<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:14:36 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Acceleratare De Particule</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-acceleratare_de_particule.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Odata cu patrunderea in lumea microcosmosului, cercetatorii au avut de intampinat o situatie cu totul neobisnuita. Daca in lumea macroscopica, multe din informatiile asupra structurii obiectelor erau obtinute direct, prin observatii cu ochiul liber, explorarea structurii intime a materiei nu se putea face nici cu cele mai puternice microscoape. Ochiul nu poate distinge obiecte mai mici de 6-7 miimi de milimetru, iar microscoapele, nu pot permite observarea dimensiunilor mai mici de 0, 5 miimi de milimetru, adica detalii de cca. 5. 000 ori mai mari decat diametrul unui atom si de 500 x 106 ori mai mari decat diametrul unui nucleu atomic Pentru studierea particulelor subnucleare, pentru investigarea proprietatilor fortelor nucleare, metodele care se folosesc si in prezent constau in principal din procese de ciocnire, prin bombardarea nucleelor cu particule dotate cu energii suficient de mari pentru a putea patrunde nucleele atomice. In acest fel studiind modalitatile in care are loc o interactie, in urma ciocnirii, se pot determina caracteristicile corpurilor care au luat parte, precum si a fortelor care intervin. Energiile care se imprima particulelor-proiectil, sunt diferntiate. Energia necesara pentru a patrunde in dimensiunea de 10-10 m este de 0, 002 MeV, dar pentru a patrunde p@na la nucleu (10-14 m) este nevoie de o energie de 10. 000 de ori mai mare (20 MeV). In ce priveste patrunderea in intimitatea nucleului, la dimensiuni de 10-16 m, este nevoie de o energie de 2000 MeV (adica 2 GeV), iar pentru a ajunge in interiorul nucleonilor (10-18 m) este nevoie de energii de peste 200 GeV. Desigur, pentru a putea efectua experiente in lumea subatomica sunt necesare instalatii in care sa fie produse particule-proiectil, apoi aceste particule sa fie organizate in fascicule de energii mari (adica sa fie accelerate) si, in fine, sa aiba o posibilitate de a pune in evidenta rezultatele interactiilor (detectoare de particule). Aceste instalatii numite acceleratoare, au insotit cu mult succes pe fizicieni in cercetarile lor, ramanand si in prezent principalul instrument de lucru in lumea microcosmosului. Astfel a aparut o noua ramura a fizicii nucleare, cea a acceleratoarelor, in care tehnicienii, pentru a asigura un singur deziderat principal - fascicule de energii din ce in ce mai mari - au avut de invins obstacole deosebite. Particulele care sunt accelerate in aceste instalatii pot fi, dupa caz: electroni, pozitroni, protoni, antiprotoni, deutoni, precum si nuclee ale unor elemente usoare sau medii. Totdeauna insa este vorba de particule ce poseda sarcini electrice, asupra carora pot actiona oportun forte electrice si magnetice, astfel incat sa le aduca la un nivel energetic ridicat. Neutronii, in schimb, sunt totdeauna produsi fie prin intermediul unor anumite reactii nucleare, fie prin bombardarea unor nuclee special alese cu proiectile convenabile. Energiile la care s-a ajuns in zilele noastre, cu acceleratoare moderne, sunt de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Accidentul Nuclear Asi Masuri De Protecaie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-accidentul_nuclear_asi_masuri_de_protecaie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Accidentul nuclear poate surveni ca urmare a pierderii controlului asupra reactorului nuclear sau datorita distrugerii zonei active printr-un act terorist. Ca urmare, se produc scapari de materiale radioactive, iar personalul operator si populatia sunt supuse unor iradieri mult mai mari, in raport cu cele produse in conditii normale. In cazul unui accident nuclear se instiinteaza populatia de directia de deplasare a norului radioactiv prin: semnale de alarmare a populatiei care constau in 5 sunete de durata de 15 secunde, cu pauza de 10 secunde; mesaje vorbite, transmise de echipajele mobile de politie sau militare, echipate cu statii de radioamplificare; In cazul in care localitatea de domiciliu se situeaza pe directia de deplasare a norului radioactiv, la o distanta delimitata de un cerc cu raza intre 6 km si 12, 5 km fata de instalatia nucleara, se iau urmatoarele masuri: adapostirea populatiei si a animalelor; ferestrele si usile locuintelor si a adaposturilor pentru animale sa fie etans inchise, eventual protejate cu folie de plastic, cu perdele si pres umecate cu solutie de apa si otet; administrarea pastilelor de iodura de potasiu doza pentru adulti si copii este de 1 pastila la 24 de ore, iar copiii sau sub un an vor primi ˝ din doza. In locul de adapostire se depoziteaza urmatoarele: apa potabila imbuteliata in recipient etans sau din surse de apa de adancime; hrana protejata in pungi de plastic, iar furajarea animalelor se va fae cu nutreturi provenite din afara zonei contaminate; haine de schimb protejate in saci de plastic; surse de iluminat portabile; Pe timpul alarmei si dupa aceea pana la reluarea activitatii normale se reduce la maximum aerisirea casei si accesul copiilor in exteriorul acesteia. Daca se desfasoara activitati in afara locuintei, se recomanda: folosirea echipamentului de protectie (salopete, manusi, bocanci sau cizme, caciula sau un alt mijloc de acoperire a capului); revenirea in cel mai scurt timp in spatiile protejate si decontaminarea urgenta prin spalarea cu apa si detergenti a mainilor si a hainelor contaminate; In gospodarie se recomanda: protejarea surselorde apa si a furajelor prin acoperirea cu folie de plastic; protejarea serelor si a solariilor prin amplasarea de panza umeda la intrari si guri de aerisire; Printr-o proiectare ingenioasa, precautiile in alegerea amplasamentelor si grija in constructie a unei instalatii nucleare, vigilenta in exploatare si o analiza atenta a posibilelor defectiuni, se reduce la minimum posibilitatea unui accident nuclear.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Albert Einstein - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-albert_einstein_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Albert Einstein s-a nascut la Ulm in 14 Martie 1879, Si si-a petrecut tineretea Munchen, unde familia sa detinea un mic atelier care producea produse electrice. A inceput sa vorbeasca abia la varsta de 3 ani, dar, inca de mic copil a aratat interes asupra naturii si abilitatea de a intelege concepte matematice dificile. La varsta de 12 ani a invatat geometrie Euclidiana. Cand esecurile repetate ale afacerii familiei au dus la parasitea germaniei, cu destinatia spre Milano, italia, Einstein a vazut posibilitatea retragerii de la scoala. A petrecut un an cu parintii in Milano si cand a devenit clar ca isi va creea singur drumul in viata, a terminat liceul la Arrau, Elvetia, si a intrat la Politehnica dein Zurich. Lui nu ii placeau metodele de instruire de aici, lipsea des de la ore si folosea acest timp pentru a studia singur fizica si pt a canta la vioara. A trecut toate examenele si a absolvit in 1900 studiind notitele unui coleg. Proferorii nu aveau o parere foarte buna despre el, si nu iau recomandat continuarea studiilor. Timp de 2 ani Einstein a lucrat ca tutor si profesor. In 1902 a fost angajat ca examinator la institutul elvetian de patentare la Berna. In 1903 s-a casatorit cu Mileva Maric, care ii fusese colega la politehnica. Au avut doi fii, dar in cele din urma au divortat. Einstein s-a recasatorit mai tarziu. Dupa 1919 Einstein a a fost recunoscut international. A primit numeroase premii si distinctii, printre care si Premiul Nobel pentru fizica in 1921, de la diferite societati de fizica, de pe intreg globul. Vizitele sale in orice parte a globului au devenit evenimente nationale; fotografii si rerporteii il urmareau peste tot. Desi regreta pierderea intimitatii, Einstein si-a focalizat faima pentru a-si impune propriile sale vederi politice si sociale. Cele doua miscari sociale care au fost ppe deplin sustinute au post pacifismul si Zionismul. In timpuul primului razboi a fost unul din numerosii academicieni germani care au condamnat public implicarea Germaniei in razboi. Dupa razboi, el si-a continuat suportul public pentru telurile pacifiste si Zioniste, iar aceasta l-au facut tinta unor numeroase atacuri din partea unor grupari anti-semiste si extremiste in Germania. Chiar si teoriile sale stiintifice au fost ridiculizate in public, inclusiv teoria relativitatii. Cand Hitler a venit la putere in Germania, in 1933, Einstein s-a decis imediat sa emigreze in Statele Unite. A primit o functie la Institute for Advanced Study, in Princeton, New Jersey. Continuandu-si eforturile in favoarea Zionismului, Einstein a renuntat la pozitia sa pacifista in fata imensei amenintari la adreesa umanitatii venita din partea regimului nazist in Germania. In 1939 Einstein a colaborat cu alti numerosi fizicieni, pentru a scrie o scrisoare catre presedintele Franklin D. Roosevelt, aratand posibilitatea fabricarii bombei atomice si de asemenea posibilitatea ca guvernul German sa urmeze aceasta cale. Scrisoarea, care purta numai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Albert Einstein - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-albert_einstein_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Atunci cand unei persoane i se cere sa numeasca un fizician, aproape intotdeauna numele care ii vine in gand este cel al lui Albert Einstein, cel mai celebru om de stiinta al secolului 20. Cunoscut pentru crearea si dezvoltarea teoriei speciale si generalizate a relativitatii, ca si pentru indrazneata sa ipoteza cu privire la natura luminii, Einstein a fost fara indoiala una din cele mai stralucite minti stiinfice ale umanitatii. Fizician american de origine germana, Einstein s-a nascut pe 14 martie 1879 la Ulm. Tineretea si-a petrecut-o la Munchen, unde familia sa avea un mic magazin care producea aparate electrice. Desi nu a vorbit pana la varsta de 3 ani, inca de tanar a aratat o curiozitate vie pentru natura si o abilitate inascuta in intelegerea conceptelor matematice dificile. La 12 ani a invatat singur geometrie euclidiana. Einstein ura rutina si spiritul lipsit de imaginatie al scolii din Munchen. Atunci cand falimentul repetat al afacerii a determinat familia sa plece din Germania catre Milano, in Italia, Einstein, care avea 15 ani, a folosit ocazia ca sa se retraga de la scoala. A petrecut un an cu parintii sai la Milano si, atunci cand i-a fost clar ca va trebui sa-si croiasca propriul drum in viata, a terminat liceul la Arrau, in Elvetia, si s-a inscris la Politehnica din Zurich. Tanarului nu-i placeau metodele de instruire de aici, de aceea lipsea adesea de la ore, folosindu-si intregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a canta la iubita sa vioara. Si-a dat examenele si a absolvit in 1900 studiind lucrarea unui coleg de clasa. Profesorii sai nu aveau o parere buna despre el si nu l-au recomandat pentru un post universitar. Urmatorii doi ani Einstein a lucrat ca meditator si suplinitor. In 1902 si-a asigurat un post de examinator la Biroul de Patente din Berna. In 1903 s-a casatorit cu Mileva Maric, cu care fusese coleg la Politehnica. Au avut doi fii, dar in cele din urma au divortat. Einstein s-a recasatorit mai tarziu. In 1905 Einstein si-a sustinut doctoratul la Universitatea din Zurich cu o dizertatie teoretica asupra dimeniunii moleculelor, publicand de asemenea trei articole stiintifice care au avut o mare importanta pentru dezvoltarea ulterioara a fizicii secolului 20. In primul dintre aceste articole, cu titlul Miscarea Browniana, a facut predictii semnificative asupra miscarii particulelor raspandite aleatoriu intr-un fluid. Aceste previziuni au fost confirmate experimental mai tarziu. Cea de-a doua lucrare, dedicata efectului fotoelectric, continea o ipoteza revolutionara privitoare la natura luminii. Einstein considera ca lumina poate fi privita ca o suma de particule in anumite conditii si pe langa aceasta emitea ipoteza ca energia purtata de orice particula luminoasa, numita foton, este proportionala cu frecventa radiatiei. Formula care exprima aceasta este E=h (, unde E este energia radiatiei si h este o constanta universala cunoscuta sub denumirea de constanta lui Planck. Ipoteza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Albert Einstein - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-albert_einstein_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Albert Einstein s-a nascut in anul 1880 in orasul Munich din Germania. In jurul anului 1886 a inceput scoala studiind vioara pana la varsta de 13 ani. Doi ani mai tarziu a intrat in scoala Luitpold. A studiat matematica si incepand cu anul 1891 calculul. In anul 1894 familia sa s-a mutat in Milan dar Einstein a ramas in Munich. In 1895 a picat un examen care ii permitea sa studieze pentru o diploma de inginer-electrician la facultatea Eidgenossischen Technise din Zurich. Mai tarziu a picat si examenul de intrare in ETH, urmand scoala secundara Aarau unde a scris un esseu cuprinzand planurile sale pentru viitor: Daca voi avea noroc si voi trece cu bine examenele, voi merge la Zurich si voi sta acolo 4 ani pentru a studia matematica si fizica. Ma imaginez profesor printre marile ramuri ale stiintei naturale, alegand partile teoretice. In 1900 planul sau a avut succes. A absolvit facultatea si a devenit profesor de matematica si fizica. Dar de abia in anul 1901 a reusit sa obtina un post tempotrar ca profesor de matematica la liceul techinc din Winterthur. In acest timp si-a pierdut speranta de a ajunde la o universitate. In anul 1902 tatal unui fost elev l-a ajutat sa obtina un post temporar la Bern unde a fost numit expert tehnic de cls a III a. Abia in anul 1906 a devenit angajat permanent si a fost numit expert tehnic de cls. aIIa. In 1909 a devenit profesor de fizica la Universitate din Zurich, demisionand de la Bern. In 1911 a devenit profesor la Universitatea Karl-Ferdinant din Praga. De fapt, anul 1911 a fost foarte semnificativ pentru Einstein deoarece in acest an a fost capabil sa faca primele previziuni cuprinzand o raza de lumina venita de pe o stea indepartata vazandu-se trecand pe langa Soare. Acest lucru a fost foarte important deoarece a dus la primul experiment care sa-i dovedeasca teoria. In anul 1912 Einstein incepe o noua serie de cercetari asupra gravitatie, ajutat de prietenul sau Marcel Grossman. S-a mutat din Praga in Zurich pentru a ocupa un post la Universitate de Techica Eidgenossische. In 1914 s-a intors in Germania dar nu a cerut cetatenie. A acceptat un post de cercetare la Academia Prussiana de Stiinta si laUniversitate Berlinului. I s-a oferit si postul de director la Institutul de Fizica Kaiser Wilchem din Berlin. In anul 1921 a facut prima sa vizita in Statele Unite ale Americii pentru a strange fonduri pt Universitatea Hebrew din Ierusalim. A primit acolo medalia Bernard. In anul 1922 i-a fost oferit premiul Nobel dar nu afost prezent pentru a-l primi fiind plecat plecat intr-o calatorie in Japonia. Tot in acest an a vizitat parisul si Palestina. In anii 1925-1926 a primit numeroase medalii printre care medalia Copley si medalia de aur din partea Societatii Astronomice. In anul 1928 a suferit un colaps pshihic. In decembrie 1923 a parasit Germania plecand in Statele Unite ale Americii. In acelasi an a visitat in Europa Oxford, Glasgow si Bruxel. In 1940 a devenit cetatean oficial]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aliaje De Zinconiu Utilizate In Energia Nucleara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-aliaje_de_zinconiu_utilizate_in_energia_nucleara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Zirconiu este un metal cu aspect cenusiu si lucios. In combinatii chimice, se gaseste in combinatii bi-, tri- sau tetravalnte, valenta cea mai des intalnita fiind de +4. zirconiu metalic are o mare capacitate de a retine gazele (H2, N2, O2). Zirconiu are o sectiune de absortie a neutronilor mica, o rezitenta la rupere, in stare aliata, apropiata de cea a otelurilor (vezi tabelele de mai jos) si rezistenta la coroziune foarte buna in multe medii inclusiv in apa. Aceste calitati au facut ca aliajele de zirconiu sa fie cele mai raspandite materiale structurale, in reactoarele nucleare cu neutroni termici, moderate si racite cu apa. Zirconiul metalic prezinta o transformare alotropica la temperatura de 865 0C. Sub aceasta temperatura cristalizeaza in sistemul hexagonal compact (? zirconiu), iar peste aceasta temperatura, intr-o retea cubica cu volum centrat (ß zirconiu). Elementele de aliere pot reduce sau extinde domeniile de existenta ale acestor transformari. Etapa chimica cuprinde operatii care pornesc de la minereul extras (cel mai raspandit fiind un silicat de zirconiu denumit zircon), si se incheie cu obtinerea zirconiului rafinat. Iata, pe scurt, una dintre variantele utilizate industrial: - reducerea minerului, cu carbon, intr-un cuptor electric cu aer, si obtinerea carbonitrurii de zirconiu; - punerea in solutie a clorurii si separarea zirconiului de hafniu, prin extractie cu un solvent organic; - precipitarea si calcinarea oxidului de zirconiu (ZrO2) - obtinerea tetracloruri de zirconiu prin clorurarea oxidului cu clor gazos la temperaturii de 8000C, in prezenta grafitului de inalta puritate; - reducerea clorurii de zirconiu in stare de vapori, cu magneziu lichid la temperatura de 8000C, in urma careia rezulta buretele de zirconiu; - purificarea buretelui de zirconiu de incluziunile de clorura de magneziu si magneziu metalic prin distilarea acestora in vid. Buretele de zirconiu astfel obtinut trebuie sa se incadreze in pescriptiile calitative deosebit de severe pentru radiatii nucleare. Astfel, continutul de fier, carbon sau oxigen se limiteaza la cateva parti pe milion (ppm) iar al altor elemente ca B, Cd, Li se situeaza sub 1 ppm. Metode de analiza utilizate sunt foarte diverse, incluzand fluorescenta de radiatii X, spectroscopia optica de emisie etc. Etapa metalurgica curpinde o serie de operatii incepand cu obtinerea lingoului de aliaj si incheindu-se cu realizarea produselor finite (tevi, barne, sarme, benzi etc) Lingoul se elaboreaza prin topirea in cuptoare cu arc, in vid, sau in cuptoae cu fascicul de electroni, in vid, a unei probe obtinute prin presarea buretelui de zirconiu, a deseurilor de zirconiu si a elementelor de aliere (sub forma pura sau de aliaje) Deformarea plastica la cald a lingoului se face prin procedeele clasifice de forjare, laminare, extrudare, si urmareste atat obtinerea semifabricatelor de anumite forme cat si a unor structuri adecvate ale grauntilor. Sunt]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aluminiul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-aluminiul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aluminiul este cel mai raspandit metal din scoarta uscata a pamantului, reprezentand 7% si fiind astfel al treilea dintre toate elementele chimice (primul fiind oxigenul, iar al doilea siliciul). Cu toate calitatile sale deosebite si raspandirea lui masiva pe glob, el a patruns abia in ultimul secol in tehnica moderna. De ce? Pentru ca el nu se gaseste niciodata instare nativa in natura, ci numai sub forma de combinatii, din care se extrage cu destula greutate. Compusii aluminiului erau cunoscuti inca din cele mai vechi timpuri ale omenirii. Olaria nu facea decat sa prelucreze argilele, care sunt combinatii ale aluminiului cu siliciul si oxigenul. Numele aluminiului vine de la cuvantul latinesc alumen, care se da alaiului si care era cunoscut din Antichitate atat de greci, cat si de romani. Dar aceasta denumire se da atunci tuturor substantelor astringente. Pliniu mentioneaza pentru prima oara in Historia naturalis alumenul. Alchimistii arabi din Evul mediu, in frunte cu Geber, confundau alaunii vitriolii (sulfatii) si chiar cu varul si boraxul. Abia Paracelsius arata ca este vorba de substante diferite, dar alaunii continuau sa fie confundati cu varul. In 1742, J. H (1692-1777), chimistul german ce descoperise bismutul, arata ca baza aluminiului este in pamanturile argiloase, iar in 1754, Marggraf stabilea diferenta dintre var si alaun si mentiona ca acesta din urma se inrudeste cu silicea. Mai tarziu, Lavoisier isi da seama ca alumina (oxidul de aluminiu) trebuie sa contina un metal nou si in 1789 in Tratatul sau de chimie scrie: ,, Este de presupus ca pamanturile (barita, varul, alumina) vor inceta in curand de a mai fi considerate intre substantele simple adica printre substantele care nu mai pot fi descompuse, in starea actuala a cunostintelor noastre. Doua decenii mai tarziu (in 1808), H. Davy demonstreaza justetea acestei previziuni izoland cu ajutorul electricitatii din barita-bariul, iar din var-calciul, asa cum inainte cu un an izolase potasiul si sodiul. Incercarile lui Davy de a izola si metalul continut in alumina nu duc insa la nici un rezultat. In anul 1824, tanarul chimist german F. Wohler se intoarce din Suedia unde facuse o vizita profesorului J. Berzelius. In drum spre casa se opreste la Copenhaga si face o vizita lui H. C. Oerstedt (1777-1851), fondatorul electromagnetismului, care se ocupa si cu chimia. Fizicianul danez ii arata ca trecand clor peste argila puternic incalzita obtine un compus al acestuia. Era clorura de aluminiu. Trateaza acest compus cu amalgan de potasiu si obtine mici cantitati de amalgan de aluminiu. Wohler intors in Germania reia, in 1827, ezperientele lui Oerstedt. Porneste de la clorura de aluminiu anhidra pe care o trateaza cu potasiu metalic si reuseste sa obtina mici cantitati din mult cautatul metal, care insa se prezenta ca un praf cenusiu. Wohler, singur in laborator, era asa de puternic impresionat de acest succes incat striga catre pereti: ,, aluminiu metal. Dar aceasta descoperire, la inceput, nu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amplificarea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-amplificarea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Functia de amplificator liniar a circuitelor consta in transformarea semnalelor de mica putere aplicat la intrare intr-un semnal de iesire, cu puterea, tensiunea sau curentul mult mai mare, avand aceiasi forma de variatie in timp cu semanlul de intrare. natura semnalelor de intrare si de iesire, dupa care distingem: amplificatoare de tensiune, amplificatoare de curent si amplificatoare de putere amplificatoare cu tranzistoare bipolare, amplificatoare cu tranzistoare bipolare, cu diode tunel, sau cu tuburi electronice - tipul cuplajului intre etaje: amplificatoare cu cuplaj RC, cu cuplaj prin transformator, cu cuplaj direct. clasa de functionare: amplificatoare in clasa A, clasa B, clasa C. Un montaj des intalnit in etajele de audiofrecventa de semnal mic este acela cu colector comun. In fig. 6. 5 este prezentata schema de principiu a unui astfel de etaj. Tranzistorul utilizat este unul de tip pnp. Amplificarea etajului este putin mai mica decat unitatea, practic considerandu-se ca semnalul prezent la iesire are aceiasi amlpitudine cu semnalul de la intrare, fiind in faza cu accesta. De aceea etajul se numeste repetor pe emitor. Dintre proprietatile acestui etaj trebuie amintita impedanta de intrare foarte mare si impedanta de iesire mica. Din acest motiv repetorul pe emitor este utilizat pentru a adapta doua impredante foarte diferite. De multe ori etajul repetor pe emitor se utilizeaza in conexiune boots-trap, fiind numit si repetor bootstrap. (fig. 6. 6) Condensatorul C8 aduce la intrarea etajului semnalul de iesire, realizand o reactie negativa. Reactanta capacitiva a lui C8 trebuie sa fie mult mai mica decat valoarea rezistentei echivalente grupului R1R2 puse in paralel in tot domeniu de audifercventa. Din acest motiv C8 are valori de ordinul zecilor de microfarazi, utilizand in aceasta pozitie un condensator electrolitic. Plecand de la schemele de principiu prezentate in fig. 6. 5. si fig. 6. 6 vom face o scurta apreciere calitativa a comportarii etajelor din punct de vedere al impedantei de intrare. Montajul repetor pe emitor, prezinta ca impedanta de intrare divizorul R1R2 plasat in parale cu impedanta de intrare a etajului repetor pe emitor. Din motive de stabilitate termica a punctului de functionare, curentul prin divizorul bazei trebuie ales cel putin de zece ori mai mare decat curentul de baza al traznzistorului. In aceste conditii divizorul R1R2 va micsora foarte puternic impedanta de intrare a etajului din fig. 6. 5, care va fi practic Rintr = R1R2/R1+R2 avand valori de ordinul zecilor de kohmi. In cazul conexiunii bootstrap, pastrand aceleasi conditii de polarizare statica impusa de stabilitatea termica a punctului staticde functionare, rezistentele R1, R2 si Rb au o contributie foarte mica in constituirea impedantei de intrare a etajului. Motivul, este doar existenta in regin dinamic a tensiunii de iesire intre punctul A si masa. Deoarece tensiunea de iesire este cu foarte putin mai mica decat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Analizatorul Acustic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-analizatorul_acustic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Avand rolul de a receptiona unde sonore din mediul extern, si a elabora pe baza lor, asenzatii auditive, analizatorul acustic detine un rol de seama la animale, in legatura cu orientarea in spatiu si semnalizarea hranei si a pericolelor. La om, in afara acestor roluri, a caror importanta este diminiuata, analizatorul acustic serveste pentru perceperea vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane. Segmentul periferic, al analizatorului acustic este constituit din 3 portiuni care respectiv capteaza, transmit si percep unde sonore. Deci practic, numai ultima portiune este receptoare, celelalte avand doar roluri adjuvante. Pavilionul urechii colecteaza si dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern. La unele animale, pavilionul urechii este mobilin diverse directii, putanduse misca la fel ca o antena de radar, pentru a percepe cat mai bine directia si distanta sursei zgomotului. Undele captate de pavilion sunt transmise de, pe cale aeriana, prin conductul auditiv extern, pana la membrana timpanului. Aceasta functioneaza ca un rezonator, care vibreaza la modificarile de presiune determinate de undele sonore si transmite vibratiile lantului de oscioare din urechea medie (ciocan, nicovala si scarita). Articulatiile dintre aceste oscioare sunt astfel dispuse, incat miscarea manerului ciocanului determina o miscare de acelasi sens al talpii scaritei, care se sprijina pe membrana care obstrueaza fereastra ovala si care, la randul sau, modifica presiunea lichidului din urechea interna. Lantul de oscioare nu are numai rolul de a transmite pasiv vibratiile, dar prin muschiul ciocanului si al scaritei contribuie la modificarea intensitatii sunetelor, contractia muschiului ciocanului diminuand amplitudinea vibratiilor prea puternice, iar cea a muschiului scaritei amplificand sunetele prea slabe. Transmiterea undelor sonore prin urechea medie se face, atat pe cale osoasa prin lantul de oscioare si prin oasele craniului -, cat si pe cale aeriana prin modificari ale presiunii aerului din cavitatea timpanica determinate de vibratiile timpanului. De aceea acuitatea auditiva diminua dar nu dispare, cand timpanul este perforat sau distrus, precum si cand astuparea trompei Eustachio, urmata de resorbtia aerului din cavitatea timpanului, modifica presiunile exercitate pe cele doua fete ale membranei, diminuand astfel amplitudinea vibratiilor. Urechea interna contine aparatul de percepere sonora, reprezentat de organul Corti. Situat in interiorul melcului membranos, pe mebrana mazilara, organul Corti are o forma spiralata, intinzandu-se de la varful pana la baza melcului. Celulele senzoriale auditive sunt asezate pe doua randuri unul intern si celalalt extern, la om fiecare melc continand aproximativ 3500 de celule interne si 20000 de celule externe. Perii celulelor senzoriale strabat membrana lamina reticularis si varfurile lor sunt inclavate, in membrana tectoriala vascoasa, subtire si elastica. In jurul celulelor ciliate exista o retea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Andre Marie Ampere - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-andre_marie_ampere_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: -copil inteligent (pana la varsta de 12 ani stapanea toate cunostintele in materie de matematica stiute in acea perioada; in care se discuta despre teoria probabilitatii; -datorita ideilor infloritoare prezentate in aceasta lucrare este numit profesor de fizica si chimie, in cadrul Scolii Centrale din Bourg, in anul 1802; -dupa o activitate stralucita sub aceasta pozitie, in 1804 se muta la Paris, unde cariera sa profesionala mai mult decat benefica, acesta fiind acceptat ca profesor de matematica la Universitatea Politehnica inanul 1809; -munca ii este recunoscuta de catre insusi Napoeleon care il numeste inspector-general al noii formate Universitati fraceze (va ocupa aceasta pozitie tot restul vietii sale); -pe data de 10 iunie 1896 se stinge din viata la Marsilia, Franta.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparate Optice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-aparate_optice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Din punct de vedere anatomic, ochiul este, dupa cum se stie, un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor in senzatii vizuale. Privind insa numai din punctul de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa (sau vitroasa) : Aceastea se gasesc in interiorul globului ocular, marginit in exterior de o membrana rezistenta, numita sclerotica. Sclerotica este opaca peste tot, exceptand o portiune din fata, care este transparenta si de forma sferica, numita corneea transparenta. Lumina patrunde in ochi prin cornee, strabate cele trei medii transparente si cade pe retina, unde se formeaza o imagine reala si rasturnata a obiectelor privite. Fluxul luminos este reglat automat prin actiunea involuntara (reflexa) a irisului. Aceasta este o membrana (ai carei pigmenti dau culoarea ochilor) perforata in centru printr-o deschidere circulara, de diametrul variabil, numita pupila. La lumina prea intensa, irisul isi mareste pupila, penru a proteja retina, iar la lumina prea slaba, irisul isi mareste pupila pentru a mari iluminarea imaginilor de pe retina. Retina este o membrana subtire, alcatuita din prelungirile nervului optic si continand un numar mare de celule senzationale, care percep lumina, numite conuri si bastonase. Conurile sunt celule specializate in perceperea luminii de intensitate slaba, fiind practic incapabile sa distinga culorile. Ochiul omenesc contine aproximativ 7 milioane conuri si 130 milioane bastonase, foarte neuniform raspandite. Conurile ocupa mai ales partea centrala a retinei, in timp ce densitatea bastonaselor creste spre periferie. In partea centrala, putin mai sus de axa optica, exista o regiune numita pata galbena (macula lutea) in mijlocul careia se afla o mica adancitura foveea centralis populata exclusiv de conuri, in numar de 13000 15000. Sub actiunea involuntara a unor muschi speciali ai ochilului, globul ocular sufera miscari de rotatie in orbita sa, astfel incat imaginea sa se formeze totdeauna in regiunea petei galbene, cea mai importanta regiune fotosensibila a ochiului. Cristalinul are forma unei lentile nesimetric biconvexe si poate fi mai bombat sau mai putin bombat sub actiunea reflexa a muschilor ciliari, modificandu-si astfel convergenta, incat imaginea sa cada pa retina. El are o structura stratificata, prezentand spre margine indicele de refractie de aproximativ 1, 38, iar in interior de aproximativ 1, 41. Acomodarea. Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are focarul situat pe retina. Din aceasta cauza, pentru obiectele situatea la infinit (practic, la distante mai mari decat circa 15 m) ochiul formeaza imaginile pe retina fara nici un efort de modificare a cristalinului. Apropiind obiectul, cristalinul se bombeaza sub actiunea muschilor ciliari, asa fel incat imaginea sa ramana tot pe retina. Fenomenul se numeste acomodare. Cristalinul insa nu se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aprinderea Electronica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-aprinderea_electronica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Proiectul isi propune realizarea unui montaj electronic care sa inlocuiasca in parte sistemul de aprindere clasic al automobilului. Ruptorul cu platina prezinta anumite dezavantaje. Prin el circuland un curent de cca. 5A, in momentul cand platinele sunt foarte apropiate, atat la inchidere cat mai ales la deschiderea lor, apare un fenomen de tunelare, o scanteie care in timp duce la topirea suprafetelor contactului si la sudarea lor. Din punct de vedere electric aceasta tunelare duce la o inchidere prematura a circuitului electric, la un curent mai mic, lucru ce impiedica obtinerea unui front abrupt, si deci a unei variatii bruste a tensiunii in secundar, fapt ce se reflecta in intensitate scazuta a scanteii. Este de dorit sa inlocuim acest mecanic cu un comutator electronic, in speta cu un tranzistor bipolar de comutatie. Acest tranzistor necesita un circuit de comutare specific. Un astfel de circuit este prezentat in figura nr. 2 Frecventa maxima de comutare a circuitului este de 200Hz, frecventa ce corespunde turatiei de 6000 ture/min. Acestei turatii ii corespunde o frecventa de 400Hz. La motorul cu 4 timpi arborele motorului face doua turatii pentru fiecare explozie. Deci aceasta frecventa se imparte la 2 rezultand 200Hz. Cunoastem curentul maxim ce trece prin bobina de inductie. Acesta are o valoare de 5A. Trebuie sa cautam un tranzistor care sa aiba curentul nominal de colector de valoare mai mare. Alegem tranzistorul de comutatie MJE13007. acesta are Ic=8A. Valoare suficient de mare, care asigura o marja de siguranta suficienta. Valoarea tensiunii colector emitor maxime este de 400V, mai mult decat suficienta, chiar pentru varfurile de tensiune date de circuitul oscilant format din primarul bobinei de inductie si condensatorul C2. Nu este necesara deci montarea unei diode de protectie antiparalel cu tranzistorul. Pentru calculul puterii disipate de catre componentele circuitului trebuie sa avem in vedere factorul de umplere al semnalului de comanda. Acesta este egal cu Ungiul Dwell. Acesta reprezina procentul din timp in care ruptorul sta deschis. Are uzual valoarea de 63%. Tranzistorul este comandat pe restul timpului, deci pentru 37% din timp. Deci componentele ce functioneaza pentru comanda tranzistorului de comutatie vor disipa puterea numai pentru 37% din timp. Acesta se traduce prin un factor de demultiplicare a puterii nominale al componentelor de 37%. La curentul de colector de 5A puterea disipata de tranzistorul de comutatie este de: Aceasta putere este disipata numai pentru perioada in care ruptorul este inchis, deci puterea medie disipata este de: Pm=15W*37%=3. 7W Tranzistorul va necesita un radiator de racire. Din foaia de catalog a tranzistorului MJE13007 aflam factorul de amplificate la un curent direct de 5A ca fiind de 10. Deci curentul de baza este de 0. 5A. Acesta este comandat de tranzistorul T2. Acesta trebuie deci sa aiba curentul de colector de minim 0. 5A. Din catalog alegem BD237]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arhimede - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-arhimede_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fiu al unei familii nobiliare grecesti, Arhimede s-a nascut in anul 287 (. Hr., in orasul Siracuza, insula Sicilia. Conform uzantei timpului, si-a inceput invatatura acasa, cu dascali angajati. Si-a continuat studiile in Alexandria, intr-o scoala de inalt prestigiu in care existau profesori savanti, cum este matematicianul Euclid. Acolo a beneficiat de cea mai bine inzestrata biblioteca a antichitatii. Dupa cativa ani de studii, Arhimede a revenit in Siracuza unde s-a dedicat cercetarilor stiintifice. Rezultatul acestor cercetari a constat intr-o serie de inventii care au avut o insemnatate majora in evolutia tehnicii. Arhimede a descoperit principiul spiralei, pe a carui aplicabilitate a fost realizat surubul fara sfarsit, surubul elevator, mufa, roata din fata. Pe cand se afla in baia publica, Arhimede a sesizat ca fara sa inoate exista in apa o forta care il impingea spre suprafata. Atunci, intrezarind ca a surprins principiul unei mari descoperiri a strigat memorabilul cuva nt Evrika! Am gasit!. Experimentand scufundarea mai multor tipuri de corpuri avand diferite densitati a formulat legea fundamentala a hidrostaticii, intrata in stiinta sub numele de Legea lui Arhimede. Un corp scufundat intr-un lichid sau gaz este impins ascendent pe verticala cu o forta egala cu greutatea volumului de lichid sau gaz dizlocat. Atunci cand forta determinata de presiunea lichidului este mai mare decat greutatea corpului acesta pluteste, iar atunci cand cele doua forte sunt egale obiectul rama ne in echilibru in lichid. mAl=270g m apa (inlocuita =100g mlemn=60g mapa inl. =60g GAl=2, 7N G apa inlocuita =1N Glemn=0, 6N Gapa inl. =0, 6N Aplicatii: Scufundarea si plutirea submarinelor - submarinul este alcatuit din rezervoare care imprejmuiesc puntea interioara unde se afla echipajul. Atunci cand pluteste, rezervoarele submarinului sunt umplute cu aer astfel incat greutatea sa totala este egala cu forta arhimedica. Pentru a se scufunda, rezervoarele sunt umplute cu apa, greutatea totala a submarinului marindu-se. Apa este data afara prin eliberarea de aer comprimat, submarinul intorcandu-se la suprafata. Plutirea baloanelor cu aer cald - asemeni lichidelor, si aerul exercita o presiune asupra corpurilor pe care le inconjoara : presiunea atmosferica. Pentru a pluti greutatea unui corp trebuie sa fie mai mica decat greutatea volumului de aer dezlocuit, pe acest principiu functionand baloanele cu aer. Aerul din ele este incalzit micsorandu-si densitatea si totodata greutatea totala. Baloanele se inalta sub actiunea fortei arhimedice care este mai mare decat greutatea lor.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bateria</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-bateria.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cand a fost inventata bateria? Una dintre cele mai noi si remarcabile descoperiri ale ultimilor 400 de ani a fost electricitatea. Poate te intrebi: Beneficiem de electricitate de atata timp? Raspunsul este da. Dar practic, electricitatea a inceput sa fie folosita, intr-un mod limitat, intre anii 1850-1900. De exemplu, la expozitia internationala de la Paris din anul 1900, una dintre principalele atractii a fost un pod peste raul Sena, luminat electric. Cea mai veche metoda de a se genera electricitate provine din crearea unei incarcaturi statice. In anul 1660, Otto von Guericke a construit prima masina electrica care consta dintr-un glob mare de sulf care prin frecare si rostogolire atragea pene si bucati mici de hartie. Guericke a fost capabil sa demonstreze ca scanteile generate erau intr-adevar electrice. Prima idee de folosire a electricitatii statice a fost asa-zisul pistol electric. Inventat de Alessandro Volta (1745-1827), acesta consta intr-o bucata de sarma pusa intr-un vas umplut cu gaz metan. Prin trimiterea unei scantei de la un capat la celalalt al sarmei vasul urma sa explodeze. Volta s-a gandit sa-si foloseasca inventia pentru a realiza comunicariile la distanta, chiar adresandu-se numai in sistem binar. Pentru aceasta, o sarma de otel sustinuta de stalpi de lemn urma sa fie intinsa intre Como si Milan, Italia, capatul receptor al sarmei fiind introdus intr-un vas umplut cu gaz metan. La comanda, o scanteie electrica era trimisa de-a lungul sarmei care urma sa detoneze pistolul electric, emitandu-se astfel semnale codate. Aceasta linie de comunicatii nu a fost construita niciodata. Descoperirea de catre Volta a descompunerii apei la trecerea curentului electric sta la temelia electrochimiei. In anul 1791, in timp ce lucra la Universitatea din Bologna, Luigi Galvani a descoperit ca muschiul unei broaste se contracta cand acesta este atins cu un obiect metalic. Acest fenomen urma sa fie cunoscut ca electricitatea animala ­ o utopie deoarece teoria nu a fost demonstrata. Imboldit de aceste descoperiri, Volta a initiat o serie de experimente folosind zinc, plumb, cositor sau otel pentru placutele incarcate cu sarcina pozitiva si cupru, argint, aur sau grafit pentru placutele incarcate cu sarcina negativa. Urmatoarea etapa in generarea electricitatii a fost electroliza. Volta descoperea in anul 1800 ca un flux continuu al unei forte electrice era generat cand se foloseau anumite fluide ca si conductori pentru a produce o reactie chimica intre metale sau electrozi. Acestea au condus la inventarea primei celule voltaice, cunoscuta sub numele de baterie. In plus, Volta descopera ca prin suprapunerea celulelor voltaice se obtinea o crestere a tensiunii. Discurile de argint si zinc sunt separate prin bucati de hartie umeda. In acelasi an, Volta si-a expus descoperirea legata de sursa continua de electricitate la Societatea Regala din Londra. De aceasta data, experimentul nu se mai limita la o scurta serie de scantei. De acum era]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bateria Nickel Cadmium</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-bateria_nickel_cadmium.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Tehnologia bateriei alcalina cu nichel isi are originea in 1899 cand Waldmar Jungner a inventat o astfel de baterie. Materialele erauscumpe comparate cu alte tipuri e baterie ce existau atunci si folosulsau a fost limitat la aplcatii speciale. In 1932, materialele active erau depozitate inauntrul unui electrod poros placat cu nickel si in 1947 a inceput cercetarea unei baterii etanse NiCd ce sunt recombina gazeleinterne generate in timpul incarcarii in loc sa le elimine. Aceste avansariau condus la bateria moderna etansa NiCd pe care o folosim azi. Dintre bateriile reincarcabile, NiCd ramane o alegere populara pentru aplcati ca roadiouri portabile, aparate medicale de urgenta, camere video profesionale. Peste 50 % dintre toate bateriile reincarcabile pentru achipamentele portabile sunt NiCd. Introducerea de elemente mai noi pentru baterii a cauzat scaderea utilizarii de baterii NiCd. Totusi, recunoasterea limitarilor elementeloralternative a produs renasterea interesului pentru bateriile NiCd. majoritatea companiilor de transport aerian); + usor de reincarcat dupa stocare indelungata; + nepericuloasa in cazul folosirii gresite; + pret economic; + se gaseste intr- gama variata de marimi si performante; NiCd este un muncitor tacut si puternic; nu are probleme sa munceasca din greu. Prefera o incarcare rapida unei lente si o incarcare pulse uneia DC. Performante deosebite se ating prin alternarea de pulsuri de descarcare cu cele de incarcare. Cunoscuta uzual ca o incarcare cu sarcina inversa, aceasta metodade incarcare proveaza suprafete mari pe electrozi, rezultand in o mai mare viteza de incarcare si o viata mai llunga. NiCd nu ii place a stea in incarcatoare zile si sa fie folosita ocazional perioade scurte. De fapt NiCd este singura baterie care se comporta cel mai bine daca este descarcata periodic. Bateria nickel-hidrura de metal (NiMH) Cercetari asupra sistemului NiMH au inceput in anii saptezeci ca un mijloc de a stoca hidrogenul pentru o baterie Nickel Hidrogen. Aliajele dintre hidruri de metal, erau instabile in mediul celulei si caracteristicile performantei dorite nu au putut fi atinse. Din aceastacauza dezvoltarea bateriei NiMH a incetinit. Noi aliaje au fost descoperite in anii 1980 care erau suficient de stabile pentru a fi folositeintr-o celula. De la inceputul anilor 80, bateria NiMH s-a dezvoltat in principal in ceea ce priveste densitatea energiei. Inginerii proiectantiau indicat ca NiMH are un potential inca pentru o si mai mare densitatea energiei. Cateva dintre avantajele deosebite ale bateriei NiMH de azi sunt: + cu 30 % mai mare capacitate decat o baterie NiCd; + mai putine probleme cu memoria decat NiCd. Ciclii de exercitiu periodici nu trebuie facuti atat de des; + mai putine materiale toxice. Bateria NiMH este caracterizata ca fiind prietenoasa cu mediul; Din nefericire, bateria NiMH prezinta si niste atribute negativesi in unele aspecte se afla in urma]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Baterii Si Acumulatori</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-baterii_si_acumulatori.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bateriile constau dintr-un numar de pile electrice conectate intre ele, de obicei pentru a produce un voltaj (tensiune electrica) mai mare decat o singura pila electrica. In mod gresit, unii numesc baterii si pile electrice simple. Broastele moarte au condus la inventarea pilelor si bateriilor electrice. In 1786, omul de stiinta italian Luigi Galvani a descoperit ca broastele disecate se contractau cand le atingea cu bisturiul sau. Apoi din intamplare el a descoperit ca picioarele puteau fi facute sa se miste doar prin atingerea lor de metal. Galvani era pus in incurcatura in ceea ce privea natura acestui fenomen, si sursa lui. Raspunsul a fost dat in anii 1790 de omul de stiinta italian Alessandro Volta. Picioarele broastelor se contactasera deoarece lichidele din interiorul lor reactionau la contactul cu doua metale diferite: alama si fierul. Aceasta combinatie forma o pila electrica simpla si curentul produs de aceasta facea sa se contracte muschii picioarelor broastei. Volta a facut apoi o pila electrica punand o hartie umeda intre discuri de cupru si zinc. Aceasta pila era extrem de slaba, dar Volta a conceput curand pile si baterii practice. Una dintre baterii consta dintr-o coloana de pile electrice facute din placi de zinc si argint cu separatoare de hartie imbibate in saramura. Acest tip de baterie se numea pila voltaica. Dupa Volta, s-au inventat multe forme similare de pile electrice. Acum se folosesc substante variate pentru placi, sau electrozi, si pentru solutie, sau electrolit. Asemenea pilei electrice functioneaza prin transformarea energiei chimice in energie electrica. Electrolitul emite ioni (atomi sau grupuri de atomi incarcati electric) care sunt atrasi de electrozi. Un electrod atrage ionii incarcati negativ, care au un surplus de particule incarcate negativ numite electroni. Celalalt electrod atrage ionii incarcati pozitiv, care au o deficienta de electroni. Cand se conecteaza un circuit conductor intre placi, electronii curg prin circuit de la electrodul negativ la cel pozitiv. Acest flux formeaza un curent electric. Elementele galvanice primare trebuie inlocuite cand substantele lor chimice s-au transformat atat de mult incat ele nu mai pot produce un curent util. Elementele galvanice secundare sunt reincarcabile. Curentul electric de la o instalatie de incarcare, de obicei alimentata de la retea, este trecut prin celulele electrice descarcate. Substantele chimice initiale sunt refacute facand astfel celulele din nou utilizabile. Sarcina care intra in pile in timpul incarcarii este stocata ca energie chimica si se acumuleaza treptat. Din acest motiv bateriile din elementele galvanice secundare sunt adesea numite baterii de acumulare, sau acumulatoare. Ele se folosesc la masini si la unele aparaturi electrice de uz casnic, precum uneltele electrice reincarcabile. Celulele de combustie nu necesita reincarcare, in ele se introduc substantele chimice de fiecare data cand se foloseste electricitatea. Acestea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Becul Lui Edison</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-becul_lui_edison.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In al VII-lea deceniu al secolului trecut, domeniul de baza al utilizarii electricitatii era telegraful. Al VIII-lea deceniu constituie epoca iluminatului electric. Dezvoltarea oraselor, aparitia blocurilor si cladirilor massive, a corpurilor de fabrici si uzine cera imperios un nou izvor de lumina, mai puternica, mai vie, care sa poata fi distribuita in numeroase puncte. Iluminatul devine astfel domeniul de baza al aplicarii electricitatii. Cu acest prilej au fost create generatoarele industriale si centralele electricecare au deschis la randul lor drum electricitatii ca forta in puternicul fort al industriei. Aceste victorii ale elctricitatii chiar de la inceputul dezvoltarii ei se datoresc in buna parte lucrarilor Edison. Multumita unor combinatii speciale a pompelorde aer, in octombrie 1879, Edison a obtinut un vid (o rarefiere in balon) aproape de o milionime de atmosfera (cu mult mai putin decat vidul pe care tehnica il poate obtine azi; pe atunci o foarte mare realizare). Intr-una din noptile sale de munca din acea perioada, Edison, in laboratorul sau cugetand la una din problemele obisnuite, ce nu-I dadeau pace, framanta distrat intre degete un cocolos de funingine, amestecat cu smoala, pe care il folosea la telefon. In timp ce gandurile inventatorului zburau departe, degetele lui turteau si rasuceau cocolasul int-un firicel tot mai subtire. Cand Edison a privit intamplator firul, i-a trecut prin minte sa incerce acest fir la lampa electrica. Spre marea satisfactie a lui Edison experienta facuta imediat a dat rezultate bune. A continuat sa experimenteze filamentele de funingine, in diferite compozitii si diferite forme. Dupa numeroase experiente Edison a confectionat o lampa cu fir de bambus carbonizat in forma de potcoava introdus intr-un balon de sticla din care a evacuat cu grija tot aerul. La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric, in lampa s-a aprins lumina. Edison a marit intensitatea curentului, asteptand ca firicelul subtire san u mai suporte caldura pana la incandescenta. Lumina s-a facut insa mai stralucitoare. Edison a continuat sa maresca intensitatea curentului electric, pana a ajuns la temperature de topire a diamantului. Abia atunci filamentul nu a mai putut rezista si lampa s-a stins. Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea. Cu toate acestea au mai fost necesare inca aproape 13 luni de munca si cheltuieli de peste 40. 000 de dolari pan ace lampa a fost In acest timp de febrile cautari Edison si ajutoarele sale au muncit intr-o permanenta incordare. Munca clocotea zi si noapte. Pana la urma Edison s-a imbolnavit de ochi. In agenda sa de buzunar gasin notat la data de 27 ianuarie 1879: Din cauza luminii puternice mi s-au imbolnavit ochii si dupa sapte ore de munca nu mai sunt bun de nimic A doua zi a notat: Noaptea trecuta am avut dureri groaznice de la orele 10 seara pana la 4 dimineata cand cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Blaise Pascal</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-blaise_pascal.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dintre contemporanii lui Descartes, nici unul nu a aratat un geniu natural mai bine decat Pascal. Reputatia lui in matematica consta mai mult in ceea ce ar fi putut face decat in ceea ce a facut efectiv, deoarece o lunga perioada din viata a considerat ca datoria lui este de a se con centra asupra exercitiilor religioase. Blaise Pascal s-a nascut pe 19 iunie 1623 in Clermont si a murit la Paris in 19 august 1662. Tatal lui, un judecator din Clermont, avand la randul sau un anumit renume in stiinta, s-a mutat in Paris in 1631, pentru a-si continua propriile studii pe o parte, si pentru a-si educa unicul sau fiu care dovedise deja abilitati exceptionale. Micul Blaise a fost tinut acasa pentru nu se obosi prea mult si din acelasi motiv educatia lui a fost mai intai restransa la invatarea limbilor straine, neincluzand evident matematica. Acest program a simulat curiozitatea baiatului si, intr-o zi, la doisprezece ani, a intrebat ce este geometria. Invatatorul lui i-a raspuns ca este stiinta construirii figurilor exacte si a determinarii proportiilor dintre diferite parti ale lor. In curand Pascal se apuca de studiat geometria, sacrificandu-si timpul de joaca si in ciuda restrictiilor care ii erau impuse, si in cateva saptamani descopera singur multe proprietati ale figurilor. Cea mai importanta este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care este egala cu doua unghiuri drepte, res pectiv 180 de grade. Se pare ca dovada consta simplu in impaturarea unghiurilor peste figura astfel incat varfurile lor sa se intalneasca in centrul cercului inscris in triunghi. O demonstratie similara se poate obtine prin impaturarea unghiurilor astfel incat ele sa se intalneasca pe piciorul perpendicularei duse din varful unghiului cel mai mare pe latura opusa. Impresionat de aceasta demonstratie inteligenta, tatal sau i-a dat o copie a cartii Elementele de Euclid, pe care Pascal o citeste cu interes pana cand o invata. La varsta de paisprezece ani este admis la intalnirile saptamanale tinute de Roberval, Mersenne, Mydorge si de alti matematicieni francezi. In final din aceste sedinte se naste Acade mia Franceza. La varsta de saisprezece ani Pascal scrie un eseu despre conice, iar la optspre zece ani construieste prima masina aritmetica, un calculator rudimentar, pe care o va imbunatatii peste opt ani. Scrisorile lui catre Fermat arata ca aproximativ in aceasta perioada se concentra asupra geometriei analitice si fizicii. A repetat si experimentele lui Toricelli. In 1650 la mijlocul carierei lui stiintifice, Pascal si-a abandonat brusc idealurile lui in favoarea reli giei, asa cum zice in Pensees, contempleaza maretia si misterul omului. In 1653 a trebuit sa administreze mosia tatalui sau. Acum a adoptat iarasi vechile lui ocupatii si a facut cateva experimente asupra presiunii exercitate de lichide si gaze. In aceeasi perioada a inventat triunghiul aritmetic, si impreuna cu Fermat a creat calculul probabilitatilor. Medita asupra casatoriei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bomba Atomica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-bomba_atomica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: . Nu exista nimic altceva decat atomi si vid a afirmat Democrit. Asa incepe oare istoria bombei atomice? Cu 400 de ani inaintea erei noastre Democrit din Abdera descopera ca sfaramand un obiect material se obtin bucati mai mici, care la randul lor se descompun in bucatele si mai mici de materie si asa mai departe. La sfarsitul acestei serii de operatii repetate vor exista niste particule foarte mici care nu mai pot fi divizate. Aceste particule Democrit le-a numit atomi (indivizibili) si a formulat prima teorie refefritoare la atom: << Atomii sunt particule eterne, simple si impenetrabile, diferite unele de altele numai prin forma, pozitie si miscare, constituind alfabetul universului. >> Aceasta teorie este pe cale de a fi rasturnata in 1896, cand un profesor de fizica francez, Antoine-Henri Becquerel, descopera proprietatea atomilor de Uraniu de a emite raze, proprietate denumita mai tarziu de catre sotii Curie radioactivitate. Asadar, materia poate sa emita energie. In anul 1903 un fizician neozeelandez, Ernest Rutherford, da prima explicatie fenomenului de radioactivitate, demonstrand ca atomii elementelor radioactive emit trei feluri de radiatii: radiatii (cu sarcina electrica pozitiva, radiatii (cu sarcina electrica negativa si radiatii (fara sarcina electrica si a aratat ca atomul nu este indivizibil, radioactivitatea fiind o consecinta a dezintegrarii atomilor, aceasta dezintegrare eliberand energie sub forma de radiatii. Astfel, Rutherford isi da seama ca atomul este format la randul lui dintr-un mic nucleu (care contine particule cu sarcina electrica pozitiva-protoni) inconjurat de un anumit numar de particule cu sarcina electrica negativa-electroni. In 1919, bombardand cu particule (un anumit element-Azotul-, Rutherford a reusit sa transforme atomii acestuia in atomi ai elementelor Hidrogen si Oxigen. Prin mijloace artificiale, acest fizician a reusit sa faca primul pas adevarat catre cucerirea energiei care tine unite particulele atomului - energia atomica. Astfel, Rutherford demonstreaza contrariul teoriei lui Democrit referitoare la indivizibilitatea atomului. Mai tarziu, studiind radiactivitatea, Albert Einstein isi da seama ca a distruge cea mai mica particica a materiei inseamna a elibera o mare cantitate de energie. In anul 1931, fizicianul englez, James Chadwick, descopera ca nucleul contine, pe langa protoni, particule lipsite de sarcina electrica, pe care le numeste neutroni. Mai tarziu, fizicianul italian Enrico Fermi avea sa foloseasca neutronul pentru a bombarda si dezintegra nucleul, eliberand astfel energia din el. Fara sa-si dea seama, Chadwick gasise cheia fisiunii nucleare, adevarata cheie pentru cucerirea energiei atomice. In jurul anilor 1932-1933 fizica atomica a facut o serie de pasi importanti. La laboratorul Cavendish din Cambridge, fizicienii Cockcroft si Walton dezvolta experienta profesorului lor, Rutherford, si bombardeaza nucleele de Litiu cu protoni, generati pe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caldura - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-caldura_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Caracterizand acest transfer prin valoarea locala T (x, y, z, t) a temperaturii, fenomenul poate fi descris in termenii teoriei undelor. Pentru medii ideale, ecuatia satisfacuta de functia T (x, y, z, t) este ecuatia transmisiei energiei termice: In cazul particular al unui corp de forma unei bare foarte lungi, de sectiune mica, transferul de caldura are loc numai dupa o singura directie; alegand aceasta directie ca axa Ox, ecuatia (1) devine: Conform teoremei Fourier, orice variatie periodica a unei functii poate fi descrisa ca o suma de oscilatii armonice, astfel ca temperatura in x = 0 se poate scrie: iar ecuatia suprafetelor echifaza: Prin diferentierea ecuatiei (10) se obtine viteza de faza a armonicei n: Din relatia (8) se obtine: 3. Metoda lucrarii Pentru determinarea vitezei de faza a undei fundamentale se foloseste metoda lui Angstrom, care consta in masurarea temperaturii unei bare in diferite puncte xi ale acesteia, in cursul variatiei periodice a temperaturii barei la unul din capete. Graficul functiei Ti = f (t) prezinta maxime si minime; pentru doua puncte xi si xi+1 maximul de acelasi ordin se obtine la doua momente diferite, t si t, astfel incat, aproximand viteza de faza cu viteza de deplasare a acestui maxim, obtnem: cu ajutorul careia, folosind (13) se obtine D. 4. Dispozitivul experimental Consta dintr-o bara de cupru AB cu lungimea de aproximativ 1, 5 m, montata pe un suport si invelita intr-un manson izolator M, care reduce pierderile prin suprafata laterala a barei. La capatul A al barei se afla cuptorul C, care permite incalzirea barei si un manson M1 prin care circula apa pentru racire. La capatul B al barei este montat un alt manson M2, prin care trece permanent apa, in scopul mentinerii unei temperaturi constante. Masurarea temperaturii se face cu ajutorul a cinci termometre montate de-a lungul aceleeasi generatoare a barei. Cuptorul se alimenteaza de la reteaua de 220V curent alternativ, iar apa din cele doua mansoane este adusa de la doua robinete prin furtune de cauciuc. 5. Modul de lucru Variatia periodica a temperaturii la capatul A al barei se realizeaza incalzind si racind bara, (cu ajutorul cuptoruluiC, respectiv circulatiei de apa prin mansonul M1) pe intervale de timp egale. - se citeste temperatura la cele cinci termometre si se noteaza pe prima linie a Tabelului I. Tabel I - se da drumul apei prin mansonul M2 (cu debit mic) si se lasa sa circule prin el tot timpul masuratorilor. Incalzirea I (12 minute). - se introduce cuptorul in priza; momentul pornirii sale (cu intrerupatorul pe pozitia P) se considera ca moment t = 0. - se noteaza temperaturile indicate de termometre din minut in minut si se trec in Tabelul I (minutele 1-12). Racirea I (12 minute) - dupa trecerea celor 12 minute de incalzire se opreste cuptorul (prin comutarea intrerupatorului pe pozitia O) si simultan se da drumul apei de racire prin mansonul M1 -se citeste si se noteaza in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caldura Specifica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-caldura_specifica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Scopul lucrarii - Scopul acestei lucrari este determinarea experimentala a caldurii specifice a unui corp solid Def. Caldura specifica (c) - caldura necesara pentru a varia temperatura unitatii de masa cu un grad Dispozitiv care nu schimba caldura cu mediul exterior dar permite schimbul de lucru mecanic. Def. Ecuatia calorimetrica t=C? t -tv=>|Qc|= m c? t= C|? t| -daca t=ct -Qp=m ? Stabileste relatia de egalitate intre suma caldurilor primite si suma modulelor caldurilor cedate. Experiment: Un corp solid a carui masa si temperatura sunt constante se introduce in vasul interior al unui calorimetru in care se afla apa. Stim temperatura apei si a vasului interior al calorimetrului inainte de introducerea corpului solid, si dupa aceea. Cunoscandu-se masa vasului interior si volumul de apa din calorimetru, trebuie sa determinam caldura specifica a corpului solid. Vom nota cu: -m1=masa vasului -c1=caldura specifica a vasului interior -t1=t2=temperatura apei si a vasului interior in echilibru -v2=volumul apei =100cml -p2=densitatea apei -t3=temperatura la care a ajuns corpul in urma incalzirii -m3=masa cilindrului -c2=caldura specifica a apei -t=temperatura finala de echilibru Rezolvare SQp=S|Qc| Q1=m1 c1 (t-t1), t>t1=> (t-t1) >0=>Q1 este caldura primita Q2=m2 c2 (t-t2) p=m2/v2=>m2=p v2 =>Q2=p2 v2 c2 (t-t2), t>t2=t1=> (t-t2) >0=> Q2 este caldura primita Q3=m3 c3 (t-t3), t<t3=> (t-t3) <0=>Q3 este caldura cedata SQp=S|Qc|=>Q1+Q2=|Q3|=> m1 c1 (t-t1) +p2 v2 c2 (t-t2) = |m3 c3 (t-t3) |, t1=t2 => m1 c1 (t-t1) +p2 v2 c2 (t-t1) = |m3 c3 (t-t3) | => c3= (t-t1) (c1 m1+c2 p v2) /m3 (t3-t) 3. Materiale si dispozitive utilizate -o balanta -o trusa cu mase marcate -un cilindru gradat -un termometru 4. Datele experimentale si prelucrarea acestora -m1=100g+20g+10g+5g+2g+500mg+200mg+100mg=0, 18782kg -c1=920 j/Kg K -t1=t2=21 C -v2=100cmł -p2=dens Apa =1000 Kg/mł -m3=100g+50g+500mg+100mg+50mg=0, 15065Kg -t3=100 C -c2=caldura apei=4181j/Kg K -t=26 C =>c3=192, 77 j/Kg K 5. Modul de lucru Introducem in calorimetru 100cmł de apa, care il vom afla cu ajutorul cilindrului gradat. Iinainte ca apa sa fin introdusa determinam masa vasului din interiorul calorimetrului cu ajutorul balantei. Volumul de apa se foloseste pentru a determina masa de apa cu ajutorul formulei densitatii (p=m/v), unde densitatea si volumul sunt cunoscute. Dupa ce apa este introdusa in calorimetru se determina temperatura acesteia. Introducem in calorimetru corpul solid petru care trebuie determinata caldura specifica. Temperatura acestuia este masurata cu un termometru iar masa cu ajutorul unei balante. Dupa ce acesta este introdus in calorimetru se masoara cu un termometru temperatura de echilibru. 6. Concluzii In urma experimentului am aflat caldura specifica a unui corp solid ca mai tarziu sa putem afla materialul din care este alcatuit corpul cu ajutorul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Campul Magnetic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-campul_magnetic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In jurul unui conductor strabatut de curent exista un camp magnetic, ce exercita o forta asupra unui purtator de sarcina in miscare. La fel cum definim vectorul intensitatea campului electric E, ca fiind forta ce actioneaza asupra unitatii sarcinii de proba aflata in repaus, putem defini un alt camp, prin acea parte a fortei ce actioneaza asupra sarcinii de proba in miscare, fiind proportional cu viteza. Pentru a fi mai precis, sa presupunem ca intr-un anumit punct din spatiu, la un anumit moment, intr-un sistem de coordonate oarecare, experientele arata ca forta ce se exercita asupra unei sarcinii de proba q, care se misca cu viteza constanta v, este data de: In care E si B, sunt vectori ce nu depind de v. Daca aceasta relatie este adevarata, definim E ca fiind intensitatea campului electric in acel loc si B ca fiind inductia magnetica in acel loc. Pentru a justfica aceasta determinare trebuie sa aratam experimental sau pe alta cale, ca o asemenea relatie poate fi gasita oricnd. Forta ce actioneaza asupra sarcinii de proba, nu depinde de loc de viteza ei, daca toate celelalte sarcinii se afla in repaus. Asta inseamna ca pentru B=0, ecuatia este valabila peste tot. Unitatea de masura pentru B, daca forta este experimata in N si distanta in m se numeste tesla. Ea este de multa vreme folosita de fizicieni si ingineri si desi exista si alte sisteme de unitati, ea este unitatea cea mai des utilizata pentru inductia campului magnetic. Inductia campului magnetic a Pamantului, in apropierea suprafetei sale, este in jur de aproximativ 5*10 T. Campul dintre polii unui electromagnet mare se masoara in zecimi de tesla. Sunt destul de usor de atins valori de 1-2 tesla intr-un magnet obisnuit si 6-8 tesla intr-un magnet industrial supraconductor. Obtinerea campurilor de 10 tesla cer eforturi deosebite. Campurile magnetice din petele solare sunt de ordinul sutimilor de tesla si se cunosc cateva stele la suprafata carora campurile sunt mai mari decat o zecime de tesla. In general campurile magnetice extinse in univers sunt relativ slabe. O masuratore recenta (un tip special de masuratore spectroscopica) a unui camp magnetic interstelar dintr-o regiune mica a Galaxiei noastre a dat o valoare in jur de 10 T. La scara galactica, o asemenea valore a campului nu este neglijabila. De fapt campurile magnetice au un rol esential, uneori determinant in dinamica galactica. Astfel, 10 T-valore studiata de om de-a lungul secolelor, reprezinta acum, media geometrica dintre campurile magnetice importante in cosmologie si cele mai puternice campuri obtinute in laborator Campul magnetic ca si campul electric, ne ajuta sa descriem cum interactioneaza particulele incarcate unele cu altele. Daca spunem ca inductia magnetica in punctul (4, 5; 3, 2; 6, 0) la orele 12: 00 este indepartat orizontal, in sensul negativ al axei y si are valoarea de 5*10 T, determinam prin aceasta acceleratia cu care se misca particula incarcata in acest punct de coordonate spatiu-timp.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cinematica Deformatiilor Finite</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-cinematica_deformatiilor_finite.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Motivata de micromecanica plasticitatii monocristalului se postuleaza o descompunere multiplicativa locala de forma: Deci avem: 1. 4. Aplicatie la comportamentul monocristalului Un principiu fundamental al descrierii comportamentului termodinamic, elasto-plastic al cristalelor a fost introdus de Taylor in 1938. El postuleaza: curgerile materiale prin laticea cristalului datorita miscarilor de dislocare sufera deformari elastice si rotatii. Astfel exista din punct de vedere fizic doua mecanisme diferite pentru deformarea si orientarea materialului unui cristal, numite alunecare plastica si laticea de deformare. Desigur, monocristalele pot fi expuse in general la rotatii rigide de corp avand restrictii pe frontiera sau conditii de compatibilitate. Atunci este convenabil (desi arbitrar) sa se considere aceasta ca un al treilea mecanism. In laticea deformata avem: si pentru partea plastica postulam: Demonstratie: Tensorii tensiune si tensiunea Schmid Tensorul tensiune Piolla-Kirchhoff de prima speta este dat de relatia 1. 6. Vitezele tensorilor de tensiune Viteza tensorului de tensiune Kirchhoff t este data prin Se defineste viteza Oldroyd: Viteza Zaremba Jaumann este definita astfel:]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Circuitul Termic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-circuitul_termic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru calculul parametrilor la iesirea din treapta de reglaj se vor calcula alte doua puncte teoretice. La iesirea din supraincalzitor aburul va avea valorile: Pentru calculul parametrilor aburului la iesirea din corpul de medie si joasa presiune al turbinei se vor determina caracteristicile aburului in punctul teoretic 7. Parametrii la iesirea din corpul de medie si joasa presiune al turbinei sunt: 2. 4. Calculul presiunilor la prize Diferenta de temperatura totala intre temperatura la intrarea in primul preincalzitor si cea de alimentare a cazanului: Cresterea de temperatura provocata de pompa de alimentare: Cresterea de temperatura datorata preincalzitoarelor unde diferenta de temperatura necesara Temperaturile la iesirea din preincalzitoare - presiunea la priza 7: - presiunea la priza 6: - presiunea la priza 5: - presiunea la priza 4: - presiunea la priza3: - presiunea la priza2: Determinarea entalpiilor reale la prize - la priza 2: caderea teoretica de entalpie: caderea reala de entalpie va fi: entalpia reala va fi: - la priza 3: caderea teoretica de entalpie: caderea reala de entalpie: entalpia reala: - la priza 4: caderea teoretica de entalpie: caderea reala de entalpie: entalpia reala: - la priza 5 caderea teoretica de entalpie: caderea reala de entalpie: entalpia reala a prizei 5: - la priza 6: caderea teoretica de entalpie: caderea reala de entalpie: entalpia reala va fi: - la priza 7: caderea teoretica de entalpie: caderea reala de entalpie: entalpia reala este: Calculul temperaturilor si entalpiilor condensatului secundar Temperatura si entalpia condensatului secundar 7: Temperatura si entalpia condensatului secundar 6: Temperatura si entalpia condensatului secundar 5: Temperatura si entalpia condensatului secundar 3: Temperatura si entalpia condensatului secundar 2: Temperatura si entalpia condensatului secundar 1: Determinarea entalpiilor in punctele coespunzatoare temperaturilor urmatoare: 2. 5. Determinarea cotelor de abur Determinarea cotelor de abur se face prin intocmirea bilanturilor pe fiecare dintre preincalzitoare pornindu-se de la cazan spre condensator in sensul recuperarii condensatului secundar. Intocmirea bilantului energetic pe PIP1: Intocmirea bilantului energetic pe PIP2: Intocmirea bilantului energetic pe PIP3: Intocmirea bilantului energetic pe Degazor: Intocmirea bilantului energetic pe PJP5: Intocmirea bilantului energetic pePJP6: Intocmirea bilantului energetic pePJP7 2. 6. Calculul indicilor specifici Cantitatea de caldura produsa de cazan: Cantitatea de caldura cedata la condensator catre apa de racire: Randamentul termic: Consumul specific de caldura: Energia specifica: Debitul specific: Randamentul global: Consumul specific de caldura global: Consumul specific de combustibil global: Debitul de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comunicatii Optice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-comunicatii_optice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: LED din GaAlAs cu parametrii: largimea spectrala ( (=40nm, lungimea centrala de emisie (0=850nm, puterea Ps=40mW, capacitatea Cd=150 k1 pF, pretul 3/k1 $; LED din InGaAsP cu parametrii: ( (=100nm, (0=1. 3 (m, Ps=40mW, Cd=50 k1 pF, pretul 6/k1$ (k1={1, 1. 1, , 2}); Ambele surse pot fi comandate cu un curent de deschidere Id=60mA, care se obtine la iesirea unei porti 74LS140 si se utilizeaza o schema de tipul: Se pot alege urmatoarele tipuri de FO: FO multimod cu parametrii: apertura numerica NA=0. 05 k1, atenuarea (F=4 k1 dB/Km, banda/Km B0=400/k1 Mhz Km, dispersia materiala Dmat=0. 07 ns/nm Km (la 850nm) si Dmat=5 10-3 ns/nm Km (la 1. 3 (m). Pretul este 1/k1 $/m; FO monomod cu parametrii: apertura numerica NA=2 k1 10-3, atenuarea (F=k1 dB, banda/km B0=1. 5/k1 Ghz Km, dispersia mate-riala Dmat=10-3 (la 850nm) si Dmat=0 (la 1. 3 (m). Pretul este 5/k1 $/m. Fotoreceptorul ce este utilizat este o fotodioda in avalansa, si are urmatorii parametrii: responsivitatea R0=0. 07 k2 A/W, T=300K, Cd=5pF, x=0. 5, k2={5. 10}, pretul =50 k2 $. Datele personale sunt: m =8, nr. grupei =1, nr. subgrupei =1. Receptorul se proiecteaza in toate cele 4 cazuri cunoscute cu impedanta ridicata si transimpedanta, folosind tranzistoare bipolare si/sau FET. Proiectarea se face folosind cele 2 tipuri de bilanturi (a timpilor si a puterii), in ambele situatii utilizand codurile de linie NRZ si RZ. Din cele 8 cazuri ce vor rezulta se va alege cel ce are criteriul pret/performanta cel mai bun. Linia de transmisie este formata din tronsoane de FO de lungime l=500m. Aceste tronsoane se sudeaza intre ele, sudurile avand o atenuare de 0. 1dB, iar la capatul liniei optice se cupleaza la emitator/receptor prin conectori cu atenuarea de 1dB (pretul/sudura=1$, preturi conectori FO monomod = 10$, FO multimod = 2. 5$). Proiectarea propriuzisa 1. Proiectarea emitatorului Vom lua pentru k1 si k2 valorile k1=1, 2, k2=5 deoarece pentru aceste valori se obtine cel mai bun raport pret/calitate. Acest lucru se poate observa ruland fisierul Mathcad ProCo. mcd (in care s-au facut calculele) si incercand diverse valori pentru k1 si k2. Deoarece m=8 se vor obtine urmatoarele rezultate: VT=10m/7=13. 895Mbps N=[5+36/m]=10 Distanta pe care se face transmisia este L=N l=10 500=5km Durata unui bit Tb, se calculeaza cu relatia: Timpul maxim de degradare a impulsurilor va fi: -pentru un cod NRZ (Tbit=Tb 0. 7=50. 377ns; -pentru un cod RZ (Tbit=Tb 0. 35=25. 189ns. Se ia din catalog pentru dioda laser o valoare a tensiunii de deschidere a diodei Ud=2V si V0l=0. 4V pentru 74LS140. Rezistentele R si R1, se calculeaza conform relatiilor: Se alege pentru R valoarea de 42ohmi. Daca se alege pentru C1 o valoare de C1=68pF, rezulta timpii de crestere ai ansamblului in cele 2 cazuri: pentru dioda laser GaAlAs: tRLC1=R (C1+CD) =10. 42ns; pentru dioda laser InGaAsP: tRLC2=R (C1+CD) =5. 376ns. Timpii de crestere ai transmitatoarelor se calculeaza cu relatia: si rezulta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Convergenta Unei Lentile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-convergenta_unei_lentile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pornind de la faptul cunoscut ca orice raza de lumina care trece prin focarul unei lentile va fi deviata astfel incat va deveni paralela cu axul optic principal dupa trecerea prin lentila ći ca orice raza care trece prin centrul lentilei nu este deviata de la direcaia iniaiala se poate construi la intersecaia acestor doua raze imaginea obiectului dupa trecerea prin lentila convergenta. Se potrivećte ecranul la o distanaa suficient de mare faaa de obiect, se aćeaza intre el ći obiect lentila ći se deplaseaza aceasta pana se obaine pe ecran o imagine absolut clara a obiectului. Se vor determina atat poziaia corespunzatoare imaginii marite cat ći cea corespunzatoare imaginii micćorate ceea ce este posibil in cazul in care distanaa dintre obiect ći imagine este de 4 ori mai mare decat distanaa focala a lentilei. Se repeta masuratorile pentru diferite distanae intre obiect ći ecran. Eroarea medie relativa este de 3. 4%. Determinarea distanaei focale a unei lentile divergente Materiale necesare: lentila convergenta de distanaa focala cunoscuta lentila divergenta de distanaa focala necunoscuta sursa de lumina banc optic rigla gradata Teoria experimentului: Se aćeaza obiectul AB la distanaa x1 in stanga lentilei divergente, dupa care se aćeaza lentila convergenta ći ecranul pe care il baleiem pana se obaine o imagine clara. In acest moment se masoara distanaele x1 ći x2 respectiv d pe care le trecem in tabelul de mai jos. Surse de erori: Erori sistematice (vor fi intr-un singur sens, datorita etalonarilor grećite) Erori de metoda; Erori de experimentator (sunt diminuate dupa un numar mare de masuratori); imprecizia aparatelor de masurat aproximarea masuratorilor ći a valorilor numerice obainute imprecizia ochiului uman la observarea gradaaiilor instrumentelor de masura respectiv a claritaaii imaginii erori in fabricarea lentilelor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cristale Lichide - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-cristale_lichide_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In anul 1837, scriitorul Edgar Allan Poe, in Narrative of Arthur Gordon Pym, facea una din primele si cele mai interesante relatari cu privire la enigmatica aparitie a unui lichid apt de reflexe cristaline discret nuantate si de alte remarcabile insusiri a caror descriere, dupa propria sa marturisire, cerea multe vorbe Atunci, E. A. Poe, care avea predilectie pentru asemenea incursiuni stiintifice in scrierile sale, nu stia ca fenomenele aparent miraculoase care il contrariau, sunt proprii substantelor numite azi cristale lichide, si ca de fapt, caracterizeaza lichidele anizotrope. Fenomenologia mezomorfica a lichidelor cristaline a facut, mai bine de un secol, cu inerente periodizari si intermitente, obiectul a numeroase si diversificate investigatii, stiintifice, reluate in ultimul timp cu mijloace si implicatii nebanuite cu decenii in urma. Studiile teoretice si experimentale privind structura, morfologia, textura, proprietatile fizice, caracteristicile reonome si interactiune cu campul exterior a cristalelor lichide au deschis calea cunoasterii lor profunde si a unor aplicatii exceptionale. De la primele consideratii facute de Virchow (1854) asupra comportarii de cristal lichid asupra mielinei extrasa din fibrele sistemului cerebro-spinal, urmate de relevarea birefringentei acesteia (Mettenheimer, 1875) si pana in prezent, gama substantelor mezomorfice si informatia aferenta acestora au crescut extraordinar. Lucrarile lui Otto Lehman, remarcabil cercetator al fenomenelor de izomerie fizica, evidentiaza, pe langa caracterele monotrope si enantimorfe ale unor cristale analizate microscopic si particularitatile morfologice proprii unor formatiuni structurale curbate, rasucite si partial ramificate denumite trichite. Descrierea structurilor, caracterizate de asemenea entitati si morfologii, asociata cu incercarea de a rexplica efectele erizarii superficiale ale substantelor numite, cand cristale lichide, cand lichide cristaline devenise preocuparea de baza a multor fizico-chimisti la sfarsitul secolului trecut. Planer, Lobisch, Raymann, Reinitzer si altii au remarcat irizatiile exteriorizate de esterii cholesterylului in timpul racirii acestora. S-a observat, totodata, legatura efectelor de culoare cu birefringenta, cu activitatea optica a esterilor respectivi, in stare lichida. Reinitzer ii solicita sprijinul lui Lehmann in elucidarea problemelor legate de aparitia a doua temperaturi diferite de topire in cazul uneia si aceleiasi substante semnalandu-i totodata si efecte de culoare si opalescenta, constatate de el la examinarea atenta a mai multor substante de acelasi gen. Termenul de lichid cristalin este inlocuit corespunzator conceptului formulat mai elocvent si astfel, categorisit fara ambiguitate prin definirea genului proxim al notiunii de cristal lichid. Cristalele lichide erau definite in 1910 de Woldemar Voigt, ilustru fizician-cristalograf, ca materiale cu structuri constranse; Voigt mentiona, in aceeasi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Curcubeul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-curcubeul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Curcubeul, cel mai frumos fenomen din atmosfera a impresionat omenirea din toate timpurile, fiind considerat un semn ceresc care aduce binele, pacea si prosperitatea. Curcubeul este un fenomen optic care ia nastere din cauza dispersiei si reflexiei luminii solare in picaturile de ploaie din atmosfera. El este vizibil atunci cand soarele bate din spatele nostru in perdeaua de nori din fata, lumina reflectandu-se pe bolta senina. Dispersia luminii albe se explica prin faptul ca lumina alba consta din unde electromagnetice cu lungimi de unda diferite iar indicele de refractie depinde de lungimea ei de unda. Fascicolul ingust de raze paralele de lumina alba la trecerea prin prisma de sticla se descompune in fascicule de lumina de culoare diferita. Fenomenul descompunerii luminii in spectru se numeste dispersie. Deoarece  norii sunt grupari mai mult sau mai putin conturate de picaturi de apa sau cristale de gheata aflate in suspensie in atmosfera provenite din condensarea sau sublimarea vaporilor de apa. Aceste picaturi joaca rolul prismei optice in asa fel incat lumina alba provenita de la soare se descompune. Infinitatea de culori, pornind de la rosu pana la violet ofera un spectacol optic sub forma unui arc de cerc vizibil de pe Pamant ca o succesiune de rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet. Culorile curcubeului sunt  cu atat mai vii si mai pure cu cat lumina se reflecta si se refracta pe picaturi mai mari. De aceea el apare mai des dupa ploile de vara. Este de mentionat faptul ca si lumina Lunii produce uneori curcubee ele sunt insa mai palide si mai greu de observat cu ochiul liber. Nu trebuie sa uitam ca, in ciuda faptului ca a fost considerat fenomen natural inca de acum un mileniu el este considerat chiar si in zilele noastre semn al pacii si al binelui. Curcubeul apare ca o simplitate de forma si ca o puritate de culoare, contrazicand cu rafinament prin aparitie si formare. Exista o multime de curcubee cu margini colorate, cu benzi inchise, cu spite radiale, curcubee rosii si multe altele. Al doilea curcubeu este aproape intotdeauna mai slab decit primul. Culorile sale sunt inverse si mai indepartate. Dupa o reflectie interna, picaturile de apa nu sunt parasite total de razele de lumina. Razele care scapa dupa doua reflectii formeaza curcubeul secundar. Cel de-al doilea curcubeu are raza de 51? si se intinde la 9? dupa curcubeul primar. Iar intre marginile rosii a principalului si secundarului se gaseste o dunga intunecata, ea se numeste Fisia Alexandriana dupa numele filosofului grec din sec. II, care a observat aceasta particularitate a curcubeului dublu. Acesta este mai mare de 1, 8 ori fata de primul curcubeu si culorile sale sunt intoarse astfel incat rosul celor doua curcubee sunt fata in fata. Cu toate ca al doilea curcubeu are 43% din luminozitatea totala a primului curcubeu, suprafata luminozitatii este mai mica pentru ca razele sunt raspandite peste marea extensie a unghiului. Aceasta fisie colorata poate fi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Curentul Alternativ - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-curentul_alternativ_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In eseul de fata este adus in discutie curentul alternativ si se face o dezbatere despre modul in care acesta este produs, despre generatoare de curent alternativ si despre determinarea si calculul puterii in acest curent. In partea de aplicatii sunt rezolvate doua probleme ale caror subiecte sunt des intalnite in practica. Generarea tensiunii electromotoare prin inductie electromagnetica folosind variatia suprafetei prin care trec liniile campului magnetic a intrat in practica industriala cu mult timp in urma. Cel mai simplu circuit care permite variatia fluxului magnetic in acest fel, il constituie spira dreptunghiulara montata intre polii unui magnet. Aceasta spira este rotita cu o frecventa ? in jurul unui ax care este perpendicular pe liniile campului si paralel cu laturile mari ale spirei. Prin rotirea spirei, fluxul magnetic depinde de timp: unde Fm este fluxul maxim, a este unghiul intre normala la cadru si directia liniilor de camp, ? este viteza unghiulara, iar S = L l. Folosind legea lui Faraday tensiunea indusa este data de relatia: Se observa ca in timp ce fluxul este maxim atunci cand cadrul este perpendicular pe directia liniilor de camp (a = 0) tensiunea indusa este 0, in schimb atunci cand spira este paralela cu liniile de camp (a = p/2), tensiunea este maxima. Din punctul de vedere al variatiei fluxului, acest defazaj intre flux si tensiunea indusa poate fi inteles daca tinem seama ca in unitatea de timp, variatia cea mai puternica a fluxului este inregistrata in pozitia cu a = p/2, cand la o rotatie infinitezimala fluxul sare brusc de la zero la o valoare diferita de zero, in timp ce pentru rotatii efectuate in jurul pozitiei a = 0, fluxul variaza putin de la valoarea maxima. Prin aplicarea regulii mainii drepte gasim usor sensul curentilor indusi: ei sunt diferiti de zero in ramurile de lungime L (fig. 2. 1), dar sunt nuli in ramurile de lungime l, care sunt situate in planele paralele cu liniile de camp. Din acest motiv ramurile inactive trebuie sa aiba o lungime cat mai mica. Nu este permisa insa o reducere la dimensiuni oricat de mici, deoarece apare un factor pe care il putem deduce usor: forta electrodinamica repulsiva intre ramurile in care circula curentul indus, care in cazurile practice are o intensitate enorma (este mai mare de 1000 A). Curentul indus trebuie scos din circuitul spirei si, de aceea, vom imagina o varianta in care spira prezinta doua terminatii spre doua borne exterioare printr-un colector. Dupa modul de constructie al colectorului, in circuitul exterior reprezentat de rezistenta R, vom inregistra un curent alternativ (fig. 2. 1). Fig. 2. 1 Curentul alternativ intretinut de o tensiune alternativa este introdus in circuitul exterior prin colectorul format din doua inele, astfel ca fiecare ramura a spirei este tot timpul in contact cu un singur inel. Daca am avea doua spire care fac unghiul diedru a, atunci tensiunile induse in ele sunt defazate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Rudolf Diesel Si Modul De Functionare A Motorului Diesel</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-despre_rudolf_diesel_si_modul_de_functionare_a_motorului_diesel.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: cand, la Paris, se nastea cel al carui nume este purtat astazi de motoarele pe motorina: Diesel, Rudolf Diesel, si care a trait pana pe 29 septembrie 1913. Cam atat ar fi de spus despre el, dar este mult de spus despre inventia lui (motorul diesel) pe care a patentat-o in 1892. Rudolf Diesel a conceput motorul diesel ca o alternativa mai accesibila pentru intreprinzatorii particulari avand in vedere dimensiunile variabile si costul scazut al motorului si al carburantului, fata de motoarele cu aburi care aveau un randament foarte scazut. Totul a pornit de la obsesia lui pentru a doua lege a termodinamicii si maxima eficienta a ciclului Carnot. Incepand din 1885, timp de 13 ani, Diesel a lucrat la motorul sau, intr-un laborator-magazin din Paris. La fabrica de masini de la Augsburg, pe la sfarsitul lui 1896 si inceputul lui 1987, primul model al lui Diesel, un cilindru inalt de fier cu o volanta la baza, functiona autonom pentru prima data. El cantarea 5 tone, producea 20 cp la 172 rpm si opera la o eficienta de 26. 6%. Rudolf Diesel a mai petrecut inca vreo 2 ani la perfectionarea lui si, la sfarsitul anului 1896, a prezentat un nou model cu o eficienta mecanica (teoretica) de 75. 6%, fata de motoarele cu aburi care aveau o eficienta de 10% sau mai putin. Cu toate acestea productia lor a mai fost intarziata inca un an, dar aceasta nu l-a impiedicat sa devina milionar prin vanzarea drepturilor de comercializare a inventiei lui. Dupa ce am inteles cum a aparut, sa intelegem si cum functioneaza, de aceea am ales cea mai simpla modalitate de explicare pentru inceput: animatia. Prin deschiderea supapei de admisie si inchiderea supapei de evacuare, pistonul deplasandu-se de la punctul mort superior in punctul mort inferior, introduce aer in cilindru. Timpul 2-Compresia Dupa inchiderea supapelor, pistonul incepe sa se deplaseze dinspre punctul mort inferior inspre cel superior comprimand aerul din piston. La un anumit moment al compresiei, prin injector este introdus, in cilindru, combustibilul pulverizat. Timpul 3-Arderea si detenta Amestecul de aer cu vapori de motorina, comprimat intr-un timp foarte scurt, explodeaza, impingand pistonul din punctul mort superior in punctul mort inferior. Timpul 4-Evacuarea Supapa de evacuare se deschide, iar cea de admisie ramane inchisa si, prin deplasarea pistonului din punctul mort inferior in cel superior, sunt evacuate gazele arse din cilindru. Pe durata timpilor 1, 2 si 4 miscarea este transmisa de la arborele cotit la piston, iar pe durata timpului 3, miscarea este transmisa de la piston la arborele cotit, fiind de fapt cea care genereaza functionarea motorului. Pentru o mai buna intelegere a modului de functionare a motorului diesel (motor cu aprindere prin compresie) vom explica mai amanuntit fenomenele care se petrec pe durata timpilor 2 si 3. Combustibilul, introdus prin injectare in cilindru, se autoaprindere venind in contact cu aerul, comprimat in prealabil in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Coeficientului De Vascozitate Al Unui Lichid</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-determinarea_coeficientului_de_vascozitate_al_unui_lichid.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: aluneca paralel unul peste altul, adica daca curgerea este laminara. Daca curgerea se face cu viteza sporita, atunci ea nu mai este laminara; in fiecare punct al fluidului apar abateri dezordonate ale vectorului viteza fata de valoarea sa medie, iar curgerea se numeste turbulenta sau turbionara. Trecerea de la regimul laminar la cel turbionar are loc cand marimea: numita numarul lui Reynolds, (unde d este diametrul conductei, iar???este?densitatea lichidului), atinge o anumita valoare critica (Rec=2200). Sa consideram un tub cilindric de lungime l si de raza R, prin care curge un lichid, curgerea fiind laminara, in interiorul caruia delimitam un alt cilindru de raza r (fig. 1). Forta de frecare care actioneaza asupra suprafetei laterale a acestui cilindru este: Aceasta forta este echilibrata de forta datorata diferentei de presiune ?p care actioneza asupra bazelor; deci: Error! Unknown switch argument. Semnul minus indica faptul ca forta F, fiind forta de frecare, are semn contrar fortei datorata diferentei de presiune? p. Integrand relatia (5) se obtine viteza v: unde C este o constanta. Admitand ca pe peretele conductei, r=R, viteza este zero se obtine pentru C valoarea: Din relatiile (5) si (6), se obtine: formula numita legea Poiseuille-Hagen, lege care da distributia vitezelor pe sectiunea conductei. Printr-o coroana cilindrica de raza r si grosime dr debitul volumic elementar dQv este: iar debitul volumic este: relatie numita legea Poiseuille; ea permite determinarea lui? In practica se fac determinari relative. Cunoscand vascozitatea dinamica ?a unui lichid de referinta (de exemplu apa) se determina vascozitatea dinamica a unui alt lichid. Se determina duratele de curgere t0 si t1 necesare curgerii aceluiasi volum V din lichidul de referinta si din lichidul pentru care urmeaza sa-i determinam vascozitatea dinamica, in aceleasi conditii: acelasi tub, aceeasi diferenta de nivel si aceeasi temperatura. Tinand cont ca: si: si egaland cele doua relatii se obtine: Dar curgerea se face sub aceeasi diferenta de nivel, deci diferentele de presiune sunt proportionale cu densitatile respective, adica: Tinand cont de relatia (13) relatia (12) devine: relatie fomosita pentru determinarea vascozitatii dinamice necunoscute 1. 3. Descrierea instalatiei experimentale si a aparaturii utilizate: Aparatul utilizat este vascozimetrul Ostwald. Acesta, (v. Fig. 2), este format dintr-un tub in forma de U a carui ramura mai larga AB se termina la partea inferioara cu un rezervor sferic. Cealalta ramura consta dintr-un tub capilar C terminat la partea superioara cu un rezervor sferic mai mic E. De o parte si de alta a rezervorului E sunt marcate doua repere m si n care determina un olum bine definit de lichid, al carui timp de scurgere se va determina experimental. Vascozimetrul trebuie sa stea in pozitie perfect verticala Error! Unknown]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Constantei Elastice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-determinarea_constantei_elastice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Agatam de I elastic o greutate si masuram cu cat s-a intins elasticul. Apoi luam al II-lea elastic si repetam procedeul cu aceeasi greutate. Luam dupa aceea cele doua elastice le legam in serie si agatam de ele aceeasi grutate si observam cu cat s-au intins elaticele legate in serie. In final legam cele doua elatice in paralel si agatam de ele tot aceeasi grutate apoi observam alungirea lor. III Date experimentale si prelucrarea lor: Prin efectuarea experimentului s-au obtinut datele experimentale care mai apoi au fost prelucrate obtinandu-se valorile din tabelul de mai sus de la K. V Surse de erori: In tabel observam ca in valorile finale s-au mai strecurat si mici erori. Ele provin din masurarea inexacta sau erori de calcul. VI Concluzii: Experimentul efectuat ne-a ajutat la determinarea constantei elastice a doua elastice legate in serie si in paralel, dar calculele obtinute na-au dovedit ca determinarea constantei elasticea celor doua elastice nu poate fi facuta cu precizie din cauza erorilor.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Constantei Hall</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-determinarea_constantei_hall.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Unul din cele mai importante efecte in determinarea parametrilor ce caracterizeaza materialele semiconductoare este efectul Hall. Lucrarea are drept scop determinarea constantei Hall, a concentratiei si a mobilitatii purtatorilor intr-o proba semiconductoare degenerata. Efectul Hall este un efect galvanometric, observat pentru prima data de E. H. Hall in 1880, constind in devierea traiectoriei purtatorilor de sarcina de catre un cimp magnetic. Sub actiunea cimpului magnetic, purtatorii de sarcina, care formeaza curentul prin proba, vor fi deviati dupa o directie perpendiculara atit pe directia curentului prin proba, cit si pe directia cimpului magnetic, determinind aparitia tensiunii Hall.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Permitivitatii Electrice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-determinarea_permitivitatii_electrice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se vor utiliza valorile marimilor tgd si er pentru diferite materiale electroizolante si se vor compara cu cele din tabelele (existente in indrumar sau inn cursul tiparit). Determinarile se vor face la frcvente f=100 Hz si f=1 kHz. 3. Formule de calcul: C0=capacitatea condensatorului cu aer avand configuratia geometrica identica cu cea a condensatorului de incercat; A=aria suprafetei electrodului, cu diametru D=10 cm; d=distanta dintre electrozi (egala cu grosimea probei); Cr=Cx-Cc-Cp Cc=capacitatea cablului de masura; Cc=61 pF Cr=capacitatea reala a condensatorului de masura; Cp=capacitatea parazita; Cp=43 pF er=8. 85*10-12 F/m RLC=220 V Exemplu de calcul pentru micanita: Cr=Cx-Cc-Cp Cr=310-61-43=206 Cr=318-61-43=214]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Proprietatilor De Magnetizare In Regim Stationar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-determinarea_proprietatilor_de_magnetizare_in_regim_stationar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 3. Modul de experimentare Se introduce bara de studiat in jugul permeametrului si se demagnetizeaza astfel: se stabileste in bara un camp intens de (H=200 (300 A/cm) prin reglarea curentului de demagnetizare la valoarea corespunzatoare dedusa din relatia (1) se reduce treptat acest curent pana la anulare, rotind in acelasi timp comutatorul inversor cu aproximativ doua rotatii pe secunda; se realizeaza astfel magnetizari alternative caracterizate de cicluri de histerezis, deci si de inductii remanente din ce in ce ai mici, pana la demagnetizarea completa a probei. Pentru ridicarea curbei de prima magnetizare se determina valorile inductiei magnetice pentru urmatoarele valori ale curentului de magnetizare: 0. 025; 0. 05; 0. 07; 0. 1; 0. 125; 0. 15; 0. 2; 0. 25; 0. 3; 0. 7; 1; 1. 5; 2; 2. 5 A Pentru fiecare valoare a curentului de magnetizare se efectueaza compensarea (anularea fluxului magnetic in miezul bobinei de control al compensarii), astfel: Se trece comutatorul K1 pe pozitia 1 sau 2 si apoi se roteste comutatorul K cu 180 (.Daca astfel apare o deviatie a fluxmetrului (c (0 inseamna ca nu este realizata compensarea si va trebui reglat reostatul de compensare (Rc) pana cand, la o rotatie cu 180 (a comutatorului K se obtine (c =0. H= (1000/4 () *I [A/cm] B=0. 02 ([T] 4. Schema de montaj: 5. Tabel de date si exemplu de calcul: Exemplu de calcul: H= (1000/4 () *I [A/cm]=79. 577*0. 25=19. 9 B=0. 02* (=0. 06*70=1. 4 T M=B/ (0-H=0. 5/0. 00000125-1. 99=16. 63*10-6 (r =B/ ( (0*H) =0. 5/ (0. 00000125*1. 99) =56012. 5 6. Observatii si concluzii: Otelul moale pentru electromagneti este un material cu magnetizatie mica. La valori mari ale intensitatii campului magnetic piesa se satureaza si inductia se stabileste la o valoare constanta. Inductia magnetica are o crestere mare la valori mici ale intensitatii campului magnetic. Valoarea obtinuta a permeabilitatii magnetice este mai mica decat valoarea maxima reala. B=f (H) M=f (H) (r=f (H)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Rezistivitatiii De Volum</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-determinarea_rezistivitatiii_de_volum.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se vor determina rezistivitatile de volum si de suprafata ale unor materiale electroizolante sub forma de placi. Se trece comutatorul K 2 pe pozitia a in vederea determinarii rezistivitatii de volum. Se aplica tensiunea de incercare de 500V. S= suprafata electrodului e1; d=grosimea placii de material; Rp=100k ( (rezistenta de protectie) Iv=curentul masurat; U=tensiunea; Se deconecteaza tensiunea de alimentare de la pupitru, apoi se descarca bateria de condensatoare pana cand volmetru indica o tensiune nula la bornele circuitului, apoi se trece comutatorul K2 pe pozitia b in vederea determinarii de suprafata. Se aplica tensiunea de incercare de 500V si dupa un minut se masoara It in functie de care se determina rezistivitatea de suprafata, astfel; P=lungimea medie a coloanei circulare dintre electrozii e1 si e3; g=dinstanta dintre electrozii e1 si e3. Montajul utilizat: S- sursa stabilizata in curent continuu; V- voltmetru; K 1 si K2 comutatoare; A ampermetru; e1, e 2 si e3 electrozi; M - materialul dintre electrozi; 5. Tabel de date si rezultate: Exemplu de calcul la Izolatie mixta: 6. Observatii si concluzii: 6. 1. Clasificarea din punct de vedere al rezistivitatii de volum: poliamida nylon sticlotextolit micanita pertinax pcv neplastificat izolatie mixta textolit pcv plastificat prespan Cel mai bun isolator este poliamida nylon iar cel mai prost material isolator este prespanul. 7. 1. Clasificarea din punct de vedere al rezistivitatii de suprafata: - poliamida nylon - pcv neplstificat - pertinax - sticlotextolit - micanita - textolit - izolatie mixta - prespan - pcv plastificat Cel mai bun isolator este poliamida nylon iar, cel mai prost material isolator este pcv plastificat.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinarea Umiditatii Atmosferice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-determinarea_umiditatii_atmosferice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ceea ce ne intereseaza pe noi este starea de saturatie a atmosferei. Presiunea vaporilor saturanti depinde de temperatura. Starea de umiditate a aerului este definita prin starea higrometrica, adica prin raportul procentual dintre presiunea actuala pv a vaporilor de apa si presiunea ps a vaporilor saturanti, considerati la aceeasi temperatura. , unde U este starea higrometrica (in procente), iar ps si m0s sunt presiunea vaporilor saturanti, respectiv masa vaporilor de apa saturanti, aflati in 1m3 de aer. Instalatia experimentala este formata din doua termometre, unul uscat si unul umed. De asemenea, dispozitivul experimental este prevazut si cu un ventilator pentru a mari viteza de evaporare a apei. Termometrul uscat masoara temperatura camerei, iar cel umed masoara temperatura apei, unde S suprafata prin care se produce evaporarea; Pv presiunea actuala a vaporilor pentru care se produce evaporarea; H presiunea atmosferica; l caldura latenta de evaporare a apei. In decursul procesului de evaporare apa accepta caldura Cand termometrul umed arata o temperatura stationara atunci, unde K constanta psihrometrului si H presiunea atmosferica H=760 torri 4. Modul de lucru Se umezeste tifonul termometrului umed cu apa la temperatura camerei, apoi se asteapta pana ce temperatura t a termometrului umed devine stationara. In acest moment se citesc simultan cele doua temperaturi: t a tremometrului uscat si t a termometrului umed. 5. Prelucrarea datelor experimentale Cunoscand valoarea lui K a aparatului, se poate determina starea higrometrica cu ajutorul formulei (5). Datele obtinute se trec intr-un tabel. Valoarea medie a umiditatii este: Eroarea medie se calculeaza dupa formula: Eroarea medie este: U=31, 655 (4, 59]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dioda Semiconductoare - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-dioda_semiconductoare_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Masurarea caracteristicilor statice ale unor diode semiconductoare si analizarea comportarii diodelor in regim dinamic la semnal mic, joasa frecventa. Diodele semiconductoare sunt dispozitive formate dintr-o jonctiune pn. Analizand fenomenele fizice care apar intr-o jonctiune pn ideala la aplicarea unui tensiuni din exterior se deduce relatia de legatura: La o anumita valoare a tensiunii inverse aplicate (tensiunea de strapungere poate apare efectul Zenner sau fenomenul de multiplicare in avalansa, care se manifesta printr-o crestere abrupta a curentului acesta nu mai poate fi limitat decat de circuitul exterior. Faptul ca in strapungere tensiunea este practic constanta a dus la folosirea diodelor ca stabilizatoare de tensiune (Zenner). In cazul in care tensiunea prin dioda prezinta mici variatii vd cu amplitudinea Vd in jurul p. s. f. -ului, curentul prin dioda va prezenta deasemenea variatii in jurul valorii statice ID. Daca frecventa este relativ mica si amplitudinea indeplineste conditia de semnal mic atunci: vd (t) =Ri (id (t). Ri = Rezistenta interna (dinamica). 1. Polarizare directa VD>0; 2. Determinare VP=VD (IDM) din grafic: IDM=200mA si =0. 01 => IDM=0. 2mA => VP=VD 3. Pentru ca tensiunea depinde de rezistenta materialului adiacent jonctiunii p-n. pentru siliciu este mai mare. 5. Prin extrapolare pana la VD=0 putem calcula curentul I0 aprox. - 2. 6. Polarizare inversaVD<0; 7. Pentru ca in primul caz, la scara logaritmica, s-a extras I0 prin extrapolare la VD=0 si s-a neglijat ultimul termen din formula logaritmica 1. 3. 8. Dioda stabilizatoare de tensiune; Dioda 3 Dioda electroluminescenta: Iled = 0. 25 mA Rled=1K? Vled=2. 51 ED=3. 03]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dispozitive Electronice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-dispozitive_electronice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Supapele electronice, inventate la inceputul anilor 1900, au facut posibila amplificarea semnalelor electrice. De atunci, electronica s-a dezvoltat rapid, devenind o ramura importanta a tehnologiei. Multe dintre componentele folosite in circuite electronice complexe sunt rezistoare si condensatoare electrice simple. Un rezistor este un conductor care permitea trecerea printr-un circiut a unei anumite cantitati limitate de curent electric. Rezistoarele fixe sunt, de obicei, facute din carbon sau sarma deasupra sau in interiorul unui material izolant. Rezistoarele variabile, folosite de exemplu drept controale ajustabile la radioreceptoare si televizoare, au un contact alunecator pentru ca rezistenta sa poata fi reglata. Condensatoarele electrice constau de obicei din doua placi de metal separate de un material izolant, cum ar fi aerul, hartia sau materialul plastic. Daca placile condensatorului sunt incarcate cu electricitate, sarcina ramane acolo pana cand i se permite sa iasa sub forma de curent printr-un circuit. Pe langa rolul de stocare, condensatoarele electrice servesc si altor scopuri. De exemplu, deoarece placile condensatorului electric sunt separate de un material izolant, curentul nu poate sa treaca printre ele. Daca se modifica tensiunea electrica la una din placi, aceasta va induce o schimbare similara la cealalta placa. Astfel un condensator electric transfera o tensiune alternativa aplicata, care se modifica incontinuu, dar mentine o tensiune constanta. Deci conensatoarele electrice pot separa tensiunile electrice variabile de cele constante. Un inductor consta intr-o bobina de sarma, adesea infasurata in jurul unui miez metalic. Cand curentul trece prin el, inductorul devine magnetizat, campul magnetic din jurul lui interctioneaza cu curentul care trece prin el si tinde sa se opuna orcarei schimbari in intensitatea curentului. Drept rezultat, un curent continuu constant (cc) care trece printr-un inductor este limitat doar de rezistenta relativ mica a sarmei. Drept curent altermativ (ca) sau curent continuu pulsatoriu, inductorul i se opune mult mai puternic. Acest efect este folosit la unele aparate alimentate cu curent continuu. Trecerea curentului printr-un inductor inlatura eficient radiatiile tensiunii electrice, asigurand o alimentare netezita. Un tranformator electric tipic consta din doua conductoare bobinate in jurul aceluias miez. O tensiune electrica variabila aplicata la primul bobinaj, sau bobina primara, provoaca un camp magnetic variabil. Aceasta induce o tensiune alternativa la cel de-al doilea bobinaj, sau bobina secundara. Tensiunea electrica din aceasta poate fi mai mare sau mai mica decat in bobina primara, in functie de raportul dintre numarul de spire. Astfel, dispozitivul transforma o tensiune alternativa in alta. Un circuit acordat consta, de obicei dintr-un condensator electric conectat la un inductor. Un astfel de circuit se foloseste la selectarea, sau acordarea semnalelor la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dualismul Unda Corpuscul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-dualismul_unda_corpuscul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In anii 1925-1926 a fost creeata o teorie pentru descrierea fenomenelor atomice si subatomice, teorie care a primit numele de mecanica cuantica. Heisenberg a pus mai intai bazele mecanicii matriceale, iar Shodinger a elaborat mai tarziu mecanica ondulatorie. S-a demonstrat ca ambele teorii sunt echivalente din punct de vedere fizic. De Broglie a emis ipoteza ca dualismul unda-corpuscul observat in optica trebuie sa fie valabil ti pentru substanta. Ulterior aceasta ipoteza a fost verificata experimental. De Broglie a presupus ca unei particule care se misca in spatiu liber cu viteza v ii corespunde o unda plana monocromatica care se deplaseazi cu viteza v: Despre semnificatia fizica a acestei unde ?, de Broglie nu a putut preciza nimic concret. Undele de tipul de mai sus se numesc unde de faza, unde de materie sau unde de Broglie. Cele prezentate mai sus reprezinta o construnctie ipotetica si, din aceasta cauza, nu are caracter de demonstratie. Demonstratia acestor ipoteze poate fi obtinuta numai experimental. Alte verifiari experimentale au fost efectuate de Davisson si Germer care au folosit metoda de difractie Bragg (fig. 3) :]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectele Biologice Ale Radiatiilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-efectele_biologice_ale_radiatiilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In ultimii ani s-a constatat ca incidenta cancerului cutanat a crescut in mod alarmant (Shore, 2001). Aceasta observatie a dirijat interesul specialistilor spre investigarea efectelor biologice ale radiatiilor UV solare. Este cunoscut faptul ca expunerea la radiatii UV determina efecte imediate (eritem si pigmentare) si efecte intarziate (imbatranirea prematura a pielii si diferite forme de cancer) (Robert, 1999). Spectrul UV al luminii solare cuprinde domeniile: UVC (190-290 nm), UVB (290-320 nm) si UVA (320-380 nm). Intrucat stratul de ozon al stratosferei retine in totalitate radiatiile UVC si partial radiatiile UVB, la suprafata Pamantului ajung numai radiatii UVA, si in mica masura radiatii UVB (Huda, 2000). Radiatiile din domeniul UVA si UVB actioneaza prin mecanisme diferite. Radiatiile UVB au o energie mai mare comparativ cu radiatiile UVA si sunt absorbite direct de o serie de constituenti celulari, ca de exemplu acizii nucleici, proteinele si acidul urocanic. Radiatiile UVB exercita un efect mutagen, fiind principalul agent responsabil de aparitia cancerului cutanat (de Gruijl, 2000). Fotonii UVA au o energie mai mica decat fotonii UVB, dar au o pondere de peste 90% din energia solara din spectrul UV de la suprafata Pamantului. In plus, radiatiile UVA penetreaza cu usurinta epiderma, actionand asupra stratului proliferativ bazal al epidermei si chiar asupra componentelor sanguine din derma (Leszczynski si colab., 1996). Radiatiile UVA actioneaza asupra constituentilor celulari in mod indirect, prin mecanisme oxidative ce implica formarea speciilor reactive de oxigen (anioni superoxid, peroxid de hidrogen, radicali hidroxil, radicali peroxil, si oxigen singlet). Speciile reactive de oxigen au o durata de viata relativ scurta, dar sunt extrem de reactive, reactionand cu cea mai mare parte a constituentilor celulari: acizi nucleici, proteine, lipide, polizaharide. Actiunea lor induce de cele mai multe ori modificari ireversibile. Radiatiile UVA exercita un efect mutagen mai slab decat radiatiile UVB, dar joaca un rol important in etiologia cancerului de piele, avand in vedere predominanta lor in spectrul UV la suprafata Pamantului (Stary si colab., 1997). Desi in cea mai mare parte radiatiile UV solare exercita efecte nocive, nu poate fi neglijat efectul lor benefic legat de sinteza vitaminei D, precum si efectul psihologic pozitiv al expunerii la soare. Pielea este organul cel mai expus la radiatiile solare. Pielea este alcatuita din epiderma, derma si tesut subepidermal. In structura epidermei se evidentiaza (1) stratul bazal (stratum germinativum), (2) stratul spinos (stratum spinosum), (3) stratul granular (stratum granulosum) si (4) stratul cornos (stratum corneum). Epiderma este separata de derma printr-o membrana bazala. Derma are o grosime de circa 1000-4000 µm si are in structura sa fibre elastice si de colagen produse de fibroblaste, vase de sange si limfatice, foliculi pilosi, glande sebacee si sudoripare, fibre]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectul Coanda</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-efectul_coanda.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Henri Coanda, parinte al aviatiei cu reactie, s-a nascut la Bucuresti in 1886. Dupa absolvirea scolii primare, a urmat liceul militar din Iasi. Profesorii sai (printre care si istoricul A. D. Xenopol) aveau o parere foarte buna despre acest tanar sprintar ca argintul viu, pe care nu-l puteai tine in loc decat intr-un flacon sau in tubul unui termometru. Spiritul sau inventiv s-a manifestat inca de timpuriu. Nu avea 14 ani impliniti cand a inventat o seceratoare-treieratoare, pusa in miscare de aripile unei mori de vant. In 1903 termina, ca sef de promotie, liceul militar din Iasi. La varsta de 19 ani, construieste in atelierele Arsenalului armatei de pe dealul Spirei (Bucuresti) macheta unui avion propusat de o racheta, ceea ce dovedeste ca de timpuriu il preocupa tehnica reactiva, in care avea sa se manifeste atat de stralucit. Spirit avid de cunostinte, profita de libertatea castigata pentru a urma cursurile ce-l intereseaza la mai multe scoli superioare din strainatate (la Technische Hochschule din Charlottemburg - Berlin, apoi la Universitatea din Liege si in cele din urma la Scoala superioara de electricitate din Montefiore, unde, impreuna cu Caproni, construieste un planor cu care zboara). Aviatia a ramas cu toate acestea marea pasiune a acestui mare inventator. In 1930, cand se apropia de 45 de ani, Coanda nu era de loc multumit de performantele aviatiei si astfel dupa multe zile si nopti de calcule Coanda inventeaza aerodinele lenticulare sau discurile zburatoare. Aerodina lenticulara este un obiect din otel care seamana cu un castron, iar un tub de cauciuc aduce aer comprimat in el. Zborul aerodinei lenticulare se bazeaza pe o descoperire a sa, care i-a permis sa faca sa devieze un jet fluid ce patrunde intr-un alt fluid. Atunci se produce un efect ciudat, efect pe care el l-a folosit si care se numeste Efectul Coanda. Studiind scurgerea jeturilor fluide, Coanda a constatat ca prelungind unul din peretii canalului in care are loc scurgerea printr-un volet inclinat sau curb, jetul deviaza de la directia initiala, urmarind aproximativ profilul voletului. Explicatia fenomenului este urmatoarea: dupa iesirea din canal, jetul antreneaza particulele mediului ambiant in partea unde nu exista voletul, dar si particulele domeniului fluid situat intre jet si volet. Daca voletul este suficient de lung, locul particulelor aspirate din domeniul situat intre volet si jet nu mai poate fi luat de particulele care vin dinafara acestui domeniu si depresiunea astfel creata deviaza scurgerea in directia voletului. Doua mici discuri de felul acesta sunt suficiente, desi suprafata lor e de doar 30cmp, ca sa ridice un om in sus cu o viteza careia nu ise poate opune nici chiar zidul sonic. Efectul Coanda este brevetat in Franta la 8 octombrie 1938, sub nr. 374943 si se aplica nu numai discurilor zburatoare, ci si altor dispozitive si sisteme de deplasare. In tara noastra, efectul Coanda a fost studiat si utilizat in scopuri]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectul Doppler</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-efectul_doppler.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Unda emisa de o sursa de oscilatii se propaga de la sursa pana la receptorul care o detecteaza. Prin detectarea undei se intelege masurarea unei anumite marimi caracteristice ei, de exemplu, frecventa undei. Daca sursa si receptorul sunt in repaus unul fata de celalalt, frecventa undei masurata de receptor este egala cu frecventa undei emisa de sursa. Asa se intampla atat cu undele sonore cat si cu cele luminoase. Daca insa sursa de oscilatii este in miscare fata de receptor, frecventa undei masurata de receptor difera de aceea a undei emisa de sursa de oscilatii. Acest fapt care se observa cand sursa si receptorul sunt in miscare unul fata de celalalt, se numeste efectul Doppler; acest efect este foarte important atat in stiinta cat si in tehnica. Explicatia efectului Doppler se va face folosind figura 1. care reda undele sferice ce izvorasc din sursa de oscilatii S. Daca sursa se misca, de exemplu din S in S, undele sferice emise succesiv, se apropie unele de altele in sensul de miscare al sursei. Distanta dintre suprafetele sferice de egala faza reprezinta lungimea de unda; se observa astfel ca la receptorul R stationar, ajung in unitatea de timp, unde cu suprafetele sferice mai apropiate intre ele in comparatie cu situatia in care sursa ar fi in repaus fata de receptor. Intrucat suprafetele de egala faza sunt aparent mai apropiate, lungimea de unda aparenta ?a este mai mica si deci frecventa undelor masurata de receptor este in acest caz mai mare. Daca sursa este stationara, iar receptorul se deplaseaza catre sursa S, ca in figura 2, acesta intalneste in unitatea de timp mai multe unde sferice, decat daca receptorul ar fi fost fix si undele ar fi ajuns la el. Ca urmare receptorul in miscare catre sursa detecteaza o frecventa mai mare. In consecinta, frecventa detectata de receptor creste daca miscarea relativa a sursei fata de receptor, receptorul fiind in pozitia R in figura1, printr-un rationament analog cu acela facut mai inainte, se ajunge la concluzia ca frecventa masurata de receptor scade. Daca sursa sta pe loc iar receptorul R se deplaseaza, in situatia figurii 2, de la dreapta spre stanga, departandu-se de sursa, undele sferice ajung la receptor mai rar in timp, decat daca receptorul ar fi fost in repaus si deci acesta detecteaza o frecventa mai mica. Prin urmare, frecventa detectata scade, daca miscarea relativa a sursei fata de receptor ii departeaza pe unul de celalalt. Pentru a exprima cantitativ modificarea frecventei in efectul Doppler se noteaza cu u viteza de deplasare a sursei S fata de receptor, cu S frecventa undelor emise de sursa si cu R frecventa undelor masurate de receptor. Undele studiate se propaga cu viteza v in mediul in care se gasesc sursa si receptorul; aceasta viteza fiind o caracteristica a mediului respectiv nu este afectata de miscarea sursei sau a receptorului. In timpul t sursa emite ?S*t si, daca sursa ar fi fixa, aceste unde ar parcurge distanta v*t. Lungimea de unda se obtine ca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectul Laser</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-efectul_laser.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Introducere in problematica LASER Despre efectul LASER se cunosc deja foarte multe. Aceasta ramura a stiintei s-a dezvoltat foarte mult de la inceputurile sale (1955-1965) si pana in ziua de astazi. Desi bazele teoretice erau mai mult sau mai putin stabilite, primii care reusesc sa concretizeze toate teoriile si presupunerile au fost doi rusi si un american. In ordine sunt prezentati Charles H. Townes (Massachusetts Institute of Technology (MIT), Cambridge, MA, USA; nascut in 1915), Nicolay Gennadiyevich Basov (Lebedev Institute for Physics Akademija Nauk Moscow, USSR; nascut in 1922) si Aleksandr Mikhailovich Prokhorov (Lebedev Institute for Physics Akademija Nauk Moscow, USSR; nascut in 1916). Cei trei au impartit premiul Nobel atribuit in 1964 pentru cercetarile fundamentale in domeniul electronicii cuantice care au condus la construirea oscilatoarelor si a amplificatorilor bazati pe principiul maser-laser. Partea teoretica este usor de gasit in majoritatea manualelor, cursurilor si compendiilor de fizica existente asa ca lucrarea de fata nu se va concentra asupra acestui aspect. Principiul LASER consta in faptul ca atomii elibereaza energie sub forma de fotoni atunci cand parcurg tranzitia de pe un nivel de excitare metastabil spre un nivel de echilibru. Aceasta tranzitie se face sub influenta unui factor declansator si de aceea emisia de energie se numeste emisie stimulata sau emisie indusa. Odata pornita reactia aceasta se propaga sub forma piramidala astfel, un foton emis de un atom dezexcitat va declansa reactia la altul, acesta la randul lui va emite un foton si il va elibera si pe cel incident. Avem doi fotoni care se vor inmulti exponential. Astfel se produce o amplificare a radiatiei luminoase. Realizarea practica a dispozitivelor LASER. Tipuri de laser. Partile constituente ale unui laser sunt: mediul activ, sistemul de excitare si rezonatorul optic. Partea esentiala a unui dispozitiv laser o constituie mediul activ, adica un mediu in care se gasesc atomii aflati intr-o stare energetica superioara celei de echilibru. In acest mediu activ se produce amplificarea radiatiei luminoase (daca avem o radiatie luminoasa incidenta) sau chiar emisia si amplificarea radiatiei luminoase (daca nu avem o radiatie luminoasa incidenta). Sistemul de excitare este necesar pentru obtinerea de sisteme atomice cu mai multi atomi intr-o stare energetica superioara. Exista mai multe moduri de a realiza excitarea atomilor din mediul activ, in functie de natura mediului. Rezonatorul optic este un sistem de lentile si oglinzi necesare pentru prelucrarea optica a radiatiei emise. Desi la iesirea din mediul activ razele laser sunt aproape perfect paralele rezonatorul optic este folosit pentru colimarea mult mai precisa, pentru concentrarea razelor intr-un punct calculat, pentru dispersia razelor sau alte aplicatii necesare. Dupa natura mediului activ deosebim mai multe tipuri de laser. Printre acestea regasim laserul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectul Magnus</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-efectul_magnus.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acest experiment a luat denumirea de Efectul Magnus dupa fizicianul si chimistul german H. G. Magnus; el a fost primul care a experimentat (in anul 1853) si a investigat acest efect. Fie un cilindru de rotatie asezat intr-un curent de fluid in regim laminar, perpendicular pe axa cilindrului. Datorita vascozitatii (Fortei de frecare) cilindrul antreneaza straturile de fluid din vecinatatea sa, in sensul miscarii sale de rotatie. In pct. A viteza fluidului va fi mai mare decat in B, unde cilindrul se roteste in sens invers curgerii fluidului. Conform teoriei lui Bernoulli, presiunea statica laterala asupra cilindrului va fi mai mare in B decat in A, astfel incat apare o forta rezultanta transversala spre partea unde viteza fluidului este mai mare. Acesta este Efectul Magnus. Ca regula practica, corpul este impins transversal din regiunea cu liniile de curent rare spre regiunea cu liniile de curent dese. Efectul poate fi ilustrat punand in rotatie un cilindru din carton si aruncandu-l orizontal. Dupa sensul rotatiei, traiectoria cilindrului va curba lin sau brusc spre pamant. Se poate folosi si un plan inclinat pe care se rostogoleste (si luneca) un cilindru. un betisor ; Descrierea experimentului : Infasuram banda subtire si usoara de panza peste mosorul din carton. Fixam banda de panza de betisorul tinut orizontal. Tragem brusc orizontal banda de panza. Observatii : Mosorul se va roti foarte repede si va aluneca, parasind masa, in loc sa cada dupa parabola, mosorul va zbura in sus descriind o bucla. Pstatic + Pdinamic + Ppozitie = constant Ppozitie = constant Pdinamic creste datorita faptului ca straturile sunt antrenate de cilindru; Pstatic din Legea lui Bernoulli, presiunea statica scade ? forta laterala rezultanta va devia cilindrul, obligandu-l sa efectueze o miscare curbilinie. Aplicatii practice la: aruncarea unei mingi de tenis; lovirea unei mingi de golf;]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Electrizarea Corpurilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-electrizarea_corpurilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Modificarea proprietatilor unor corpuri ce determina aparitia fortelor de atractie sau de respingere reciproca se numeste electrizare, iar proprietatea fizica ce se modifica este starea de electrizare. Fenomenul a fost observat mai intai la chihlimbar. Filozoful grec Thales din Milet, care trait acum 2500 de ani (secolul VII i. Hr.) este primul care-l aminteste. Apoi a cazut in uitare. Abia pe la 1600 medicul englez Gilbert, reluand cercetarile, constata ca mai sunt si alte corpuri, cu aceeasi propietate si, dupa numele grecesc al chihlimbarului (elektron), numeste electrizare fenomenul care le aduce in aceasta situatie. Vom spune deci ca acele corpuri se electrizeaza prin frecare sau ca se incarca cu electricitate. Timp de aproape 200 de ani, studiul electricitatii s-a limitat apoi la o acumulare treptata de observatii calitative. Legatura cantitativa s-a putut stabili numai dupa ce incercarile lui Cavendish, Priestley sau Daniell Bernoulli, urmate de cercetarile sistematice ale lui Charles Auguste de Coulomb au dus la formularea matematica a legii de interactiune, din care putem calcula fortele dezvoltate si putem stabili unitatile de masura pentru ceea ce numim cantitate de electricitate ori sarcina electrica. De aici inainte intram pe teritoriul adevaratei cercetari stiintifice, prin care determinarile din laborator, unite cu calculul matematic, au dus, in cateva decenii, la inchegarea electrostaticii. Acest procedeu de electrizare a fost descris de Thales din Milet (secolul VII i. Hr. ) pe baza unei observatii facute de o tesatoare, care a constatat ca prin frecarea chihlimbarului cu o stofa de lana, el capata proprietatea de a atrage corpuri usoare. Asemenea observatii le facem si noi cand ne pieptanam parul uscat cu un pieptane din material plasticsau la atingerea mobilei. Experimentul 1: Luam o placuta din PVC si o apropiem de corpuri usoare (fire de par, bucati de hartie sau bobite de poliester). Frecam placuta cu un material textil si o apropiem din nou de corpurile de proba. Initial nu se remarca nici un fel de interactiune intre placuta si corpurile de proba. Dupa frecarea placutei, aceasta atrage corpurile de proba. Starea initala a placutei o vom numi din punct de vedere electric stare neutra, iar starea in care trece dupa frecarea cu materialul textil o vom numi stare electrizata. Procesul prin care placuta a trecut din stare neutra in stare electrizata se numeste electrizare prin frecare. Trecerea unui corp din starea neutra in starea electrizata este rezultatul interactiunii intre doua corpuri. Marimea fizica ce constituie o masura a starii de electrizare a fost numita sarcina electrica. Corpurile care au suferit un proces de electrizare sunt numite corpuri electrizate sau corpuri incarcate cu sarcina electrica. Sarcina electrica se noteaza cu q sau Q. Unitatea de masura in SI este coulombul notat prescurtat C. (Q) SI =1 C Experimentul 2 (fig. 1) : Obiectele din acelasi material se resping. Unele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Electrostatica - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-electrostatica_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Mirajul electricitatii a starnit imaginatia oamenilor inca din antichitate, din vremea lui Thales din Milet cand s-a observat ca unele substante dupa ce sunt frecate de alte materiale pot atrage corpuri mai usoare. Explicarea naturii electricitatii s-a lasat indelung asteptata. Progresele fizicii in acest domeniu incep sa fie evidente spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, cand au fost inteprinse experiente mai numeroase, mai ingenioase, iar apoi prin elaborarea teoriei electricitatii pe baza unui aparat matematic din ce in ce mai complex. Teoria electricitatii macroscopice a inceput sa se dezvolte abia dupa conturarea mecanicii clasice si descoperirea calcului diferential si integral si poate fi socotita si incheiata in cursul secolului al XIX-lea. Clarificarea naturii electricitatii, a purtatorului microscopic de sarcina electrica, a devenit o realitate la sfarsitul acestui secol, odata cu semnarea actului de nastere al fizicii atomice. Corpurile care prin frecare ar capata proprietatea de a atrage alte corpuri au fost numite corpuri electrizate, iar ceea ce confera corpurilor aceasta proprietate a fost numita electricitate. In limitele unor conceptii naive se admitea existenta a doua fluide, unul pozitiv si altul negativ. Care ar conferi corpului electrizat tipul de electricitate. Mai tarziu Benjamin Franklin a presupus ca electrizarea corpului este efectul prezentei sau absentei unui singur tip de fluid: prezenta lui in exces, peste starea electrizata, confera corpului o electricitate negativa, iar absenta lui indica o incarcare cu electricitate pozitiva. Franklin a mai presupus ca fluidul negativ este compus din particule, indicand astfel modul de electrizare a sticlei si a ebonitei, cu 100 de ani inaintea descoperirii electronului. Dupa cum se stie, in edificiul structurii atomului exista o parte centrala, incarcata pozitiv-nucleul in jurul caruia se misca electroni, la diferite distante. Notand sarcina cea mai mica, cunoscuta, sau sarcina elementara cu e (e>0), s-a stabilit experimental ca sarcina electronului este -e, iar sarcina elementara pozitiva este cea a protonului din nucleu (e). Asadar, in orice particula constituenta a substantelor, atomi, molecule, exista sarcini pozitive si sarcini negative. Daca particula este neutra, atunci n+ = n-. Deci, in procesul de electrizare, daca vor fi smulsi un numar de electroni, corpul respectiv va ramane incarcat pozitiv, iar corpul care ii va prelua se va incarca negativ. O sarcina macroscopica negativa va fi reprezentata printr-un numar intreg de sarcini electronice (q- = N-e), iar una pozitiva va fi tot un multiplu de e (q+ = N+e). Conditia ca o substanta sa fie neutra este deci N+ =N-. Din punct de vedere al capacitatii de miscare exista sarcini libere si sarcini legate. Primele se pot misca pe spatii limitate in solide, lichide, gaze. Daca numarul de sarcini libere este constant si nu depinde de temperatura, substanta este conductoare. Aceasta este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Electrotehnica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-electrotehnica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Electrotehnica ca disciplina stiintifica se ocupa cu studiul starilor si fenomenelor electrice, magnetice si electromagnetice, iar ca disciplina tehnica, cu studiul aplicatiilor practice ale acestor stari si fenomene. Pentru a sublinia importanta insusirii cunostintelor din domeniul electronicii, este necesar sa se arate ca forma de energie cea mai utilizata in diferite domenii este energia electrica. Centralele electrice producatoare de energie sunt de mai multe tipuri: termoelectrice, hidroelectrice, atomoelectrice etc. In conditiile actuale de dezvoltare ale tehnicii, centralele producatoare de energie electrica constituie unitati puternice, cu puteri de ordinul a sute si mii de megawatt, incadrate in sisteme energetice unice, nationale sau internationale, permitand valorificarea avantajoasa a resurselor energiei naturale. Centralele termoelectrice, amplasate in apropierea resurselor naturale de combustibili solizi si fluizi, permit utilizarea rationala a acestora, mai ales a celor inferiori, care nu pot fi utilizati cu acelasi randament in alte scopuri, economisindu-se totodata costul transportului lor. De asemenea, centralele termoelectrice amplasate in centre industriale permit realizarea in conditii economice a instalatiilor de termoficare atat a unitatilor de productie, cat si a cladirilor de locuit. Centralele hidroelectrice folosesc energia inepuizabila a caderilor de apa si permit amenajarea hidrotehnica si de navigatie a cursurilor de apa. Centralele atomoelectrice constituie unul din mijloacele eficiente de folosire in scopuri pasnice a imensei energii continute de atomul material. Intrucat sursele de combustibili fosili (carbune si titei) ale pamantului sunt epuizabile, energia atomica va fi cea careia ii revine rolul de a asigura, in cea mai mare parte, consumul de energie al omenirii in viitor. In prezent, in toate sectoarele de activitate se foloseste, in cele mai diverse moduri, energia electrica. Motoarele electrice de actionare a diferitelor utilaje, masini si mijloace de transport transforma energia electrica in energie mecanica, lampile electrice o transforma in energie luminoasa, cuptoarele electrice o transforma in energie termica (caldura) pentru topit, incalzit sau uscat. Daca se considera si utilizarea energiei electrice in telecomunicatii, in automatizari, in aparatele electrocasnice, rezulta domeniul foarte vast in care aceasta forma de energie isi gaseste utilizarea. Sarcina electrica este una din proprietatile de baza ale materiei. Toate materialele sunt formate din atomi, fiecare din ei fiind compus din nucleu, care contine protoni si neutroni, si electroni plasati pe diverse orbite in jurul sau. Numarul de protoni din nucleu determina natura atomului. Daca exista un singur proton, atomul este de hidrogen; daca sunt douazeci si noua, atomul este de cupru; daca sunt nouazeci si doi, atomul este de uraniu. Fiecare proton are o sarcina electrica elementara egala si de semn contrar sarcinii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Energia - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-energia_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Viata moderna nu poate fi conceputa fara energie electrica. Astfel, cea mai mare parte a descoperirilor din ultimul secol nu ar fi fost realizate daca nu ar fi existat energia electrica. Aceasta e folosita pretutindeni. Presupunand ca, brusc, am fi lipsiti de energie, iata ce s-ar intampla : probleme imense cu transporturile (tramvaie, trenuri, avioane, masini cu sistem de aprindere etc.)  ; cele care vor ramane, vor putea fi folosite doar in timpul zilei la capacitate maxima (lipsa luminii pentru faruri) Si toate acestea doar la o privire fugara asupra importantei energiei. Modalitati de producere a energiei electrice. Exista numeroase modalitati de producere a energiei. Dintre acestea le amintesc pe cele alternative: Energia solara intens mediatizata ca o sursa de energie nepoluanta si gratuita, aceasta e departe de a furniza suficienta putere electrica. Energia eoliana principalele caracteristici: energie putina, nu e constanta Energia mareelor Energia geotermala Cele mai raspandite cai de producere a energiei electrice sunt prin intermediul hirdrocentralelor, termocentralelor si a atomocentralelor. Cateva date statistice legate de productia de energie electrica : Productia de energie electrica pe tipuri, si pe tari in anul 1993 Asa cum se observa din tabel, unele tari se bazeaza aproape exclusiv pe una din cele trei variante. Astfel, in Franta, 73. 2% din productia de energie e realizata cu ajutorul atomocentralelor. In Polonia, 97. 3% e realizata termic (in termocentrale). In Norvegia, din total, 99. 64% e din hidrocentrale. Romania are 76. 98% e obtinuta din termocentrale, restul in hidrocentrale (in anul 1994). Centrala atomica de la Cernavoda a fost inchisa din nou in noaptea dinspre 26 spre 27 mai 2001. In 1997, Canada, Mexic si Statele Unite au globalizat 86% din consumul de energie si 80% din productia de energie din cele doua americi (de sud si de nord). Aproximativ 57% din energia produsa in America e termica (carbuni, petrol, gaze naturale); 25% de hidrocentrale, 16% nucleara iar geotermala si alte surse neconventionale 2%. In 1997 energia generata in America a totalizat circa 1. 083 gigawati, aproximativ o treime din totalul mondial. California conduce intreaga lume prin metodele alternative de producere a energiei prin sursele sale nepoluante: vant, soare si surse geotermale. In 1992, California detinea mai mult de jumatate din energia geotermala obtinuta, peste 80% din energia eoliana si 99% din capacitatea energiei solare obtinute la nivel global. Si totusi, acestea trei impreuna reprezinta mai putin de 6% din energia totala generata de California. Potential, SUA ar putea indruma lumea in dezvoltarea unor surse noi de energie. Industria de aparare a SUA produce cele mai profesionale produse de inginerie, metale si calculatoare. Aceste cunostinte sunt necesare pentru a beneficia pe deplin de noile surse energetice din lume. 4. Tendinte la nivel mondial (GENI) Infiintat de catre]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Energia Electrica - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-energia_electrica_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: energia electrica poate fi transmisa la distante mari prin intermediul campului electromagnetic, fie direct prin mediul inconjurator, fie dirijat prin linii electrice; la locul de consum, energia electrica poate fi transformata in conditii economice in alte forme de energie; Dezavantajul pe care il prezinta energia electrica in comparatie cu alte forme ale energiei consta in aceea ca nu poate fi inmagazinata. Energia electrica trebuie produsa in momentul cand este ceruta de consumatori. transformarea altor forme de energie: maree, solara, eoliana; Producerea energiei electrice prin transformarea energiei chimice a combustibililor se realizeaza in centrale electrice de termoficare sau centrale termoelectrice. Producerea energiei electrice prin transformarea energiei potentiale sau cinetice a apelor se realizeaza in centrale hidroelectrice care produc energie electrica pe cale hidrautica. Aceasta sursa de nergie este economica si inepuizabila. Energia electrica este transportata la distanta printr-un sistem de retele electrice, la diverse tensiuni: 110 kV, 220 kV, 400 kV si chiar peste 800 kV. Transportul energiei electrice se face fie prin linii aeriene, fie prin cabluri subterane. La tensiunea de 110 kV, stalpii de sustinere au peste 25 m inaltime, fiind plasati la intervale de circa 300 m; la 220 kV ei au inaltimea de peste 35 m, intervalul fiind circa 350m; la 400 kV, inaltimea poate ajunge la 50 m, distanta intre ei fiind de peste 350 m. In anumite situatii, cum sunt de exemplu trecerile peste ape, ei pot atinge inaltimi mai mari. Cablurile subterane sunt folosite in localitatile urbane si acolo unde costul suplimentar este justificat de alte consideratii, cum ar fi cel estetic de pilda. Un cablu subteran de inalta tensiune necesita instalatii de racire si instalatii suplimentare pentru evitarea pierderilor in pamant. Din acest motiv el este mult mai scump decat o linie aeriana. Liniile aeriene sunt confectionate din conductoare de cupru, aluminiu cu miez de otel si cadmiu-cupru. Conductoarele din cupru sunt folosite la toate tensiunile; pentru deschideri mari se utilizeaza cele din cadmiu-cupru care au o mare rezistenta mecanica. Conductoarele din aluminiu cu miez de otel sunt folosite in special in cazul tensiunilor inalte. Exista tendinta ca aluminiul sa inlocuiasca cuprul, datorita costului sau mai scazut. Conductibilitatea electrica variaza cu temperatura pentru cele mai multe dintre materiale. In general pentru conductoare ea descreste la cresterea temperaturii. Exceptie fac carbunele si electrolitii, pentru care, la fel ca la majoritatea nemetalelor, conductibilitatea creste la ridicarea temperaturii. In cazul cablurilor subterane sunt necesare straturi de izolatie si protectie. Dintre materialele izolatoare remarcam: hartia impregnata cu ulei, cauciucul natural si sintetic, materialele plastice cum sunt policlorura de vinil sau polietilena (utilizata de obicei in locul cauciucului). Cablurile izolate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Energia Nucleara - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-energia_nucleara_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O descoperire in sine nu este niciodata buna sau rea Bunsau rau este numai modul in care oamenii o folosesc. Societatea moderna industrializata utilizeaza cantitati mari de energie. In zilele noastre exista o preocupare privind rezervele viitorului si a masurilor care sunt necesare pentru conservarea resurselor. In unele tari, printe care Canada, Statele Unite ale Americii, Japonia si cele vest europene traiesc aproximativ 12, 5% din populatia globului. Cu toate acestea aceste tari consuma nu mai putin de 60% din totalul rezervelor energetice mondiale. Tarile mai sarace, unde traiesc 87, 5% din populatia lumii, consuma doar 40% din rezervele energetice. Aceste tari nu isi permit sa consume suficenta energie pentru a isi hranii, imbraca, educa si adaposti corespunzator populatia. Marea parte a energiei mondiale provine din combustibili conventionali- carbune, petrol, gaze naturale. Combustibilii conventionali s-au format din ramasitele fosilizate ale plantelor si animalelor preistorice. Rezervele de combustibili se consuma cu o viteza alarmanta. Tarile mai sarace se bazeaza mai mult pe resursele energetice inpuizabile, ca lemnul sau balegarul. Acestea nu sunt suficente pentru a asigura intreg necesarul energetic populatiei aflate in continua crestere, cu aproximativ 9 mil. de oameni pe an. Mai exista multe alte surse de energie, in cantitati aproape nelimitate. Marea incercare este de a gasi si utiliza aceste resurse inaite ca resursele fosile sa fie complet utilizate. Carbunele asigura aproximativ 35% din necesarul mondial de energie. Este primul combustibil fosil utilizat pe scara larga. Cea mai mare parte s-a format in perioada carbonifera in urma cu 286-360 de mil. de ani. Padurile tropicale, ferigile uriase si alte plante au putrezit si au fost acoperite de pamant. In timp ce plantele putrezeau, substantele organice se transformau in turba- se mai formeaza si acum in anumite zone- si apoi, treptat, se intarea, devenind lignit (carbune maro) pentru ca in final sa devina huila. Elementul constituent principal al carbunelui este carbonul. Carbunele cel mai vechi si cel mai dur este antracitul care are 98% carbon. Lignitul, carbunele mai tanar, avand aproximativ 1mil. de ani, contine doar 30% de carbon. Rezervele mondiale de carbune sunt uriase. Ultimele estimari arata cam 901 mild. de tone care pot fi exploatate eficent. Daca se iau in considerare si rezervele ale caror costuri de minerit sunt mult mai mari, cantitatea totala ar fi cam de 1800 de mild. de tone. La rata actuala de consum ele ar dura peste 200 de ani. Aproximativ 25% din rezervele de carbune sunt detinute de China, Rusia si S. U. A. S. U. A. detine 35-36% din totalul de resurse. Rezervele de petrol Petrolul asigura cam 40% din energia mondiala. El s-a format in urma cu mil. de ani prin degradarea plnctonului. Petrolul si gazele naturale sunt numai hidrocarburi. La ora actuala titeiul este combustibilul cel mai important. Sub forma de benzina si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Energia Nucleara Efecte Negative</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-energia_nucleara_efecte_negative.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vreme de decenii, radiatiile ionizate au constituit doar o curiozitate de laborator, cunoscuta numai catorva initiati. Descoperirea radioactivitatii artificiale si apoi aceea a fisiunii uraniuli, in deceniul al patrulea al acestui secol, au dat un puternic imbold cercetarilor de fizica nucleara. Pentru marele public, energia nucleara a iesit insa din anonimat abia dupa aruncarea celor doua bombe atomice in 1945 asupra Japoniei. Constuirea reactorilor nucleari si posibilitatea de a utiliza aceste instalatii pentru a produce energie electrica in cantitate mare, au transferat apoi problema cercetarii radiatiilor, si odata cu aceasta si problema protectie contra radiatiilor, in plin domeniu industria si economic. Cresterea necontenita a numarului de reactori nucleari si a puterii acestora necesita aplicarea unor masuri de securitate pentru a evita eventualele accidente si consecintele lor ca de exemplu cel de la Windscale, Anglia in octombrie 1957 cand au fost eliminate in mod accidental in atmosfera importante substante radioactive care au produs contaminarea solului, a productiei agricole si a apei potabile din intreaga regiune. Prin poluare, sau contaminare, radioactiva, se intelege prezenta nedorita sau accidentala, a materialelor radioactive, in interiorul sau la suprafata unor factori de mediu (cum sunt apa, aerul, alimentele) sau in organisme vii situatie in care se depaseste continutul radioactiv natural propriu al produsului respectiv. Una din principalele surse de poluare radioactiva a globului pamantesc isi avea provenienta in exploziile nucleare din atmosfera. Daca la 16 iulie 1945 in desertul Alamogordo, statul New Mexico a avut loc prima explozie experimentala a unei bombe atomice lucrurile nu s-au oprit aici si la 6 august 1945 ora 8: 15 la Hiroshima in Japonia explodeaza prima bomba aruncata asupra populatiei, ca masura militara de distrugere, pentru ca in 9 august 1945 sa explodeze cea de-a doua bomba atomica la Nagasaki. In urma acestor doua explozii bilantul a fost: In 1956 existau in evidenta spitalelor 6000 de bolnavi la Hiroshima si 3000 de bolnavi la Nagasaki cu sechele dupa iradiere, care necesitau diferite tratamente, la momentul actual in lume existand aproximativ 300000 de persoane ca victime ale exploziilor nucleare. La 22 ianuarie 1954 marinarii vasului Fukuriumarii no. 5 au sesizat un fenomen neobisnuit, globul de foc al exploziei termonucleare de pe atolul Bikini. Drept urmare toti membrii echipajului si pestele prins au fost afectati de cenusa radioactiva atat la suprafata cat si in interiorul organismului. Alta urmare a acestei explozii a fost caderea ploilor radiactive in luna mai a aceluiasi an, radioactivitatea mentinandu-se la un nivel masurabil pana in septembrie1954. Imediat dupa 1954 L. Pauling a demonstrat ca izotopul C14 apare in mod artificial cu o frecventa crescanda, depunandu-se pe sol. Tot el a atras atentia asupra prezentei izotopului Sr90 in depunerile atmosferice de pe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Energia Solara - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-energia_solara_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Energia solara este energia radianta produsa pa suprafata Soarelui ca rezultat al reactiilor nucleare de fuziune. Ea este transportata spre Pamant in particule numite fotoni, care interactioneaza cu atmosfera si suprafata Terrei. Intensitatea radiatiei solare in stratul atmosferei cel mai indepartat de Pamant atunci cand planeta se afla la distanta medie fata de Soare, se numeste constanta solara si are valoarea de 2 calorii/min/cm patrat. Intensitatea nu este constanta ci variaza cu aproximativ 0, 2 % la fiecare 30 de ani. Ea variaza in functie de zi, de ora si de punctul de colectare (captare) a energiei. Mai mult, cantitatea de energie care poate fi captata depinde de directia in care este orientat dispozitivul care indeplineste aceasta functie. Energia solara este captata in mod natural de atmosfera, de oceane si de plante. Din interactiunea dintre energia solara, atmosferasi oceane, rezulta de exemplu vantul care a fost utilizat, secole de-a randul, pentru a pune in functiune morile de vant. Aplicatiile moderne ale energiei eoliene folosesc dispozitive puternice usoare, proiectate pentru a rezista conditiilor meteo si cu o forma aerodinamica. Cand suntconectate la generatoare produc curent electric pentru distribuirea lui in cadrul unei retele de energie electrica si nu numai. Aproximativ 30 % din energia solara captata de atmosfera esteconsumata de ciclul hidrologic care determina aparitia precipitatiilorsi de potentialul energetic al raurilor din zonele montane. In cadrul procesului de fotosinteza, energia solara contribuie la cresterea vegetatiei (biomasa) care poate fi utilizata drept combustibilalaturi de lemnul fosilizat (carbunii). Combustibili ca alcoolul si metanul sunt, de asemenea, extrasi din biomasa. Oceanele sunt si ele un mijloc de a capta energia solara. Ca urmare a absorbtiei energiei solare de catre oceane si curentii oceanici, exista fasii de apa cu temperaturi dierite. In unele locuri aceste temperaturi ating 20 garde pe distante de sute de metri. Cand exista zone mari de apa cu temperaturi diferite, principiile termodinamicii spun ca din aceste zone poate fi captata energie si astfel, o cantitate mai mica de energie este transferata intr0o zona cu temperatura scazuta. Diferenta dintre aceste doua tipuri de energie se manifesta sub forma energiei mecanice la care poate fi conectat un generator pentrua produce electricitate. Aceste sisteme, numite sisteme de convertirea energiei termice din oceane, necesita introducerea unor dispozitive speciale direct in apa oceanului. Captarea directa a energiei solare Captarea directa a energiei solare implica utilizarea unor dispozitive artificiale numite colectoare solare, care sunt concepute pentru captarea energiei solare. Energia o data captata, este folosita intr-un proces termic, fie fotoelectric sau fotovoltaic. In proceseletermice, energia solara este transformata direct in energie electricafara a se folosi dispozitive mecanice intermediare.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutia Cronologica A Motorului Diesel</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-evolutia_cronologica_a_motorului_diesel.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Diesel construieste la Fabrica de Motoare din Augsburg (cunoscuta acum sub numele MAN) primul motor cu aprindere prin compresie, cu un cilindru, producea 20 cp la 172 rpm si cantarea 5 tone Motorul diesel castiga Marele Premiu al Expozitiei internationale din Paris 1904 Prima centrala electrica actionata de un motor diesel construita in Kiev, Ucraina 1912 Prima calatorie a primului vas, Selandia, propulsat de un motor diesel Aparitia primului dispozitiv mecanic de injectie, care a inlocuit sistemul de injectie pneumatic, permitand astfel utilizarea motorului diesel la autovehicule 1913 Rudolf Diesel se ineaca, in circumstante misterioase, in timp ce traversa Canalul Maneci 1914 Motoarele diesel incep sa fie folosite de caile ferate germane 1921 Primul motor dezvoltat in colaborare de Dl. Tartrais si Peugeot este prezentat la Salonul Auto din 1921 Prototipul Peugeot 156 echipat cu un motor diesel cu 2 cilindri, in 2 timpi, 40 cp, a fost testat pe traseul Paris-Bordeaux realizandu-se o viteza medie de 48 km/h Aceasta a marcat nasterea autoturismului propulsat cu motor diesel, dar au mai trecut multi ani pana sau comercializat primele modele 1922 Benz introduce motorul de tractor cu 2 cilindrii, 30 cp., 800 rpm. 1923 Benz introduce primul motor de camion cu injectie indirecta 1924 Benz introduce motorul de camion cu 4 cilindrii, 50 cp., 1000 rpm. MAN realizeaza primul motor de camion cu injectie indirecta MAN realizeaza primul motor de camion cu injectie indirecta 1927 Robert Bosh lanseaza productia primei serii de pompe de injectie 1935 Citroen ofera spre vanzare primul autoturism echipat cu motor diesel (Rosalie 10cv) 1954 Volvo incepe productia de camioane turbo diesel 1989 Firma Lucas stabileste noul record mondial de economie la consumul de motorina cu Citroen AX diesel (2. 5l/100 km)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutia Pamantului In Sistemul Solar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-evolutia_pamantului_in_sistemul_solar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Galaxia noastra arata, in stadiul ei actual, ca o lentila turtita avand diametrul si grosimea bulbului central de 100. 000., respectiv 10. 000. ani lumina. Privita de sus, calea lactee are forma unei spirale gigantice cu mai multe brate, iar centrul ei, nucleul galactic, contine o ingramadire masiva de stele. Soarele, una dintre acele stele si care este de marime mijlocie, se afla situat la circa 33. 000. ni lumina de centrul galactic. Astrii din Calea Lactee se rotesc neintrerupt in jurul nucleului galactic. Soarele sete unica sursa de energie a Sistemului solar. El influenteaza majoritatea fenomenelor ce se produc in interiorul Sistemului solar si de pe Pamant. La suprafata globului terestru ajunge numai a - 22 - a milioana parte din energia produsa de Soare sub forma de radiatii electromagnetice si de radiatii corpusculare (atomi, ioni). In jurul Soarelui graviteaza 9 planete si anume: Mercur, Venus, Pamantul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluton, asteroizii (probabil resturile celei de-a zecea planete existenta candva intre Marte si Jupiter), cometele si norii de meteoriti si de praf cosmic. Soarele monopolizeaza aproape 99% din masa intregului sistem, restul de peste 1% fiind distribuit celorlalte corpuri componente ale sistemului. - secunda, grupa planetelor exterioare sau gigantice. Prima grupa este situata mai aproape de Soare, planetele ei sunt mai reduse ca dimensiuni, au densitati mai mari, rotatii lente, turtiri mici sau inexistente, scoarte solide la exterior, numar redus de sateliti. Grupa secunda cuprinde planete de dimensiuni mari, au rotatii repezi in jurul axelor proprii (de ordinul orelor), turtiri la poli relativ mari datorita vitezelor de rotatie mari, discuri de materie in planul lor ecuatorial, atmosfere intinse (compuse din oxigen, azot, vapori de apa, bioxid de carbon, hidrogen, heliu, etc), numar mare de sateliti. In ordinea departarii de Soare, Pamantul este a patra planeta de tip terestru. Ea a intrunit toate conditiile nasterii si dezvoltarii vietii, de la formele rudimentare pana la cele mai cunoscute. Satelitii planetelor, in numar de 33, sunt de asemenea de natura planetara, iar planetologii I-au impartit, dupa dimensiunile lor, in trei grupe. Din prima grupa fac parte satelitii mari, de tipul Lunii, (patru din satelitii lui Jupiter si cate unul din satelitii lui Saturn si Neptun); Din grupa a-2-a fac parte satelitii cu raze de cateva sute de kilometri; Din a-3-a grupa fac parte satelitii mici ai lui Marte si Jupiter; Planetele cele mai mari au sateliti numerosi, cele mici sunt lipsite in general de sateliti, situatie justificata de fortele de atractie diferite de la o grupa de planete la alta. Ca si Luna, aproape toti satelitii sunt lipsiti de atmosfera. Exceptie fac satelitii mari ai lui Jupiter, care sunt invaluiti de o patura de gaz asemanatoare celei ce inconjoara planetele gigantice (formata in principal din metan si amoniac). Asteroizii sunt planete]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fenomene Optice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-fenomene_optice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Curcubeul, cel mai frumos fenomen din atmosfera a impresionat omenirea din toate timpurile, fiind considerat un semn ceresc care aduce binele, pacea si prosperitatea. Curcubeul este un fenomen optic care ia nastere din cauza dispersiei si reflexiei luminii solare in picaturile de ploaie din atmosfera. El este vizibil atunci cand soarele bate din spatele nostru in perdeaua de nori din fata, lumina reflectandu-se pe bolta senina. Norii sunt grupari mai mult sau mai putin conturate de picaturi de apa sau cristale de ghiata, aflate in suspensie in atmosfera, provenite din condensarea sau sublimarea vaporilor de apa. La fel ca in prisma optica, in picaturile de apa din nori lumina se descompune in cele sapte culori: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet. De obicei, apar un curcubeu principal si un curcubeu secundar. In arcul curcubeului principal rosul se situeaza in partea exterioara, in timp ce la cel secundar, rosu se situeaza in interior. Culorile curcubeului sunt cu atat mai vii si mai pure cu cat lumina se refracta si se reflecta pe picatirile mai mari. Este de mentionat faptul ca si lumina lunii produce uneori curcubee, ele sunt insa palide si greu de observat cu ochiul liber. Trasnetul, fulgerul si tunetul care insotesc furtunile si care au ingrozit pe oameni multe secole isi gasesc explicatia stiintifica in existenta electricitatii in atmosfera. Trsnetul este o descarcare electrica in scanteie care se produce in atmosfera terestra, fie intre doi nori, fie intre un nor si pamant. Norii de furtuna se incarca in partea lor inferioara, in special, cu sarcina negativa, iar aceasta incarca prin influenta suprafata pamantului cu sarcina pozitiva. Cand norul se deplaseaza, zona de sarcina pozitiva de pe pamant il urmareste ca o umbra. Norul si pamantul pot fi considerati drept armaturile unui condensator intre care tensiunea electrica atinge valori de ordinul zecilor si chiar al sutelor de milioane de volti. Daca tensiunea dintre doi nori sau dintre nori si pamant devine suficient de mare apare o descarcare electrica foarete puternica numita trasnet. Exista multe forme (tipuri) de trasnete: trasnetul liniar, superficial, globular, perlat, etc Fenomenul luminos care insoteste trasnetul se numeste fulger, iar fenomenul acustic poarta denumirea de tunet. Lungimile pe care le pot atinge scanteile trasnetului sunt cuprinse intre cateva sute de metrii si cativa km. Diametrul scanteilor este de cativa centimetri (pana la 20 de cm). In majoritatea cazurilor, scanteia trasnetului, la inceput foarte mica si anemica incepe in dreptul norilor si se alungeste in directia pamantului, aceasta fiind o descarcare preliminara care creaza in aer ceva in genul unui canal bun conducator de electricitate si care se deplaseaza spre pamant circa 50 de m cu o viteza egala cu 50000 kms. Dupa un timp foarte scurt (zeci de milionimi de secunda) de la disparitia primei descarcari apare o alta descarcare preliminara care se apropie si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fenomenul Tunguska</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-fenomenul_tunguska.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In zorii zilei de 30 iunie 1908, marinarii de cart de pe cateva nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o larga traiectorie pe bolta cereasca, indreptandu-se catre Asia. Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei s-au oprit o clipa din drumul lor; oamenii si-au ridicat privirile, surprinsi si infricosati, la trecerea globului de foc, care (dupa calculele stabilite ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000 C. In satele si micile targuri din centrul Siberiei, oamenii au fost ingroziti de suieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc. La ora 7, 17, platoul siberian central, situat in apropiere de raul Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atat de puternice, incat centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km la sud, a inregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad inalt (4-5 Richter). La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamantul, tasneste o uriasa jerba de foc apoi o unda de soc se propaga in aerul inconjurator, pana la distante de 700-800 km. In acelasi timp, un suvoi fierbinte matura dealurile impadurite ale taigalei, arzand varfurile inalte ale coniferelor si producand incendii care au durat zilz in sir. Mii de copaci sunt doborati, colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamantului, se inregistreaza victime in randul oamenilor si animalelor din imprejurimi. Rafalele de vant care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si in localitati situate pana la o distanta de 600 km. Mase intunecate de nori grosi s-au ridicat pana la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska, dand apoi nastere unei ciudate ploi negre. Vreme de ore in sir, undele provocate de explozie s-au propagat in toate directiile, fiind inregistrate la distante foarte mari, ca de pilda in Anglia, la Greenwich. La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit, nori de argint, masivi, radiind o luminiscenta ciudata. Din Peninsula Scandinava si pana in Siberia, lumina a fost atat de intensa in perioada imediat urmatoare incat a fost posibil sa se faca fotografii in miez de noapte. Vreme de cateva saptamani, pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pana la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei. Fireste ca astazi, dupa atatia ani, puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat, dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie il; constituie exploziile din era noastra atomica. In ciuda acestor elemente spectaculoase care prin insasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta, vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic in istoria Terrei. Asa se face ca pana la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fibra Optica - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-fibra_optica_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cu totii am auzit de fibra optica (Internet prin fibra optica, telefonie prin fibra optica etc.). Dar ce este fibra optica? Este un fir foarte subtire si flexibil din material transparent, de exemplu sticla, care este invelit intr-un strat care ajuta la producerea reflexiei totale. Astfel, daca trimitem la un capat un semnal luminos, acesta se ve reflecta total de mai multe ori in fibra optica pana cand va ajunge in celalalt capat aproape cu aceeasi intensitate, parcurgand distante foarte mari. Un cablu din fibre optice este format dintr-un numar foarte mare de astfel de fibre. La un capat se afla un aparat electronic care trimite semnalul codificat si la celalalt capat un aparat care receptioaneaza si decodifica semnalul. Avantajele sistemului ar fi: o mai buna conservare a semnalului, semnal imposibil de bruiat, mai multe semnale pe un fir si viteza de transfer mai mare. cablurile de fibra optica au o latime de banda mult mai mare decat cablurile de metal; asta inseamna ca ele pot purta mai multe date; datele pot fi transmise digital (forma naturala a datelor de pe calculatoare) in loc de a fi transmise analogic. Principalul dezavantaj al fibrelor optice este pretul mare al instalarii cablurilor. In plus, ele sunt mult mai fragile decat firele metalice si sunt mai greu de ramificat. Fibra optica este o tehnologie in special pentru retelele locale (local-area network). Mai mult, companiile telefonice traditionale inlocuiesc gradat liniile telefonice cu cabluri de fibre optice. In viitor, aproape toate comunicatiile vor folosi fibre optice. Au un diametru de 10-100 micro metri. Sunt aranjate in snopuri numite cabluri optice si sunt folosite pentru a transmite semnale de lumina pentru distante lungi. Daca te uiti atent la o singura fibra optica o sa vezi ca are urmatoarele parti: miezul centrul subtire al fibrei pe unde circula lumina; invelisul- materialul optic din afara care inconjoara miezul si reflecta lumina inapoi in el; mediul protector- invelis de plastic care protejeaza fibra de stricaciuni si umezeala. Conexiunea prin fibra optica Comunicatiile au atins un punct in care, oricat de mare ar fi nevoia dumneavoastra de comunicatii, ea poate fi acoperita. Se face lucrul acesta, in principal, cu ajutorul tehnologiior broadband. Cea mai puternica dintre ele - fibra optica. Tehnic vorbind, transmisia datelor prin fibra optica se bazeaza pe conversia impulsurilor electrice in lumina. Aceasta este apoi transmisa prin manunchiuri de fibre optice pana la destinatie, unde este reconvertita in impulsuri electrice. Pentru dumneavoastra, asta inseamna: - rata de transfer foarte mare in raport cu celelalte tipuri de conexiune (practic nelimitata, si inca imposibil de folosit la maximum de catre aplicatiile existente); - mai multa siguranta - fibra optica este insensibila la perturbatii electromagnetice si este inaccesibila scanarilor ilegale (interceptari ale transmisiunilor); - posibilitatea de instalare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fizica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-fizica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fizica este o stiinta a naturii care studiaza structura materiei, proprietatile generale, legile de miscare, formele de existenta a materiei, precum si transformarile reciproce ale acestor forme. Idei despre lumea fizicii dateaza din antichitate, dar, ca obiect de studiu, fizica a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea. In antichitate, babilonienii si egiptenii au observat miscarile planetelor, au prezis eclipsele, dar nu au reusit sa gaseasca legile care guverneaza miscarile planetelor. Civilizatia greaca a adaugat foarte putin la descoperirile anterioare, pentru ca au admis, fara a critica, ideile celor doi filosofi Platon si Aristotel, care nu acceptau experimentele practice. La Alexandria, Arhimede a facut numeroase mecanisme practice. A inventat mecanismul parghiei si cel al insurubarii, a descoperit principiul masurarii densitatii corpurilor solide prin scufundarea lor in lichide. Astronomul grec Aristarchus din Samos a masurat proportia distantelor de la Pamant la Soare side la Pamant la Luna. Eratosthenes, matematician, astronom si geograf, a determinat circumferinta Pamantului si a desenat o harta a stelelor; astronomul Hipparchus a descoperit succesiunea echinoctiilor; matematicianul si geograful Ptolemeu a propus sistemul de miscare planetara, in care Pamantul era in centru, iar Soarele, Luna si stelele se invarteau pe orbite circulare in jurul lui. In perioada Evului Mediu, s-a incercat avansarea cercetarilor in stiintele naturii, dar nu s-a reusit. In timpul Renasterii, s-au facut incercari pentru a interpreta comportamentul stelelor. Filosoful Nicolaus Copernicus a sustinut ca planetele se misca in jurul Soarelui sistemul heliocentric. El era convins ca orbitele planetelor sunt circulare. Astronomul german Johannes Kepler a confirmat teoria heliocentrica. Galileo Galilei si-a construit un telescop si incepand cu 1609, a confirmat sistemul heliocentric, prin observarea planetei Venus. El a descoperit suprafata neregulata a Lunii, primii patru sateliti luminosi ai lui Jupiter, pete pe Soare, multe stele din Calea Lactee. In secolul al XVII-lea, Isaac Newton a enuntat principiile mecanicii, a formulat legea gravitatii universale, a separat lumina alba in culori, a propus teoria propagarii luminii, a inventat calculul integral si deferential. Prin descoperirile sale, a acoperit o suprafata enorma in stiintele naturii. A fost capabil sa arate ca atat legea lui Kepler a miscarii planetare cat si descoperirile lui Galilei despre corpurile cazatoare sunt urmarea combinarii celei de-a II-a legi a miscarii cu legea gravitatiei data de el. A prezis aparitia cometelor, a explicat efectul Lunii in producerea mareelor si succesiunea echinoctiilor. Principalele ramuri ale fizicii sunt: mecanica, electricitatea si magnetismul, termodinamica, fizica atomica si moleculara, mecanica cuantica, fizica nucleara. Mecanica Legile lui Newton au dus la dezvoltarea mecanicii. Newton a avut o contributie majora]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fizica Globului Cool</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-fizica_globului_cool.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sa ne intoarcem cu mai bine de 2000 de ani inapoi, si, ceea ce este mai usor, sa ne ducem cu gandul la vreo 600 de km. de Nice, orasul natal al lui Cavendish, mai exact, la Siracuza. In vremea aceea, in acele locuri, traia un om de geniu care realizase numeroase descoperiri si al carui nume era Arhimede. El spusese regelui Hieron al Siracuzei, al carui prieten era, ca se putea, cu o forta data, sa se miste din loc o masa oricat de mare ar fi fost aceasta. El a mai spus ca, chiar daca ar fi fost pe un alt Pamant, ar putea schimba locul Pamantului nostru. Aceasta fraza, adesea deformata, se poate traduce, dupa Paul Ver Ecke, prin: Da-mi un punct pe care sa pot sta neclintit si voi misca Pamantul din loc. Or, Cavendish, fara ajutorul unui punct de sprijin exterior, pe care sa-si aseze o parghie, a cantarit globul nostru, ceea ce constituie, intre noi fie vorba, un frumos progres al stiintei de la Arhimede incoace! Experientele si masuratorile necesare acestei fapte stralucite au fost publicate in Philosophical Transactions, in iunie 1798. Iata felul cum isi incepe savantul aceasta comunicare celebra: Cu multi ani in urma, defunctul John Michell, de la Royal Society, a inventat o metoda pentru determionarea densitatii Pamantului, facand sesizabila atractia cantitatilor mici de substanta; deoarece el era prins de alte cercetari, nu si-a putut termina aparatul decat cu putina vreme inainte de a muri, si nu a putut trai atat incat sa se poate servi de el. Dupa moartea sa acest aparat a fost dat Francis John Hyde Wollaston, profesor la Cambridge, care neavand prilejul sa-l intrebuinteze, a fost atat de amabil sa mi-l daruiasca mie. Instrumentul este foarte simplu: consta dintr-un brat de lemn lung de 6 picioare (foot) 1, conceput pentru a avea o mare soliditate, insa o greutate mica. Acest brat este suspendat in pozitie orizontala, cu ajutorul unui fir subtire de 40 inch2 (putin mai mult de 1 m) lungime, avand la celelalte doua capete o bila de plumb, cu diametrul de aproximativ 2 inch (aproximativ 5 cm), totul fiind inchis intr-o lada de lemn ingusta, pentru a proteja aparatul de vant. Daca firul este suficient de subtire, cea mai mica forta, ca de exemplu, atractia bilelor de plumb de cativa inch diametru, este suficienta pentru a face sa se roteasca bratul in jurul axei sale. Dar sa adaugam si faptul ca savantul la transformat acest ansamblu, conceput de Michell, si l-a facut mai practic si mai p fiind greutatea uneia dintre bilele mici, t timpul unei oscilatii socotit in minute, si n numarul diviziunilor celor doua arce de fildes, care masurau amplitudinea unei oscilatii. Cavendish a gasit ca greutatea media a Pamantului, comparata cu a apei este 5, 48. Iata astfel ce a scris Laplace in 1820 asupra acestei probleme: Examinand cu minutiozitate aparatul d-lui Cavendish si toate experientele sale, facute cu toata precizia si perspicacitatea ce-l caracterizeaza pe acest excelent fizician, nu vad ca s-ar putea face vreo]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Einstein - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-einstein_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O revizuire critica a notiunilor de spatiu si timp, pe baza unei analize profunde a faptelor experimentale si teoretice de care dispunea fizica la inceputul secolului XX, i-a permis lui Albert Einstein construirea unei teorii, care a revolutionat intreaga fizica Concluziile acestei analize au fost sintetizate de catre Einstein (1905) in doua postulate, care constituie punctul de pornire al teoriei relativitatii restranse (speciale). Primul postulat este o generalizare a principiului relativitatii mecanice. Acest principiu al lui Einstein afirma ca: Astfel, notiunea de sistem de referinta absolut este eliminata din fizica si de asemenea si eterul universal. Viteza lumini in vid are aceeasi valoare in toate sistemele de referinta initiale si in toate directiile, adica nu depinde de miscarea sursei de lumina sau a observatorului. Teoria rivalitati restranse, care se bazeaza pe cele doua postulate ale lui Enstein, ia in considerare numai sistemele de referinta inertiale. Miscarea accelerata a sistemelor de referinta se studiaza in cadrul teoriei generalizate a rivalitatii. Teoria rivalitatii lui Einstein reprezinta o conceptie noua despre spatiu si timp. Afirmatia privind constanta vitezei luminii in vid si a faptului ca acesta reprezinta viteza maxima de transmitere a oricarei interactiuni a condus la reconsiderarea unor notiuni spatio-temporale fundamentale ca: simultaneitatea, durata unui proces sau interval de timp dintre diferite evenimente, dimensiunile corpurilor, respectiv distantele ce separa in spatiu diferite evenimente. Propagarea unui semnal luminos in vid si valoarea vitezei acestuia sunt elemente comune tuturor sistemelor de referinta inertiale si pot fi puse la baza unor defintii fundamentale in toate aceste sisteme. In acest sens vom expune conceptia lui Einstein despre simultaneitate, durata unui proces si dimensiunile corpurilor in miscare.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Formule Fizica Clasa A XI A</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-formule_fizica_clasa_a_xi_a.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pt. unghiuri < 5o, avem: T=2 rad (l / g) si k = mg / l Un punct supus mai multor miscari oscilatorii, oscileaza cu o elongatie egala cu suma algebrica a elongatiilor miscarilor componente. y = a sin (t+0), a2 = a12 + a22 + 2 a1a2 cos (1 - 2), tg = (a1 sin 1 + a2 sin 2) / (a1 cos 1 + a2 cos 2) Lungimea de unda este distanta parcursa de perturbatie intr-un interval de timp egal cu perioada perturbatiei. x = vT vt2 = T (tensiune in fir) / ? ? = m / l vl2 = E / l / l0 = F / ES0 Principiul lui Huygens. Orice punct de pe o suprafata poate fi considerat ca un nou centru de perturbatie de la care se propaga unde secundare. Rotatia uniforma in jurul axei de simetrie a unui cadru metalic intr-un camp magnetic uniform, perpendicular pa axa de rotatie genereaza in cadru t. e. m. alternativa sinusoidala. Em = m, m = BS e = Em sin t i = Im sin t Im = I rad 2 Um = U rad 2 = BS cos t U = IR]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Frecarea La Alunecare Pe Un Plan Orizontal</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-frecarea_la_alunecare_pe_un_plan_orizontal.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Verificam legile frecarii pe un plan orizontal si dependeta fata de normala la plan si de marimea suprafetelor aflate in contact. Forta de frecare este forta care apare in urma interactiunii dintre corpuri la contactul dintre cele doua corpuri. -Forta de frecare la alunecare depinde direct propotional de natura corpurilor aflate in contact. Marimea care ne da date despre natura surfetelor aflate in contact se noteaza cu litera (miu) si poarta denumirea de coeficient de frecare. Coeficientul de frecare e o marime fizica care nu are unitate de masura, adica este adimensionala. -plan orizontal metalic (tribometru asezat in pozitie orizontala) -trei corpuri paralelipipedice prevazute cu 3 suprafete diferite de contact (metal, cauciuc, lemn). -scripete cu frecari neglijabile -fir de extensibilitate si masa neglijabila -suport pentru greutati -discuri metalice marcate de 5 si de 10 grame. Dispozitivul experimental si descrierea lui: Tribometrul este un aparat prevazut cu un scripete cu frecari neglijabile. Corpurile au greutatea egala cu m=1, 2N si sunt prevazute cu 3 suprafete diferite de contact (metal, cauciuc, lemn). De un capat al firului este legat suportul pentru supendat greutati supendat liber in aer iar de celalalt este legat corpul sau sistemul de corpuri, in functie de experiment. Modul de lucru: Se suspenda greutati astfel incat corpul sa inceapa sa se miste uniform rectiliniu (fara acceleratie). I In primul caz forta de frecare trebuie scrisa in functie de apasarea normala, punandu-se corpurile unul peste celalalt. Forta de frecare este egala cu greutatea discurilor marcate. II In al doilea caz forta de frecare trebuie aratat ca nu depinde de marimea suprafetelor de contact. Corpurile se pun in serie, modificandu-se astfel marimea suprafetelor de contact si normala la plan, de aceea forta de frecare este egala cu greutatea discurilor impartita la numarul corpurilor legate. III In cazul al treilea trebuie demonstrat ca forta de frecare este direct proportionala cu coeficientul de frecare. Astfel corpul se va intorce pe rand pe cele 3 fete diferite (metal, cauciuc, lemn). Inregistrarea si prelucrarea datelor: I Ff ~ N, G=1, 2 N Nr det N F Ff Ff Medie Ff/N 1 1, 2 N 0, 3 N 0, 3 N 0, 3 N 0, 25 2 1, 2 N 0, 25 N 0, 25 N 3 1, 2 N 0, 35 N 0, 35 N Nr det N F Ff Ff Medie Ff/N 1 2, 4 N 0, 60 N 0, 60 N 0, 60 N 0, 5 2 2, 4 N 0, 55 N 0, 55 N 3 2, 4 N 0, 65 N 0, 65 N Nr det N F Ff Ff Medie Ff/N 1 3, 6 N 0, 90 N 0, 90 N 0, 95 N 0, 791 2 3, 6 N 0, 95 N 0, 95 N 3 3, 6 N 1 N 1 N II Ff ~ S Nr det S F Ff Ff Medie Ff/N 1 S 0, 25 N 0, 25 N 0, 3 N 0, 25 2 S 0, 3 N 0, 3 N 3 S 0, 35 N 0, 35 N Nr det S F Ff Ff Medie Ff/N 1 2S 0, 6 N 0, 6 N 0, 6 N 0, 25 2 2S 0, 55 N 0, 55 N 3 2S 0, 65 N 0, 65 N Nr det S F Ff Ff Medie Ff/N 1 3S 0, 9 N 0, 9 N 0, 9 N 0, 25 2 3S 0, 85 N 0, 85 N 3 3S 0, 95 N 0, 95 N III Ff ~]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Holografia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-holografia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metoda holografiei a fost elaborata in 1948 de catre Denis Gabor, care a descris o metoda prin care se poate obtine imaginea unui obiect din figura generala de difractie produsa de acel obiect. Aceasta metoda a fost numita holografia, (holos= intreg, grafien = scriere, in limba greaca). Denis Gabor a primit pentru metoda sa in 1971 premiul Nobel. Preocupat fiind de imbunatatirea rezolutiei microscopului electronic, el propune formarea imaginilor optice in doua etape: -reconstituirea sa ulterioara, cu toate caractreisticile ce-i apartin, amplitudine si faza, noua metoda fiind numita din acest motiv, holografie Principiul holografiei optice, adica obtinerea inregistrarii complete a unui obiect, plecandu-se de la o figura de difractie produsa de obiect. Procedeul prezinta doua etape: 1) peste un fond luminos coerent se suprapune figura de difractie Fresnel, produsa de obiectul luminat coerent cu fondul luminos; interferograma rezultata inregistrata pe o placa fotografica constituind holograma (fig. 1), care contine toate informatiile cu privire la amplitudinea si faza lumini difractate de catre obiect; 2) holograma fotografica se ilumineaza cu un fascicol de lumina paralela, monocromatica, si datorita variatiilor in densitatea optica prezentata de placa fotografica apar efecte de difractie, prin ca- Astfel, in timp ce in fotografia obisnuita se inregistreaza numai amplitudinea undei provenita de la obiect, informatia continuta in faza fiind pierduta, in holografie franjele de pe holograma contin intreaga informatie despre obiect (amplitudinea se manifesta in contrastul franjelor, iar faza in distanta dintre franje). In holografie, aceeasi sursa serveste atat la iluminarea obiectului, cat si la producerea fondului coerent. Leith si Upatnieks au perfectionat metoda aratand ca fascicolul de lumina care formeaza fondul coerent, cand soseste la placa fotografica, trebuie sa faca un unghi destul de mare cu fasciculul difractat pe obiect si ca realizarea montajelor este usurata de utilizarea surselor laser. Consideram ca intensitatea campului electric al undei luminoase difractate de obiect (unda obiect) este descrisa in planul (x, y) al hologramei de functia complexa E (x, y, t) =Eo (x, y, t) exp[i (x, y, t)]. Informatie transportata de aceasta unda luminoasa la traversarea planului (x, y) este continuta atat in amplitudinea Eo (x, y, t), cat si in faza (x, y, t). Imaginea luminoasa a unui obiect se obtine plasand in planul (x, y) un fotodetector (o patura fotosensibila sau o placa fotografica), care este iluminat cu unda luminoasa ce este fie reflectata de obiect, fie traverseaza obiectul studiat. Unda luminoasa care cade pe placa fotografica poarta, de asemenea, informatia continuta atat in amplitudinea sa cat si in faza. Acum se pune intrebarea daca pe o placa fotografica este posibil sa se inregistreze informatia continuta in faza undei luminoase incidente. Tehnica holografica propusa de D. Gabor arata ca daca unda luminoasa poseda o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Marie Curie Si Pierre Curie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-marie_curie_si_pierre_curie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Manya Sklodowska s-a nascut la 7 noiembrie 1867 intr-un cartier din Varsovia. Ea mai avea trei surori si un frate. De la varsta de cinci ani da dovada de o memorie exceptionala. In luna ianuarie 1876, cand Manya avea noua ani, moare sora ei Sofia. La 9 mai 1878, cand Manya avea 11 ani moare mama sa. La 16 ani Manya isi termina cursurile secundare cu medalie de aur. Urmeaza clandestin Universitatea volanta la care se fac cursuri stiintifice. Dupa ce un timp lucreaza ca guvernanta la diferite familii ea urmeaza universitatea de la Sorbona. Aici este fascinata de intalnirea cu fizicieni cunoscuti. In 1893 devine licientiata in fisica iar in 1894 in matematici. In primavara anului 1894 ea il intalneste pe Pierre Curie. Pierre Curie s-a nascut la 15 mai 1859 la Paris. Tatal sau Eugen Curie era doctor dar era interesat si de cercetare. Pierre a mai avut un frate mai mare Jacques. Pierre era o persoana chibzuita fata de fratele sau care era mai vioi. Inca de mic Pierre incerca sa explice fenomenele cu care se intalnea zilnic. La 16 ani isi ia Bacalaureatul si la 18 ani licenta. Este luat de la 19 ani ca preparator la Sorbona. Avand traiul asigurat el poate sa se dedice cercetarii stiintifice. Impreuna cu profesorul Desains studiaza lungimile de unda ale radiatilor calorice iar impreuna cu fratele sau efectueaza lucrari asupra cristalelor descoperind piezoelectricitatea. In 1882, el paraseste Sorbona pentru a deveni sef de lucrari la Scoala de fizica si chimie din Paris. Aici lucra aproape 22 ani. Isi da teza de doctorat din cercetarile asupra magnetismului, care au ramas celebre. Maria isi incepe studiul substantelor care emit radiatii. Studiaza saruri si minerale de uraniu observand ca acestea au o puternica activitate radioactiva. Acest studiu al radioactivitatii il face pe Pierre sa renunte la proiectele sale si sa se alature sotiei. In iulie 1898 anunta descoperirea poloniului iar in luna decembrie a aceluiasi an existenta radiului. Dupa aceasta descoperire cei doi isi impart sarcinile. Astfel Marie va incerca sa izoleze radiul pur iar Pierre va determina efectele fizice ale radiatiilor. In 1900 Marie este solicitata sa tina cursuri la Scoala normala superioara de fete din Sevres. In anul 1903 le este decernat lui Marie Curie, Pierre Curie si Henri Becquerel Premiul Nobel pentru fizica. In octombrie 1905, Pierre Curie devine titularul unei catedre de fizica creata pentru el la Sorbona. La aceasta catedra este prevazut si un laborator de care sotii Curie aveau mare nevoie. In 1906 insa moare Pierre Curie calcat de un camion. Acest lucru a adus o mare tristete in familia Curie. La 13 mai 1906 se decide ca catedra de la Sorbona creata pentru Pierre Curie sa fie incredintata lui Marie Curie. Ea reuseste sa-si revina dupa moartea sotului ei si isi continua cercetarile. La laborator ea colaboreaza cu Andre Debierne. Din 1908 este numita profesor titular iar in 1910 anunta ca a reusit izolarea radiului metalic de aer. Marie depune la Biroul de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Michael Faraday - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-michael_faraday_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La 22 septembrie 1791, la Newington Butts, linga Londra, familia unui fierar sarac, James Faraday, a sporit cu inca un fiu: Michael. La scoala el a invatat doar sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Dupa moartea tatalui sau, micul Michael, in loc sa mearga la scoala, a trebuit sa munceasca. Pentru a-si ajuta familia, a inceput sa vinda ziare. Fiind un copil slabut, n-a putut face fata muncilor grele din fierarie. In 1804, la virsta de numai 13 ani, a izbutit cu greu sa fie angajat ucenic la un librar, care in acelasi timp era si legator de carti. Acolo a invatat meseria, devenind calfa; opt ani a lucrat in subsolul din casa unde patronul avea pravalia. In tot acest timp, framintat de o nepotolita dorinta de a invata, citea pe nerasuflate carte dupa carte: le alegea dintre cele aduse de clienti la legat. Pe cele care-l interesau mai mult le studia temeinic, facindu-si insemnari care exprimau aprobarea sau dezaprobarea teoriilor care mereu apar in lumea stiintelor, dupa cum scria in caietul de notite. Lectura Enciclopediei britanice l-a familiarizat cu fizica. Ajutat de fratele sau, a reusit sa plateasca taxele pentru a frecventa un ciclu de conferinte publice serale de fizica si astronomie. Impreuna cu citiva prieteni care urmau si ei aceste cursuri, a intemeiat un fel de asociatie intitulata Societatea filozofica a orasului, in cadrul careia tineau adevarate prelegeri despre ceea ce audiau, citeau sau experimentau, caci tinarul legator isi instalase un mic laborator in podul unei case. Un eveniment de seama in viata lui Faraday a fost audierea lectiilor cunoscutului chimist Davy, pe care Faraday le-a expus apoi in rezumat in fata prietenilor sai. Faraday simtea sa-si consacre tot timpul invataturii si stiintei. Nazuia sa lucreze la Institutul Regal, a carei activitate stiintifica o conducea Davy, dar nu stia ce sa faca pentru a ajunge acolo. La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oara rezultatele unei lucrari efectuate de el. De atunci numarul comunicarilor publicate a crescut an cu an. Muncea fara ragaz, de dis-de-dimineata si pina-n noapte. Descriind intr-o scrisoare adresata unui prieten viata pe care o ducea, Faraday il prevenea: Sa nu ma intelegi gresit nu ma pling. cu cit am mai mult de lucru, cu atit invat mai mult. In aceasta perioada a avut loc calatoria in Europa in care Faraday l-a insotit pe Davy, calatorie ce a durat doi ani si a jucat un rol de seama in dezvoltarea tinarului om de stiinta. El a putut lua cunostinta nemijlocit de situatia existenta in stiinta europeana, sa vada laboratoarele din principalele centre de cercetari ale Europei continentale si sa stabileasca relatii personale cu o serie de mari savanti ai vremii. Tragindu-se dintr-o familie de muncitori, el insusi muncitor in tinerete, Faraday era patruns de conceptii democratice. El sublinia caStiinta nu poate sa progreseze decit intr-o republica Cind curtea I-a oferit titlu de noblete si rangul de pair al Angliei, el l-a refuzat. Atunci a declarat Tatal meu a fost]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Miscare Oscilatorie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-miscare_oscilatorie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Def: Miscarea oscilatorie armonica este miscarea oscilatorie cu amplitudine liniara si constanta in care acceleratia este proportionala cu elongatia si de semn contrar ei. R = A v = (A cos ( (t + f0) Conditia de maxim v -> vmax = (t pt. cos (wt + f0) = 1 (t+f0 = 2kp => t = (2kp f0) ( acp = (2R sau acp = (2A => a = - (2A sin ( (t + f0) Conditia maxima: a (amax = - (2A pentru sin ( (t + f) = 1 Asin ( (t + f0) = y a = - (2y Def: Miscarea oscilatorie armonica este o miscare periodica care se repeta identic la intervale egale de timp. Ea este reprezentata printr-o functie periodica. T = 2p / ( In continuare vom studia: Observatie: perioada resortului nu depinde de marimi variabile si nu poate fi influentata. Grupari resorturi: a) Serie b) Paralel Energia in miscarea oscilatorie armonica Et = Ec + Ep Obs: In miscarea oscilatorie armonica energia se conserva. Et = Epmax (V = 0) Et = Ecmax (y = 0) Scop Et =? Et = ˝ mV2 + ˝ Ky2; y = A sin (t; v = (A cos (t Et = ˝ m (2A sin2 (t + ˝ KA2 sin2 (t; Et = ˝ KA2 (sin2 (t + cos2 (t) => Et = ˝ KA2 Energia in miscarea oscilatorie armonica pentru resort elastic Ec = ˝ mv2; Ep = Ky2; Et = ˝ KA2 Obs. Daca nu se cunoaste viteza si se da in ipoteza valoarea lui A respectiv y se aplica conservarea energiei. Ec = Et Ep; Ec = ˝ KA2 ˝ Ky2; Ec = ˝ K (A2 y2) Energia in miscarea oscilatorie armonica pentru pendul matematic Ec =1/2 mv2; H = l l cos a; H = l (1- cos a); Ep = mgh; Ep = mgl (1- cos a) ?]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Probleme Rezolvate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-probleme_rezolvate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Un corp de masa m = 1 kg este atarnat de capatul unui fir inextensibil. Se imprima pendulului o miscare in plan vertical cu amplitudinea unghiulara ?m = ? / 3 si T = ? / /2 s. Sa se calculeze: 2. Un corp de masa m = 10 kg este legat de doua resorturi identice k = 2000 N/m. Se deplaseaza corpul m distanta A = 8 cm fata de pozitia de echilibru si i se da drumul. Considerand ca origine a timpului momentul cand i se da drumul si ca origine a coordonatelor pozitia de echilibru neglijand frecarile, sa se calculeze: d) daca miscarea s-ar efectua cu frecare (? = 0, 2) ce spatiu total s-ar parcurge pana la incetarea miscarii. 3. Un oscilator liniar avand amplitudinea A = 2 mm se afla dupa t = 10-1 s de la inceputul oscilatiei la distanta y = 1 mm fata de pozitia de echilibru. Masa oscilatorului m = 1 g, Et = 5* 10-7 J. a) Sa se scrie ecuatia de miscare a oscilatorului; b) Sa se calculeze lungimea de unda ? a undelor elastice longitudinale rezultate prin propagarea acestor oscilatii, stiind ca la x = 10 m fata de sursa faza ? = ? / 2; c) Sa se calculeze modulul de elasticitate a mobilului (? = 1, 3 kg/m3)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Recorduri In Fizica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-recorduri_in_fizica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Story Musgrave (SUA) a participat intre 1983 si 1996 la sase misiuni spatiale, totalizand 53 de zile de zbor. In ultima sa calatorie (intre 19 noiembrie si 7 decembrie 1996) naveta spatiala Columbia a efectuat 278 de rotatii pe orbita si a strabatut peste 11, 27 milioane km in 17 zile 15 h 53 min. capitanul John Young (SUA) a efectuat primul 6 zboruri spatiale, intre 1965 si 1983, totalizand 34 de zile de zbor in spatiul cosmic. Singurul astronaut care a egalat recordul de 6 misiuni spatiale este Franklin Chang-Diaz (Costa-Rica), acesta totalizand intre anii 1986-1988, 52 de zile in spatiu. Recordul pentru cea mai mare viteza cu care a calatorit un om este de 39897 km/h si a fost stabilit de echipa modulului de comanda al misiunii Apollo 10 (Thomas Stafford, Eugene Cernan, John Young, toti din SUA) in timpul zborului de revenire pe Terra, in 1969. Pe 15 aprilie 1970, ecipajul misiunii Apollo 13 (americanii Jack Swigert, Jim Lovell si Fred Haise) s-a aflat la distanta record de 254 km de suprafata lunara si la 400, 171 km de cea a Pamantului. Misiunea a constituit subiectul filmului Apollo 13 (SUA, 1995), cu Tom Hanks in rolul lui Jim Lovell. In timpul misiunii lunare Apollo 15, care a durat de pe 30 iulie pana pe 1 august 1971, Alfred Worden, pilotul modulului de comanda, s-a aflat la cea mai mare departare de semenii sai: 3596, 4 km. In acest rastimp, colegii sai, David Scott si James Irwin, se aflau la baza Hadley, cercetand suprafata lunara. Cel mai experimentat calator in spatiu Medicul rus Valeri Poliakov a petrecut in spatiu 678 zile 16 h 33 min pe parcursul celor doua misiuni spatiale la care a participat. Cei mai multi oameni in spatiu concomitent Pe 14 martie 1995, 13 persoane s-au aflat concomitent in spatiul cosmic: 7 americani la bordul navetei spatiale Endeavour STS 67, 3 cosmonauti din CSI pe statia orbitala Mir si alti 2 cosmonauti din CSI plus unul american la bordul misiunii spatiale ruse Soiuz TM21. Cele mai multe nationalitati in spatiu Pe 31 iulie 1992, 5 tari aveau astronauti in spatiu: 4 rusi si un francez la bordul sttiei ruse Mir, un italian, un belgian si un american in cadrul misiunii Atlantis STS 46. Pe 22 februarie 1996, 4 americani, 2 italieni si un elvetian se aflau la bordul navetei Columbia STS 75, iar un german si un rus activau pe statia orbitala Mir. Cele mai numeroase echipaje de naveta spatiala Doua misiuni au avut un echipaj de cate 8 persoane: Challenger STS 61A, lansata pe 30 octombrie 1985, si Atlantis STS 71, care s-a cuplat cu statia orbitala Mir pe 7 iulie 1995. Cei mai multi oameni pe o nava spatiala Recordul a fost stabilit in iunie 1995, cand 10 persoane (4 rusi si 6 americani) s-au aflat la bordul statiei orbitale Mir. Cea mai lunga misiune lunara Echipajul misiunii Apollo 17 (cpt. Eugene Cernan si dr. Harrison Hagen Schmitt, ambii din SUA) a ramas pe Luna timp de 74 h 59 min, in cursul unei misiuni lunare care a durat 12 zile 13 h 51 min (7-9 dec.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Rene Antoine Ferchault De Reaumur</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-rene_antoine_ferchault_de_reaumur.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Rene Antoine Ferchault de Reaumur s-a nascut la 28 februarie 1683, in localitatea La Rochelle. La inceput a studiat dreptul la Bourges, apoi, in 1703 s-a mutat la Paris, unde a studiat stiintele naturii, matematica si fizica. La varsta de 25 de ani a devenit membru al Academiei de Stiinte din Paris si in cei aproape 50 de ani cat a fost membru activ al acesteia a fost de 12 ori director. La sesiunile Academiei a prezentat 75 de lucrari originale. Dupa ce a publicat cateva lucrari de matematica, Reaumur si-a impartit aproape in mod egal interesul intre zoologie si tehnologie. In zoologie a facut multe descoperiri pe baza unor experiente ample si a observatiei personale. Din multimea sa de lucrari trebuie amintita opera Tratat dedicat istoriei insectelor, care a aparut la Paris intre 1732 si 1742 in sase volume; avea 4000 de pagini si 250 anexe, cuprinzand aproximativ 5000 de planse. Prin aceasta lucrare, Reaumur a devenit intemeietorul stiintei despre insecte. Al saptelea volum a aparut abia 200 de ani dupa moartea lui si mai era material si pentru al optulea volum. In 1711, Academia l-a numit mecanic salariat (echivalent aproximativ astazi cu postul de inginer tehnolog) si ii revenea sarcina de a publica carti in diverse domenii, pe meserii si industrii. Din aceasta perioada dateaza lucrarea sa Descrierea artelor si a meseriilor care a fost tiparita abia dupa moartea autorului, in 1761, in 27 de volume. Reaumur a facut multe descoperiri tehnice si stiintifice pe care le-a prezentat la Academie: despre fabricarea oglinzilor, despre prelucrarea ardeziei, despre fabricarea perlelor artificiale, despre forjarea fierului, despre proprietatile hartiei si altele. In 1722 si-a publicat una dintre cele mai importante lucrari: Arta transformarii fierului in otel, ce cuprinde rezultatele unor cercetari tehnologice, indreptata spre aplicarea practica ceea ce a dus la inceperea fabricarii otelului in intreaga Franta. In 1725, Reaumur s-a ocupat cu fabricarea tablei zincate care pana atunci era importata din Germania. A constatat pe cale experimentala ca o conditie importanta in fabricatie este inlaturarea stratului de fier de la suprafata si asigurarea unei suprafete perfect netede. In felul acesta a introdus aceasta noua productie in Franta. In anii urmatori s-a ocupat de fabricarea portelanului si a descoperit portelanul care ii poarta numele, care era, de fapt, sticla asemanatoare cu portelanul. S-a ocupat si de termometre, intai cu alcool, apoi cu mercur, divizate de la punctul de inghet al apei pana la punctul de fierbere, in 80 de grade. Aceasta scala a primit numele de scala de temperatura Reaumur. S-a ocupat de fabricarea de ancore si ace. In 1749 a publicat o lucrare in doua volume despre conservarea oualor si despre clocitul artificial. Opera lui Reaumur este dovada unui interes profund si al unei participari active la aplicarea practica a descoperirilor si a cunostiintelor stiintifice. Inca din 1720 si-a expus parerile cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Solidul Rigid</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-solidul_rigid.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In practica intinlim situatii in care miscarea unui corp nu poate fi redusa la miscarea unui punct material in care ar fi concentrata intreaga masa a corpului. Ganditi-va la deschiderea sau inchiderea unei usi, a unei ferestre, la miscarea unui surub, la cea a unui titirez sau la miscarea Pamantului in jurul propriei axe (miscare ce conduce la alternarea zilelor cu noptile) etc. In toate aceste cazuri apar miscari de rotatie a corpurilor in jurul unui ax, astfel in incat fiecare punct al corpului executa miscari circulare ale caror centre sunt situate pe ax. In astfel de situatii, conditia ca, la echilibrul corpului sub actiunea unui sistem de forte, acestea sa fie coplanare si sa aiba suma nula nu mai este suficienta. Fie un echer usor de plastic pe care-l sustinem cu mana. In doua gauri A si B, prevazute in echer, prindem doua fire orizontale trecute pe scripeti S1 si S2. De celelalte capete ale firelor suspendam mase marcate de greutati egale si mult mai mari decat greutatea echerului. Fortele F1 si F2, alicate echerului, de intensitati egale si mult mai mari decat greutatea echerului, au suma vectoriala nula, fiind coplanare, avand directii paralele si sensuri opuse: Echerul se va roti in sensul sagetilor pana cand directiile firelor vor ajunge una in prelungirea celeilalte. Cand cele doua forte devin coliniare (si de sens opuse), corpul ramane in echilibru. Pentru studierea unor astfel de miscari s-a introdus modelul solidului rigid. Definim solidul rigid ca un sistem de puncte materiale pentru care distanta dintre orice pereche de puncte ramane intotdeauna aceeasi in cursul miscarii. Aceasta inseamna ca sub actiunea fortelor exterioare nu pot avea loc deplasari ale unor parti ale solidului fata de altele, adica nu au loc deformari. Desigur, din punct de vedere fizic, nici un corp solid nu este perfect rigid, adica nedeformabil. Vom considera totusi ca, in anumite limite, actiunile exteriare nu modifica normal (corp nedeformabil). Sub actiunea fortelor exterioare corpului aceasta executa doar miscari de ansamblu, care lasa nemodificate distantele dintre punctele sale. In cazul cel mai general, miscarea solidului rigid este compusa din miscari de translatie si de rotatie. Miscarea de translatie poate fi descrisa de miscarea unui punct material, iar conditia de echilibru al solidului rigid la translatie este aceeasi ca si pentru punctul material. Existenta rotatiilor va impune insa conditii suplimentare. Studiul echilibrului solidului rigid face obiectul staticii solidului rigid.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Tranzistorul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-tranzistorul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Tranzistoarele bipolare sunt dispozitive semiconductoare cu doua jonctiuni care functioneaza pe baza injectiei de purtatori minoritari. Tranzistorul poate inlocui trioda cu emisie termoelectrica. Tranzistorul este alcatuit dintr-un semiconductor cu trei straturi de conductie diferita: un strat n intre 2 straturi p, la tranzistorul p-n-p, sau un strat p intre 2 n, la tranzistorul n-p-n. Stratul din mijloc al semiconductorului se numeste baza, straturile laterale se numesc emitor si colector. Baza are o dopare mai mica decat emitorul. Tranzistorul poate fi considerat ca format din doua diode semiconductoare: una emitor-baza si alta baza-colector. Pentru functionarea tranzistorului, pe dioda baza-colector, se aplica o tensiune inversa, cu polul pozitiv la partea n, adica la colector. Deoarece in zona p nu sunt electroni liberi care sa fie atrasi de polul pozitiv de la colector, in circuitul colectorului curentul este practic nul. Daca in baza se injecteaza electroni din emitor, prin aplicarea unei tensiuni directe pe dioda emitor-baza, electronii injectati vor fi atrasi de colectorul pozitiv si in circuitul colectorului va circula curent. In acest fel curentul in circuitul colectorului este comandat de curentul din circuitul emitorului, care la randul sau este determinat de tensiunea aplicata intre emitor si baza. Peste anumite valori ale tensiunii baza-colector toti electronii injectati in baza sunt colectati de colector, curentul de colector atinge valori de saturatie si curentul de baza (care circula intre baza si sursa Ubc) este foarte mic. Se observa ca pe masura ce creste curentul emitorului creste si curentul colectorului, iar tensiunea baza-colector practic nu influenteaza curentul colectorului. Aplicand intre emitor si baza o tensiune alternativa, variatiile de tensiune provoaca variatii ale curentului emitorului, care produc variatii ale curentului colectorului. Pe rezistorul de sarcina Rs, mare, din circuitul colectorului variatiile de curent produc variatii de tensiune, mai mari decat ale tensiunii de intrare. Asadar tranzistorul poate functiona ca amplificator de tensiune. Pentru ca semnalul amplificat sa nu fie deformat, in circuitul emitorului se introduce o tensiune continua U0 care are rolul de a stabili un punct de functionare al tranzistorului: tensiunea U0 produce unanumit curent de emitor, in jurul caruia se produc variatiile dare de tensiunea alternativa. Daca se alege punctul de functionare pentru care Ie=0, dioda emitor-baza permite numai trecerea alternantelor pozitive, pentru care este polarizata direct si deci tranzistorul functioneaza ca detector. a) Functionarea tranzistorului b) Montaj in baza comuna Tranzistorul p-n-p functioneaza dupa un principiu analog, dar tensiunile aplicate trebuie sa aiba o polaritate inversa. Etaj de amplificare Schema unui etaj de amplificare cu un tranzistor montat cu emitorul comun este reprezentata in figura de mai jos. Functionrea sa din acest montaj este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ultrasunetele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-ultrasunetele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dintre vibratiile sonore care ies din limitele de audibilitate ale urechii omenesti, de un mare interes, din punct de vedere practic, sunt ultrasunetele, adica sunetele a caror frecventa este mai mare de 20 000 Hz. Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeaza pe faptul ca acestia emit semnale ultrasonore scurte de frecvente intre 30 60 kHz. Liliacul in zbor emite in medie cca. 30 semnale pe secunda. O parte din acestea sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou, dupa un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Pe masura apropierii de obstacol liliacul emite din ce in ce mai multe semnale intr-o secunda ajungand ca de exemplu la un metru de obstacol sa emita pana la 60 semnale pe secunda. Aceasta permite liliacului sa simta precis pozitia sa fata de obstacole. Importanta practica a ultrasunetelor este legata de lungimea de unda mica a acestora. Din aceasta cauza, de exemplu, ultrasunetele pot fi emise si se propaga ca si razele de lumina sub forma de fascicule, spre deosebire de sunetele obisnuite care se imprastie in toate directiile. Astfel se constata experimental ca daca lungimea undei emise este mai mica decat dimensiunile liniare ale sursei unda se va propaga in linie dreapta sub forma de fascicul. In afara de aceasta, datorita lungimii de unda mici, fenomenul de difractie (ocolirea obstacolelor) nu apare decat pentru obstacolele de dimensiuni foarte mici in timp ce sunetele obisnuite ocolesc practic aproape orice obstacol intalnit in cale. Ultrasunetele sufera reflexia si refractia la suprafata de separare a doua medii diferite la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen au fost construite oglinzi concave sau lentile speciale care sa concentreze intr-un punct fascicule de ultrasunete. Deoarece intensitatea undelor sonore este proportionala cu patratul frecventei, energia transportata de ultrasunete este mult mai mare decat energia sunetelor de aceeasi amplitudine. Pe de alta parte in cazul ultrasunetelor fenomenul de absorbtie care apare la propagarea tuturor oscilatiilor elastice devine foarte important. Intensitatea undei elastice scade cu distanta de la sursa dupa o lege exponentiala I = I0 e-kr. Se poate arata atat teoretic cat si experimental ca k depinde atat de caracteristicile mediului (densitate, vascozitate, caldura specifica etc.) cat si de frecventa undei care se propaga crescand cu patratul frecventei. Din aceasta cauza practic nu putem obtine propagarea ultrasunetelor, de exemplu in aer, la o distanta mai mare de un kilometru. Mai mult, un ultrasunet de o frecventa de cca. 3000 kHz este practic absorbit complet, la o distanta de cca. 0, 6 cm. In lichide coeficientul de absorbtie este de 2-3 ordine de marime mai mic decat in aer, iar in solide si mai mic, intensitatea ultrasunetelor fiind mult mai putin atenuata. Un fenomen interesant care apare la propagarea ultrasunetelor in lichide este fenomenul de cavitatie care consta in aparitia unor bule care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Undele Electromagnetice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-undele_electromagnetice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Campul electromagnetic: este ansamblul campurilor electrice si magnetice, care oscileaza si se genereaza reciproc. Undele (radiatiile) electromagnetice pot fi grupate dupa fenomenul care sta la baza producerii lor. Astfel, radiatiile numite hertziene se datoresc oscilatiei electronilor in circuitele oscilante LC sau in circuitele electronice speciale. Prin transformarea energiei interne a oricarui corp in energie electromagnetica rezulta radiatiile termice. Radiatiile electromagnetice, numite radiatiile de franare, apar la franarea brusc a electronilor in campul nucleului atomic. Radiaiile sincrotron (denumirea se datoreaza faptului ca acest fenomen a fost pus in evidenta la o instalatie de accelerare a electronilor in camp magnetic, numit sincrotron) si au originea in miscarea electronilor intr-un camp magnetic. Cea mai uzuala impartire a radiatiilor electromagnetice se face insa dupa frecventa si lungimea sa de unda in vid. 1. Undele radio. Domeniul de frecventa a acestor unde este cuprins intre zeci de hertzi pana la un gigahertz (1GHz = 109Hz), adica au lungimea de unda cuprinsa intre cativa km pana la 30cm. Se utilizeaza in special in transmisiile radio si TV. Dupa lungimea de unda se subimpart in unde lungi (2Km-600m), unde medii (600-100 m), unde scurte (100-10 m) si unde ultrascurte (10 m-1cm). 2. Microundele. Sunt generate ca si undele radio de instalatii electronice. Lungimea de unda este cuprinsa intre 30cm si 1mm. In mod corespunzator frecventa variaza intre 109-3 1011Hz. Se folosesc in sistemele de telecomunicatii, in radar si in cercetarea stiinific la studiul propietatilor atomilor, moleculelor si gazelor ionizate. Se submpart in unde decimetrice, centimetrice si milimetrice. Se mai folosesc si in domeniu casnic. 3. Radiatia infrarosie. Cuprinde domeniul de lungimi de unda situata intre 10-3 si 7, 8 10-7m (3 1011-4 1014Hz). In general sunt produse de corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat instalatii electronice care emit unde infrarosii cu lungime de unda submilimetric. 4. Radiatia vizibila. Este radiatia cu lungimea de unda cuprinsa intre aproximativ 7, 6 10-7m si 4 1014m. 5. Radiatia ultravioleta. Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in domeniul 3, 8 10-7m si 6 10-10 m. Este generata de catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele este o sursa puternica de radiatii ultraviolete. 6. Radiatia X (sau Rongen). Aceste radiatii au fost descoperite in 1895 de fizicianul german W. Rongen. Ele sunt produse in tuburi speciale in care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul zecilor de mii de voli, bombardeaza un electrod. 7. Radiatia. Constitue regiunea superioara (3 1018 - 3 1022 Hz) in clasificarea undelor electromagnetice in raport cu frecventa lor. Sunt produse de catre nucleele atomilor. Principiul de functionare: Radiolocatia cu unde magnetice inseamna determinarea existentei si pozitiei a unui obiect pe baza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Forta Arhimedica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-forta_arhimedica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Rezultanta fortelor de presiune exircitate de catre fluid in echilibru asupra unui corp cofundat in acel corp se numeste forta arhimedica. Asupra unui corp cofundat intrun-un fluid se exercita o forta verticala, orientata de jos in sus, al carei modul este egal cu greutatea fluidului dezlocuit. Arhimede, unul dintre cei mai mari savanti ai tuturor timpurilor, s-a nascut in Siracuza, in jurul anului 287i Hr. A realizat numeroase descoperiri in matematica, a studiat parghiile si oglinzile concave. In timpul atacarii Siracuzei de catre romani, a utilizat conform legendei proprietatile oglinzilor pentru incendierea vaselor inamice si a contribuitla construirea unor masini capabile sa lanseze proiectile pana la distante foarte mari. Functionarea densimetrului se bazeaza pe legea lui Arhimede. Dispozitivul patrunde in lichid pana cand greutatea lichidului dezlocuit devine egala cu greutatea sa proprie. Daca lichidul are densitate mai mare, se cufunda o parte mai mica a densimetrului, iar in lichide mai putin dense, cufundarea este mai accentuata. Greutatea densimetrului este concentrata in capatul sau inferior, astfel incat el pastreaza o pozitie verticala stabila. Densitatea se citeste la nivelul suprafetei libere a lichidului, pe scala situata pe tija aparatului. Masuratorile de densitate reprezinta o tehnica analictica importanta intr-o mare diversitate de situatii. Astfel, intr-o stati de servicii auto, densimetrul este folosit la verificarea antigelului sau a starii acumulatorului unui autovehicul. Un antigel de tip permanent este o solutie de etilenglicol in apa (densitate 1, 12g/cm3), cu mici cantitati de aditivi pentru impiedicarea coroziunii. Concentratia de glicol care determina punctul de inghet al solutiei poate fi aflata printr-o masurare a densitatii. Starea acumulatorului unui autovehicul poate fi aflata masurand densitatea electrolitului- o solutie de acid sulfuric. Pe masura ce bateria se descarca, acidul sulfuric se combina cu plumbul din placile acumulatorului, formand sulfatul de plumb, insolubil. Densitatea variaza de la 1, 3 g/cm3 pentru o baterie incarcata la 1, 15 g/cm3 la o baterie descarcata. In medicina, masuratorile de densitate permit determinarea starii fluidelor din corp, cum sunt sangele si urina. Anumite boli duc la eliminarea excesiva a sarurilor din organism si deci la o crestere corespunzatoare a densitatii urinei. Calitatea laptelui (continutul de grasimi animale) poate fi verificata, de asemenea, cu ajutorul densimetrului. Continutul de alcool al unei bauturi se verifica tot cu ajutorul unui densimetru. 2. Nave maritime Un vapor (sau o barca) pluteste la suprafata apei in mod asemanator cu densimetrul. In functie de incarcatura sa, nava se cufunda mai mult sau mai putin in apa. Pentru asigurarea stabilitatii in timpul deplasarii, nava are o forma speciala, astfel incat, oricum s-ar inclina, cuplul de forte format din greutate si forta arhimedica sa readuca nava in pozitie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Functionarea Motoarelor Cu Aprindere Prin Scanteie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-functionarea_motoarelor_cu_aprindere_prin_scanteie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Motoarele cu aprindere prin scanteie electrica folosesc drept combustibil pentru functionarea lor, benzina. La aceste motoare formarea amestecului carburant are loc in afara cilindrului intr-un dispozitiv numit carburator, din care cauza se mai numesc si motoare cu carburator. La motoarele cu aprindere prin scanteie cei patru timpi de lucru corespunzatori celor patru curse ale pistonului, se realizeaza in felul urmator: Timpul I admisia amestecului carburantului in cilindrul motorului, are drept scop umplerea cilindrului cu amestec carburant si se efectueaza prin deplasarea pistonului de la punctul mort interior la punctul exterior. Pe tot acest parcurs, orificiul de admisie este deschis de supapa respectiva, iar cel de evacuare se inchide la scurt timp dupa ce pistonul incepe sa se deplaseze. Prin deplasarea pistonului, in cilindru se creeaza o depresiune datorita careia, aerul atmosferic este absorbit prin camera de amestec a carburatorului. Aici intalneste benzina care ajunge printr-un tub, o vaporizeaza si se formeaza amestecul carburant. Acesta trece prin canalizatii si intra in cilindru prin orificiul de admisie. In momentul in care pistonul a ajuns la punctul mort exterior, amestecul carburant ocupa tot volumul cilindrului volumul de admisie. Ca urmare a depresiunii create in cilindru, pe tot parcursul admisiei presiunea amestecului carburant este ceva mai mica decat presiunea atmosferica, adica 0, 75-0, 95 daN/cm2, iar temperatura creste la circa 373 K. Temperatura amestecului creste datorita gazelor arse neevacuate si a pieselor incalzite ale motorului (cilindrul, chiulasa, supapele, pistonul etc.) cu care vine in contact. Puterea pe care o dezvolta motorul depinde in mare masura de cantitatea de amestec carburant admisa in cilindrii lui. Cu cat aceasta cantitate este mai mare, cu atat puterea motorului creste. In acest scop, orificiul de admisie se deschide inainte ca pistonul sa ajunga la punctul mort interior (avans la deschiderea supapei de admisie) si se inchide in cursa urmatoare, dupa ce pistonul a trecut de punctul mort exterior (intarziere la inchiderea supapei de admisie). In aceasta situatie admisia amestecului carburant continua in virtutea inertiei si dupa ce pistonul se deplaseaza de la punctul mort exterior spre punctul mort interior, asigurandu-se o umplere mai buna a cilindrului cu amestec carburant. Timpul II comprimarea amestecului carburant, este procesul de lucru prin care presiunea amestecului carburant aspirat in timpul admisiei creste. Procesul comprimarii se realizeaza atunci cand pistonul se deplaseaza de la punctul mort exterior la punctul mort interior. Dupa un timp scurt de la inceputul deplasarii spre punctul mort interior, se inchide supapa de admisie. In acest moment se sfarseste admisia si ambele supape sunt inchise. Amestecul carburant este comprimat, progresiv pana cand pistonul ajunge la punctul mort interior, ocupand numai volumul camerei de compresie. Ca urmare, presiunea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Impactul Retelelor Electrice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-impactul_retelelor_electrice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In prezent se pune un accent deosebit pe limitarea efectelor negative determinate de poluarea mediului asupra sanatatii si viitorului vietii pe Pamant, iar problemele de poluare nu mai pot fi eludate. De altfel, trebuie remarcat ca lupta impotriva poluarii costa mult, cu toate ca tratarea deseurilor si efluentelor (scurgerea de masa lichida si gazoasa) antreneaza adesea economii de materii prime si de energie. Tarile industrializate aloca multe mijloace materiale tehnice si banesti necesare cercetarii in acest domeniu, Comunitatea Economica Europeana stabilind in acest sens obiective precise, cum sunt: prevenirea producerii de deseuri, reducerea cantitatilor acestora prin valorificarea lor, limitarea poluarii mediului ambiant. Dezvoltarea industriei si cresterea consumului de energie primara, antreneaza poluarea mediului ambiant (aerului, apelor, panzelor freatice etc.), astfel incat aceasta activitate determina efecte negative asupra nivelului de sanatate al oamenilor. Procesele de conversie sunt insotite de fenomene secundare, neenergetice intre care impactul cu mediul inconjurator ocupa locul principal. Astfel, utilizarea energiei primare duce nu numai la cresterea confortului omului, ci in mod indirect si la unele efecte nedorite cum sunt: poluarea, modificarile scoartei terestre si transformarea in zone aride a unor spatii din ce in ce mai mari etc. Dezvoltarea energeticii afecteaza direct echilibrul naturii pe tot lantul energetic: extractie, instalatie de conversie (producere de energie electrica), acumulari de apa (baraje de acumulari hidroenergetice etc.), transport, distributie si utilizare a energiei electrice. 2. Impactul retelelor electrice asupra mediului Impactul retelelor electrice asupra mediul ambiant poate fi privit din cel putin doua puncte de vedere, si anume [1]: (influenta retelelor electrice asupra mediului ambiant; (influenta mediului ambiant asupra retelelor electrice. Principalele tipuri de poluari pe care retelele electrice le genereaza asupra mediului inconjurator sunt: (vizuala deteriorarea peisajului; (sonora zgomote produse de functionarea sau vibratii ale elementelor (conductoarelor) retelelor electrice si in special, a transformatoarelor; zgomote produse de descarcarea corona pe liniile de inalta si foarte inalta tensiune; (electromagnetica: efecte sonore si luminoase ale descarcarii corona, perturba tii radio si ale emisiunilor de televiziune, influente ale campului electric si magnetic asupra organismelor vii; (psihica si pericole (riscuri) de accidente: teama provocata de apropierea de retelele electrice si de efectele vizuale si sonore ale acestora; accidente, cazuri mortale. (ecologica ocuparea terenurilor; defrisarea padurilor; protectia naturii si a peisajului; influenta asupra instalatiilor si constructiilor, etc. Utilizarea tensiunilor din ce in ce mai inalte in retelele electrice este determinata de ratiuni]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Inductia Campului Magnetic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-inductia_campului_magnetic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fig 10. 7. Sensul fortei electromagnetice depinde de sensul curentului electric prin conductor si de sensul campului magnetic. Experimentul 1. Se realizeaza dispozitivul din fig. 10. 9, a. Cadrul mobil se leaga cu o ata de carligul de sub taler unei balante, montata pe aceeasi tija cu suportul cadrului. Campul magnetic intre piesele polare ale bobinelor este aproape uniform. Se echilibreaza balanta si se potriveste cadrul cadrul in pozitie orizontala, la aproximativ 1cm de marginea superioara a pieselor polare, astfel incat latura lui mobila sa fie intre piesele polare (fig. 10. 9, b). Se alimenteaza cu tensiune continua bobinele si cadrul. Balanta se dezechilibreza datorita fortei electromagnetice exercitate de campul magnetic produs de bobine asupra laturii mobile a cadrului, parcursa de curent. Reechilibrand balanta cu etaloane de masa, se determina marimea fortei electromagnetice. Mentinand constant curentul prin bobine, se variaza intensitatea curentului I prin cadru. Se masoara forta electromagnetica la fiecare noua valoare a curentului I. Se constata ca forta electromagnetica este direct proportionala cu intensitatea curentului prin conductor: a) Dispozitiv pentru masurarea fortei electromagnetice: b) latura mobila a cadrului se aseaza intre piesele polare ale bobinelor. Un alt factor care poate influenta marimea fortei electromagnetice este lungimea conductorului aflat in camp. Astfel, doua conductoare de lungime egala, asezate in prelungire si parcurse de acelasi curent, vor fi actionate impreuna de o forta dubla fata de cea exercitata asupra unuia singur, trei conductoare de o forta tripla etc. Asadar, forta electromagnetica este direct proportionala cu lungimea conductorului aflat in camp: Pastrand aceeasi intensitate a curentului prin bobine si prin cadru, si aceeasi lungime a laturii lui mobile, inlocuim latura mobila cu conductori din diferite materiale si diferite grosimi. Constatam ca forta electromagnetica nu se modifica. Asadar, raportul F/Il este independent de corpul de proba. Pastrand aceleasi valori pentru intensitatea curentului din cadru I si lungimea laturii lui mobile l, variem intensitatea curentului din bobinele care produc campul magnetic si masuram forta electromagnetica. Se constata ca forta electromagnetica are de fiecare data alta valoare. Asadar, raportul F/Il; independent de corpul de proba si specific campului magnetic, poate servi pentru definirea inductiei magnetice, coform relatiei: Inductia unui camp magnetic uniform este o marime fizica vectoriala, al carei modul este egal cu raportul dintre forta cu care acel camp magnetic actioneaza asupra unui conductor rectiliniu, perpendicular pe liniile campului magnetic, si produsul dintre intensitatea curentului din conductor si lungimea conductorului, aflat in campul magnetic. Unitatea de masura a inductiei magnetice in SI se numeste tesla, cu simbolul T: Un camp magnetic uniform are inductia de 1T daca exercita o forta de 1N asupra fiecarui m]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Inductoare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-inductoare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Scopul acestei lucrari este de a evidentia cei trei parametriimportanti pentru un induconductor si anume inductanta, capacitatea parazita si factorul de calitate necesari pentru a-l utiliza in mod corespunzator. Pentru determinarea celor trei parametri se recurge la masuratori asupra diferitelor tipuri de inductoare prin intermediul aparatului numit Q-metru. Acesta este un circuit electronic alcatuit dintr-o sursa de frecventa variabila ce alimenteaza inductorul conectat in serie cu un condensator variabil. La bornele condensatorului variabil se conecteaza un voltmetru care indica un maxim al tensiunii in cazul in care circuitul ajunge la rezonanta. Se conecteaza L1 la bornele Q-metrului dupa care se fixeaza capacitatea la 250pF si se modifica frecventa pana cand circuitul ajunge la rezonanta citindu-se factorul de calitate Q Cv1=318, 5*10-12F f1=23MHz L2=1, 503*10-7H Q2=250 Rs2=0, 103 ( Se efectueaza masuratori in conditiile modificarii mediului din apropierea lui L2 si se completeaza tabelul urmator: La aceeasi frecventa se repeta masuratorile pentru inductoarele L1 si L3. f=30, 5MHz Cv=450pF L=60, 5*10-7 Q=170 Rs=0, 07 ( Raspunsuri la intrebari Inductanta depinde direct proportional cu numarul de spire, cu patratul numarului de spire si invers proportional cu lungimea de bobinare. Efectul capacitiv apare intr-un inductor datorita alaturarii a doua spire care pot fi considerate astfel doua armaturi ale unui condensator. Se incearca diminuarea efectului prin realizarea de capacitati in serie prin bobinajele fagure cu spirale incrucisate. Influenta carcaselor asupra caracteristicilor electrice ale bobinajelor pot fi evidentiate prin prisma materialelor din care sunt realizate. Carcasa si miezul influenteaza inductanta. Inductorul se comporta capacitiv la frecvente mai mari decat frecventa de rezonanta. La frecventa inalta in circuit alternativ se realizeaza circulatia acestuia numai la suprafata acestuia (efect secundar). Acest lucru echivaleaza cu miscarea sectiunii efective a conductorului, deci o crestere a rezistentei. Obtinem factori de calitate diferiti pentru ca permeabilitatile relative sunt diferite deci si inductantele sunt diferite. Se observa ca inductanta unui conductor liniar scurt e foarte mica dar efectul inductiv este semnificativ. in domeniul frcventelor ultrainalte terminalele pentru insertie si SMD permit disipari minime de putere (datorita rezistentei mici) si astfel se pot obtine inductante si capacitati proprii mici. Deoarece acestea modifica structura schemei electrice dorite prin aparitia in plus a capacitatilor parazite care duc astfel la efecte nedorite si la functionarea incorecta a echipamentului proiectat. Capacitatea parazita a unei bobine depinde de: izolatia conductorului de bobinaj forma bobinei distanta dintre sirele bobinei suportul de bobinare 11. Schema electrica echivalenta a unui conductor este: un montaj de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Instalatii De Iluminat Cu Tuburi Fluorescente</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-instalatii_de_iluminat_cu_tuburi_fluorescente.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Argument. 3 2. CAPITOLUL 1: Clasificarea instalatiilor electrice de iluminat, generalitati. 4 3. Instalatii de ilumunat. 5 4. Corpuri de ilumunat. 7 5. CAPITOLUL 2: Lampi fluorescente. 8 6. Functionarea. 13 7. Protectia barelor colectoare. 15 8. Executarea instalatiilor electrice interioare. 17 9. Masuri de protectie a muncii. 25 10. Bibliografie. 26 ARGUMENT Lumina conditioneaza in mare masura activitatea omului. Iluminatul la nivel corespunzator contribuie la marirea productivitatii muncii, la reducerea numarului de accidente, la evitarea erorilor. Iluminarea este cantitatea de lumina, sau de flux luminos, primita de unitatea de suprafata. Datorita faptului ca in multe cazuri se foloseste prea putina lumina sau prea multa decat este necesar pentru derularea unui anumit tip de activitate, nivelul de iluminare trebuie masurat cu un Lux-metru, valorile masurate fiind comparate cu standardele in vigoare pentru locatii diferite, puterea efectiv consumata de lampile montate se va masura cu un cleste wattmetric. Instalatiile de iluminat electric trebuie sa realizeze un anumit nivel de iluminare, concomitent cu indeplinirea unor conditiide calitate, reclamate de caracterul subiectival iluminatului. In afara de acestea, instalatiile de iluminat (artificial-electric) trebuie sa aiba, pentru a fi economice, o mare adaptibilitate la conditiile variate de functionare, data fiind corelatia stransa cu iluminatul natural. Iluminatul fluorescent este eficient si economic. Eficacitatea luminoasa (lumen/watt) a tuturor lampilor fluorescente este ridicata comparativ cu a altor surse luminoase.  Culoarea nominala a lampilor TLD creeaza o anumita atmosfera, care variaza de la alb cald, pana la alb rece lumina zilei.  Culoarea nominala este determinata de temperatura de culoare a lampii. Din necesitataea practca de formare la elevi, a deprinderilor corecte de munca si aplicarii in practica a cunostintelor teoretice si tehnologice precum si formarea deprinderilor de aplicare la fiecare loc de munca a normelor de protectie a muncii, cele de prevenire a incendiilor si normelor igienico-sanitare si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Johann Kepler</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-johann_kepler.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Astronom, mecanician si matematician german, nascut la Weil der Stadt, Wurttemberg, unul dintre fondatorii astronomiei moderne. Studiile si le-a facut la seminarul teologic protestant din Tubingen. A fost profesor de astronomie si morala la Graz. Intreaga sa activitate l-a definit ca un tenace si abil calculator, un mare vizionar si om de stiinta, dotat cu o bogata imaginatie. Mai toate preocuparile sale stiintifice, teoretice sau de ordin practic, ce sunt legate de domeniul astronomiei, pasiunea lui de o viata, care avea sa-i asigure celebritatea. In 1593 a elaborat lucrarea Prodromus in care a cautat sa determine distantele dintre planete si soare pe baza considerarii corpurilor geometrice perfecte avand convingerea, ca si Pitagora, ca Universul este perfect. Tycho Brahe l-a ales drept colaborator la observatorul din Praga si la moartea acestuia in 1601 va deveni astronom al imparatilor Rudolf II, Mathias II si Ferdinand II intre anii 1601-1630. Utilizand multitudinea de informatii pretioase ramase de la Tycho Brahe ca si din observatiile comune in special asupra planetei Marte, Kepler va anunta in 1609 primele sale doua legi fundamentale privind miscarile planetare in lucrarea ramasa si ea celebra Astronomia nova, al caror continut este urmatorul: L1) Planetele descriu eclipse, Soarele fiind plasat intr-unul din focare. L2) Razele vectoare ale planetelor descriu arii egale in timpuri egale. Dupa detronarea lui Rudolf II in 1612, Kepler primeste din partea noului imparat sarcina de a impune calendarul gregorian, ceea ce il conduce la a intra in conflict atat cu biserica catolica cat si cu cea protestanta. Cu toate neplacerile unui astfel de conflict, deloc de neglijat in general si mai ales pentru acele vremuri, Kepler isi continua cercetarile sale si in 1619, gratie bogatei sale fantezii creatoare, descopera relatia dintre axele mari ale orbitelor planetare si timpul de revolutie al planetelor si publica legea a treia ce ii poarta numele in lucrarea Harmonices mundi libri V la Linz, al carei continut este: L3) Patratele timpurilor de revolutie ale planetelor sunt proportionale cu cuburile semiaxelor mari. Tot in acele vremuri a investigat paralaxa si teoria eclipselor. A alcatuit tabele cu efemeridele planetelor. Dupa izbucnirea razboiului de 30 de ani, este nevoit sa paraseasca Linzul, fiind o vreme, astronom si astrolog al; generalului Wallenstein. In afara cercetarilor de astronomie care i-au adus si bucurii si necazuri, dar i-au asigurat nemurirea in lumea stiintei, Kepler a obtinut alte rezultate valoroase. In anul 1612, an foarte bogat in recoltele de struguri, Kepler, aflat la Linz, s-a interesat de regulile practice de determinare a volumului butoaielor cu vin si in 1615 publuca lucrarea Noua metoda de masurare a butoaielor cu vin. In 1616 va publica o editie populara a acesteia sub titlul Extras din stavechea arta de a masura a lui Arhimede etc. Desi Kepler nu dispunea de o teorie dezvoltata asupra infinitului mic, el a folosit in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Legi Invatate In Clasa A IX A</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-legi_invatate_in_clasa_a_ix_a.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: C. Petrescu constientizeaza sincronizarea literaturiii cu filozofia si cu stiinta. Este ca convins ca scriitorul descrie realitatea propriei constiinte, actul de creatie fiind un act de cunoastere, de descoperire si nu de inventie. Camil Petrescu spune: cunoastem doar rasfrangandu-ne in noi insine Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat in mod sugestiv in volumul de Versuri. Ideea. Ciclul Mortii, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ideilor Cu sufletul marit Caci am vazut idei Concepte estetice Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a lui Camil Petrescu, carui inspiratie catre autenticitate confera originalitate poeziei, vitalitatea teatrului si momente autentice de simtire in roman. Autenticitatea consta in ilustrarea realitatii prin propria constiinta, scriitorul insusi marturisea: Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic Substantialitatea (substantialismul) este conceptia conform careia literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea, gelozia, mandria ranita, orgoliul umilit, cunoasterea, dreptatea, adevarul, demnitatea, acele categorii morale absolute. Sincronizarea in conceptia lui Camil Petrescu este armonizarea desavarsita a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, intrucat actul de creatie este un act de cunoastere, de descoperire nu de inventie: nu putem cunoaste nimic absoult, decat rasfrangandu-ne in noi insine. Luciditatea este trasatura dominanta a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili, intransigenti si inflexibili moral. Luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste. Naratiunea la persoana I foloseste timpul subiectiv, care aduca in prezent ganduri, indoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul inseamna asadar experienta interioara: simturile mele, ceea ce gandesc eu, din mine insumi nu pot iesi, eu nu pot vorbi onest decat la persoana I Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiasi obiect, aceluiasi concept, aceleiasi norme morale. Anticalofilismul (impotriva scrisului frumos) este o adevarata batalie estetica pe care o duce scriitorul care sustine formula literara a jurnalului, a confesiunii, ce se noteaza precis, exact, ca intr-un proces verbal. Personajele lui Camil Petrescu (Trasaturi generale) Nascuti din framantari, scepticism, tensiune intelectuala, etica umana, eroii lui Camil Petrescu sunt in cautare de certitudini pentru un sentiment puternic (singura existenta reala este cea a constiintei) Sunt hipersensibili, amplificand semnificatia cu un gest, a unei priviri, a unui cuvant la proportiile unei catastrofe; Inadaptati superior, intelectuali intransigenti intr-o lupta continua cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, mondenitatea. Intelectuali lucizi, ei traiesc draa inflexibilitatii constiintei, a pasiunii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Lentile De Contact</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-lentile_de_contact.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inconvenienta ochelarilor a dus la developarea de lentile de corectie si nu numai din plastic care pot fi purtate sub pleoapa, direct pe ochiul ocular. Aceste Lentile de contact minimeaza radical riscul de spargere care este oricand present la ochelarii normali, deoarece, lentila de contact este protejata de forma sa precum ochiul de forma craniului. Lentilele din ziua de astazi acopera numai cornea ochiului, un process permite intrarea lentilei pe globul ocular. Asa-zisele lentilele de contact moi sunt folosite destul de frecvent si sunt formate dintr-un plastic destul de moale care se muleaza pe ochi. In 1268 Englezul Roger Bacon a inregistrat o declaratie despre folosirea lentilelor optice. Posibil ca la inceputul secoluluial 10-lea desi Chinezii folosisera lupele in rame. Ochelarii au fost folositi prima data in Europa si Italia si alte portrete care dateaza din Evul Mediu. Cu inventia masinii de tiparit in sec. al 15-lea, cererea pentru ochelari a crescut si pana in 1629 devenise o adevarata afacere. Lentilele sunt folosite In sisteme opticede sticla sau orice alta substanta transparenta avand o forma care le permite sa refracteze lumina orcarui obiect de forma reala sau virtuala. Lentilele de contact si lentilele din ochelarii sunt folosite in scopuri medicinale. Lentilele mai sunt folosite si la: microscopuri, telescopuri si alte instrumente optice, ele sunt la fel de importante la ochi cat si designul sau. Fabricarea Lentilelor: Majoritatea lentilelor sunt formate dintr-un fel de sticla de calitate superioara. Aceasta se mai numeste si sticla optica care nu au defecte interne bule de aer sau alte imperfectiuni. Procesul de a face o lentila dintr-un bloc de sticla implica mai multe operatiuni. Primul pas este de a trasa o forma de lentila pe blocul de sticla. Dupa ce este taiata ea este presata de o bucata subtire de metal a carui margini sunt presarate cu praf de diamant. Bucata de sticla este adusa la forma sa fiind taiata de o placa din fier acoperita cu o amestecare din apa si adezive. -pentru a fi obtinuta suprafata lentilei se folocesc unelte concave sau convexe incarcate cu abrasive. -ultimul process de terminare al lentilei este slefuirea, iar dupa aceasta nu mai trebuie decat taiat din margini incat sa fie egale. Istoria Lentilelor: Primele lentile dateaza de pe vremea Grecilor si Romanilor, unde sferele de sticla erau umplute cu apa. Aceste lentile umplute cu apa erau folosite ca pahare cu foc. Adevaratii ochelari nu au aparut in timpurile clasice; au fost fabricati probabil pentru prima data la sfarsitul sec. al 13-lea in Europa. Procesul de fabricare al lentilelor nu s-a schimbat prea mult din Evul Mediu, inafara de utilizarea gradului in slefuire introdus de Isaac Newton. Istoria Lentilelor: Developarea recenta a plasticului si a proceselor speciale pentru a le modula a dus la cresterea productiei de lentile. Lentilele de plastic sunt mai usoare mai ieftine si mai putin fragile decat cele di]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Lord Kelvin 1924 1907</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-lord_kelvin_1924_1907.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: -imediat dupa absolvire a plecat la Paris, unde a castigat o importanta experienta practica lucrand intr-un laborator; -in 1846 cand s-a intors in Anglia, la varsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de filozofiein cadrul aceleeasi Universitati din Glasgow, functie pe care si-o va pastra pana la pensionare, in 1889; -activitati, preocupari, teorii: -pe langa teoria tenperaturii absolute pt. care a devenit faimos, Kelvin a formulat si alte idei precum calcularea vechimii Pamantului, care la mijlocul anilor 1800 era o problema foarte dezbatuta si controversata; -a conceput primul telegraf care traversa Atlanticul; Titulatura: -1866| a fost numit cavaler de care regina VISTORIA (Sir William Thomson); -1883| a primit medalia de aur de catre Royal Society of London; -1882| a devenit baron de gradul I, fiind numit tot de catre regina VICTORIA.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Lumina Notiuni Generala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-lumina_notiuni_generala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Lumina, forma vizibila de energie, observabila de ochiul uman, ce este radiata prin miscarea particulelor incarcate energetic. Lumina soarelui contine energia necesara plantelor sa creasca. Plantele transforma energia solara, intr-o forma chimica printr-un proces numit fotosinteza. Petrolul, carbunele si gazele naturale, sun resturi de plante ce au trait cu milioane de ani in urma. Energia din aceste combustibile, ce se elibereaza prin ardere, este energia chimica transformata din lumina soarelui. Cand animalele digera alimente (plane sau alte animale) ele de asemenea elibereaza energia depozitata prin fotosinteza. Oamenii de stiinta au observat ca lumina se comporta ca o particula uneori si ca o unda alteori. Particulele de lumina se numesc fotoni. Fotonii sunt diferiti de particulele materiale prin faptul ca nu au masa si sa misca cu viteza constanta de 300. 000 km-s. Undele asociate cu lumina sunt numite unde electromagnetica pentru ca consista in schimbarea campurilor magnetice si electrice. Lumina poate fi emisa sau radiata de electroni care graviteaza in jurul nucleului atomului lor. Electronii pot gravita in atomi numai in anumite cazuri se numesc orbitali si au o anumita cantitate energetica. Cantitatea de energie de care atomul are nevoie pentru fiecare orbital se numeste energie de nivel pentru un atom. Fiecare atom are o cantitate unica de energie, si energiile corespunzatoare fotonilor pot forma invelisuri ce impreuna se numesc spectrul atomic. Acest spectru este ca o amprenta dupa care fiecare atom poate fi identificat. Procesul de identificare a unei substante dintr-un spectru se numeste spectroscopie. Legile care descriu invelisul de energie al orbitalilor si al atomilor sunt legi ce apartin Teoriei Quantice. Ele au fost inventate in 1920 special pentru masurarea radiatiilor luminoase si marimii atomilor. Spectru electromagnetic se refera la inteaga gama de frecvente si lungimi de unda lae undelor electromagnetice. Lumina traditionala se refera la gama frecventelor care pot fi receptionate si de catre om. Aceste frecvente sunt foarte inalte aproape o jumatate sau trei sferturidintr-un milion de miliarde Hz. Lungimile lor de unda sunt intre 400-700 nm. Razele X au lungimi de unda care variaza de la cateva miimi dintr-un nm la cativa nm. Cea mai scurla lungime de unda pe care o mul o poate detecta este lumina albastra inchisa la 400 nm. Cea mai lunga este rosul aprins la aprox. 700 nm. Cele mai multe surse nu radiaza lumina monocromatica. Ceea ce numim lumina alba (ca cea a soarelui) este un amestec al tuturor culorilor din spectru vizibil. Ochiul uman raspunde cel mai bine la lumina de culoare verde cu lungimea de unda 550 nm care este de altfel aproximativ egala cu valoarea stralucirii luminii soarelui la suprafata pamantului. Polarizarea se refera la campului magnetic intr-o unda electromagnetica. O unda al carei camp electric oscileaza vertical sa spune ca avem o poarizare verticala. (idem pt orizontal). Campul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Microscopul Electronic - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-microscopul_electronic_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inventia microscopului electronic a fost posibila in urma unor studii experimentale si teoretice in fizica si inginerie. Principalul concept pe care microscopul electronic s-a format: electronii au unda asociata. Acesta a fost ipotetizat de catre fizicianul francez Printul Luis Victor de Broglie in 1924. In 1927, ipoteza lui de Broglie a fost verificata experimental de catre fizicienii americani Clinton J. Davisson si Lester H. Germer si independent de catre fizicianul englez George Paget Thomson. In 1932 inginerii germani Max Knoll si Ernst Ruska construiesc primul microscop de transmisie electronica. In 1938 Ruska si inginerul german Bodo von Borries construiesc primul model al comercialului M. E. T. pentru Siemens-Halske Company din Berlin, Germania. Inginerul englez Sir Charles Oatley a inventat M. E. S. -ul. Ernst Ruska a realizat primele experimente cu ajutorul microscopului electronic construit de el insusi, primul de acest fel din lume, in care rolul razelor de lumina era indeplinit de un fascicul de electroni ce traversau mai multe lentile electronice.   Primul microscop electronic putea mari imaginea obiectelor doar de 400 de ori. Se stie ca puterea separatoare a intrumentelor optice este invers proportionala cu lungimea de unda a radiatiei utilizate. Microscoapele optice nu vor putea da imagini clare ale unor obiecte cu dimensiuni mai mici de circa 0, 15 µm. Puterea separatoare a putut fi sensibil marita cu ajutorul microscopului electronic, deorece lungimea de unda a undei asociate electronului este mult mai mica decat a radiatiilor vizibile sau ultraviolete utilizate de microscopul optic. Microscoapele pot doar sa mareasca structuri care sunt mai mari decat lungimea undelor (unda luminoasa). Acestea pot obtine mult mai multa putere de marire decat microscoapele standard ce folosesc lumina solara pentru ca electronii au lungime de unda asociata mai mica decat cea a lungimea de unda a luminii. Cea mai mare marire posibila este de 2 000 X decat cea initiala. Microscoapele electronice moderne pot ajunge la magnificari de aproximativ 1 000 000 X Din punct de vedere constructiv, microscopul electronic are o structura mult mai complexa decat microscopul optic. Totusi, partile principale ale microscopului electronic indeplinesc aceleasi functii ca si lentilele microscopului optic. Ele sunt magnetice sau electrice, dupa cum devierea fasciculului de electroni are loc intr-un camp magnetic sau intr-un camp electric. In cazul microscopului electronic, electronii pe toata traiectoria lor de la sursa pana la imaginea finala - se deplaseaza in vid. Pentru ca imaginea electronica sa fie vizibila, este necesar ca aceasta sa fie transformata intr-una luminoasa. In acest scop, in planul imaginii finale se afla un ecran fluorescent. Microscopul electronic este folosit in diferite domenii de cercetare, dar una din utilizarile curente este in domeniul cercetarilor medicale si biologice. Substantele biologice, in general, nu pot fi studiate sub]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Miscarea Reactiva Motor Reactiv</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-miscarea_reactiva_motor_reactiv.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In timpul mai multor secole omenirea a visat la zborul in cosmos. Scriitorii-fantasti au propus cele mai diverse mijloace pentru a atinge acest scop. In secolul XVII a aparut povestirea scriitorului francez Sirano de Berjerac despre plecarea pe Luna. Eroul acestei povestiri a ajuns pe Luna cu ajutorul unei carute de fier, peste care el permanent arunca un magnet foarte puternic. Atragindu-se de el, caruta se ridica deasupra Pamintului, pina ce a ajuns pe Luna. Iar Baronul Munhgauzen a povestit ca a ajuns pe Luna cu ajutorul unor firicele de boabe. Dar nici un savant, nici un scriitor-fantast in decursul multor secole nu a putut numi unicul mijloc care ar invinge atractia Pamintului. Primul care a gasit acest mijloc a fost savantul Constantin Eduard Tialcovskii (1857-1935). El a aratat ca unicul aparat care e in stare sa invinga puterea tractiunei este racheta, adica aparatul cu motor reactiv, care foloseste combustibil si oxidant, aflindu-se chiar pe aparat. Motorul reactiv - este motorul care transforma energia chimica a combustibilului in energia cinetica a jetului de gaz, insa prin aceasta motorul capata viteza in directia opusa. Pe ce principii si legi fizice se bazeaza aceasta actiune? Fiecare stie ca impuscatura din arma este urmata de o cedare. Daca masa glontelui ar fi egala cu masa armei, atunci ele se vor imprastia cu viteze egale. Cedarea apare deaceea ca energia cinetica a jetului de gaz creaza puterea reactiva, cu ajutorul careia poate fi asigurata miscarae in aer dar si in spatiul fara aer. Cu cit e mai mare masa si viteza jetului de gaze, cu atit este mai mare puterea reactiva. Aceasta poate fi simplu lamurit prin legea pastrarii impulsului, care ne spune ca: suma geometrica (vectoriala) a impulsurilor corpurilor care formeaza un sistem inchis, ramine neschimbata pentru ori si ce miscare si interactiunea corpurilor din sistema, anume C. E. Tialcovskii a executat formula, care ne permite sa calculam viteza maximala, pe care o poate dezvolta racheta: Vmax - viteza maxima a rachetei Vo - viteza initiala Vr - viteza scurgerii gazelor din duza m - masa initiala a combustibilului M - masa rachetei goale. Cum se vede din formula, acesta viteza maximala depinde in primul rind de viteza scurgerii gazelor din duza, care la rindul sau depinde de tipul combustibilului si temperatura jetului de gaz. Cu cit e mai mare temperatura cu atit e mai mare viteza. Deaceea pentru racheta trebuie prevazut cel mai caloric combustibil, care da mai multa cantitate de caldura. Din formula deasemenea reiese ca aceasta viteza depinde si de masa initiala si finala a rachetei. Formula lui C. E. Tialcovskii constituie fundamentul, dupa care se fac calcularile rachetelor contemporane. Raportul masei combustibilului la masa rachetei in sfirsitul lucrarii a motorului reactiv (masa rachetei goale) se numeste numarul lui Tialcovskii. Concluzia principala in aceasta formula consta in aceea ca in spatiul fara aer racheta poate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Modele Atomice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-modele_atomice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Desi primele idei referitoare la faptul ca materia ar putea fi compusa din atomi dateaza din secolul al V-lea i. e. n., apartinand lui Leucip din Milet, abia in secolul al VII-lea au inceput sa se stranga dovezi ale existentei lor. De exemplu, Robert Boyle a presupus ca substantele gazoase sunt compuse din particule mici, datorita reactiei lor la comprimare. In 1803, Dalton a demonstrat ca teoria atomica explica legea proportiilor definite. Un atom al unui compus (molecula) contine mereu un numar definit de atomi mai mici. W. Prout a constatat, in 1816, ca atomii elementelor, ca si moleculele, pot formati din particule si mai mici. In 1897, J. Thamson a masurat devierea radiatiilor catodice in camp electric si a demonstrat ca, fiind deviate, sunt compuse din particule. Mai mult, masurand valoarea devierii, el a determinat masa electronilor, care este de aproximativ 2000 de ori mai mica decat cea a atomilor de hidrogen. Cum electronii proveneau din componenta unor materiale, s-a presupus ca ei apartin atomilor. In 1898, Thompson a lansat modelul de atom de tip cozonac cu stafide, adica: o sfera cu sarcina electrica pozitiva uniform distribuita este plina cu electroni precum un cozonac cu stafide. Scosi din pozitia de echilibru, electronii oscileaza in jurul acestor pozitii si emit lumina. Raza sferei este de ordinul a 10 (-10) m. Alti fizicieni au venit cu alte idei. Ph. Lenard a dovedit experimental ca atomii au foarte mult spatiu gol. Astfel, in 1903, el a emis ideea ca atomii sunt electroni imperechiati cu particule similare incarcate cu sarcina pozitiva. In anul urmator, japonezul H. Nagoka asemana atomul cu planeta Saturn in miniatura, fiind compus din inele (electroni) care inconjura un miez incarcat cu sarcina electrica pozitiva. Modelul a parut inacceptabil, pentru ca nu rezolva problema stabilitatii atomului. In 1911, E. Rutherford si colaboratoriisai au obtinut dovada ca Nagoka se apropiase de adevar. Dar modelul lui Nagoka presupunea ideea ca fiecare atom sa contina mii de electroni, desi se dovedise ca nu pot exista decat cativa electroni in fiecare atom. Retherford a propus un model care semana cu sistemul solar, nu cu planeta Saturn: un miez central sau un nucleu cu sarcina pozitiva, in jurul caruia se invartesc pe orbite circulare doar cativa electroni. Aceasta este imaginea pe care o au si astazi despre atom majoritatea oamenilor. Din pacate, s-a dovedit ca natura este mult mai complicata. Atomul lui Rutherford nu era stabil si de aceea a suferit in timp mai multe modificari. S-a stabilit ca electronii sunt, simultan, si unde, si particule. Astazi, imaginea unui atom contine regiuni incetosate in care, potrivit legilor probabilitatii si mecanicii cuantice, se pot gasi electroni undo-particula.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Motoare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-motoare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Energia aburilor inca mai asigura o mare parte din energia folosita in prezent. Chiar si cele mai avansate reactoare nucleare acesteia. Jeturile de aburi care tasneau determinau sfera sa se ro- teasca. Totusi, in ciuda faptului ca era o inventie interesanta, masi- na nu servea unui scop util. Prima masina cu aburi cu utilitate practica a fost inventata in 1698 de un inginer englez pe nume Tomas Savery. Aburul dintr-o camera era racit pana se condensa si forma o cantitate mica de apa. Redu- cerea mare a volumului producea un vid partial, care era folosit pen- tru a absorbi apa din minele de carbuni. Forta pistonului La masina inventatade inginerul englez Tomas Newcomen, in jurul anului 1710, aburii impingeau un piston in sus printr-un cilindru. Apoi cilindrul era racit pentru a condensa aburii, si pistonul era tras in jos. Condensarea aburilor reducea presiunea din cilindru, astfel incat presiunea atmosferica era suficienta pentru a impinge pistonul in jos. Din acest motiv, Newcomen isi numea masina cu aburi at- mosferica. Ea era folosita pentru a pune in functiune pompe de mina. Desi s-a dovedit mult mai eficienta decat sistemul lui Savery, masina lui Newcomen era extrem de inceata si ineficace. Aceasta pentru ca dupa racire cilindrul trebuia incalzit pentru a produce din nou aburi necesari care sa impinga pistonul in sus. Altfel aburiii s-ar fi conden- sat instantaneu. Masina lui Watt Cel care a rezolvat aceasta problema a fost inginerul scotian James Watt. La masina sa inventata in 1769, aburii treceau intr-o camera separata pentru condensare. Deoarece cilindrul nu era incalzit si racit alternativ, pierderile de caldura ale masinii erau relativ scazu- te. De asemenea, masina lui Watt era mai rapida, pentru ca puteau admite mai multi aburiin cilindru odata ce pistonul se intorcea in po- zitia initiala. Aceasta si alte imbunatatiri concepute de Watt au fa- cut ca masina cu aburi sa poata fi folosita intr-o gama larga de apli- catii. In perioada victoriana, locomotive cu aburi puternice revolutio- nasera deja calatoria pe uscat. Masinile cu aburi au facut posibile si tiparirea ziarelor, torsul si tesutul textilelor si actionarea masinilor de spalat in spalatoriile cu aburi. Masinile cu aburi puneau in miscare caruselele, iar unii fermieri foloseau energia de abur pentru a ara pamantul. Antreprenorii de curatatorii aveau aspiratoare cu aburi, si la cele mai bune frizerii din orase existau chiar si perii pen- tru masarea capului actionate de aburi. Miscarea rotativa Miscarea primelor masini cu aburi produceau o miscare alterna- tiva (de du-te-vino) prin intermediul pistoanelor care se deplasau in cilindrii. Aceasta miscare a putut apoi sa fie transformata in mis- care rotativa prin mijloace mecanice. Turbinele cu aburi produc miscarea rotativa nemijlocit prin forta aburilor. Mai multi inventatori au]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Motoare Termice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-motoare_termice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cu mai bine de zece ani in urma, omul de stiinta roman, profesorul George Baranescu, si-a protejat inventia sa prin patentul 4. 831. 982 din 8 mai 1989, emis de oficiul de patente al SUA. Acad. prof. dr. docent ing. G. Baranescu, decedat timpuriu in anul precedent, a fost preocupat permanent de perspectiva nelinistitoare a previzibilei penurii de cumbustibili hidrocarbonati, ale carei efecte ar putea fi ameliorate si intarziate prin conceptii noi de motoare termice cu consumuri specifice reduse. Analizand cu minutie caracteristicile actualelor motoare cu aprindere prin scanteie si diesel, prof. Baranescu ajunge la concluzia ca nici una din aceste categorii nu se preteaza la o ameliorare a performantelor nici sub aspect economic, nici in privinta protectiei mediului si nici nu raspunde convenabil dorintei de utilizare pe acelasi agregat a unei game largi de combustibili, disponibili la un moment dat si in anumite situatii conjuncturale. Initial, spre sfarsitul compresiei, ultimul dintre aceste injectoare trimite in camera adiacenta 5, cu un mare avans, o cantitate de combustibil redusa care este aprinsa de o bujie 6; aceasta poate fi cu filament sau cu scanteie. Amestecul de aer-combustibil care se formeaza este foarte omogen, deoarece peretii camerei separate sunt fierbinti (nefiind baleati de sistemul de racire), accelerand vaporizarea, iar dispunerea canalului de legatura asigura o puternica miscare a aerului patruns aici. Pe de alta parte, aprinderea promovata de bujie face neimportanta capacitatea de inflamare a carburantului, ceea ce permite, practic, utilizarea oricarui combustibil disponibil: benzina, motorina, petrol, metanol sau derivati din uleiuri vegetale, sisturi bituminoase, carbune sau orice fel de amestecuri din astfel de substante combustibile. Astfel, in camera separata se produce un proces de ardere intr-un front de reactie sau avanseaza progresiv, caracteristic arderii amestecurilor omogene. Datorita cresterii presiunii, are loc o curgere de gaze inflamate spre camera deschisa 3, in care, concomitent sau cu un mic avans, se produce injectia principala prin injectorul 13. Datorita temperaturii ridicate a gazelor evadate din spatiul 5, precum si a faptului ca acestea contin o mare cantitate de agenti chimici foarte activi, in spatiul 3, in care se formeaza un amestec neomogen, aprinderea se produce rapid, iar arderea decurge complet si cu mare viteza. Amandoua aceste circumstante asigura un randament ridicat si un continut extrem de mic de substante poluante. In ambele camere procesul de formare a amestecului este favorizat, mai ales in cazul utilizarii combustibililor grei, de incalzirea prealabila a acestora intr-un schimbator de caldura, la care combustibilul preluat de pompa de injectie 9 din rezervorul 11, ajunge prin conducta 10. Spatiul principal de ardere este mulat in intregime in pistonul 2, care evolueaza in cilindrul 1. Daca injectorul 13 nu prezinta particularitati de constructie fata de constructiile]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Motorul Electric Cu Curent Continuu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-motorul_electric_cu_curent_continuu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca un rotor se invarte intre doi poli magnetici stationari, curentul din rotor circula intr-o directie pe parcursul unei jumatati de rotatie si in cealalta pe parcursul celeilalte jumatati. Pentru a produce o trecere constanta, intr-o singura directie a curentului dintr-un astfel de dispozitiv, este necesara furnizarea unui mijloc prin care curentul rezultat sa aiba acelasi sens pe parcursul intregii rotatii. La masinile mai vechi aceasta este realizata cu ajutorul unor placute colectoare, un inel de metal impartit in doua, montat pe axul rotorului. Cele doua jumatati sunt izolate si sunt bornele bobinei. Perii fixe de metal sau carbon sunt tinute pe placutele colectoare in timp ce acestea se rotesc, conectand electric bobina la fire exterioare. In timp ce rotorul se invarte, fiecare perie intra in contact alternativ cu placutele colectoare, schimbandu-si pozitia in momentul cand curentul din bobina isi schimba sensul. Astfel circuitul exterior la care generatorul este conectat este alimentat cu un curent continuu. Generatoarele de curent continuu sunt de obicei folosite la tensiuni mici pentru a evita scanteile dintre perii si placute care rezulta la tensiuni mari. Cel mai mare potential obtinut in general de astfel de generatoare este de 1500 de volti. In unele masini mai noi aceasta inversare se face folosind dispozitive electronice de mare putere, cum ar fi de exemplu diode redresoare. Generatoarele moderne folosesc rotoare cilindrice care, de obicei sunt constituite dintr-un numar mare de bobinaje asezate longitudinal in lacasuri speciale si conectate la placute colectoare. Intr-un bobinaj in care este un numar mic de lacasuri, curentul produs va creste si scadea in functie de partea de camp magnetic prin care rotorul trece. Un bobinaj compus din mai multe segmente si un rotor circular conecteaza in permanenta circuitul aproape constant deoarece intotdeauna un bobinaj longitudinal se deplaseaza printr-o suprafata cu un camp magnetic intens. Campurile de la generatoarele moderne sunt de obicei din patru sau mai multi poli, pentru a creste marimea si puterea campului magnetic. Cateodata poli mai mici sunt adaugati pentru a compensa distorsiunile din fluxul magnetic cauzat de efectul magnetic al rotorului. In general, sunt similare in constructie cu generatoarele de curent continuu. Ele pot, de fapt sa fie descrise ca generatoare care functioneaza invers. Cand curentul trece prin rotorul unui motor, este generat un camp magnetic care genereaza o forta electromagnetica, si ca rezultat rotorul se roteste. Actiunea periilor colectoare si a placutelor colectoare este exact aceiasi ca la generator. Rotatia rotorului induce un voltaj in bobinajul rotorului. Acest voltaj indus are sens opus voltajului exterior aplicat rotorului. In timp ce motorul se roteste mai rapid, voltajul rezultat este aproape egal cu cel indus. Curentul este mic, si viteza motorului va ramane constanta atat timp cat asupra motorului nu actioneaza nici o sarcina, sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Notiuni De Fotometrie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-notiuni_de_fotometrie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In eseul de fata se incearca sintetizarea catorva notiuni teoretice legate de studiul fotometriei, mai cu seama se dezbat notiunile de flux luminos, intensitate luminoasa, luminanta, iluminare si eficacitate luminoasa. In partea de aplicatii se discuta doua probleme de fotometrie a caror rezolvare este data si argumentata pe baza teoriei. Fotometria se ocupa cu problema masurarii intensitatii luminii prin intermediul senzatiei de lumina pe care o provoaca. Ea sta, ca disciplina stiintifica, la baza tehnicii iluminatului. Din optica geometrica se stie ca lumina, patrunzand in ochi, provoaca la incidenta sa pe retina senzatia de lumina. Aceasta senzatie va fi mai mare sau mai mica, dupa cum energia transportata de raza de lumina va fi mai mare sau mai mica. Orice raza de lumina transporta energie. Energia transportata de raza in unitatea de timp printr-o sectiune oarecare se numeste flux de energie radianta. Acest flux are deci dimensiunile unei puteri (energie / timp) si se masoara in watt (in SI). Ochiul nu este la fel de sensibil pentru diferite lungimi de unda ale fluxului radiant incident. Astfel daca avem doua radiatii ce transporta aceeasi putere (acelasi flux radiant), dar au lungimi de unda diferite, de exemplu ?1 = 5300 A (verde) si ?2 = 6500 A (rosu), masuratorile arata ca verdele produce o senzatie de lumina de 7, 8 ori mai intensa decat rosu. Spunem cu alte cuvinte ca ochiul este mai sensibil la verde decat la rosu, astfel ca daca dorim sa avem aceeasi senzatie luminoasa pentru ambele radiatii, sursa trebuie sa fie de 7, 8 ori mai intensa. Pentru a vedea cum variaza sensibilitatea ochiului in functie de lungimea de unda, adica de culoare, se ilumineaza simultan cele doua jumatati ale unei suprafete albe (fig. 2. 1) cu doua radiatii monocromatice de lungimi de unda diferite si se privesc aceste suprafete. Sa iluminam de exemplu suprafata din stanga cu o putere radianta P0 de lungime de unda ?0 = 5550 A, iar pe cea din dreapta cu o alta radiatie, ?, avand diverse puteri, P?. Alegem fluxul radiant P? in asa fel incat ochiul sa vada cele doua suprafete adiacente la fel de luminoase (desi in culori diferite). Cu cat ochiul va fi mai putin sensibil la o anumita radiatie, ?, cu atat va trebui sa marim puterea radiatiei P? pentru a da aceeasi senzatie luminoasa ca si P0. Raportul: se numeste sensibilitatea spectrala relativa a ochiului si variatia ei cu ? este data in fig. 2. 2 obtinuta experimental asupra unui numar mare de observatori. Ea reprezinta o medie a acestor masuratori si defineste asa-numitul observator normal. P? (?0 = 5550 A) Fig. 2. 1 Se constata ca sensibilitatea ochiului este maxima pentru culoarea verde galbui cu ? = 5550 A, devenind aproape nula in regiunea violeta pentru ? = 4000 A si in regiunea rosie pentru ? = 7600 A. Aceste limite variaza de la observator la observator cu valori nu prea mari. Senzatia de lumina va fi deci proportionala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Optica - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-optica_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: REFLEXIA pe fire de sarma. Firele de telegraf, conductele electrice aeriene stralucesc in soare; mergand in lungul acestor fire, petele de lumina de pe ele se deplaseaza cu aceeasi viteza ca si observatorul. Seara pe o strada luminata, se pot observa pete stralucitoare de lumina asupra firelor de tramvai, pete care se deplaseaza odata cu noi. REFLEXII neobisnuite. Pe strada, in umbra aruncata de cladiri se pot observa pe neasteptate, ici-colo, pete de lumina. Daca tinem mana in fata unei astfel de pete de lumina din pozitia umbrei se poate determina sursa de lumina. Lumina soarelui este reflectata de geamurile caselor situate pe partea opusa a strazii. Tot asa poate fi vazute pete de lumina care stralucesc pe suprafata unui canal, atunci cand canalul se afla in umbra. Casele de-a lungul malului unui rau pot fi in intuneric si totusi pe ele sa apara tot timpul pete de lumina mobile, datorita reflexiilor pe valurile apei. O priveliste deosebita ne ofera stralucirea luminii soarelui pe suprafata apei unui rau sau canal, incretita de o briza, care ridica mici valuri. NEUNIFORMITATI pe suprafata apei. A plouat. In sinele de tramvai s-a adunat apa si observam reflectandu-se in directia orizontala o linie transversala. Este firul care sustine conducta electrica a tramvaiului. Privind de-a lungul sinei vedem ca imaginea este deformata simetric - suprafata apei este curbata si formeaza un menisc concav. - Vasla de care ne servim pentru a impinge o barca, lingurita in paharul de ceai par frante in locul in care intra in apa, datorita refractiei luminii. Aprecierea cu ochiul, a adancimii unui obiect sub apa este incorecta, obiectul apare mai sus decat este in realitate datorita refractiei. Daca suprafata apei nu este perfect plana, acest lucru se observa dupa modificarea directiei razelor de lumina refractate, insotite de o neuniformitate a luminozitatii pe fundul apei, adancitura actioneaza ca o lentila divergenta. Daca privim prin geamurile vagoanelor mai vechi, putem observa ca anumite parti ale lor deformeaza complet priveliste din afara, dat fiind ca ele nu sunt perfect plane si partile sale mai subtiri sau mai groase actioneaza ca niste lentile asezate dezordonat care imprastie sau concentreaza razele de lumina. Modificarea densitatii aerului vara, pe timp frumos, explica acele unduiri ale aerului de deasupra suprafetelor metalice sau a terenurilor proaspat arate, avand loc o deviere diferita a razelor refractate Pe baza fenomenului de reflexie a luminii se pot construi instrumente utilizate in masuratori de unghiuri si distante, sau instalatii pentru spectacole, care impresioneaza placut. 1. Sextantul este un aparat care serveste la masurarea unghiului de directie a doi astri. 2. Fantani luminoase. Intr-un mediu omogen o raza de lumina se propaga in linie dreapta, insa datorita mai multor reflexii se poate realiza un traseu curb. 3. Oglinzile plane, sferice sau parabolice sunt folosite pe baza fenomenului de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Optica Instrumentele Optice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-optica_instrumentele_optice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In ce priveste dorul de calugarie, asta este cel mai mare lucru, frate. Vezi, nu trebuie sa te duci socotind numai ca e bine. Ci dintr-o inalta socotinta. Trebuie sa te duci dintr-o necesitate sufleteasca. Asa cum, intr-un fel, apar simptomele acelea de nebunie pentru Hristos. Si cu un nebun nu te poti intelege. El una si buna stie: Ma duc pentru Hristos. Caci se spune, spun Evangheliile in tot felul: Cine nu ia crucea si nu-Mi urmeaza si nu lasa tata si mama si sot ori sotie, acela nu Ma iubeste. Chiar in Evanghelia de astazi, spunea ca unii se fac pe sine fameni pentru imparatia cerurilor. Adica, infranarea de la placeri. Asa ca intrarea in manastire este intrare in cer. E o lume mai putin ca lumea. Din contra: desi calugarii sunt oameni si ei, au, insa, randuieli unde trebuie sa-si taie voia. Si nu e usor, bineinteles. Vezi, eu v-am spus de atatea ori: daca te duci la manastire nu te duci ca sa gasesti neaparat manastirea. Sa faci tu manastire! Sa duci o viata asa cum trebuie. Si asta inseamna ca tu faci manastire. Sunt voturile calugaresti, taierea voii. Mai ales, asta trebuie sa o faci cu dragoste, si neaparat trebuie facuta. Asta ar putea sa fie punctul care ar caracteriza viata unui calugar bun - taierea voii. Ei, vor veni si restul: curatenia si saracia. Nu ca n-ai voie sa manuiesti bani. Sa nu te stapaneasca ideea de bogatie. Sa ai un ban si sa-1 dai dincolo, e altceva. Si, de asemenea, viata de curatie trebuie privita si ea in tot felul. Trebuie taiate imediat gandurile care vin, caci gandurile vin pana la moarte. Nu ne lasa. Asa ca, daca ti-ar ajuta bunul Dumnezeu sa ajungi, caci mai ai, intr-un fel, o experienta duhovniceasca. Dar nu te duce la manastire cu gandul ca mai stii ceva. intelegi! Acolo te duci sa te smeresti, lucru pe care nu 1-ai stiut pana acum. Acolo te smeresti cu orice chip. in fata oricui. Lasa-l asa slab cum este! Daca el iti porunceste, tu asculti. Caci tu asculti de Hristos si plata iti da Hristos. Poate ca nici acela care-ti porunceste nusi da seama de ce servici mare iti face, poruncindu-ti. Nu intereseaza. Merge pe un program, merge pe nu-stiu-ce, dar tu te mantuiesti. Asa ca mergerea la manastire este cel mai de varf lucru din Sfanta Scriptura si asigurator pentru venirea mortii. Te scoli cu liniste, te culci cu liniste, caci e mila lui Dumnezeu cu tine. N-ai fost nepasator si ai plecat. Dar nu-i destul: trebuie sa implinesti niste conditii. Nu te duci acolo sa faci ce stii tu, sa-i spui la unul si la altul. Asa ca daca ai mai citit, nu te opreste nimeni sa citesti mai departe. Sa faci ascultari oricat de neinsemnate, asa-zise josnice. Cum zic unii: la coada vacii. Acestea le faci cu placere. Ca nu vei sta intr-un loc. Te vor pune la diferite ascultari. Depinde si de manastirea unde te duci. Dar oriunde te-ai duce, te vei numi frate. Dar sa fii calugar. Du-te cu gandul sa faci manastire. Dar lucrul acesta sa-1 faci. - Nu trebuie sa pui conditii, sa te duci acolo sa faci unele si unele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pile Electrice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-pile_electrice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O pila electrica (sau un element voltaic) este o sursa care genereaza curent electric, printr-un proces chimic (si in parte fizic) la care participa un electrolit. Componentele principale ale unei pile sunt cei doi electrozi ai ei. Prin electrod se intelege, cand este vorba de o pila, un conductor electric impreuna cu electrolitul din jurul sau. Electrozii sunt in contact electric, in interiorul pilei, prin electrolitii lor; cand sunt uniti, in exteriorul pilei, printr-un conductor electric, prin acesta trece un curent electric de la electrodul negativ la cel pozitiv. La suprafata de contact dintre fiecare dintre ce doi conductori electrici si electrolitul din jurul sau se stabileste o diferenta de potential, numita potential de electrod. Forta electromotoare a pilei este egala cu suma algebrica a potentialelor celor doi electrozi, inclusiv potentialul de contact dintre cei doi electrozi. Galvani a observat (in 1789) ca un picior de broasca jupuit (in scopul unor experiente fiziologice) si atarnat de un nerv, prin intermediul unui carlig de arama, de un grilaj de fier, sufera o contractie a muschilor cand vine in contact cu fierul. Volta a aratat, mai tarziu, ca excitatia nervoasa, care comanda contractia musculara, este declansata de un curent electric ce ia nastere intre cele doua metale in contact cu un electrolit, in acest caz lichidul din muschiul broastei. Prima pila electrica, al carei autor este chiar Volta, se compunea dintr-o vergea de cupru si una de zinc, scufundate in acid sulfuric diluat. Mai tarziu s-a dat pilelor electrice forma unui teanc (in limba franceza une pile) de discuri de cupru si zinc, separate prin cartoane imbibate cu acid sulfuric. Aceste pile se polarizau repede, incetand sa mai produca curent electric. Existenta unei relatii intre energia reactiei chimice din pila si energia electrica produsa de aceasta a fost recunoscuta de lordul Kelvin in 1851. Relatia termodinamica dintre aceste doua forme de energie a fost stabilita de Helmholtz (1882) si de Nernst (1889). Pila Daniell. Se compune dintr-o placa de cupru scufundata intr-o solutie concentrata de sulfat de cupru (CuSO4) si o placa de zinc, scufundata intr-o solutie diluata de sulfat de zinc (ZnSO4). Cele doua solutii dunt despartite printr-un perete de material ceramic poros, numit diafragma, care impiedica (mai mult sau mai putin perfect) amestecarea solutiilor, dar permite trecerea ionilor SO42- in timpul functionarii pilei. Cat timp cele doua metale nu sunt unite in exteriorul pile printr-un conductor electric, nu are loc nici o reactie in pila. Cand se stabileste un asemenea contact, se desprind de pe placa de zinc ioni Zn2+ si simultan se descarca ioni Cu2+ din solutia de CuSO4, depunandu-se sub forma de cupru metalic pe placa de cupru. Totodata prin circuitul exterior trec electroni de la zinc la cupru. Placa de zinc formeaza deci polul negativ, iar cea de cupru polul pozitiv al pilei. Pila Daniell este o pila reversibila: la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Plasma</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-plasma.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Plasma gazoasa gaz in care macar o parte a atomilor si moleculelor se afla in stare ionizata. Cauzile ionizarii pot fi: temperaturi, inalte ciocnirile electronice (la descarcarile in gaze), radiatile electromagnetice s. a. Cea mai importanta caracteristica a plasmei este proprietatea ei de a fi cvazineutra, adica in orice punct al spatiului pe care-l ocupa ea, sarcina spatiala pozitiva este compensata (sau aproape compensata) de sarcina spatiala negativa. Aceasta proprietate a plasmei este o consecinta a faptului, ca in jurul oricarei sarcini e se grupeaza particulele incarcate, dar de semn opus, astfel, incit potentialul culonian f egal e/r. exp (- r/D), unde D este raza de ecranare Debai, care depinde de densatea sarcinii si temperaturii particulelor, iar r distanta dintre sarcina negativa e si punctul dat din spatiu. Daca dimensiunile liniare sint cu mult mai mari decit D, atunci sistemul isi mentine starea cvazineutra si in acest caz gazul ionizat poate fi numit plasma. Plasma gazoasa poseda o serie de particularitati specifice (conductibilitate electrica si plastitate mare, interactiuni puternice cu cimpurile electromagnetice exterioare s. a), ceea ce permite dea o considera stare deosebita (a patra stare de agregare) a substantei. Plasma se intilneste destul de des in conditii naturale si de laborator. Orice flacara, explozie, fulger, comprimare si dilatare brusca este insotita de gaze ionizate. Plasma apare si la trecerea unui curent electric prin gaze (lampa cu lumina de zi, gazotron, s. a). straturile superioare ale atmosferei terestre (ionosfera), ionizate de radiatiile solare, deasemenea contin Plasma. Stelele fierbinti si unii nori interstelari, care au temperaturi inalte, sint formate din Plasma complect ionizata. Daca toate componentele Plasmei au aceeasi temperatura, atunci ea se numeste Plasma izotermica (de ex. Plasma din atmosfera stelelor). Intr-o astfel de plasma toate procesele de schimb de energie (ionizare, recombinare, radiatie, absorbtie s. a) sint procese echilibrate. Ca exemplu de plasma neizotermica poate servi plasma care apare la descarcarile in gaze, unde temperatura electronilor este cu mult mai mare decit temperatura ionilor. Odata cu oscilatiile acustice obisnuite ale densitatii substantei in plasma pot avea loc oscilatii ale densitatii sarcinilor: densitatea electronilor (pentru diferite tipuri de plasme. ?L se afla in limitile 10 la puterea a 5 10 la puterea a 15 ht); b) oscilatii ale ionilor (unde sonore ionice) cu frecvente mai mici decit ?L (10˛ - 10 la puterea a 7 ht). Din cauza rotatiei Larmor a ionilor si electronilor in prezenta unui cimp magnetic in plasma este posibila aparitia undelor elicoidale de inalta fregventa (heliconi), undelor Alfven si magnetosonor, undelor ciclotronice s. a. Cimpul magnetic exterior poate izola plasma de mediul inconjurator. Plasma poate fi inlaturata de la perretii unui vas prin contactarea ei intr-o coloana ingusta sub actiunea cimpului magnetic propriu al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Principiul Al Ii Lea Al Mecanicii Newtoniene</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-principiul_al_ii_lea_al_mecanicii_newtoniene.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prezentul eseu isi propune prezentarea si dezbaterea celui de-al doilea principiu al mecanicii asa cum a fost el elaborat de Isaac Newton. Pentru cei mai putin familiarizati cu fizica si cu notatiile pe care aceasta le foloseste am expus cateva notiuni ajutatoare cu referire la simbolurile ce sunt folosite in principiul al doilea. De asemenea, in introducere am definit pe scurt toate cele cinci principii al mecanicii clasice pentru a-l introduce pe cititor in sfera subiectului dezbatut. Mecanica clasica (newtoniana) se bazeaza pe cinci legi generale sau principii, formulate de Isaac Newton in celebra sa carte Principiile matematice ale filozofiei naturale (1687) pe care le-am putea enunta astfel: principiul I (al inertiei) spune ca un corp isi mentine starea de repaus sau de miscare rectilinie uniforma atata timp cat asupra sa nu actioneaza alte forte care sa-i modifice aceasta stare; principiul al II lea (fundamental al dinamicii) afirma ca daca o forta constanta actioneaza asupra unui corp, aceasta ii imprima o acceleratie direct proportionala cu forta si invers proportionala cu masa corpului; principiul al III lea (al actiunii si reactiunii) spune ca daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune, atunci si cel de-al doilea corp va reactiona asupra primului, cu o forta egala in modul si opusa ca sens, numita reactiune; principiul al IV lea (al suprapunerii fortelor) afirma ca daca asupra unui corp actioneaza simultan mai multe forte, fiecare ii va produce propria sa acceleratie independent de actiunea celorlalte, astfel incat acceleratia rezultanta va fi suma vectoriala a acceleratiilor individuale principiul al V lea (al relativitatii) spune ca orice sistem de referinta inertial este echivalent pentru legile mecanicii clasice, adica in orice SRI (sistem de referinta inertial) legile mecanicii clasice se scriu la fel. In cele ce urmeaza vom prezenta cateva notiuni teoretice introductive despre forta masa si greutate, apoi vom face o dezbatere pe marginea principiului al doilea al mecanicii (fundamental al dinamicii). 2. Principiul al II lea al mecanicii notiuni introductive, enunt. 2. 1. Notiunea de forta Notiunea de forta are le origine senzatia de efort care apare atunci cand ridicam sau tinem o greutate, cand tragem sau impingem un corp pe o suprafata. Totodata putem indica directia si sensul in care indreptam efortul, precum si punctul unde aplicam acest efort. De aici se obtine prin abstractizare notiunea de vector ca forta. Prin intermediul fortelor corpurile actioneaza unele asupra altora, transmitand miscarea mecanica. Fortele produc efecte statice de deformare a corpurilor (sau de echilibrare a altor forte) si efecte dinamice de modificare a vitezei, adica de creare a acceleratiilor. Exemple de astfel de forte sunt greutatea corpurilor, presiunea sau tractiunea produse de corpuri sau fire, reactiunea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Principiul Intai Al Termodinamicii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-principiul_intai_al_termodinamicii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Subiectul eseului este de a face o dezbatere pe marginea principiului intai al termodinamicii, explicitand insemnatatea acestuia si aratand ca schimbul de caldura este de fapt o forma de transmitere a energiei. In partea de aplicatii am expus modul in care principiul intai este aplicat unui gaz perfect cu ajutorul dispozitivului lui Joule. Termodinamica studiaza legile generale ale fenomenelor termice, fara a face apel al descrierea miscarii termice la scara microscopica. Esenta ei este continuta in trei legi, denumite principiile termodinamicii. Primele doua principii se refera la relatia dintre caldura si lucru mecanic si au fost descoperite in prima jumatate a secolului trecut. Principiul al II-lea a fost descoperit in esenta in jurul anului 1824 de catre Sadi Carnot, iar principiul intai de-abia in 1842 de catre Robert Julius Mayer, cu toate ca enuntul principiului intai este mult mai simplu. Aceasta situatie se explica prin faptul ca s-a inteles relativ greu ca schimbul de caldura este o forma de transmitere a energiei. Principiul al III-lea a fost descoperit in 1906 de catre Walter Nernst. Fiecare sistem aflat la echilibru poseda o energie bine determinata, denumita energie interna U. Ea este egala cu suma energiilor totale, potentiala si cinetica, ale constituentilor sai microscopici. Energia interna este o functie de stare a sistemului, adica o functie de parametrii de stare, pentru ca este bine determinata odata cu ei. Pentru un fluid la care valorile a doi dintre parametrii de stare p, V, T determina valoarea celui de-al treilea, energia interna poate fi exprimata ca functie de oricare dintre ei: U=U (V, T) sau U=U (p, V) sau U=U (p, T). Relatia care da dependenta energiei interne de parametrii de stare independenti ai unui sistem se numeste ecuatia calorica de stare. Este extrem de mic numarul cazurilor in care ecuatia calorica de stare poate fi dedusa pornind de la analiza sistemului la scara microscopica, deoarece fie ca nu se cunosc in detaliu fortele de interactiune (si deci energia potentiala), fie ca exista dificultati de calcul. De aceea, ecuatia calorica de stare poate fi cunoscuta in general doar pe cale experimentala. Deocamdata este important sa stim doar ca energia interna U este bine definita pentru fiecare stare a sistemului. La baza formularii principiului intai stau cunostintele despre echivalenta lucrului mecanic si a caldurii, a caror concluzie principala era ca schimbul de caldura si de lucru mecanic cu exteriorul reprezinta cele doua moduri prin care se poate modifica energia interna a unui sistem, in urma unor transformari. Marimilor de transformare Q si L li se atribuie un semn conform urmatoarei conventii. Q<0 atunci cand sistemul cedeaza caldura exteriorului, L>0 atunci cand exteriorul efectueaza lucru mecanic (se zice in acest caz ca sistemul primeste lucru mecanic din exterior), L<0 atunci cand interiorul efectueaza lucru mecanic (se zice ca in acest caz]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Producerea Si Propagarea Sunetelor - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-producerea_si_propagarea_sunetelor_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vibratiile corpurilor materiale se propaga prin aer (si, in general, prina orice alt gaz) si ajungand la ureche produc senzatia auditiva, pe care o numim sunet. Trebuie sa mentionam insa ca nu toate oscilatiile receptionate de ureche sunt percepute auditiv. Obiectul acusticii il constituie studiul producerii si propagarii sunetelor, ingloband aici nu numai vibratiile auditive, ci se pe cele care nu produc senzatie auditiva, cum ar fi ultrasunetele. unde M este masa unui mol de gaz, T temperature absoluta, R consatanta gazelor, iar ? este raportul dintre caldura specifica a gazului la presiune constanat si, respective, la volum constant (? = Cp/ Cv). Aceasra relatie, numita si formula lui Laplace, ne arata ca viteza de propagare a undelor sonore este proportionala cu radacina patrata a temperaturii T si nu depinde de presiunea gazului. Sunetele se propaga mai rapid si la distante mai mari prin solide si lichide decat prin gaze, deoarece vibratiile se transmit mai usor in straturi care au moleculele apropiate. Materialele moi absorb sunetul, iar vidul ii impiedica propagarea. In realitate, in afara de temperatura, mai exista si alti factori care influenteaza viteza de propagare a sunetului si care nu au fost luati in seama la deducerea formulei. Astfel de factori sunt umiditatea aerului (viteza e mai mare in aerul umed decat decat in cel uscat), ionizarea aerului care duce la cresterea vitezei, curentii de aer, precum si intensitatea sunetului. Deorece ne intereseaza indeosebi propagarea sunetului in aer va prezentam un table cu valorile vitezei pentru unele medii (pentru gaze si lichide este indicata si temperatura) : Cand izvorul sonor (presupus punctiform) este in repaus, undele sonore care pornesc din acest punct sunt unde sferice, fronturile de unda fiind suprafete sferice concentrice. In cazule in care sursa Sonora se misca (sa presupunem rectiliniu), centrele suprafetelor sferice se vor gasi pe linia care reprezinta traiectoria sursei. In functie de vitza sursei in raport cu viteza de propagare a sunetului avem trei situatii: a) Viteza sursei sonore (u) mai mica decat viteza (v) a sunetului, undele sonore se inconjoara una pe alta fara sa se intretaie, insa nu mai au acelasi centru, ingramadindu-se in directia in care se misca sursa (figura 1). Dupa cum se vede, punctual A spre care se indreapta izvorul sonor este strabatut de un numar mai mare de unde in unitatea de timp (frecventa creste efectul Doppler-Fizeau). situatia este inversata pentru punctual B, fata de care izvorul se indeparteaza. b) Viteza sursei sonore (u) este egala cu viteza (v) a sunetului, undele sferice se ating in fiecare moment intr-un punct comun, care este punctul in care se gaseste sursa in acel moment (punctual din figura 2). Un observator asezat in directia spre care se misca sursa primeste deodata toate undele sub forma unui pocnet (bangul sonic). c) Viteza sursei sonore (u) mai mare decat viteza (v) a sunetului, in acest caz, undele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Producerea Si Propagarea Sunetelor - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-fizica~nume-producerea_si_propagarea_sunetelor_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cu totii cunoastem importanta sunetului atat in exprimarea prin grai a oamenilor (inlesnind, practic, comunicarea dintre acestia), cat si in alte domenii in care notiunea de sunet sta la baza acestora (in muzica, de exemplu) mai mult sau mai putin. Eseul de fata aduce in discutie cateva dintre calitatile sunetului, prezinta modul cum sunt percepute sunetele si face o analiza a reflexiei acestora. De asemenea, in finalul lucrarii vom expune cateva aplicatii ale sunetelor in diferite activitati umane si vom incheia cu o concluzie pe marginea subiectului. Obiectul acusticii il constituie studiul producerii si propagarii sunetelor ingloband aici nu numai vibratiile auditive, ci si pe cele care nu produc senzatie auditiva, cum ar fi ultrasunetele. Dupa cum se stie din studiul fenomenelor ondulatorii, vibratiile produse intr-un anumit punct al unui mediu elastic se propaga in acel mediu din aproape in aproape sub forma de unde. In aer (ca si in orice alt gaz) sau in lichide avem de-a face cu unde longitudinale. Undele sonore, fiind oscilatii ale mediului, produse de vibratiile unor corpuri materiale vor avea proprietatilor undelor elastice. Vibratiile corpurilor materiale ce se propaga prin aer (si in general prin orice alt gaz) si care, ajungand la ureche produc o anumita senzatie auditiva, se numesc sunete. Ca orice fenomen, aceasta senzatie auditiva numita sunet, are o serie de calitati, mai cu seama trei, despre care vom vorbi in continuare: inaltime, timbru si intensitate. Inaltimea sunetului este proprietatea sa de a fi mai profund (grav) sau mai acut (ascutit, subtire). Experimental s-a constatat ca inaltimea sunetului depinde de frecventa oscilatiilor sonore. Astfel urechea apreciaza doua sunete ca avand aceeasi inaltime (sunt la unison) daca au aceeasi frecventa, iar in cazul in care au frecvente diferite este mai inalt (mai acut) cel care are frecventa mai mare. Din aceasta cauza inaltimea sunetului se exprima numeric prin frecventa undei sonore. Un corp material care vibreaza va produce sunete de diferite inaltimi, de frecvente bine determinate pentru fiecare corp. Sunetul emis de corp care are frecventa cea mai mica se numeste sunet fundamental, iar cele corespunzatoare unor frecvente egale cu multiplii intregi ai frecventei sunetului fundamental se numesc armonice superioare. In natura se intalnesc foarte rar sunete curate care sa aiba o frecventa bine determinata, sunetele naturale fiind de fapt compuse din sunete de diferite frecvente. Intre sunetele de aceeasi intensitate si inaltime emise de instrumente diferite exista o deosebire calitativa pe care o numim timbrul sunetului. Aceasta deosebire este legata de faptul ca un corp material emite in afara sunetului de fundal fundamental si o serie de sunete de frecvente superioare, insa de intensitati mai mici decat a celui fundamental. Timbrul este determinat tocmai de aceste sunete superioare care insotesc]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

