facuta pentru a opri influenta Olimpiei si a religiei asupra caracterului lui Alexandru. Cand l-a ales pe Aristotel, Filip a urmarit sa-i deschida mintea tanarului Alexandru, astfel incat sa-i deschida interesul pentru stiinta. Alexandru a deprins in timpul petrecut cu Aristotel (343-340 IHr.) gramatica, muzica, geometria, retorica si filozofia. In urma educatiei sale a ajuns un mare iubitor al  Iladei  ajungand chiar sa cunoasca o mare parte pe dianfara si identificandu-se cu unul din eroii  liadei , Ahile al carui destin il considera paralel cu al sau. A fost un personaj ce a marcat clar epoca sa fiind un geniu militar, marea lui realizare fiind construirea celui mai mare imperiu din acea vreme in numai 13 ani. Alexandru a avut o personalitate diferita de cea a tatalui sau Filip care a fost o persoana ce facea excese, ce bea prea mult, ce avea aventuri nenumarate, fiind vesnic indragostit. Asta se datora educatiei primite de la mama sa pioasa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Cel Mare - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-alexandru_cel_mare_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Flavius Arrianus, descendent al unei familii aristocratice care dobandise cetatenia romana s-a nascut in anul 95 e. n. Dupa anul 130 e. n a ajuns in cea mai inalta etapa a carierei sale, aceea de consul suffectus. A fost numit guvernator al Cappadociei de catre Hadrian iar dupa moartea acestuia s-a retras la Atena unde a primit cetatenia si chiar functia de arhonte eponim in anul 147 e. n. Aceasta este perioada in care s-a dedicat scrisului si una din lucrarile sale care a avut sansa sa se pastreze, este cea intitulata Expeditia lui Alexandru cel Mare in Asia, scrisa 5 secole mai tarziu dupa derularea evenimentelor. Lucrarea este cea mai documentata si mai corecta istorie a lui Alexandru Macedon, in prefata careia autorul a subliniat ca va consemna cu vrednicie doar ceea ce concorda din cele scrise de Ptolemaios, urmas regal al lui Alexandru si Aristobulos istoricul expeditiei; totodata el mentiona in continuare, ca atunci cand apar neconcordante, alege versiunea care pare cea mai verosimila, luand desigur in discutie si alte informatii furnizate de alti autori, precum si pasaje din jurnalul de zi al expeditiei greco-macedonene. Arrianus a consemnat in continuare orientarea filopersana a lui Alexandru, citand ca argumente in acest sens asumarea titlului de succesor al Ahemenizilor, dorinta de a razbuna moartea lui Dareios, adoptarea portului persan, adoptarea ritualului ingenuncherii si tendinta spre divinizare, casatoriile mixte sau recrutarea celor 30 000 de mii de tineri iranieni desemnati de el sub titlul urmasii mei. Aceasta tendinta de orientalizare a generat o opozitie puternica si mare nemultumire in randul armatei macedonene. Alexandru mostenise de la tatal sau Filip, misiunea de conducator al grecilor impotriva persilor, conform ligii de la Delos. Acestia se luptau pentru Elada si scopul era acela de alipire a Asiei la lumea greceasca, nicidecum de fuzionare cu lumea orientala. Incercarea de a adopta ritualul de prosternare in fata regelui i-a nemultumit profund pe macedoneni si pe greci, acesta fiind considerat un sacrilegiu, pentru ca era un atribut de cinstire cuvenit numai zeilor. Chiar descendenta sa din Hercules era invocata ca un contraargument in acest sens, caci se stia ca eroul nu fusese divinizat in timpul vietii. Motivele de nemultumire ale grecilor decurgeau in mod expres din faptul ca, ei se considerau cei mai liberi dintre oameni, popor care isi alegea conducatorii, invatat cu democratia, chiar daca aceasta avea limitele ei. De aceea ei calificau prosternarea in fata unui om, orice merite ar fi avut el, drept un gest rusinos. Grecii ar fi fost probabil de acord ca Alexandru sa pastreze aceasta practica umilitoare numai pentru macedoneni, facand astfel o distinctie etnica si sociala semnificativa. Obiceiul considerat injositor al prosternarii, il mostenisera desigur persanii de la Cyrus, fiul lui Cambise, primul om caruia oamenii i s-ar fi inchinat in calitatea suprema de zeu. Initial Alexandru a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Cel Mare - O Persona Remarcanta In Istoria Universala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-alexandru_cel_mare_o_persona_remarcanta_in_istoria_universala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La virsta de numai de 20 ani, fiul energicului Filip II si al ambitioasei printese epirote Olimpia ocupa, in urma disparitie violente a talatului sau, tronul Macedonie, stat devenit recent hegemon lumii elene. Un destin fara de egal face din tinarul suveran una dintre cele mai fascinante personalitati ale lumii antice. In numai 13 ani de domnie el strabatuse in mars, in fruntea unei armate care l-a urmat orbeste, fara a cunoaste o singura data infringerea, un drum de20000km, spulberind existenta celui mai vast si bogat stat al epocii, pentru a constitui, pe cuprinsul a trei continente un nou imperiu, avind ca hotare Marea Adriatica si Oceanul Indian, Dunarea, Muntii Caucazi, Hinducus si desertul Nubiei, cea mai intinsa plazmuire statala cunoscuta de antichitate pina la acea data. Diseminata de la Adriatica la Indus, Gange si Nil asimilind influenta orientale, civilizatia greaca va da nastere unui nou univers, cel elenistic, care-si pune, pentru secole o puternica peaceata asupra intregi lumi mediteraniene. In primavara anului 334 inChr. In fruntea unei armate de 30000 de pedestri si 5000 de calareti, sprijinit de 160 de trieri, Alexandru traverseaza Hellespontului debarcind pe pamintul Asie Mici. Falanga macidoniana si cavaleria greaca ramin fierul de lance al succeselor macidoniene. Il insotesc atit generali experimentati a lui Filip al II-lea, Parminion, Perdicas, Glateros, cit si impetiosii tovarasi de generatie precum Hefastion Ptolemeu Lagos s. a. Fidelul general Antipatros este numit regent al Macedoniei si strateg al Europei, cu mesiunea de a asigura pacea din Palopones si pina la Dunare. In anul 333 in Chr. In luna noiembrie la portile Siriei, la Issos are loc o batalie care dicide soarta Orientului Apropiat. Desi superioara numeric, armata regelui Darius al III-lea sufera o categorica infrigere, familia si tabara suveranului au cazut in miinele invingatorului. In anul 323 in Chr. 13 iulie la Babilon, oras din care intentionase sa faca noua sa capitala Alexandru cel Mare se stinge pe neasteptate din viata, la virtsa de numai 33ani, fara a desemna un succisor. Putin inaite de moarte incepuse pregatirea unei expeditii desinata cuceririi Peninsulei Arabie. Viata si personalitatea lui devin, la scurt timp o tema predilecta pentru retori si filozofi, iar expeditiile sale subiec de legenda.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Macedon - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-alexandru_macedon_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Imperiul Macedonean a fost una dintre cele mai mari puteri militare ale antichitatii. El a fost inceput de Filip Macedoneanul si dus la apogeul puterii militare si intindere de catre fiul acestuia Alexandru Macedon. Filip macedoneanu, a fost un elev stralucit al lui Epaminondas. El a stat la Thema 3 ani, timp in care invata arta razboiului. In 359, Filip ajunge regele Macedoniei. Primului sau gand e sa intareasca stapanire macedonenilor asupra unei mari parti din Peninsula Balcanica prin supunerea unor triburi trace, sa adica Ellada sub ascultarea sa. La Theba invatase modul in care trebuie organizata o armata de elita. Pentru indeplinirea gandurilor sale de marire creaza o armata moderna pentru epoca respectiva, al carui nucleu in forma falanga. Falanga era formata din 16 randuri (acest numar putea varia intre 4 si 50). Armamentul obisnuit era compus din: casca, platosa, sctu rotund, lance si sabie cu doua taisuri. Filip impune supusilor o aspra disciplina si aduce unele imbunatatiri in ceea ce priveste armamentul. Infanteria era formata din mici proprietari, care poarta, ca si hoplitii greci casca, scut, sabie scurta si lancie. Inovatia lui Filip: lungimea lancii variaza intre 4 7 metri. Randurile din spate au lancie mai lunga, incat atunci cand lancile sunt coborate soldatul din fata este protejat de mai multe lanci, falanga devenind un zid de fier. Randurile sunt atat de scurte incat falanga se misca greoi. Rolul ei pe campul de lupta este acela de a ingadui trupelor usoare sa se rafaca la adapostul ei, formand un meterez naclintit in jurul careia pivoteaza restul oastei. Calarimea este formata din nobili macedoneni si, in parte, din traci. Si infanteria si cavaleria sunt antrenate si obisnuite cu manevrele tactice savante pe care Filip le invatase la Theba. Nasterea lui Alexandru a fost invaluita de multe povestiri fantastice de catre biografi antici. A venit pe lume in ultimele zile ale lunii iulie a anului 356 i. e. n., in palatul de la Pella. Legenda spune ca se nascuse in noaptea cand nebunul Herostrat incendiase templul zeitei Artemis din orasul Ephes, una din cele sapte minuni ale lumii. De la tatal sau, Alexandru a mostenit o inteligenta sclipitoare, energia si indrazneala in momentele grele. Mama sa Olimpiada, o printesa epirota vijelioasa, autoritara, orgolioasa si adepta a unor culte mistice (orifice si dionisiace), ii va transmite unele pasiuni violente, dragostea pentru literatura si dorinta de glorie nestapanita. Primul sau pedagog, Leonida, o ruda saraca a Olimpiadei ii va da o educatie spartana, extrem de severa, pana la varsta de 13 ani. Multi ani dupa aceea isi va aminti Alexandru de vergile lui Leonida. In anul 343, copilul Alexandru impreuna cu alti fii de la curte, camarazi de arme de mai tarziu, ca Leonnatos, Hephaistion, Nicanor, Marsyas s. a., primeau ca profesor pe celebrul filozof Aristotel. Departe de Pella, in localitatea Mieza, timp de trei ani, ei au studiat temeinic ca intr-un pension. Pe vremea lui Plutarh, dupa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexis De Tocqueville - Vechiul Regim Si Revolutia - Prezentare Carte</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-alexis_de_tocqueville_vechiul_regim_si_revolutia_prezentare_carte.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Francezii au facut in 1789 cel mai mare efort la care s-a supus vreodata un popor, pentru a taia, ca sa zicem asa, in doua propriul destin si pentru a separa printr-o prapastie ceea ce ei fusesera pana atunci de ceea ce voiau sa fie de acum in colo. (p. 11) Revolutia a avut doua faze distincte: prima e cea de-a lungul careia franzezii par a fi vrut sa aboleasca pe de-a intregul trecutul; a doua e cea in care ei se intorc in trecut ca sa ia ceea ce lasasera acolo. (p. 14) In afara, Revolutia devine obiectul curiozitatii universale; Principii si ministrii nu va in ea decat una din acele boli periodice care lovesc constitutia oricarui popor si care au drept efect doar deschiderea unor noi orizonturi pentru politica vecinilor sai. (C I, cap. 1, p. 23) Una dintre primele actiuni ale Revolutiei franceze au fost atacul impotriva Bisericii. Razboiul impotriva religiilor nu era decat un incident al acestei mari revolutii, o trasatura frapanta si totusi fugitiva a fizionomiei sale, un produs trecator al ideilor, al pasiunilor, al faptelor particualre care au precedat-o si pregatit-o, dar nu geniul sau propriu. (C I, cap. 2, p. 27) filozofia secolului al XVIII lea este una dintre cauzele principale ale Revolutiei si e adevarat ca aceasta filozofie e profund atee. In ea trebuie insa identificate cu grija doua parti, care sunt deopotriva distincte si separate.; Prima dintre ele contine toate opiniile noi sau innoite referitoare la conditia societatilor si la principiile legilor civile si politice, precum egalitatea naturala a oamenilor, abolirea orcarui privilegiu de casta, de clasa si, in consecinta, de profesie, suveranitatea poporului, omnipotenta puterii sociale, uniformitatea regulilor. (C I, cap. 2, p. 28) crestinismul a trezit ura inversunata nu atat ca doctrina religioasa cat ca institutie politica; nu atat pentru ca preotii pretindeau sa randuiasca lumea cealalta cat pentru ca ei erau proprietari, seniori, beneficiari ai dismei si administratoti pe pamant. (CI, cap. 2, p. 28) Cum revolutia franceza n-a avut drept tel schimbarea unei guvernati vechi, ci abolirea vechii forme de societate, ea a trebuit sa atace toate puterile aflate in functie, dar si sa ruineze toate influentele recunoscute, sa stearga traditiile, sa innoiasca moravurile si obiceiurile si, intr-un fel, sa goleasca mintea omeneasca de toate ideeile pe care se intemeiasera pana atunci respectul si supunerea. (C I, cap. 2, p. 29-30. Revolutia franceza nu a avut un teritoriu propriu; ea a avut intr-un fel ca rezultat stergerea de pe harta a tuturor vechiilor frontiere ea i-a apropriat sau divizat pe oameni dincolo de legi, traditii, firi sau limba, facand uneorii din compatrioti dusmani si din straini frati; ea a format deasupra tuturor nationalitaiilor particulare, o patrie intelectuala comuna, in care au putut deveni cetateni oamenii tuturor natiunilor. (C I, cap. 3, p. 31) Revolutia franceza este o revolutie politica]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alfred Krupp</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-alfred_krupp.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: The three rings were the symbol for Krupp and are currently part of the ThyssenKrupp logotype. For the U. S. town, see Krupp, Washington. The Krupp family, a prominent 400-year-old German dynasty from Essen, have become famous for their steel production and for their manufacture of ammunition and armaments. The family business, known as Friedrich Krupp AG Hoesch-Krupp in modern times, merged with Thyssen AG in 1999 to form ThyssenKrupp AG, a large industrial conglomerate. 2. 5 Gustavs Era 2. 6 Alfrieds Era 3 Roles played in important historical events 3. 1 World War I 3. 2 World War II 4 See also 5 References Overview Friedrich Krupp (1787 1826) launched the familys metal-based activities, building a small steel-foundry in Essen in 1811. His son, Alfred (1812 1887), known as the Cannon King or as Alfred the Great, invested heavily in new technology to become a significant manufacturer of railway material and locomotives. He also invested in fluidized hotbed technologies (notably the Bessemer process) and acquired many mines in Germany and France. He invested in subsidized housing for his workers and started a program of health and retirement benefits. The company began to make steel cannons in the 1840s - especially for the Russian, Turkish, and Prussian armies. Low non-military demand and government subsidy meant that the company specialized more and more in weapons: by the late 1880s the manufacture of armaments represented around 50% of Krupps total output. When Alfred started with the firm, it had five employees. At his death twenty thousand people worked for Krupp - making it the worlds largest industrial company. During World War I some criticized Krupps policy of selling cannons to the Entente as well as to the Central Powers, a policy which generated high profits. (Ford and GM allegedly acted similarly during World War II - however, the American parent companies did not control the German GM and Ford subsidiaries during hostilities.) After Hitler came to power in Germany in 1933, the Krupp works became the center for German rearmament. In 1943, by a special order from Hitler, the company reverted into a family holding, and Alfried Krupp von Bohlen und Halbach (1907 - 67), son of Gustav Krupp, took over the management. After Germanys defeat, when Gustav proved incapable of going on trial, the U. S. Nuremberg Military Tribunal convicted Alfred as a war criminal (in the so-called Krupp Trial) for his companys use of slave labor. It sentenced him to 12 years imprisonment and ordered him to sell 75% of his holdings. In 1951, as the Cold War developed and no buyer came forward, the authorities released him, and in 1953 he resumed control of the firm. In 1999 the Krupp Group merged with its largest competitor, Thyssen AG; the combined company - ThyssenKrupp AG, became Germanys fifth-largest firm and one of the largest steel-producers in the world. History of the family Early]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alfred Nobel</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-alfred_nobel.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alfred Nobel s-a nascut la Stockholm in data de 21 octombrie 1833. Tatal sau, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie si s-a confruntat, nu de putine ori, cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea construi poduri si cladiri in Stockholm. In 1842 Immanuel isi aduce familia in St. Petersburg. Aici, fiii sai sunt instruiti in stiintele naturii, limbi straine si literatura. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana. Era atras deopotriva de literatura engleza si de stiintele exacte cum ar fi fizica sau chimia. Timp de 2 ani, Alfred avea sa viziteze Suedia, Germania, Franta si Statele Unite. La Paris are sansa sa lucreze in laboratorul unui chimist renumit in epoca, T. J. Pelouze. Aici il intalneste pe tanarul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic si de instabil. Descoperirea nitroglicerinei a fost considerata in epoca mult prea periculoasa pentru a putea fi folosita in practica datorita faptului ca putea provoca explozii la variatii mici de temperatura sau presiune. Alfred era insa interesat de posibilitatea folosirii ei in constructii si incepe sa lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei. In 1852 Alfred este chemat sa lucreze pentru compania tatalui sau care cunostea o dezvoltare continua datorita livrarilor catre armata rusa. Cu toate acestea, sfarsitul razboiului avea sa aduca dupa el falimentul companiei lui Immanuel Nobel. El isi va lua doi dintre fiii sai, Alfred si Emil, si se va reintoarce la Stockholm. Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua cercetarile prin care incearca sa foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Cercetarile sale vor avea insa urmari tragice determinand, in 1864, moartea fratelui sau Emil. Autoritatile se vad nevoite, asadar, sa-i interzica experimentele in interiorul orasului iar Alfred se muta pe un vas. In curand, inventatorul nostru avea sa afle ca prin amestecarea nitroglicerinei cu cuart se formeaza o pasta care putea fi modelata in diferite forme si dimensiuni. In 1867 isi breveteaza inventia sub denumirea de dinamita. Pentru a putea determina aparitiei exploziei, Alfred breveteaza o alta inventie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil. Datorita faptului ca dinamita reducea substantial costurile aruncarii in aer a blocurilor de piatra, Alfred a facut din vanzarea dinamitei o afacere profitabila, astfel incat fabrica sa din Germania incepe sa-si exporte produsele in alte tari din Europa si chiar in America si Australia. Datorita pasiunii sale pentru calatorii, Victor Hugo l-a denumit cel mai bogat vagabond al Europei. Cu timpul, Alfred si-a deschis fabrici si laboratoare in peste 20 de tari iar cand nu calatorea lucra intens in laboratoarele sale. Pana la moartea sa, in 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de inventii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Al Doilea Razboi Mondial - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-al_doilea_razboi_mondial_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: -Germania pretindea ca granitele si conditiile impuse prin tratatul de la Versailles ii sufoca dezvoltarea -Aceleasi dorinte de expansiune le manifesta si Italia in zona Mediteraneeana si in Africa si Japonia in Extremul Orient mai ales in dauna Chinei -1) grupul generalului von Bock care cuprindea doua armate formate din 10 divizii fiecare: Armata a-3-a von Kuchler, instalata in Prusia Orientala si Armata a-4-a von Kluge, de-a lungul coridorului polonez -2) grupul generalului von Rundstedt era format din trei armate care cuprindeau 10, 12 divizii fiecare: Armata a-8-a von Blaskowitz, Armata a-10-a a lui von Reichenau la frontiera Siliziei si Armata a-14-a a lui von List plasata pe vechea frontiera cehoslovaca si pe linia Carpatiilor -armata poloneza condusa de maresalul Smigly-Ryds nu se sprijinea pe nici o linie de fortificatii -Inaltul Comandament Polonez a stabilit un sistem de acoperire da-a lungul frontierelor ocupate si o linie de rezistenta pe cursul Vistulei, al Narewului si al Somului, aceasta linie era formata din 13 divizii -la nord generalul von Bock impreuna cu armata von Kuchler si von Kluge incercuiesc cele 6 divizii poloneze plasate in Danzing -in doua zile cele 11 divizii din regiunea Poznanului au avut aceeasi soarta ca si cele din coridor -pe restul frontului armatele poloneze bat in retragere si formeaza un nou front Bug-Vistula-San, de-a lungul Vistulei medii -armatele generalului von Kluge si von Kuchler sustinute de Luftwaffe si de Panzerdivizion reusesc sa srapunga linia din partea inferioara a Vistulei -in vest pe frontul franco-german Armata a-4-a franceza comandata de generalul Requin inainteaza pe frontul sin Soar spre Forbach dar este oprita de fortificatiile liniei Westwall si de catre trupele generalului Wilhelm von Leeb -la 17 septembrie generalul von Rundstdet asediaza Varsovia -maresalul Smigly-Rydz refuza deschiderea unui nou front si ordona retragerea spre Lvov -la 17 sptembrie la ora 4 dimineata armatele maresalului Vorosilov trec frontiera pe ambele parti ale mlastinilor de la Pripet -infrante complet pe frontul de vest, polonezii nu mai sunt capabili sa deschida un nou front in partea de est -la 18 septembrie trupele sovietice intra in Vilma si se indreapta spre Lvov -armata maresalului Smigly-Rydz se retrage dar nu acopera decat 40km/zi iar armata lui von Kuchler inainteaza cu 2 divizii de tancuri de-a lungul raului Bug cu 60km/zi -la 19 septembrie atacu blindatelor rusesti inlatura rezistenta orasului Lvov iar trupele poloneze se retrag spre frontierele cu Ungaria si Romania -guvernul polonez se refugiaza in Romania -la Varsovia trupele poloneze mai rezista 8 zile iar la 29 septembrie se predau fortelor germane conduse de von Rundstedt -la 28 septembrie Ribbentrop dicsuta la Moscova cu Stalin impartirea Poloniei -in campania impotriva Poloniei, germanii au folosit 897 de bombardiere si 611 de avioane de vanatoare fata de 170 de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Al Doilea Razboi Mondial - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-al_doilea_razboi_mondial_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mai mult decat oricare alt conflict, Al Doilea Razboi Mondial a fost cel mai specaculos, ca violenta, dintre toate fenomenele sociale. care a marcat o mare cotitura in istorie. Daca in unele privinte el poate sa para revansa sau continuarea Marelui Razboi din 1914-1918, de fapt, in aspectele esentiale, el se deosebeste profund de acesta: Mai intai, prin extinnderea sa geografica. S-au purtat lupte pe aproape intreaga suprafata a planetei: in apele inghetate ale arhipelagului Spitzbergen si pe nisipurile fierbinti ale Saharei, in Muntii Alpi si in jungla birmaneza, in rada portului Montevideo si pe atolii din Pacific, pe malurile Volgai ca si pe cele ale fluviului Galben. Totul s-a petrecut ca si cum un imens cataclism sicial a lovit intreaga umanitate, pentru prima data unita de acelasi tragic destin. Apoi, prin caracterul sau total. Indiferent de regimul lor politic si social, prin metode diferite, dar urmarina acelasi scop, beligerantii au mobilizat intreaga lor populatie si intreaga lor economie; nu numai ca au trimis la lupta imense armate peste 60 milioane de oameni au participat la ele-, dar au pus la munca, vrand-nevrand, pe toti cei care nu erau soldati, inclusiv femeile, in uzine, arsenale sau santiere: 50 de milioane de muncitori au lucrat pentru razboi numai in Statele Unite. Mobilizarea s-a intins si asupra mentaluilui colectiv: o propaganda intensa, folosind tehnici noi, ce de exemplu radioul, s-a dovedit destul de puternica pentru a impiedica orice forma de defetism la cei invinsi, Germania si Japonia, pana aproape de capitulare, sau pentru a convinge popoarele subjugate ca pot si ele, desi nu au arme, sa contribuie la propria eliberare. Chiar si stiinta a fost inregimentata extraordinara mobilizare a unor savanti, originari din toate tarile, care au produs bomba atomica in Statele Unite, este fara precedent in istorie. Confruntarea a fost militara, fara ca diplomatia sa fie lipsita de importanta, dar confruntarea a fost deasemenea, daca nu chiar in primul rand, economica si ideologica, in asa masura incat a continuat pana si in lagarele de concetrare naziste. Intensitatea luptei, progresul in domaniul armelor, doctrinele care au starnit fanatismul explica amploarea distrugerilor. In cinci ani, bombele aruncate din avioane au devenit de mii de ori mai distrugatoare, dar prima bomba atomica lansata la 6 august 1945 echivala cu 20. 000 t de explozibil conventional; daca Dresda a fost incendiata si stearsa de pe fata pamantului intr-o noapte, Hirosima sufera o soarta mai cumplita in cateva secunde. Dar, in acelasi timp, crime de o amploare fara precedent executii colective, exterminari in masa au facut milioane de victime, a caror moarte nu a avut, de regula, nici o influenza asupra desfasurarii conflictului. La sfarsitul acestuia, ruinele materiale si morale, pierderile de bunuri si de oameni nici nu pot fi comparate cu problemele care au dus la izbucnirea conflictului. De fapt, timp de sase ani s-au purtat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Al Doilea Razboi Mondial - Varianta 8</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-al_doilea_razboi_mondial_varianta_8.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Al doilea Razboi Mondial, un conflict militar global, care in termeni de distrugeri materiale si pierderi de vieti omenesti a fost cel mai devastator razboi din istoria omenirii. A inceput in 1939 ca un conflict european intre Germania si coalitia anglo-franceza dar mai tarziu s-a extins cuprinzand aproape toate natiunile lumii. S-a sfarsit in 1945, lasand in urma o noua ordine mondiala dominata de Statele Unite si URSS. Mai mult decat orice alt razboi inaintea lui, al doilea Razboi Mondial a implicat folosirea intregilor resurse economice si umane ale tarilor participante, neputinta distingerii dintre tarile combatante si cele necombatante si expansiunea campului de lupta pana la includerea tuturor teritoriilor inamice. Cea mai importanta pentru rezultatul razboiului a fost capacitatea industriala si demografica. In ultimele stagii ale razboiului, s-au introdus doua arme complect noi si anume racheta cu raza lunga de actiune si bomba atomica. Totusi, in mare, razboiul s-a purtat cu aceleasi arme poate putin imbunatatite ca si in primul Razboi Mondial. Cel mai mare pas inainte, in domeniul armelor, au fost tancurile si aviatia. Trei mari puteri ale lumii nu au fost satisfacute de rezultatul primului razboi. Germaniei, principalul stat infrant, nu-i conveneau pierderile teritoriale si reparatiile de razboi care i-au fost impuse in urma tratatului de la Versailles. Italia, una dintre tarile victorioase considera ca teritoriile casigate erau departe de a fi suficiente pentru ca nu acopereau costul razboiului, sau nu-i satisfaceau ambitiile. Japonia, tot o tara victorioasa era nemultumita de nereusita sa in castigarea controlului asupra Chinei. Franta, Regatul Unit si Statele Unite si-au atins obiectivele de dupa razboi. Au redus Germania din punct de vedere militar aproape la zero, si au reorganizat Europa si lumea dupa cum li s-a parut potrivit. Pe parcursul anilor 20 s-au facut multe tentative de a realiza o pace stabila. Prima dintre ele a fost infiintarea in 1920 a Societatii Natiunilor un forum unde statele puteau sa-si lamureasca combaterile. Puterile de convingere ale ligii erau limitate si multe sanctiuni de nivel moral si economic erau duse la bun sfarsit de membri dupa bunul lor plac. La Conferinta de la Washington din 1921-1922 principalele puteri navale au ajuns la un comun acord ca sa-si limiteze fiecare marina pana la un anumit punct. La pactul de la Paris din 1928 la care au participat 63 de tari incluzand marile puteri, in afara de Rusia, s-a declarat ca disputele dintre ele nu vor mai fi carificate prin razboi ci rezolvate prin scopuri pasnice. S-a hotarat ca razboaiele in legitima aparare sa faca exceptie. Adolf Hitler, supranumit Fuhrer (conducator) ajuns in fruntea Partidului National Socialist German raspandea prin Germania, o politica nazista care era o forma rasiala a fascismului, aparut mai deverme in Italia. Hitler promitea sa rastoarne tratatul de la Versailles si sa asigure mai mult spatiu vital pentru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Andrei Otetea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-andrei_otetea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Andrei Otetea s-a nascut la 24 iulie 1894 in Marginimea Sibiului, in satul Sibiel, judetul Sibiu. A desfasurat o activitate stiintifica si didactica de inalta valoare, care l-au asezat printre marile personalitati ale istoriografie si invatamantului universitar din Romania. Dupa terminarea scolii elementare din satul natal, Andrei Otetea s-a inscris la Liceul de Stat din Sibiu, unde in curand se va naste in el sentimentul de combatant pentru drepturile poporului sau oprimat de regimul dublei monarhii. Lovit in sentimentele sale de roman de afirmatiile denigratoare ale profesorului sau de istorie Thuryo Ferenc, el s-a asociat unui grup de 26 de elevi, care a editat o revista litografiata Izvorul, cu scopul cultivarii limbii si literaturii romane, limba socotita de profesorul sau ca slava. Descoperirea revistei de catre Thurzo a dus la exmatricularea elevului, Andrei Otetea, care va studia in continuare la Liceul din Brasov. La terminarea studiilor, Andrei Otetea a facut parte din primul grup de tineri transilvaneni, trimisi, imediat dupa Unirea din 1918, la studii universitare in Franta. Cursurile urmate la Sorbona si Scoala de stiite politice i-au permis sa cunoasca o serie de personalitati ale vietii culturale din Paris: Andre Siegfried, Hneri Hauvette, care i-au desteptat interesul pentru Renasterea italiana, Charles Diehl si Henri Hauser care il vor indrepta spre cunoasterea, conceptiei materialismului dialectic si istoric, din care va face fundamentul teoretic al intregii sale opere. Intors in tara, dupa sustinerea doctoratului in litere la Paris, a ocupat succesiv posturile de conferentiar, (1927-1932), docent (1932-1934) si profesor la Universitatea din Iasi, de unde a trecut apoi la cea din Bucuresti, ocupand postul de sef de catedrei de istorie universala (1948-1964). Director al Institutului de Istorie Nicolae Iorga (1947-1948 si 1956-1970). Andrei Otetea si-a vazut recunoscuta valoarea stiintifica a operei sale prin alegerea ca membru titular activ al Academiei Romane (din 1955) si ca viceprese-dinte al Academiei Lumii Latine. Opera istorica a lui Andrei Otetea se distinge printr-o varietate de preocupari, care merge de la editia de text si pricipiile de metoda pana la sinteza si cercetare monografica. In cuprinsul acestei opere se pot distinge cateva directii fundamentale de cercetare care au grupat contributiile majore ale istoricului: Renasterea si Reforma, Pro-blema Orientala, Revolutia din 1821 si trecerea de la feudalism la capitalism in tarile romane. Primul domeniu istoriografic ilustrat de activitatea lui Andrei Otetea a fost cel al Renasterii. Intalnirea dintre istoricul roman si aceasta parte a istoriei s-a realizat prin intermediul unuia din cei mai ilustrii reprezentanti ai vietii politice italiene in primele decenii ale secolului al XVI-lea, Francesco Guicciardini, in activitatea politica si intelectuala a caruia s-a manifestat puternic unele din tendintele dominante ale epocii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anglia In Secolul Al Xvii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-anglia_in_secolul_al_xvii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Secolul al XVII-lea a fost bogat in evenimente pentru Anglia. Opozitia dintre rege si Parlament a declansat revolutia burgheza de la mijlocul secolului, care s-a terminat cu executarea regelui Carol I Stuart si proclamarea republicii. Anglia a parcurs mai multe etape de la cea republicana la dictatura Protectoratului si Restauratia Stuartilor. Perioada a fost dominata de dispute politice si formarea primelor partide parlamentare, dar si de adoptarea unor importatnte legi care, impreuna cu Declaratia drepturilor din 1689, pun bazele monarhiei constitutionale. Atat Icob I, cat si fiul sau, Carol I (1625-1649), au incercat sa guverneze fara a convoca parlamentul, cu ajutorul Consiliului Privat, pe ai carui membri ii numeau sau revocau dupa bunul lor plac. Ei legiferau prin proclamatii regale si exercitau puterea juridica prin Camera Instelata si Curtea Inaltei Comisiuni. Stuartii agreau catolicismul intr-o tara anglicana, unde se dezvoltase miscarea numita puritanism care urmarea inlaturarea oricarei ramasite a catolicismului. Presbiterianismul un curent al puritanismului devenise confesiune dominanta in Scotia. S-a conturat astfel o puternica opozitie parlamentara impotriva Stuartilor: inca din 1604 fusese votata Apologia Camerei Comunelor, in care se arata regelui ca el guverneaza doar impreuna cu Parlamentul, ce are insemnate privilegii, deoarece semnifica libertatile innascute ale poporului englez. De fiecare data cand a fost convocat, Parlamentul si-a reafirmat dreptul exclusiv de a aproba impozitele si a criticat politica externa a regelui. Parlamentul a fost dizolvat si convocat de mai multe ori. Farauanu Ovidiu Anglia in Secolul al XVII-lea Referat - Page 1 - 12/16/2009 In 1628, un grup de parlamentari, intre care si Thomas Wentworth, John Hampden si John Pym, a redactat Petitia dreptului, in care erau stabilite limitele puterii regale si se aratau bazele legale ale prerogativelor Parlamentului, incepand cu Magna Charta Libertatum, din 1215. Camera Lorzilor a aprobat Petitia dreptului, iar regele a fost obligat sa o sanctioneze. El nu i-a respectat prevederile, intrucat a dizolvat, in 1629, Parlamentul care nu a mai fost convocat pana in 1640. Inceputurile revolutiei Camera Comunelor a lansat ofensiva impotriva regelui si a principalilor lui consilieri, sustinuta fiind de o parte a lorzilor si de populatia Londrei. Regele a fost obligat sa accepte hotararea conform careia Parlamentul nu putea fi desfiintat fara propriul sau consimtamant. Acesta a intocmit Mustrarea ce mare care enumera detaliat abuzurile comise de monarhie si lua masuri pentru prevenirea repetarii lor. Ordinul regelui de a fi arestati cinci fruntasi parlamentari nu a putut fi dus la indeplinire datorita opozitiei Camerei Comunelor. Drept urmare, regele a parasit capitala in ianuarie 1642. Razboiul civil (1642-1649) Parasirea Londrei de catre Carol I a semnificat inceputul Razboiului civil intre armata regelui si cea a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anglia Si Normandia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-anglia_si_normandia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cucerirea Normanda, din 1066, a dat Angliei o clasa stapanitoare noua si straina. Regii normanzi au creat o monarhie puternica, implicand si Anglia in ambitiile lor dinastice pe continent. Dupa ce l-a invins pe Harold in batalia de la Hastings, Wiliam Cuceritorul (1066-1087), s-a incoronat la Westminter, fiind recunoscut rege de,, parlament anglo-saxon. Acesta i-a legitimat pozitia, insa nu putea ascunde faptul ca s-a suit pe tron prin intermediul fortei, distribuind prazile de razboi sustinatorilor sai. Totusi, Wilhelm a fost capabil sa se foloseasca de faptul ca putea controla intreaga tara. El a pastrat o mare portiune de pamant pentru el insusi, impartind ce ramasese in parcele mici, astfel incat proprietatile supusilor sai erau prewa imprastiate pentru a constitui o amenintare puternica. Astfel, monarhia normanda a Angliei a fost mult mai puternica decat majoritatea monarhiilor de pe continent, iar in 1066 Wilhelm a reusit sa obtina un juramant de credinta de la toti vasalii din tara cu implicatia nefeudala ca loialitatea lor era in primul rand fata de coroana, iar apoi fata de lorzii de la care aveau pamanturile. Din acest motiv monarhia engleza a fost foarte puternica comparata cu alte state feudale. Totul continua sa depinda de personalitatea regelui insusi, insa autoritatea coroanei era inca usor subminata de problema succesiunii la tron, sau cand un copil sau o personalitate necunoscuta ocupa tronul. Cavalerii calari in armuri erau de neinlocuit in camp deschis, dar securitatea era asigurata mai ales prin construirea de castele. Acestea ofereau protectie impotriva atacurilor neastepate, serveau drept resedinte pentru lorzi, iar prin dimensiunile lor simbolizau suprematia in fata srainilor. Cea mai mare parte a castelelor normande timpurii erau construite din lemn, ridicate in graba din motive de securitate, si a trecut inca un secol de la apritia castelelor de piatra. Desi normanzii dominau ordinea sociala, iar franceza devenise limba exclusiva a curtii, a claselor sociale superioare, fiind folosita in cele mai importante opere literare, Anglia anglo-saxona nu era inca eliminata. Metodele anglo-saxone de administratie si impozitare au supravietuit; la fel s-a intamplat si cu sistemul guvernamental local, cu serifii, tribunalele, juratii si districtele. Acestea erau principalele surse de informatii pentru celebra Carte a judecatii de apoi, o cronica realizata in fiecare district, in care figurau toate resursele regatului condus de regele Wilhelm si completata in 1086. In timpul domniei lui Wiliam al doilea (1087-1100), Anglia si Normandia au fost pentru scurt timp separate, insa fiul cel mai tanar al lui Wiliam Cuceritorul, Henry I (1100-1135), a devenit regele Angliei, iar in 1066 acesta a preluat si conducerea Normandiei de la fratele sau. Asemenea predecesorilor sai, Henric a intarit in mod constant autoritatea coroanei engleze. Realizarile sale au fost insa amenintatein momentul in care fiul sau Wilhelm]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anul 1989</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-anul_1989.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Anul 1989 a fost presimtit, poate, inca din deceniile 6 si 7 cand, asa cum am vazut, popoarele aflate in sfera de dominatie sovietica au manifestat impotrivire fata de regimurile comuniste impuse de Uniunea Sovietica. Premizele concrete au fost puse insa odata cu activitatea de reforme - perestroika - promovata in 1984 de conducatorul sovietic Mihail Gorbaciov. Perestroika urmarea reformarea sistemului comunist de guvernare, aducerea unor schimbari de structura vechiului sistem din timpul lui Stalin. Fireste, Gorbaciov n-ar putea fi acuzat de gandul lichidarii comunismului in Uniunea Sovietica. Era un fel de despotism luminat de pe vremuri, care, fara sa atinga bazele absolutismului, cauta ca prin reforme sa imbunatateasca sistemul si sa aduca societatea spre epoca moderna. Gorbaciov socotea ca acel comunism totalitar de tip stalinist era depasit de epoca istorica de sfarsit a secolului XX si ca, mentinut in aceste forme conservatoare, putea compromite definitiv ideea de comunism. Autorul perestroika urmarea, asadar, imaginea unui neocomunism cu fata umana. Pentru asemenea intentii dar si realizari, Gorbaciov a si fost rasplatit prin acordarea premiului Nobel pentru pace. In mod indirect, Gorbaciov a inlesnit deci procesul de obtinere a independentei reale de catre multe popoare, printre care primul loc il ocupa tarile din sud-estul Europei: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Romania. Aceasta politica, inaugurata si in R. D. G., a avut darul de a contribui si mai mult la procesul apropierii dintre cele doua state germane si de a conduce pana la urma la reunificarea Germaniei si, de curand, la retragerea ultimelor trupe de ocupatie de pe teritoriul Germaniei unificate. Romania cunoscuse in anii 1947-1989, timp de patru decenii de la proclamarea republicii si cucerirea puterii de catre comunisti, o perioada grea, de regim totalitar aservit Moscovei. Acest regim a cunoscut mai intai guvernarea comunista a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a liderilor comunisti Ana Pauker si Vasile Luca si a unei nomenclaturi comuniste faurite cu multa abilitate de conducerea partidului. Din 1965, de la moartea lui Gheorghiu-Dej, puterea a fost preluata de Nicolae Ceausescu. La inceputul conducerii sale, Ceausescu a afisat preocuparea de a iesi din sfera de dominatie sovietica si a prezentat unele initiative in acest sens. Epoca Ceausescu a continuat procesul inceput in timpul lui Gheorghiu - Dej de distrugere a intelectualitatii, a valorilor nationale, a operelor si a bunurilor, sub pretextul necesitatii aplicarii dictaturii proletariatului si a luptei de clasa. Impotriva unor astfel de stari de lucruri s-au ridicat s-au ridicat romani in zilele de 16-22 decembrie 1989 si, in fapt, pentru inlaturarea lui Ceausescu si o data cu el a comunismului din Romania.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparitia Fenomenului Militar In Spatiul Romanesc</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-aparitia_fenomenului_militar_in_spatiul_romanesc.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arheologia este in masura astazi sa atace existenta principalelor etape ale procesului evolutiv al umanitatii si in spatiul etnogenetic romanesc de la inceputurile, databile cu cca 2 200 000 de ani in urma, pe baza resturilor fosile si a uneltelor-arme descoperite in Valea lui Grauceanu-Bugiulesti (comuna Tetoiu, jud. Valcea) roman la sfarsitul vechii epoci a pietrei cioplite (cca 10. 000 i. e. n.) prin: resturi umane si animale, unelte-arme apartinand culturii de prund descoperite pe vaile Darjovului, Dambovnicului, Argesului, la Ciuperceni (Turnu Magurele), etc.; marturii ale civilizatiei musteriene, furnizate de pesterile de la Ohaba-Ponor; Cioclovina, Baia de Fier, Ripiceni-Izvor, Cheia, Nandru, etc.; urme ale locuirii permanente ale teraselor raurilor si, ca emotionante marturii ale unor inclinatii artistice legate de principala ocupatie - vanatoarea, picturile rupestre din pesterile de la Baia de Fier, Vaidei (jud. Gorj), Pescari (jud. Caras-Severin), Limanu (jud. Constanta), Cuciulat (jud. Sibiu) sau din defileele Polovragi si Sohodol. Confruntarea permanenta a oamenilor cu lumea animalelor care le furniza cea mai mare parte a hranei si care reprezenta totodata principalul pericol, le-a stimulat continuu imaginatia in directia perfectionarii uneltelor-arme (pentru impuns, lovit, taiat si razuit), din piatra, lemn, os sau corn si a perfectionarii, prin repetare rituala, a unor tehnici si metode de vanatoare care, in epocile urmatoare, vor pune treptat bazele artei militare a oamenilor neolitici si a purtatorilor civilizatiei bronzului si fierului. Mostenite din practica vanatoarei, utilizarea terenului, indeosebi muntos si impadurit, arta deplasarii in ascuns, a mascarii, urmaririi, incercuirii, atragerii in ambuscada si a atacului prin surprindere, transmise din generatie in generatie, se vor preface in timp, ca o dovada in plus a continuitatii oamenilor locului, in procedee si principii tactice de lupta. Tranzitia spre epoca pietrei slefuite (10. 000 - 5. 500 i. e. n.), marcand inceputul procesului de sedentarizare a comunitatilor umane prin trecerea de la stadiul de vanator si culegator ocazional la acela de recoltator, pescar specializat si crescator de animale a generat, o data cu aparitia unui surplus de produse, de unelte-arme diversificate, tipologic incluzand ca noutate propulsorul si arcul cu sageti si de obiecte de podoaba, de cult sau de marcare a importantei indivizilor (susceptibile de a fi insusite), ca noua forma de activitate umana, conflictele armate. Arheologic, pot fi sugerate primele ciocniri intercomunitare, in diferite zone ale spatiului romanesc si, cu certitudine identificat, razboiul local de la Schela Cladovei (Drobeta-Turnu Severin) unde un grup pradalnic a fost surprins in ambuscada si nimicit de arcasii localnici cu aproape 6. 000 de ani i. e. n. Revolutia neolitica (5. 500-2. 500/2. 200 i. e. n.) infaptuita in cadrul marilor culturi Cris-Starcevo, Turdas-Vinca, Dudesti, Boian, Hamangia, Cucuteni, Gumelnita]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arheologia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arheologia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arheologia, ca parte organica a istoriei, se ocupa cu studiul monumentelor culturii materiale, folosind izvoarele nescrise, dar departe a de a fi numai o stiinta a obiectelor sau o stiinta a cazmalei, ea fixand in spatiu si in timp aceste manifestari, le da o semnificatie de viata prin stabilirea contextului istoric care le-a dat nastere. Arheologia este o disciplina istorica cu un camp de cercetare bine precizat si cu metode de investigatie proprii, pentru cunoasterea cat mai deplina a societatii omenesti in anumite epoci. Scopurile principale ale cercetarii arheologice sunt: cronologia (in scopul stabilirii varstei obiectelor), reconstituirea modelelor de organizare si functionare a asezarilor si explicatiile concretizate sub forma teoriilor stiintifice asupra gandirii si compotrtamentului uman. V. G. Childe spunea: Arheologia a facut o adevarata revolutie in istorie. Ea a largit orizonturile istoriei aproape in aceeasi masura in care telescopul mareste campul visual al astronomului. Ea a largit de sute de ori perspective istoriei spre trecut, tot asa cum microscopul a descoperit pentru biologie ca in spatele organismelor mari se acunde viata celulelor infinit de mici. In sfarsit, ea a adus schimbari in dimensiunile si continutul stiintei istorice asemenatoare acelora pe care radioactivitatea le-a adus in chimie. Deoarece cea mai mare parte a istoriei omenirii a avut loc inaintea inventiei scrisului, arheologia este cea mai importanta metoda de studiu a preistoriei. In plus, deoarece in numeroase cazuri informatiile istorice sunt incomplete (in trecut, scrisul a fost utilizat de numai de catre aristocratie sau doar in cadrul religiei, informatiile scrise oferind date doar despre anumite categorii sociale), arheologia ofera o contributie esentiala la studiul istoriei umane si se reflecta si in cadrul politic prin faptul ca studiaza cultura materiala si spirituala a predecesorilor, contribuind astfel la patrimoniul national si universal. Din pacate insa, numerosi cercetatori pasionati au exagerat latura politica sau fictionala a arheologiei, interpretarile lor cazand intr-o puternica panta nationalista sau imaginara, aceste devieri fiind incadrate ca pseudo-arheologie. Arheologia a fost inclusa de A. Sacerdoteanu printre stiintele auxiliare majore ale istoriei; ea imprumuta istoricului instrumentele de lucru cu izvorul care este materialul arheologic. Arheologia interpreteaza vestigiile materiale ale trecutului istoric si dupa epoca studiata, arheologia poate fi: preistorica, clasica, crestina, medievala, moderna, subacvatica si chiar contemporana. De o mare importanta este si cercetarea arheologica de salvare in cazul unor lucrari de constructii, lucrari agricole, etc. Acestea pot distruge pentru totdeauna siturile arheologice, de aceea intervine cercetarea arheologica de salvare. In lumea stiintifica anglo-saxona arheologia este o sub-disciplina a antropologiei, arheologul fiind antropolog si nu un istoric asa cum este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arhitectura Greaca Si Romana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arhitectura_greaca_si_romana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arhitectura greaca s-a constituit si s-a dezvoltat conditionata de anumiti factori cu actiune larga care i-au determinat tendintele majore, definitorii: - o configuratie geografica particulara care a situat teritoriul grec la confluenta unor vechi si prestigioase culturi; contactele realizate cu alte civilizatii au permis omului grec o deschidere a orizonturilor; arhitectura s-a imbogatit prin cunoasterea si asimilarea, cu un acut simt selectiv, a unor experiente si idei constructive; - existenta, pe acelasi teritoriu a unor traditii prehelenice care au furnizat modele si experiente arhitecturale elaborate intr-un spirit nou, marcand insa un proces de continuitate; - o comanda sociala specifica; arhitectura greaca s-a constituit ca un instrument al comunitatii umane libere careia trebuia sa-i asigure cadrul material al existentei si sa-I afirme presigiul; -o inclinatie proprie lumii elene carte armonie, echilibru, simtul masurii, evitarea exceselor; evolutia arhitecturii a stat sub semnul perfectionarilor lente nu al modificarilor spectaculoase iar in geneza formelor sale a interevenit in mod constant raportatrea la scara umana in detrimentul monumentalizarii abstracte; - un simt al naturii profund ancorat in mentalitatile lumii grecesti care a condus catre o consecventa raportare a arhitecturii la mediul inconjurator, la stabilirea unei relatii intime, neantagonizarea intre creatia omului si cea naturala; - un pronuntat individualism al omului grec sursa a varietatii formelor, a refuzului uniformizarii rezolvarilor, in conditiile mentinerii unui caracter unitar al arhitecturii. Cadrul general de dezvoltare al civilizatiei romane permite selectarea unui grup de factori a caror actiune asupra evolutiei fenomenului arhitectural a fost definitorie: - o arie geografica de mare amploare obligand la o activitate constructiva intensa si asigurand contactul continuu cu alte civilizatii; sursa permanenta de improspatare a gandirii arhitecturale; - existenta unor traditii paleoitalice si etrusce pe fondul carora au fost asimilate experiantele unei culturi de elevata tinuta- cea greco-elenistica; -un caracter predominant urban cu implicatiile corespunzatoare in stiinta constructiilor de asezari si a spatiilor urbane, precum si in continutul unor programe de arhitectura; - comanda sociala care solicita- atat prin arhitectura capitalei cat si prin cea exportata in teritoriile ocupate- exprimarea fortei si autoritatii imperiului; - o inclinatie pronuntata catre ratiune, echilibru, ordine riguroasa, simt practic, trasatura definitorie pentru mentalitatile lumii romane care poate fi pusa in legatura cu un anumit fond etnic latino-etrusc; aceste caracteristici se pastreaza pana in perioada imperiala timpurie; - o tehnica de constructie exceptionala care trebuind sa raspunda solicitarilor complexe ale unei activitati constructive de mare anvergura a generat o multitudine de procedee capabile sa materializeze o gama extinsa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arhitectura Greciei Antice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arhitectura_greciei_antice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cultura greaca s-a raspandit pe un teritoriu alcatuit din actuala Grecie, insulele Marii Egee si regiunile unde au fost infiintat orasele-colonii: tarmurile Asiei Mici, Italia de sud si Sicilia, litoralul Mari Negre, etc. Din fuziunea popoarelor preelenice cu grupari migratoare aheeni, dorieni, ionieni- s-a constitut, in jurul anului 1100 i. e. n., poporul grec. Pana catre anul 700 i. e. n., grecii au adus o viata patriarhala, bazata pe o organizare tribala. Treptat, ca si in cazul altor civilizatii, s-au conturat trasaturi proprii societatii sclavagiste. In perioada patriarhala, miturile diferitelor grupari etnice au fuzionat, generand formele complexe ale religiei grecesti. In mitologia greacilor antici, fenomenele naturale erau personificate printr-un mare numar de zeitati carora li se atribuie nu numai o infatisare umana idealizata, ci si actiuni, reactii si sentimente omenesti. In conditiile izolarii diferitelor regiuni datorita reliefului muntos al tarii, s-au format primele orase-cetati independente Pana catre secolul al V-lea, forma de organizare politica a cetatilor grecesti a fost cea a aristocratiei sclavagiste. Un progres insemnat l-a constituit trecerea la o forma evoluata de conducere a comunitatii, cu o larga participare a cetatilor libere la viata politica: democratia sclavagista. Sub conducerea abila si inteleapta a lui Pericles (450-430 i. e. n.) cetatea Atenei a devenit un adevarat model de organizare democratica pentru toate celelalte orase grecesti. In epoca lui Pericles au fost create conditiile unei maxime infloriri a artei, stiintelor si gandirii filozofice, fiind socotita, impreuna cu deceniile ce I-au urmat, epoca de aur a culturii grecesti. URBANISMUL. In timpurile cele mai vechi, polisurile se dezvoltau relativ intamplator, cu cartierele de locuinte grupate in jurul sanctuarului cetatii, ridicat de obicei pe o inaltime fortificata: acropola. Inunele cazuri, intregul oras era protejat cu ziduri puternice de piatra (Atena). In secolul al V-lea i. e. n. au aparut germanii unui urbanism ratinal, bazat pe o trama rectangulara de strazi. Epoca elenistica si-a insusit principiile hippodamice, concretizate in centrele urbane Alexandria, Milet, Priene; pietele comerciale-agorele- si constructiile publice inscrise in textura ordonata a strazilor alcatuiau compozitii complexe, cu axe de simetrie. PROGRAME. Templul a fost cea mai importanta tema a arhitecturii Greciei antice. Construit pe o inaltime, in cadrul incintei sacre a cetatii sau facand parte din ansamblul marilor sanctuare panelenice, templul indeplinea rolul de locuinta a zeului caruia ii era dedicat, personificat printr-o statuia simbolica. Cel mai simplu tip de templu era alcatuit dintr-un naos si un vestibul deschis, cu doua coloane intre prelungirile zidurilor, purtand denumirea de in antis. La templele clasice, rapotul dintre numarul de coloane ale laturilor scurte si ale celor lungi era fix, dictat de formula 2n+1 care stabilea numarul de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arhitectura Romana - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arhitectura_romana_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arhitectura este la Roma, o arta majora, poate cea mai importanta si nu numai pentru ca ea este forma artistica cea mai bine cunoscuta. Este vorba, intr-adevar, pe de o parte, de arta care a slujit cel mai bine orasul si maretia Romei si pe de alta parte, de arta care a avut o evolutie originala datorita unor inventii tehnologice. Ca si celelalte arte, arhitectura a beneficiat initial de influenta straina. Etruria este primul maestru al Romei. Primele temple romane sunt opera vecinilor lor, incepand cu cel mai inchinat lui Jupiter de pe Capitoliu. Aceste sanctuare etrusce de afla pe un podium inalt si sunt accesibile numai cu ajutorul unei scari aflata pe fatada. Ele sunt, pe de alta parte, foarte bogat ornamentate cu obiecte de pamant ars. Cea de-a doua perioada de influente straine isi are sorgintea in Graecia Magna, care se falea cu edificii remarcabile (Paestum, Sicilia), si mai intai in Campania se face fuziunea intre artele din diferitele regiuni meridionale. Orasul din golful Neapole demonstreaza acest lucru inca din secolul IV i Hr., iar amfiteatrul din anul 80 i. Hr. la Roma, au fost construite astfel de edificii abia in 55 i. Hr. si in 27 i. Hr. Foarte repede totusi se face simtita pe malurile Tiburului influenta greco-orientala, inca de la inceputul expeditiilor pe teritoriul elen. Basilici, piete, emporium, porticuri aduc un aer nou urbanismului Romei. Senatul refuza sa fie de acord cu construirea de edificii de piatra pentru spectacole datorita unei probleme de moralitate, dar marmura este folosita cu succes la construirea edificiilor publice (primul templu de marmura dateaza din 146 i. Hr.). Romanii folosesc cele trei ordine grecesti : doric, ionic si corintic. Descoperirea Asiei Mici si chiar mai mult testamentul lui Attalos al-III-lea din Pergam care, in 133 i. Hr., lasa mostenire Romei regatul sau vor crea o realatie noua cu arta greco-orientala. Acest lucru se face simtit in intregul Imperiu, de pilda in conceperea monumentului Ara Pacis, construit la indemnul lui Augustus sau grandiosul Forum pe care arhitectul Apollodor din Damasc l-a conceput pentru Traian in secolul II. Ar fi o greseala insa sa ne imaginam ca romanii s-au multumit sa reia modelele si tehnicile grecilor. Ei s-au inspirat din acestea pentru a crea o arhitectura in egala masura de tip religios, public si privat care este un simbol al dominatiei lor in jurul Mediteranei. Arcadele, volutele, domurile sunt tot mai numeroase, pana cand se ajunge la realizari mai indraznete (Panteonul, templu rotund care are diametrul egal cu inaltimea odificiului=44m!). Liniile se elibereaza, iar curbele vin sa indulceasca perspectivele. Palatul (si nu numai extravaganta Casa aurita a lui Nero) precum si resedintele particulare, adesea somptuase, subliniaza maretia Romei si simbolizeaza puterea. Edificiile publice, termele de pilda, vor parca sa ii faca sa beneficieze de maretie si de geniul roman pe toti ce3tatenii. Aceste inovatii in domeniul arhitecturii au fost posibile datorita generalizarii tehnicii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arhitectura Si Sculptura Ateniana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arhitectura_si_sculptura_ateniana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arhitectura proprie este fundamentul si zidul care inconjoara o cultura. Si arhitectura, ca si cultura europeana, a plecat din teritoriile locuite de traci. De la Carpati si pina in Asia Mica si Palestina, arhitectura are o istorie de multe mii de ani. Reperul arhitecturii orasenesti a fost si este Troia. Troia a fost punctul de atractie si de reper vestic, inca pina pe la anii 1700. Forme arhitecturale specifice: Capacitatea creatoare a arhitectilor greci s-a concentrat in realizarea unor volume cu caracter scuptoral, urmarind stabilirea unor raporturi expresive intre cladirile ce alcatuiau ansamblul. Efecte speciale erau obtinute prin compozitii bazate pe o asimetrie plina de rafinament. Ca o reflectare a umanismului, arhitectura greaca nu s-a indepartat de scara omului, nici chiar in edificiile reprezentative. Caracterul monumental al constructiilor acestei epoci rezida in rigoarea si simplitatea formelor. De-a lungul istoriei arhitecturii grecesti s-au constituit cele trei tipuri principale de colonade apartinand ordinelor doric, ionic si corintic. Ordinul doric a fost folosit cu precadere in Grecia continentala. Formele sale sunt simple, severe, dand impresia de soliditate si forta Ordinul ionic a aparut in Asia Mica si in insulele marii egee, patrunzand apoi, cu unele modificari, in Grecia continentala, in special in Attica. Se resimte preferinta specific orientala pentru o decoratie mai bogata, ionica remarcandu-se prin suplete si eleganta. Ordinul corintic mai putin folosit de greci decat celelalte doua, difera de ionic prin aceea ca are coloana usor mai inalta si capitelul imbracat in frnze de acant. Atena, oras in sud-estul Greciei, capitala si cel mai mare oras al tarii. Este situata pe colina Attic si este inconjurata cu munti din trei parti, cei mai mult importanti sunt muntii Parnis, Pendeli, si Hymettos (Imittos). Doi curenti, raul Kifisos in vest si raul Ilisos in est, trec prin oras. Atena cu portul ei, Pireu (Pireas), care este situat la 8 km de sud-vestul Golfului de Saronikos (un intrand in Marea Egeana), formeaza o regiune metropolitana. Atena domina viata economica, culturala, si politica din Grecia. Cel mai splendid complex arhitectural al antichitatii grecesti este ansamblul de patru edificii de pe Acropole (Propileele, Partenonul, templul Athenei Nike si Erechteionul). Planul templului grec se defineste dupa felul in care coloanele sunt dispuse fata de o incapere centrala in care se afla imaginea de cult. Parthenonul reprezinta tipul cel mai echilibrat al evolutiei templelor. Numara opt coloane pe fatada, randul de coloane dorice care incadreaza templul margineste o incinta cu friza ionica, constructia fiind un exemplu in privinta coeziunii acestor doua moduri de a exprima unitatea. Ionicul are coloana mai verticalizata, capitelul mai bogat arcuit si profilurile mai jucate. Distinctia insa se exprima mai clar prin felul in care ionicul umplea registrul frizei cu o panda continua de sculpturi fata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arhivistica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arhivistica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arhivistica si informarea documentara (documentaristica) sunt doua discipline care au drept sfera de cercetare documentele scrise. Arhivistica este disciplina care are drept domeniu de investigatie izvoarele scrise pe suporti usor deteriorabili si pe baza carora se efectueaza cercetari fundamentale si aplicative in vederea stabilirii solutiilor optime de selectionare, ordonare, inventariere, conservare si valorificare a documentelor. Arhivistica este stiinta care se ocupa cu teoria si practica in arhive. Arhivele ca pastratoare de prestigii si antichitati, ca pastratoare a cunostintei de sine a popoarelor, constituie conditia sine qua non pentru reconstituirea unui popor Stiinta arhivistica, prin cercetarile ei fundamentale si aplicative, are drept scop crearea celor mai bune conditii pentru munca in arhive. Indiferent de forma pe care o au astazi materialele arhivistice, toate arhivele din lume contin izvoare istorice care lamuresc aspecte economice, sociale, politice, culturale ale unui popor sau se refera la relatiile internationale Informarea documentara studiaza informatiile, datele cuprinse in documente, in publicatii, elaborand apoi mijloace de cercetare eficiente de prelucrare analitica si sintetica, de regasire a datelor si de transmitere a lor cat mai bine la beneficiar. Documentele sunt, asadar, purtatoare de informatii si servesc transmiterea acestora in spatiu si timp. Ele sunt utilizate in diferite domenii de activitate ale omului constituind obiect de studii ale diferitelor discipline stiintifice si se afla depozitate in arhive, biblioteci, muzee. Selectionarea este activitatea stiintifica de cea mai mare importanta, intrucat in cadrul ei se apreciaza importanta documentelor sau inutilitatea unora dintre ele si se hotaraste pastrarea sau eliminarea lor definitiva, angajand astfel in cel mai inalt grad, responsabilitatea organizatiilor detinatoarea si creatoare de arhiva si a Arhivelor Statului ca o institutie investita prin lege sa coordoneze aceasta activitate. Criteriul principal de selectionare a documentelor este, in principiu, valoarea documentului. Un rol deosebit de important revine Arhivelor Statului pentru indrumarea activitatii de selectionare in raport cu fondurile puse in lucru, de genul documentelor, de nivelul organizatiilor ca veriga in sistemul institutional al epocii in care au fost create documentele si implicit al arhivelor. Selectionarea documentelor are ca principale obiective: Stabilirea izvoarelor documentare de importanta stiintifica, ce trebuie pastrate fara un termen anume; Eliminarea actelor fara valoare stiintifica ori practica; Descongestionarea spatiilor de depozitare; Reducerea volumului altor operatiuni arhivistice (evidenta, cercetarea stiintifica, microfilmarea etc. ); Facilitatea accesului la informatia stiintifica; Literatura de specialitate consemneaza patru principii care stau la baza acestei activitati: principiu conceptiei istorice sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Armata Permanenta In Evul Mediu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-armata_permanenta_in_evul_mediu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Primele nuclee ale unei viitoare armate permanente, erau elemente care asigurau ordinea interna si executare hotararilor luate de un for de judecata, sau cele pentru paza punctelro de interes military (castel, fortificatii). Trupele condotierilor, de asemenea, erau mentinute sub arme si in intervalul dintre angajarile lor successive de catre un oras sau altul; timp in care erau in grija unui seviciu administrative special, bine organizat si permanent. Apoi, si cetatile sau fortificatiile urbane intretineau adevarate garnizone permanente. In fine, si unitatile de elita care formau garda personala a monarhilor si, intr-un numar mai redus, a ducilor pot fi considerate forme incipiente ale unei viitoare armate permanente. Dar o armata permanenta in intelesul deplin al cuvantului a putut sa apara numai cand nu au fost intrunite cel putin patru conditii: existenta unor sturcturi militare stabile si regulate; constiinta princepelui ca trupele permanente asigura a superioritate indiscutabila si ca, in orice caz, ofera mai multa siguranta decat ar putea oferi mobilizarile temporare; prezenta in sanul populatiei al unui destul de numeros grup dsipus sa-si faca din serviciul militar permanent o adevarata cariera; si asigurarea unor suficiente resurse financiare rezultate din contributii financiare stabilite, acceptate constient de contribuabili care sa permita intretinerea cestei armate. Se pare ca, in acest sens, primul exemplu l-a dat Carol al V al Frantei, in 1369, acre mentinea in permanenta sub arme mai multe corpuri de calareti si arbaletieri, pedestrasi sau calari. Pasul urmator l-a facut in jurul anului 1455-Carol VII, care a stabilit trupe in garnizoanele de frontiera; cand a luat marilor seniori dreptul de a recruta oameni dependenti de ei, revendicandu-si dreptul exclusiv de recrutare pe intreg teritoriul regatului; si cand, inloc sa procedeze la o recrutare masiva, a facut o operatie de triere a oamenilor, pentru a asigura armatei o compozitie corespunzatoare si uniforma. In felul acesta, Carol VII aformat o armata de 7200 de combatanti (800 de calareti, 3600 de arcasi, 1800 de lancieri pedestrasi), bine echipati. Spre sfarsitul secolului Ludovic al XI a sporit mult efectivul acestei armate, creind pentru prima data nu doar o cavalerie, ci si o infanterie pemanenta; incat, in ultimele doau decenii ale sec al XV-lea efectivele armatei franceze permanente se ridicau la 20-25. 000 de oameni. Exemplul Frantei a fost urmat numaidecat de regatul Castiliei si Aragonului, precum si de statele italiene (republica Venetia, ducatul Milano, regatul Napoli). Odata cu aceasta, s-au eleborat coduri militare, s-a organizat instruirea si antrenamentul cavaleriei si infanteriei, s-au introdus uniformele, s-au ales semnele distinctive ale diferitelor corpuri: tottul, inainte de anul 1500.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arme De Distrugere In Masa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arme_de_distrugere_in_masa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cuprins 2 Bibliografie 8 Tipurile de arme de distrugere in masa Arma nucleara are o capacitate colosala de distrugere datorata eliberarii in urma reactiilor nucleare a unei cantitati enorme de energie; forta exploziei nucleare este echivalata, de regula, cu forta exploziei unei cantitati anumite de trotil. O explozie nucleara produsa in aer se caracterizeaza printr-o strafulgerare orbitoare urmata de un trasnet asurzitor si de formarea unui glob de foc cu niste rotocoale intransparente in jur; praful care se ridica stalp de pe teren si se raspandeste in jurul globului de foc ia forma unei ciuperci uriase. Factorii distructivi sant: 1. Unda aeriana de soc reprezinta o zona de aer comprimat care se propaga in rafala de uragan din locul exploziei in toate directiile cu o viteza supersonica (in primele doua secunde ea parcurge 1 km, in primele cinci 2 km, iar in primele opt 3 km). Suprafetele devastate pot fi impartite in patru zone de distrugere: totala constructiile care se afla pe suprafata solului sunt distruse complet, iar populatia, daca nu se afla in adaposturi sigure, nu supravietuieste; mare cladirile sunt avariate, iar in randurile populatiei se inregistreaza traume grave, fracturi, hemoragii, contuzii ale organelor interne etc.; medie in randurile populatiei se inregistreaza contuzii, luxatii, hemoragii din nas si urechi etc.; slaba in randurile populatiei se inregistreaza relativ putine traume, exceptand cele psihice. La explodarea unei bombe de 1 Mt zona de distrugere medie are raza de 50 km, cifra care creste sau scade in dependenta de tipul bombei. 2. Radiatia de lumina constituie un impuls puternic de raze vizibile, ultraviolete si infrarosii emanate timp de 3-17 sec (in dependenta de tipul si calibrul bombei); provoaca arsuri, mai ales in zonele neacoperite ale corpului, si incendii. 3. Radiatia ultravioleta reprezinta un flux invizibil si imperceptibil de raze si de neutroni care se degaja timp de 10-15 sec si strabate tesuturile organismului, provocand boala actinica. Intensitatea radiatiei scade in raport cu distanta de la locul exploziei, fiind redusa si de diverse obstacole. Materialele de constructie retin in mod diferit radiatia penetranta, fapt care trebuie luat in consideratie la construirea adaposturilor. De exemplu, pentru ca radiatia sa fie redusa de doua ori, ea trebuie sa treaca prin 2, 8 cm de otel, 10 cm de beton, 14 cm de perete de caramida, 14 cm de pamant sau 30 cm de lemn. 4. Contaminarea radioactiva a localitatilor are loc in urma precipitarii pe teren a produselor finale de dezagregare nucleara, care se imprastie pe suprafata pamantului, apei si a obiectelor; radiatia este de acelasi tip ca si cea penetranta. Norul radioactiv format in urma exploziei este dus de vant, contaminand in calea lui teritorii vaste care pot fi impartiti in dependenta de radiatie in 3 zone de aparare: periculoasa; puternica; moderata. In cazul nerespectarii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arta Baroca</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arta_baroca.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O Forta majora. 4 Stilul direct, pamantean. 4 O iluzie. 5 Geniile barocului. 5 Influenta baroca. 6 Arta baroca Plina de culoare si dramatism, arta baroca a fost creata mai ales pentru a servi religiei. Ea trebuia sa incante si sa copleseasca dar mai presus de orice sa implice spectatorul in miracole, extaze si momente ale triumfului crestinatatii. In secolul al XVII-lea, Italia a ramas o tara de prima importanta ca centru al ideilor si practicilor artistice si Roma, in mod deosebit, a atras pictori si sculptori din intreaga Europa. Curentele artistice care au luat nastere in Italia au continuat sa aiba rasunet international. Dupa renasterea tarzie, in secolul al XVI-lea, a urmat manierismul, un curent artificial. Acest curent a tinut relativ putin si barocul dinamic care i-a succedat a durat de-a lungul secolului XVII si chiar XVIII, raspandindu-se in intreaga Europa catolica si chiar peste ocean, in America Latina. Acest stil artistic s-a dezvoltat in Europa si in tarile catolice, ca arta a Contrareformei in secolele XVI, XVII si XVIII. Reforma si reinnoire. Arta baroca, cu toate ca nu a fost exclusiv religioasa, a reflectat spiritul contra-reformei, din sanul bisericii catolice, care a reinsufletit propria constiinta, in lupta impotriva protestantismului. Daca elementul clasic in arta renascentista tindea sa fie echilibrat si rece, mentinand o distanta emotionala intre arta si spectatori, barocul era imperios si nelinistit, avand tendinte spre contemplare si implicare a privitorului. In pictura lui Annibale Carraci (1560-1609) se simte un clasicism reinviat. Frescele lui, care au decorat Galeria Farnese din Roma, isi datorau sursele de inspiratie frescelor Capelei Sixtine, realizate de Michelangelo, cu toate ca sunt departe de a crea o atmosfera sobra. Barocul a fost un curent de dramatism intens atingand deseori efecte stralucitoare, prin combinarea picturii, sculpturii, arhitecturii si muzicii, intr-un singur spectacol. Acest gen de teatru este prezent in marea Biserica Sfantul Petru din Roma si nu este o intamplare faptul ca epoca baroca a dat nastere unui nou tip de spectacol, opera. In arhitectura, barocul a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele, frontoanele triunghiulare si arcurile, dar s-a distins de clasicism printr-o trasatura aparte si anume dramatismul si miscarea create prin curbe dominante si prin influentarea reciproca a maselor si spatiilor. A aparut mai intai in Italia (L. Bernini, F. Borromini, P. Dacartona), s-a raspandit apoi in Germania (fratii Asam, J. L. von Hildebrandt, B. Neumann, J. Fischer von Erlach); in Spania capata aspectul unei arte nationale (stilul churrigueresc), forma sub care a fost ulterior introdusa in America Latina. In arhitectura Tarilor Romane, barocul apare in Moldova secolului XVII. Insinuat in decoratia unor monumente de epoca brancoveneasca, stilul baroc nu va afecta in mod evident expresia arhitecturii din Tara Romaneasca, in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arta Greaca - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arta_greaca_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arta greaca reprezinta productia artistica a civilizatiei grecesti, cu toate ca este dificil sa se stabileasca cu precizie limitele cronologice ale acesteia. Artele care s-au dezvoltat in Grecia antica, cea minoica si cea miceniana reprezinta baza artei grecesti. Se plaseaza nasterea artei grecesti in jurul secolului IX I. C., odata cu aparitia perioadei geometrice. S-a convenit ca dupa ce apogeul acestei arte a fost atins in secolul V, I. C. in perioada clasica, ultimele sale manifestari urmand sa se stinga in pragul bataliei de la Aetium, din anul 31, I. C. In realitate lucrurile sunt putin altfel deoarece si dupa batalia de la Aetium este observata influenta artei grecesti in producţiile orientale si cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importanţa acestei arii de influenta. Datorita acţiunii de colonizare din secolele VIII i VII i. e. n. arta greaca se impune treptat de la cadrul restrans al Marii Egee in toata regiunea din jurul Marii Mediterane. La sfar itul secolului IV datorita cuceririlor lui Alexnadru cel Mare lumea greaca este limitata la est de India iar la sud inglobeaza tot Egiptul i mai ales Imperiul Persan. Totu i la aceasta diversitate geografica se adauga profunde diviziuni politice. Este adevarat ca in faţa du manului ora ele grece ti se gasesc unite dar in razboaiele din secolul V, I. C. sau in cadrul participarii comune la Jocurile panelenice ele nu au nici un sentiment de apartenenţa la acea i entitate. Cu toate acestea in aceasta diversitate rezida o identitate culturala comuna care face posibil sa se vorbeasca despre arta greaca. Originile artei grece ti au ramas invaluite in mister pana la inceputul secolului al XX-lea deoarece in Grecia nu au fost gasite urme ale epocii de piatra. Dar acum se tie ca na terea artei grece ti i i afla originea in confruntarea mai multor civilizaţii ce se aflau in bazinul oriental al Marii Meditaerane. Arta cicladica este cea mai veche martuire a artei grece ti. S-a desfa urat in epoca bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestari ale Cicladelor, pe langa numeroasele obiecte din bronz i argint, le constituie idolii cicladici. Aceste statuete din marmura reprezentau personaje puternic stilizate. La realizarea lor s-a ţinut seama riguros de pastrarea proporţiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este inca imposibil sa cunoa tem semnificaţia lor exacta. Spre sfar itul mileniului al II-lea I. C., se diminueaza producerea lor. Arta minoica corespunde perioadei de dominaţie a Cretei in jurul anului 1800 I. C. Se realizeaza construirea primei generaţii de palate, printre care i cele din Cnossos i Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele orientale. Aceste construcţii au in alcatuire o curte rectangulara, in jurul careia se afla o serie de incaperi, de sali de ceremonii i de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate cretane este reconstruita in secolul VI I. C. pe acelea i locuri ale palatelor din prima]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arta Paleolitica - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arta_paleolitica_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arta paleolitica debuteaza in auringnacian cu productii care evidentiaza tendinta de abstractizare, de utilizare de simboluri, de sugerare a unei idei mai curand, decat a reproduce fidel un model din natura. De data mai recenta (solutrean magdalenian), marile productii de la Lascaux reveleaza o redare aproape fotografica a animalelor. Acest stil de abordare, realist si naturalist al animalelor nu schimba cu nimic valoarea simbolica a desenului. Modul de asociere al animalelor si dispunerea lor in ansambluri subliniaza acest lucru (tendinta de abstractizare). In lumina celor mai sus mentionate, este limpede ca aceste productii artistice sunt expresia materiala a unor practici magice (magia vanatorii, ritualuri de initiere). Arta iconica bidimensionala de la Lascaux cuprinde gravuri, picturi si reliefuri de animale si o singura reprezentare umana. Arheologia preistorica reconstituie trecutul pe baza unor izvoare nescrise, urmarind activitatea unor grupuri umane al caror nume nu poate fi cunoscut in masura in care nu au intrat in contact cu alte popoare care foloseau scrierea. Decorul in care a inflorit arta paleolitica a putut deveni baza unor credinte sau mituri diferite, unele din simbolurile zoomorfe fiind transmidse si in neolitic. 1 La umanitatea preistorica intalnim in paleolitic si mezolitic o prima etapa a gandirii magice, apoi in neolitic omul face diferenta dintre suflet si corp si disting o putere supranaturala mana care se poate intruchipa in diferite obiecte sau spirite2. Miturile si simbolurile religioase au avut un rol important in consolidarea legaturilor sociale, iar cunoasterea mentalitatii oamenilor primitivi si a credintelor lor ne ajuta la interpretarea diferitelor aspecte ale artei preistorice. Miturile si simbolurile religioase au avut un rol important in consolidarea legaturilor sociale, iar cunoasterea mentalitatii oamenilor primitivi si a credintelor lor ne ajuta la interpretarea diferitelor aspecte ale artei preistorice. In interpretarea artei paleolitice s-a pornit, pe baza comparatiei cu credintele si modul de a gandi al unor populatii ramase la stadiul de vanator culegator, de la rolul pe care l-au avut reprezentarile artistice ca ilustrare a totemismului primitiv potrivit caruia relatiile de inrudire dintre oameni in cadrul gintii si-au gasit proiectarea fantastica in relatiile dintre oameni si natura. Ideea de baza a interpretarii artei paleolitice este legatura cu natura (baza simbolismului religios) Studiul picturilor paleolitice din pesterile din Franta arata ca desenele nu sunt imagini fara ordine, ele se incadreaza intr-o structura de ansamblu, in care fiecare animal are un anumit loc, iar semnele de pe corpul lor nu sunt rani de lance sau colibe ci simboluri ale fertilitatii (feminin si masculin). 3 Andre Leroi Gourhan; La religion de cavernes: magie ou metaphisique, in Sciense et avenir, nr 228, febr. 1966 2 H. Kuhn, Vorgeschichte der Menschheit, II, p. 169 172).]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arta Paleolitica - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arta_paleolitica_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In paleoliticul superior, populatia omeneasca nu a incetat sa creasca, iar contactele intre membrii diferitelor triburi se inmultesc, favorizand progresele tehnice. Traind tot din culegere, vanatoare si pescuit, aurignacienii si magdalenienii se deplasau continuu pe ariile de vanatoare, dar cunosteau locuinte fixe. Acestea sunt colibe din piele, sau adaposturi carora le amenajau adeseori solul pe care se calca, colibe putand fi ridicate si in interiorul grotelor. In perioadele friguroase din timpul glaciatiei Wurm, aceste colibe inchise, din piele cusuta, erau usor de incalzit. La Pincevent, aproape de Montreaux, profesorul A Leroi Gourhan impreuna cu echipa sa, in urma unor sapaturi, a descoperit o mare tabara in care se intalneau vanatorii magdalenieni pentru a vana turmele de reni atunci cand acestea traversau vadurile invecinate ale Senei. Au fost regasite vetre, langa care mesterii se asezau pentru a desprinde silexuri din nuclee. Se pare ca vanatorii dormeau aici in timpul noptilor frigurose, pe asternuturi de piei intinse una langa alta, pe asternuturi de piei intinse una langa alta, sub adaposturi, in timp ce potecile dintre asternuturi erau presarate cu ocru rosu. Nu este imposibil ca acesti oameni sa fi cunoscut picturile corporale si, spre deosebire de mousterieni, foloseau podoabe, coliere, centuri din scoici, fildes, dinti de animale, chihlimbar. Se pare ca paleantropienii nu erau capabili de creatie artistica. Dimpotriva, inca din aurignacian si perigordian, arta a aparut ca o inovatie tipi ca a neantropienilor. Ea s a manifestat sub formele gravurilor pe os sau fildes, in piatra, a modelajelor in argila, a picturilor pe boltile pesterilor. Sculptura aurignaciana, a carei arie se intinde peste Europa si peste Orientul Apropiat, modeleaza statui feminine in care s a crezut ca se pot vedea simboluri ale fecunditatii; acest caracter este subliniat si de reprezentarile falice, rare dar nu mai putin reprezentative; aceste figuratii afirma preocuparile economice ale triburilor primitive, dorinta de a vedea ca se inmultesc turmele ce serveau la vanat. Este sigur ca aceste Venus aurignaciene sunt stramoasele zeitei mama a cultivatorilor neolitici; este posibil ca materializarea lor prin sculptura sa fi evoluat datorita unei destinatii magice. Totusi, se pare ca aceasta credinta in eficacitatea magiei implica sentimentul existentei unei forte tainice si supraomenesti, careia sociologii i au dat numele de mana. De asemenea, minunile picturii paleolitice se datoresc tot unei conceptii magice, dupa care vanatul poate fi stapanit sau inmultit, prin reprezentarea imaginii sale. Trebuie sa remarcam ca, in paleoliticul superior, pictura parietala nu se gaseste decat in Franta, Spania si in Italia. Magdalenienii dezvaluie si un anumit gust pentru arta in sine si pentru ornamentatie care apare in gravurile de pe obiectele in materiale moi si in ornamentele care se gasesc pe harpoane. Reincalzirea climei care a avut loc la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arta Romanica - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arta_romanica_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pana in secolul al 11-lea Biserica achizitionase multe terenuri provenite mai ales din donatii si, ca urmare, bogatia ei crescuse enorm. Se spune ca in acesta perioada Biserica detinea peste un sfert din teritoriul Frantei. Donatiile provenite de credinciosii care vizitau raclele care contineau moastele sfintilor au adus Bisericii un venit substantial. Intr-adevar, pelerinajele, efectuate cu scopul de a vedea relicvele sfinte au devenit atat de frecvente incat a fost necesara construirea unor cladiri care sa adaposteasca in siguranta articolele nepretuite si care sa permita expunrea lor cat mai atractiv posibil. Astfel, Biserica a devenit un patron semnificativ al artelor acelor vremuri, comandand nu doar lucrari noi de arhitectura ci si alte lucrari de arta, cu teme predominant religioase printre care picturi sau icoane. Cea mai mare parte a lucrarilor de sculptura si de arhitectura realizate in aceasta perioada medievala timpurie au fost executate intr-un stil care aminteste de Roma antica. In Anglia monahismul a atins apogeul in timpul domniei regelui Henry I (1100 1135) si s-au construit abatii, atat material cat si spiritual, in marile centre ale religiei, cum ar fi Canterbury, Winchester sau Durham, unde au luat fiinta si scoli de caligrafie si ilustrare a manuscriselor. Tendinta a continuat si in timpul domniei regelui Stefan (1135 1154) cand au fost create si numeroase manastiri. In secolul al 12-lea, Biserica era foarte stricta in ceea ce priveste subiectele care puteau fi reprezentate in pictura iar stilul utilizat era si el cenzurat. De exemplu, exista marturii care atesta ca Sf. Bernard din Clairvaux (1090 1153) a criticat anumite imagini pentru ca ar fi fost prea ostentative, reamintindu-le confratilor lui juramintele de saracie pe care le facusera. Picturile din afara bisericii erau supuse si ele acelorasi standarde. Desi au supravietuit putine picturi laice, din anumite surse literare exacte se stie ca existau castele ai caror pereti erau bogat impodobiti cu picturile comandate de nobili. Calugarii lucrau si ei la unele lucrari laice pentru decorarea castelelor. Unele manastiri au fost adevarate ateliere de lucru pentru artistii patronati de stapanul regiunii. Aceasta s-a petrecut in intreaga Europa occidentala, cel mai vizibil insa in Germania. In mod traditional, imparatii din Germania erau patroni generosi ai tuturor artelor si regiunea a atras numerosi pictori monahali din Anglia, Olanda si Franta dar a produs cativa pictori foarte talentati. Regula monahala de a sta intr-un singur loc a fost, din aceasta cauza, adesea incalcata. Lucrarile erau foarte rar semnate, astfel incat se cunosc foarte putine date despre creatorii lor, ca indivizi. Daca erau totusi semnate, ele purtau doar prenumele artistului, urmat de numele orasului in care lucrarea fusese executata. Pictura a fost considerata o cale eficienta in invatarea principiilor religioase de catre populatie, ilustrand Biblia sau Cartile de Rugaciuni si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arta Si Stiinta Secolului Xx</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-arta_si_stiinta_secolului_xx.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ritmul rapid al schimbarilor din secolul XX a afectuat artele la fel de mult ca orice alt domeniu. Stilurile si manifestarile s-au urmarit una pe alta intr-o succesiune rapida, caci artistii au incercat sa-si extinda aria de influenta, inventand noi modalitati, tratand noi subiecte, folosind noi tehnologii. Aceste incercari au fost amplificate de dezvoltarea comunicatiilor, care au usurat accesul publicului la operele de arta. Schimbarile din modul de viata al oamenilor, care au adus mai mult timp liber pentru multi, in timp ce mass-media raspundea nevoilor lor, au avut un profund efect asupra artei. Unul din rezultate a fost separarea culturii populare de cea superioara. Au aparut noi forme, ale caror obiective priveau departe de acele ale artei superioare. Totusi, spre sfarsitul secolului, multi artisti lucrand in moduri conventionale au fost influentati de cultura si critica a adus cultura superioara si cea de rand pe acelasi plan. Secolul a incepur cu cateva schimbari in cele mai vitale curente literare. In poezie, scriitori ca francezul Guillamme Apollinaire si americanul Ezra Pound au inventat noi forme si au schimbat ideile scriitorilor despre cum ar putea fi poezia. Curente cum ar fi dadaismul si suprarealismul au deschis noi lumi, prin modul lor de expunere in cuvinte si imagini. Scopul romanului a fost de a semenea foarte mult extins. In timp ce multi romancieri continua sa srie despre fapte reale, in traditia predecesorilor lor din secolul XIX, ei au inceput sa includa in lucrarile lor toate aspectele vietii omenesti. Un scriitor, James Jozce, a extins mai mult ca oricare altul raza de cuprindere aromanului. Romanul sau de catatai, Ulysses, a influentat nenumarati autori de fictiune de mai tarziu. Ideea de piesa de teatru bine scrisa si-a vazut roadele in secolul XIX, unii dramaturgi ai secolului XX, cum ar fi George Bernard Shaw, continuand in aceasta traditie; insa altii au vrut sa duca dramaturgia intr-o noua directie. Miscarea expresionista germana a cautat o intensitate noua a modului de exprimare a actiunii; dramaturgul Bertold Brecht si compozitorul Kurt Weill au adus comentarii sociale teatrului muzical; teatrul absurd francez a creat un simbolism evaziv; scriitori ca irlandezul Beckett au impartit dramaturgia in cele mai de baza componente: teoreticianul francez Antonin Artaud a promovat teatrul cruzimii, in care vioenta, spectacolul si intamplarile religioase erau amestecate impreuna intr-o noua si puternica suprapunere. Muzica, mai mult ca oricare alta forma a artei, a aratat cum curentul popular si curentul mainstream s-au separat in timpul secolului XX. Compozitori de traditie serioasa au continuat sa compuna pentru ansamblurile clasice, dar multi altii au abandonat notiunea de tonalitate si melodie care facuse muzica clasica anterioara accesibila unei largi audiente. Intre timp, o cultura populara infloritoare a continuat sa promoveze muzica accesibila. Jazul, muzica negrilor americani a dat o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Artele La 1848 In Tarile Romane</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-artele_la_1848_in_tarile_romane.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arta revolutiei de la 1848, sub diferitele sale aspecte, a reflectat noile idealuri si realitati revolutionare; in sculptura, muzica, arhitectura, revolutia de la 1848 poate fi urmarita sub aspectele ei cele mai importante. Astfel se explica de ce, intr-un timp atat de scurt cat a tinut regimul revolutionar in Muntenia, au fost cultivate toate genurile si au aparut realizari la care arta din epocile anterioare nu ajunsese. Artistul care si-a legat numele de aspiratiile poporului pentru epoca de dupa 1848 a fost Theodor Aman, pictor de referinta al romanilor (1831-1891). Aman si-a petrecut copilaria la Craiova, unde a urmat cursurile colegiului local; aici a avut ca profesor pe pictorul Constantin Lecca. A urmat apoi la Sf. Sava din Bucuresti, de unde s-a intors la Craiova pentru a participa la revolutia din 1848. In 1851 a plecat la Paris, unde a avut buni profesori, de la care si-a insusit desenul si studiul compozitiei istorice. Printre primele opere expuse la Paris, se afla un autoportret la care se vede influenta lui Courbet. Putin mai inainte executase Cea din urma noapte a lui Mihai Viteazul, care a deschis seria unor creatii artistice legate de evenimentele istorice. Dupa o calatorie la Constantinopol, s-a intors in 1858 in tara cu un renume castigat. El a realizat tablourile Unirea Principatelor, Hora Unirii la Craiova opere in care isi manifesta credintele sale patriotice. In timpul domniei lui Cuza a executat alte tablouri istorice, cu scene din trecutul de lupta al poporului roman impotriva turcilor, ecou al dorintei de libertate. O interesanta compozitie este tabloul care prezinta alegerea lui Cuza, document veridic; de asemenea este viu portretul lui Tudor Vladimirescu. Cum pe acea vreme taranii preocupau pe artistii inaintati, Aman i-a infatisat in mai multe figuri si compozitii; mai aproape de realitate a tratat acest subiect in cateva gravuri de dupa epoca lui Cuza. Anii din urma ai vietii lui Aman au fost plini de amaraciune; el a criticat pozitia regelui, care adusese pe arhitectul francez Lecompte de Nouy, care, in nepriceperea sa, distrugea monumentele nationale. Atitudinea sa protestatara fata de conducerea tarii a revarsat-o intr-un tablou neterminat, Boierii surprinsi la ospat de trimisii lui Vlad Tepes. Initiatorul Scolii de belle-arte si al Pinacotecii de la Iasi, Gh. Panaiteanu-Bardasare, infocat unionist, a fost un pictor influentat de academismul insusit pe vremea studiilor sale la Paris. Cunoscute sunt cateva tablouri reprezentand figuri pline de sentimentalism si cateva portrete de contemporani. Bogat in activitatea sa artistica a fost Gheorghe Tattarescu (1818 - 1894). S-a facut cunoscut ca pictor religios, decorand numeroase biserici din diferite colturi ale tarii si contribuind la procesul de laicizare a acestei arte arhaizante. Pentru cunoasterea mai justa a acestui gen, Tattarescu a intreprins in 1884 o calatorie in Rusia, care a avut un rezultat fericit: decorarea Mitropoliei din Iasi. A]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Artele Martiale - Karate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-artele_martiale_karate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O piatra pretioasa nu se lustruieste fara sa fie mult frecata si nici omul nu se perfectioneaza daca nu trece prin incercari. Karate inseamna in limba japoneza mana goala, iar denumirea corecta este Karate-do- calea mainii goale. Karate provine din Okinawa, una dintre insulele Ryukyu care formeaza un lant de insule prin care se poate trece din China in Japonia. Datorita pozitiei lor geografice ele au favorizat intalnirea si cooperarea dintre culturile japoneza si chineza. In anul 1609, insula Okinawa a fost invadat de trupele japoneze. Conducatorul insulei a fost dus in Japonia ca ostatic pentru a preintampina orice incercare de rascoala, iar japonezii au instalat rapid o forta de politie in capitala insulei, Naha, pentru a supravegea locuitorii. Urmatoarea masura luata a fost izgonirea militarilor si confiscarea tuturor armelor. Japonezii erau siguri ca fara arme locuitorii insulelor Ryukyu nu se vor putea rascula. Invadatorii nu au luat insa in considerare mostenirea straveche a acestei populatii insulare: artele martiale. In urma legaturilor comerciale stranse dintre Okinawa si China, stilurile de arte martiale Kung Fu si diverse alte metode de lupte chinezesti s-au amestecat cu tehnicile de lupta indigene. Aceste lupte cu mainile goale erau numite in Okinawa, te, adica maini. Locuitorii insulelor Ryukyu dupa ce s-au sfatuit cu calugarii cei batrani din munti, au inceput sa-si intareasca pumnii si coatele lovind saci cu paie si nisip ud. Au trecut apoi la trunchiuri de copaci si loveau zi de zi cu pumnii in scoarta lor, pana li s-au format portiuni foarte rezistente in diferite parti ale corpului. Armura soldatilor japonezi era facuta din trestie de bambus lacuita si din cureluse de piele. Ca urmare, atunci cand cei din Okinawa au hotarat sa inceapa razboiul de gherila, degetele lor intarite devenise niste arme de temut care patrundeau cu usurinta prin armura asupritorilor, ucigandu-i pe loc. Cand japonezii au trimis in ajutor trupe calare pentru a innabusi revoltele, locuitorii insulelor au inventat lovituri de picior mortale, executate prin sarituri. In acest fel nici macar un dusman calare nu mai era o problema. Taranii au luat si ei parte la lupta transformandu-si uneltele folosite la munca campului in arme fatale. Manerul unei pietre de macinat orez, tonfa, era folosit pentru a para loviturile de sabie ale unui samurai. Secera cu care se taiau spicele la vremea recoltatului, kama, devenise o arma extraordinara utilizata contra atacurilor cu lancea sau cu sabia. Aceasta transformare a uneltelor agricole a adus in zilele noastre la studiul armelor clasice din Okinawa, kobudo, in cadrul artelor martiale indigene. Treptat, locuitorii insulei Okinawa au acceptat ideea ca stapanii lor japonezi nu aveau de gand sa plece vreodata. Ca urmare ei au admis statutul de a fi ocupati, fara sa se bucure, dar nici sa se revolte. In 1868 s-a nascut Gichin Funakoshi, fiul unui functionar marunt din Okinawa. Tanarul Funakoshi a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Asirienii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-asirienii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dintre popoarele antice din Orientul Apropiat, asirienii au fost cei mai vestiti pentru cruzimea lor prin care au devenit stapanii unui imperiu urias, desi aceasta I-a costat insasi propria existenta. Ei au ramas in istorie ca primii utilizatori ai cavaleriei si ai carelor de razboi. Asirienii unul dintre popoarele cele mai razboinice din istorie, au luptat de-a lungul secolelor pentru a subjuga popoarele vecine. La apogeul puterii, imperiul lor se intindea pana la Golful Persic si cuprindea chiar si Egiptul. Agresivitatea lor se putea datora intr-o masura pozitiei geografice. Pamantul Asiriei era in partea nordica a Mesopotamiei, pe langa Valea Tigrului, la nord de Babilon. Deoarece nu aveau hotare naturale, tarmuri sau lanturi muntoase, erau vulnerabili din orice directie. Din aceasta cauza era nevoie de o armata puternica si mobilizata in orice moment, pentru mentinerea imperiului. Asirienii erau comercianti indrazneti. Mai mult, principalele cai comerciale ale Mesopotamiei au trecut prin tara lor, a reprezentat in sine posibilitatea de imbogatire a oricarei puteri ce detinea controlul asupra lor. Ca si vecinii lor babilonieni, si asirienii erau amoriti, adica urmasii popoarelor semitice care in mileniul III i. e. n. iesind din Arabia au subgujat orasele Sumer si Akkad. Aparitia Asiriei ca stat independent a fost in jurul anului1900 i. e. n., dar a continuat sa fie sub dominatia regatului barbar Mitanni. In decursul acestei lungi si grele perioade, asirienii nu numai ca au reusit sa-si pastreze identitatea, dar au dezvoltat si o traditie militara puternica. Astfel, in secolul XIV i. e. n. au putut lansa o campanie expansionista. Au facut incursiuni in toate directiile. Tukultiapil-estera I., un rege al secolului al XII-lea a extins imperiul Asirian pana la Marea Mediterana. Succesul lor era schimbator deoarece au patruns popoarer in Orientul Apropiat, s-au format si au disparut state, iar in locul inamicilor vechi au aparut altii noi, si anume aramienii. Incepand din secolulIX, militarismul asirian a devenit din ce in ce mai crud. A luat nastere Imperiul Asirian, care a cuprins Mesopotamia in cea mai mare parte si Siria de Nord. Dupa o perioada de decadere, in 745 i. e. n. Asiria si-a inceput campania de expansiune finala, care a fost si cea mai nesabuita. In aceasta perioada un comandant plin de succes, Tukultiapil-Esarra al III-lea, a fondat o dinastie noua. El a fost urmat de numerosi regi talentati si nemilosi, si anume Sarrukin a II-lea si Sin-ahheereba. Existenta statului depindea de fapt de Armata, astfel asirienii au fost pionieri ai innoirilor militare. In scurt timp au trecut la utilizarea armelor de fier in locul celor de bronz si au utilizat carute trase de cai. Dupa ce au inceput sa creasca cai care puteau duce omul pe spate, ei au fost primii care au introdus unitatile de cavalerie in armata. Nici inamicul invins care se ascundea in orase nu mai aveau scapare. Asirienii au asediat orasele cu ajutorul berbecilorde lupta si al turnurilor mobile, apoi au macelarit]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Austria Si Unirea Principatelor Romane</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-austria_si_unirea_principatelor_romane.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ideea unirii celor doua tari era vehiculata de cativa zeci de ani, verificandu-se in practica adevarul cuvintelor lui Mihail Kogalniceanu din programul Dorintelor Partidei Nationale in Moldova, ca Unirea ei cu Muntenia nu reprezenta altceva decat cheia de bolta, fara care s-ar prabusi tot edificiul national. Procesul acesta firesc al unirii tarilor romane, a continuat insa sa fie stanjenit de politica marilor imperii europene. Una din aceste puteri europene care s-a opus constant ideii de unire a fost Austria. Imediat dupa infrangerea revolutiei din 1848-1849, masurile luate de Marile Puteri, au aratat pericolul pe care il reprezenta nu unirea celor doua principate in sine, ci insasi ideea de unire. Sistemul de conferinte declansat in urma Razboiului Crimeii (1853-1855) au pus in evidenta lupta diplomatica dintre Puterile europene si mai ales opozitia pe care a demonstrat-o Austria pe parcursul celor patru ani de la Congresul de la Viena din 1855 si Conferinta de la Paris desfasurata in aprilie 1859 unde se recunostea Unirea Principatelor Romane. Declansarea Razboiului Crimeii care avea in centru Turcia si Rusia a oferit Austriei posibilitatea afirmarii politicii duplicitare in care Moldova si Muntenia trebuiau ocupate asa cum se intamplasera cu Transilvania, Banatul si Bucovina. Ideea Unirii cucerise in opinia publica europeana un loc bine conturat inca din timpul Conferintei de la Viena din martie 1855. Prin vocea lui Bourqueney, Franta propunea unirea ca o masura de extragere a principatelor de sub influenta Imperiului Otoman, invocand cu acesta ocazie preconizari din Regulamentele Organice, idee pe care in opinia ministrului francez o sustineau si romanii. Cu aceasta ocazie ministrul de externe al Austriei, Boul Schauenstein, sustinea ideea dezbaterii acestei probleme numai cu consimtamantul portii ca putere suzerana. Desi nu se lua nici o hotarare in privinta principatelor, unirea nu a fost respinsa, recunoscandu-se valabilitatea principiului si mai ales ca aceasta dobandea o recunoastere formala si oficiala intr-un for european, ca problema internationala cu o solutie national-romaneasca. Solutionarea actiunilor antiunioniste pentru Austria a fost realizata pe mai multe cai, cele mai importante fiind directa implicare a consulului general al Austriei la Iasi, Godel Lannoy in problemele interne ale Moldovei, presiunea exercitata de internuntiul Curtii vieneze de la Constantinopol, Prokesh-Osten, asupra Imperiului Otoman, buna colaborare cu Anglia, incercarea de dominare a relatiilor dintre statele riverane Dunarii prin crearea unei probleme artificiale a chestiunii Dunarene pe care Austria o dorea controlata dintr-o singura directie etc. Din punct de vedere intern problema unirii parea unilaterala, Petre Bals un antiunionist convins vazand in unire un soi de scapare spre bogatie: parca tati moldovenii au inebunit. Tati acei care n-au nimica, vroesc Unire. Opinia lui Bals era intarita de Michail Czajkowski (Sadak]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Avram Iancu Si Andrei Muresanu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-avram_iancu_si_andrei_muresanu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Avram Iancu, a vazut lumina zilei in localitatea Vidra de Sus, in anul 1824, si atrecut la cele vesnice in Tebea la 10 septembrie 1872. A fost un avocat roman transilvanean, si a fost unul dintre conducatorii revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania. S-a nascut in Muntii Apuseni intr-o familie de moti instariti. Tatal sau, Alexandru Iancu, a fost padurar, apoi jude dominal. Avand o situatie materiala buna, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului si Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Incepand cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist la Targu Mures. Isi ia examenul de avocat in anul 1848. In preajma izbucnirii revolutiei facea parte dintre fruntasii intelectualitatii romanesti transilvanene, luptatoare pentru emancipare sociala si nationala. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848 si conducatorul cetelor inarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni, in randurile carora si-a castigat o mare popularitate. Ridicarea taranimii la lupta si dezbinarea fortelor revolutionare romane si ungare au fost determinate de nepunerea in practica a legii care privea iobagia, refuzul guvernului revolutionar ungar de a acorda libertati nationale romanilor si votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj. Revolutia urmarea in genere rezolvarea problemei sociale si a celei nationale. Avram Iancu a devenit conducatorul ostii taranesti antirevolutionare. In fruntea acestei osti si in colaborare cu autoritatile militare austriece a organizat apararea in Muntii Apuseni si a respins numeroasele atacuri ale trupelor revolutionare maghiare, superioare ca numar si ca armament, castigandu-si renumele de craiul muntilor. Pe 4 mai 1849 a dat o noua organizare civila Muntilor Apuseni. In vara anului 1849 a efectuat o sedere de 10 luni la Viena, unde a tinut legatura cu autoritatile imperiale austriece. Luptele din Muntii Apuseni slabisera atat fortele revolutionare ale maghiarilor cat si pe cele ale romanilor. Armata tarista, chemata in ajutor de imparatul Austriei, Franz Joseph, a infrant armata revolutionara maghiara la Sighisoara. Coplesite de armatele austriece si de cele rusesti, tradate de unii generali, trupele revolutionare maghiare au capitulat la Siria pe 13 august 1849. In anul 1852 tanarul imparat Franz Joseph a intreprins o vizita in Transilvania, agenda calatoriei fiind stabilita de Felix Schwarzenberg, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei. La cererea lui Avram Iancu imparatul a modificat traseul vizitei, a mers in Muntii Apuseni, a pranzit la Gaina, a trecut prin Vidra si a innoptat pe 21 iunie 1852 la Campeni. Avram Iancu s-a prezentat seara tarziu la cartierul imparatului, dupa ce acesta se culcase, obosit de calatorie. Nemultumit ca nu este primit pe loc in audienta, Avram Iancu a iscat o altercatie cu seful de cabinet al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Barocul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-barocul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Imprejurarile care favorizeaza nasterea si propagarea caracterelor artei baroce, adica cele care au contribuit la transformarea stilului Renasterii, pentru a-l face sa alunece la cel prin care se defineste barocul apartin la trei categorii deosebite. Unele sunt de ordin istoric, altele de ordin psihologic, cele de-al treilea de ordin estetic. In prima jumatate a sec. XVI asistam la unul din acele evenimente facute sa schimbe cursul istoriei, sa modifice criteriile morale ale oamenilor, sa atinga sufletele in ce au mai adanc si mai durabil, adica in credinta religioasa. Acest eveniment este Reforma. Consecintele raspandirii ei sunt imense, in toate domeniile spiritului. Stim ca una din cauzele care o provocase fusese acea paganizare a oamenilor timpului, insotita de o relaxare a moravurilor si de o slabire a principiilor credintei adevarate. Ambele aceste rele erau datorate poate ideilor umanistilor, dar si conceptiilor artistice ale Renasterii, din ce in ce mai raspandita in clasele culte ale Europei, in deosebi printre cei care conduceau biserica de sub autoritatea papei. Dusmanii catolicismului imputau cu vehementa clerului inalt, in cuvantari si pamflete, senzualitatea si desfraul in care traia. Exemplele ce se citau erau cu adevarat uluitoare si ele zdruncinau din temelie autoritatea morala a sefilor. Biserica romana se gasea astfel intr-una din cele mai mari primejdii ce au amenintat vreodata existenta. Ea trebuia sa se vindece ori sa-si vada credinciosii parasind-o, spre a o ataca apoi cu toata indarjirea pasiunii. Cei de care depindea soarta religiei catolice : Papii, cardinalii, marii demnitari, se vad siliti sa reactioneze spre a da o satisfactie opiniei publice. Este ceea ce determina convocarea consiliului de la Trenta (1545-1563), menit sa fixeze normele sanatoase si morale, dupa care sa se conduca in viitor catolicismul. Rezultatele conciliului sunt vizibile in acea miscare cunoscuta in istorie sub numele de Contrareforma. Este raspunsul autoritatilor papale la atacurile si la amenintarile oamenilor Reformei. Printre ele, acuzarea de imoralitate si de senzualitate pagana era cea mai des auzita si poate cea mai justificata. Era cauza pentru care unul din principalele rezultate ale conciliului a fost redactarea masurilor prin care sa se purifice biserica, ceea ce a dus fatal la o simplificare si la o ingradire a artei, la o moralizare a ei in subiect si intentii. Se imputa artistilor si clientilor lor, apartinand lumei religioase, introducerea unei idolatrii pagane, inadmisibile, in locasul lui Dumnezeu, a unui desfrau de imaginatie, care era o provocare directa, la pudoare si la puritatea spiritului crestinesc. Conciliul decreteaza deci alungarea din tablourile si compozitiile destinate clerului a tot ce putea destepta ganduri profane si rascoliri de patimi in privitor. Modestia si severitatea conceptiei se cuvine sa inlocuiasca libertatea abuziva care domnise pana atunci in casa Domnului. Hotarare eroica, dar greu de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Basarabia In Contextul Romaniei Intregite</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-basarabia_in_contextul_romaniei_intregite.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este foarte dificil sa definesti o natiune si este aproape imposibil sa masori toate amanuntele abstracte care o formeaza. Se vorbeste despre natiuni doar cand anumite conditii si trasaturi obiective si subiective de-finesc un anumit grup. Cele mai obisnuite dintre aceste trasaturi sunt des-cendenta comuna, limba, teritoriul, etnitatea politica, obiceiurile, istoria, traditiile si religia, dar putine natiuni indeplinesc simultan toate aceste conditii. Exista multe alte definitii pentru natiune si nu toti autorii sunt de acord cu ele. Una dintre cele mai simple definitii, de exemplu, incompleta, dar adevarata, este ca natiunea este un popor avind un stat propriu, o mostenire culturala comuna si citeva viziuni comune. Nu toate natiunile sau grupurile etnice simt la fel din aceleasi motive, si nu toate acorda aceeasi importanta unei anumite trasaturi particulare. Oricum, majoritatea natiunilor din Europa de Est sunt destul de bine definite de limba, cultura, istoria si teritoriul lor. Multi autori si cercetatori au ajuns la concluzia ca numai limba poate forma o baza pentru unitatea nationala si o unitate de masura suficient de buna pentru pastrarea trasaturilor nationale sau pentru asimilarea etnica. Romanii, indiferent daca traiesc in Moldova sau in Romania, au in comun un numar impresionant de trasaturi comune; printre acestea sunt istoria, cultura si un teritoriu vecin. In plus, limba este extraordinar de uniforma in toata Daco-Romania, si nu exista nici macar o singura trasatura specifica care sa-i desparta pe moldoveni de restul romanilor. In 1812, Rusia reusea sa anexeze jumatatea estica a Principatului Romanesc al Moldovei. De atunci si pina la primul razboi mondial, cu exceptia unor modificari survenite de-a lungul Dunarii dupa razboiul Crimeii, teritoriul cunoscut sub numele de Basarabia a ramas sub controlul Rusiei pina in 1918. Dupa primul razboi mondial, Basarabia s-a unit cu Romania, dar Moscova n-a acceptat niciodata aceasta unire. La 28 octombrie 1920 a fost semnat Tratatul de la Paris de catre reprezentantii Angliei, Frantei, Italiei si Japoniei pe de o parte si a Roma-niei pe de alta. Conform Tratatului Basarabia era recunoscuta parte in-tegra a statului roman. Negocierile de la Paris privind recunoasterea internationala a Unirii Basarabiei cu Romania au decurs in conditii dificile, intimpinind obstacole deosebit de mari. In primul rind a influentat pozitia ostila a Rusiei sovietice fata de Romania si evenimentele razboiului civil din intinsurile fostului imperiu tarist. Un alt factor ce a franat tratativele l-a constituit propaganda antiromaneasca promovata la Paris de catre gruparile ru-sesti, formate din fosti ministri ai tarului si membri ai guvernului provizoriu (Miliucov, Sazanov, Maklakov), care erau sustinuti de un grup de proprietari emigrati din Basarabia (A. Krupenski si A. Smidt). Activitatea diplomatiei romane in scopul recunoasterii Unirii Basarabiei a fost sustinuta prin eforturile pline de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Batalia De La Cannae</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-batalia_de_la_cannae.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Hanibal, dupa ce a trecut cu armata sa Alpii, a ales ca loc de confruntare finala cu romanii localitatea Cannae, unde si-a asezat tabara. In acest loc detinea un avantaj, deoarece vantul Volturnus ii sufla din spate si astfel cartaginezii aveau sa lupte cu un dusman orbit de praf. Armata romana condusa de doi consuli, Paullus si Varro, si-a asezat tabara la Cannae langa raul Aufidus, care curgea pe langa ambele tabere. Consulii romani, dupa ce si-au impartit trupele intre ei, au facut doua castre fortificate. Pe cand la romani timpul trecea mai mult in corturi decat in deliberari, Hanibal care-si tinuse cea mai mare parte a zilei trupeloe gata de lupta, si le retragea in tabara, trimitand insa pe numizi dincolo de rau, ca sa atace pe ostasii din tabara cea mica a romanilor, insarcinati cu caratul apei. Abia ajunsi la mal, numizii au si izbutit sa puna pe fuga pe romanii veniti in neoranduiala, punand stapanire si pe un punct de sprijin. Ideea ca niste trupe auxiliare au starnit panica in insasi tabara romana a parut romanilor atat de injositoare incat un singur motiv i-a impiedicat sa nu treaca imediat raul si sa-si randuiasca trupele pentru atac, si anume faptul ca la comanda suprema a armatelor se gasea in acea zi Paullus. Dar a doua zi, Varro caruia ii venise randul la comanda, fara sa se sfatuiasca cu colegul sau, dadu semnalul de atac si trecu cu trupele randuite in dispozitiv de lupta dincolo de rau. Paullus il insoti pe Varro, deoarece nu pregeta sa-i acorde sprijinul sau, cu toate ca nu-i incuvintase hotararea. Dupa trecerea raului consulii isi randuira linia de bataie in modul urmator: la aripa dreapta (aceasta era cea mai apropiata de rau) ei asezara cavaleria, iar in linia a doua pedestrimea; la marginea aripii stangi, frontul era alcatuit din cavaleria aliatilor, incadrand la mijloc pedestrimea aliata, unita la centru cu legiunile romane. Prima linie de atac era alcatuita din sulitasi impreuna cu celelalte trupe auxiliare usor inarmate. Consulii comandau aripile. Terentius Varro pe cea din stanga, iar Aeamilius Paullus pe cea din dreapta. La revarsatul zorilor, Hanibal, dupa ce isi trimise inainte unitatiile de baleari si celelalte trupe usor inarmate si dupa ce-si trecu dincolo de rau toate fortele le aseza in linie de bataie in ordinea in care tecuse fiecare si anume: cavaleria galica si hispanica o aseza aproape de mal, avand in fata cavaleria romana; aripa dreapta a fost lasata in seama calaretilor numizi, iar centrul frontului a fost intarit cu pedestrimea, astfel incat la mijloc se gaseau galii si hispanii, iar pe flancuri ii incadrau trupele de africani. Cifra tuturor efectivelor cartagineze care au intrat in aceasta linie de bataie s-a ridicat la 40. 000 de pedestrasi si 10. 000 de calareti. Hasdrubal comanda aripa stanga si Maharbal pe cea dreapta. Centrul frontului il comanda Hanibal impreuna cu fratele sau Mago. Un strigat de lupta se auzii si trupele auxiliare pornira la atac, cea dintai ciocnire danduse intre]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Batalia De La Lipnic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-batalia_de_la_lipnic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mamac hanul tatarilor, hotari sa se imbogateasca si ataca Moldova. Oastea lui de hoti, dupa citeva zile de jaf prin partile prutului, se intoarce plina de prazi. Ardeau in urma paginilor satele. Fumegau lanurile. Tatarii duceau cu ei mii de copii, fete si batrini, pe care si-i facuse robi, sute de cirezi de vite, herghelii de cai si turme de oi. Dar linga dumbrava de la Lipnic le iesin inainte Stefan cu oastea sa. Lupta a fost crincena. Oastea tatareasca a fost risipita, in toate partile. Multi tatari au pierit pe cimpul de bataie. O parte sa inecat in Nistru. O alta parte au fost facuti prizonieri. Intre acestea se afla si fiul hanului tatar. Fiul hanului va trai atita cit va dori hanul, a zis Stefan. In ziua, cind va mai intra in Moldova, voi porunci ca fiul lui sa fie omorit.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Batalia De La Marasesti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-batalia_de_la_marasesti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ofensiva de la Marasti a inceput in dimineata zilei de 11/24 iulie 1917 la ora 03. 50. Ostasii romani, cu baioneta la arma, au luat cu asalt pozitiile inamice, au trecut prin bresele create de artilerie si s-au angajat in lupte corp la corp. In scurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apararea inamica (elemente ale diviziei 218 infanterie germana) intre cota 536 si localitatea Marasti. O sarcina deosebit de dificila i-a revenit regimentului 22 infanterie care a avut sarcina sa nimiceasca apararea inamica din localitatea Marasti. Dupa lupte grele, locotenent-colonelul A. Gheorhoiu, comandantul regimentului a reusit cu oamenii sai sa ajunga pe inaltimea ce domina localitatea Marasti. Acest lucru a fost posibil deoarece 2 companii s-au desprins din corpul regimentului cu sarcina de a fixa inamicul in localitate creand astfel premizele ca fortele germane sa fie incercuite. Sesizand situatia, inamicul a parasit in graba pozitile detinute in sat. Succesul actiunii regimentului 22 infanterie a favorizat ocuparea dealului Manastioara de catre regimentul 30 infanterie, in al carui sector datorita luptelor grele se progresa mai lent. Ajungand pe acest alinimament, divizia 3 infanterie si-a indeplinit obiectivul fixat pentru prima zi a ofensivei. Concomitent cu actiunile diviziei 3 infanterie, brigada 12 din divizia 6 infanterie a cucerit o parte din pozitiile inamice de pe dealul Puturoasa. Pentru a umple golul dintre divizia 3 si brigada 12, Inaltul Comandament a introdus in lupta regimentul 17 infanterie din divizia 1 din rezerva Armatei a 2-a. Corpul 8 armata rus a atins in mare masura obiectivele zilei, reusind sa cucereasca varful Momaia (625 m). Rezultatele primei zile de ofensiva au fost urmatoarele: o patrundere de aproximativ 3 km in dispozitivul inamic si o spartura a frontului pe o lungime de 10 km., 2000 de prizonieri, importante capturi de armament si munitie. Despre prima zi de ofensiva arhiducele Iosif nota urmatoarele: La 11 iulie, dupa cea mai vie pregatire de artilerie, inamicul cu o superioritate de forte de infanterie pleaca la atac pe integul front al diviziei 218. In lupta disperata, linia noasta subtiata este respinsa. Pe un teren foarte greu si sub presiunea celui mai tare foc de artilerie inamic, contraatacurile noastre au avut prea putine rezultate. Artileria noastra a fost decimata, iar infanteria a suferit foarte mari pierderi. [3] Ofensiva viguroasa a armatelor romane si ruse i-a alarmat pe generalii germani, acestia cerand intariri pentru a fortifica liniile de aparare pe care le crezusera pana atunci de necucerit. Urmarind exploatarea succesului obtinut, armata romana a ordonat regruparea trupelor in noaptea 11/24 iulie. In dimineata zilei de 12/25 iulie, diviziile 3 si 1 infanterie au atins aliniamentul Dealul Mare Vizantea Livezi iar divizia 8 si brigada 11 infanterie, componente ale Corpului 4 armata au cucerit si ocupat dealul Marioarei. Concomitent, profitand de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Batalia De La Pharsalus</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-batalia_de_la_pharsalus.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O incercare de rezolvare a crizei interne a statului sclavagist roman de la mijlocul secolului I i. e. n. a fost formarea triumviratului: Pompei, Crassus, Cezar. Ales consul, Cezar trebuie sa mearga impotriva helvetilor, pe care-i infrange in anul 58 (in acelasi an el invinge un trib german condus de Ariovistus), iar in 57 cucereste Belgia. In anul 56, Imperiul roman este impartit, pentru cinci ani, intre Cezar, care primeste Galia, Pompei cele doua provincii spaniole, si Crassus Siria. Crassus, batran si exilat, visa sa ocupe regatul part, Bactria si India si sa ajunga la, ceea ce se considera atunci, capatul lumii. In anul 53, Crassus intra in campanie, traverseaza Tigrul, este incercuit de Surenas la Carrhae si armata lui este distrusa. Din 40000 de oameni cati avea, 20000 au fost ucisi iar 10000 facuti prizonieri. Acesta este cel mai mare dezastru suferit de Roma dupa Cannae. In anul 52, galii se rascoala. Cezar intreprinde o noua campanie in Galia, care se incheie cu asediul Alesiei si cu capturarea lui Vercingetorix, seful rascoalei. Disparitia lui Crassus punea problema delicata a impartirii puterii intre Cezar si Pompei. Cezar avea o pozitie strategica avantajoasa, pentru ca, prin stapanirea Galiei, se afla intre Italia si Spania stapanita de Pompei. Dupa moarte lui Crassus, influenta lui Pompei creste prin aceea ca o parte din legiunile aflate in rasarit ii erau devotate. Supunerea Galiei rastoarna raportul de forte in favoarea lui Cezar. Victoriile ii atrag simpatiile poporului roman, iar Galia ii ofera posibilitatea recrutarii unor trupe valoroase. Dar senatul se teme firea autoritara a lui Cezar si il prefera pe Pompei, care este mai putin energic. Disproportia de forte era in favoarea senatului si a lui Pompei, care aveau opt legiuni in Spania, doua in Italia, plus legiunile din Macedonia, Siria si Africa. In 26 noiembrie, 50 i. e. n., cand Cezar se hotaraste sa porneasca impotriva Romei nu avea la dispozitia lui decat o legiune: 5000 pedestrasi si 300 calareti. Teoretic, Pompei dispunea in Italia de doua legiuni. Cunoscand aceasta situatie si stiind ca poporul este de partea lui, Cezar trece Rubiconul si porneste asupra Romei. Pompei si senatul se refugiaza la Capua, unde incearca sa adune cat mai multe trupe. O prima si cea mai mare greseala. Pompei si senatul trebuiau sa-si concentreze fortele la Roma, nu in sudul Italiei. La Corfinium, Pompei lasa o parte din trupe pentru a-l opri pe Cezar. Acesta inainteaza rapid spre sud si intercepteaza drumul dintre Corfinium si Capua, izoland trupele lasate la Corfinium. Pompei, in loc sa vina in ajutorul Corfiniumului, se refugiaza cu senatul in portul intarit de la Brindisium. Corfinium se preda si Cezar isi poate continua drumul spre sud, impotriva lui Pompei. Aceasta actiune a fost criticata. Cezar adopta varianta marsului de apropiere, direct, dezvaluind in felul acesta obiectivul urmarit de el: o lupta decisiva. In prima parete a actiunii sale, o asemenea alternativa era]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Batalia De La Podul Inalt</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-batalia_de_la_podul_inalt.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Suleiman, sultanul turcilor, a intrat si el in Moldova cu gind sa-l rapuna pe Stefan si sa ingenuncheze tara. Tocmai atunci se lasa o ceata de nu se vede om cu om. Stefan cel Mare trimise buciumasii sai dincolo de mlastina, indaratul ostilor de ieniceri, sa sune chemare la lupta. Caii se impotmolira in mlastina. Buciumele moldovenilor acum se auzeau din toate partile. Turcii crezura ca sint inconjurati si fiecare se straduia sa scape cu fuga. Suleiman abia scapa viu din aceasta incaierare, cu juramint sa nu se mai intoarca vreodata in Moldova. Moldovei asupra turcilor a fost repurtata de catre Stefan cel Mare linga Podul Inalt la 10 ianuarie 1475.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Batalia Din Ardeni</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-batalia_din_ardeni.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. INTRODUCERE In toamna lui 1944, trupele germane se cofruntau cu o situatie disperata. Luptand pe un front intins pe mii de km. si aflandu-se in razboi cu aproape toate statele lumii, Wermachtul era obligat la o defensiva continua, incepand cu 1943. Kriegsmarine si Luftwaffe erau complet infrante iar armata de uscat suferea infrangeri pe toate fronturile. Nefiind in stare sa obtina victorii defensive ca la Stalingrad ori Kursk, strategii germani apeleaza la ultima solutie: ofensiva. Avand inca in memorie rasunatoarele victorii din 1939-1940, Hitler joaca ultima carte pe mana blitzkrieg-ului, tactica preferata a masinii de razboi germane. Ultima ofensiva se soldase cu marea infrangere de la Kursk-Orel-Belgorod, infrangere prin care Wermacht-ul cedase definitiv initiativa pe frontul de est. Coplesite numeric atat la vest cat si la est, armatele germane nu pareau a mai fi capabile de o ofensiva de amploare. Factorul surpriza avea sa fie una din principalele caracteristici ale bataliei din Ardeni. Decizia ofensivei a fost luata de Hitler la 26 septembrie 1944. Intr-o discutie cu Jodl, acesta spune: Situatia noastra este disperata. Nu avem nimic de castigat ramanand in defensiva. Planul Fuhrerului prevede o ofensiva ca in 40, cu trecerea Meusei intre Namur si Liege si apoi o actiune spre nord, pana la Bruxelles si Anvers. Tinta finala era deci portul Anvers, vital pentru aprovizionarea aliata. La jumatatea lui octombrie, Hitler ii convoaca pe comandantii frontului de vest, maresalii Von Rundstedt si Model, pe care-i pune la curent cu planurile ofensivei. Desi acestia se pronunta categoric impotriva actiunii, aratand ca nu dispun de aviatie si ca trupele disponibile nu ajung nici macar pentru o ofensiva limitata, nu mai este nimic de facut: Hitler luase decizia. Ofensiva va incepe pe 15/16 decembrie si va fi declansata de Grupul de Armate B. Comanda generala a operatiunii este incredintata maresalului von Rundstedt. 2. Armamentul 2. 1) Wehrmacht Infanteria Dupa 43, calitatea infanteriei germane avea sa scada serios, armatele decimate nu mai pot fi inlocuite cu contingente de aceeasi valoare, asa ca Inaltul Comandament German este silit sa recurga la recrutari masive, luand astfel nastere Diviziile de Volksgreadieri. Aceste divizii mediocru echipate si prost instruite vor forma grosul infanteriei germane in batalia din Ardeni. Restul infanteriei este intr-adevar de elita: trupe veterane echipate cu arme noi cum ar fi mitraliera MG-42 si arma antitanc Faustpatronen. Oricum, in ansamblu, infanteria germana este inferioara celei aliate. Artileria Artileria de care dispuneau germanii era putin numeroasa insa redutabila. Pe langa tunurile clasice de 105, 150 si 170 mm, Wermachtul mai avea si tunuri de asalt mobile cum ar fi Hummel, Wespe sau SIG 38M. Acestea erau tunuri de 105 sau 150 mm montate pe sasiul tancurilor mai vechi. Aceasta ducea la o arma teribila, care pe langa putere de foc si blindaj, dispunea si de o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Benito Mussolini - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-benito_mussolini_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mussolini a fost primul copil al unui fierar. Mai tarziu el si-a exprimat mandria fata de originea sa umila si adeseori pomenea despre sine ca este un om din popor, un om al poporului. Familia Mussolini, de fapt nu era chiar atat de umila pe cat afirma el. Tatal sau care era atat fierar cat si jurnalist socialist, era fiul unui locotenent din Garda Nationala, iar mama sa era profesoara. Cu toate acestea familia Mussolini era saraca. Ei locuiau in doua camere aglomerate la al doilea etaj al unui mic palazzo. Tatal sau petrecea o mare parte a timpului in taverne discutand politica, tot acolo ducandu-se si o mare parte din banii familiei, iar mesele celor trei copii ai familiei Mussolini nu erau tocmai indestulatoare. Benito era un copil neastamparat care nu respecta regulile si era extrem de agresiv. La scoala era de nestapanit iar acasa era mereu indispus. Deoarece profesorii din sat nu il puteau controla, el a fost trimis la ordinul Salesian La o mamastire din Faenza. Acolo s-a dovedit a fi mai nestapanit ca niciodata, ranindu-l pe unul din colegii sai cu un cutit si atacandu-l pe unul din calugarii ce incerca sa il pedepseasca. Dupa acest incident Benito a fost dat afara si trimis la scoala Giosue Carducci din Florinpopoli, de unde a fost de asemenea exmatriculat dupa ce a asaltat un alt coleg cu cutitul sau. Dar el era deasemeni inteligent, trecand de examenele finale fara dificultate. El a obtinut o diploma de profesor si pentru un timp a lucrat intr-o scoala dar curand a realizat ca era cu totul nepotrivit pentru aceasta meserie. La varsta de 19 ani pe cand era un tanar scund si palid cu niste ochi caprui mari si intunecati, a parasit Italia pentru a pleca in Elvetia cu un medalion nichelat al lui Karl Marx in buzunarele sale care de altfel erau goale. In urmatoarele luni a trait dupa o zi [pe alta sarind din slujba in slujba. In acelasi timp isi castiga o reputatie de tanar cu un ciudat magnetism si cu remarcabile talente de orator. El a citit pe larg si cu o sete de cunoastere nemai intalnita teoriile filozofilor vremii, selectand ceea ce i se parea bine si discreditand restul, formandu-si propriile sle concepte politice si filozofice, impresionandu-i pe cei din jurul sau cu spiritul sau revolutionar. In timp ce isi castiga reputatia ca jurnalist politic, Mussolini realiza o propaganda mascata prin care promova violenta si atingere scopului cu forta. Din aceasta cauza a fost arestat si a facut inchisoare de mai multe ori. Cand s-a intors in Italia in 1904, chiar si ziarele din Roma incepusera sa ii mentioneze numele. Pentru un timp dupa intoarcerea sa nu s-a mai auzit nimic de el. Mussolini s-a mai angajat inca o data ca profesor in nordul Udinei, unde a trait, dupa cum spune el, o viata de degradare morala. Dar curand, plictisit de viata sa irosita fara rost, s-a intors la viata sa de jurnalist si de politician extremist, care l-a condus dinnou la incarcerari. Intr-o perioada de libertate, in 1909 el s-a indragostit]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Biserica Catolica In Evul Mediu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-biserica_catolica_in_evul_mediu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Spre sfarsitul Evului Mediu Biserica catolica captase o putere enorma atat in plan politic cat si in plan cultural. Reusise sa-i convinga pe principii crestini sa participe la cruciade (1095-1272), sa-i mobilizeze impotriva ereziilor (cruciada impotriva albigenzilor 1202-1229), inspirase reconqista spaniola impotriva maurilor. In sanul sau aparusera ordine religioase militare si cavaleresti, dar si marile ordine de calugari cersetori, precum franciscanii (1209), carmelitii (1209), dominicanii  (1215), care in numele saraciei evanghelice renuntau la proprietati, chiar si colective si se dedicau invataturii si predicarii. Dupa ce au iesit invingatori impotriva pretentiilor imparatilor, papii au fost nevoiti sa cedeze in fata noilor monarhii nationale. Confruntarea dintre Bonifaciu VIII si Filip cel Frumos al Frantei a umilit papalitatea, constransa dupa aceea la Avignon (1309-1376) sub controlul direct al monarhiei franceze. Marea schisma din Occident (1378-1417), care la un moment dat aprilejuit de-a dreptul infruntarea dintre trei papi, a fost dovada ca monarhiile nationale doreau un papa care sa fie instrument la mana lor si nu o calauza a crestinitatii. O data depasita schisma prin alegerea lui Martin V (1417) la conciliul de la Konstanz, s-a impus, pentru o scurta perioada de timp, teoria conciliara, care sustinea suprematia consiliului episcopilor chiar asupra papei insusi. Captivitatea de la Avignon, marea schisma, teoriile conciliare au facut sa scada importanta universala a papalitatii in favoarea bisericilor nationale. Intre sec. XV-XVI papalitatea a capatat din punct de vedere politic, o dimensiune aproape exclusiv italiana. Adesea uitand de misiunea lor spirituala, s-au succedat pe tron papi care practicau nepotismul, recurgeau la orice fel de mijloace de a face rost de bani si pentru a intretine o curte plina de fast si lux, duceau o viata scandaloasa precum Alexandru VI Borgia  (1492-1503) sau se amestecau in razboaiele italienesti precum Iuliu II (1503-1513). Cererile vizand o reforma radicala, care sa readuca Biserica la spiritualitatea ei initiala au devenit din ce in ce mai numeroase, dar au ramas fara efect si acest lucru a fost una din cauzele Reformei protestante, initiata de Martin Luther in 1517. Spre deosebire de crestinii din vremea noastra, care sunt asociati de buna voie in biserici mai mult sau mai putin nationale, cei care traiau in Evul Mediu apartineau unei singure comunitati care a inceput prin a se suprapune fostului Imperiu roman. Impartirea intre apus si rasarit, care, din punct de vedere politic, a intervenit in anul 395, din punct de vedere religios avea sa inceapa din secolul al VIII-lea si sa se adanceasca in veacurile urmatoare. In anul 1054, legaturile s-au rupt, crestinatatea fiind astfel impartita in doua jumatati, sub conducerea papii in Occident, si a patriarhului de Constantinopol (care-si zice pana azi  ecumenic, adica  al lumii intregi), in Orient. Biserica apuseana, purtand numele de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Biserica In Timpul Lui Constantin Cel Mare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-biserica_in_timpul_lui_constantin_cel_mare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Imparatul Constantin cel Mare (337-377) este una din personalitatile de seama din istoria universala. Pina la el, Biserica a indurat grele persecutii din partea imparatilor romani. Convertirea lui la crestinism a insemnat o mare cotitura in istoria acestuia, caci, prin publicarea edictului de toleranta religioasa, de la Milan din ianuarie 313, Constantin a asigurat Bisericii deplina libertate in tot Imperiul roman. Biserica intra, de acum inainte, intr-o perioada de inflorire si propasire, in secolul ei de aur. Inaintea lui Constantin cel Mare, Galeriu, grav bolnav, a dat la 30 aprilie 311, la Sardica, un edict de toleranta pentru crestini, de acord cu Constantin si Liciniu, care cuprinde permisiunea existentei crestinilor - ut denuo sint cristiani et conventicula eorum = sa existe din nou crestini si sa tina adunarile lor (Lactantius, De mort. pers., 34; Eusebiu, Ist. bis., VIII, 17). Galeriu a murit curind, la 5 mai 311, incit edictul sau s-a aplicat doar partial. E greu de cunoscut in intimitatea ei evolutia religioasa a imparatului Constantin, dar, o data declarat pentru crestinism, el a progresat continuu pe aceasta cale, incepind cu lupta dintre el si Maxentiu de la Pons Milvius (Podul Vulturului), linga Roma, din 28 octombrie 312, pina la botezul lui din mai 337. Ca imparatul Constantin a fost convins de aparitia minunata a Sfintei Cruci, ne-o confirma faptul ca pe arcul de triumf al lui Constantin, care se pastreaza pina azi la Roma, el afirma ca a cistigat victoria asupra lui Maxentiu: <<instinctu divinitatis>> = <<prin inspiratie divina>>. La citeva luni de la victoria asupra lui Maxentiu, Constantin, impreuna cu Liciniu, devenit prin casatoria cu una din surorile sale, cumnatul sau, au publicat edictul de la Milan din ianuarie 313, prin care se acorda libertate religioasa deplina crestinismului, care devine religio licita = religie permisa in Imperiu. Totodata, se anulau toate hotaririle anterioare luate contra crestinilor si se retrocedau Bisericii locasurile de cult si averile confiscate de imparatii precedenti. Edictul de la Milan are o importanta epocala prin hotaririle si urmarile lui. Din religie nepermisa si persecutata, crestinismul devine relige permisa, ba chiar favorizata, cum arata actele ulterioare ale imparatului Constantin. Din nefericire, Valeriu Liciniu (308-324), la inceput pe deplin asociat la politica religioasa a imparatului Constantin, s-a departat de aceasta, devenind din 316 reprezentantul declarat al paginismului in Orient, unde erau multi crestini si a inceput persecutarea lor intre 320-323. In urma infringerii suferite de Liciniu in lupta cu Constantin in 18 septembrie 324, la Chrysopolis, azi Scutari linga Calcedon, pe coasta apuseana a Asiei Mici, in fata Constantinopolului, si a unor uneltiri contra lui Constantin, Liciniu a fost condamnat la moarte si executat la Tesalonic in 324. De aceasta data, Constantin a ramas singurul imparat al vastului Imperiu roman pina la moartea sa in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bran Si Castelul Bran</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-bran_si_castelul_bran.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran (castelui lui Vlad Dracu, Dracula, in germana Torzburg, in maghiara Torcsvar) este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi. Castelul Bran (in slava - brana = poarta) apare mai intai in documentele din prima domnie a lui Basarab Laiota (1473-1476). Cetatea Bran, aflata dincolo de trecatoare, spre Ardeal a fost ridicata de cavalerul teuton german Dietrich, dupa 1212. Facuta la inceput din lemn, ea este inlocuita de sasi cu una de piatra, zidita pe la 1377 sub domnia regelui Ludovic. Pe la sfarsitul secolului al XV - lea regele Vladislav o vinde brasovenilor, pentru 1000 de florini cu tot tinutul inconjurator. Denumirea germana Torzburg deriva probabil din numele Tydricus, dupa cum era denumita stana pe care cetatea a fost construita dupa 1377. Acest nume a devenit in limba maghiara Terch sau Torcs. Forma romaneasca Turciu, folosita mai intai de catre Mircea cel Batran (1413), s-a pastrat in numele paraului Turcu, care curge langa cetate. Construit pe stancile abrupte ale Magurii Branului, castelul Bran era format initial dintr-un post de aparare cu doua randuri de ziduri care inchideau trecatoarea dinspre sud, din care s-au pastrat cateva fragmente, cladirea joasa a oficiului vamal care nu s-a pastrat in forma initiala, presupunandu-se ca vechea cladire a oficiului era mult mai bine intarita decat cea care i-a urmat si cetatea propriu zisa care cuprindea zidul de incinta, donjonul, turnul rotund si turnul portii. Zidul de incinta este construit din piatra bruta de calcar, portiunile cu caramida fiind ulterioare. Zidul are guri de tragere sub forma unor dreptunghiuri asezate pe verticala. Doar patru dintre aceste guri (doua la parter si doua la etaj) sunt asezate orizontal si inchise cu oblon gros de lemn. Acest fel de guri de tragere sunt intalnite la Cetatea Rasnov, Rupea precum si la alte cetati taranesti din Transilvania. Donjonul asezat pe latura de nord, este mai inalt ca restul cladirii (are 4 etaje) si are zidaria masiva sprijinita pe stanca. El are doar doua incaperi si o scara ingusta de lemn urca spre acoperis unde se afla un post de observatie. Atat donjonul cat si cortina ce-l continua, au un sir de creneluri treptate, rotunjite. Turnul rotund are azi o sectiune aproape circulara, dar aceasta forma dateaza abia din 1593, cand vechiul turn a fost distrus de explozia provocata de un trasnet, urmand ca apoi sa fie refacut. Acest tip de bastioane au inceput sa fie folosite abia in sec. al XV - lea si mai tarziu, cand cetatile erau construite in unghi mort. Dupa reconstruire, turnul a avut acelasi scop: la parter adapostea praful de pusca si la etajul unu si doi erau cateva incaperi dintre care se presupune ca una - fara sa se stie care - ar fi fost in sec. al XVIII]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Brasov</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-brasov.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acum cateva sute de ani, orasul Brasov a fost o cetate. Din acea cetate au mai ramas: Turnul Alb, Turnul Negru, Bastionul Graft, Bastionul Postavarilor, Bastionul Tesatorilor, Poarta Ecaterina, Biserica Neagra si multe altele. Mandria Brasovului a fost Fabrica de Avioane infiintata in 1925. Aici s-au facut avioane de vanatoare care au fost utilizate in al doilea razboi mondial. Dupa razboi, fabrica a fost transportata in U. R. S. S. Hotelul Aro (Carpati) a fost construit intre anii 1934-1935 de Horia Creanga. Acest hotel a fost pastrat pana astazi. Nu departe de centru se afla Brasovul Vechi. Aici s-au pastrat case vechi si cupola bisericii romano-catolice proiectata de Iosif Carl Lamasch in secolul al XVIII-lea. In secolul al XIV-lea s-a ridicat in nord-vestul orasului un zid de aparare si s-a sapat un canal numit Canalul Graft. Turnul Negru a fost ridicat in 1494 pe Dealul Warthe. La 23 iulie 1559, Turnul Negru a fost lovit de un fulger si a ars, ramanandu-I numele de Turnul Negru pana astazi. Bastionul Tesatorilor este situate in sud-vestul orasului. Acest bastion a fost ridicat si aparat de tesatorii din oras. Bastionul Postavarilor a aparat sud-vestul cetatii Brasovului in secolul al XVI-lea. Apoi a fost incredintat spre apararea breslei aurarilor dupa care a fost incredintat breslei postavarilor. Bastionul Graft a fost ridicat in secolul al XV-lea de catre bresla selarilor. Acest bastion facea legatura intre Turnul Alb si incintele de aparare ale orasului din coltul sau nordic. Poarta Ecaterinei este cea mai bine pastrata poarta de acces in oras. A fost ridicata in 1559 de Johannes Benker. In Casa Sfatului se afla sediul administrativ al orasului (Praetorium). Strada Sforii este cea mai ingusta strada din Europa. Ea este situata in apropierea Portii Schei. Aceasta strada are 111cm-135cm. Aparand inca orasul, Turnul Alb a fost construit in 1494. El are 18-20 m inaltime. Acest turn a devenit unul dintre cele mai frumoase monumente ale orasului. Brasovenii au festivaluri proprii ca de exemplu Junii. Acest festival dateaza din 26 martie 1728 si se serbeaza la o saptamana dupa Paste. Statuia lui Johannes Honteus a fost ridicata in 1898 langa Biserica Neagra. Colegiul Andrei Saguna a fost ridicat intre anii 1851-1856 de Stefan Emilian. Cea mai veche parte a cartierului Schei este dominate de Biserica Sf. Nicolae (a fost construita intre sec. XIV-XV), una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe romanesti. De asemenea, in curtea bisericii se gaseste cladirea primei scoli romanesti (1495), astazi transformata in muzeu; statuia primului tipograf de carti din Romania, diaconul Coresi si Muzeul Junilor Brasoveni. Cladirea Prefectiunii din Brasov a fost odata Palatul Justitiei care a fost ridicat in 1902 si se afla vis-a-vis de primarie. Poiana Brasov a fost fondata in 1895. Astazi Poiana Brasov este una dintre cele mai exclusiviste statiuni turistice din tara. La o distanta de aproximativ 40 de minute din centru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caderea Constantinopolului - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-caderea_constantinopolului_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Europa era asaltata de imaginea turcului care ameninta crestinatatea, mai ales dupa ce Mahomed II a devenit sultanul intregii Turcii. Acesta a hotarat sa realizeze ceea ce nu au facut strabunii lui, adica sa-si supuna si renumita coroana a Constantinopolului. Pentru a-si atinge scopul a decis construirea unei cetati in acea zona. Din aprilie pana in august 1452, inginerii otomani au inaltat cu o repeziciune surprinzatoare, pe tarmul european al Bosforului, in unul din locurile cele mai inguste, puternica fortareata RUMELI HISARI. Pe cealalta parte, stramtoarea era pazita de citadela ANADOLU HISARI, construita pe vremea lui Baiazid I. Imparatul, Constantin Paleologul, dandu-si seama ca turcii se pregatesc pentru razboi, a trimis soli la Mahomed II, pentru a reinnoi tratatul de alianta si pace alcatuit de fratele sau, Ioan Paleologul. Mahomed II a primit soliile, dar nu le-a dat nici un raspuns concret. In luna august, la Constantinopol erau in toi pregatirile pentru a da riposta cotropitorilor. Orasul isi facea rezerve de paine, lemne si arme, iar zidurile si tunurile erau reparate in pas grabit. Solicitand ajutor papei de la Roma, acesta nu s-a grabit cu ajutorul, crezand ca orasul e de necucerit. Numai temerarul genovez Giovanni Giustiani Longo a adus, pe 2 galere, sapte sute de voluntari. Constantin i-a promis acestuia insula Lemnos daca apararea capitalei se va incununa cu succes. Cand s-au apropiat de cetatea Constantinopol, Mahomed, pentru a-si imbarbata ostenii a promis ca cei care vor deveni eroi dupa cucerirea orasului, vor putea lua tot ceea ce isi doresc de acolo. Acestea fiind spuse, fiecare ostas a jurat ca va face tot ceea ce ii va sta in putinta pentru a cuceri cetatea. Dupa acestea, sultanul a poruncit sa inceapa ultimele pregatiri pentru inceperea luptei. Mahomed a trimis catre toti conducatorii lumii de veste ca asediul simbolului crestinatatii incepea in acea zi, ziua de vineri, 6 aprilie 1453. Acum, tanarul vlastar era pregatit sa izbuteasca unde cei dinaintea lui nu au facut-o. Sultanul a luat masuri militare deosebite pentru cucerirea capitalei, inchizand Bosforul dintre rasarit, pregatind o flota si o armata - peste 160. 000 soldati - si procurand tunuri de o marime neobisnuita. Imparatul Constantin Dragases Paleologul (1448-1453) avea circa 9000 soldati, in mare parte italieni, condusi de Giovanni Giustiniani Longo. La 18 aprilie Mahomed a realizat primul asalt organizat. La 20 aprilie, printre valurile Propontidei s-au aratat patru corabii ce aveau cruci pe catarge - trei genoveneze si una greceasca - incarcate cu provizii si avand la bord cateva sute de voluntari. Mahomed a trimis in intampinarea acestora vreo 150 de corabii si a inceput o lupta inegala, ce a durat aproape o zi intreaga. Insa genovezii erau mult mai iscusiti in arta razboiului pe mare si galerele lor erau cu mult superioare celor turcesti. Unul dupa altul, vasele otomanilor paraseau campul de lupta, avariate, unele chiar in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caius Din Roma</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-caius_din_roma.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Caesar, eminent comandant al antichitatii, unul din cei mai mari oameni politici, diplomat si administrator de numele caruia sunt legate celebrele cuvinte: ALEA JACTA EST (Zarurile au fost aruncate) pronuntate la trecerea Rubiconului in 49 i. Hr, ca si VENI, VIDI, VICI, prin care isi anunta victoria impotriva lui Farnaces, a fost asasinat printr-un complot organizat de adversarii sai in anul 44 i. Hr. In testamentul sau, Caesar l-a infiat si l-a numit mostenitor principal pe nepotul sau, Caius Octavianus. Cu toata tineretea sa, Octavianus in varsta de numai 18 ani, a dat dovada de un tact si de o prudenta neobisnuita. El a primit salutul veteranilor, dar in acelasi timp a intrat in tratative si cu reprezentantii aristocratiei. La Roma si-a exprimat dorinta de a fi pus in posesia mostenirii lui Caesar, luandu-si numele de Caius Iulius Caesar Octavianus si in cuvantarile sale in fata plebei a declarat ca el considera ca o datorie a sa sa indeplineasca vointa tatalui sau si sa plateasca sumele pe care acesta le lasase mostenire poporului. Au urmat lupte politice interne intre vechii partizani ai lui Caesar, Antonius si Marcus Aemilius Lepidus si adversarii sai. In aprilie 43, la Mutina s-a dat lupta hotaratoare care s-a terminat cu infrangerea lui Antonius, declarat dusman al patriei. Conducatorii partidului senatorial socoteau ca Antonius a fost zdrobit si partidul lui Caesar lichidat, astfel incat nu gaseau necesar sa indeplineasca promisiunile facute tanarului Octavian, care nu avea decat 19 ani. Octavian a refuzat sa-l urmareasca pe Antonius si nici nu si-a unit legiunile sale cu armata lui Brutus, relatiile sale cu senatul inrautatindu-se. Antonius s-a unit cu Lepidus in Gallia, pe care acesta o administra inca din anul 44 i. Hr. Senatul nu avea posibilitatea sa lupte impotriva acestei coalitii, cu atat mai mult cu cat si relatiile cu Octavian ajunsesera la o ruptura definitiva. Refuzul senatului de a-l alege consul a fost pretextul pentru trecerea la actiune: mostenitorul lui Caesar a pornit cu legiunile sale impotriva Romei pe care a cucerit-o fara nici o lupta, dupa care a reusit fara greutate sa fie ales consul si a facut sa se voteze o lege speciala cu privire la pedepsirea asasinilor lui Caesar. Armatele lui Antonius si Lepidus, ca si legiunile lui Octavian, erau formate mai ales din soldati si veterani ai lui Caesar care asteptau cu nerabdare primirea loturilor fagaduite de Caesar. Tinand seama de starea de spirit care domnea printre soldati, Octavian a anulat hotararea senatului prin care Antonius si Lepidus erau declarati dusmani ai patriei. Ruptura cu senatul si presiunea exercitata de armata l-au silit sa caute o apropiere de prietenii lui Caesar. Tratativele duse cu acestia s-au terminat printr-un acord care a fost incheiat la inceputul lui noiembrie 43 i. Hr. nu departe de orasul Bononia, acord cunoscut sub numele de al doilea triumvirat. Trumvirii trebuiau sa-si adune fortele pentru lupa cu republicanii si sa satisfaca cererile soldatilor si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caius Iulius Caesar - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-caius_iulius_caesar_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nascut la Roma, la 12 iulie 101 i. Hr. in ginta Iuliilor, Caesar a reprezentat personalitatea cea mai covarsitoare a intregii istorii a Romei. A fost format la cea mai buna scoala a epocii sale, insusindu-si o vasta cultura generala si dobandind reale calitati oratorice. De la unchiul sau Marius a deprins arta militara. Ales consul in 59 i. Hr., ocupa mai multe functii in cadrul Republicii si infiinteaza primul triumvirat impreuna cu Pompei si Crassus. Cucereste Gallia (58-50 i. Hr.), apoi declanseaza razboiul civil impotriva lui Pompei. In acest razboi si-a fructificat cel mai bine exceptionala sa energie si capacitate. Cu o constitutie robusta, foarte instruit, inzestrat cu talent literar, a lasat cele mai bune memorii militare din literatura romana Comentarii de bello gallico si Comentarii de bello civilli. A realizat proiecte de mari proportii pentru Roma: adancirea portului Romei (Ostia), baterea monedei de aur, reformarea calendarului pe baza calculelor astronomului grec Sosigene. Acesta a intrat in vigoare la 1 ianuarie 45 i. Hr., si sub numele de calendar iulian, a fost folosit in intreaga arie de influenta romanica pana la adoptarea calendarului gregorian. A avut in vedere si alte proiecte, care vizau transformarea statului roman in monarhie de tip elenistic, dar a fost asasinat in urma unui complot al republicanilor. Personalitatea lui Caesar a uimit atat contemporanii, cat si urmasii. Numele sau s-a transformat in titlul purtat de toti imparatii romani, devenind substantiv comun ce desemneaza regalitatea nu numai in limbile de origine latina, ci si in alte grupuri sau familii de limbi.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Carol I - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-carol_i_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Regele Carol s-a nascut la 7 aprilie 1839 si este al doilea fiu al Printului Carol Anton de Hohenzollern - Sigmaringen si al sotiei sale, printesa Iosefina. Domnitor (1866-1881) si rege al Romaniei (1881-1914) a decedat la 27 septembrie 1914. A efectuat stagiul militar in Garda regala prusiana, participand ca voluntar la razboiul purtat impotriva Danemarcei (1864). Dupa abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), guvernul provizoriu de la Bucuresti i-a oferit, cu consimtamantul Parlamentului Romaniei, act ce a primit recunoasterea oficiala a Imperiului Otoman la 11 octombrie 1866. Sub domnia lui s-au efectuat o serie de reforme care au contribuit la dezvoltarea tarii, indeosebi in domeniile administrativ si al apararii. Carol a dus mai departe actiunea de modernizare a puterii armate si de organizare a sistemului defensiv national, initiata de Alexandru Ioan Cuza. Carol a acordat o atentie speciala inzestrarii unitatilor cu mijloace de lupta corespunzatoare. Infanteria a fost dotata cu pusti, artileria cu tunuri de camp, s-a generalizat pregatirea genistica in randul trupelor terestre. Instructia a urmat reguli din armata europeana, inmultindu-se taberele de pregatire si manevrele anuale, cu participarea unor efective din componentele sistemului militar national. La izbucnirea Razboiului turco sarbo muntenegrean (1876), Carol a luptat pentru expectativa, favorabila popoarelor balcanice ridicate la lupta impotriva suzeranitati Portii. A sprijinit incheierea conventiei cu Rusia de la Bucuresti la 4 aprilie 1877 si a luat masuri de alertare a trupelor pentru a respinge o eventuala invazie otomana. La 29 aprilie 11 mai 1877 a sanctionat pozitia guvernului de proclamare a starii de razboi cu puterea suzerana, primul act politic si militar al Razboiului de neantarnare din 1877-1878. Dupa declaratia de independenta de la 9-21 mai 1877 a dispus intensificarea pregatirilor de lupta. El a dezbatut problemele cooperarii militare si politice cu tarul Aleksandr II (1855-1881). A pledat pentru acceptarea punctelor de vedere din planul roman de operatii. Aceste propuneri erau cu atat mai intemeiate, cu cat armata romana isi dovedise capacitatea combativa in actiunile de protejare a frontierelor in anul 1877, asigurand in acelasi timp trupelor imperiale deplasarea in securitate spre Dunare. Dupa tratativele guvernamentale de la 6-18 august 1877, Carol si comandamentul roman, impreuna cu Armata de Operatii, au trecut la sud de Dunare, concentrandu-se in imprejurimile Plevnei. Domnitorul Romaniei a luat comanda Armatei de vest, formata din 38 000 ostasi romani si 52 100 ostasi rusi, si a coordonat operatiile de incercuire si nimicire a gruparii otomane, comandata de Osman Pasa. Dupa cucerirea Plevnei, Carol a revenit in tara cu o parte din armata, lasand pe front 3 divizii pentru a lichida rezistentele otomane de la Vidin si Belogradcik. Carol s-a pronuntat pentru pastrarea integritatii tarii si apararea independentei in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cele 4 Cruciade</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cele_4_cruciade.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fenomenele cruciadei nu erau noi ci rezultatele unui ansamblu de idei si de practici indelung meditate in decursul secolelor precedente. Operatiuni militare de cea mai mare anvergura pe care le-a intreprins Occidentul medieval, cruciadele au constituit si sub alte raporturi un moment semnificativ in istoria civilizatiei. Considerate mult timp (pana catre anul 1806) exclusive sub aspectul lor religios, in realitate aceste expeditii au avut drept cauze (si rezultate) elemente de natura diferite: economice, sociale, politice si morale, desi au fost mobilizate si s-au desfesurat sub lozinca razboiul sfant de eliberare a Ierusalimului si a Sfantului Mormant de sub ocupatia paganilor musulmani. Inca din primele secole ale crestinismului, numele Ierusalimului a fost incarcat cu interpretari simbolice si alegorice: Atunci, Ierusalimul ceresc care reprezenta razboi sfant si care se incheie la inceputul secolului al XIII-lea. Nici unul dintre aceste precedente nu au constituit premise necesare ale cruciadelor. Pe de o parte rezultatele obtinute atunci au fost serios compromise cand pe la mijlocul secolului al XI-lea conducerea spirituala si politica trece de la arabi la turcii seldjucizi. Biserica era interesata sa ia initiativa organizarii unei mari expeditii militare. Printre altele, spera ca dupa schisma declarata in anul 1054, sa-si refaca influenta si sa-si subordoneze biserica orientala. Biserica mai conta si pe sprijinul material si eventual militar pe care corpul expeditionar al cruciatilor l-ar fi primit din partea Bizantului. Multi dintre cavalerii care porneau in cruciada isi daruiau bunurile bisericii sau le lasau in grija acesteia. Obiectivul declarat al papalitatii organizand o cruciada era acela de a da posibilitatea pelerinilor sa viziteze Sfantul Mormant. si de a-l elibera de sub stapanirea paganilor. Dar pe langa interesele papalitatii si pe langa starea de spirit creata in randul multimilor, au mai actionat si interesele profane, pur practice, in afara unor considerente de ordin religios mistic. Regii si marii baroni feudali urmareau ca prin participarea la cruciade, sa-si sporeasca posesiunile si sa-si consolideze influenta politico-militara. Negustorii marilor orase din Occident erau si ei interesati sa-i elimine pe rivalii lor bizantini. Garantia le-o ofereau expeditiile cruciatilor, pe care aveau interesul sa-i ajute punandu-le la dispozitie bani, alimente si corabii de transport. Insa pentru marea masa de tarani, a pleca in cruciada insemna lepadarea de saracie si grelele obligatii feudale, de foamete si de numerosii ani de seceta. Cei care porneau in cruciada erau liberi sa-si parasesca stapanii, erau scutiti de dari iar datoriile le erau amanate. Predicand cruciada a doua Bernard de Clairvaux numea cruciada o penitenta prin excelenta, o inventie minunata a lui Dumnezeu prin care divinitatea admitea in serviciul ei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cele 7 Minuni Ale Lumii - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cele_7_minuni_ale_lumii_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: i, este una din cele sapte minuni ale lumii. Dintotdeauna, aceasta piramida a dat nastere la o multime de speculatii. Este oare un monument-mormant inchinat Zeului-Rege? Ori servea unor scopuri stiintifice, era un centru de observatii astronomice, un ceas solar ce servea drept calendar, un punct de reper pentru masuratorile topografice? In vremea inaltarii sale, adica acum 4000 de ani, egiptenii stiau sa calculeze cu exactitate forma pamantului. Ei au integrat aceasta cunoastere in edificiu. Enormele blocuri de roca au fost asamblate cu o precizie incredibila, ceea ce, pe plan astronomic, este de o extrema importanta; marja de eroare nu este decat de cativa milimetri! E greu de crezut ca toate acestea nu au fost prevazute decat pentru a lasa sa treaca o singura data un cortegiu funerar. A sasea minune a lumii antice poate aspira la o istorie epica, poate chiar mitologica. In anul 305 i. Hr, regele Demetrios al Frigiei si al Lidiei, temut si cunoscut sub numele de asediatorul cetatilor, i-a invitat pe locuitorii insulei Rodos sa participe la o campanie impotriva metropolei Alexandria. In calitate de parteneri comerciali ai Egiptului, ei au refuzat cu hotarare cererea lui Demetrios. Acest refuz a dat ocazia specialistului in asedii sa atace mai intai capitala Insulei Rodos, in locul Alexandriei. Cum succesul se lasa asteptat, Demetrios a pus sa fie construit cel mai mare turn de asediu din lume, faimosul Helepolis, distrugatorul de cetati, inalt de 30 de metri. Acest monstru, facut din lemn de stejar, putea fi apropiat de zidurile cetatii cu ajutorul unor roti. Mai tarziu, inginerii au calculat ca erau necesari 1400 de oameni pentru a-l misca. De la inaltimea turnului, se puteau arunca somoiage aprinse si se puteau catapulta pietre de cincizeci de kilograme. Din mijlocul celor noua etaje, peste cetatea asediata era coborat un fel de pod mobil, iar la baza turnului se afla un berbec, ce a produs o spartura in zidul cetatii inca de la primul atac. Locuitorii din Rodos, infricosati, au implorat ajutor din partea protectorului insulei, Helios, zeul soarelui. In cazul in care acesta le-ar fi ascultat rugaciunile, ei i-au promis chiar si o statuie, mult mai mare si mai frumoasa decat toate reprezentarile zeilor din acea epoca. Ajuta-te si cerul te va ajuta! Ceea ce a salvat cetatea a fost faptul ca locuitorii sai au sapat in cursul noptii si in mare graba, un sant mare, in care au intrat a doua zi rotile din fata ale turnului. Colosul de lemn nu a mai putut fi miscat si a astupat bresa din zidul cetatii cu propriul sau corp. Demetrios s-a retras deceptionat. Locuitorii Insulei Rodos si-au tinut promisiunea si au inceput realizarea statuii divine. Imoralitatea mijloacelor puse in practica pentru implinirea juramantului sacru nu parea sa-i deranjeze: astfel incat aceste mijloace au provocat ruinarea, apoi sinuciderea arhitectului Chares din Lindos, in urma unei false evaluari a cheltuielilor. Rezultatul lucrarilor, incepute din anul 302]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cele Sapte Legende Ale Intemeierii Romei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cele_sapte_legende_ale_intemeierii_romei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prezentul inconjoara trecutul si il tolereaza. Roma este un oras vechi in care trecutul nu suporta toleranta binevoitoare a prezentului. Aici trecutul este cel care se dovedeste intelegator cu prezentul, dominandu-l insa. In prima legenda se spune ca Eneas, fiu al zeitei Venus, s-a oprit in Latium, unde fiul sau, Ascanio, a fundat Alba Longa. Creusa, mama lui Ascanio, ramasese acasa sa planga dezastrul Troiei. Fuga lui Eneas, ratacirea lui in dragostea Didonei si in triunghiul sicilian, a coplesit imaginatia unui copil de 15 ani care, ajutat de tatal sau, a transfigurat-o in marmura. Eneas isi sprijina tatal, pe Anchise, cu bratul drept, iar cu stangul pastreaza echilibrul lui Asciano. Marmura aceasta se afla azi in Galeria Borghese. Pentru romani insa, fuga lui Eneas si fundarea orasului Alba Longa au insemnat prea putin. Au vrut o ruda zeiasca mult mai apropiata de obarsia lor. Au vrut ca Marte sa fie aceasta ruda. Astfel batranul rege din Alba Longa, Numitor, detronat de fratele sau, Amulio, a avut o fiica, pe Rhea Silvia, pe care Amulio a pedepsit-o pentru a nu avea urmas. Rhea Silvia a devenit vestala si a primit vizitele lui Marte. S-au nascut Romulus si Remus. Gemenii, dupa ce au plutit pe raul Tibru, au fost alaptati de o lupoaica. A treia legenda se bazeaza pe un obicei singular al vechilor popoare italice, cel al Primaverii sacre. Obiceiul cerea ca atunci cand o epidemie sau o alta nenorocire se abatea asupra lor, induplecarea zeilor sa se faca prin sacrificarea tuturor copiilor nascuti in primavara acelui an. Era un sacrificiu pasnic: copiii acestia erau crescuti cu mare grija si educati pana la douazeci de ani, cand portile cetatii se deschideau cu ceremonie, iar ei trebuiau sa plece si sa fundeze, unde vor crede de cuvinta, o cetate noua. Primavara sacra, cea de a patra legenda, s-a petrecut si in cazul Romei: Amulio a fost, in cele din urma, detronat, dar Romulus si Remus nu au ramas in Alba Longa, ci au plecat, la douazeci de ani sa fondeze Roma. Tinerii pastori din Alba Longa au fost pusi sa se infrunte cu sabinii, locuitori mai vechi in Capitoliu, carora mai intai le-au rapit femeile. Valea dintre Palatin si Capitoliu a fost martora acestei rapiri, devenita mai tarziu sarbatoare nationala, transfigurata tocmai in Dacia, intr-un dans pastrat pana in zilele noastre, numit Calusarii, caruia i s-a adaugat farmecul inedit al Noptii de Sanziene. Sabinii i-ar fi putut infrange pe albani fara prea mult effort, daca ar fi putut sa intre in cetate pe timpul noptii. Tanara Tarpeia le-a promis deschiderea portilor cu conditia ca acestia, la intrare, sa-i daruiasca podoabele ce le purtau la mana stanga. Sabinii s-au tinut de cuvant aruncand peste Tarpeia scuturile lor, iar aceasta a murit sub greutatea metalului, schimbandu-se in stanca. Stanca se afla si azi la capatul strazii Teatro di Marcelo, dar turistilor li se spune ca denumirea ei vine de la o tanara cu acelasi nume de Tarpeia, aruncata de aici in haos pentru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Celti, Germani, Traci Si Geti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-celti_germani_traci_si_geti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Impactul celtilor in istoria antica a Europei s-a facut simtit in mai putin de doua secole: de la cucerirea nordului Italiei in sec. al V-lea (Roma a fost atacata in anul 390) pana la jefuirea sanctuarului lui Apollon de la Delfi, in anul 279. La putin timp dupa aceea, destinul istoric al celtilor este pecetluit: prinsi intre expansiunea triburilor germanice si presiunea Romei, puterea lor nu inceteaza sa decline. Dar celtii erau mostenitorii unei protoistorii deosebit de bogate si creatoare. Or, dupa cum vom vedea, informatiile aduse de catre arheologie sunt de o mare importanta pentru intelegerea religiei celtice. Protoceltii sunt, foarte probabil, autorii culturii zise a campurilor de urne (Urnfield - desemnata astfel pentru ca mortii erau incinerati si cenusa lor depusa in urne, ingropate apoi in cimitire), elaborata in Europa Centrala intre anii 1300-700. Ei locuiau in sate, practicau agricultura, utilizau bronzul si incinerau mortii. Primele lor migratii (sec. X-IX) i-au adus in Franta, in Spania si in Marea Britanie. Intre anii 700-600, intrebuintarea fierului s-a raspandit in Europa Centrala; este cultura zisa Hallstatt, caracterizata printr-o stratificare sociala destul de marcata si prin rituri funerare diverse. Probabil ca aceste inovatii au fost rezultatul influentelor culturale iraniene, vehiculate de cimerieni (originari de la Marea Neagra). Atunci s-a constituit aristocratia militara celtica. Cadavrele (cel putin acelea ale capeteniilor) nu mai erau incinerate, ci, impreuna cu armele lor si cu alte obiecte pretioase, erau depuse intr-o caruta si ingropate apoi in camere funerare acoperite de o movila. Catre anii 500, in timpul celei de-a doua epoci a fierului, cunoscuta sub numele de La Tene, creativitatea artistica a geniului celtic a atins apogeul. Piesele de orfevrarie si nenumaratele obiecte de metal, scoase la lumina de sapaturi, au fost calificate o glorie a lumii barbare, o mare, desi limitata, contributie a celtilor la cultura europeana. Data fiind penuria de izvoare scrise asupra religiei, documentele arheologice sunt de nepretuit. Gratie sapaturilor, se stie ca celtii acordau o mare importanta spatiului sacru, adica locurilor consacrate, dupa reguli precise, in jurul unui altar pe care se efectuau sacrificii. (Dupa cum vom vedea, delimitarea rituala a spatiului sacru si simbolismul Centrului Lumii sunt consemnate de autorii antici si se regasesc in mitologia irlandeza.) Tot gratie sapaturilor, se stie ca diverse tipuri de ofrande erau depuse in puturi rituale de doi pana la trei metri adancime. Ca si brothros-ul grecesc sau mundus-ul roman, aceste gropi rituale asigurau comunicarea cu divinitatile lumii subterane. Asemenea puturi sunt atestate din mileniul al II-lea; ele erau pline cu obiecte din aur si argint, ingramadite in caldari ceremoniale bogat decorate. (Amintirea acestor puturi legate de lumea de dincolo si de comori subterane se regaseste in legendele medievale si in folclorul celtic.) Nu mai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cetatenia Romana - Dobandirea Sa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cetatenia_romana_dobandirea_sa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Legea cetateniei romane reglementeaza modurile de dobandire cat si cele de pierdere a cetateniei, stabilind conditiile si procedura dupa care se realizeaza. Pentru dobandirea cetateniei, in general se folosesc doua sisteme: jus sangvinis (dreptul sangelui) si jus soli (dreptul locului). Conform sistemului jus sangvinis copilul devine cetatean roman daca se naste din parinti care, amandoi sau numai unul are cetatenie romana. Conform sistemului jus soli copilul devine cetatean al acelui stat daca se naste pe teritoriul acelui stat. Acest sistem are serioase neajunsuri. (ex: cand parintii nu au cetatenia acelui stat unde s-a nascut copilul, este putin probabil ca acesta sa doreasca sa ramana cetatean al statului respectiv). In dreptul roman a fost adoptat sistemul jus sangvinis ca fiind cel mai potrivit. Se aplica sistemul jus sangvinis: daca copilul se naste din parinti cetateni romani se stabileste ca este cetatean roman. Este cetatean roman copilul nascut dintr-un parinte cetatean roman si unul strain sau fara cetatenie. In toate aceste cazuri teritoriul unde s-a nascut sau unde domiciliaza unul sau ambii parinti, nu influienteaza, in nici un fel cetatenia copilului. Acest mod de dobandire a cetateniei se refera la persoanele care au avut cetatenie romana si au pierdut-o ca urmare a stabilirii lor in strainatate si care doresc sa se reintegreze in societatea romana. Aceste persoane sunt legate de poporul roman si ca atare lege considera repatrierea un mod de dobandire a cetateniei romane. Amintim o serie de situatii posibile: -dobandirea cetateniei romane de unul dintre soti nu afecteaza cetatenia celuilalt sot, se stabileste ca sotul strain poate cere dobandirea cetateniei romane in conditiile legii. -cat priveste copilul minor al repatriatului, legea prevede ca parintii hotarasc pentru copilul lor si ca minorul care a implinit varsta de 14 ani rebuie sa-si exprime consimtamantul separat. Daca parintii nu cad de acord, va decide tribunalul de la domiciliul minorului, tinand cont de interesele lui. -cererile de repatriere se depun la Ministerul Justitiei. Aprobarea revine Guvernului la propunerea ministrului justitiei. Dobandirea cetateniei prin adoptie: Conform legii cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie, prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani sau, atunci cand adoptia se face de catre o singura persoana, daca acesta este cetatean roman, iar in toate cazurie adoptatul nu are varsta de 18 ani. In cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean roman atunci cetatenia va fi hotarata de comun acord, iar in caz de dezacord va decide instanta de judecata in functie de interesul adoptatului. Adoptia unui copil strain de catre cetateni romani se face numai cu incuviintarea unei autoritati statale, deoarece cetatenia prin adoptie este incontestabil o problema de stat. Dobandirea (acordarea) cetateniei romane la cerere: Acest mod de dobandire a cetateniei romane ii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cetatile Si Castelele Feudale Din Maramures</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cetatile_si_castelele_feudale_din_maramures.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Centrul politic si militar al domeniului Chioar, Cetatea de Piatra a fost ridicata in secolul al XIII-lea (insa mentionata abia in 1319) pe un camp izolat, intr-o cotitura a raului Lapus: Cetatea este situata la peste 400 m altitudine, pe seaua unui deal inconjurat de apa Lapusului, care realizeaza la poale un defileu intre stanci (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980). In anul 1378, Cetatea a fost donata voievozilor Balc si Drag si fratelui lor Ioan, urmasii voievozilor Dragos din Maramures, care au pastrat-o pana la stingerea ultimului reprezentant al familiei (1555). Intre 1599 si 1600, cetatea si domeniul s-a aflat din nou in maini romanesti, predandu-se lui Mihai Viteazu, unificatorul principatelor romane. La acea data, Chioarul devine district - parte a unui comitat (judet) cu o anume autonomie. Dupa 1662, Mihai Teleki este numit in functia de capitan al Cetatii Chioar, ulterior familia extinzandu-si influenta asupra intregului tinut. Spre sfarsitul secolului, ras coala lui Rakoczi matura Transilvania, iar chiorenii profita de ocazie si se ridica impotriva lui Teleki. Dupa Pacea de la Satu Mare (1711), autoritatile nobiliare austriece hotarasc daramarea Cetatii Chioar, pentru a se evita regruparea aici a fortelor antihabsburgice, fiind aruncata in aer in 1718 (vezi Graiul. zonei Chioar, 1983). Localitatea Pribilesti, comuna Satulung, a apartinut domeniului Cetatii Chioar si a facut parte din proprietatile capitanului Mihai Teleki. Castelul a fost construit de Geza Teleki, ca si resedinta de vara. In 1897, edificiul a fost supraetajat si mo dernizat. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, familia Teleki a emigrat in strainatate, iar castelul a fost nationalizat servind ca sala de cinema, depozit pentru cereale si sediu al CAP. In prezent, se afla intr-un stadiu avansat de degradare. Construit intre anii 1740-1780, castelul este renovat in 1821. Administrarea mo siei a fost preluata, in 1845, de Sandor Teleki, care leaga o stransa prietenie cu poetul Petofi Sandor. Acesta din urma va gasi necesar sa-si petreaca la Coltau luna de miere impreuna cu tanara lui sotie, Julia Szendrey, prilej cu care va scrie 28 de poezii. Ultimul proprietar al castelului, contele Ioan Teleki, paraseste pen tru totdeauna satul, in 1937, si doneaza comunei Coltau vechiul castel. A slujit, ulterior, ca si depozit al CAP, camin cultural si punct sanitar, iar dupa 1989 aici functiona scoala primara, gradinita si biblioteca comunala. Muzeul Teleki s-a deschis in 1960. Castelul Blomberg din Gardani Situata pe malul drept al Somesului, comuna Gardani si-a plimbat vatra satului in numeroase locatii de-a lungul timpului. Daca la inceput bastinasii locuiau in poienile padurii, in clanuri de familii inrudite, dupa 1700 noile locatii preferate erau in Dealul Satului, pe Diuta, pe Iertas, la Izvor etc. Pe Dealul Satului, localnicii construiesc o biserica de lemn, pe care o vand in 1790, localitatii Arduzel. In 1780, contele Blomberg primeste ca danie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ce Este Partidul Comunist</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-ce_este_partidul_comunist.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De peste 5. 000 de ani poporul chinez a creat o civilizatie splendida pe pamantul udat de fluviile Galben si Yangze. In acesta perioada de timp s-au perindat diverse dinastii, iar cultura chineza a cunoscut perioade de prosperitate si declin. Pe scena istorica a Chinei au avut loc grandioase miscari. Acestor 3 episoade de presiune, China le-a raspuns printr-un curent de occidentalizare, marcat de importul de bunuri si arme moderne, reformele institutionale din timpul Reformei de 100 zile si incercarea, de la sfarsitul ultimei dinastii Qing, de a crea o conducere constitutionala, si mai tarziu, Revolutia Xinhai. La sfarsitul primului razboi mondial, China, desi invingatoare, n-a fost inclusa pe lista celor mai mari puteri ale timpului. Multi chinezi au crezut ca primele 3 raspunsuri la episoadele de presiune au fost gresite. Miscarea 4 mai a condus la cea de-a patra incercare de raspuns la presiunile anterioare si a culminat cu occidentalizarea completa a culturii chineze prin aparitia miscarii comuniste si a revolutiei sale extreme. Acest articol trateaza impactul miscarii comuniste si al Partidului Comunist asupra civilizatiei. Haideti sa aruncam o privire mai atenta la rezultatul alegerii facute de China, sau mai bine spus, la ceea ce a fost impus Chinei, dupa 160 ani, aproape 100 milioane de morti nenaturale si distrugerea aproape completa a culturii si civilizatiei traditionale chineze. Comunistii se feresc sa-si ascunda viziunile si telurile. Ei declara deschis ca telurile lor pot fi obtinute numai prin rasturnarea violenta a tuturor conditiilor sociale existente. Acest citat este luat din paragraful de incheiere al Manifestului Comunist, documentul principal al partidelor comuniste. Violenta este unicul mijloc prin care partidele comuniste au castigat vreodata putere. Aceasta trasatura de caracter a fost transmisa tuturor formelor ulterioare ale Partidului, aparute dupa nasterea sa. De fapt primul Partid Comunist a fost stabilit la mai multi ani dupa moartea lui Karl Marx. Dupa Revolutia din Octombrie (1917) s-a nascut Partidul Comunist al Intregii Rusii, mai tarziu fiind cunoscut ca Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Acest Partid a crescut prin folosirea violentei impotriva claselor inamice si s-a mentinut prin violenta impotriva membrilor Partidului si a cetatenilor de rand care au fost considerati tradatori. In timpul curateniei declansate de Stalin in 1930, Partidul Comunist sovietic a masacrat peste 20 milioane de asa-zisi spioni si tradatori, si persoane suspectate ca avand opinii diferite. Partidul Comunist Chinez (PCC) a inceput ca ramura a Partidului Comunist Sovietic in cea de-a treia Internationala Comunista. A mostenit in mod natural inclinarea catre crima. Un exemplu care ilustreaza acest fapt este ca in timpul primului razboi civil dintre Kuomingtang (KMT) si comunisti (1927-1936), populatia din provincia Jiangxi a scazut de la 20 milioane la aproximativ 10 milioane. Pagubele produse de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cfr</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cfr.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: dar necesita acte normative promovate de Ministerul Finantelor Publice. Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului a inaintat un Memorandum la Ministerul Finantelor Publice pentru a fi aprobata in Sedinta de Guvern suma necesara de finantat pentru demararea lotului. 2. Modernizarea a 57 LDE prin contract cu General Motors. Programul se deruleaza incepand cu anul 2004, au fost realizate si receptionate 27 locomotive. Pana la sfarsitul acestui an se vor mai livra 10 locomotive iar urmatoarele 20 se vor livra in 2006. Sunt negocieri in curs pentru contractarea a inca 5 locomotive in limita plafonului alocat de JBIC in yeni. Din creditele interne: In baza unui credit de 25 milioane USD contractat cu HVB Bank a fost declansat programul national de modernizare a sistemului de emitere a legitimatiilor de calatorie. Pana la data de 01. 10. 2005 au fost puse in functiune 82 posturi de vanzare in statiile Bucuresti Nord, Focsani, Bucuresti Basarab, Ploiesti Sud, Ploiesti Vest, Braila, Timisoara si Agentiile de voiaj nr. 1 si 2 din Bucuresti, Agentiile de voiaj Braila si Timisoara. De asemenea a inceput programul de pregatire a personalului prin punerea in functiune a cate unei sali de instruire la nivelul fiecarei regionale. In sfarsitul anului 2005 se va instala unitatea centrala de rezervare in noua configuratie de mare capacitate si se va continua extinderea sistemul in unitati cu activitate preponderenta de calatori. Programul va continua in 2006 si 2007 si va asigura in final circa 700 posturi de vanzare, in peste 350 de locatii. Finantari din alocatii bugetare: In limita alocatiei aprobate de 432, 7 miliarde lei s-au contractat si se vor realiza urmatoarele obiective: - dotarea cu 4 vagoane noi de calatori fabricate la ASTRA Arad; aceste vagoane sunt deja realizate si sunt in exploatare; - dotarea cu 20 vagoane cu locuri de dormit reconstruite si modernizate la Atelierele CFR Grivita. Au fost livrate 12 vagoane si urmeaza inca 8 pana in luna octombrie; - modernizari locomotive prin: Montarea de echipamente electrice de incalzire electrica a trenurilor Grupuri electrogene de incalzire a trenurilor de calatori - finalizarea sistemului pilot de detectare a cutiilor de osii calde ; sistemul este pus in functiune la intrarea in statia Bucuresti Nord si este in procedura de omologare AFER; Finantari din fonduri proprii: In limita bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de guvern, Consiliul de Administratie a aprobat un program de investitii in valoare de 357 miliarde lei cuprinzand in principal; - extinderea modernizarii a inca 20 revizii de vagoane cu detectoare de fusuri calde; - instalatii mobile de incarcat baterii de acumulatori (16 unitati) - instalatii de protectie, diagnoza si semnalizare tip EPSAI (16 bucati) - instalatii de climatizare pentru 14 vagoane de calatori care vor fi cuprinse in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Churchil</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-churchil.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa infrangerea Frantei, in iunie 1940, Anglia a infruntat singura fortele Axei. Tarile ocupate nu mai credeau intr-o victorie a Aliatilor. Era greu de inteles cum ar fi putut armata britanica, cu un efectiv redus, sa infrunte formidabila forta a Wehrmachtului, nemaiinvinsa pana in acel moment. Winston Churchill a actionat pentru redresarea tarii sale, reunind in cabinetul sau, pentru a-i da mai multa forta in fata Parlamentului, pe toti sefii opozitiei. La 19 mai, cand trupele germane au ajuns la Sedan, Churchill realizeaza eventualul pericol la care era expusa Anglia, in cazul in care rezistenta franceza ar fi cedat. Astfel, primul ministru face pregatiri intense in vederea inceperii bataliei Angliei: ordona construirea unei serii intregi de fortificatii pe coasta britanica si concentreaza pe insula toate avioanele disponibile ale Fortei Aeriene Regale (Royal Air Force- RAF). Pe data de 19 iulie, inainte de stabilirea datei operatiunii, Hitler, in cuvantarea tinuta cu ocazia victoriei in razboiul de vest, face un apel demagogic catre guvernul britanic, pentru gasirea unei cai de restabilire a pacii. A doua zi, raspunsul guvernului britanic a fost transmis de lordul William Halifax: Germania va obtine pacea numai daca va evacua toate teritoriile ocupate, va reinstaura toate libertatile pe care le-a distrus si va da garantii pentru viitor. Sefii de armata a lui Hitler Keitel, Halder si Jodl au luat decizia de a trimite, inainte de toate, un corp expeditionar, o angajare directa cu forta navala britanica fiind mult prea riscanta. Astfel Inaltul Comandament German deplaseaza pe Canalul Manecii 40 de divizii, impartite in trei grupe. Armata terestra hotaraste sa debarce pe un front de 300 de kilometri, pe tarmul Angliei de Sud-Est. Insa Kriegsmarine (marina germana), considerand imposibil transportul unui numar atat de mare de oameni, opineaza pentru un front de 100 de kilometri. Astfel, datorita unui conflict de opinii, Hitler a luat decizia ca invazia sa fie amanata pana cand forta aeriana britanica va fi distrusa. Directiva 17, semnata la 1 august 1940, mentiona incepera acestei ofensive la 6 august si incheierea victorioasa la 21 septembrie. RAF, comandata de sir Hugh Dowding, avea 700 de avioane de vanatoare si 471 de bombardiere. In ciuda inferioritatii numerice, englezii detineau avantajul de a fi mai aproape de propriile aeroporturi, pe cand avioanele germane puteau survola cerul Angliei doar o jumatate de ora inainte de a zbura inapoi la baze. RAF beneficia, de asemenea, de un sistem radar eficient precum si de informatiile dobandite de agentia de spionaj Ultra. Hugh Dowding, bazandu-se pe avioanele de vanatoare Hawker Hurricane si Supermarine Spitfire, superioare avioanelor inamice prin armament si manuire, i-a cerut lui Churchill ca o forta indispensabila de minimum 52 de escadrile sa fie asigurata pe intreg parcursul conflagratiei. Drept rezultat al razei limitate de actiune a fortei aeriene germane, luptele erau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ciocnirea Civilizatiilor - Samuel Huntington</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-ciocnirea_civilizatiilor_samuel_huntington.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Huntington sustine ca in lumea de dupa Razboiul Rece, cele mai importante distinctii dintre oameni nu sunt de natura ideologica, politica sau economica. Ele sunt de natura culturala. In timp ce statele nationale vor ramane principalele unitati de analiza in afacerile internationale, comportarea lor va fi influentata decisiv nu de goana dupa putere si bogatie (asa cum ar sugera realismul), ci de preferintele, asemanarile si deosebirile culturale. Huntington defineste civilizatia ca fiind cel mai larg nivel de recunoastere cu care o persoana se poate identifica, una care se refera la valorile, normele sociale si institutiile care conduc societatea. Huntington analizeaza diferentele dintre rasa si civilizatie: rasa nu este influentata de istorie, norme sociale si valori asa cum poate fi influentata civilizatia, asadar fiind posibil ca indivizi apartinand aceleiasi rase sa fie adanc diferentiati de civilizatie, sau ca indivizi din rase diferite sa fie uniti de civilizatie. Huntington admite ca civilizatiile sunt flexibile, fara inceputuri sau sfarsituri precise, concrete. Cu toate acestea, el sustine ca granitele care impart civilizatiile ar putea fi ambigue insa ele sunt reale si importante. Civilizatiile nu sunt structuri politice insa ar putea reprezenta un numar de unitati politice (mai multe natiuni, mai multe state etc.). El sustine religia ca o unitate centrala a caracteristicilor civilizatiilor si o foloseste ca o variabila in identificarea catorva dintre cele mai proeminente civilizatii. Huntington doreste sa sublinieze faptul ca occidentalii trebuie sa inteleaga ca cultura lor este unica, dar nu universala. Inainte de a se incerca occidentalizarea unei regiuni trebuie tinut cont de substratul cultural al regiunii respective. In lume exista 8 civilizatii distincte, razboiale actuale ducandu-se intre actori apartinand unor civilizatii diferite. S-a incheiat perioada razboaielor intre clasele sociale. In razboiul din fosta Yugoslavie, Rusia a sprijint sarbii, iar Arabia, Turcia, Iran si Libia i-au sprijinit cu arme pe musulmanii bosniaci. Cultura divide sau unifica. Societati despartite de ideologie se unesc (Coreea); societati unite de ideologie se despart (Rusia, Yugoslavia). Astazi, Cortina de Fier s-a mutat spre Est, separand crestinismul de islamism. Marile civilizatii ale lumii au fost identificate cu marile religii; popoarele care impartasesc aceeasi etnicitate si limba, dar au religii diferite ajung sa se macelareasca (Yugoslavia). Hindusa (miezul civilizatiei indiene) Islamica Ortodoxa Occidentala Latino-americana (desi urmasa europeana, a evoluat pe cai diferite) In mod ciudat, budismul, desi o mare religie, nu a fost baza unei civilizatii. Expansiunea Occidentului s-a datorat tehnologiei, in special vaselor de transport cu care au exportat cultura si violentei organizate. Cu toate acestea, Occidentul nu a creat o mare religie. Se sustine ca Occidentul. A creat o civilizatie universala dar daca o civilizatie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Civilizatia Babiloniana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-civilizatia_babiloniana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Civilizatia babiloniana a inlocuit-o pe cea sumeriana incepand cu 2. 000 i. C. Babilonienii au mostenit cunostintele pe care le aveau sumerienii si akadienii. Desi au imprumutat scrierea numerelor si baza de numeratie de la acestia, sistemul de numeratie a evoluat devenind pozitional. Babilonienii stabilisera unitati de masura pentru lungime, masa si volum, timp (impartisera ziua in 24 de ore, ora in 60 de minute si minutul in 60 de secunde), creasera un calendar foloseau impartirea cercului in 360 de grade. Babilonienii aveau cunostinte astronomice avansate, putand sa prevada eclipsele de soare si de luna. Foloseau fractiile, patratul unui numar, radacina patrata. Au inventat  un sistem de scriere pozitional cu baza 60. Aveau un semn pentru unu, care repetat dadea doi, trei si asa mai departe, pana la zece, pentru care exista un alt semn. Combinand semnele reprezentand pe unu si pe zece se obtin 11, 12, ... 59. Pentru saizeci se folosea acelasi semn ca pentru unu, dar valoarea sa era data de coloana in care se gasea. Se putea continua avand posibilitatea reprezentarii oricarui numar. Pentru a scrie numere mai mari decat 60, mesopotamienii foloseau aceste reprezentari in sensul actual de cifra. Sistemul avea un inconvenient: deoarece nu exista reprezentare pentru cifra 0, mesopotamienii in locul acesteia lasau un loc liber. Dar nu totdeauna!. Astfel, nu este clar daca inseamna 2, 61, 3601 sau 3660. Totusi, in practica cifra 0 in sexagesimal apare destul de rar. Mai tarziu, cand astronomii au avut nevoie de foarte multe calcule, au introdus un semn special pentru a inlocui spatiul (cifra 0). Scrierea pozitionala permite reprezentarea usoara a fractiilor. Pentru separarea partii intregi de cea zecimala noi folosim virgula zecimala, anglo-saxonii punctul zecimal. Mesopotamienii nu foloseau nimic. Stabilirea faptului ca un numar este intreg sau zecimal se facea prin inspectie. Pentru unele fractii uzuale, mesopotamienii foloseau notatii speciale. Fiind pozitional, sistemul este usor de folosit deoarece utilizeaza acelasi semn pe diferite locuri, valoarea sa intrinseca ramanand aceeasi, dar valoarea efectiva depinzand de pozitia pe care o ocupa. Nu au fost descoperite table pentru adunare sau scadere. Se presupune ca scribii invatau sa adune si sa scada odata cu invatarea cititului si scrisului, asa ca tablele pentru adunare si scadere nu-si aveau rostul. In schimb, exista o multime de table de multiplicare. Pe la 2. 300 i. C. au inventat  abacul si au creat metode pentru adunarea, scadere, inmultire si impartire. Babilonienii au creat table pentru inmultire sub doua forme: table simple si table combinate. Tablele simple contin produsele unui singur numar, numit numar principal (de ex. 5, 10). Deoarece baza de numeratie este 60, s-ar parea ca tabla trebuia sa contina 58 de linii (de la 2 la 59). In realitate, tablele contineau liniile cu produsele de la 2 la 20, apoi cu 30, 40 si 50. Daca se dorea produsul cu 39 (de ex.) se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Civilizatia Etruscilor - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-civilizatia_etruscilor_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cine erau etruscii, acest popor fascinant, care a aparut in Europa in mileniul I i. H., populand Peninsula Italica si exercitand o puternica influenta asupra Romei? Este o intrebare pe care istoricii si-au pus-o din cele mai vechi timpuri. Dupa marele poet grec Hesiod, ei erau urmasii copiilor pe care Odysseus ii avusese cu nimfa Circe. Istoricul Herodot credea ca ei au venit din Lydia, un regat din vestul Asiei Minor. Grecii ii mai numeau tirenieni dupa printul Tyrrhenus care, dupa cum sustine istoricul amintit, i-a condus spre tarmurile Etruriei. De aici s-au raspandit in Campania si Campia Padului. Marele cercetator al lumii etrusce, Massimo Pallottino, ajunge la concluzia ca inceputurile etruscilor trebuie cautate in preistorie, ca s-au format in Italia dintr-un amestec al populatiilor timpului. Limba lor este o relicva a unei limbi stravechi, vorbita pe tarmul Mediteranei. Asociindu-se acestei idei Larissa Bonfante mentioneaza ca etruscii pot fi studiati ca membri ai lumii preromane mediteraneene si nu ca o populatie izolata. In timpul Epocii Fierului, Etruria parea sa fie asemanatoare cu America secolului trecut, adica un amestec de semintii. In jurul anului 700 i. H., dupa ce grecii au redescoperit scrisul, etruscii le-au imprumutat alfabetul, aplicandu-l limbii lor. Din nefericire, scrierile etrusce sunt neinteresante, fiind scurte inscriptii pe vase sau morminte. In timpul secolului al VII-lea i. H. societatea agricola etrusca se transforma. Cei care credeau ca plugul si stiinta ingrijirii campului le-a fost data de zei, isi construiesc cetati puternice: Cerveteri, Tarquinia, Vulci, Vetulonia, Veio. In lumea etrusca se cultiva acum vita de vie, maslinul si cerealele. Se dezvolta navigatia si comertul iar subsolul tarii le daruieste din plin fier. Civilizatia urbana a etruscilor a inceput in jur de 700 i. H. Pana in acel moment, arta lor evoluase foarte diferit de traditia villanoviana. Diversele influente straine au conferit acestei prime perioade a artei etrusce caracteristici care i-au asigurat un loc aparte in contextul lumii mediteraneene in care se va inscrie de acum inainte. In perioada orientalizanta si in fazele urmatoare, monumentele artei etrusce provin din sanctuare si, mai ales, din necropole. Cu toate acestea, cercetarile recente au scos la iveala locuinte arhaice de exemplu, la Acquarossa in apropiere de Viterbo (un orasel modest din secolele VII VI, abandonat in jur de 500 i. H.) care atesta ca arta etrusca nu avea tangente numai cu sfera religioasa, precum o dovedesc ofrandele din mormant, destinate uzului cotidian al defunctilor. O trasatura de baza si, totodata, un paradox al artei etrusce consta in aceea ca aceasta servea fie unor scopuri private, fie religioase. Clientii bogati si influenti, carora le erau destinate podoabe minunate din aur, argint si chihlimbar, farfurii luxoase din argint ori din bronz precum si vase admirabil decorate, erau oameni cu un gust rafinat, aristocratic. Cu toate acestea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Civilizatia Geto Dacica - Parte Componenta A Civilizatiei Antice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-civilizatia_geto_dacica_parte_componenta_a_civilizatiei_antice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fiecare om are un inceput, o origine, de unde porneste dezvoltarea si cresterea sa. Inceputul nostrum sunt stamosii, care ne-au daruit viata, din generatie in generatie. Ei fac parte din popoarele antice. Ele la rindul lor se impart in tre categorii de popoare: popoare mediteraniene, de origine semita si indo-europene. Cele din urma sunt cele mai numeroase. Ei duceau un mod de viata deosebit de cel de azi. locuiau in triburi, in locuri fluviale, pentruca agricultura sa aiba o dezvoltare mult mai sporita, deoarece anume ea era ocupatia de baza. Evolutia politica era mai accelerate decit la popoarele straine. Mestesugul era cel mai infloritor. anume indo-europenii au realizat importante descoperiri in domeniul culturii, cum ar fi: scrisul, hirtia, calendarul, moneda, Sistemul religios characteristic acestora era monoteismul, adica recunosteau o singura divinitate. Au realizat constructii monumentale, ca: piramide, zidul chinezesc, capitelul leilor, gradinile suspendate, Din popoarele indo-europene fac parte si tracii, care erau raspinditi pe un vast teritoriu din S-E europei. Ei erau impartiti in doua categorii: tracii de nord, care erau formati din costoboti, tyrageti, carpi, greci si daci; si tracii de sud formati din: moesi, obreji si bosi. Neamul tracilor era cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Ei erau cei mai viteji si mai puternici, insa din cauza neintelegerilor si a unui numar nelimitat de conducatori, puterea scadea. Tracii duceau un mod de viata putin asemanator cu cel al popoarelor antice. Ei locuiau in sate mici, unele din ele fin amolasate pe locuri inalte, caredominauasupra imprejurimilor. De obicei ele se intareau cu santuri umplute cu apa si valuri ridicate de pamint. In astfel de cetati cesele erau mai mare si mai temeinic construite. Satele intarite erau locurile de resedinta a sefilor de triburi si a oamenilor instariti. La inceput casele oamenilor simpli erau de tipulbordeielor, insa mai tirzriuau fost inlocuite de locuinte de lemn, din pari si birne cioplite, cu pereti lipiti si tencuiti cu lut, asezate pe temelii de piatra. Ocupatiile principale erau cresterea animalelor, practicarea agriculturii, producerea uneltelor variate din piatra si metal, modelarea vaselor din lut, tesutul, Cultivau griul, orzul, mieiul, lintea. Era bine cunoscuta vita-de-vie, iar din culturiletehnice cinepa si inul din care se faceau pinze foarte bune. Un rol deosebit in gospodarie se se atribuia cresterii cailor si oilor. Tracii intotdeauna erau vestiti prin caii lor iuti si mindri, folositi in cavalerie. Oieritul era foarte convinabil. In urma ingrijirii oilor getii aveau produse alimentare, cit si lina si piele pentru imbracaminte. Cresterea oilor a dus la schimbarea moduliu de viata. Satele functionau pina se catuiau pasunile. Apoi oamenii le paraseau gasind altele locuinte cu pasuni manoase, unde fondau alte sate. Astfel gospodaria incepe sa aiba un careacter pastoral. Concentrarea turmeloir de vite si a altor bunuri in miinilor conducatorilor de triburi a dus la aparitia oamenilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Civilizatia Si Omul In Evul Mediu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-civilizatia_si_omul_in_evul_mediu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In primele secole ale Evului Mediu populatia Europei scazuse enorm. Cauzele au fost: foametea provocata de calamitati naturale si de randamentul scazut al agriculturii, epidemiile si razboaiele din perioada invaziilor barbare. Redresarea demografica a inceput in secolul al X lea, continuand apoi intr-un ritm accelerat. La sfarsitul Imperiului Roman de Apus, populatia sa este apreciata la circa 25 milioane de locuitori. In perioada urmatoare, de un secol si jumatate, aceasta cifra a scazut cu 8-10 milioane. Dupa care, a urmat o perioada de redresare. Aceasta explozie demografica, cum o numeau, este cu atat mai apreciabila cu cat mortalitatea infantila era (cel putin pana in secolul al XII lea) extrem de ridicata. Cam o jumatate din numarul copiilor nu ajungeau sa depasesca varsta de 5 ani. Cel putin 10% din nou-nascuti mureau in prima luna; iar in secolul al XIV lea 15%-20% din copii nu ajungeau sa implineasca mai mult de un an. Insesi nasterile erau limitate, evitate fiind prin potiuni anticonceptionale sau care provocau avorturi, cunoscute inca din Antichitate. Foametea ducea nu rareori la infanticide sau la abandonarea copilului imediat dupa nastere, de obicei in fata intrarii bisericii. In familiile noile se nota cu grija si ora nasterii unui copil, pentru a i se putea face cat mai des horoscopul. Botezul avea loc in ziua nasterii, sau cel mai tarziu a treia zi. Pana in secolul al XV-lea, botezul se facea de obicei prin afundare totala in crsitelnita. Prevala obiceiul ca un copil sa aiba mai multi nasi si nase pentru ca in felul acesta sa-si asigure mai multi ocrotitori - ale caror nume se treceau in registrele parohiale. Copilul primea un singur nume de botez (ales de regula de nasi) - care nu era ceaa ce numim azi prenume, ci adevaratul sau nume, singurul care ii era indispensabil in orice ocazii si cu care era chemat toata viata. La nume se adauga un supranume (o porecla, numele unu mestesug, unei localitati, etc) - care in secolul al XIII lea incep sa devina ereditare; in texte insa de obicei raman cu numele de botez. Timp de doua, trei saptamani mama primea vizitele prietenilor si rudelor care ii aduceau daruri; se ducea apoi la biserica une preotul ii facea o slujba de purificare. In familiile nobililor era obiceiul ca un copil sa fie alaptat de o doica. Educatia copiilor avea un caracter concret si practic, orientata de mediul si pentru mediul social in care traiau. La varsta de 7 ani copilul era dat la scoala. In familiile nobile sau ale celor foarte bogati instructia copilului era incredintata unui perceptor; la varsta de 10 ani copilul nobilului isi incepea si pregatirea militara, invatand sa calareasca, sa ingrijeasca un cal si sa manuiasca armele. Si educatia unei fete era orientata in sens practic, intrucat dupa casatorie ea era cea care urma sa conduca intreaga gospodarie. Si in acest caz, mediul sau familial si social era cel care determina natura educatiei primite. In familiile nobile, pe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Civilizatiile Americii Centrale Si De Sud</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-civilizatiile_americii_centrale_si_de_sud.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bastinasii Americii traiau izolati de celelalte parti ale lumii, acesta fiind cauza principala a faptului ca tehnologia lor s-a dezvoltat relativ incet. Dar au creat civilizatii, au construit orase mari si au facut progrese importante in arte si in stiinta. Primii locuitori ai Americii au sosit aici probabil cu 20 de mii sau 40 de mii de ani in urma. Cu toate eforturile depuse de arheologi, nu se poate stabili o data mai exacta. In jurul anului 40. 000 i. e. n. oamenii au luat in stapanire partite nelocuite ale pamantului si probabil ca atunci au migrat primii oameni in America, prin podul existent in vremea aceea intre Siberia si Alaska. Aceasta fasie de uscat a existat pana la sfarsitul erei glaciare, cand o mare parte a cantitatii de apa a Pamantului era inmagazinata in calotele de gheata si astfel nivelul marilor era mult mai scazut fata de nivelul de azi. Primele popoare ale Americii au fost probabil vanatori care au trecut pe istmul intercontinental urmarind vanatul. Urmasii lor, intr-o mie de ani, au populat intregul continent, si au ajuns la extremitatea sa sudica, in neprimitoarea Tara de Foc. Cu o mie de ani mai tarziu s-au topit calotele de gheata, a disparut istmul, si continentul era despartit de Asia de Stramtoarea Bering. Cu toate ca stramosii eschimosilor au sosit pe barci in Alaska mult mai tarziu, si s-au stabilit atat in Nordul indepartat inghetat cat si in Groenlanda, oceanele au despartit popoarele Americii de schimbarile produse in alte locuri. Societatile americane s-au dezvoltat in mod independent, izolate de restul lumii. Acest fapt explica aparitia tarzie a diferitelor civilizatii americane, si faptul ca populatia bastinasa a Americii n-a reusit sa ajunga la un nivel mai inalt de dezvoltare, ca de exemplu inventarea rotii si a scrierii cu litere. Pe langa acestea, in America chiar si calul a fost necunoscut pe cand in Asia si in Europa, timp de mai multe secole acesta a fost masina cea mai de pret. Abia in secolul al XVI-lea calul a fost adus de cuceritorii spanioli. Din aceste cauze societatile Americii difereau foarte mult de societatile europene sau de cele asiatice. In lipsa cronicilor scrise, multe aspecte ale vietii lor sunt acoperite de mister. Cristofor Columb a crezut ca prin traversarea Oceanului Atlantic a ajuns in India, si pe bastinasii intalniti i-a denumit indieni. Ei poarta si azi aceasta denumire nascuta dintr-o eroare. In realitate indienii nu apaitineau unui singur popor. Aveau unele trasaturi comune: piele maronie-rosiatica, pometi proeminenti, par negru, ochi de culoare inchisa sau - cum a constatat stiinta medicala - frecventa mare a grupei sanguine B. Dar statura si aspectul general erau foarte diferite, vorbeau peste o suta de limbi, aveau obiceiuri, traditii si culturi foarte diferite. Popoarele indiene difereau unul de altul mult mai mult decat popoarele Europei in orice moment al istoriei. Aceasta si datorita faptului ca multitudinea mediilor inconjuratoare a marcat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Civilizatiile Asiatice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-civilizatiile_asiatice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Europenii si Asia In secolul XIX-lea, lumea asiatica a fost nevoita sa se deschida influentelor europene, reactionand diferit in fata unui Occident cuceritor, inovator si purtator de progres. Cazurile Indiei, Chinei si Japoniei au fost tipice pentru maniera in care s-a manifestat actiunea modernizatoare europeana. Cazul Indiei: Dupa ce a eliminat la mijlocul secolului XVIII-lea concurenta franceza, dominatia engleza s-a extins asupra intregului teritoriu Indian. La mijlocul secolului XIX-lea, ea a fost zguduita de rascoala sipailor (1857 1859). Dupa infrangerea rascoalei, India a fost proclamata oficial colonie a Coroanei britanice, care a instaurat un regim de administratie directa sprijinit de aristrocratia locala. Prezenta engleza a antrenat modernizarea societatii indiene ramase mult in urma. Locul productiei artizanale, distruse aproape complet de concurenta marfurilor engleze, a fost luat de o industrie organizata pe baze moderne in metalurgie, productia de bumbac, iuta si hartie. Dupa 1850 a inceput constructia unei retele de cai ferate care ulterior a fost extinsa, iar amploarea sistemului de irigatii a exprimat interesul pentru modernizarea agriculturii. Legislatia Indiana s-a adaptat exigentelor metropolei. Marfurile noi si ieftine au schimbat gusturile si modul de viata. Datorita dezvoltarii industriei s-a nascut o burghezie nationala care, prin partidul Congresul National (1885), a condus miscarea de eliberare. In pofida acestor progrese, statutul de colonie a facut ca dezvoltarea pe baze moderne sa fie inegala si unilaterala. In tot secolul al XIX-lea, India a ramas o sursa de materii prime si o piata de desfacere, o tara agrara, practicand monoculturi pe mari suprafete. Cazul Chinei: Considerandu-se centrul lumii si mandrindu-se cu civilizatia sa exemplara si multimilenara, dar tributara inertiilor si structurilor sale, China a fost mult timp o tara inchisa europenilor barbari. De pilda, la inceputul sec. al XIX-lea, europenii nu puteau face comert cu chinezii decat prin porturile Canton si Macao. Sub presiunea crescanda a statelor europene, China a fost constransa intr-un rastimp scurt la o serie de cedari, consfintite prin tratate. Prin tratatul de la Nankin (1842), care punea capat razboiului opiumului, Anglia obtinea Hong Kongul si deschiderea unor numeroase porturi pentru comertul European. Au urmat noi tratate prin care, alaturi de Anglia, obtineau avantaje asemanatoare si alte state. In 1861, pe fondul revoltei taipinilor, europenii obtineau noi concesii: o politica vamala conforma cu interesele lor, anumite scutiri de taxe si impozite, drepturi de concesionare. Rezultatul a fost transformarea Chinei intr-o semicolonie impartita in zone de influenta. Specificul evolutiei societatii chineze in aceasta perioada reflecta o mare rezistenta fata de tendintele modernizatoare ale europenilor. Imparateasa Ti-Si s-a opus tuturor tentativelor de reforma, adoptand o atitudine duplicitara in privinta dorintei sale de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Codrut - Poveste</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-codrut_poveste.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fie ca randurile mele, iubite cititorule, sa te gaseasca in liniste si pace si te invit, atunci cand esti oboist, necajit si singuratic, sa te delectezi cititndu-le. Atunci stiu ca m-ai inteles si esti prieteneul meu pentru totdeauna. Iti multumesc! Intamplarea s-a petrecut pe vremuri, de demult, cand stramosii nostri dacii erau atacati de romani, ducand cu acestia lupte grele. Dacii isi aparau glia si vatra strabuna, romanii ravneau la bogatiile Daciei, despre care se dusese vestea-n lumea intreaga. Pe vremea aceea, pe malul batranului fluviu Danubiu, Istru, cum se numea pe vremuri, era un sat nu prea mare, asezat nu departe de fluviu, pe locul numit Caunita. Satul era format din cateva zeci de case din lemn acoperite cu stuf si paie. Doar in mijlocul satului se inalta una mai mare, deosebita de celelalte, construita tot din barne, cu acoperisul din sindrila frumos asezat in patru ape. Aici statea tarabostele satului, batranul si viteazul Viezure, care avea un fecior si o fata de toata frumusetea. Feciorului ii spunea Codrut, iar fetei Cetina. Codrut parca era coborat de pe Columna lui Traian din Roma. Era un flacau chipes, cu parul auriu ca lanurile de grau copt, cu ochii albastrii precum cerul senin de mai, voios din fire, cinstit, drept, ager la minte si istet si in plus mandru de neamul lui eroic. Cetina, o frumusete a pamantului dac, cu fata alba ca laptele, parul si ochii negri ca ai mamei sale, o voce blanda si placuta, vrednica din cale-afara, de o sorbeau din ochi toti feciorii. Tihnit a fost traiul dacilor si ar fi durat poate mai mult daca acvila romana nu si-ar fi intins aripile sale si asupra pamantului dac. Era intr-o dupa amiaza de primavara din luna mai. Liliecii au inflorit de mult printre stancile Stencai, facand ca acestea sa apara ca-n lumea basmelor sub razele aurii ale soarelui. Codrut pleca sa-si intampine surioara, pe Cetina, care era plecata la o matusa de a sa, in satul vecin, de peste dealuri, in satul Vizurini, cale cam de doua ore de mers. Peste tot o pandeau nenumarate pericole, mai ales din desisul padurilor seculare din apropiere, dar si posibile alte primejdii! Flacaul, inarmat c-un arc si sageti si cu sabia-i incovoiata, fluiera prelung si deodata un roib in trap aparu inaintea sa, nechezand bucuros si tropaind din copite. Codrut ii mangaie coama si se arunca voiniceste in spatele sau si-o lua pe drumeagul ingust ce se strecura printre stancile sure si aramii, pierzandu-se in codrii nesfarsiti ai Stencai. Merse el ce merse, pana ce ajunse la un izvor ce susura printre falnicii stejari si fagi, scurgandu-se la vale. Descaleca, bau cu nesat apa rece si limpede din causul pumnilor, apoi se aseaza sa se odihneasca putin. Nu trecu mult timp si, deodata, de pe o poteca ce cobora-n drum veni in goana sora sa, cu parul ravasit, cu fata speriata ca de caprioara gonita de frica lupului. Inima-i se zbatea de parca dorea sa iasa din frumosul sau piept ce se vedea sub ea cusuta parca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Colizeul Sau Circul Mare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-colizeul_sau_circul_mare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aventinului, de si nu atinse proportiile uriase, nici stralucirea ce i-au dat-o mai tirziu Iulius Cezar si Octavian August, era totusi o constructie mare si impunatoare. Avea doua mii si o suta optzeci si de pasi lungime, noua sute nouazeci si opt de pasi latime si o suta douazeci de mii de locuri. Circul era construit aproximativ oval, cu o latura dreapta spre apus si cu marginea dinspre rasarit de forma semicirculara. Pe latura dinspre apus se gasea cladirea cladirea oppidum-ului, alcatuita din treisprezece arcade. Sub arcada centrala erau asa numitele Porti Mari-una dintre cele doua intrari principale ale arenei. Pe Portile Mari isi facea intrarea cortegiul traditional, care simbolizeaza divinitatile cetatii, a carui apartine in arena era senalul pentru inceperea jocurilor. Sub celelalte doisprezece, arcade erau amenajate grajdurile sau,, cancerele, cum li se maispunea. Aici se adaposteau carele de curse si caii. De la oppidum porneau in ceruri aproape complete nenumarate rinduri de trepte, care serveau de bani pentru spectatori. Rindurile de banci se terminau printr-un portie cu arcade. Aici erau locuri nezervate pentru femeile nobile. De cealalta parte a arenei, fata in fata cu Portile Mari, erau Portile Triumfale. Pe aici isi faciau intrarea invingatorii. La dreapta oppidum-ului se afla Poarta Mortii. Pe sub boltile ei lugubre slujitorii, anume ei tirau afara din arena, cu ajutorul unor cangi lungi, trupurile sfirtecate ale gladiatorilor ucisi sau munibunzi. Un zid nu prea inalt, lung de cinci sute de pasi, numit,, spina, taia arena de-a curmezisul, intre oppidum si Portile Triunfului. Cind avea loc alergari, acest zid servea la masurarea distantelor. In centrul,, spinei se ridica obelisc inchinat soarelui, iar la dreapta si la stinga obeliscului se insirau turnurile, coloane, altare si statui. Arena propriu-zisa era jur imprejur cu parapet. Dupa parapet urma un sant cu apa, iar dincolo de sant, an grilaj de fer. Scopul acestor trei ingradituri succesive era sa-i apere pe spectatori de eventualele atacuri ale fiarelor salbatice dezlantuite in arena.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Coloniile Grecesti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-coloniile_grecesti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prima colonie greceasca constituita pe tarmul estic al Marii Negre a fost Histria (numita la inceput Istros), intemeiata in anul 615 i. Hr., urmata de alte doua, Tomis (Constanta) si Callatis (Mangalia). Orasele grecesti au cunoscut de timpuriu o activitate economica intensa. In atelierele lor se produceau: unelte si arme din bronz si fier, ceramica, bijuterii, margele din sticla. Toate cele trei colonii bateau moneda proprie din argint si bronz. Caracterul pur elen al vietii culturale si religioase a coloniilor este ilustrat pe inscriptiile in limba greaca si de existenta teatrelor si a templelor, in care erau venerati zeii panteomului elen. Prin mijlocirea cetatilor grecesti, geto-dacii au preluat tehnici perfectionate de metalurgie si roata olarului. Influente ale arhitecturii grecesti se observa asupra arhitecturii dacilor. In scriere, geto-dacii au folosit la inceput alfabetul elen si apoi cel latin. La Ocnita (judetul Valcea) a fost descoperit un vas avand o inscriptie in alfabetul elen, iar la Sarmisegetuza Regia, in Muntii Orastiei a fost gasit un alt vas continand o inscriptie cu caractere latine DECEBALUS PER SCORILO, pe care unii istorici o traduc Decebal, fiul lui Scorilo, iar altii Decebal (a facut acest vas prin) Scorilo. In concluzie, putem spune ca coloniile grecesti au avut un rol important in formarea culturii si civilizatiei geto-dace, acestia influentandu-i in anumite domenii, cum ar fii: arhitectura, limbistica, vestimentatie s. a. Cele mai importante tehnici preluate de la coloniile grecesti au fost cele de metalurgie si roata olarului.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Columb - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-columb_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: CRISTOFORO COLOMBO, pe care spaniolii il numesc Cristobal Colon, iar noi ii spunem Cristofor Columb s-a nascut la Genova intre 25 august si 31 octombrie 1451, intr-o familie modesta, dupa cum rezulta din compararea unor date notariale din aceasta vreme cu altele, ulterioare, privind activitatea lui Columb in Portugalia si Castilla. Putine sunt in istorie personalitatile a caror origine, biografie si fapte sa fi fost atat de discutate, atat de controversate, atat de rastalmacite ca acelea ale lui Cristofor Columb. Care este locul sau in istorie? Destinul sau tragic a fost partial exagerat in epoca romantica. Negarea rolului sau istoric, a faptei lui, a mijloacelor si realizarilor, apartine in schimb unor istorici hipercritici contemporani. Columb descoperitor? America a fost doar descoperita de vikingi. Columb perseverent? Dar ce a fost perseverenta sa pe langa cea a lui Magellan, ce au fost riscurile intampinate de el pe langa cele ale altora? Columb nu a fost nici decapitat ca Balboa, nici asasinat ca Pizarro, nici mancat de indieni ca de Solis. A murit paralizat, imbatranit, intr-o lupta sterila pentru drepturile sale, cu prestigiul uzat. Reusita sa s-a datorat unei erori de calcul, unor erori din hartile folosite. Or, asemenea opinii nu rezista criticii istorice. Studiul vietii si operei sale demonstreaza ca este de fapt vorba de un exceptional si de o realizare exceptionala prin rezultatele ei. Columb a fost un excelent navigator, un bun cartograf si cosmograf. Prin el s-a realizat un sensibil progres in gandirea umana. Ancorat la inceput in lumea scolasticii medievale, a cautat s+o depaseasca, imbinand insa ceea ce nu se putea imbina: autoritatea dogmelor cu stiinta. O forta interna titanica il determina sa urmareasca cu obsesie fanatica realizarea planurilor sale eronate, dar care au adus roade neasteptate. Cautase Indiile, dar descoperise America. Or, aceasta a fost cea mai importanta descoperire a epocii, de o imensa valoare si cu nebanuite consecinte. Descoperirea a pus bazele maretiei Spaniei, a constituirii imperiului ei colonial, dar si, concomitent, pe cele ale declinului. Ea reprezinta o cotitura in istoria Europei, a expansiunii civilizatiei europene, a osmozei americano-europene. Ca toate realizarile deschizatorilor de drumuri, fapta lui Columb isi dobandeste proportiile adevarate si semnificatia ei privita prin prisma consecintelor. Ea a deschis calea descoperirilor ulterioare, pe cea a explorarii uriasului continent apusean. A initiat colonizarea Lumii Noi, exploatarea ei. A creat conditii pentru dezvoltarea nebanuita a navigatiei, a schimbului si a industriei. A stat la baza plamadirii lumii moderne si cu toate mijloacele violente ea a contribuit la punerea temeliilor unei civilizatii, ale unei lumi noi. Fapta lui Columb, cele patru expeditii, este remarcabila si prin rezultatele geografice obtinute. Amiralul a fost primul european care a strabatut Oceanul Atlantic in regiunea subtropicala si tropicala a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunismul In Romania - Varianta 4</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-comunismul_in_romania_varianta_4.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In Romania Partidul Comunist Roman (PCR) s-a format din Partidul Socialist. Aceasta transformare a avut loc in zilele de 8-13 mai, in anul 1921, la un congres al Partidului Socialist. De la infiintarea sa, PCR a fost doar una din sectiile Internationalei Comuniste, organizatie condusa de Partidul Comunist bolsevic din U. R. S. S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste). La inceput PCR a avut circa 250. 000 de membri din-tr-un total de aproximativ 720. 000 de muncitori industriali. Cea mai mare parte a membrilor erau muncitori, deoarece acestia luptau pentru drepturile esentiale ale proletariatului. PCR si-a desfasurat activitatea in mod legal intre anii 1921 si 1924. In anul 1924 guvernul liberal ii interzice orice activitate, manifestatie precum si tiparirea de presa comunista. Interzicerea PCR in 1924 s-a datorat actiunilor sale antinationale si antistatale, acest partid fiind de fapt o agentura a U. R. S. S. -ului in tara noastra. Sediile PCR sunt inchise, sunt operate arestari, iar arhivele sunt confiscate. Activitatea comunistilor s-a desfasurat in ilegalitate pana la 23 august 1944. Timp de doua decenii PCR nu a avut decat un numar extrem de redus de membri de partid, aproximativ 1000. In vara anului 1944, in conditiile in care operatiunile militare de pe frontul european de rasarit al celui de-al doilea razboi mondial au ajuns sa se desfasoare pe teritoriul Romaniei, regele Mihai I a inlaturat de la conducerea statului roman guvernul progerman condus de maresalul Ion Antonescu. In noul guvern format la 23 august 1944 au intrat si cativa comunisti. Acestia aveau un sprijin masiv din partea trupelor sovietice care ocupasera in fapt tara. La 6 martie 1945, in urma santajului si a presiunilor exercitate de ministrul adjunct de externe al U. R. S. S., Andrei I. Vasinski, s-a format un nou guvern condus de dr. Petru Groza, care desi nu era comunist, a fost un executant fidel al ordinelor comunistilor. Acest guvern a fost dominat de PCR, un partid care in structurile sale interne nu era democratic, ajungandu-se astfel ca in cativa ani sa fie treptat lichidate libertatile democratice considerate burgheze si deci daunatoare societatii. La acea vreme PCR era condus de oameni total aserviti conducatorului de atunci al URSS-ului, generalisimul Iosif V. Stalin, care ulterior (adica dupa moartea sa) a fost dovedit odios criminal chiar de catre fostii sai tovarasi din conducerea statului sovietic. Istoricii romani considera ca la data de 6 martie 1945 a inceput dictatura comunista in Romania. Alegerile parlamentare organizate la 19 noiembrie 1946 au fost fraudate de comunisti care, impreuna cu cativa aliati de conjunctura (de care aveau sa se debaraseze ulterior), au avut 378 de mandate din totalul de 414 ale parlamentului unicameral. Trebuie spus faptul ca alegerile din 1946 nu au fost libere ci s-au desfasurat intr-un climat de violenta si de intimidare a adversarilor PCR, in conditiile in care trupele sovietice nu parasisera tara (o vor face abia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comparatie Stilistica Stil Romanic - Stil Gotic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-comparatie_stilistica_stil_romanic_stil_gotic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Catre mijlocul secolului al XII-lea, in plina epoca de dominatie a romanicului, isi face aparitia un nou stil in arhitectura. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care dispretuiau aceasta arta, vazuta ca o arta barbara, gotica de la numele celor mai cunoscuti barbari ai sfarsitului antichitatii. In realitate, arta gotica a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creatii ale geniului uman. Monumentele romanice le pareau arhitectilor secolului alXII-lea greoaie, masive si intunecate, datorita ferestrelor putine si inguste. Arhitectii goticului au revolutionat viziunea spatiala a romanicului prin doua inventii: ogiva si arcul de sustinere (arc boutant). Bolta semicirculara este inlocuita cu o bolta in forma de arc de cerc frant, sau ogiva, la care presiunea verticala este mult mai redusa Mesterii inaltau pe patru coloane, dispuse in plan patrat, cate doua perechi de arcuri in ogiva; fiecare arc este sustinut de doua coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obtine o constructie foarte solida, capabila sa sustina, prin incrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de sustinere, cealalta inventie, sprijina, din exterior, peretii inalti ai navei centrale, alaturi de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterala a boltilor in timp ce la romani arhitectura civila e superioara celei bisericesti imbinand arta cu ingineria frumusetea cu forma si utilitatea cu fortza intr-un mod ce era propriu. Principiul arhitecturii romane a fost linia curba. Cu care se urmarea masivitatea si inaltimea. Ei au rezolvat aceasta problema cu ajutorul arcadei care era sub forma rotunjita una langa alta in sir dadeau apeducte. Boltii arcade in coloana dadeau bolta cilindrica gen arcul de triumf. Cupolei, o arcada completa mai multe arcade intersectandu-se in jurul unei axe centrale. Noul stil a fost aplicat in construirea templelor si construirea amfiteatrelor. Aceste solutii au ingaduit o noua organizare a spatiului bisericii, in care planul cu o nava este cel mai raspandit. Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de inaltime ametitoare, al carui varf impunge bolta cereasca. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au ramas neterminate din lipsa de fonduri, cum ar fi in Belgia catedrala din Anvers. Arta romanica se dezvolta intre secolele XI-XIII mai ales in Europa Occidentala, lasand in urma adevarate vestigii arhitecturale. Exista aici o masivitate a creatiilor carora le lipseste supletea si naturaletea. Se reactualizeaza sculptura in piatra, se inalta numeroase castele cu ziduri massive, ferestre putine, turnuri inalte, sunt ridicate catedrale si abatii (Worms, Sfantul Paul din Issoire, Abatia de la Cluny). In sculptura se remarca baso-relieful mai ales la chenarele ferestrelor si usilor si capitelurile. Pictura iese in evidenta prin contururile puternice si cromatica vie. Sunt intalnite de asemenea arta miniaturii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunismul In Romania - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-comunismul_in_romania_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Satira Groparii monarhiei, creatie apartinand unuia dintre caricaturistii regimului comunist Dumitru Negrea Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarista in care nu exista proprietate privata si nici clase sociale. In comunism toate bunurile apartin societatii ca intreg, si toti membrii acesteia se bucura de acelasi statut social si economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societati comuniste este: Fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi. Ca ideologie mai noua, comunismul dupa revolutia din octombrie din Rusia tarista, este sinonim cu marxismul si diversele ideologii derivate, cea mai notabila fiind a Marxism-Leninismului. Printre altele, Marxism-Leninismul propune conceptia progresului in istorie, potrivit careia exista patru faze ale dezvoltarii economice a societatii: sclavia, feudalismul, capitalismul si comunismul. Aceasta conceptie materialista a comunismului, arata ca din sistemul economic deriva toate celelalte sisteme (social, juridic, cultura). De asemeni dezvolta conceptia determinismului, potrivit careia fiecare individ dintr-o clasa are un gen de comportament indus, nu de gandirea acelui individ ci de clasa la care apartine, si de aceea el trebuie reeducat in lumina noii societati comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagarelor de reeducare, in care au murit milioane de oameni in decursul secolului XX, in Rusia sovietica a lui Stalin, China, Romania si in celelate state fratesti. Marii conducatori ai proletariatului si ai taranimii, au instaurat in tarile in care au fost alesi regimuri tiranice, dictaoriale unde preaslavita grija fata de om, a fost grija de oprimare a toate drepturilor democratice si suprimarea, daca era posibil, a oponentilor. Cine nu este cu noi, este impotriva noastra, asta era deviza de fapt a conducatorilor acestor state care de buna voie au imbratisat aceasta ideologie. Datorita acestei ideologii au cazut jertfa pe langa cei multi si intelectualitatea de seama a neamului. Ca miscare politica, comunismul este o ramura a miscarii socialiste, de care se diferentiaza in principal prin dorinta comunistilor de a instaura un sistem comunist in locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revolutionare armate. Actul de la 23 August 1944 a marcat trecerea in Romania spre un regim democratic, care din nefericire nu a devenit efectiv datorita, pe de-o parte, prezentei trupelor sovietice in tara, iar pe de alta parte, datorita impartirii sferelor de influenta intre marile puteri, Romania fiind inclusa in sfera de influenta sovietica, deschizandu-se astfel calea unui nou regim de dictatura, cel totalitar comunist care avea sa marcheze dramatic soarta tarii noastre pentru o indelungata perioada de timp. Regimul totalitar comunist s-a instaurat efectiv in Romania incepand cu anul 1948 si a durat pana in decembrie 1989, avand urmatoarele caracteristici: Regimul totalitar comunist s-a instaurat in Romania in mod]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conacul Bratienilor De La Florica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-conacul_bratienilor_de_la_florica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acesta este conacul in care s-a nascut si a trait cea mai importanta familie de oameni politici romani, o adevarata dinastie civila care a dat tarii nu mai putin de trei prim-ministrii, dintre care primii doi Ion si Ionel Bratianu au avut un rol covarsitor in formarea Romaniei moderne. Ion Bratianu a dus la razboiul de independenta al Romaniei, iar cel de-al doilea a realizat, tot in urma unui razboi, Unirea din 1918 si reformele ce au stat la baza democratiei interbelic. Conacul Bratianu de la Florica Domeniul Florica este format din conac, ferma, capela, crama, gara si foarte interesant de stiut un observator astronomic, toate fiind inconjurate de minunatele podgorii ale Stefanestiului. Acest conac este opera primilor doi Bratieni, Ion si Ionel, tata si fiu, care au transformat o cocheta casa intr-o resedinta boiereasca, in care s-au luat importante decizii privind istoria noastra. Prima casa de la Florica a fost construita de Ion C. Bratianu in anul 1858. El a mostenit acest pamant de la tatal sau si a vandut o parte din celelalte mosii, dar a cumparat langa Florica, o vita de vie, numita Floreasca, vie care il va preocupa pana la moarte. Ion C. Bratianu, Vizirul, cum era cunoscut in epoca a mentinut casa cu un stil sobru, impus de gusturile sale simple. Spre sfarsitul vietii, a fost convins cu greu sa de fiul sau Ionel, inginer impatimit de constructii, sa schimbe stilul vechi al casei. Ionel Bratianu a schimbat radical cladirea si toate imprejurarile acesteia, din casuta care era o data langa vie, acum se gasea o instalatie confortabila cu parc, Sabina Cantacuzino, sora lui Ionel Bratianu ne descrie biblioteca de la etajul doi, care era intr-adevar o splendoare, datorita unei vederi largi pe vale, si in special pentru colectia fabuloasa de carti pe care o detinea, si totodata ne mai descrie camera tatalui, care ramasesera intacta ca monument istoric, in dulap se asezasera ultimele lui haine si rochia mamei de logodna. Camera lui de baie, asa de primitiva, neatinsa. Din cele aproape patruzeci de camere s-au remarcat foarte special cele doua biblioteci de la parter si etaj, prin bogata lor decoratie interioara, dar si prin colectia imensa de carti pe care le detineau Bratienii. Cat a trait Ionel Bratianu nimeni nu s-a atins de stocurile de la Florica, dupa 1927 au inceput sa fie risipite, in curand alegandu-se praful de acestea. Sugestiva pentru soarta bibliotecii Bratianu este intrebarea retorica a Una din bibliotecile de la Florica doamnei Safta Varlam, nepoata Elizei Bratianu: Ce s-o fi intamplat cu colectia pe 100 de ani a cunoscutei publicatii Revue des Deux Mondes? Dar cu atatea manuscrise si carti rare stranse cu grija si iubire in familia Bratianu? Pe langa carti, biblioteca si conacul de la Florica mai detineau o colectie rara: fotografiile familiei Bratianu, pierdute si acestea cu timpul. Ionel Bratianu si ferma sa A doua componenta de baza a ansamblului de la Florica a constituito ferma]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conducatorii Regatului Vechi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-conducatorii_regatului_vechi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Piramidele sunt ca niste semne uriase in linia timpului din istoria Egiptului, cele mai mari constructii ale erei cunoscute astazi drept Regatul Vechi. In timpul acestei perioade se unesc pentru prima oara Egiptul de Jos cu cel de Sus intr-o singura civilizatie. Piramidele arata ca pana si cu 5000 de ani in urma, societatea egipteana era bine organizata si avea muncitori foarte priceputi. Mai mult de 20 de regi au condus in timpul celor 4 secole ale Regatului Vechi, dar nimeni nu ne-a captivat imaginatia la fel ca regii care au construit aceste magnifice morminte. Poate ca este nimerit sa stim cate putin despre regele care a construit prima piramida. Ideea revolutionara de a construi o piramida intr-o forma deosebita venise din partea arhitectului lui Djoser, Imhotep. In ultimii ani chiar, Imhotep ajunse sa fie venerat ca zeu in timp ce regele pe care il servea aluneca in umbra. Astazi, o statuie cioplita in piatra este singurul lucru ce aminteste de regele Djoser, unul dintre primii regi ai Regatului Vechi. Mormantul regelui Djoser a devenit prima piramida a Egiptului si este numita Piramida pasilor. Piramida a fost primul monument din Egipt construit din piatra cioplita in loc de noroi uscat la soare sub forma de caramizi. Un imparat, un fanatic religios, un tanar baiat, o femeie si un luptator sunt doar cativa dintre marii faraoni ai Regatului Nou. In doar 500 de ani, regii acestei perioade rasturnasera vechea ordine, construisera si daramasera orase, si lasara Egiptul glorios, ca un imperiu si o mare putere militara. Hatshepsut nu credea ca templul ei ar fi trebuit sa fie mai putin impresionant decat templele construite de catre barbatii conducatori dinaintea ei. Aceasta femeie faraon nu comandase niciodata o armata dar in timpul domniei sale lungi si pasnice a organizat o mare expeditie spre teritoriile Puntului- ceea ce se crede a fi astazi Somalia- si a construit temple. Totusi, succesorul si totodata fiul sau vitreg, Thutmose al III-lea, a crezut probabil ca ea fusese prea puternica. Cand Hatshepsut muri, Thutmose ordona ca numele ei sa fie sters de pe toate monumentele din Egipt. La fel ca multi dintre faraonii dinaintea ei, Hatshepsut a mai adaugat cate ceva la marele templu inchinat lui Amun-Ra la Karnak. Hatshepsut construi un obelisc inalt de 30 m, sculptat dintr-o singura piesa de granit. Intr-un timp fusese acoperit cu aur facandu-l sa para o sageata de lumina inchinata lui Amun-Ra. TUTANKAMON Cel mai cunoscut faraon al Egiptului Antic a venit la tron tanar si a murit (unii spun ca a fost ucis) inainte de a implini 20 de ani. In timpul scurtei sale domnii, Tutankamon a restaurat temple ce fusesera distruse de unchiul sau, Akhenaten, la Karnak, si in alte locuri sfinte. Dar cam atat a intemeiat acest faraon. Multi experti considera ca faraonul era doar o papusa jucata pe degete de catre puternicii preoti ai Thebei. Daca bogatiile din mormantul sau nu ar fi rezistat, Tutankamon ar fi fost uitat de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conferinta De La Ialta - Al Doilea Razboi Mondial</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-conferinta_de_la_ialta_al_doilea_razboi_mondial.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Impartirea lumi nu a avut loc! La inceputul anului 1945, atunci cand cel de-adoilea Razboi Mondial nu se terminase inca, conducatorii celor trei puteri, fiind pe punctul de a-l castiga, Roosevelt, Stalin si Churchill se intalnesc pentru a pregati pacea. Conferinta are loc in perioada 4-11 februarie 1945, in U. R. S. S, la IALTA, in Crimeea. Nicodata, pana atunci, nu s-au mai luat atatea decizii de catre un numar atat de mare de fiinte umane. Se spune ca acestia si-au impartit lumea sau numai Europa: nu este decat o legenda care nu corespunde deloc realitatii. America este impotriva impartirii Churchill si Stalin s-au intalnit la Moscova cu cateva luni inainte, in octombrie 1944. Roosvelt fiind retinut, cei doi, englezul si sovieticul, au repartizat procentele de influenta intre occidentali si U. R. S. S, in tarile din sud estul Europei. Concluziile de la Ialta sunt adeseori confundate cu acest proiect de impartire, limitat numai de regiunea balcanica si danubiana a continentului. Insa presedinttele Statelor Unite este dezacord total cu acest tip de practica, caracteristic pentru batrana diplomatie europeana. Dupa parerea acestuia, se impune urgent o conferinta a celor trei, el accepta sa faca o calatorie lunga si obositoare in U. R. S. S. Stalin le comunicase ca desfasurarea razboiului in Europa Occidentala il impiedica sa-si paraseasca teritoriul. Roosvelt si Churchill se intalnesc prealabil la Malta, in ziua de 2 februarie, pentru a se sfatui. Seara cele doua delegatii, foarte impozante, decoleaza catre est. Conferinta incepe pe data de 4, intr-o atmosfera calduroasa; euforia este impartita de cei trei mari, in ajunul victoriei comune impotriva dushmanului. Interese divergente Stalin conteaza sa obtina pentru tara lui shubrezita compensari masive din partea germanilor. El intelege sa constituie si ca faca sa fie acceptata o zona defensiva in Europa Orientala, o zona de influenta la granitele U. R. S. S cu scopul de a preveni orice risc pentr o invazie militara. Atuurile sale sunt considerabile: soldatii sai sunt prezenti in toata partea de est a continentului, luna februarie au reusit sa patrunda in inima Prusiei, pe Oder, la 70 km de Berlin, in timp ce in vest, angolaxonii, intarziati de contraofensiva germana din Ardeni, nu trecusera inca Rinul. Churchil este nelinistit din cauza acestei situatii. El simte ca Anglia nu este egala cu cei doi giganti si doreste ca Franta sa se asocieze hatararilor sale. Roosvelt se deplaseaza la Ialta in calitate de solicitant: razboiul impotriva celui de al treilea Reich este pe punctul de lua sfarsit, dar nu si cel contra Japoniei; Roosvelt doreste sa obtina angajamentul sovieticilor in razboiul impotriva imperiului japonez. Pe de alta parte, el nu vede o pace durabila decat cu conditaia ca cei mari sa continue sa se inteleaga in cadrul unei institutii internationale, mai eficiente decat Societatea Natiunilor, creata in 1919. Insa proiectul sau referitor la Organizatia Natiunolor Unite se impiedica de un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conferinte Si Tratate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-conferinte_si_tratate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Evolutia sistemului international dupa 1914 exprima toate evenimentele ce au avut loc in timpul Primului Razboi Mondial pana in zilele noastre. Secolul XX reprezinta cel mai dureros timp trait de umanitate. Tema referatului este aceea de informare a actiuniilor ce s-au petrecut in sec. XX: cine au fost vinovati de conflictele care pareau neterminabile, ce actori au jucat in sistemul international, conferinte si tratate de pace care au schimbat ordinea mondiala, cele doua razboaie mondiale unde distrugerile materiale si pierderiile de vieti omenesti au lasat intreaga Europa in ruina, si in final rolul Uniunii Europene ca motor al pacii in Europa. Impactul primului razboi isi pune amprenta asupra politicii internationale lasand urme in viata umana, arhitecturala si in cele din urma noua ordine mondiala. Privind din prisma relatiilor intre state pot argumenta ca se afla intr-o stare deplorabila, mai mult unele dintre ele vor sa-si i-a revansa in materie de razboi. In continuarea referatului voi prezenta o scurta prezentare a evenimentelor ce au avut loc dupa 1914, urmand ca apoi sa descriu conferintele si tratatele ce au schimbat ordinea mondiala. O scurta prezentare a evenimentelor dupa 1914 o putem reduce la cateva evenimente de mare importanta, si anume: primul si al doilea razboi mondial, conferintele si tratatele de pace, crize economice, Razboiul Rece si in final motorul pacii in Europa: Uniunea Europeana. Pentru a solutiona o parte din problemele pe care le-a prezentat Europa, SUA ofera ajutor Europei, exemplu: in primul razboi mondial instituie un nou principiu al relatiilor internationale- principiul securitatii colective, Planul Marshall (George Marshall) care reprezinta un ajutor financiar Europei (URSS refuza categoric) pentru a stopa foamea, saracia, disperarea, haosul care se extindea in randul cetateniilor, inlocuirea balantei de putere cu un sistem institutional si in final procesul de decolonizare (nasterea statelor Lumii a Treia: Africa, Asia Centrala, America Latina). In concluzie pot argumenta ca secolul XX reprezinta cel mai de temut secol in care balanta de putere se schimba in functie interese, strategie si capacitate militara si in final pozitie geografica. a). Conferinte si tratate In timpul razboaielor si dupa, tariile aflate in conflict se hotarasc sa organizeze anumite conferinte care au rolul de a aduce pace, a schimba anumite poziti ale unor tari (eliberarea de teritorii dobandite cu forta, in functie de pierderiile suferite), indeplinirea unor sarcini, obligatii. Tratatele sunt intelegeri internationale intre doua sau mai multe state, care se refera la ordin juridic. De subliniat este faptul ca negocierea este prima faza prin care trece un tratat international inainte de a fi ratificat. Pentru o mai buna orientare in acest subiect, in continuare voi descrie organizari realizate de mariile puteri pentru a hotara soarta Europei : Pacea de la Brest-Litovsk, Conferinta de la Paris si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conflicte Dupa 90</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-conflicte_dupa_90.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Varzari Gabriela Capitolul I. Conflict Conflict este o opozitie, dezacord sau incompatibilitate intre doua sau mai multe parti. Conflictul poate fi sau nu violent. Conflictul armat dintre state poate evolua in razboi. Etapele conflictului 1. Dezacordul Dezacordul este neintelegerea care apare ca urmare a diferentelor asupra unor valori sintetizate in cultura precum si ca urmare a lipsei de informatii corecte asupra partenerilor de interactiune, dar si din interese economice, politice, sociale diferite ale celor care intra in contact. 2. Confruntarea Confruntarea apare pe fondul unei ideologii care motiveaza actorii din confruntare in a sustine o anumita idee contrara cu a celorlalti. Caracteristica principala acestei etape este tensiunea crescuta a interactiunilor. Efectul degenerarii opiniilor contrare permite aparitia violentei ca mijloc de rezolvare a diferentelor. Sociologii insista pe aceasta etapa deoarece in acest moment apare nevoia unei solutii rationale. Modul de gestionare a acestei etape isi pune amprenta in evolutia interactiunii. Escaladarea conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotaraste in aceasta etapa. 3. Escaladarea In acest moment tensiunea dintre partile care se confrunta este maxima. Posibilitatea aparitiei conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladarii conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tind sa-si suspende discursul si actiunea rationala inlocuindu-le cu actiuni irationale chiar violente. 4. De-escaladarea si rezolvare De-escaladarea conflictului si rezolvarea conflictului sunt doua etape convergente, ambele au ca scop obtinerea unei situatii de calm si cooperare intermediate de solutiile rationale imaginate. Abordare sociologica Conflictul reprezinta o opozitie intre indivizi care poate imbraca forma unei lupte intre indivizi, grupuri de indivizi, clase sociale, etc. si are ca efect disfunctii in interactiunea sociala. Capitolul II. Orientul Mijlociu dupa cele doua razboaie din Golful Persic Diferentele tribale si dinastice, care s-au perpetuat de-a lungul secolelor, au marcat puternic Orientul Mijlociu. Animozitatile istorice si culturale si conflictele pentru controlul resurselor naturale, in conditiile mentinerii granitelor trasate de puterile coloniale dupa primul razboi mondial, au accentuat tensiunile existente. Nici chiar miscarile pro-arabe nu au reusit, dupa 1950, sa invinga obstacolele ce stau in calea formarii unui mare stat unic arab. Rand pe rand, Egiptul, Siria si Irakul au fost percepute ca o amenintare majora la adresa tarilor din intreaga zona, ca urmare a orientarii politice adoptate de liderii celor trei state. Mai mult decat atat, majoritatea conducatorilor arabi au sprijinit Forta multinationala condusa de Statele Unite impotriva regimului de la Bagdad, pentru infrangerea armatei irakiene si eliberarea Kuweitului in 1991. Liderii statelor din Orientul Mijlociu nu au privit niciodata cu ochi buni amestecul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constantin Brancoveanu - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-constantin_brancoveanu_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: romana a Bibliei (1688). La sfarsitul anului 1688, la 34 de ani a ocupat tronul Tarii Romanesti. Incercand sa-i indeparteze pe greci, marii boieri din Tara Romaneasca l-au facut domn aproape cu forta. Personalitate Europeana In istoria Europei medievale, Constantin Brancoveanu s-a remarcat ca un mare om politic si fin diplomat. Domnind intr-o zona fierbinte a Europei, Brancoveanu a trebuit sa lupte impotriva expansiunii otomane, care ameninta stabilitatea continentului. Pentru aceasta, a recurs la aliante strategice cu vecinii, urmarind pastrarea independentei Tarilor Romane si apararea credintei ortodoxe stramosesti prin constituirea unui front antiotoman impreuna cu popoarele din Balcani. Politica sa externa a urmarit echilibrul fata de presiunile celor trei mari imperii: austriac, otoman si rus. El a aderat la Liga sfanta (constituita in 1684 din initiativa Papei Inocentiu al XI-lea), alcatuita din Statul Papal, Imperiul Habsburgic, Polonia, Venetia si Rusia, care dorea alungarea turcilor din Europa si realizarea unui nou echilibru politic intre puterile Europene. Relatiile sale externe si negocierile abile i-au atras supranumele de "mesterul neantrecut al diplomatiei". Lui i se datoreaza introducerea de noi metode in diplomatia secolului al XVIII-lea, precum corespondenta secreta si folosirea agentilor secreti in marile capitale ale continentului Mare iubitor de cultura Constantin Brancoveanu a fost un mare sprijinitor al culturii si religiei. Dispunand de mari averi, Brancoveanu a ridicat in Tara Romaneasca o serie de manastiri, biserici si palate dupa moda italiana. Printre aceste monumente de arta trebuie amintite palatele de la Mogosoaia si Potlogi, manastirile de la Hurezi si Sambata si multe altele. In aprilie 1714 turcii l-au mazilit si l-au dus cu toata familia la Constantinopol unde a fost ucis impreuna cu cei 4 fii ai sai pentru ca au refu- zat sa treaca la religia islamica (religia turcilor)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constituirea Romaniei Mari</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-constituirea_romaniei_mari.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cauzele primului razboi mondial trebuie cautate in secolul al XIX lea, cand din statele mici ce apartinusera inainte unor tari, s-au format state noi. Cele mai insemnate din noile state nationale, ca Germania si Italia, incercau sa-si intareasca pozitile cu toate mijloacele posibile, fata de Rusia, Franta, Marea Britanie, Imperiul Austro-Ungar, din Centrul Europei si Imperiul Otoman in decadere. Tari mici ca Belgia nu au facut fata si s-au declarat neutre. Pana in 1914, marile puteri s-au concentrat in doua aliante opuse. Pe o parte a baricadei se aflau Puterile Centrale, in frunte cu Germania si imperiul Austro-Ungar. La inceput si Italia se afla de aceasta parte, dar cu trecerea timpului legaturile s-au racit, insa s-au itarit relatiile de apropiere cu Bulgaria si cu Turcia. De partea cealalta se aflau Franta si Rusia, Marea Britanie nefiind angajata in totalitate in acest conflict, fiind simpatizantul lor. Punctele tari si slabe ale organizarii sociale, politice si militare ale tarilor aliate au avut un rol esential in desfasurarea conflictelor ulterioare. Germania devenise cea mai mare putere militara a Europei. Tendinta ei de a sparge suprematia navala a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele doua tari. Imperiul Austro-Ungar era caracterizat de nemultumirea si de agitatia nationalitatilor, tinute cu greu intr-un stat unitar. Insa razboiul a izbucnit insa din Europa de Est, in Balcani. Acest teritoriu apartinea initial Imperiului Otoman, dar retragerea turcilor a cauzat un vid de putere, pentru acapararea caruia concurau Italia si Imperiul Austr-o Ungar. In 1908 Imperiul Austro-Ungar ocupa Bosnia Hertegovina. Aceasta masura i-a iritat in mod profund atat pe sarbii localnici, cat si Regatul Sarb invecinat. Aliatul traditional al Serbiei, Rusia, a protestat, dar nu era pregatit pentru acordarea unui ajutor militar. Situatia din regiune era supertensionata, cand in 28 iunie 1914 studentul nationalist sarb Gavrilo Princip l-a asasinat pe mostenitorul tronului austriac Franz Ferdinand si pe sotia acestuia. In urma asasinatului evenimentele se precipita. Monarhia inversunata acuza pentru asasinat Regatul Sarb, pe care il ataca in 28 iulie. Peste doua zile Rusia mobilizeaza in ajutorul sarbilor o armata de circa 1, 2 milioane de militari. Germania someaza Rusia sa-si retraga trupele in 24 de ora, in caz contrar ii declara razboi. Rusia refuza ultimatumul si Germania se tine de promisiune. Franta primeste si ea declaratia de razboi a Germaniei in data de 3 august, ea fiind aliata Rusiei. Conform planului Schlieffen, Franta trebuia invadata inainte ca Rusia sa fie gata de razboi, altfel Germania trebuia sa lupte pe doua fronturi, atat pe est cat si pe vest. Linia fortificata de pe granita Franceza se putea ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutra si nu permitea trecerea trupelor germane pe teritoriul sau, in 4 august este invadata de Germania. Deoarece Marea Britanie garanta neutralitatea Belgiei, ea declara]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constitutiile Romaniei Mari</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-constitutiile_romaniei_mari.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Consolidarea unitatii nationale reclama adoptarea Romaniei cu o noua Constitutie. Aceasta necesitate era acceptata de catre toate fortele politice din tara. In scopul elaborarii Constitutiei guvernul liberal a a anuntat prin decret regal dizolvarea Parlamentului si convocarea corpului electoral in vederea alegerilor pentru constituirea adunarii nationale cu putere de Constituanta. Aceasta decizie era o incalcare a procedurii legale de revizuire si a fost criticata de partidele de opozitie. Dupa lungi proteste ale partidelor de opozitie, acestea au votat la 28 martie 1923, Constitutia. Astfel, inceta valabilitatea Constitutiei din 1866, care fusese in vigoare cu unele modificari introducerea votului universal, posibilitatea expropierii propietatilor particulare pentru cauza de utilitate publica circa 57 de ani. La elaborarea noii Constitutii s-a avut in vedere Constitutia din 1866, din care s-au preluat, intr-o anume forma, circa 60% din texte (au fost inlocuite ori modificate integral 20 de articole, introduse 7 articole noi si au fost reformulate sau au primit adausuri 25 de articole; 76 articole vechii Constitutii au ramas neschimbate). Constitutia din 1923 cuprinde prevederi privitoare la elementele constitutive ale statului, organizarea si functionarea puterilor statului; alcatuirea si functionarea sistemului electoral, organizarea financiara, armata, administrativa s. a. Principiul legalitatii si suprematiei Constitutiei este exprimat mult mai clar decat in 1866: numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contra Constitutiei Principiul suveranitatii nationale a fost formulat mai precis declarand Romania stat national unitar si indivizibil, al carei teritoriu este indienabil si care nu poate fi colonizat cu populatii ori grupuri etnice straine. Constitutia din 1923 admite exproprierea pentru cauza de utilitate publica, redefinea si includea notiunile de domeniu public si bunuri publice. Totodata, zacamintele miniere si bogatiile de orice natura deveneau proprietatea statului. Constitutia mai prevedea cenzurarea legalitatii actelor administrative de catre instantele judecatoresti si, de asemenea, in acest caz de pericol de stat se poate introduce starea de asediu general sau partial. In titlul consacrat drepturilor romanilor erau introduse o serie de principii specifice functionarii democratiei: garantarea drepturilor si libertatilor romanilor, fara deosebire etnica, limba sau religie, egalitatea cetatenilor in societate si inaintea legilor, libertatea constiintei si intrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondentei, inviolabilitatea domiciliului s. a. era proclamat votul universal, egal, direct obligatoriu si secret. Femeile si militarii nu erau admisi sa-si exprime optiunea politica. Unificarea sistemului electoral s-a infaptuit in 1926. In cel de al treilea titlu al asezamantului din 1923 se consacra]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cresterea Urbana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cresterea_urbana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La inceputul sec al XIX-lea (19) 23 de orase europene au peste 100. 000 locuitori. Pana la inceputul sec. al XX-lea (20) numarul oraselor cu peste 100. 000 locuitori se sporeste de noua ori. In 1880 in Marea Britanie, trei oameni din patru locuiesc la oras. In alte tari evolutia este mai lenta. Chiar si in Rusia, care continua sa fie o tara rurala, dezvoltarea urbana este semnificativa. Ele sunt puse in valoare de Expozitiile Universale, pline de stralucire si de optimism. Sunt construite gari, teatre, parcuri, immobile burgheze solide. Se impune si un urbanism geometric, cu bulevarde rectilinii marginite de arbori. Gazul si electricitatea transforma orasele in feerii de lumina. O importanta deosebita a avut-o construirea canalelor, incepand cu canalul Bridgewater (1763), construit de James Brindley pentru a lega minele. In 1850, erau nu mai putin de 10. 000 km de linii de cale ferata, folosite pentru transportul de calatori si de marfuri, la viteze de neimaginat. Un alt triumf al epocii motorului cu aburi l-a constituit dotarea vapoarelor cu motoare; in 1833 vasul canadian Royal William a facut prima calatorie transatlantica cu ajutorul unui motor cu aburi. Flota impresionanta a Marii Britanii si uriasul sau imperiu colonial i-au oferit piete de desfacere gata create peste hotare si mijloacele de a le aproviziona cu marfuri. Revolutia industriala ar fi fost mult mai lenta daca populatia aflata in crestere nu ar fi pus la dispozitia fabricilor cantitatea imensa de forta de munca necesara. Revolutia agricola, ca si cea industriala, a fost rezultatul multor schimbari, cea mai importanta fiind abandonarea cultivarii ciclice, care presupune ca prin rotatie, in fiecare an, o treime din terenurile cultivate sa fie lasate neinsamantate. Acest sistem a fost inlocuit cu rotatia culturilor in asa fel incat pamantul era cultivat fara a-si epuiza potentialul. Incercarea de a creste eficienta si profiturile in agricultura a dus la delimitarea si consolidarea micilor ferme. Acest proces dura de secole, dar a cunoscut apogeul dupa 1760. A avut la baza schimburile de pamant, cumpararea lor sau evacuarea taranilor si din acest motiv a avut importante consecinte sociale.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Crestinismul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-crestinismul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Crestinismul este o religie universala, cu vechime bimilenara, construita pe temeiul credintei in Iisus Christos, ca fiu si mesager al lui Dumnezeu, trimis pe pamant in vederea rascumpararii omenirii din captivitatea pacatului original al cuplului Adam si Eva, precum si a mantuirii omenirii. Aparut in sec. I d. Hr. in Palestina si acceptat de unii evrei din diaspora, apoi atragand prozeliti dintre cei de alte religii, crestinismul se dezvolta repede, de la forma sa initiala de secta iudeo-crestina, la o religie autonoma, sprijinita pe miturile cuprinse in textele epice din Evanghelii si din Faptele Apostoli-lor si consolidata teologic prin Epistolele apostolului Pavel si in Epistolele sobornicesti ale apostolului Ioan, raspandita apoi in cuprinsul Imperiului Roman chiar in sec. I, constituindu-se intr-o comunitate de adepti, numita Biserica crestina, care se considera trupul lui Christos, iar dupa sfarsitul evului mediu invadand lumea, astfel ca azi (potrivit unor statistici formale) ar insuma peste un miliard de credinciosi. Crestinismul a avut nevoie de cateva secole pentru a-si elabora doctrina; credinta cresti-na e definita abia de conciliul IV ecumenic (Calcedonia, 451), prin formularea crezului, care stabileste esenta ei; aceasta esenta rezida in: acceptarea misiunii de mantuitor a lui Iisus Christos, calitatii lui de fiu al lui Dumnezeu, nascut din Fecioara Maria, deci de Dumnezeu si de om in acelasi timp, monogen, in doua naturi, fara confuzie nici schimbare, fara diviziune nici separatie. Iisus Christos este considerat nu un semizeu, ci intruparea Logosului divin, o fata a Absolutului, a esentei divine unice. Iisus Christos/ Iisus Hristos este intemeietorul si figura centrala a crestinismului. Numele de Iisus este forma geaca a lui Iosua (care inseamna Mantuitorul sau Domnul care mantuie). A fost numit si Iisus din Nazaret. Hristos este echivalentul gerc al ebraicului Messiah, Unsul lui Dumnezeu, titlu ce se refera la originea si misiunea divina a lui Iisus. Intemeietorul traditional, ca Dumnezeu intrupat, al crestinismului si strania figura-cheie a religiei crestine, personaj mitologic enigmatic si paradoxal, socotit si om si divinitate, presupusa personalitate istorica, necertificata insa direct de nici un document autentic, cu o biografie construita fluctuant, inconsecvent, in 4 variante canonice (in cele 4 evanghelii) din Noul Testament si in cateva evanghelii apocrife. Dupa conceptul hagiografic esential, Iisus s-a nascut in localitazea palestiniana Nazaret, din Feciora Maria, necunoscatoare de barbat, logodnica dulgherului Iosif, zamislind spiritual de la Sfantul Duh, dupa ce fusese anuntata prin bunavestire de Ingerul Gabriel. Nascut intr-o iesle, intampinat de trei magi orientali, supus ritualului traditional al circumciziei (iar indeplinirea acestui ritual e considerata de teologia crestina o dovada exemplara a intruparii omenesti autentice in Dumnezeu-Fiul), isi petrece o copilarie precoce intre familie si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cristofor Columb</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cristofor_columb.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Columb s-a nascut in Geneva, Italia, in jurul anului 1451. Tatal sau a fost tesator si se presupune ca Cristofor a intrat in acest comert de mic copil. Informatii despre inceputul carierei sale de navigator sunt nesigure. Orasul independent genovez avea un port aglomerat si se poate ca el sa fi fost marinar pe nave comerciale. La mijlocul anului 1470 a realizat prima sa calatorie spre insula Khios, situata in Marea Egee. In 1476 Cristofor Columb a navigat cu un convoi spre Anglia. In timp ce se afla in dreptul coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de pirati si nava pe care se afla si Columb s-a scufundat, insa acesta a inotat pana la tarm si a gasit adapost in Lisabona. Stabilindu-se acolo, unde fratele sau Bartolomeu lucra drept cartograf, s-a casatorit in 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto Santo. Unicul copil al lui Cristofor Columb din aceasta casatorie, Diego s-a nascut in 1480. Bazandu-se pe informatiile acumulate de-a lungul calatoriilor sale si studiind cartile si hartile din vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia ca pamantul este cu 25% mai mic decat se credea pana atunci. In premiza acestor lucruri Columb a crezut ca puteai sa ajungi in Asia mai repede navigand spre vest. In anul 1484 si-a prezentat ideile lui Joao II, regele Portugaliei, cerand finantare pentru o calatorie spre vestul Oceanului Atlantic. Propunerea sa a fost respinsa de catre o comisie regala maritima. Putin timp dupa aceasta, Columb s-a mutat in Spania unde planurile sale au castigat suportul unor persoane foarte influente, astfel aranjandu-se o audiere in 1486 la Isabella I, regina Castiliei. Tot in acest timp a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit amanta sa si mama celui de-al doilea fiu Ferdinand Columb. In Spania ca si in Portugalia o comisie regala i-a respins planul. Cristofor Columb a continuat insa sa caute ajutor si in sfarsit in aprilie 1492 insistenta sa a fost recompensata: Ferdinand V, regele Castiliei si regina Isabella au fost de acord sa sponsorizeze expeditia. Contractul semnat mentiona ca navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite si i se mai atribuia o zecime din toate metalele pretioase descoperite sub jurisdictia sa. Cristofor Columb avea sa porneasca cu Santa Maria, o nava mare de aproximativ 30m lungime care era sub comanda sa, Pinta si Nina, doua caravele mici de aproximativ 15 m lungime. Cele doua nave mai mici erau comandate de catre Martin Alonzo Pinozon si fratele sau Vicente Yanez Pinozon. Navele au plecat din Palos de la Frontera (Spania) pe data de 3 august 1492 cu un echipaj de aproximativ 90 de oameni. Columb imediat a planuit o a doua expeditie cu 17 vase si aproximativ 1500 de oameni, care a plecat din Spania in septembrie 1493. Debarcarile au fost facute pe insulele: Dominicana, Guadalupe si Antigua. Pe data de 27 noiembrie vasele au ancorat la Navidad unde toti oamenii au fost ucisi iar fortul a fost distrus. Columb a abandonat ruinele, si aproape de Capul Isabella]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Criza Rachetelor Din Cuba - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-criza_rachetelor_din_cuba_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Populatiile originale amerindiene (Taino, Siboney si Guanajatabey) au cazut sub dominatia Spaniei in secolul al XVI-lea. In mai putin de 200 de ani, populatia indigena a fost practic exterminata total. Lupta coloniei pentru independenta a inceput in 1868 si a continut de-a lungul secolului al XIX-lea pana la Razboiul spaniolo-american din 1898. Statele Unite au ocupat insula pana cand i s-a recunoscut independenta in 1902, limitata totusi de Amendamentul Platt (revocat in 1934), SUA continuand sa aiba o influenta majora in politica cubaneza. Che Guevara, Fidel Castro Ruz, Camilo Cienfuegos, Raul Castro Ruz si armata lor de rebeli a fost unul dintre grupurile numeroase de gherila care se opuneau dictatorului Fulgencio Batista. Miscarea 26 iulie a lui Castro a absorbit rapid toate aceste miscari si a cucerit puterea, formand guvernul in 1959, dupa victoria impotriva fortelor militare loiale lui Batista. In momentul in care Batista a fost alungat de la putere, 75% din terenul cultivabil era proprietatea cetatenilor straini si companiilor straine (in special nord-americane). Noul guvern revolutionar a adoptat reforma agrara si a confiscat cea mai mare parte a proprietatilor agricole ale companiilor straine. In scurta vreme, relatiile cu SUA s-au deteriorat. La inceput, Castro nu dorea sa discute planurile sale de viitor, dar in cele din urma s-a declarat comunist, explicand ca incearca sa construiasca socialismul in Cuba. Au fost stabilite relatii deplomatice cu Uniunea Sovietica. Un guvern nou, condus de renascutul Partid Comunist Cubanez, a inceput sa puna in practica reformele economice promise de Castro. Printre alte lucruri, asistenta medicala si invatamantul au devenit gratuite pentru toti cubanezii pentru prima oara. Cu o oarecare intarziere, o constitutie de inspiratie sovietica a fost adoptata in 1976. Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un ajutor (subventie) masiv din partea URSS, in schimbul zaharului cubanez, sovieticii livrand petrol. O parte din cantitatea aceasta de petrol era consumata in Cuba, iar restul era vandut pe piata mondiala pentru un profit de cateva miliarde de dolari. In schimbul acestei subventii sovietice, Cuba sprijinea miscarle comuniste din toata America Latina (printre altele: Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Columbia si Chile) si din Africa (Angola, Mozambic si Etiopia). Numai in Angola existau peste 50. 000 de militari cubanezi. Colapsul Uniunii Sovietice din 1991 i-a dat o lovitura economica grea Cubei, iar cand sovieticii au incetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de dolari, guvernul comunist a chemat populatia la perioada speciala de refacere. Criza rachetelor sovietice din Cuba a fost o confruntare intre Uniunea Sovietica si Statele Unite in legatura cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba. Criza a inceput pe 14 octombrie 1962 si a durat 38 de zile pana pe 20 noiembrie 1962. Aceasta criza a fost privita ca fiind momentul cand Razboiul Rece a fost foarte aproape sa devina razboi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cruciadele - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cruciadele_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cruciadele pot fi definite ca expeditii militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri si coloniza regiuni din Orientul Apropiat, indeosebi Palestina cu Ierusalimul. Ele au aparut intr-o societate aflata in plina expansiune politica si militara si sunt o intregire a procesului de colonizare petrecut in Europa, la ele participand toate clasele si paturile sociale. Aspectul religios consta in faptul ca aceste expeditii au fost insotite, la inceput, de o ideologie crestina. Proclamate ca razboaie sfinte, ele au fost organizate in numele eliberarii asa numitelor locuri sfinte (Ierusalimul), de sub dominatia musulmana. Caracterul religios al cruciadelor explica de ce conducerea lor a revenit papalitatii al carei rol, pe plan international, se afirma in secolul al XI-lea. Orientul Apropiat (Bizantul, Siria, Palestina, Egiptul), fiind mai dezvoltat din punct de vedere economic si cultural decat Occidentul, exercita, la sfarsitul secolului al XI-lea, o puternica atractie asupra claselor sociale din apusul Europei, care la acea data trecea printr-o perioada de criza ca urmare a incheierii procesului de aservire a taranimii, a cresterii puterii principilor, a instituirii ordinului cavaleresc, a sporului demografic, precum si a unor factori naturali: inundatii, seceta, foamete, molime etc. Anarhia politica aducea prejudicii atat economiei domaniale, pe cale de a se dezvolta, cat si celei orasenesti. Canalizarea spiritului razboinic al cavalerilor in afara Europei, aparea tuturor o solutie fericita. La ideea de cruciada au aderat repede si orasenii, care intrezareau posibilitatea unor noi piete de desfacere si aprovizionare. Participarea masiva a taranimii la cruciade se explica, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de alta parte, prin spiritul de colectivitate li solidaritate foarte puternic in evul mediu, fapt dovedit cu prisosinta in timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alaturat si ei cruciadelor deoarece nu puteau ramane in afara unei lupte care le-ar fi adus noi stapaniri, prestigiu si glorie, dar, de la inceput, intre idealul nobiliar si cel popular a existat o prapastie. Posibilitatea unor actiuni militare in rasarit si a unor deplasari da mase a fost creata de insasi situatia politica din Orientul Apropiat. In a doua jumatate a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi, dupa ce au cucerit Bagdadul (1055), au inaintat in Asia Mica, in Siria si Palestina, pe atunci stapanite de Califul din Egipt, iar in anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc si a celor trei sultanate, Capadocia, Rum si Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizant, intr-un moment in care cumanii, pecenegii, maghiarii si normanzii atacau imperiul. In aceasta situatie imparatii bizantini au fost nevoiti, in mai multe randuri, sa ceara ajutor militar in Occident. Asa s-a nascut initiativa papalitatii de a organiza expeditii in urma carora scaunul apostolic si-ar fi marit sfera de influenta, mai intai prin inlaturarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cruciadele - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-istorie~nume-cruciadele_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cruciadele au fost expeditii militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri si coloniza regiuni din Orientul Apropiat, indeosebi Palestina si Ierusalimul. Ele au aparut intr o societate aflata in plina expansiune politica si militara si sunt o intregire a procesului de colonizare petrecut in Europa, la ele participand toate clasele si paturile sociale. Aspectul religios consta in faptul ca aceste expeditii au fost insotite, la inceput, de o ideologie crestina. Proclamate ca razboaie sfinte, ele au fost organizate in numele eliberarii asa numitelor locuri sfinte, in principal Ierusalimul si imprejurimile sale, de sub dominatia musulmana. Canalizarea spiritului razboinic al cavalerilor in afara Europei, aparea tuturor o solutie fericita. La ideea de cruciada au aderat repede si orasenii, care intrezareau posibilitatea unor noi piete de desfacere si aprovizionare. Participarea masiva a taranimii la cruciade se explica, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de alta parte, prin spiritul de colectivitate si solidaritate foarte puternic in Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosinta in timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alaturat si ei cruciadelor deoarece nu puteau ramane in afara unei lupte care le ar fi adus noi stapaniri, prestigiu si glorie. Posibilitatea unor actiuni militare in rasarit si a unor deplasari de mase a fost creata de insasi situatia politica din Orientul Apropiat. In a doua jumatate a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi, dupa ce au cucerit Bagdadul in 1055, au inaintat in Asia Mica, in Siria si Palestina, pe atunci stapanite de Califul din Egipt, iar in anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc si a celor trei sultanate, Cappadocia, Rum si Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizant, intr-un moment in care cumanii, pecenegii, maghiarii si normanzii atacau imperiul. In aceasta situatie imparatii bizantini au fost nevoiti, in mai multe randuri, sa ceara ajutor militar in Occident. Asa s-a nascut initiativa papalitatii de a organiza expeditii in urma carora scaunul apostolic si-ar fi marit sfera de influenta, mai intai prin inlaturarea schismei, din anul 1054, dintre bisericile catolica si ortodoxa, apoi, prin raspandirea catolicismului in noi regiuni. In consiliile de la Piacenza si Clermont din 1095, apelul de cruciada a fost lansat de catre papa Urban al II-lea. Prima cruciada Expeditia saracimii, condusa de Petre Pustnicul si Walter cel Sarac, si expeditia cavalerilor grupati in patru corpuri principale de oaste, conduse de Geoffroi de Bouillon, ales mai tarziu comandant suprem al armatei; Huges de France, fratele regelui Filip I si Robert Courte Heuse, fiul lui Wilhelm Cuceritorul; Robert de Flandra; Boemund de Tarent si Tancred de Sicilia. Cruciada cavalerilor s-a deschis cu masacrarea evreilor din orasele de pe Rin, Koln si Mainz, anuntand prin aceasta caracterul sangeros si de jaf ce aveau sa-l imbrace expeditiile. In anul 1097 cavalerii au ajuns la Constantinopol, unde]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

