<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:13:26 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Administratia Scolara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-administratia_scolara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Administratia scolara reprezinta activitatea de conducere executiva a sistemului de invatamant, realizata in mod planificat, pe baza legislatiei in vigoare aplicabila pen tru gestiunea corespunzatoare a resurselor pedagogice existente la nivel central, teritorial si local. Sarcinile specifice administratiei scolare vizeaza astfel organizarea si valorificarea urmatoarelor categorii de resurse pedagogice: - resurse didactico-materiale ale institutiei scolare (spatiul si timpul scolar, mijloacele de invatamant, arhitectura scolara etc.) - resurse umane ale institutiei (cadrele didactice, elevii etc.) si ale comunitatii e-ducative locale (raporturile cu parintii, cu alti agenti sociali etc.) - resurse financiare, provenite prin distribuirea bugetului central, teritorial si local si prin antrenarea altor surse, interne si externe, de suplimentare si de ajustare a fondurilor necesare; - resurse informationale, preluate din legi, hotarari, ordine, dispozitii, regulamente, norme, instructiuni, previziuni, statistici etc. Evolutia activitatii de administratie reflecta mutatiile istorice inregistrate in conceptia despre gestiunea resurselor (De Lansheere. Viviane. 1992. pag. 704-711). Administratia traditionala, dezvoltata in secolul XIX, presupune o gestiune artizanala, bazata pe aplicarea integrala si servila a unor reguli care sunt mai mult implicite decat explicite. Administratia industriala, dezvoltata la inceputul secolului XX, presupune o gestiune a Intreprinderii cu o anumita baza stiintifica de organizare care urmareste cresterea randamentului in munca, realizarea sarcinilor de productie in etape precise, transformarea omului dintr-un simplu executant intr-un om-masina. Administratia umanista, dezvoltata pe fondul elanului democratic al anilor 1930, presupune o gestiune a muncii care angajeaza participarea omului la alegerea obiectivelor si a mijloacelor tehnice adecvate, o transformare a sa dintr-un executant intr-un initiator. Administratia de tip structuralist, dezvoltata in anii 1950. presupune o gestiune a sistemului bazata pe: definirea operationala a problemelor - elaborarea solutiilor ipotetice - aplicarea solutiilor ipotetice - realizarea actiunilor necesare pentru rezolvarea problemelor - evaluarea rezultatelor. Acest tip de administratie, desi marcheaza un progres tehnologic evident, are tendinta de a gira mai mult ceea ce exista decat ceea ce ar trebui sa existe (idem, pag. 707). Administratia realizata in sistem deschis, dezvoltata dupa 1960-1970, presupune gestiunea competentelor afirmate individual si in retea in conditii specifice intreprinderilor complexe de tip postindustrial. in acest context decizia se bazeaza nu numai pe rezultatele factuale ale executantilor ci si pe calitatile creative ale initiatorilor (capacitate de comunicare-organizare-flexibilizare-activare in echipa) valabile in conditii de descentralizare si de autonomie functionala. Specificul administratiei scolare, in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparenta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-aparenta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: TOTUL CE NE INCONJOARA DAR NU MA REFER NUMAI LA CE-I MOBIL ASA CUM ESTE PADUREA, DAR SI LA OAMENI EI SUNT CEEA CE FACE CA TOTUL SA FIE APARENT.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aristotel - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-aristotel_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Doua din cele mai cunoscute tratate ale sale, Politica si Etica Nicomahica, apartin domeniului practic al filozofiei. Lucrarile nu sunt practice, in sensul ca nu sunt manuale didactice. Din contra, ele abunda in analize si in argumente, bazandu-se mai mult pe cercetari istorice si stiintifice. Ele sunt lucrari de filozofie practica; practica, deoarece scopul sau telul lor nu este de a oferi adevarul, ci de a schimba faptele. Oamenii se disting de alte animale prin faptul ca poseda ratiune si putere de gandire. Oamenii contin ceva divin - ceea ce numim intelect este divin, iar intelectul nostru este divinul inauntrul nostru. Intr-adevar fiecare dintre noi este un adevarat intelect, caci el [intelectul] reprezinta ceea ce natura umana are mai nobil si mai elevat. Activitatea intelectuala nu este suficienta. Oamenii nu sunt indivizi izolati. Omul, scrie Aristotel, este din natura un animal social. Aceasta remarca nu este un aforism facut la intamplare, ci o mostra de teorie biologica. Animalele sociale sunt acelea care au o singura activitate in comun; asa sunt oamenii, albinele, viespile, furnicile si cocorii. Si aceasta insusire este caracteristica omului, spre deosebire de toate vietatile, asa ca singur el are simtirea binelui si a raului, a dreptului si a nedreptului si a tuturor celorlalte stari morale. Comunitatea unor fiinte cu asemenea insusiri creeaza familia si Statul. Primul lucru demn de pus in evidenta in legatura cu ideea aristotelica de Stat este marimea acestuia. Caci, daca din zece oameni nu s-ar putea constitui o cetate, o suta de mii n-ar mai constitui o cetate. El nu si-a schimbat niciodata parerea ca micile orase-state erau cea mai propice - si cea mai naturala - forma de societate civila. Un Stat, oricum ar fi el constituit, trebuie sa-si fie suficient siesi si sa atinga telul pentru care el exista. Bunastarea, care este telul Statului, este identificata cu eudaimonia (fericirea), care este scopul individului. Statele sunt entitati naturale si, asemenea altor obiecte naturale, au un scop sau un tel. Notiunea de scop al Statului este legata de alt ideal inalt. Principiul fundamental al constitutiilor democratice este libertatea Cea dintai forma a libertatii este de a conduce si de a fi condus, in mod succesiv Alta forma a ei este dreptul lasat fiecaruia de a trai dupa cum ii place. Dar libertatea este sever restransa in Statul lui Aristotel. Ea este un prerogativ al cetatenilor, insa o mare parte a populatiei nu avea cetatenie. Femeile nu erau libere, existau sclavii. Potrivit lui Aristotel, unii oameni sunt sclavi de la natura, si deci este permis de fapt sa fie subjugati. Cetatenii puteau detine sclavi, asa cum puteau poseda si alte forme de proprietate. Evident, scrie el, e mai bine ca proprietatea sa fie privata, dar oamenii trebuie sa o puna in comun la folosinta. Dar el adauga imediat: Este sarcina legiuitorului de a veghea ca cetatenii sa faca astfel. Statul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aristotel - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-aristotel_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Timpurile noastre mai pot sa valorifice doar o parte din vasta opera a stagiristului, dar admiratia noastra pentru el nu se masoara numai sau in primul rand cu exactitatea stiintifica a textului si cu actuali-tatea filozofiei lui. Orice om de cultura moderna elementara stie azi mai mult decat Aristotel, fara ca prin aceasta sa inceteze de-a fi mai departe un anonim si o mediocritate stiintifica in raport cu nivelul contemporan, singurul in drept sa-I fie punct de referinta. Aristotel a fost, insa un un titan al timpului sau si a vorbit omenirii zeci de secole prin gura a mi de invatati de seama, pentru ca in el se gaseau acele daruri si puteri care le-ar fi facut un urias al oricarei epoci in care ar fi trait. Putine dintre aceste,, daruri si puteri de care vorbim sunt strict si individual,, aristotelice. Cele mai multe sunt comune, pot fi intalnite la multi altii; norocul sau a fost sa le aiba pe toate cele trebuitoare si intr-o perfecta armonie interioara. Formula cristali-zarii lor n-are nimic misterios si elementele care compun sunt cunoscute si stau la indemana oricui ar vrea sa le incerce. Daca nu le are, si le poate construi; elementele geniului aristotelic pot fi procurate fara cheltuieli costisitoare, iar viata lui ne arata toata simplitatea oranduirilor ei arhitectonice. Sa le privim ca pe o harta din care dascalul de geografie da viata semnelor si culorilor. Aristotel era dotat cu o inteligenta exceptionala-dar inteligenta nu lipseste oamenilor, e destul de frecventa, chiar in ma-sura ei superioara. Mult mai important ni se pare faptul ca inteli-genta aceasta a fost insotita si sprijinita de o dorinta extraordinara de a studia, de a cunoaste, de a-si inchina viata, din frageda tinerete a celor saisprezece anicu care venea din Stagira in Atena, desavarsit in stiinta, in intelepciune etica, in formarea unei cuprinzatoare conceptii filozofice despre lume, care sa-I sintetizeze toate cunostintele, sa-I dea sens vietii si sa-I arate cum poate ajuta pe altii sa fie fericiti in viata. Nici acest de al doilea element- de natura voluntara, afectiva, fiindca implica o optiune si o hotarare-nu pare imposibil de dobandit. Ce-I mai usor, mai placut si mai firesc, cu deosebire la aceasta varsta, decat hotararile mari, planurile spectacu-loase, entuzoasmul si spiritul de jertfa pentru idealurile inalte si generoase? Dar greul cel mare pentru Aristotel venea de abia acum. Avea in fata 20 de ani de studiu la Academie, in care timp distractia I-a fost discutia, odihna I-a fost cercetarea si observarea naturii, iar pasiunea si-a aplicat-o in studierea amanuntita si insu-sirea invataturilor si doctrinelor celor ce au gandit inainte de el. 20 de ani in care,, studiosul si-a ofilit tin eretea muncind staruitor, zi de zi, cu continuitate si fara indurare neavand alta desfatare decat schimbul de idei si societatea placuta a celorlalti filozofi in cadrul symposioanelor randuite. Dar odata munca din Academie terminata, se pare ca nu e destul. De-abia acum incep cercetarile proprii, noi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aristotel - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-aristotel_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In stabilirea posibilatii, imposibilitatii sau a absurditatii atingerii idealului fericirii au purces filosofi, clerici si chiar oameni simpli inca de la inceputuri. Afirmatia ca aceste inceputuri coincid cu inceputurile filosofiei ar fi o calomnie pentru ca nu se poate afirma ca, discutand despre fericire, discipolii lui Cristos o discutau din punct de vedere filosofic. Este un termen care, chiar si in viziune filosofica, implica acceptiuni multiple si totalmente diferite. Nu se poate da o definitie exacta, pentru ca filosofia insasi este o stiinta relativa. Ceea ce insa este comun tuturor filosofilor privind fericirea este ca aceasta reprezinta un ideal urmarit, fara absolut nici o exceptie, de fiecare persoana in parte, fie incepand cu cel mai inversunat pesimist pana la optimistul cel mai pur, fie incepand cu omul cel mai simplu pana la cel mai invatat dintre filosofi. Dar, este oare un ideal posibil sau insasi definitia de ideal ne opreste in a vedea fericirea ca pe o certitudine? Asta numai daca idealul este identificat cu absolutul, intangibil si el. Oare a tinde spre absolut, inseamna a tinde spre fericire, si indiferent de originea absolutului atingerea lui se va identifica iminent cu aceasta stare de beatitudine perfecta? Ideal, absolut, perfectiune sunt termeni ce s-au cerut folositi in formularea intrebarilor si incercarilor de a defini fericirea. Fiecare dintre ei se identifica rand pe rand cu o imposibilitate. Ori asta nu face oare din fericirea insasi doar o himera pentru naivi? Isi mai au macar rostul incercarile de a defini cai intortocheate si impregnate de absurditate pentru atingerea ei? Raspunsul se cere a fi afirmativ nu in speranta unei atingeri intarziate a acestui ideal, ci pentru mentinerea puterii noastre de a continua sa traim in deplinatatea facultatilor noastre mintale. Inchipuiti-va o lume in care toti sunt constienti ca fericirea este imposibil de atins, constienti de faptul ca este posibila doar atingerea unui surogat al fericirii, o lume care nu poate trai fara certitudini si fara sperante, care nu suporta si nu accepta surogatul. Este adevarat ca aveti in imagine o lume de nebuni adanciti in depresie, o lume care nu stie nici macar sa zambeasca? Din acest motiv avem nevoie de filosofi ai fericirii, avem voie sa ne mintim ca suntem fericiti, interzicandu-ne a vedea adevarul sau, chiar incapabili de a mai vedea adevarul datorita unui probabil pact cu el insusi al unui Mare Anonim, in acceptiunea blagiana, de a ne ascunde maretia fericirii supreme si micimea presupusei noastre fericiri, astfel incat, in timp, am ajuns sa radem de dragul unui zambet considerandu-l exponent inzecit al unei evidente fericiri. Din acelasi motiv avem nevoie de credinta in Cel de Sus, adica, credinta intr-o intruchipare a Marelui Anonim, care ne va asigura dincolo o noua fericire incomparabila cu cea din timpul vietii. Astfel se ajunge la termenul de credinta, la sentimentul de credinta, la Rai si Iad, la bine]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Artificial Intelligence</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-artificial_intelligence.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: As a theory in the philosophy of mind, artificial intelligence (or AI) is the view that human cognitive mental states can be duplicated in computing machinery. Accordingly, an intelligent system is nothing but an information processing system. Discussions of AI commonly draw a distinction between weak and strong AI. Weak AI holds that suitably programmed machines can simulate human cognition. Strong AI, by contrast, maintains that suitably programmed machines are capable of cognitive mental states. The weak claim is unproblematic, since a machine which merely simulates human cognition need not have conscious mental states. It is the strong claim, though, that has generated the most discussion, since this does entail that a computer can have cognitive mental states. In addition to the weak/strong distinction, it is also helpful to distinguish between other related notions. First, cognitive simulation is when a device such as a computer simply has the same the same input and output as a human. Second, cognitive replication occurs when the same internal causal relations are involved in a computational device as compared with a human brain. Third, cognitive emulation occurs when a computational device has the same causal relations and is made of the same stuff as a human brain. This condition clearly precludes silicon-based computing machines from emulating human cognition. Proponents of weak AI commit themselves only to the first condition, namely cognitive simulation. Proponents of strong AI, by contrast, commit themselves to the second condition, namely cognitive replication, but not the third condition. Proponents of strong AI are split between two camps: (a) classical computationalists, and (b) connectionists. According to classical computationalism, computer intelligence involves central processing units operating on symbolic representations. That is, information in the form of symbols is processed serially (one datum after another) through a central processing unit. Daniel Dennett, a key proponent of classical computationalism, holds to a top-down progressive decomposition of mental activity. That is, more complex systems break down into more simple ones, which end in binary on-off switches. There is no homunculi, or tiny person inside a cognitive system which does the thinking. Several criticisms have been launched against the classical computationalist position. First, Dennetts theory, in particular, shows only that digital computers do not have homunculi. It is less clear that human cognition can be broken down into such subsystems. Second, there is no evidence for saying that cognition is computational in its structure, rather than saying that it is like computation. Since we do not find computational systems in the natural world, it is more safe to presume that human thinking is only like computational processes. Third, human cognition seems to involves a global understanding of ones environment, and this is not so of computational]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Barcelona</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-barcelona.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Barcelona, la capital de Cataluna, esta en la costa Mediterranea en el nordeste de la Peninsula Iberica y tiene 1, 7 millones de habitantes. La capital catalana es una ciudad verde, con muchos arboles, parques y jardines. Barcelona es el centro mas importante de economia, trafico, educacion y cultura de Espana. Aqui hay importantes universidades, numerosos museos Barcelona tiene una historia muy antigua, como podemos ver en sus numerosos monumentos romanticos y goticos Pero lo mas caracteristico se ha construido en los ultimos 100 anos. Barcelona ha sido un importantisimo centro del modernismos, especialmente por los trabajos de Antoni Gaudi. El casco antiguo esta limitado por el puerto y las Rondas anchas. Las Ramblas dividen el casco antiguo en dos partes: el Barri Gotic y el Barri Xino. Es la calle mas conocida y frecuentada, y un simbolo de Barcelona. Se trata de una larga y calle, un gran paseo en el corazon de la ciudad vieja con numerosos quioscos de flores o frutas, , pintores y musicos. En la ciudad hay aproximadamente 50 museos, por ejemplo el Museu Picasso. Los horarios de vista son a las 10: 00 a las 20: 00de martes a sabados. y los festivos tambien de 10: 00 a las 15: 00 en los domingos. El numero de telefono hay 933196310 Musica: La soprano Montserrat Caballe y el tenor Jose Carreras proceden de Barcelona. El Himno a Barcelona, que fue compuesto para la inauguracion de los Juegos Olimpicos de 1992, fue cantado de Montserrat Caballe y Freddy Mercury. La danza tradicional de Cataluna llama Sardana. Idioma: En Barcelona se utilizan dos idiomas: el catalan y el castellano. El castellano es la lengua oficial de Espana, pero en Cataluna la lengua catalana es oficialtambien. En Barcelona se utilizan mas el catalan. Personajes famosos de Barcelona: Antoni Gaudi: Antoni Gaudi es el arquitecto mas famoso de Espana. Sus obras centrales pueden descubrir en Barcelona: casas y iglesias. Sus obras mas famosas son el Temple de la Sagrada Familia y el Parc Guell. Joan Miro: Joan Miro nacio cerca de Barcelona. Era uno de los artistas mas importantes de Espana y del Surrealismo, que es una de las grandes corrientes artisticas del siglo XX. Vivio mucho tiempo en Paris, reasento a Mallorca, donde murio en 1983. La Fundacio Joan Miro da una vista general sobre la obra del artista. Juan Carlos: Juan Carlos es el rey de espanol Jose M Aznar: Jose M Aznar es Presidente del Gabierno. Lugares de interes: Barri Gotic: El Barri Gotic se extiende del puerto a la catedral, respectivamente de las Ramblas a la Via Layetana. La plaza donde comienzo la Rambla llamada rambla de Canaletes La Rambla represente al final Colon. Se nombro a esta Plaza la plaza real porque da acceso al Palacio real Mayor y a la capilla real Esto es la parte mas antigua de la ciudad y en su mayoria fue imprimida del estilo gotico. El barrio agrupa una gran parte de lo que se ha conservado de la vieja]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caci E Vis Al Nefiintei Universul Cel Himeric</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-caci_e_vis_al_nefiintei_universul_cel_himeric.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Universul comparat cu o himera se transforma in vis al nefiintei, intr-o lume in care nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma (Newton). Faptul de a nu exista nu inseamna, de fapt, ceva despre care nu putem vorbi, ci dinpotriva o confirmare a ceea ce inseamna inexistanta, lipsa de orice temei real. In componenta sa Universul inseamna si fiinta si nefiinta, si creat si noncreat, o infinitate de lumi posibile si imposibile in acelasi timp. De existenta trasaturilor de ireversibilitate, ireversibilitate conceputa ca trecere de la trecut spre viitor si nici o data invers, se leaga constatarea ca timpul apare ca unitate intre real (timpul scurs) si posibil (timpul nescurs), ca nastere a realului din posibil si a posibilului din real. Timpul devine parte integranta a Universului deopotriva ireversibil si infinit. Fara sa fie excluse momentele reale de ciclicitate, de repetabilitate, de reversibilitate in corpul nostru de Univers se poate vorbi de o sageata a timpului legata de ideea de progres. Extinderea ideii de ireversibilitate fundamentala a timpului la intregul Univers se leaga de ideea dialectica a inepuizabilei calitati si cantitati a materiei in miscare, de infinitatea posibilitatilor de structurare si de interactiune caracteristice Universului. Sintagma ar putea fi asociata cu notiunea de mister = nota definitorie a existentei umane. Omul se afla la marginea Universului, traieste in mister si vrea sa acceada la revelarea lui. Si daca fiinta devine nefiinta, Universul nu poate fi altceva decat ceea ce este, o himera eterna si infinita, fara inceput si sfarsit. Visul nefiintei este, de fapt, dorinta de viata vesnica, comparata cu Universul, vesniciea convertindu-se in eternitate.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comicul Si Tragicul In Estetica Intuitionista</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-comicul_si_tragicul_in_estetica_intuitionista.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Categoriile estetice au starnit, de-a lungul timpului, numeroase controverse intre scolile si curentele filosofice; insa indiferent de acestea ele se vor intemeia intotdeauna pe categorii fundamentale oricarei estetici, precum: frumos, sublim, comic, tragic. Categoria este o notiune filosofica fundamentala, care exprima proprietatile esentiale, laturile si legaturile de maxima generalitate ale entitatilor existentei obiective si subiective; si, in decursul trecerii vremurilor, categoriile au marcat importante trepte de referinta pentru aprofundarea si sistematizarea fenomenelor din realitate. comicul se adreseaza inteligentei pure; pentru producerea efectului sau, el impune ceva asemanator unei anestezii momentane a inimii In explicarea/definirea acestor principii, H. bergsom distinge intre rizibil si comic. Daca primul poate apartine si unor fenomene naturale, comicul este prin excelenta un fenomen artistic. Fenomene din sfera rizibilului vor apartine comicului numai prin raportarea la un ideal uman superior. Fenomenul comic isi gaseste isi gaseste expresia in contradictia dinte materie si elan vital, unde elanul vital isi gaseste expresia in crrreatie, in irepetabilitate si devenire, iar materia este intruchiparea rigiditatii, a pasivitatii absolute ~ lupta dintre acestea doua, spune Bergson, reprezinta adevaratul izvor al comicului, si de aici naste si celebra definiti-data comicului- de catre ganditorul numit: Este comic orice incident care indreapta atentia noastra asupra fizicului unei persoane atunci cand moralul este in cauza; definitie care explica aceasta inlocuire a comportamentului viu din om sau societate cu o manifestare mecanica, rigida. in exemplul omului care cade, rasul este protestul colectiv impotriva recaderii spiritului in inertia materiei, ras ce reclama libertatea reactiilor, atitudinea degajata, naturala. se cunoaste o mare varietate de modalitati de definire acomicului, insa toate inglobeaza-intr-o forma sau alta- ideea contradictiei, iar diversitatea sferelor comicului este data tocmi de aceasta largire sau ingustare a sferei dintre poliii contradictiilor. Se aduc insa obiectii teoriei lui Bergson, apreciata ca fiind limitata, reducand esenta fenomenului comic la o formula generala si abstracta, obiectie demonstrata chiar si prin simplul exemplu al comparatiei -care nu suporta asemanare- intre comicul unor actiuni necontrolate ale indivizilor si solemnitatea unor miscari prilejuite de o parada militara, de exemplu. Comicul reclama, in mod necesar, o anumita detasare de obiectul comic, in planul constiintei, aceasta distantare consta in suspendarea oricaror legaturi emotionale fata de obiectul comic, deoarece rasul nu are dusman mai mare decat emotia. Identificam mai multe functii ale rasului; intai el apare ca om asura sociala de indepartare, iar prin aceasta se atiing si unele scopuri utile. In al doilea rand avem continutul estetic, deoarece rasul, ca insotitor al comicului, este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cunoasterea Pura Este Intuneric Pur</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-cunoasterea_pura_este_intuneric_pur.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cunoaste-te pe tine insuti! Gnothi seauton, celebrul dicton pe care Socrate il imprumutase de pe frontonul templului lui Apollo, situat in centrul Pamantului considerat de Grecia Antica de a fi la Delfi, ramane ca o marturie pe care ivirea zorilor filozofiei o lanseaza inspre pragul noului mileniu ce se anunta la orizont, luminat si intunecat deopotriva de samburii de lumina semanati de stiintele moderne. In ceea ce priveste cunoasterea propriu-zisa, aceasta trebuie sa se limiteze nu fara regret, la lumea fenomenelor si nuomenelor relative care se indeparteaza adesea, odata cu orizontul Aceste lucruri in sine relative pot, fara indoiala, sa fie abordate, urmand una cate una treptele unei scari fara sfarsit previzibil, care urca prin biosfera si prin speciile biologice, spre Om, si poate, spre eventuala supra-stiinta. De la bun inceput ancorata intr-o istorie si filozofie naturala a cunoasterii, biognoseologia noastra va urma fulguratiile totdeauna incetosate ale inteligentei umane, in evolutia ei pe scara animala, datorita etologiei comparate, stiinta a comportamentului animal, la care se vor adauga noile descoperiri privind posibilitatile de comunicare ce pot fi intalnite chiar si in regnul vegetal. Daca lumea vie, in dinamica sa, nu pare deloc supusa unui determinism tinand de dihotomia evolutie / involutie ajungand la o ortogeneza pozitiva sau negativa, atunci, fara indoiala, trebuie sa cautam cheia dezvoltarii sale intr-un probabilism selectiv. Astfel, teoria sinergica a evolutiei poate explica diversitatea speciilor biologice din biosfera, dar si miscarea ideilor, teoriilor si conceptiilor stiintifice. Evolutia comparata a speciilor, inclusiv cea a comportamentelor lor, precum si dinamica cunoasterii umane, trebuie sa fie privite in lumina unei selectii multipolare, inscriindu-se intr-o miscare sinergetica. Teoria sinergica a evolutiei nu anuleaza, in nici un fel, darwinismul, care ramane un caz particular, dar esential, inglobat si explicat mai bine in cadrul noii noastre conceptii. Darwin subliniaza rolul fundamental al selectiei in lumea vie: Oricat de incet ar fi procesul selectiei, daca omul, fiinta slaba, poate realiza atat de mult prin selectia artificiala, nu pot concepe nici o limita pentru totalitatea schimbarilor, pentru frumusetea si complexitatea coadaptarilor dintre organisme, unele fata de altele si fata de conditiile naturale de viata, care sa nu se fi putut realiza de-a lungul timpurilor prin puterea selectiei naturale, adica prin supravietuirea celor mai bine adaptati. Charles Darwin, ORIGINEA SPECIILOR, Bucuresti, Ed. Academiei Republicii Populare Romane, 1957, P. 113 (Colectia Clasicii Stiintei Universale II). In intreaga dezvoltare a gandirii filozofice, reflectia asupra cunoasterii s-a aflat intr-o stransa unitate cu cea asupra existentei. Daca in antichitate ontologia reprezenta domeniul central de interes filozofic, in epoca moderna, prin deschiderile oferite de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Descartes</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-descartes.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1637: Discurs asupra metodei corespunde nevoilor noi intelectuale ale timpului, care este satul de logica si de stiinta aristotelica. Metafizica este cunostinta primelor principii. Pentru a cladi o filozofie, aceste prime principii trebuie bine asigurate, trebuie sa fie absolut certe. Descartes isi da perfect seama de aceasta; de aceea primul moment al filozofiei sale va fi de a pune in indoiala toate cunostintele pe care le-a primit pana acum. Scopul era de a gasi elemente absolut sigure, neindoielnice, pe care sa poata cladi tot restul. Descartes va constata, deci, ca simturile il insala, va pune in indoiala chiar faptul ca are corp. Desi toate lucrurile, cele care ne par mai sigure au fost puse in indoiala, ramane totusi ceva sigur si anume faptul ca eu gandesc, ca ma indoiesc. Daca ma gandesc si ma indoiesc, este sigur ca exist. Formula sa va fi Cogito, ergo sum. Aceasta inseamna insa ca constiinta gandirii, deci a sufletului este mai sigura decat constiinta pe care o avem despre lumea exterioara. Credinta obisnuita ca nu cunoastem nimica mai sigur decat aceasta lume a simturilor pe care o atingem, a vedem, este astfel rasturnata. Corpurile nu ne sunt deci cunoscute prin simturi cu certitudine. Singura certitudine absoluta este a existentei noastre, noi care gandim si ne indoim. Dar aceasta inseamna ca constiinta sufletului este mai sigura decat aceea a corpurilor. Substanta este gandirea, iar substanta corpurilor este intinderea. Prin gandire Descartes intelege nu numai gandirea in sens restrans, ci si perceptia, vointa. In ceea ce priveste natura corpurilor, ea fiind intinderea, ea este in ultima analiza de natura geometrica, mecanica. Fenomenele corpurilor sunt provocate de miscare. Prima lege a naturii este ca fiecare corp continua sa ramana in starea in care se afla (inertie) si ca el nu se misca decat cand este miscat de un alt corp. Totul se petrece dupa legi determinate, necesare. Lumea este o mecanica universala. Lumea corpurilor si lumea spiritelor formeaza astfel pentru Descartes doua lumi cu totul diferite, doua substante diferite. Fiinta umana uneste si ea amandoua substantele prin relatia care exista intre suflet si corp. Prin corp inteleg ca tot ce este terminat printr-o figura, ce poate fi cuprins intr-un loc sau umple un spatiu in asa fel incat sa fie exclus orice alt corp care poate fi simtit sau prin atingere, sau prin vedere, sau prin auz, prin gust sau prin miros, care poate fi miscat in mai multe feluri, nu prin el insusi intr-adevar, dar printr-un lucru, strain, care-l atinge si de la care primeste un soc. Caci nu credeam ca apartine naturii corpurilor de a avea puterea de a se misca singure, ca si aceea de a simti sau de a gandi Caracteristicile sufletului: Primele sunt ca ma hranesc si ca merg. Dar daca este adevarat ca n-am un corp, atunci este adevarat ca nu pot nici merge, nici sa ma hranesc. Un altul este faptul ca simt. Dar nu poti simti fara corp, in afara de faptul ca am crezut]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Libertate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-despre_libertate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Asa cum putem afla din lucrarea Statul Atenian a lui Aristotel, a fost o vreme in care Solon introdusese in randul delictelor politice si neparticiparea din indiferenta sau tembelism a cetatenilor la viata cetatii. Cel gasit vinovat urma sa fie despuiat de onoruri si scos din randul cetatenilor. Este interesant modul in care Solon a gandit aceasta problema. Democratia participativa presupune anumite atributii pe care cetateanul trebuie sa le exercite pentru ca aceasta forma de guvernare sa nu fie pusa in pericol. Optiunea politica a fiecarui individ in parte este foarte importanta pentru formarea unei majoritati care sa confere guvernantilor autoritatea de a lua decizii si in acelasi timp de a le putea justifica prin increderea conferita de actul electoral. Fara aceasta optiune general manifestata nu ar mai putea fi invocata ca justificare a unor decizii mai mult sau mai putin corecte regula majoritatii. Iar acest fapt ar diminua cu mult autoritatea puterii in fata societatii civile. De aceea, cetateanului i se ofera anumite drepturi si libertati individuale pe care, insa, daca nu le foloseste, statul isi aroga dreptul de a i le retrage, ba chiar de a-i nega chiar si conditia de simplu cetatean. Este o viziune aparte in ceea ce priveste conceptul de libertate. Exista libertatea de opinie, libertatea de a vota, libertatea cuvantului, dar nu exista libertatea de a opta pentru participare sau neparticipare. Aceasta ingradire poate duce in final la obstructionarea si anularea tuturor celorlalte libertati. Practic cetateanului atenian i se impunea sa-si exercite drepturile democratice, in caz contrar autoritatea statala avand posibilitatea de a anula aceste drepturi. Se pune intrebarea daca in acest caz se mai poate vorbi sau nu despre libertate. Pentru ca, asa cum spunea Friedman, nimeni nu va poate sili sa fiti liberi. Aceasta este treaba voastra. Orice constrangere in acest sens inseamna de fapt o anulare a libertatii. Am dat acest exemplu inspirat din originala democratie a statului atenian tocmai pentru a reliefa limitele libertatii. Nu vorbim despre libertate in sensul abstract, filozofic deoarece libertate deplina nu exista, nu este altceva decat o utopie. Totusi, nu este lipsit de interes un demers lamuritor in privinta limitelor pana la care se poate exprima liber un individ din punct de vedere social, politic, economic. Din legea lui Solon se poate desprinde o concluzie importanta. Libertatea este o notiune relativa, care poate fi inteleasa ca atare intr-un anumit cadru istorico - geografic si intr-o anumita imprejurare, in timp ce intr-o alta situatie ar putea apare drept forma de manifestare a unei constrangeri. Pentru a fi mai expliciti in argumentare, putem sa ne gandim la restrictiile formale care ii sunt impuse unui nevorbitor de limba engleza ce emigreaza in SUA. Desi are dreptul la opinie, are libertatea cuvantului, garantate prin lege, practic acestea nu ii sunt de nici un folos, neputand uza de ele.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Problema Fericirii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-despre_problema_fericirii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aceste intrebari au fost, sunt si vor fi atat timp cat va dainui oemnirea, iar raspunsurile vor fi variate, unele in contradictie cu celelalte, unele in completarea altora. Si totdeauna va mai fi ceva de spus, pentru ca sufletul omului doreste fericirea Nu cred ca exista o definitie unica a fericirii, sau un singur criteriu de determinare a fericirii, caci sufletul omenesc e complicat si variabil de la individ la individ. Asa cum spunea filosoful Petre Andrei Ceea ce provoaca fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici macar un motiv de multumire trecatoare, ceea ce descreteste o frunte si inveseleste un chip poate produce altcuiva durere, caci un soare ce rasare intr-o parte, apune in partea cealalta. Toti oamenii tind catre fericire, dar nu toti o concep la fel, de unde rezulta multimea teoriilor filosofice asupra fericirii. Sub aspectul subiectiv, fericirea poate fi studiata si sub o forma mai generala, mai obiectiva. Caci fericirea adevarata presupune o constiinta de sine dezvoltata care sintetizeaza datoria morala sociala cu aspiratia catre fericire. A vorbi despre fericire inseamna a predica, a arata, unde si cum se poate gasi ea. Filosofii din antichitate au considerat fericirea ca un fenomen individual si dependent numai de individ, pe cand in timpurile mai noi s-a pus fericirea in legatura cu societatea. Aristotel a facut din fericire continutul binelui moral. Platon credea ca fericirea e numai placerea purificata prin inteligenta. Feuerbach a sustinut ca fericirea este izvorul oricarei morale si legea absoluta a vointei noastre. Benedict de Spinoza spunea prin amor intellectualis Dei: aceasta iubire produce fericirea; ea e o parte din iubirea pe care o are Dumnezeu pentru om si rezulta din cunostinta lui Dumnezeu. Cunostinta aceasta da omului virtutea si fericirea. De aceea, dupa teoria lui Spinoza, fericirea poate fi atinsa daca omul este condus de idei clare, fara afecte si pasiuni. Izvorul fericirii este in om, in ratiune. Leibniz deduce fericirea din virtute, iar virtutea o identifica cu perfectiunea, iar perfectiunea cu dobandirea de cunostinte, de reprezentari cat mai clare. Faust a cautat fericirea in gandire, dar nu a gasit decat dorul nespus de fericire. Hutscheson leaga notiunea de fericire de sentimentele morale, dar sustine ca morala e victoria iubirii pure, neinteresate asupra celorlalte dorinte si sentimente. Kant a exclus total fericirea din viata morala, fericirea fiind o notiune formala, valabila pentru domeniul transcendentului. Fericirea adevarata nu e izvorata dintr-un singur fenomen psihic, ci din echilibrul sufletesc perfect, din abordarea tuturor celor 3 fenomene fundamentale psihice: afectivitate, intelect, voluntarism. Aceste 3 fenomene reprezinta directia subiectivista, care deduce fericirea numai din sufletul omenesc. Directia obiectivista considera ca origine a fericirii, lumea exterioara, mediul inconjurator, sufletul uman fiind pur receptiv.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinism - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-determinism_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Orice cercetare a determinismului in fizica porneste de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesitatii absolute, a legilor de fier, a identitatii desavarsite dintre efect si cauza, a explicarii relatiilor dintre obiecte si a succesiunii starilor printr-o liniaritate perfecta sub actiunea unor cauze exclusiv exterioare. In evolutia gandirii fizice, teoria electromagnetismului a intarit ideea materialitatii relatiei cauzale prin reliefarea actiunii din aproape in aproape, iar teoria restransa a relativitatii a reliefat dependenta efectului de cauza. Ambele teorii raman compatibile, cu tezele cauzalitatii liniare, a necesitatii in succesiune si in repetarea fenomenelor, teze sustinute de determinismul mecanic. Ideea necesitatii absolute in desfasurarea evenimentelor fizice a fost zdruncinata incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care evidentia natura statistica a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adevarat ca sub influenta gandirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese inca, staticitatea fenomenelor termodinamice a fost multa vreme interpretata ca rezultat al ignorantei umane, deci in spiritul materialismul metafizic, continuand sa domine speranta unei reductibilitati a comportamentului statistic la cel dinamic. Lovitura de gratie in interiorul fizicii o primeste determinismul mecanic din partea fizicii microcosmului, in primul rand din partea creatorilor mecanicii cuantice nerelativiste. Cateva caracteristici fundamentale ale mecanicii cuantice inca in primele decenii ale constituirii sale obligau la parasirea modelului determinist propriu fizicii clasice. Astfel, in mecanica cuantica nu se mai putea determina concomitent, ca in cea clasica, viteza si pozitia obiectului in miscare. Relatia de nedeterminare, stabilita de Werner Heisenberg, reliefa deci limitele aplicabilitatii legilor fizicii clasice in microcosm, natura deosebita a microobiectelor. In esenta, datorita naturii corpuscular-ondulatorii a microobiectelor, comportamentul acestora din urma se deosebea calitativ de comportamentul punctelor materiale din mecanica clasica. Natura corpuscular-ondulatorie a microobiectelor era raspunzatoare, in ultima instanta de comportamentul statistic al obiectelor studiate de mecanica cuantica. Cauzele statisticitatii comportamentului au fost, in general, cautate atat in structura interna a microobiectelor, cat si in interactiunile de tip micro si macro cu aparatele experimentale. Interpretarea statistica a proceselor din mecanica cuantica a insemnat respingerea determinismului rigid. Aceasta respingere s-a facut initial in numele indeterminismului absolut, teoretizat mai cu seama de orientari filozofice extremiste care cautau sprijin pentru pozitiile lor la temelia constituentilor materiei. Si daca, la inceputul secolului al XX-lea, electronul, ca atom de electricitate, era declarat aliat al idealismului, in deceniul al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Determinism - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-determinism_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cercetarea categoriilor care constata si explica caracterul determinat al proceselor reale (materiale si spirituale sau rezultand din impletirea materialului cu spiritualul) si mecanismele determinarii ne permite sa privim asupra teoriei determinismului, gandita sub doua aspecte: ca determinism universal, caruia i se inglobeaza determinismele partiale ale diferitelor nivele ale existentei din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii fiecarui nivel de structurare a existentei in parte Se poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercetarilor, si de un determinism global, caracteristic fiecarui nivel de organizare a existentei in vesnica devenire, si apoi de corelatiile dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare, inglobatoare. Cele mai esentiale verigi ale explicarii deterministe le reprezinta nivelul fizic (incluzand oarecum pe cel chimic), nivelul biologic si cel al activitatii umane, in care se desprinde raportarea omului al determinismul global, cosmic si includerea sa in determinismul cel mai complex din cate ne-a fost dat sa cunoastem, determinismul social. Orice cercetare a determinismului in fizica porneste de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesitatii absolute, a legilor de fier, a identitatii desavarsite dintre efect si cauza, a explicarii relatiilor dintre obiecte si a succesiunii starilor printr-o liniaritate perfecta sub actiunea unor cauze exclusiv exterioare. In evolutia gandirii fizice, teoria electromagnetismului a intarit ideea materialitatii relatiei cauzale prin reliefarea actiunii din aproape in aproape, iar teoria restransa a relativitatii a reliefat dependenta efectului de cauza si, conform celor mai raspandite pareri, a anterioritatii cauzei in raport cu efectul. Dar ambele teorii ramaneau compatibile, in fond, cu tezele cauzalitatii liniare, a necesitatii in succesiune si in repetarea fenomenelor, teze sustinute de determinismul laplacean. Ideea necesitatii absolute in desfasurarea evenimentelor fizice a fost zdruncinata incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care evidentia natura statistica a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adevarat ca sub influenta gandirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese inca, statisticitatea fenomenelor termodinamice a fost multa vreme interpretata ca rezultat al ignorantei umane, deci in spiritul materialismului metafizic, continuand sa domine speranta unei ireductibilitati a comportamentului statistic la cel dinamic. Lovitura de gratie in interiorul fizicii o primeste determinismul mecanic din partea fizicii microcosmosului, in primul rand din partea creatorilor mecanicii cuantice nerelativiste. Cateva caracteristici fundamentale ale mecanicii cuantice inca din primele decenii ale constituirii sale obligau la parasirea modelului determinist propriu fizicii clasice. Astfel, in mecanica cuantica nu se mai putea determina]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dumnezeu Concept Filosofic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-dumnezeu_concept_filosofic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ideea filosofica de Dumnezeu reuseste intr-o masura mai mult sau mai putin precara a ascunde o explicatie a necunoscutului in spatele unui nume. Absolutul se va numi Dumnezeu ca expresie pura a acestei teorii; miscatorul intru toate, in sine nemiscat ca element de plecare, se va regasi tot in Dumnezeu si, actul pur, lipsit de potenta si de posibilitatea de a fi creat prin alipirea unor atribute de catre altcineva, se va inchide deasemenea in aceasta denumire. Viziunea filosofica nu se vrea nici pe departe religioasa, dar nici ateista, caci, oricum, asa cum demonstreaza Mircea Eliade, si cei mai convinsi ateisti isi vor regasi, sub o anumita lupa, actiunile intr-o practica religioasa ascunsa de simbol. Astfel se aduce denumirea in concept, in conceptul de Dumnezeu ce devine cu atat mai ambiguu cu cat sunt luate in vedere diferitele teorii ale marilor ganditori. Se unesc mai multe ideologii, unele se bazeaza pe idei ale unor predecesori, dar in analiza atenta intrebarile isi au doar raspunsuri suspendate in nesiguranta, caci in aceasta cursa catre definirea si dovedirea existentei unui asemenea absolut, demonstratia se bazeaza pe o logica a intangibilului, proiectata din necesitate in imaterial si chiar aruncata intr-un joc de noroc a carui miza se zbate intre siguranta si nesiguranta unui castig sau a unei pierderi. Se cauta deci o existenta in sine, o tangibilitate a inexplicabilului, a ceea ce depaseste omul, fie el si dedublat (in corporal si spiritual), ce depaseste limitele stiintificului, o existenta (imanenta), suficienta siesi, indiscutabila din nestiinta si necesitate. Toma d Aquino releva cinci modalitati prin care afirma ca este atestata existenta lui Dumnezeu. Exista in teoriile sale aceeasi logica clara, proprie filosofilor cand se vrea cu orice pret a se atinge un scop. Vrea, insa a aduce concretul intr-o stiinta relativa cum este filosofia. Ori filosofia nu este matematica, ori fizica pura, ci o metafizica este o continua dezbatere a unor chestiuni ce devin filosofice tocmai pentru imposibilitatea lor de a capata o forma fixa. Blaise Pascal, in Cugetari, supune totul riscului unui pariu cu sanse egale de castig sau de pierdere cu privire la ideea de existenta sau inexistenta a unui Dumnezeu, intr-un comentariu usor ironic, pentru ca in Memorial sa gasim un text cu o marturisire ce se incadreaza in gandirea mistica, adeptii acestei viziuni afirmand ca existenta lui Dumnezeu se impune constrangator in stari de o factura cu totul deosebita, cum este extazul, stare insotita de sentimentul unei certitudini superioare, de iluminare. De acest concept de Dumnezeu se leaga si moralitatea, legata aici mai puternic de religie, dand nastere unui judecator suprem a tot ceea ce intreprindem si, in afara religiei ca judecator suprem al propriei constiinte (Immanuel Kant Metafizica moravurilor). Se pare ca, de-alungul timpului si, ca referire speciala, a istoriei filosofice, intrebarile ce inglobeaza conceptul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Erasmus Din Roterdam</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-erasmus_din_roterdam.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Titanismul este indeobste asociat cu vigoarea manifestata prin infaptuiri de amploare si forta putin obisnuita, de mare efect, pe titani nii inchipuim ca luptatori purtati de o irezistibila energie, impreosinanti in toate, indrazneti in ganduri si in actiuni, gata sa intrevada sis a paseasca pe cai neumblate, sa biruie nencrederea rutinara, sa se bacure de admiratia lumii sau sa o impuna. Titanii sunt totuna cu fortele exceptionale; siguri de ei isi poarta irezistibil chemarea si capacitatea de infaptiure, iradiaza ca Michelangelo, sunt frumosi ca Rafael, mareti ca Leonardo da Vinci, siguri de ei, hotarati sa/si materializeze planurile, cum este Columb, prolifici ca Titian sau Lope de Vega, pururi inspirati ca Shakespeare. Si totusi, printer titani, printre personalitatile de funte ale unei perioade de admirabila afirmare a capacitatii umane, epoca avand ambitia si satisfactia de a se vedea I eroi de dimensiuni putin obisnuite, unii si/au impus titanismul intr/un alt mod. Caci dc Renasterii ii sunt proprii opera reprezentand capacitatea de geniu a unor oameni de stiinta de a patrunde cu gandirea lor taine cosmice si/a spulbera neputinta statornicite in dogme sau forta unor artisti de/a regandi lumea in opere grandioase, de/a imbogati tezaurul de frumos al omenirii prin creatii nemuritoare, proprii ii sunt si contributiile rezultand dintr/o suma printr/o activitate de valorificare, emitere si difuzare de idei care au actionat in vreme, devenind titanism prin efectul asupra acelei epoci si/a celor urmatoare. Exemplara devine in acest sens si personalitatea si contributia, cu valoare epocala, a lui Erasmus din Rotterdam, acela care prin locul detinut in istoria lumii autentifica, odata mai mult si intr/un mod particular, forta spiritualitatii. Erasmus din Roterdam (1456-1536), stralucit reprezentant al umanismului, a fost in epoca sa, indelungata vreme, autoritatea spirituala cea mai inalta, socotit si numit cu credinta lumina lumii, pretuit si considerat de catre contemporani asa cum nu mai era si cum nu mai fusese nici unul dintre semenii manuitori ai condeiului din lumea moderna. Dupa cum observa biografii si exegeti erasmieni ca St. Zweig, I. Huizinga si altii, pe Erasmus universitatile si-l disputau, il doreau sfetnic puternicii lumii: Carol Quintul si Francisc 1, il onorau si-l solicitau papii, erau gata sa-l ridice in cele mai inalte demnitati elesiastice. Il admirau egalii si-l adulau invataceii, atentia data unuia sau altuia de catre marele umanist era totuna cu o investitura de capacitate spirituala, scrisorile ii inzestrau pe detinatori cu adevarate diplome de intelectualitate si noblete a spiritului. Interventia lui Erasmus era asteptata ca transanta in momentele de criza, in conflicte fierbinti sau pe cale de a se dezvalui, in mana sa stand cu adevarat, in anumite momente, putinta de a stavili procese sau de a deschide zagazuri. Asa a fost acela in care o atitudine categorica privitoare la Luther, atunci cand i-a fost ceruta de catre marele lector Frederic de Saxa, ar fi s chimbat poate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutia Creatoare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-evolutia_creatoare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct (a se vedea exemplul din carte: maimuta, elefant, vulpe). Inteligenta la om Inferenta. Bergson isi argumenteaza acesta idee pornind de la epocile care au caracterizat umanitatea (piatra, metal, masina cu aburi). Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om: viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o Rationalitate aplicata (Bergson reduce Homo Sapiens la Homo Faber). Scopul omilui in viata: creare de unelte. Il combate pe Bergson, cu toate ca admite ca omul este desigur un animal inzestrat unilateral cu cea mai mare inteligenta. Comparatia om - animal. Bergson nu se distinge de universul biologic, reduce omul la functiile lui. Ii atribue Darwin-ismul si cnsidera ca punctul de vedere al lui Bergson, prin care omul traieste intr-un cncret si pentru conservare, este deplasat, Blaga considerand ca omul traieste intr-un mister si pentru relevare. Pentru Blaga omul nu creaza numai necesitatile vitale ci omul isi va crea o lume aparte - creatia de cultura. Omul are destin creator idee si cultura. Lucian Blaga: -sistem filozofic de constructie speculativa si metaforica, in centrul caruia se afla notiunea de mister = nota definitorie a existentei umane. -apare martele anonim (Marele Arhitect) - denumire metaforica a modului in care misterul apare intelectul uman. -Marele Anonim = cenzura Transcedentala (omul care traieste in mister si vrea sa acceda la revelarea lui). Demnitatea omului - Giovani Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului. Apare ideea de Arhietip (= ideal perfect, ceva care tinde spre perfectiune) pentru ca supremul arhitect este Dumnezeu, creaza lumea dupa aceste arhietipuri. Ceva comun, dar cu toate acestea sa fie deosebit = omul. Omul: te-am pus in centrul lumii, asezare renascentista, umanista. Aici se diferentiaza de Pascal, care isi aseaza omul la marginea universului - raport de forte. Dumnezeu lasa omului Liberul Arbitru. Spre deosebire de Bergson si Blaga, Pico nu atribuie omului nici o trasatura esentiala, lasandu-i liberul arbitru, ii lasa puterea de a decadea sau de a accede=bine/rau. Caracteristic pentru Pico, este nedesavarsirea omului pentru ca nu ii da nici o trasatura esentiala. Giovani Pico della Mirandola: -sec XV -renascentist, extraordinar de erudit -scrie teze (200) -creaza o scoala de filozofie -inspirat de Platon (deci de Aristotel)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filosofia - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filosofia_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Atitudinea radicala a filosofiei fata de simtul comun in ilustrari paradigmatice din istoria filosofiei universale. Simtul comun, numit si punctul de vedere natural si chiar, bunul simt este o conceptie comprehensiva despre lume, viata si om care asuma idei apartinand traditiei culturale si elemente ale gandirii stiintifice. Putem spune ca exista si o serie de elemente de filosofie usoara si populara, in sensul lui Hume, care isi ia substanta discutiei filosofice din existenta de toate zilele si conversatie, dar pe care nu o prelucreaza in modul specific stiintei, accesibila si fara rigoare, un gen de filosofie care are ca premisa experienta proprie de viata. Expresia atitudinea naturala sau punct de vedere natural a fost folosita pentru prima data de Edmund Husserl pentru a descrie atitudinea noastra in experienta obitnuita, caracterizata in contrast cu atitudinea reflexiva prezenta in experienta reflexiva a constiintei, atitudine prin excelenta interogativa. Specificul atitudinii naturale consista in naivitate, spontaneitate si dogmatism. In experienta naturala omul se priveste doar ca parte a unei lumi infinite extinse in spatiu si timp. Spatiul si timpul alcatuiesc cadrul fundamental, absolut al experientei, care ne da imediat lumea existentei, campul gandirii si existentei noastre. Lumea experientei cuprinde nu numai fapte, ci si valori si bunuri, mai importante fiind natura fizica si societatea umana, amandoua alcatuind baza naturala a experientei si gandirii noastre stiintifice. Din punct de vedere natural, lumea existentei naturale este ultra comprehensiva, larg cuprinzatoare, ingloband si lumea data a culturii. Daca natura constituie domeniul stiintelor naturii, valorile sunt subiectul specific al stiintelor culturii (spiritului) si al filosofiei. Obiectul cercetarii filosofice, al carei rezultat poate fi o teorie critic intemeiata, reflexiva a intregii existente, o constituie campul de investigatie extins. Unii autori nu impartasesc aprecierea ca simtul comun este naiv si inerent inferior. Credintele, opiniile beneficiaza de evidenta conferita de experienta si stiinte. Conceptia naturala are la baza experienta perceptuala si la randul ei este punct de plecare al reflectiei. Dialectica intertelatiilor simt comun, stiinte si filosofie sunt comentate de M. Farber astfel: Un proces niciodata incheiat de revizuire a conceptiilor simtului comun si experientei naturale rezulta din realizarile stiintelor speciale. Idei care au fost folosite necritic in conceptia naturala despre lume, astfel ca timp, spatiu, materie, infinit, scop, cauza, valoare, etc. devin subiect al analizei din partea unui grup de stiinte si acest proces este continuat de filosofie. In locul credintelor (opiniilor) (beliefs) acceptate necritic vine idealul unui set de credinte (beliefs) logic justificate. Un pas pregatitor necesar care trebuie sa fie decisiv intreprins este sa plasam toate credintele trecute si conceptiile necritic acceptate sub]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filosofia Eleata</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filosofia_eleata.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Scoala eleata apare catre sfirsitul sec VI i. e. n. in orasul Eleea si se menaine pina la mijlocul secV i. e. n. Din aceasta scoala sau direcaie filosofica fac parte Xenofan, Parmenide, Zenon si Melissos. Spre deosebire de mizelieni, pythagoriceni, Heraclit, care pornesu de la caracterul multiplu, divers si transformatoral universului, Xenofan si toti urmatii sai poreneau de la conceperea cosmosului ca pe ceva unic vesnic si neschimbator. Apoi eleatii nu mai cauta temeiul ultimo al univesrsului, ci introduce in circulatia filosofica notiunile de existenaa si non-existenaa, gindire si raporturile dintre ele. La Xenofan, un loc deosebit il ovupa invatatura despre existenta, care este conceputa ca divinitate. Dupa parerea lui dace ceva este atuncie imposibil ca acest ceva sa se fi nascut. Fiindca ceea ce este nascut nascut poate fi nascut ori din ceva asemanator cu el saudin ceva deosebit de el. Daca am presupune ca ceva moale se naste din ceva tare, ceva rau se naste din ceva buna atunci ar trebui sa zicem ca nasterea ca avut loc de la nefiinta, ceea ce este imposibil. Existenta care este divinitate este vesnica si ea este un UNU. Ea e la fel in toate partile sale, altfel unele dintre parai s-ar gasi intr-o stare de superioritate fata de altele. Nu-i nici marginit nici nemarginit. Nemarginita este nefiinta caci ea nu are nici inceput nici sfirsit. UNU nu este identic nici cu nefiinta si nici cu o pluralitate de fiinte. Nici nu se misca nici nu-i nemiscata. Nemiscata e nefiinta, caci nici spre ea nu vine nimic si nici ea nu trecec spre ceva. Din cele expuse putem conchide faptul ca nefiinta nu exista. Adica tot ce este exista. Nefiinta care este vid, nimic nu poate exista. Aici putem vedea un panteism, adica o identificare a divinitatii cu existenta., deci cu intreaga natura. Xenofan este primul cugetator care inainteaza ipoteza ca omul nu este creatiunea teilor ci zeii sunt produsul fanteziei umane. Dupa parerea sa, exista mai multi Sori si ami multe Luni. Soarele este necesar pentru existenta in timp ce Luna este de prisos. Potrivit teoriee de cunostere a lui Xenofan, facultatile de cunoastere ale omului sunt marginite si superficiale. El susaine ideea ca simturile sunt inselatoare, iar raaiunea este considerata superficiala. Astfel, adevarul ramine inaccesibil. cunostintele omului sunt doar niste pareri, adica poarta caracter superficial si subiectiv. Parmenide Elev a lui Xenofan. In memoria lui Parmenide. Platon a scris un dialog care-i poarta numele. Lucrarea principala poarta denumirea Despre natura, in care manifesta o profunzome neobisnuita a cugetului. Parmenide a fost nu numai filosof renumit, ci si un om politic inaintat pe timpul sau. Parmenide este considerat teoreticianul scolii eleate. In general ontologia lui Parmenide continua pozitia lui Xenofan. Tot odata el inlatura complet conceptiile pythagoricienilo si ale lui Heraclit care recunosteau atit realiatea fiintei cit si a nefiintei, cit si caracterul lor schiombator. Pentru Parmenide]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filosofia - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filosofia_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Kant Im. Critica ratiunii pure. Ed. Stiintifica 1969 cap. I Hegel Stiinta logicii. Ed. Academiei 1960 cap. I Bibliografie facultativa Ghilgames Epopee. Ed. Junimea 1977 Bhose Anita Eminescu si Iudia. Ed. Junimea 1978 cap. 6 Eminescu si Budismul Gh. Vladutescu Introducere in istoria filosofiei orientului Ed. Stiintifica si Enciclopedica 1980 Vladutescu Gh. Filosofia in Grecia Veche Ed. Alleatros 1954 Vladutescu Gh. Introducere in istoria filosofiei medievale Ed. Enciclopedica 1973 Vladutescu Gh. Istoria filosofiei moderne si contemporane vol. I Ed. Academica 1984 Vladutescu Gh. Manualul lui Epictet Ed. Cultura nationala 1925 Filosofia si istoria filosofiei Filosofia, statul, obiect, specific Filosofia si istoria filosofiei, importanta acesteia Filosofia ste o componenta a culturii, a vietii spirituale, alaturi de stiinta literaturii, arta, religie, acestea formeaza cultura si viata societatii. Ea se afla in interelatii cu celelalte componente dar nu se confunda cu niciuna dintre ele. Inca din sec. V i. h. Platon spunea ca filosofia este cel mai frumos dar pe care l-au dat zeii oamenilor. Hegel spunea ca filosofia este floarea cea mai inalta a culturii. Alti filosofi au spus ca ea este Kiutesenta unei culturi. Daca vrei sa cunosti cultura unui popor te duci la filosofia acestuia. L. Blaga spunea ca filosofia este unul din modurile umane fundamentale pentru a rezolva ceea ce este. C-tin R. Matru ea este o conceptie in care adevarurile vechi sunt imbracate intr-o forma noua. Filosofia a aparut ca raspuns la intrebarile oamenilor, intrebari cum ar fi: Ce este existenta? Care este raportul dintre existenta subiectiva si obiectiva? Cum se constituie valoarea de adevar bine, frumos, dreptate? Care sunt cauzele nefericirii omului pe pamant? Ce este fericirea? In jurul acestor probleme s-a constituit filosofia incercand sa dea raspunsuri incat filosofia vizeaza raportul omului cu lumea cu existenta. Filosofia incearca sa explice in ce consta conditia umana, conceptul de conditie umana, deasemenea situatiile obisnuite si limita. In acelasi timp filosofia se preocupa de locul si rolul omului il ajuta pe acesta sa ierarhizeze lumea. Filosofia il ajuta pe om sa opteze in cunostinta de cauza de ce oamenii opteaza pentru anumite realieri. Filosofia il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine sa-si formeze o cunostinta de sine care sunt propriile sale realari dar raportata la realitatea sociala, sa-si formeze constiinta alteritatii care este constiinta respectului pentru ceilalti alaturi de care traiesti. Filosofia s-a format in antichitate la inceput in obiectul filosofiei erau puse cunostinte din toate domeniile treptat s-a produs o departajare intre discursul filosofic si cel stiintific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit domeniile meditatiei filosofice. Parti componente Ontologia (grecescul antos = existenta)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ideea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-ideea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Platon: Regatul ideilor este locul acela supraceresc, pe care nici un poet din lumea noastra n-a apucat sa-l cante si nici nu-l va canta vreodata cum se cuvine. Importanta unei incercari de precizare a intelesului pentru acest termen de mare circulatie se poate aprecia atat din varietatea utilizarilor in conversatia zilnica sau limbajul obisnuit, cat si din bogatia derivatelor cuvantului ca atare. Etimologia cuvantului trimite la limba franceza (idee) si latina literara (idea), iar in limba greaca eidos (forma vizibila), adica: idee este ceea ce poate fi vazut intr-un mod propriu intelectului. In opera lui Platon (427 i. e. n - 347 i. e. n.), temenul idee nu beneficiaza de o definitie univoca, nici de un sens precizat si nici chiar de un singur cuvant. De pilda, el foloseste cuvintele: figura (eidos), forma (morphi), gen (genos), esenta (oisia), ceea ce arata ce imense dificultati a intampinat ganditorul atunci cand si-a pus problema de a face inteligibila conceptia sa despre natura, structura si functiile ideilor. O prima acceptiune a ideeii se intalneste in dialogul Euthyphron unde ideea este inteleasa ca fiind cauza pentru care ceva este cum este sau are anumite caracteristici. Totodata, ideea este inteleasa ca fiind ceea ce face ca un ceva sa fie astfel si nu altfel, deci ca factor de distingere a ceva de altceva. Asadar, ideea este cauza, dar, totodata, si un fel de criteriu unic, neschimbat de recunoastere si distingere. Fiind neschimbata, ideea este conceputa si ca esenta a acelui ceva. Ea este universalul, ceea ce ramane constant, identic cu sine insasi, ceea ce nu cunoaste alternarea sau diminuarea. Ideea este existenta de sine statatoare; ea este in sine, separata de lucrurile sensibile. Ideile au atribute pe care le are Fiinta parmenidiana. Ele sunt asemenea Unului sau Totului lui Parmenide: vesnice, nemiscate, in identitate absoluta si in unitate absoluta. Ele au fiinta autentica, deci au obiectivitate, consistenta. Orice idee comporta inteligibilitate si este neaparat inteligibila. Daca ne-am opri asupra metafizicii lui Platon, vom putea constata cu usurinta ca filosoful grec proclama imposibilitatea existentei in aceasta lume a fundamentului sau cauzei ultime, aceasta fiind situata intr-o lume superioara, ideala. Astfel s-a nascut teoria celor doua lumi sau realitati. Lumea producatoare, este lumea Ideilor, adevarata realitate, cunoscuta prin ochiul gandirii, lumea prototipurilor eterne; iar lumea produsa e lumea sensibila, lumea aparentelor, a copiilor trecatoare. Ideile alcatuiesc un sistem logic subordonat unei Idei supreme care este Ideea de Bine. Aceasta Idee este atat conditia cunoasterii celorlalte Idei cat si conditia existentei lor. De ce socoteste Platon Ideea de Bine ca fiind principiul universal? De ce nu s-a oprit el la Lumea obiectelor matematicii? Caci si matematica si metafizica au ca obiect existenta, eternul, ambele accesibile constiintei prin aceeasi viziune intelectuala. Motivul, ar fi urmatorul:]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>In Cautarea Fericirii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-in_cautarea_fericirii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyam. Si avea dreptate Sau poate nu Cine poate sti? Ani de-a randul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atata amar de timp? Ce este fericirea? Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria? Daca ne eliberam de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare. Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi fabrica un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant? La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo. Honore de Balzac spunea ca Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut. Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile. Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Kant</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-kant.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: (Aprioritatea spatiului si a timpului) Sensibilitate si intelect despre intrebuintarea logica a intelectului in general despre conceptele pure ale intelectului sau categorii principiul unitatii sintetice a aperceptiei este principiul suprem a toata intrebuintarea intelectului insula adevarului si oceanul iluziei definitia ideii ideile transcendentale despre principiile ratiunii practice pure legea fundamentala a ratiunii practice pure (imperativul categoric) autonomia vointei respectul datoria vointa buna omul nu e mijloc, ci scop virtutea poate fi dobandita caracterul nemurirea sufletului ca postulat al ratiunii practice pure existenta lui dumnezeu ca postulat al ratiunii practice pure cerul instelat si legea morala Immanuel Kant Nascut la Konigsberg in 1724, ca fiu al unui modest meserias, muri tot acolo in 1804, dupa o viata dedicata exclusiv studiilor si meditatiei. Amanunt interesant pentru viata sa este faptul ca nu a parasit niciodata regiunea in care s-a nascut, asa incat, el care era pasionat pentru geografie si care avea o mare curiozitate pentru lucruri si intamplari din lumea intreaga, nu a vazut niciodata un munte. Lecturile sale geografice au fost cu atat mai intense. Studiind la Universitatea din Konigsberg teologia, apoi stiintele naturale si filozofia el si-a castigat existenta ca preceptor in diferite familii cu stare, iar din 1755 isi incepe cariera profesionala la aceeasi universitate ca privat-docent, si din 1770, deci la 46 ani, ca profesor. Doua evenimente deosebit de importante in viata sa au izbutit sa-i tulbure regularitatea cu care-si organiza activitatea pana in cele mai mici amanunte: lectura cartii Emile a lui Rousseau si vestea izbucnirii Revolutiei franceze. Kant este marele reformator al gandirii filozofice de dupa el, introducand in ea o noua atitudine, pe care el insusi o aseamana cu aceea a lui Copernic. Precum faptul ca soarele si bolta instelata ni se par a se misca in jurul pamantului, atarna de pozitia noastra fata de soare, tot astfel de natura simturilor si a intelectului nostru depinde faptul ca noi cunoastem lumea asa cum o cunoastem. Vazand lipsurile empirismului care admitea in experienta unica origine si unica intemeiere a cunostintei noastre, fapt prin care ducea la scepticism si lipsurile rationalismului dogmatic, care intemeia cunostinta de idei innascute, Kant cauta o baza mai solida, plecand de la critica si analiza a insesi puterii de cunoastere umana. De aici numele de criticism pentru atitudinea sa filozofica ce cauta a stabili granitele si valabilitatea cunostintei. El ajunge la o sinteza a empirismului si a rationalismului, care inseamna si o depasire a lor. Faptul ca omul are posibilitatea de a avea cunostinte apriorice, independente de orice experienta, cum se vede in matematica, isi are originea in natura puterii de cunoastere umana, caci spiritul omenesc dispune de anumite forme, tipare, in care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Logica Modala La Aristotel</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-logica_modala_la_aristotel.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aristotel este cel care dezvolta intr-un mod elaborat conceptul de logica modala, in special in lucrarea Despre Interpretare-singurul tratat din cele sase ale Organon-ului, in care problematica logica apare in ansamblul ei si pentru ea insasi. El se ocupa in general de principiile logice (tertului exclus si al bivalentei), clasificarea, opozitia, conversiunea propozitiilor modale si silogistica modala. Propozitiile modale le trateaza fara insa de a dispune de o logica deductiva generala care sa-i permita sa elaboreze si o logica modala generala. Inlocuieste premisele din modurile silogisticii asertotice cu premise modale, pe care le va considera dupa propozitiile de predicatie si modalitatea va aparea ca predicat si propozitiile asertotice vor deveni subiect. Stagyritul legitimeaza propozitiile modale pornind de la principiul tertului exclus. Exemplu de propozitii care se sustrag tertului exclus sunt cele posibile, de genul Maine va fi o batalie navala, in care si afirmatia si negatia propozitiei sunt cel mult posibile daca orice afirmatie sau negatie sunt sau adevarate sau false si daca este necesar ca orice lucru sa existe sau sa nu existe, atunci, daca cineva ar spune ca un lucru va fi, altul insa nu ar spune la fel, neaparat unul dintre ei ar spune adevarul, de vreme ce orice afirmatie si negatie sunt sau adevarate sau false pe cand batalia navala ar putea sa aiba loc maine, cat si sa nu aiba loc. In capitolul 12 al aceleiasi lucrari, se cerceteaza cum se comporta intre ele negatiile si afirmatiile lui sa aiba loc si sa nu aiba loc. Arostotel demonstreaza necesitatea imbinarilor in felul urmator: a fi om negatia propriuzisa este a nu fi om - o afirmatie, pentru propozitiile fara a fi se petrece alelasi lucru, negatia nu va fi pentru omul umbla, nonomul umbla ci omul nu umbla. Caci nu este nici o deosebire sa spui: omul umbla si omul este umbland - compunerea predicatului se poate reduce la copula este si nume predicativ, dar chiar si in acest caz Aristotel tine sa arate cand anume este posibila compunerea, in speta atunci cand a fi nu are sens de a exista, predicate compuse care vor fi rostiri modale. Toate modalele vor avea deci drept predicat pe a fi intr-un anumit fel: a fi posibil, contingent, imposibil, necesar - ceea ce am numi conceptele modale. Este posibil sa aiba loc o batalie navala, aici vom observa ca subiectul, dictum este: sa aiba loc o batalie navala. Despre acesta se spune ceva, astfel incat modalitatea de a fi reprezinta predicatul, iar copula este, din orice modalitate exprima un sens de existenta, depaseste conditia de copula si aproximeaza sau, cu necesarul, asigura existenta. Se deosebeste o analiza aici a lui Aristotel, referitoare la termenii copula, substitut de existenta si existenta, el arata ca trebuie ca negatia sa fie asupra lui a fi din predicat si nu din subiect. Modurile, vin acum, sa imbine timpul logic cu cel real. Ceva este posibil: nu a fost, nu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Lucian Blaga</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-lucian_blaga.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Scriitorul, filosoful si profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii romanesti contemporane. Initial expresionista, lirica sa este deschisa miracolelorsi cultiva vitalismul dionisiac. Tatal sau a fost preot areligios (noteaza fiul intro carte autobiografica), spre deosebire de mama, care precizeaza tot el- sufera de o religiozitate cu adiacente folclorice si superstitioase. Pana la varsta de 4 ani viitorul mester al cuvantului nu a articulat nici o vorba, nici cuvantul vital mama. S-ar spune ca in cei 4 ani de mutenie (voluntara?) Blaga si-a insusit in mod inconstient Inavatatura lui Atman (=tacerea), despre care scrie mai tarziu in Geneza metaforei si sensul culturii (1937). A urmat cursuri liceale la Brasov si a facut trei ani de teologie la Sibiu. Studiile filosofice le-a facut la Universitatea din Viena, unde a obtinut si titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (1920). Intre 1926 si 1939 a indeplinit diferite functii in diplomatie (Varsovia, Praga, Viena, Berna, Lisabona). A fost numit profesor la Universitate din Cluj la o catedra creata in mod special pentru el (Filosofia culturii). Sistemul sau filosofic, comparabil ca anvergura si ca arhitectura a ideilor cu acela lui Hegel, iar ca expresie literara cu opera lui Nietzsche sau Bergson, este cuprins intr-o suita de trilogii: Trilogia cunoasterii (Eonul dogmatic, 1931; Cunoasterea luciferica, 1933; Cenzura transcendenta, 1937), Trilogia culturii (Orizont si stil, 1935 Geneza metaforei si sensul culturii), Trilogia valorilor (Arta si valoare, 1939; Despre gandirea magica; Religie si spirit, Stiinta si creatie 1942). O a patra trilogie, cosmologica, ar fi urmat sa grupeze Diferentialele divine (1940), Aspecte antropologice (1948) si Fiinta istorica (lucrare editata postum, 1977). In Experimentul si spiritul matematic (editare postuma, 1969), Blaga analizeaza evolutia stiintelor exacte de-a lungul a trei mari etape: aristotelica, galileo-newtoniana si einsteiniana, reliefand implicatiile metafizice ale acestora. In esenta sa, filosofia lui Blaga este o reflectie inspirata asupra conditiei omului in univers, in fata asa-zisului Mare Anonim, care in conceptia filosofului este un produs mitic-filosofic al imaginatiei cautatoare de sensuri ultime, caruia I se atribuie atat calitati divine cat si calitati demonice. In conceptia Blaga, modul de existenta in lume data si pentru autoconservare constituie baza vietii umane, dar omul isi cucereste plenititudinea si demnitatea printr-un al doilea mod de existenta in orizontul misterului, unde din preom devine om deplin prin incercari perpetue de a-si releva siesi misterul, in pofida cenzurii transcendente impuse de Marele Anonim. Oricum, miturile, viziunile religioase, conceptii metafizice, teoriile stiintifice operele de arta si de civilizatie sunt rezultatul aspiratiei omului de a se ridica la un mod de fiintare mult superior celui al animalului, trezindu-I mandria si satisfactia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Necesitate Si Intamplare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-necesitate_si_intamplare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Necesitatea si in intamplarea reprezinta doua modalitati polare (diferite, dar corelate reciproc) de existenta sau de devenire a sistemelor, de realizare a unor tendinte posibile ale acestora. Necesitatea reprezinta o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor, care decurge din natura interna a acestora si in conditii constante se desfasoara cu inevitabilitate, intr-un anumit fel si nu in altul. Necesitatea determina esenta si integrativitatea sistemelor, directia lor principala de miscare si dezvoltare, anuland sau subordonand alte trasaturi sau directii de evolutie ale acestora. Opusa necesitatii, intamplarea reprezinta o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor, care decurge din factori periferici sau exteriori ai acestora si se caracterizeaza prin variabilitate si inconstanta, putand sa se produca sau nu, sa se produca intr-un fel sau altul, fara sa afecteze esenta si integrativitatea sistemelor. Desi, prin rolul lor diferit in determinarea sistemelor, se opun, necesitatea si intamplarea se presupun totodata si se coreleaza reciproc. Necesitatea caracterizeaza determinarea calitativa a sistemului, ii conditioneaza esenta, iar intamplarea il afecteaza in mod ocazional si inconstant, conditionand particularitatile fenomenalizarii esentei acestuia. Necesitatea si intamplarea sunt moduri de manifestare caracteristice nu numai realului, ci si ale posibilului; ele nu pot insa caracteriza imposibilul, deoarece acesta nu poseda atributele de existenta si devenire. Ca forme de manifestare ale posibilului, necesitatea caracterizeaza perspectivele pe care le au sistemele, directiile sau tendintele lor fundamentale de evolutie, iar intamplarea creeaza campul de variabilitate in diacronia obiectiva a sistemelor, jocul oscilatoriu al posibilitatilor alternative ulterioare pe care le au acestea. Asadar, necesitatea si intamplarea sunt modalitati obiective universale si complementare ale existentei si ale devenirii, aflate intr-un raport de unitate contradictorie. Ele nu se pot manifesta izolat, in stare pura, ci doar in corelatie si dependenta reciproca, constituind aspecte si laturi diferite ale structurii si dinamicii aceluiasi sistem. Aspectele intamplatoare insotesc totdeauna necesitatea, dar se subordoneaza acesteia, asa cum particularul se subordoneaza generalului si fenomenul, esentei. Gandirea materialista a manifestat in toate epocile preocupare pentru intelegerea caracterului necesar al desfasurarii necesar fenomenelor; filosofia materialista premarxista a mers insa, in mod invariabil, pe linia opozitiei absolute dintre necesitate si intamplare, absolutizand de regula necesitatea si negand existenta obiectiva a intamplarii. In aceasta maniera apare intelegerea necesitatii lui Democrit, care vede ordinea primara a lucrurilor in miscarea riguros necesara a atomilor pe verticala. Intamplarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Peter Bono</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-peter_bono.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Peter de Bono s-a nascut in Malta si a absolvit St. Edward College si Royal University of Malta. A servit in Armata Britanica in Germania, Malta si Marea Britanie. A lucrat ca Senior System Analyst si Chief Programmer la Defence ADP Training Center, Balford Camp, Dorset. Aici a lucrat ca specialist in sisteme integrate si limbaje de compilare. A dezvoltat sisteme de baze de date in timp-real si multi-user, fiind recunoscut ca unul din pionerii acestor sisteme. De asemenea a lucrat la integrarea computerelor cu semnalul video, un sistem care acum este ceva comun. A fost instructor specialist in limbaje de programare spatiale. S-a retras din serviciul militar in 1974 cu gradul de Maior. Filozofia sa este ca orice este intelectual fesabil poate fi modelat pe un sistem de calcul, chiar cu extensie la softurile inteligente auto-organizate. Cel mai mult timp in armata l-a petrecut acolo unde exista un mediu de inovatie si creativitate. A fost rugat de fratele sau Edward de Bono sa se ocupe de publicarea Lectiilor de Gindire CoRT. Impreuna cu fratele sau a lucrat la dezvoltarea unui Sistem de Diagnostic Medical care nu se bazeaza pe o structura logica arborescenta, ci utilizeaza tehnicile provocative dezvoltate de fratele sau. Din 1979 a lucrat in domeniul consultantei IT si management. A proiectat si implementat pentru un numar de organizatii sisteme de calculatoare total integrate- sfirsind prin a cunoaste mai multe despre acele organizatii decit oricine altcineva. Misiunea care a implinit-o Peter de Bono in primul rind este cea de a sustine si a preda metodele sistemului creat de Edward de Bono, in special pentru copii si familii. A pus sistemul CoRT in format CD pentru scoli. A participat in programele de acreditare a trainerilor pentru Lateral Thinking, Six Thinking Hats si DATT. Are de asemenea multe hobby-uri asociate cu creativitatea.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Relatia Filosofie Stiinta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-relatia_filosofie_stiinta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Eseul prezent incearca sa degajeze o concluzie referitoare la raportul filosofie-stiinta, din perspectiva unora dintre discursurile pe aceasta tema din sec. XX, secol in care tema devine problematica. Se va contura specificul fiecarui mod de a cunoaste, se vor identificaa posibilele influente negative ale unuia asupra celuilalt, se vor puncta principalele moduri de a raporta filosofia la stiinta, argumentandu-se in favoarea unuia dintre modele. In final, am dori sa cercetam ideea necesitatii filosofice si modalitatea acestei necesitati. Ortega y Gasset, in Ce este filosofia? , pornind de la intrebarea asupra intamplarii din viata omului de a filosofa, construieste ca raspuns un intreg demers filosofic, in cadrul caruia se articuleaza si o viziune asupra relatiei filosofie- stiinta. Pentru Ortega filosofia este cunoasterea universului, cunoastere de un dramatism particular si un eroism intelectual specific acestea activitati a spiritului. Am puteaa explicaa acest eroism, ca acel ceva al filosofiei, care se opune tentatiei existente in orice organism de a se desprinde de prezent si a se face incetul cu incetul arhaic (p. 51), un ceva care corespunde unei asumari a destinului. Filosoful refuza trecutul, cu supozitiile sale, constituindu-si filosofarea ca un sistem de adevaruri constituit, fara a admite ceva ce nu poate fi dovedit in cadrul acestui sistem. Pentru filosof universul e vocabula enorma si monolitica, ce, asemeni unei gesticulatii vaste si vagi, mai degraba ascunde decat enunta acest concept viguros: tot ce se gaseste (p. 71). Obiectul filosofiei este straniu si radical diferit de orice altceva, prin tot ceea ce se gaseste intelegandu-se lucruri reale, fizice, spirituale, ireale, ideale, fantastice, dar in masura in care constitue totul. Obiectul filosofiei este cel care nu poate fi dat, cel care-i este filosofului la inceput total necunoscut, este nici unul din celelaalte obiecte, el fiind totul, acel tot care nu lasa nimic in afara sa si, prin urmare, singurul obiect isi este suficient siesi. In viziunea lui Ortega y Gassett omul de stiinta nu se apropie nici pe departe prin gestul eroic de obiectul sau. Omul de stiinta incepe prin a delimita o portiune din Univers, prin a-si limita problema proprie, care altfel, nefiind absoluta, inceteaza partial a mai fi problema. Caci se incepe cu o problema si cu ceva care se stie. Fizicianul si matematicianul cunosc cu anticipatie intinderea si atibutele esentiale ale obiectului cunoasterii lor, incepand de fapt cu ceva pe care-l iau drept stiut, nu cu o problema. O alta diferenta intre filosofie si stiinta este sensul pe care-l are in fiecare din acestea doua moduri vocabula cunoastere. Pentru stiintele particulare cunoasterea e solutie pozitiva si concreta a unei probleme, patundere perfecta a obiectului de catre intelectul subiectului. Astfel, stiinta este conceputa ca o serie de solutii date unor probleme. Pentru a fi filosofie un ansamblu de reflectii trebuie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Romantismul Si Impresionismul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-romantismul_si_impresionismul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Romantismul - curent cultural care s-a desfasurat in prima jumatate a secolului 19 si respingea teoriile iluministe, axate pe suprematia Ratiunii, punand accent pe Sensibilitate si Intuitie. Reprezentati: Victor Hugo, Alexander Puskin, Johann von Goethe, Frederic Chopin, Ludowing van Beethonev, Balzac, Pablo Picasso, etc.; In orasul Tours, cetatea luminoasa cu albe cladiri acoperite de ardezie albastra, dominata de inaltul clopotnitelor si de fala masiva a unor tunuri medievale, odinioara resedinta de predilectie a cruntului Ludovic al XI-lea s-a nascut la 29 mai 1799 micul Honore, fiu al lui Bernard Francois Balzac si al Laurei Sallambier, viitorul autor al Comediei Umane. Inca de mic copil incepe sa i-se manifeste dorinta de a deveni celebru astfel incat sa nu fie dat uitarii: Nimic, nimic altceva decat dragostea si gloria nu va putea multumi vreo data sufletul meu. Nu am alta neliniste decat dorinta de a ma inalta. Prin 1828, putin dupa esecul primei sale afaceri financiare, falimentara, cand toate nadejdile lui de bani si glorie prinsesera ase narui, el va aseza cu evlavie in odaita lui saracacioasa o statueta a lui Napoleon, si de spada lui va prinde o fituica de hartie pe care, spre uluirea celor din jur va scrie: Ceea ce n-a infaptuit el cu spada, voi infaptui eu cu pana de unde se evidentiaza dorinta sa arzatoare de a deveni celebru. Balzac apare ca o convingere neclintita un optimism robust, niciodata stirbit, o vitalitate uluitoare asemenea celei harazite fapturilor de basm inzestrate cu sapte vieti deodata, o uriasa putere de munca, o minte clocotitoare, agera, apriga, in continua efervescenta, salasluind dintr-o gluma a naturii intr-un trup indesat, masiv, aproape puhav, dar salvat de vioiciunea miscarilor, de sprinteneala vorbei si de focul privirilor. Viata lui Balzac nu este tocmai una constanta, in sensul ca dupa ce acesta reuseste sa obtina anumite castiguri din propriile creatii le va cheltui foarte repede si, in plus, acesta pentru a mentine pasul cu societatea din care face parte si pentru a fi in conformitate cu cerintele acesteia acesta va apela la creditorii, care il vor urmarii pana la moarte pentru a obtine banii de la el. Creatiile lui Balzac erau foarte apreciate de cercurile romanticilor din care facea parte, cercuri in care a intalnit si alti reprezentanti ai romantismului precum: Victor Hugo, Alexandru Dumas, Eugene Delacroix, Charles Nodier, etc. Cu referire la cartile si creatiile sale Victor Hugo afirma: Toate cartile lui nu alcatuiesc decat o singura carte, carte vie, luminoasa, adanca, unde se oglindeste intreaga noastra civilizatie contemporana, in care se vede cum se duce, vine, merge, se misca, cu nu stiu ce ratacire si groaza, topite in realitate; carte neasemuita, pe care poetul o numeste Comedie, dar pe care ar fi putut-o intitula ISTORIE, care imbraca toate formele si toate stilurile; ea depaseste pe Tacit si merge pana la Suetonius; trecand prin Beaumarchais il ajunge]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Situatia Ariilor Naturale Protejate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-situatia_ariilor_naturale_protejate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Suprafata totala a ariilor naturale protejate din Romania este de 1. 234. 710 ha, adica 5, 18 din suprafata tarii. Situatia este prezentata in urmatorul tabel: Suprafata Romaniei 23. 839. 100ha Suprafata ariilor naturale protejate 1. 234. 608 ha Procentul ocupat de ariile naturale protejate 5, 18% din care: Delta Dunarii ocupa din suprafata tarii 2, 43% Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei, faunei salbatice, in Romania sunt acceptate urmatoarele categorii de arii naturale definite in functie de obiectivele de atribuire: rezervatie stiintifica, parc national, parc natural, monument al naturii, rezervatie a biosferei; zona umeda de importanta internationala; sit al patrimoniului mondial natural. Rezervatiile biosferei, parcurile naturale si nationale insumeaza o suprafata de 1. 132. 176 ha (incluzand si un numar de 134 rezervatii naturale si monumente ale naturii cu o suprafata de 129. 643 ha) De asemenea, au fost declarate alte 693 rezervatii naturale si monumente ale naturii cu o suprafata de 102. 434 ha in plus fata de cele 134 continute in interiorul parcurilor nationale, naturale si rezervatiilor biosferei. Parcuri nationale Suprafata (ha) Integral/partial pe terit. jud. Balta Mica a Brailei 17. 529. 00 Integral in judetul Braila Bucegi 32. 663. 00 Pe supr. jud. Arges, Brasov, Prahova Calimani 24. 041. 00 Pe supr. jud. Bistrita-Nasaud, Mures Ceahlau 8. 396. 00 Integral in jud. Nea, t Cheile Bicazului-Hamas 6. 575. 00 Pe supr. jud. Harghita si Neamt Cheile Nerei-Beusnita 37. 100. 00 Integral in jud. Caras-Severin Cozia 17. 100. 00 Integral in jud. Valcea Delta Dunarii 580. 000. 00 Pe suprafata judetelor Tulcea, Constanta Domogled-Valea Cernei 60. 100. 00 Pe supr. jud. Caras-Severin, Gorj Gradistea Muncelului 10. 000. 00 Integral in jud. Hunedoara Muntii Apuseni 75. 784. 00 Pe suprafata jud. Alba, Bihor si Cluj Muntii Macinului 11. 321. 00 Integral in jud. Tulcea Piata Craiului 14. 800. 00 Pe supr. jud. Arges si Brasov Portile de Fier 115. 655. 80 Pe supr. jud. Caras-Severin si Mehedinti Retezat 38. 047. 00 Integral in jud. Hunedoara Rodna 46. 399. 00 Pe supr. jud. Bistrita-Nasaud si Suceava Semenic-Cheile Carasului 36. 664. 00 Integral in jud- Caras-Severin Total 1. 132. 174, 80]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Spatiu Si Timp</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-spatiu_si_timp.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dintre toate ramurile filozofiei, reflectia filozofica despre spatiu si timp este cel mai strans legata de natura teoriei fizice. Printre problemele pregnant filozofice se numara urmatoarele: daca spatiul si timpul trebuie gandite drept niste lucruri reale (ca fiind, dupa cum spunea Newton (1642-1727), locuri atat ale lor insile cat si ale tuturor celorlalte lucruri); daca este posibil sa existe spatiu vid si timp fara evenimente; daca modul nostru de a concepe lumea ca avand intindere spatiala si temporala dincolo de noi tine de o schema a priori pe care noi o impunem realitatii sau aceasta intindere a ei este o realitate in sine (Kant); daca e mai potrivit sa gandim ca timpul curge sau sa admitem ca evenimentele trecute exista in prezent; si daca asimetria dintre trecut si viitor este inviolabila logic (incat, de exemplu, o calatorie in timp este logic imposibila) sau doar contingent. Dintre problemele pe care le ridica cel mai impetuos teoria fizica fac parte urmatoarele: ce anume tine de observatie si ce de conventie atunci cand masuram intinderea spatiala si durata temporala; ce sens trebuie dat afirmatiei ca spatiul are o anumita topologie (forma) sau chiar, asa cum arata geomertia ne-euclediana, ca are o marime finita; care sunt implicatiile celor doua teorii ale relativitatii pentru relatia dintre spatiu si timp? Principala opozitie este aceea dintre exponentii teoriilor absolute si cei ai teoriilor relationale. Absolutismul ia in serios metafora newtoniana a recipientului. El priveste spatiul si timpul drept niste lucruri reale, drept recipiente de o intindere si respectiv durata infinite in care intreaga succesiune a evenimentelor naturale din lume are o pozitie determinata (pozitie ce ar fi putut foarte bine sa fie alta, daca tot procesul ar fi inceput mai devreme sau in alt loc). Tot asa, lucrurile pot fi realmente in repaus sau in miscare, starea lor nefiind definita doar de relatiile lor cu alte obiecte schimbatoare. Prima pozitie radical relationista a fost formulata de Leibnitz (1646-1716) : metafizica sa nu admite spatiul absolut, in parte pentru ca realitatea fiind formata din entitati spirituale fara intindere nu e de fel spatiala. In mod similar la Kant (1724-1804), interpretarea experientei noastre ca fiind experienta unei lumi spatial intinse este un act al mintii: lucrurile in sine nu au proprietati spatiale. Relationistii mai putin intransigenti incearca sa pastreze realitatea spatiului (sau a timpului) interpretand Propozitiile despre ele ca nefiind decat asertiuni despre relatii dintre obisnuitele lucruri materiale: recipientul nu e logic distinct de lucrurile pe care sa spune ca le contine. Obstacolul evident este aici acela ca relatiile in cauza sunt sui generis spatiale si temporale incat nu e clar ce se castiga gandind asa. Unul din punctele de mare interes in aceasta disputa este problema kantiana a corpurilor omomorfe incongruente: daca ne imaginam un univers care cuprinde o mana si nimic altceva]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Timp Si Eternitate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-timp_si_eternitate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vorbind despre o sageata a timpului, oamenii de stiinta si filosofii, preocupati de aceasta problema, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demon strabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalitatii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor; in cadrul unidimensionalitatii se poate discuta si sensul unic al curgerii timpului, deci imposibi litatea realizarii drumului invers. Argumentul principal il constituie in acest caz lanturile cauzale, imposibilitatea aparitiei efectului inaintea cauzei si, de cele mai multe ori, nota de succesiune in relatiile cauzale, efectul continuand sa existe si sa actioneze dupa incetarea actiunii cauzei, dar ca rezultat evident al actiunii acesteia. Demonstrarea unidimensionalitatii timpului (chiar cand acesta este gandit ca volum) si in cadrul acesteia - a sensu lui timpului dinspre trecut spre viitor - nu este epui zata de teoretizarea momentului de succesiune in relatia cauzala, in teoria relativitatii, fenomenul de dilatare a timpului precizeaza transformarile posibile ale timpului in trecerea de la un sistem de referinta la altul, prin aceea ca acest fenomen (ca fenomen de relatie) nu schimba intru nimic sensul desfasurarii evenimentelor dinspre trecut spre viitor in sistemul propriu de referinta. Fenomenul dila tarii duce doar la marirea distantei dintre evenimente in cazul raportarii unui sistem de referinta la altul. Concluziile teoriei relativitatii intregesc deci argumen tul relatiei cauzale si cu conservarea sensului in cazul succesiunii unor evenimente, chiar daca acestea nu sunt legate cauzal intre ele. Dar tipice pentru ilustrarea unui anumit sens al tim pului sunt sistemele variabile. Astfel, in sistemele reale termodinamice starea mai probabila urmeaza starilor mai putin probabile. Aceasta caracteristica este redata de con ceptul de entropie. Cresterea entropiei inseamna cresterea starii de dezordine in raport cu ordinea, deci existenta unui anumit sens al devenirii sistemelor analizate. In sistemele, in care predomina ramura ascendenta, putem vorbi despre un sens al desfasurarii proceselor in vers celui dintai, sens de crestere a ordinii, de crestere a opozitiei la dezordine. Aceasta trasatura, caracteristica sistemelor cibernetice autoreglatoare, a primit de aceea denumirea de negenlropie. In orice caz, cu cat schimbarile sistemelor depind mai mult de istoria lor anterioara, cu cat se poate aplica mai adecvat conceptul de imbatranire a sistemului sau cel de miscare progresiva, cu atat sistemul are mai multe note de ireversibilitate. Desigur, problema sensului curgerii timpului poate fi corelata cu cea a reversibilitatii si ireversibilitatii lui. Re versibilitatea timpului va fi corelata cu posibilitatea curge rii evenimentelor in sens invers, cu reversibilitatea schim barilor, ireversibilitatea cu imposibilitatea intoarcerii spre faze, etape, evenimente anterior parcurse, cu ireversibili tatea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Varstele Omenirii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-varstele_omenirii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Omenirea a avut mai multe varste, carora li s-a dat numele diferitelor metale. De obicei se numara patru varste. Cea dintai a fost varsta de aur. Omul pazea, in aceasta varsta -; ne spune poetul Ovidiu - dreptatea si buna credinta, fara sa aiba trebuinta de legi si de judecatori. Nu se stia pe atunci nici de pedeapsa, nici de frica de pedeapsa. Legile nu erau scrise, ca astazi, pe table de arama, iar oamenii nu tremurau in fata judecatorilor. Oamenii traiau in pace fara sa aiba, trebuinta de acestia. Toporul inca nu taiase bradul din munti spre a-l trimite pe campia lucie a marii sa cutreiere astfel, sub forma de corabie, o lume straina. Oamenii nu-si cunosteau decat tara lor; nu erau pe vremea aceea, cetati imprejmuite cu santuri. Nu auzeai nici trambiti, nici trompete de razboi. Nu vedeai nici coifuri nici sabii, iar popoarele traiau fara ostiri, in liniste si pace. Chiar pamantul, neatins nici de grebla, nici de plug, dadea de buna voie toate roadele. Multumiti de hrana ce o producea de la sine pamantul, oamenii culegeau poame, si coarne si fragi de munte, si mure de pe maracini spinosi si ghinda ce cadea din copacul consacrat lui Iupiter. Era o primavara vesnica si adierea cea dulce a zefirului mangaia lin florile nascute, fara sa fi fost semanate. Pamantul, ca sa rodeasca, n-avea nevoie de munca agricultorului si campiile, fara sa fi fost lasate ogor, incarunteau de spice bogate. Curgeau fluvii de lapte, fluvii de nectar iar mierea cea balaie picura din tulpina stejarului verde. Dupa ce Saturn a fost aruncat in negrul Tartar, lumea a trecut sub domnia lui Iupiter. Atunci incepe varsta de argint, mai rea decat varsta de aur, dar mai buna decat cea de arama. Iupiter a mai scurtat din primavara cea lunga si a impartit anul in patru anotimpuri: in iarna, in vara, in toamna cea schimbatoare si in primavara cea scurta. Pentru intaia data s-a aprins vazduhul de o caldura inabusitoare, pentru intaia data, atunci, apa inghetata de vanturi s-a prefacut in sloiuri. Atunci pentru intaia data si-au cautat oamenii un adapost, si acest adapost au fost pesterile, crangurile stufoase sau bordeiele de nuiele impletite. Atunci pentru intaia oara s-au aruncat seminte in brazde lungi si atunci pentru prima oara au gemut boii sub povara jugului. Dupa aceste doua varste, urma varsta de arama. Rasa de oameni de atunci era salbatica, era gata de lupte crancene, dar inca nu era nelegiuita. Varsta din urma a fost varsta de fier. Toate faradelegile detera navala in acest veac plin de ticalosii. Atunci fugira din lume si rusinea si adevarul si buna credinta; locul lor il luara inselaciunea si viclenia si tradarea si sila si pacatoasa lacomie de avere. Atunci incepu negotul: corabierul intinse panzele in voia vanturilor, pe care pana acum inca nu le cunsocuse. Catargele, care statusera multa vreme infipte in varful muntilor se coborara acum de vale sa infrunte valuri necunoscute. Plugarul prevazator isi masura si isi hotarnici acum mosia sa, care mai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Vasile Conta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-vasile_conta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Filozofia lui Vasile Conta include ca o idee principala a sa ideea determinismului universal. Si in aceasta problema el s-a oprit asupra problemelor mai complexe, a caror cercetare a inceput sa fie realizata cu succes abia in secolul XIX-lea, cum sunt cele psihice si sociale, spre a demonstra ceracterul lor legic. Militand cu fermitate in favoarea determinismului materialist, ganditorul roman a fost un adversar intransigent, al teoriilor indeterministe, in special al teoriei liberului arbitru, care puneau la baza lumii vointa, indiferent cum era conceputa ca o forta oarba, inconstienta, ori ca o forta constienta naturala sau supranaturala. In conceptia sa asupra determinismului se manifesta clar doua tendinte ce corespund clar celor doua directii ale luptei duse de el in aceasta problema: pe de o parte combate voluntarismmul indeterminist, iar pe de alta parte repudiaza fatalismul religios, predeterminarea. Importriva teoriei liberului arbitru, Conta afirma ca toate fenomenele sunt conduse de legi imuabile fatale care exclud intamplarea si libertatea vointei; fatalismul religios ii opune o conceptie ce admite intr-o oarecare masura libertatea de actiune a omului, bazata pe cunoasterea cauzalitatii problemelor. Militand in special impotriva indeterminismului, Conta releva de la inceput legitatea fenomenelor lumii, afirmand ca toate fenomenele de care se ocupa stiintele pozitive sunt reulate de catre legi inflexibile. Respingand liberul-arbitru el exclude deplina libertate a vointei: Prin urmare nu exista nimic din ceea ce s-a numit vointa libera, lumeasca sau dumnezeiasca. Desi Conta isi indreapta eforturile spre a demonstra legitatea fenomenelor psihice si a celor sociale, el urmareste in primul rand sa argumenteze ideea ca determinismul recunoscut in domeniul fenomenelor fizice exista si in celelalte domenii. Este evident ca facand clasificarea legilor, el recunoaste specificul legitatii fenomenelor psihice si sociale dar nu asupra acestui specific isi concentreaza atentia. In ultima instanta el se limiteaza la extinderea ideii determinismului asupra altor domenii, asa incat, trasaturile determinismului sustinut de el sunt similare trasaturilor acelei conceptii care a aparut mai devrememe fiind conditionata de dezvoltarea mecanicii si fizicii. El are meritul de a fi adus argumente convingatoare in sprijinul determinismului social. Deoarece el nu s-a preocupat de specificul legii societatii si a conceput necesitatea ca un lant neantrerupt de cauze si efecte, Conta a ajuns inevitabil la un determinism metafizic, denumit de el, Fatalism. In conceptia sa, fatalism inseamna o necesitate absoluta in fata careia vointa omului este neputincioasa, fiindu-i subordonata complet. Filozofia materialist dialectica a folosit termenii obiectiv, obiectivitate, care exprima mult mai precis insusirile legilor de a fi proprii lucrurilor, de a nu putea fi desfiintate sau modificate de oameni. Termenul de fatalism utilizat de Conta se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Vointa De Limitare Mitul Genezei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-vointa_de_limitare_mitul_genezei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Citita cu interes peratologic, Facerea este o proiectie a libertatii ca vointa de limitare. 1 Inaintea Genezei, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Orice act demiurgic incepe cu aceasta plutire a spiritului care si aproximeaza fapta, dar pentru a nu ramine simpla ratacire, el trebuie sa se determine faptuind cu adevarat. Si cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consuma in Geneza sub forma limitelor puse dinauntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adevereste macar in sensul peratologiei: Creatia este un vast scenariu peratologic animat de vointa divina a limitarii. In preajma Creatiei, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa insa nu este singurul element care premerge Creatiei. Mai exista pamintul si intunericul. Pamintul, apa si intunericul sint trei elemente ale indeterminarii si ele ii stau Demiurgului in fata ca o materie a modelarii viitoare. Insa pamintul, impreuna cu marea, sint fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pamintul apare inca de acum, cind Dumnezeu nu face, ci cumpaneste doar o fapta viitoare? Pamintul care vine dinaintea genezei este altceva decit pamintul creat, asa cum marea este altceva decit apa dinaintea creatiei. Pamintul care sta alaturi de apa si intuneric ca element al indeterminarii este materia nediferentiata in care nu a patruns limita modelatoare. Textul grec ne spune ca el era aoratos si akataskeuastos: gol si netocmit, in varianta romana. Exact tradus, aoratos nu inseamna insa gol, ci nevazut, ascuns privirii, si el este asa tocmai pentru ca traieste in conjunctie cu intunericul; e indistinct. Netocmit, akataskeuastos, este sinonim in greaca cu autophyes, care trimite la tot ce exista prin sine, la naturalul frust, lipsit de orice gest de asistenta artizanala, tehnica sau artistica; ge akataskeuastos este pamintul salbatic, netrecut inca prin actul domestic si civilizator al unei opere de modelare. Abia in ziua a treia, dar mai ales in cele urmatoare, Dumnezeu il va tocmi, il va modela prin aranjare (kataskeuasis). Sa ne intoarcem insa la momentul de inceput al demiurgiei. In prima zi, Dumnezeu face lumina. Lumina este primul element al modelarii sau, mai degraba, unul in vederea ei. Limita lucrului, conturul sau, forma, apare in lumina. Intunericul, indistinctia pura ar anula opera creatiei, ar lasa ca elementele ei sa fie asemenea pamintului primordial: aoratos, ascuns privirii. Pentru ca delimitarile create de volumetria divina sa fie percepute este nevoie de lumina. Iata de ce in Marele Atelier al Demiurgului totul incepe cu conditia oricarei forme, cu lumina deci. Insa pina si aceasta prima fapta, care e doar o conditie a delimitarii, apare aici ca produs al ei: Dumnezeu desparte lumina de intuneric. El se comporta asemenea unui hotarnic: in materia vasta si indistincta a Creatiei, el hotaraste despartind, hotarnicind. In primele trei zile, Creatia nu este altceva]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ziua Eroilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-ziua_eroilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Moment simbolic in istoria poporului roman, inscris in calendarul sarbatorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua armatei romane, o zi de glorie si de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii, ostirea noastra si-a ingemanat faptele de arme cu soarta neamului romanesc, indeplinindu-si misiunea nobila de a apara unitatea nationala si integritatea teritoriala a statului roman. La 25 octombrie 1944, glorioasa armata romana elibera ultima localitate romaneasca de sub ocupatie straina: orasul Carei. Prin lupte grele si sangeroase si fapte de eroism, armata romana a reintregit Transilvania strabuna, leaganul natiunii si civilizatiei romanesti, din al carui trup fusese rapita partea de nord-vest prin odiosul dictat de la Viena. Actiunile militare purtate de armata romana in batalia pentru Ardeal alcatuiesc un drum glorios, soldat pe pamantul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandata de bravul general Dascalescu, si trupele armatei I ale neinfricatului general Atanasiu au cazut vitejeste in luptele sangeroase de la Sfantu Gheorghe, Targu Mures, Oarba de Mures, Paulis, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare si Carei, in total peste 50. 000 de oameni (morti si raniti). Odata cu incheierea actiunii de eliberare a teritoriului patriei, dupa 25 octombrie 1944 armata romana a participat, alaturi de armata sovietica, in lupta pentru eliberarea Ungariei. Ea a desfasurat actiuni militare pe Tisa mijlocie, pentru eliberarea oraselor Debretin si Nyiregyhaza si a participat la marea operatiunee pentru eliberarea Budapestei, unde si-a adus o contributie importanta la ruperea centurilor fortificate ale orasului si la nimicirea marilor centre de rezistenta. A avut, de asemenea, un mare rol in eliberarea orasului Miskolc si in cucerirea muntilor Hegyalya, Bukk si Matra. Pe frontul din Ungaria, brava armata romana a angajat peste 210. 000 militari, eliberand 14 orase mari si 1. 224 de comune. In cursul acestor lupte, din randul ostasilor nostri au cazut la datorie 42. 000 de oameni (morti, raniti, disparuti si prizonieri). In Cehoslovacia, armata romana, actionand in continuare alaturi de armata sovietica, a desfasurat actiuni in perioada 18 decembrie 1944 - 12 mai 1945. La operatiune, pe frontul Cehoslovaciei au participat 248. 450 militari romani, din randurile carora au cazut 67. 495 de eroi. De asemenea, aproximativ 2. 000 de militari romani din Regimentul 2 Care de lupta si-au adus contributia la eliberarea partii de nord-est a Austriei. Ei au infruntat inamicul in lupte grele la Mistelbach, Zisterdorf si Poysdorf. Cu un efectiv total de peste 538. 536 de luptatori, din care au pierit peste 169. 822 de eroi, armata romana, care a parcurs peste 1. 700 de km de la Marea Neagra pana in cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200. 000 km patrati de sub ocupatie straina (Romania, Ungaria, Cehoslovacia si Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntosi, a fortat 12 cursuri mari]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Definirea Logicii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-definirea_logicii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este stiinta demonstratiei care studiaza formele si legile generale ale rationarii corecte Logica poate fi inpartita in 3 mari ramuri: - Logica generala (clasica, traditionala) de traditie aristotelica, studiaza formele logice fundamentale (termenul, propozitia si rationamentul) precum si principiile logice ale gandirii. - Logica simbolica (matematica, moderna) studiaza operatorii logici (negatie, conjunctie, etc) - Logica contemporana nucleul de baza este argumentarea Logica va asilimina rationamentul aristotelic cu propozitia inteleasa ca enunt declarativ suscectibil de a fi apreciat ca adevarat, fals sau probabil, astfel logica studiaza propozitiile cognitive adica acele propozitii ce redau cunostinte si nu are ca obiect propozitiile ce redau dorinte, ordine, reguli, etc In sens strict logica este studiul legilor formate ale gandirii legi apte sa ne conduca, de la propozitii adevarate numai la propozitii adevarate In sens larg logica este studiul formelor de rationare apte sa ne conduca de la propozitii adevarate numai la propozitii adevarate sau de la propozitii adevarate la propoziti probabil adevarate. De aici rezulta cele 2 partii ale logici: Logica rationamentelor certe si logica rationamentelor probabile Importanta logicii Logica se afla in legatura cu psihologia, contribuie la formarea mecanismelor logico-matimatice, formarea calitatii gandirii, a limbajului, etc Argumentarea si structura sa In central analizei arguentarii sta rationamentul, pt ca orice argumentare este o organizare inedita de rationamente (argumentare ampla), existand si argumentari care presupun un singur rationament (argumentare simpla). Rationamentul este operatia logica prin intermediul careiadin propozitii date numite premise este derivate o alta propozitie numita concluzie. In structura unui rationament sunt incluse premisa (premisele) si concluzia. Urmand definitia rationamentului, putem definii argumentul drept o multime de propozitii dintre care unele sunt numite temeiuri (premise) care intemeiaza, justifaca, o alta propozitie numita teza. Argumentarea: termenul de argumentare poate fi definit in diferite moduri: Def: un argument este o colectie de propozitii, dintre care una, al carei adevar incercam sa-l stabilim se numeste concluzie, in timp ce restul se numesc premise si conduc la stabilirea concluziei Teoria argumentarii se compune din 2 partii: - Teoria demonstratiei - Teoria argumentarii ca arta a convingerii a persuasiunii. Argumentarea este o relatie intre 2 persoane dintre care una argumenteaza (numita locutor) si cealalta este persuana pt care se argumenteaza (numita interlocutor) Diferenta dintre argumentare si rationament desi ambele intemeiaza concluzia (teza) : rationamentul intemeiaza teza pt a dovedii caracterul ei fals sau adevarat iar argumentarea intemeiaza teza pt ai arata interlocutorului ca ea este adevarata sau falsa Temeierea tezei poate fii: - reala - aparenta Argumentare contra argumentare Este o constructive]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Demonstratia Si Combaterea Logica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-demonstratia_si_combaterea_logica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cerinta principiului ratiunii suficiente impune ca nici o idee sau propozitie nu trebuie admisa fara o intemeiere logica sau fara a avea un temei satisfacator si, de aceea vom utiliza in argumentare fie demonstratia, fie combaterea. Demonstratia este procesul logic (rationamentul sau lantul de rationamente) prin care o propozitie data este conchisa numai din propozitii adevarate. Combaterea este procesul invers demonstratiei prin care o propozitie este respinsa ca falsa, adica demonstram ca asesiunea,, p este o propozitie falsa este o propozitie adevarata (in acest sens combaterea este tot o demonstratie) 1. teza de demonstrat (demonstrandum) este o propozitie concreta pe care o propunem si pe care urmeaza sa o argumentam (demonstram, dovedim); 2. fundamentul demonstratiei (principia demonstrandi) este un ansamblu de premise din care urmeaza sa conchidem teza (premisele sunt numite si argumente); 3. procesul de demonstrare (forma logica a rationamentului care leaga fundamentul de teza) este rationamentul sau ansamblul de rationamente prin care deducem tezadin premise. Diferenta esentiala intre demonstratie si deductie este faptul ca in demonstratie stim ca premisele sunt adevarate, atunci concluzia este adevarata. Schema de inferenta a demonstratiei este: P (adevarate) Q (adevarata) Daca premisele P sun adevarate si demonstratia este corecta, atunci concluzia Q este adevarata. Rezultatul se marcheaza cu Q. E. D (quod erat demonstrandum=ceea ce era de demonstrat. Demonstratia este, de fapt,, reducera unei propozitiidate la propozitii adevarate cu ajutorul rationamentelor valide. Se intelege ca nu exista procedura universal valabila de a afla fundamentul demonstratiei si ca trebuie sa intuim din ce propozitii deducem si cum deducem. Propozitiade demonstra dispune si de posibilitatea unei confirmari independente de premisele date si, in acest fel, contribuie ea insasi la confirmarea premiselor. Daca am acceptat argumentele (premisele) ca fiind adevarate, atunci trebuie sa nu uitam ca in fundamentul demonstratiei pot intra propozitii bazate pe demonstratie, pe observatie, definittt, postulate sau idealizari. Daca demonstratia este incadrata intr-un sistem deductiv bazat pe un numar determinat de propozitii prime (axiome), atunci sa se bazeze pe o alta proprietate: non-contradictia. III. Corectitudine in demonstrare O demonstratie pentru a fi logic corecta trebuie sa respecte anumite reguli in raport cu teza de demonstrat, fundamentul si cu procesul logic de trecere de la fundament la teza. In legatura cu teza de demonstrat trebuie respectate urmatoarele reguli: 1. Teza de demonstrat trebuie sa fie clar si precis formulata, adica nu trebuie sa contina parti variabile (termenii saun bine definiti si au semnificatie unica). 2. Teza de demonstrat este cel putin o propozitie probabila si nu este o propozitie infirmata (in caz contrar nu are sens sa o demonstram). 3. Teza de demostrat trebuie sa ramana aceeasi pe tot parcursul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filozofia In Perioada Iluminismului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filozofia_in_perioada_iluminismului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Montesquieu s-a nascut la Brede, langa Bordeaux, in Franta. A studiat dreptul si in 1708 s-a mutat la Paris pentru a castiga experienta in avocatura. La moartea tatalui sau s-a reintors in provincie si in 1716, cand a murit si unchiul sau, i-a mostenit titlul nobiliar, devenind Charles-Louis de Secondat, Baron de Montesquieu. La Paris dusese o viata socila activa dar, dupa intoarcerea acasa s-a linistit si a inceput sa studieze dreptul roman si stiintele naturale. Nu a fost recunoscut imediat ca autor al Scrisorilor persane (1721), o satira stralucita a vietii pariziene vazuta prin ochii a doi calatori persani inventati de el. Lucrarea il lua in deradere pe rege, Ludovic XV, religia si teoriile filosofului englez Thomas Hobbes. Desi caustica si ireverentioasa, lucrarea i-a deschis usile curtii regale si astfel a ramas in apropierea cercurilor mondene pentru tot restul vietii. devenit membru al Societatii Regale, a studiat Parlamentul in sesiune si si-a facut prieteni printre filosofi si politicieni. Dupa reantoarcerea sa in Franta a publicat consideratii asupra cauzelor grandorii si decadentei romanilor (1734), o lucrare pregatitoare a cartii ce avea sa-l faca celebru in Intreaga lume si care a necesitat inca 16 ani de lucru. Aceasta avea sa fie o carte despre lege si politica si autorul a citit mult si cu mare atentie lucari de istorie, drept, economic si teorii politice. Dupa ani de revizuire si adaugarea unor noi capitole, cartea a fost terminata in 1750. Numita Spiritul legilor, aceasta avea 31 de volume. A fost considerata o sinteza a evenimentelor precedente din istoria teoriei politice si din domeniul jurisprudentei. Noutatea adusa consta in abordarea a trei teme specifice. Montesquieu sugera ca mediul fizic, indeosebi climatul, avca un efect asupra genului de aranjamente politice pe care le faceau oamenii. Nu credea ca acesta ar fi factorul unic sau cel decisiv - de exemplu, religia reprezenta un altul - dar credea ca acesta ar trebui sa fie luat in consideratie iar aceasta idee a avut importanta pentru antropologii care i-au succedat. El a emis si o noua modalitate de clasificare a guvernarilor. Inainte acestea fusesera clasificate ca fiind monarhii, aristocratii sau democratii, in functie de cel care guverna. Montesquieu a modificat categoriile in republici, monarhii si despotism, in functie de modul in care era excrcitata puterea, explicand ca ceea ce mentinea republica era virtutea, ca monarhia depindea de onoare si ca despotismul se baza pe frica. Cea de-a treia si cea mai remarcabila dintre ideile sale era cea cunoscuta ca Separatia Puterilor. El sugera ca pentru o guvernare buna si dreapta posturile de legiuitori (parlamentul), a celor care asigurau aplicarea legii (politia, armata) si oamenii care decideau daca o lege a fost sau nu incalcata si (judecatorii si magistratii) ar trebui sa fie detinute de oameni diferiti sau de grupuri diferite de oameni. Aceasta teorie poate ca astazi pare evidenta, dar la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Legile Silogismului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-legile_silogismului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Deseori numit silogism categoric, silogismul este tipul fundamental de inferenfa deductiva mediata alcatuita din numai trei propozitii categorice, din care doua sunt premise, iar a treia este concluzie. Denumirea de, . inferenta mediata corespunde faptului ca pentru justificarea concluziei se apeleaza la mai mult de o premisa, iar aceea de silogism i-a fost data de catre cel mai mare ganditor al antichitatii, Aristotel (384-322 i. e. n.); care a descoperit si a analizat pe larg acest tip de rationament si care, ca autor al primului tratat de logica, intitulat Organon, este considerat fondatorul stiintei logicii. Datorita rolului sau deosebit in argumentare, silogismul i-a preocupat constant si pe logicienii romani contemporani - dintre care F. Tutugan (1908-1960), P. Botezatu (1911-1981) si I. Didilescu (1906-1987) au adus contributii importante la dezvoltarea sistematizarea silogisticii clasice si la fundarea silogisticii moderne. deasupra liniei reprezinta premisele, iar propozitia asezata sub linie este concluzia. In alcatuirea silogismului apar trei si numai trei notiuni, numite termenii silogis¬mului. Pentru a descoperi functiile acestor notiuni, vom porni de la concluzie. Conclu¬zia este o propozitie universala afirmativa careia ii corespunde formula SaP. in care S=plutoniu, iar P=element radioactiv. Subiectul concluziei, numit termen minor, reapare la nivelul premiselor; in exemplul de aici el apare tot ca subiect logic al celei de-a doua premise, motiv, pentru care aceasta se numeste Premisa minora. La randul sau, predicatul concluziei, numit termen major, reapare in cealalta premisa (in exemplul nostru tot ca predicat logic), motiv. pentru care aceasta premisa se numeste Premisa majora. Din analiza premiselor, care in exemplul nostru sunt tot propozitii universal affirmative, reiese ca in arara termenilor minor si major, care impreuna sunt numiti termeni extrcmi, in silogism apare si o a treia notiune, comuna ambelor premise si numita termen mediu, deoarece are functia de a pune in evidenta (de a mijloci) raportul dintre termenii extremi, raport pe care concluzia silogismului il reda explicit. Din acest motiv., termenul mediu. redat simbolic prin litera M, apare exclusiv la nivelul premiselor. In exemplul nostru, M=element trans¬uranic apare ca subiect logic al premisei majore si ca predi¬cat al minorei, in aceste conditii, schema de inferenta din dreapta reda structura logica a silogismului analizat, iar reprezentarea grafica alaturata ei, construita dupa metoda Euler, reda explicit raportul dintre termenii acestui silogism. Din diagrama se poate observa ca la nivelul silogismului regasim un raport special intre notiuni, raportul gen-specie. FIGURI SI MODURI SILOGISTICE Schema de inferenta de mai sus nu corespunde oricarui exemplu de silogism. De fapt, silogismele cunosc o mare varietate si ele pot fi clasificate dupa doua criterii distincte, dar care se completeaza reciproc. Primul dintre aceste]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>O Metafora Inspirata</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-o_metafora_inspirata.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De aproape un an comentez, in cadrul rubricii ACCENTE, limba de lemn, acest discurs ritualic, menit sa inghete in tipare descurajante gindirea independenta, un limbaj ce are in programul sau ocult scopul precis de a narui inteligenta omeneasca, numai si numai pentru a putea impune un sistem politic antiuman. Prin decon-certarile, sofismele si malversatiile pe care le introduce in sinul retoricii, acest limbaj incearca sa rastoarne logica si sa confere, astfel, legitimitate unor abuzuri si ilegalitati evidente. M­am gindit de multe ori ca suprali-citarea acestei metafore ar putea sa­l irite pe cititor, de aceea incerc sa fac niste consideratii pe marginea ei prin care sa motivez apelul frecvent la o figura de stil pe cale de a deveni termen stiintific. In primul rind ar trebui spus ca sintagma in discutie nu este o inovatie autohtona. Ea a fost pusa in circulatie de alte culturi si calchiata ulterior in romaneste. Exista chiar o carte cu acest subiect pe care am evocat­o de mai multe ori in serialul meu. Ea apartine cerceta-toarei Francoise Thom si se intituleaza, in original: La langue de bois. Bois inseamna in frantuzeste lemn, iar ca dovada a. francofoniei romanilor, am auzit chiar expresia boisificarea limbajului, formula care nu mi­a displacut deloc, desi ne aflam foarte aproape de ceea ce se cheama: barbarism (si acesta tot un lexem metaforic). Personal, gasesc foarte potrivita sintagma limba de lemn, fiindca este cu deosebire sugestiva. Agresarea constiintei si a inteligentei umane prin recurgerea acestui limbaj ritualic la niste tipare penibile, repetate la nesfirsit cu deliberare, pare a fi consecinta directa a inlocuirii limbii omenesti - organ mladios, alcatuit din muschi si papile sensibile - cu un alt organ, fabricat dintr­un material prin excelenta inert: lemnul. Greu de gasit - sa recunoastem - un material mai potrivit ca lemnul pentru a desemna o antinatura atit de deprimanta. Incercari de substituire sinonimica s­au mai facut, dintre acestea cele mai multe umoristice, la Academia Catavencu, dar nu numai; sfera predilecta este insa tot. lemnoasa: limba de brad, de fag sau, si mai expresiv, limba de rumegus. Un exemplu: In cuvintarea sa periodica despre Iorga, adomnul Xi a evocat, in vigurosul stil de brad, in amestec cu salcie, cele cinci amenintari periodice la adresa democratiei. Nici expresia limba de ulm nu­i ocolita de celebrii aca-demicieni de cind cu originalul prenume al ministrului reformei. In masura in care abate discursul de la scopul sau pri-mordial, acela de a transmite informatii, limba de lemn este o stare maladiva al carei agent patogen e (ne) omul insusi. Esenta sa este utilizarea expresiei lingvistice impotriva ei insesi, opunind­o comunicarii autentice. Este, cu alte cuvinte, un act sinucigas. Evident, vorbind despre aceste lucruri, am avut in vedere starea normala, adica sanatoasa, a limbii, cind aceasta vrea, intr­adevar, sa comunice ceva. Starea ei patologica: noncomuni-carea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Problema Timpului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-problema_timpului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ne putem intreba nu numai ce exista, de ce exista ceea ce exista, ci si cum exista. Din aceasta ultima perspectiva, ne vom referi la dimensiuni si trasaturi ale existentei, cum sunt spatiul, timpul, ordinea, determinarea. Spatiul si timpul au fost considerate drept determinatii fundamentale, modalitati ale existentei, in general, si ale fiecarui lucru. Despre ceva se poate spune ca exista in mod real numai in masura in care ocupa un loc in spatiu, intr-un moment determinat. In sens larg, spatiul este inteles prin categoriile coexistentei (stanga - dreapta, in fata - in spate, sus - jos), iar timpul prin categoriile succesiunii (inainte - dupa) sau duratei (mai mult - mai putin). Spatiul este o inlantuire de locuri, iar timpul o succesiune de momente. Cu referire la spatiu si timp, se poate vorbi despre un tip mai important de problematizare, si acela este: DACA sunt Ex: Pentru o persoana care sustine un examen, timpul poate sa curga repede, insa aceeasi persoana poate sa considere ca timpul poate sa curga greu atunci cand asteapta pe cineva. Este posibil chiar ca in situatii similare curgerea timpului sa fie traita diferit de persoane diferite. Ex: O persoana care a invatat pentru examen poate sa considere ca timpul trece usor, dar pentru cineva care nu a invatat acelasi timp i se va parea ca trece mult mai greu. Pe de alta parte, a vorbi despre trairea sau perceperea timpului presupune implicit existenta obiectiva a acestuia. Problema nu este asadar daca timpul exista, ci daca noi putem sti vreodata ce este timpul in sine, independent de modul nostru de traire sau de cunoasterea noastra. Momentele timpului - trecutul, prezentul si viitorul - indica asa numita sageata a timpului: el curge intr-un singur sens, ireversibil, dinspre trecut spre viitor. Oamenii au fost intotdeauna fascinati de ideea revenirii ciclice a tuturor lucrurilor sau de posibilitatea calatoriei in timp. Vorbind despre o sageata a timpului, oamenii de stiinta si filosofii, preocupati de aceasta problema, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demon¬strabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalitatii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor; in cadrul unidimensionalitatii se poate discuta si sensul unic al curgerii timpului, deci imposibi¬litatea realizarii drumului invers. Argumentul principal il constituie in acest caz lanturile cauzale, imposibilitatea aparitiei efectului inaintea cauzei si, de cele mai multe ori, nota de succesiune in relatiile cauzale, efectul continuand sa existe si sa actioneze dupa incetarea actiunii cauzei, dar ca rezultat evident al actiunii acesteia. Treptat se contureaza pentru secolul XX, tot mai in¬sistent, abordarea diversificata calitativ a timpului. Spe¬cificitatea coordonatei temporale obliga la diferentierea intre timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biolo¬gic, uman (individual si social). Timpul biologic, amplu cercetat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adevar Si Eroare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-adevar_si_eroare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Adevar si Eroare pe langa semnificatia lor logica sau teoretica, au si un adanc rasunet in totalitatea vietii umane. Dupa cum se accentueaza taria adevarului sau slabiciunea lui, deci taria erorii, viata erorii in intregul ei dobadeste un colorit obtimist sau psimist. Atitudinea obtimista incepe prin a constata plina de incredere ca orice gandire umana prin chiar esenta ei se indreapta spre sine catrea adevar, e croita oarecum pe masura adevarului, insa ea trebuie sa conceada faptul ca atare greu de explicat, anume ca mai rar sau mai des gandirea se abate de la linia adevarului, ca rataceste, decade, se corupe, si asfel alineca in eroare si falsitate. Eroarea se infatiseaza ca o dureroasa infangere pentru intelect si ca o mare umilinta pentru omul ce se straduieste sa cunoasca. Atitudinea pesimista porneste de la o drapta constatare. Se vorbeste de Legi ale gandirii, ca si cum aceastea ar fi cea mai buna straja impotriva erorii. Totusi, in ciuda acestor legi, omul nu numai ca greseste, dar se pare ca insasi conditia sa obisnuita e ratacirea, eroarea. Daca am aduna toate ideiile adevarate si false care au fost imbratisate de omenire de cand exista ea am constata ca suma ideilor false este cu mult mai considerabila. Nu adevarul e regula; nu eronarea, ci adevarul e exceptia. Leibniz, in cartea sa Ibidem (pag. 280) afirma ca adevarul e mai mult o recompensa decat un privilegiu. Incheierea pesimista si gaseste explicatia tocmai in teoria cunostiintei dominata de la cei vechi pana astazi: Gandirea e o activitate interna sau o spontaneitate. Daca a gandi inseamna a fi activ, a constri s chiar a crea, atunci, cu toata ingradirea asa numitelor legi sau principii logice, gandirea asemenea vointei poate depasi hotarele disciplinare in numele libertatii sau spontaneitatii, deci rataceste. Activitatea gandirii, in sensul traditional al acestei notiuni, pledeaza mai degraba in favoarea erori decat a adevarului. Agandi, pe scurt, e a simboliza, a falsifica. Noi cunoasteam numai ce construim, sintetizam, cream, fabircam in interior sau punem de la noi, iar rodul activitatii interne, obiectul, e un simplu fenomen, o modificare a subiectului, straina de lucru de sine, de realitatea absoluta, care se refuza cunostiintei. Intre adevar si eroare nu se casca prapastia pe care atatia, fara poate sa o doreasca, o releva nu fara oarecare sadisfactie, in scopul de a ingenunchia orgoliul uman. Brochard, cu toata insuficeinta talmacirii sale, e indreptatit sa scrie cele ce urmaza: In realitate, daca privim in originea lor pe unul si altul, adevarul si neadevarul nu se deosebeste radical. Spiritul nu se regaseste intr-o stare diferita cum au admis atatia filozofi. Cand gandeste adevarul si cand gandeste eroarea; ratiunea si imagineatia nu sunt doua facultati eterogene si contrare; ele se exercita laolalta. Spiritul in el e insusi indeiferent adevarului si falsului; el gandeste pe unul si pe celalat. Ratiunea nu e o intuitie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alchimistul Comentariu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-alchimistul_comentariu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Motivul pe care il trateaza aceasta opera este cel al calatoriei initiatoare si a descoperirii de sine. Spre deosebire de basme, unde eroul isi cunostea destinul si era mereu increzator, aici tanarul Santiago nu stie ce are de facut decat cu un pas inainte. Astfel el descopera lumea pas cu pas si o gaseste mereu surprinzatoare si incitanta. Nascut cu o fire nestatornica si mereu fasinata de necunoscut si totodata cu un dezgust fata de banalul cotitian, paraseste casa parinteasca si se face cioban, acesta fiind pretextul pentru a cutreiera lumea. Cunoste locuri noi si deprinde obiceiuri specifice vietii pe care a ales-o. Deasemenea, si-a facut o pasiune din a descoperi lumea si cu ajutorul cartilor. Astfel a deprins unele cunostinte cu privire la Sufletul si Limbajul Lumii. Elementul declansator al actiunii il reprezinta un vis ciudat care se repeta. Simtind ca acel vis reprezinta ceva pentru el se duce la o tiganca vrajitoare care se pricepea la talmacirea viselor si a semnelor din acestea. Ezita la inceput dar isi face curaj si intra la aceasta care, dupa ce aude despre ce este vorba, il pune sa-i fagaduiasca a zeca partea din comoara ce i se arata in vis. Fiind neincrezator in spusele tigancii, accepta dar ramane uimit cand tiganca nu-i spune decat ca trebuie sa faca intocmai ca in vis, adica sa caute comoara ce se afla langa piramidele din Egipt. Decide sa lase visul uitarii, si sa-si vada de viata in continuare, incercand sa se convinga pe sine de nulitatea importantei visului. Pe cand statea pe o banca dintr-un oras, apare un batran ce parea a fi cu totul si cu totul comun. Batranul insa se dovedi a fi un rege, regele Salemului. Ii impartaseste din intelepciunea lui, convingand-ul astfel de autenticitatea sa si de importanta visului. Se hotaraste sa-si vanda oile si sa plece in calatoria vetii sale. Trece marea si ajunge in africa, abia atunci sesizeaza ca nu cunoaste limba arabilor. Se increde in cineva care ii vorbea limba si-i incredinteaza banii de pe urma vanzarii oilor, dar ramane dezamagit atunci cand acea persoana se face pierdut in multime cu singurii lui bani. Ramane peste noapte in oras gandindu-se sa se intoarca in tara sa. Se increde in semne, asa cum il invatase regele, iar cum semnele il sfatuiau sa persiste, acesta se hotareste sa nu cedeze de la primul esec. Incepe astfel o lupta cu propriul destin si in curand ajunge sa cunoasca noi persoane, sa se angajeze si sa castige destui bani cat sa-si dubleze numarul oilor pe le-a avut ulterior. Afla despre o caravana care putea ajunge la piramide si astfel ajunge sa-l cunoasca pe pe un alchimist in devenire, un englez care deasemenea stia despre semne, Sufletul si Limbajul Lumii. Pleaca amandoi cu acea caravana si descopera ca, total contrar multelor asamanari dintre ei, fiecare are propriul mod de a percepe lumea si de a o intelege, fiind-u-le imposibil de a face aceste lucruri unul prin prisma celuilalt. Un razboi in desert intre]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Amurgul Gandurilor De Emil Cioran</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-amurgul_gandurilor_de_emil_cioran.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Emil Cioran s-a nascut la 8 aprilie 1911 in judetul Sibiu. Frecventeaza din 1921 liceul Gheorghe Lazar din Sibiu iar intre anii 1928-1932 frecventeaza Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. In ultimul an are o intensa activitate, an in care publica primele sale articole: "calendarul", "floarea de foc", "gandirea", "vremea". In 1934 apare prima sa carte intitulata,"pe culmile disperarii" pentru care i se ofera premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri. Una din lucrarile sale reprezentative o reprezinta si articolul,"Amurgul Gandurilor" articol publicat in anul 1940 la Sibiu. In acest eseu Emil Cioran abordeaza teme preferate precum singuratatea, melancolia, deznadejdea, sinuciderea dar si iubirea. Emil Cioran incepe acest eseu printr o afirmatie demna da a fi motto ul unei carti: "Poti spune usor ca universul n-are niciun rost". Nimeni nu se va supara. -Dar a afirma acest lucru despre un individ oarecare, el va protesta si va lua oarecare masuri pentru a te sanctiona. Prin aceste cuvinte Emil Cioran lasa de inteles ca Universul dar si viata omului in general nu au niciun rost insa fiecare individ va gasi intr un final unul. Tot acum el face o afirmatie prin care pune in valoare una din temele preferate, singuratatea: "Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul". Tot ce nu i uitare ne uzeaza substanta, remuscarea este antipodul uitarii, prin aceste vorbe Emil Cioran ne face sa intelegem ca oamenii in general simt remuscari in urma unui act oarecare, aceasta fiind o remuscare matefizica adica o tulburare fara cauza in care nu iti aduci aminte de nimic dar in care te napadeste un infinit dureros al trecutului. Nu ai facut nicio fapta rea dar te simti responsabil de raul Universului. Cu cat esti mai putin indiferent in fata raului, cu atat esti mai aproape de remuscarea esentiala adica porti povara absentei binelui. (remuscarea este un sentiment asociat culorii violet) Remuscarea este de fapt o forma etica a regretului in care parerile de rau devin probleme si nu tristeti. Filosoful afirma ca pacatul este expresia religioasa a remuscarii iar regretul expresia poetica. Primul este o limita superioara, al doilea o limita inferioara. "Lumea nu i decat un nicaieri universal". De aceea nu ai unde sa te duci niciodata prin aceasta Emil Cioran ne explica cum oriunde in lume, chiar si intr un catun indepartat de la marginea lumii, timpul se retrage ghemuindu se intr un colt al constiintei, sufletul se izoleaza si in urma unor zvarcoliri nedefinite se rifica la suprafata ta asemenea unui cadavru pescuit in adancimi. Traind intr o mistica logodna cu singuratatea filozoful se considera, "un iov fara prieteni, fara Dumnezeu si fara lepra". Tot aici apare si timiditatea ca un dispret instinctiv al vietii ea avand in componenta dupa opinia filozofului o nuanta religioasa. Teama ca nu suntem ai nimanui, ca Dumnezeu este un nimeni. neincrederea metafizica ne creeaza o neprielnicie in fire si o jena in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anton Golopentia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-anton_golopentia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Volumul Geopolitica, publicat de Editura Ramuri din Craiova in 1940, reuneste unele studii importante ale coordonatorilor lucrarii: Ion Conea, Anton Golopentia si M. Popa-Veres. Studiul lui Ion Conea: Geopolitica. O stiinta noua, publicat in deschiderea volumului, se incheie cu precizarea: sa asteptam, totusi, si cuvantul care sa vina dinspre sociologie. Studiul lui A. Golopentia, intitulat Insemnare cu privire la definirea preocuparii geopolitice, merita cu adevarat sa fi fost anuntat drept cuvantul care vine dinspre sociologie Un cuvant modern si actual nu numai pentru timpul cand a fost rostit, ci si pentru vremurile noastre; un cuvant aplicat, ce pune punct tuturor tentativelor de a circumscrie geopolitica unui demers de tip academic; un cuvant ce smulge geopolitica de pe taramul strict al geografiei, plasand-o in miezul problemelor sociale si politice. Doua sunt, credem, izvoarele acestei viziuni. In primul rand, o lectura mai adanca a operei intemeietorului geopoliticii. Statul, in viziunea lui Kjellen, este o forma vie, o unitate indisolubila dintre tara (studiata de geografie politica) neam si populatie (studiate de demografie), economie (studiata de ecopolitica) etc. Aceasta teorie empirica a statului pretinde o reunire a perspectivelor de studiu care, pana atunci, erau fragmentate, pentru a sesiza cu adevarat esenta, functionarea, performanta, dinamica, tendintele de evolutie ale statului. Sociologul roman era preocupat, in acelasi timp, de dinamica situatiei internationale, de rapida schimbare a unor conjuncturi, de nevoia vitala a statelor de a cunoaste la timp aceste prefaceri din imediata vecinatate si din lume, pentru a afla raspunsuri potrivite. Or dinamismul este un loc geometric, o rezultanta, el nu poate fi surprins doar urmand un singur unghi de analiza, oricat de important ar parea el la un moment dat. Cuplarea acestor doua perspective il conduce pe Golopentia sa-si precizeze conceptia despre obiectul geopoliticii. Pentru sociologul roman obiectul geopoliticii il constituie potentialul statelor (subl. ns). Acesta este rezultanta insusirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a neamului, a populatiei, a economiei acestuia, a structurii sociale, a modului cum e guvernat, a mediului sau politic. Cercetarea geopolitica nu este, deci, numai geografica, ori numai economica, ori numai politica, ci este concomitent geografica, demografica, economica, sociala, culturala, politica (Insemnare cu privire la definirea preocuparii geopolitice, vol. Geopolitica, pag. 106). De aici decurg si alte trasaturi ale cercetarii geopolitice. Cercetarea de acest gen este intai de toate informativa, intrucat urmareste lamurirea faptelor in individualitatea lor si rezulta din nevoia de a face fata consecintelor pe care le pot avea evenimentele care se produc in strainatate pentru un stat sau altul. Ea este cercetare, nu analiza teoretica, cu alte cuvinte urmareste sa surprinda situatia de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apocalipsa Biblica Si Omul Viitorului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-apocalipsa_biblica_si_omul_viitorului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Apocalipsa biblica Facind o legatura intre textele biblice decriptate cu ajutorul calculatoarelor, filozofia idealista sau materialista si realitatea zilelor noastre, indraznim sa va supunem atentiei semnalele cuprinse in Apocalipsa biblica pe care prea putina lume le interpreteaza realist si lucrarile care se intimpla azi pe Terra sau se vor intimpla in viitorul apropiat. Apocalipsa biblica trateaza probabilitatea sfirsitului pe de o parte din punct de vedere cosmic, Apocalipsa cosmica, iar pe de alta parte din punct de vedere al activitatii umane sau a poluarii, Poluarea. Alertati lumea pina inca nu este pre tirziu: Politica (indentificata drept Curva cea mare in textul biblic) trebuie sa-si spuna cuvintul dincolo de interesele de moment si sa intinda o mina salvatoare Planetei Albastre pentruca Biblia lasa sa se inteleaga ca dupa NOI pe Terra sosesc EI, care vor stapini pamintul pina in anul 3033! a. Apocalipsa cosmica Apocalipsa biblica (cap. 8. 10) semnaleaza o situatie cosmica ipotetica ce nu depinde de activitatea umana si anume aparitia din cer a unei stele (citat: steaua se numea Pelin), care probabil va ciocni Pamintul in iarna anului 2033 dupa Calendarul biblic, epicentrul acestei ciocniri va fi in oceanul Pacific, in groapa insulelor Mariane. De altfel astronomii moderni au calculat traiectoria unui meteorit care se va apropia de Terra cam in aceia perioada (sa fie oare steaua biblica Pelin?). Daca (teoretic posibil) ciocnirea va avea loc in ocean, urmarile ar fi catastrofale pentru Planeta Albastra, calculind si numai efectul prabusirii in ocean a bolidului cosmic aprins de frecarea cu atmosfera, stiut fiind faptul ca de pe la 700 de grade Celsius apa se descompune in oxigen si hidrogen la care se adauga presiunea enorma de impact si scufundarea bolovanului incins in apa. Daca ciocnirea va avea loc, catastrofa planetara va duce la o zdruncinare de caracter a indivizilor care se vor salva facind posibila aparitia genomului uman cu 2. 000 de gene mai multe decit cele ale genomului actual, adica aparitia omului viitorului (sau a doua venire biblica), care va trai inca 1. 000 de ani dupa noi conform Calendarului biblic. b. Poluarea Apocalipsa biblica (cap. 16. 1) face referire la pericolul pe care il prezinza activitatea umana pentru ecosistemul Terra, indentificind 7 mari factori poluanti asemuiti cu cei 7 ingeri din textul biblic. Dezvoltarea Civilizatiei Noastre se bazeaza pe foc si vibratii in urma carora rezulta fum, praf, coloizi si campuri electromagnetice ale caror efecte insumate la scara planetara nu sant controlabile. Politica economica a intregii omeniri de care depinde sfirsitul lumii ar trebui sa se schimbe pentru a inlatura factorul om din aceasta ecuatie. 1. Influienta rachetelor asimilata de textul biblic cu cel dintii inger (vezi fig. 8), (Apocalipsa cap. 16. 2) Atentia oamenilor de stiinta este de mult atrasa de straturile superioare ale atmosferei care poseda proprietati electrice si unde]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aristotel - Varianta 4</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-aristotel_varianta_4.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aristotel este cel dintai mare ganditor al lumii care s-a preocupat cu egal interes de toate domeniile cunoasterii umane; este primul om de stiinta care sistematizeaza toate cunostintele acumulate pana la vremea sa, aducand contributii originale in politica, economie, stabilind reperele fundamentale in teoria valorilor. Aristotel foloseste cuvantul economie pentru a se referi la administrarea casei si caminului. Pentru a se referi la problemele pe care noi le consideram economice, Aristotel folosea cuvantul grec crematistica. Aristotel s-a nascut in 385 i. Hr. la Stagira, oras grecesc situat pe partea estetica a peninsulei Chalcidica din Tracia, in nordul Marii Egee. Tatal sau, Nicomah, era medical si prietenul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatal viitorului rege Filip si bunic a lui Alexandru Macedon. In 367 i. Hr. Aristotel pleaca la Atena si devine discipolul lui Platon, a carui Academie o va frecventa vreme de 20 ani. Aici participa active la viata comunitatii filosofice din jurul lui Platon. Probabil se practicau dezbateri de etica, politica, psihologie, metafizica, epistemologie si logica. Se stie de asemena ca Platon incuraja studiul matematicii si astronomiei precum si a altor stiinte naturale. In anul 347 Platon moare desemnandu-l pe Speusip ca succesor la conducerea Academiei. Aristotel pleaca, impreuna cu prietenul si colegul sau Xenocrates, spre Atarneus, pe coasta Asiei Mici. Motivele plecarii nu sunt cunoscute, dar s-au emis ipoteze privitoare la cauze politice. Aristotel avea legaturi cu familia regale macedoneana. Or, in anul 347, orasul Olynthus cade sub asediul macedonenilor, in timp ce la Atena partida anti-macedoneana, condusa de oratorul Demostene era in ascensiune. Tiranul orasului Atarneus, Hermias, avea legaturi cu Academia si se pare ca in Atarneus chiar exista o mica comunitate platoniciana. Hermias i-a intampinat pe Aristotel si pe prietenul sau oferindu-le ca resedinta orasul Assos. Aristotel urma sa se casatoreasca cu Pythias, nepoata lui Hermias. In perioada 347-342 Aristotel se afla la Assos. Ulterior se va afla la Mitilene, in insula Lesbos. Aici il va intalni pe Theophrastos, care avea sa devina cel mai important discipol al sau. Tot in aceasta perioada se presupune ca Aristotel s-a ocupat cu cercetari de biologie. Relatarile spun ca textele lasate de Aristotel au fost pastrate de catre elevul si succesorul sau Teofrast, care le-a transmis lui Neleus, propriul sau elev. Urmasii acestuia, din dorinta de a le proteja de furt, le-au ascuns intr-o pivnita. Aici, ele s-au distrus in timp. Au fost descoperite in timpul anului 100 i. Hr. de catre un colectionar pe nume Apellicon. Dupa cucerirea Atenei de catre Sylla, in 86 i. Hr., cartile au fost transportate la Roma si editate de catre Andronicos din Rhodos (circa 40 i. Hr.), studiul aristotelismului cunoscand un reviriment. Aceasta colectie constituie sursa tuturor veniturilor pe care le va cunoaste cultura europeana pana astazi. Specificul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Art Nouveau</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-art_nouveau.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Arta 1900 (Art Nouveau) a inflorit la rascruce de veacuri, situandu-se intre istoricism si revolutia artistica a sec. XX Arta 1900 a stat la originea nasterii artei si arhitecturii noi, a rinvierii mestesugurilor artistice, a acordului modern intre forma si ornament. Ea a intervenit direct in afirmarea Industrial Design-ului si a generat efectiv afisul si grafica publicitara (Paul Constantinescu) Perioada de la sfarsitul sec. XIX a oferit un teren fertil de studiu pentru istoricul de arta este totusi surprinzator ca miscarea Art Nouveau a fost la inceput considerata ca una din numeroasele fenomene stilistice nereusite ale secolului, fiind considerata prin excelenta decorativa si superficiala. De aceea pe fatada unei case construite in stilul art nouveau scria: De esta fachada no es responsable el actual proprietario. Miscarea art nouveau trebuie pretuita din mai multe motive. Ea contine intr-o oarecare masura un dualism: in privnta aspectelor cotidiene exponentii sai actionau practic fara sa stabileasca o legatura prea indepartata cu teoriile estetice ale lor. Dezvoltarea tehnica de astazi ne indreptateste sa fim plin de uimire si teama si e usor sa te identifici cu artistii idealisti din epoca art nouveau care, prin rafinamentul lor estetic, se aflau in opozitie cu aceasta dezvoltare similara. Primele mari expozitii ale stilului au aparut abia dupa razboi: in cadrul Muzeului de Arta Aplicata de la Zurich expozitia lui Hans Curjel si la muzeul Londonez Victoria si Albert, expozitia lui Peter Floud (1952). Printe cele mai renumite se numara expozitia de la muzeul de arta moderna din New York (1958) si cea de la Paris (1960). Conceptia formei: linia asimetrica care se termina printr-o miscare ca de bici, incarcata parca de energie constituie principala caracteristica de oranmental al stilului art nouveau. Intodeauna vie, in permanenta miscare ornamentatia apare echilibrata. Privind mai in adancime remarcam stradania de a stapani miscarea prin intermediul unei armonii bine echilibrate. Aspectul cel mai important al decoratiei este capacitatea sa de a sublinia structura formei si apoi de contopi atat obiectul cat si ornamentul lui intr-o entitate organica: scopul devine astfel unitatea si sinteza. Exista mai multe stiluri art nouveau. Stilul abstarct si structural simbolic se gaseste in sfera culturala franco-belgiana (decoratia executata de Guimard pentru Metro). Stilul floral si organic se gaseste la Nancy (Emile Galle sa prezentat la expozitia de la Pris din 1900 cu o masa de lucru cu machetarie din diferite esente). Conceptia liniara, bidimensionala si simbolica a atins culmile prin scoala de la Glasgow (detaliile de ornament amintesc muguri stilizati ori boabe de fasole, se introduc siluete feminine dezinvolte invaluite in conturul unor picaturi de lacrimi care cad or se circumscriu unor tipare liniare. Cautatrea unitati in arta: una din ideile ce reveneau cu insistenta in cercurile care dezbateau sistematic problemele artistice ale epoci era]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aspecte Primitive Ale Filosofiei Gerontologiei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-aspecte_primitive_ale_filosofiei_gerontologiei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Care este semnificatia respiratiei? Este o schimb gazos, prin expiratie si inspiratie, cu mediul extern. Care este sensul rolului sistemului circulator sanguin? Pare a fi ultra clar: sa transporte sangele prin intreaga retea de vase. Datorita unei conexiuni intre digestie si sange, aceasta circulatie are ca o consecinta deasemenea si alimentarea. Adica, alimentarea naturala implica cooperarea a doua subsisteme. Datorita conexiunii dintre sange si gaze, la nivelul plamanilor, circulatia sangelui poate furniza oxigen si exhala CO2. Ce este sistemul digestiv, intr-un sens fundamental? Este un sistem deschis care proceseaza si elimina materie. El ia materie din mediul extern doar cu ajutorul sistemelor neuronal si muscular. Sistemul neuronal este un sistem care, pe de o parte converteste, codeaza, si proceseaza multe tipuri de stimuli externi, iar pe de alta parte controleaza alte sisteme ale organismului (controleaza miscarea, sistemul gazos, circulatia sanguina etc.). Aditional, sistemele hormonale pot influenta aproape toate celelalte sisteme. Sistemul imunitar are ca principale caracteristici identificarea si combaterea factorilor infectiosi. Acum, sunt evidente conexiunile si dependentele care sunt intre partile sistemice ale intregului organism. Ce importanta poate avea aceasta in explicatia imbatranirii? Este cert ca, exista o microimbatranire paralela sincronica, la nivel intracelular, datorita conditiilor generale ale imbatranirii. Dar, daca diferitele retele celulare au rate diferite de imbatranire, au traiectorii diferite ale imbatranirii, unele retele celulare vor imbatrani mai repede decat altele; si din cauza conexiunilor si dependentelor dintre retelele celulare, aceasta va influenta/contribui la imbatranirea intrinseca a celorlalte sisteme celulare. Pentru instantiere, sufera multe miscroschimbari cu caracter senescent care au printre alte consecinte deasemenea o diminuare vitezei de transmisie a semnalului electric si a vitezei de raspuns. Adica, unele microschimbari la nivel celular pot emerge intr-o diminuare a unor paramentri functionali. Aceaste diminuari functionale sincronice emerg in anumite diminuari la nivelul marilor capacitati cognitive si de control ale sistemului neuronal. Dar, aceasta nu este suficient pentru o explicatie completa a imbatranirii, deoarece in additie la inducerii generali ai imbatranirii, imbatranirea altor sisteme (respirator, circulator, imunitar, hormonal etc.) contribuie deasemenea la imbatranirea sistemului neuronal. Astfel, o insuficienta cantitate de glucoza, oxigen etc. poate modula rata mortii neuronale. Adica, aceste schimbari datorita altor sisteme moduleaza unii parametri ai sistemului neuronal ca un intreg. De aceea, aditional microschimbarilor fundamentale comune de la nivelul celular, dependentele dintre sistemele celulare cresc imbatranirea la nivelul fiecarui sistem particular. Pentru instantiere, cunoscand influenta unor hormoni (ex., estrogeni sau testosteron) asupra cognitiei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Avort Sau Infanticid</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-avort_sau_infanticid.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Atunci cand casatoriile inter-rasiale sunt respinse, cel mai adesea sunt respinse deoarece rodul reproducerii lor este considerat ca aduce ofensa rasei dominante. De exemplu, copiii rezultati din casatoriile intre albi si Afro-americani sau intre albi si si Asiatici, sau intre albi si oricare alt grup, sunt considerati a nu fi suficient de albi. Imediat ce incepem sa spunem lucrurilor pe nume astfel, incepem sa vedem legatura intre avort si rasism1 care este inerenta unei astfel de atitudini fata de casatoriile inter-rasiale. Daca nasterea unui copil care nu este alb este vazuta ca un rezultat nedorit al casatoriilor inter-rasiale, se poate oare ca acest punct de vedere sa fie regasit si in folosirea avortului cu scopul de a reduce prevalenta non-albilor intr-o cultura dominanta alba? Strans legate de implicatiile rasiale ale avortului sunt implicatiile alegerii sexelor. Si aici nu ma refer simplistic la faptul ca aceasta problema pivoteaza in jurul dreptului femeii de a alege ce se intampla cu corpul ei cum ni se spune deseori. Ci ma refer la faptul ca milioane de avorturi din lumea intreaga sunt facute pentru alegerea sexului. Bebelusii de sex feminin nenascuti sunt omorati in mod sistematic, pentru ca sunt preferati bebelusi de sex masculin. Milioane de avorturi in lumea intreaga sunt rezultatul discriminarii rasiale si sexuale. Prin rezultat ma refer la faptul ca aceste avorturi au radacini in rasism si discriminare sexuala, iar ce rezulta este ceea ce rasistii si discriminatorii sexuali si-ar dori si anume sa existe mai putini negri (asa cum isi doresc in Statele Unite) sau mai putine fete (asa cum isi doresc in India si China). Scopul meu astazi este sa expun inca un lucru rau pe care il aduce avortul, pe langa toate celelalte rele pe care le aduce si sunt multe rele avand in vedere ca avortul raneste femei, raneste prunci, raneste barbati, raneste societatea, si ii aduce dezonoare lui Dumnezeu. Scopul meu de astazi este sa expun in lumina Scripturii lumina lui Isus Cristos si acest rau, si anume ca: Milioane de avorturi in lumea intreaga sunt rezultatul rasismului si a discriminarii sexuale. In Exod 1: 1-22 vedem gruparea etnica predominanta, Egiptenii, luand patru masuri radicale progresive pentru a elimina amenintarea unei alte grupari etnice, Israel. Observati amenintarea din versetele 8 si 9: Peste Egipt s-a ridicat un nou imparat care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului sau: Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. Israel era un popor diferit. Ei nu erau Egipteni. Nu apartineau de fapt locului aceluia. Erau o entitate etnica, culturala si religioasa straina de Egipteni. Si se inmulteau. Aceasta era amenintarea. Acum urmariti cele patru masuri radicale progresive pe care le-a luat imparatul Egiptului pentru a elimina aceasta amenintare. In mod evident, nu s-au simtit liberi sa ii omoare pur si simplu pe toti, asa cum a facut Hitler. Amenintarea putea fi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bioestetica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-bioestetica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bioestetica (sau fiziognomia) este o teorie nestiintifica ce presupune existenta unei legaturi intre trasaturile morale ale unei fiinte si estetica din infatisarea ei exterioara. Sint lucruri care, din cauza ca le avem mereu in fata ochilor si ne-am obisnuit cu ele, ni se par firesti si nu le mai acordam nici o atentie, desi daca am privi cu mai mult discernamint, ne-am da seama ca ele ne ajuta sa intelegem mai bine creatia lui Dumnezeu si sensul vietii, pe care filozofii si filfizonii l-au cautat atita vreme. In cursul evolutiei vietii au aparut patru fiziognomii, patru legaturi intre caracteristicile psihologice ale unui animal si estetica din infatisarea lui exterioara. Bioestetica se refera numai la parametri a caror variatie se deruleaza lent in timp si care modifica definiv proportiile intre volumele corpului contractarea sau relaxarea temporara a muschilor, faptul ca fiecare stare afectiva (bucurie, indignare, mirare etc.) are o expresie faciala proprie nu este considerat bioestetica. 1o Cea mai veche, cea mai primitiva si cel mai usor de observat este bioestetica sexelor. Pe linga ca cele doua sexe ale unei specii - masculul si femela - au instincte fundamental diferite, ele se prezinta diferit si ca infatisare. De obicei, seamana intre ele suficient de mult pentru a fi identificate ca specie, grupa sau rasa, dar exista si cazuri (rare) in care aceasta bioestetica e dusa la extrem, devenind de-a dreptul scandaloasa: la unele animale primitive masculul si femela arata atit de diferit unul de celalalt, incit cu greu am banui ca fac parte din aceeasi specie - femela nu numai ca are alta forma si culoare, dar este si de zece ori mai mare ca masculul. 2o O alta fiziognomie, mai evoluata, este fiziognomia inocentei. Daca la organismele primitive puii nu sint decit niste adulti in miniatura, capabili sa ucida inca din momentul cind ies din ou, in schimb, la organismele evoluate (in principal la pasari si mamifere) puii au o fire blajina si pasnica. Prietenosi si inofensivi, depind intru totul de parinti sa le procure hrana si sa-i fereasca de pericole. Aceasta virsta a inocentei este insotita si de un aspect fizic dragalas, o conformatie a corpului in care, la unele specii capul, la altele membrele, sint disproportionat de mari in raport cu corpul, si o geometrie a capului in care cutia craniana, globii oculari si urechile sint mari, pe cind nasul, pometii, maxilarul si mandibula caraghios de mici. Pe masura ce animalul se maturizeaza si abandoneaza firea inocenta si naiva, aspectul dragalas si neajutorat dispare si el (cu exceptia ursilor panda si a altor citiva, care nu stim de ce pastreaza infatisarea simpatica si inofensiva si la maturitate). Ceea ce este esential in aceasta bioestetica este ca un volum mare aduce implicit o masa mare, deci o povara, incit bietul animal se chinuie sa sustina un cap enorm si greu pe un git subtire si firav sau sa ridice niste picioare masive si grele cu o musculatura slaba si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caracterul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-caracterul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui portret psihic global. In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe carele intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce. In sistemul de personalitate, caracterul reprezinta latura relationala si valorica, este in principal un ansamblu de atitudini-valori. In timp ce temperamentul este neutral, gdin punct de vedere al continutului, sociomoral, al semnificatiei umaniste, caracterul se defineste, in principal, prin valorile dupa care subiectul se calauzeste, prin raporturile pe care le intretine cu lumea si cu propria fiinta. Caracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta, conceptia despre lume si viata. Intre caracer si aptitudini distinctia este mai pregnanta. In timp ce aptitudinea, ca sistem operational eficient, se investeste in activitate si se apreciaza dupa rezultatele obtinute, trasaturile de caracter constau din modul de raportare la diversele laturi ale realitatii inclusiv activitatea proprie. Poate exita deci o discordanta intre sensurile nivelurile atitudinale (caracteriale) si aptitudninile, dupa cum poate sa se constate partial denivelari si discordante sau o dezvoltare superioara si concordanta a ambelor formatiuni. 2. Componentele de baza ale caracterului: atitudinea stabilita si trasatura volitiva Insusirea caracteriala reprezinta o pozitie a subiectului fata de cele din jur, un mod de a se raporta la evenimentele existentei sale in lume. In stiintele umaniste, aceste modalitati de raportare care pornesc de la subiect, il exprima pe el si se traduc prin comportamente, poarta numele de atitudini. La nivelul caracterului ne intereseaza nu atitudinile circumstantiale si variabile, ci acelea care sunt stabile si generalizate, fiind proprii subiectului in cauza, intemeindu-se pe convingeri puternice. Definim atitudinea ca o modalitate de raportare la o clasa generala de obiecte sau fenomene si prin care subiectul se orienteaza selectiv si se autoregleaza preferential. conexiuni inverse - Schema-bloc a formari unei atitudini. Observam insa ca insusirile voluntare pot sa depaseasca atitudinile de o categorie sau alta si sa se manifeste in orice situatie, constant. In acest caz, se vorbeste de un caracter dominat de vointa, indiferent de orientarile sale atitudinale. De altfel, un vechi psiholog german, P. Klages, definea caracterul ca vointa moraliceste organizata. Intrucat omul nu exista decat intre oameni, trebuie considerata categoria atitudinilor fata de oameni. Indepartarea sau chiar contrazicerea principiului despre om ca valoare suprema este o retragere pe poziti ostile omului. Nu putem despari insa atitudinea fata de oameni de atitudinea fata de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cercul Care Se Inchide</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-cercul_care_se_inchide.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Lucrarea Cercul care se inchide a lui Barry Commoner se inscrie in vasta literatura occidentala care se ocupa de problematica corelatiei dintre om si mediul ambiant, una din problemele globale ale epocii contemporane. Bazata pe exemple concrete, cartea face o serioasa analiza a surselor crizei ambientale in S. U. A. si releva argumentat ca nu suprapopulatia, superabundenta productivitatea excesiva trebuie incriminate ci folosirea unei tehnologi care, urmarind numai obtinerea profitului, creeaza o opozitie intre avtivitatea umana si echilibrul naturii. Oamenii- arata Commoner s-au smuls din cercul vietii imbolditi nu de nevoi biologice, ci de organizarea sociala pe care au nascocit-o pentru a cuceri natura; un mijloc de a dobandi bogatii care satisfac cerinte aflate in conflict cu cele care guverneaza natura. Rezultatul final este criza mediului ambiant, o criza a supraviettuirii. Pentru a supravietui, trebuie sa inchidem cercul. Trebuie sa restituim naturii bogatia imprumutata de la ea. Solutia preconizata de Commoner, si care vadeste incredere in progresul civilizatiei contemporane, sustinand pozitia optimista opusa atit pesimismului ecologic, cat si conceptiilor apologetice ale optimismului tehnolotgic, nu consta in renuntarea la avantajele procesului sau la reducerea numarului populatiei- ceea ce ar conduce la o reducere a poluarii- ci in renuntarea la programele militare si alocarea fondurilor acestora reorganizarii economiei conform cu cerintele ecologice. Intelegerea crizei ambientale, arata autorul, ne ajuta sa sesizam necesitatea unei schimbari cu caraaccter economic si social care sa aduca totodata si rezolvarea acestei crize. Unii aruncau vina poluarii asupra cresterii demografice: Lantul cauzal al deteliorarii mediului ambiant este usor de urmarit pana la origine. Prea multe automobile, prea multe fabrici, prea multi detergenti, prea multe pesticide, tot mai multe dare de vapori de la avioanele cu reactie, prea putine instalatii de purificare a apelor uzate, prea putina apa, prea mult bioxid de carbon- toate acestea provin, evident de la cresterea numarului populatiei. Unii acuzau belsugul: Statele Unite, cu 6% din populatia lumii, produc peste 70% din reziduurile solide ale omenirii, si proslaveau saracia: Fericiti negrii muritori de foame de pe Mississippi, cu latrinele lor, caci sunt sanatosi din punct de vedere ecologic si vor mosteni aceasta tara. Altii acuzau agresivitatea innascuta a oamenilor: Tristul adevar este acela ca noi alcatuim specia cea mai nemiloasa care a trait vreoata pe Pamant. Un cleric invinovatea profitul: Siluirea mediului a ajuns sa fie o realitate a vietii noastre nationale numai pentru faptul ca este mai profitabila decat administrarea cu spirit de raspundere a resurselor limitate pe Pamant. Un om politic dadea vina pe tehnica: De ani de zile, o tehnica scapata de sub control, a carei unica lege este profitul, ne otraveste aerul, ne pustieste solul, ne distruge]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conceptia Epicureico-lucreatiana Despre Cunoastere, Despre Suflet</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-conceptia_epicureico_lucreatiana_despre_cunoastere_despre_suflet.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Lucretiu este tributar filosofiei grecesti, care a patruns de timpuriu la Roma si a devenit un bun spiritual al clasei culte, fara ca ea sa fi fost intotdeauna bine inteleasa. Poemul Naturii este o lucrare strabatuta de spirit stiintific. Pentru Socrate, domeniul stiintei este in acelasi timp acela al lucrurilor morale. Adversar al metafizicii, intrucat aceasta se preocupa de ceea ce nu e cognoscibil pentru mintea omeneasca, el este adversar si sofistilor, intrucat acestia raman la retorica, fara preocupare de morala. Pentru cunoasterea lucrurilor, Socrate foloseste ca metoda sigura dialectica, numai aceasta fiind capabila sa faca analiza minutioasa si logica, sa stabileasca ce-I just si sa respinga ce-I eroare. Nu a cercetat domeniul propriu zis al fizicii, dar a cunoscut principiile fizicienilor, conceptiile mecanistice ale acestora, explicarea naturii fara recurgerea la puteri supranaturale. Doctrinele fizice insa, el le socoate sterile si sacrilege. Ar putea fi innobilate si facute utile, numai in alianta cu morala: Aceasta idee a unirii stiintifice cu arta este insusi germenul filosofiei socratice. Socrate nu incepe prin a cultiva separate stiinta si arta, pentru a le face sa serveasca una alteia. Dupa parerea lui, fiecare din ele se rataceste, daca pretinde sa mearga singura. Platon, metafizician in adevaratul inteles al cuvatului, foloseste totusi in sinteza lui idealista si elemente care vin de la Heraclit, Pitagora si geomterie. Stiinta, pentru el, este cunoasterea ideilor prin ratiunea eliberata de iluziile produse de simturi. Discipol al lui Platon, Aristotel cauta sa recunoasca totusi ideile materialistilor si le analizeaza in Metafizica. Dupa el, lucrurile trebuie sa ramana numai un punct de plecare, stiinta mergand mult mai departe si constand in cunoasterea esentei lucrurilor, esenta care se afla si in idea generala. Ideea insa nu are o existenta in afara de lucruri si independenta de ele, ci se afla chiar in lucruri, chiar in realitate. A cunoaste esenta lucrurilor inseamna a cunoaste cele patru elemente determinante: material, forma, motorul si finalitatea. Pentru a se ajunge la aceasta, nu trebuie sa ne oprim la dialectica, ci sa trecem la observatia atenta si metodica a realitatii. Gandirea materialista se raspandeste odata cu scoala lui Epicur. Adevaratul formulator al teoriei atomiste, deci creator de progres stiintific, este Leucip dar lucrarile lui nu ni s-au pastrat. Se cunosc insa ideile lui Democru, al carui sistem a fost analizat si de Aristotel. Ca adevarat spirit stiintific, Democrit este un pasionat observator al naturii. El stabileste ordinea lumii in elementele numite atomi infinite ca numar, simple si in miscarea continua in vid: atomii se coordoneaza si se combina pentru a da nastere tuturor lucrurilor, iar aparitia acestora devine ceva mecanic, ceva determinat si necesar. Teoria atomista, desi inca sub o forma simpla, a ramas ca o mare data in progresul stiintific uman si este acceptata si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conceptul De Libertate In Gandirea Filosofica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-conceptul_de_libertate_in_gandirea_filosofica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sursa originala a dezbaterilor filozofice in jurul problemei libertatii este sentimentul de libertate care acompaniaza orice act voluntar. Pusi in fata unor configuratii diferite de fapte, a unor situatii ca putem decide ce vrem, ca nimic nu este gata facut, ca nimic nu este de reinceput la fel, ca reactiilor noastre le este strain automatismul lucrurilor lipsite de constiinta. sentimentul libertatii este insotit adesea de iluzia ca putem face ce vrem ca a decide fara constrangere exterioara ar insemna si a decide sustragandu-ne necesitatii, acest sentiment,, care nu este altceva decat experienta unui act in sine, ne conduce spre intuitia larg acceptata la nivelul bunului simt, ca libertatea vointei s-ar cunoaste fara probe (Descartes), si ca s-ar reduce la un dat imediat al constiintei (Bergson). Dar, analizand mai atent, constatam ca aceasta intuitie este, ca orice intuitie de altfel, neclara si ne aprobata. Este de ajuns sa ne intrebam ce simtim atunci cand ne simtim liberi pentru a ne da seama ca aceluiasi sentiment ii putem asocia un evantai larg si eterogen de semnificatii. Intuitia este deci neclara. Si, intrucat ne putem face iluzii asupra resorturilor deciziilor noastre, intrucat putem sa consideram alegerea noastra libera, chiar atunci cand ea a fost dictata constrangator de modelele culturale, de criteriile sociale de valorizare, de prejudecati sau pasiuni, de fenomene de alienare, ea nu este nici probanta. Intuitia libertatii pune problema, dar nu se rezolva. A trebuit sa se desfasoare un indelung efort de meditatie filozofica pentru ca insasi problema sa fie formulata pertinent si sa constituie cadru teoretic adecvat pentru realizarea ei. In dezbaterea teoretica a problemelor libertatii s-au propus in istoria gandirii filozofice mai multe tipuri de solutii. Vom prezenta cateva dintre ele, nu in ordinea lor cronologica, ci in ordinea in care trecerea de la o interpretare la alta ne permite sa surprindem fazele prin care trece procesul progresiv de conceptualizare a libertatii, strabatand itinerariul cuprins intre adeziunea pasiva la impulsuri si adeziunea activa la valori. O prima interpretare este cea in care apare Libertatea spontaneitate. Ea este prezenta la ganditorii care identifica libertatea in actele unice, irepetabile, izvorate din impulsuri vitale sau emotionale, sustrase constrangerilor exterioare si inanolizabile rational. Este libertatea capriciu, libertatea bun plac, sau mai precis, acea "liberte jaillissement" (libertate- tasnitura) exaltata de Bergson in cap. III din Essai sur les donnees immediates de la concience. Libertatea este considerata ca "un dat imediat al constiintei", ca facultatea inerenta a omului de a se raporta sintetic si spontan la actele pe care le indeplineste, dand curs pulsatiilor si impulsurilor emotionale care "tasnesc din strafundurile eului" Pentru ca definirea este un act exercitat de inteligenta cunoscatoare, iar libertatea este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conditia Umana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-conditia_umana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Trebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau Am hotarat de multe ori sa ma analizez pana la capat, sa patrund cat mai adanc si calm in suflet. Dar n-am izbutit. Niciodata nu m-am putut concentra. N-am putut gandi asupra mea insumi. De cate ori incercam sa ma analizez, ma trezeam intr-un intuneric desavarsit. De unde sa incep sa caut? Unde as putea fi eu insumi? Ce cautam eu? Sufletul meu. Unde? Si cum se putea recunoaste adevaratul meu suflet intre miile de suflete pe care le purtam in mine? Sufletul meu Iata ceea ce ma tulbura. Nu-l pot aduce la lumina. As vrea sa-mi gasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui caine la anatomie. Sa-l masor, sa-l cantaresc si sa-l pretuiesc in valori. As vrea sa stiu daca eu sunt un om de stiinta sau un sentimental. Daca ma pot increde in preocuparile mele actuale sau trebuie sa fiu banuitor si ma tem de timpurii schimbari. Pentru ca sunt zile cand vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat. Atunci lucrez cu sarg, planuiesc lecturi si scriu indicele cartilor. Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferastruica mansardei mele sau pasind pe strazi necunoscute, pe sub castani. Ceasuri care ma tulbura, ma nelinistesc. Ceasuri in care nu ma recunosc. Atunci, un gand ma framanta, si eu, din toata puterea vointei mele, il izgonesc. Alteori, insa, nu izbutesc sa ma apar. Si toate acestea ma intristeaza. Trebuie sa lupt mereu, trebuie sa ma apar impotriva sufletului meu, pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie la rastimpuri, contradictoriu. Niciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi. In fiecare zi, altul. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce incepusem cu o luna, cu o saptamana, cu o zi mai inainte Cine sunt? Dupa cum se stie orice filozofie ofera o interpretare a Existentei, a naturii acesteia, pornind de la anumite principii sau enunturi privilegiate si in acelasi timp propune anumite teorii sau teze prin care se incearca clarificarea statutului de conditie umana, de fapt a omului in general. Asadar, discursul filozofic vorbeste intotdeauna despre om, chiar atunci cand se refera la natura, lucruri sau univers. D. D. Rosca, in lucrarea sa Oameni si climate, ne ofera o definitie, daca pot spune asa, avertizand ca, prin conditie umana trebuie sa intelegem nu numai conditia unei fiinte economice si politice care lupta alaturi de semenii sai pentru libertatea sa sociala si politica si pentru apararea demnitatii sale, ci intelegem mai cu seama conditia omului fiinta spirituala, creator de valori spirituale si capabil sa transmita cu ajutorul acestora realitatea ce-l priveste, s-o umanizeze, . Asadar, majoritatea lucrarilor si a teoriilor filozofice incearca elucidarea si intelegerea conceptului de conditie umana. Acest concept a aparut in momentul in care omul a reusit sa se vada pe el insusi si a realizat ca majoritatea lucrurilor se rezuma la actiunile si faptele sale. Astfel, in antichitate, la vechii greci]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Consideratii Filozofice Asupra Unor Rezultate Si Ipoteze Ale Neurostiintei Imbatranirii Cognitive</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-consideratii_filozofice_asupra_unor_rezultate_si_ipoteze_ale_neurostiintei_imbatranirii_cognitive.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dezvoltarea si diversificarea stiintei actuale face posibila dezvoltarea filosofiei si diversificarea domeniilor filosofiilor stiintelor speciale. Abordarile filosofice ale unor stiinte (ex., matematica) nu sunt o noutate (Platon, Aristotel, Kant etc.). Totusi, in incercarea de a stabili noi punti de legatura intre filosofie si stiintele speciale, putem intampina mari rezistente din partea unor reprezentanti ai filosofiei traditionale. Astfel, unele autoritati filosofice considera ca exista o incompatibilitate importanta intre filosofie si medicina. Neurobiologia imbatranirii ar fi doar medicina, uitandu-se ca este o stiinta experimentala. Totusi, in adevar, chiar si marii filosofi ai stiintei in general (Carnap, Quine, Pooper, Kun etc.) au avut ca obiect sau ca punct de plecare al meditatiei lor teorii si/sau constatari stiintifice concrete. Asa cum exista o filosofie a matematicii, fizicii, chimiei, biologiei, dreptului, politicii, artei, moralei, logicii etc., tot asa este posibila o extindere analoaga a analizei, interpretarii, intuitiei, si evaluarii filosofice asupra unor noi ramuri ale stiintei. Rezistenta amintita este totusi numai locala, nelegitima, si reavoitoare, nu internationala, deoarece la nivel international exista jurnalul Medicine and Philosophy si jurnalul Philosophy of Biology care publica periodic de un timp considerabil. Utilitatea si importanta gandirii filosofice a unor noi ramuri ale stiintei consta in aceea ca, astfel se pot crea noi filosofii ale unor noi stiinte, se pot crea noi filosofii ale obiectelor studiate de acele stiinte, se pot desprinde idei relevante pentru filosofia stiintei in general, si se pot abstrage sau construi cateva idei ontologice. Tocmai aceasta este, ceea ce voi incerca sa fac in cele ce urmeaza, cu neurobiologia imbatranirii. Si pentru ca, avem nevoie de un obiect si punct de plecare pentru o abordare filosofica, voi incepe prezentand unele dintre ideile cele mai clare ale unor articole, referitoare la o aceeasi ipoteza, publicate in jurnalul Neurobiology of Aging. Am spus: si pentru ca, deoarece studiile de filosofia stiintei atat in general cat si in special, sunt pandite si de alte neantelegeri: oamenii de stiinta uneori confunda filosofia unei stiinte cu mitul, poezia, sau cu pseudostiinta, iar filosofii traditionali, la contactul cu o noutate in filosofia stiintei, tind sa formeze acuzatii de scientizare pseudofilosofica. Deaceea, cei ce incearca sa imbogateasca, reanoiasca, si eleveze filosofia initiind filosofia unor stiinte noi, trebuie sa satisfaca cat mai echilibrat cerintele celor doua tabere. atat factori genetici cat si factori din mediul externi (ex., amyloid ?-peptide, toxicitatea radicalilor liberi, traume cerebrale, anoxia, nivelele de colesterol, etc.) pot contribui la determinarea insuficientelor cognitive cum sunt cele constatate in imbatranire si boala lui Alzheimer (BLA), datorita influentei pe care o au asupra traiectoriei dezvoltarii si deteriorarii mielinei.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Consideratii Sensul Filozofiei Si Sensul Mintii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-consideratii_sensul_filozofiei_si_sensul_mintii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Considerand etimologic, fislosofia are sensul iubirii intelepciunii. Intr-un mod analog, cu idealul regulativ la Popper, putem considera ca, idealul regulativ al filosofiei este intelepciunea. Vedem ca, initial s-a considerat ca, intelepciunea presupune cunoasterea fiintei, dar ulterior a aparut o imbagatire, preocuparea pentru cunoasterea devenirii, ulterior pentru cunoasterea limitelor ratiunii pure, a atomului cognitiv, si tot asa. Istoria filosofiei reveleaza ca, termenul filosofie are o intensiune si extensiune dinamica. Ceea ce ar trebui sa justifice incluzia sau excluderea anumitor conditii la sensul conceptual al filosofiei este consistenta lor cu idealul ei final: intelepciunea. Aceasta dezvoltare si imbogatire istorica a intensiunii si extensiunii filosofiei ne face sa anticipam ca, intelepciunea este un ideal inspre care progresam, ireductibil la ceva prezent aici pe care ar trebui doar sa-l analizam, ca si creierul. Creierul aspira spre acea conditie. Consider ca, creierul insusi nu este decat un mijloc care participa, prin dezvoltarea lui stiintifica si filosofica, la realizarea acelui rezultat ideal. Si in conditiile in care functiile sau capacitatile lui sunt implementabile non-neuronal, creierul nu este singurul mijloc sau conditie necesara, conditia de posibilitate, a intelepciunii. Daca capacitatile creierului [receptia, convertirea, codificarea, procesarea, stocarea, controlul semnalelor fizice; modalitatile senzoriale, analizatorii, categorizarea, imageria mentala, constiinta, inteligenta etc.] sunt reproductibile in principiu prin roboti, atunci nivelul neuronal nu reprezinta o conditie necesara pentru posibilitatea mintii. Caracteristicile necesare si universale ale oricarei minti posibile sunt un set de capacitati care pot fi implementate de arhitecturi ce pot sa difere atat la nivelul structural (aceeasi capacitate poate superveni pe structuri diferite care nu simuleaza arhitectura creierului) cat si la nivel implementational (poate fi implementata prin mijloace electric, mecanic, biologic (Block). receptia, convertirea, codificarea, filtrarea prin structuri celulare (blobs, dungi subtiri si groase, straturi, arii (V1, V2, V3, V4, MT) care raspun selectiv la stimuli in functie de culoare, forma, adancime, textura, miscare etc. (Livingstone&Hubbel, 1991) a fluxului fotonic, in limitele unor frecvente. receptia, codificarea, procesarea printr-un sistem auditiv organizat ierarhic a miscarilor aieriene, in anumite frecvente. pentru procesarea si interpretarea abstracta a informatiei constiente (printre care si rationamentul). Creierul este un sistem de receptie, convertire, comunicare si manipulare anumitor semnalelor fizice (potentialele de actiune). Din structurile lui speciale (receptive, comunicative, analizatoare etc.). conexiunile lor speciale (feedforward, feedback etc.), din serialitatea si/sau paralelitatea lor emerg toate capacitatile lui. Cuanta informationala a creierului mi se pare ca este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Curentul Dreptului Natural</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-curentul_dreptului_natural.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparitia dreptului natural. 7 Capitolul III: Curentul dreptului natural. 10 Capitolul IV: Reactii impotriva filosofiei dreptului. 13 Bibliografie. 15 Curentul dreptului natural Ubi societas, ibi jus Capitolul I: Introducere in filozofia dreptului Filosofia e definita ca fiind conceptia generala despre lume, rod al unui efort spre sinteza totala, doctrina care pretinde sa ne dea o imagine de ansamblu a existentei considerata in totalitatea ei. Filosofia este un mod de cunoastere ce sondeaza existenta asupra careia se apleaca oricare alta forma a cunoasterii comune, stiintifice sau artistice. Ea nu e nici inauntrul, nici in afara celorlalte genuri cognitive, ci se afla impreuna cu ele asa cum se gaseste intregul cu partile. Dar de unde porneste filosofia? Aristotel demonstreaza ca omul nu poate fi cu adevarat uman fara a se intreba asupra propriei sale conditii. Astfel, avem de a face cu o adevarata dilema asemanatoare cu cea a califului Omar: a) sa ai o pozitie filosofica, sau b) sa nu ai o pozitie filosofica; inevitabil, tot faci filosofie. Filozofia dreptului, dupa cum rezulta din denumirea sa este acea parte a filozofiei care priveste dreptul. Filozofia insa este studiul universalului: deci in masura in care filozofia are ca obiect dreptul, in aceeasi masura dreptul este studiat in esenta sa universala. Filozofia in general, se ocupa cu studiul primelor principii fiindca acesta au caracterul universalitatii. Primele principii pot insa sa se refere la existenta sau la cunoastere, sau la actiune; de aici impartirea filozofiei in teoretica si practica. Filozofia teoretica studiaza primele principii ale existentei si ale cunoasterii. Filozofia practica studiaza primele principii ale actiunii si se imparte in Filozofie morala si Filozofia dreptului. Diferenta intre stiinta si filozofia dreptului consta anume in modul in care una si cealalalta considera dreptul: prima in natura lui particulara, a doua in esenta lui universala. Unii autori au definit astfel: Filozofia dreptului ca fiind disciplina care defineste dreptul in universalitatea sa logica, cerceteaza originile si caracterele generale ale dezvoltarii sale istorice si il pretuieste dupa idealul de justitie afirmat de ratiunea pura. Filozofia dreptului sau dreptul natural este stiinta care expune primele principii ale dreptului, concepute de ratiune si intemeiate pe natura omului, considerata in ea insasi si in raporturile sale cu ordinea universala lucrurilor Ahrens. Aparitia si formarea dreptului este, un proces complex caruia nu i se poate stabili o data precisa de nastere, iar normele de la inceputurile societatii omenesti sunt inca difuze, impletite cu multitudinea de obiceiuri, datini, practici religioase etc. Geneza dreptului este parte integranta a procesului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Sulfet La Aristotel</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-despre_sulfet_la_aristotel.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aristotel vorbeste pentru inceput despre partea sufletului prin intermediul careia are o cunoastere teoretica si practica, indreptand discutia astfel spre cum se formeaza gandirea. Gandirea nu trebuie sa fie afectata de inteligibil, sa fie deschisa spre a primii noi informati si sa fie diferita de ea. Sa existe un raport intre gandire si ea, precum exista sesibilitatea fata de sensibile si intelectul fata de inteligibile. Natura intelectului este potenta, iar intelectul prin care sufletul gandeste si intelege nu este o fiintare in act inaintea procesului gandirii. Sufletul nu este amestecat corpului pentru ca astfel ar devenii calitate sau poate chiar un organ, dupa cum spunea Aristotel. Vorbeste in continuare despre diferenta dintre facultatea sensibila si cea intelectuala care se face prin intermediul organelor de simt si prin intermediul senzatiei. Senzatia nu mai poate identifica, la un moment dat un sunet intens pe cand intelectul gandeste cu aceeasi intensitate si inteligibilele intense si pe cele mai putin intense. Prin urmare facultatea sensibila este dependenta de corp, iar intelectul separat de aceasta. Intelectul este simplu si neafectat si este inteligibil precum si celalalte inteligibile, deoarece lucrurile lipsite de materie se identifica cu ceea ce este gandit, precum o stiinta teoretica care este identica obiectului cunoscut prin intermediul ei. Totul schimbandu-se in cazul celor cu materie, cand intelectul nu mai revine inteligibilelor, ci inteligibilele revin intelectului. Aristotel sesizeasa diferenta dintre lucru ca atare si esenta lui. Diferenta care se face prin intermediul facultatilor care nu sunt comue sau prin intermediul acelorasi facultati dar aflate sub alt raport. Avem ca exemplu: materia difrita de esenta materiei, sau carnea diferita de esenta sa, etc. Si sunt unul pentru a actiona si altul pentru a fi afectat. Capitolul al-5-lea In suflet trebuie sa persiste diferente precum cele dintre: intelectul care poate devenii in toate lucrurile si intelectul care le produce pe toate, precum lumina care preface in culori, culorile deja existente. Acest intelect este separat, neafectat si neamestecat; fiind mai nobil acela ce actioneaza decat ce se lasa afectat, dar aceasta nu inseamna ca: intelectul care le produce pe toate nu gandeste decat atunci cand este dispus, ci el este ceea ce este, iar acest lucru il face etern si nemuritor. Oamenii insa, nu gandesc cu acest intelect, ci cu cel pasi muritor, fiind in stransa legatura cu primul. "Noi gandim cu intelectul pasiv doar pentru ca celalalt este neafectat si ne-ar fi imposibil, oameni fiind, fiinte senzitive si nemuritoare". Capitolul al-6-lea Intelectul este cel care unifica diferite diviziuni precum albul: daca spui despre alb ca este alb, albul si nonalbul sunt compuse. Eroare sau adevarul dupa cum spunea Aristotel, nu se refera la faptul ca un lucru este alb, ci la faptul ca el era sau va fi alb. Prin urmare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Viata</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-despre_viata.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cum ne nastem incepem sa traim, sa crestem si sa murim. Fiecare om are rolul lui pe aceasta lume, nimeni nu este nascut fara un scop. Viata mai inseamna prieteni si dusmani. Sa incepem cu prietenii. Sunt acei oameni care la greu te pot ajuta cu un sfat sau, daca ai nevoie, financiar. Un om poate avea multi prieteni, dar nu prieteni adevarati, pentru ca rar gasesti prieteni adevarati! Orice prieten la un moment dat te va lasa balta. Chiar si veri, bunici, sau parinti iti vor intoarce spatele. Dusmanii sunt acei oameni care iti fac numai rau te lovesc acolo unde te doare, te doboara la pamant chiar daca tu esti deja terminat. Nu iti lasa ragaz. Cel mai bine in viata este sa ai cat mai putini dusmani! Viata este trecatoare de multe ori nu ne dam seama cat de repede poate sa treaca. Este si foarte schimbatoare oricand isi poate schimba directia ca o frunza ruginita care cade dintr-un copac batran schimbandu-si traiectoria ori de cate ori vantul sufla incet sau puternic. Mereu trebuie sa ne bazam pe noi, sa fim puternici sa invatam si sa ascultam doar lucrurile care ne pot fi de folos in decursul vietii. In viata facem multe greseli dar este un lucru normal orice om greseste dar anormal este ca sa nu invatam din greselile facute. O fi mama, care ne tine in brate si ne spune cu multa sinceritate Te iubesc! sau ne intrebam ce cautam pe aceasta lume  si de ce am venit pe aceasta lume in ziua x luna y si anul z, vom avea vreo misiune de implit va fi oare o viata plina de satisfactii si impliniri vom ajuta la descoperirea unui lucru nemaivazut vom salva mii sau milioane de oameni? Ori va fi o viata cu multe teste, incercari peste care cu greu vom trece sau nu vom trece si vom cadea dar poate ne vom ridica si vom continua sa luptam spund Asta e viata, poate voi avea si eu noroc. Aceste lucruri le vom afla si infrunta doar daca invatam sa traiam si sa vrem sa traiam, sa iubim viata asa cum e buna sau rea pentru ca viata este un test la care putem trece sau pica. Odata trecut putem spune  Ce frumoasa este viata dar in momentul in care am picat incepem usor. usor sa incetam sa ne mai luptam, sa renuntam la tot si se ne gandim. si sa ne intrebam la bunul Dumnezeu. Doamne pe mine de ce mai adus pe lumea asta ? Si in unele cazuri extreme recurgem la sinucideri pentru ca ne-am saturat sa tot luptam! Parerea mea este ca in momentul in care Dumnezeu ne incearca cu o multime de teste grele sau foarte grele este sa luptam tot timpul si sa nu ne lasam batuti pentru ca intr-o buna zi vom zice  Ce frumoasa este viata! Titlul : Viata o batalie de cand ne nastem!]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dilema Hamletiana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-dilema_hamletiana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Tragedia Hamlet a fost compusa aproximativ intre 1600 si 1601. William Shakespeare (1564-1616), poet si dramaturg ilustrativ pentru Renasterea engleza, e socotit si cel mai insemnat dramaturg al lumii moderne, deoarece, pe langa faptul ca este creatorul multor capodopere, este si primul artist care abordeaza variate specii si registre dramatice. A scris comedii (Imblanzirea scorpiei, Nevestele vesele din Windsor, Comedia erorilor), feerii (Visul unei nopti de vara, Furtuna), drame istorice (Richard al ///-lea, Henric al V///-lea) si tragedii (Romeo si Julieta, Othello, Regele Lear, Macbeth, Hamlet). De asemenea, a lasat un volum de sonete. Hamlet este numele eroului danez din legenda originala pe care o prelucreaza Shakespeare. Laertes, fratele Opheliei si fiul lui Polonius, are un nume de origine greceasca. Ophelia era indragostita de Hamlet, dar el a respins-o. Hamlet avea o gandire psihologica, fiind atras si interesat de intrebarile fara raspuns exact, precis. Existenta lui Hamlet nu era simpla, ci destul de complicata, el fiind nevoit sa faca nenumarate compromisuri. Nu putea accepta moartea deoarece nu stia ce se afla dincolo de ea. Claudius, unchiul lui Hamlet, ii ucide tatal, pe rege, si se insoara cu mama lui Hamlet, Gertrude. Fantoma regelui ii marturiseste lui Hamlet numele ucigasului Claudius. Dovedirea nevinovatiei unchiului sau se transforma in obsesie pentru tanarul print al Danemarcei. Singurul element capabil sa puna la indoiala si sa ameninte realitatea razbunarii este imaginea pe care personajul si-o formeaza despre aceasta razbunare, dupa implinirea acesteia; el o vede ca pe un lucru mort. El nu poate sa dea o forma actiunii fiindca actiunea respectiva ar inlatura, in favoarea uneia singure, multiplele posibilitati pe care le ofera imaginatia. Pe Hamlet il atrageau intrebarile cu privinta la viata dupa moarte, sinucidere, soarta corpului uman dupa trecerea in nefiinta. Omul renascentist era dornic, era avid dupa cunoastere, dorea sa-si impartaseasca ideile, avea de asemenea nevoie de recunoasterea semenilor sai. Renasterea a insemnat o intoarcere la valorile Antichitatii. Oamenii Renasterii iubeau arta si frumosul, erau prieteni cunoscatori ai artelor. Hamlet avea multe, era fiu de rege, il avea pe prietenul sau Horatius, dragostea Opheliei, era educat la cele mai bune scoli; dar toate acestea nu reprezentau ceea ce isi dorea tanarul print. Pe parcursul monologului, el are o dilema, posibilitatile intre care oscileaza fiind a fi sau a nu fi. Aceasta era intrebarea. El oscileaza intre a trai si a suferi si a visa, visul devenind un soi de arma. Hamlet nu ia o decizie concreta, nu transforma asteptarea in actiune; actiunea ar insemna sfarsitul visului de razbunare. Razbunarea transformata in actiune ar fi o solutie nesemnificativa, o singura moarte nefiind suficienta pentru a satisface dorintele lui Hamlet. Omul suporta multe, indura multe chinuri, iar regele mai traieste doar prin indurarea lui Hamlet. Indragostitii cunosc nelinistea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dragostea - Eseu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-dragostea_eseu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Traim intr-o lume plina de oameni care iubesc si care sunt iubiti. Oameni care cred ca stiu ce inseamna dragostea, dar totusi nu o pot explica. Atunci mi-am pus intrebarea: ce inseamna dragostea? Ce sentiment este acesta pe care il traim, dar nu il intelegem? Cind suntem la virsta adolescentei, adesea ne indragostim si toti avem explicatii diferite la acest sentiment. De exemplu, pentru unii dragostea exista numai la casatorii si nu tot timpul, dar totusi ne indragostim pina la a cea nunta. Pentru altii, acest sentiment nu exista, ei spun ca este doar simpatie, atractie si nimic mai mult. Insa simpatie si atractie putem avea nu doar fata de o persoana, ci si fata de un animal sau de un obiect. Rezulta ca putem sa ne indragostim de tot ce ne inconjoara. Pentru unii dragostea este un sentiment prin care cineva isi arata respectul fata de o alta persoana. Insa respectul il putem avea si fata de o persoana in virsta, deci suntem indragostiti in ea. Si totusi nu inteleg ce este dragostea? Poate ca dragostea este puterea de a ierta. Posibil! Eu nu am fost niciodata indragostit, chiar daca am spus de multe ori ca iubesc pe cineva, insa eu cred ca dragostea este un sentiment prin care suferi. Adica o suferinta placuta, o suferinta de la care primesti placere. Placere de la discutia cu o anumita persoana, de la infatisarea ei, de la zimbetul fermecator, care te duce intr-o lume a ta. Uneori, acest sentiment il simti atunci cind vezi ca pierzi acea persoana si, pentru a o intoarce, esti gata sa sari in fata mortii. Sari cu speranta ca-ti vor creste aripi si atunci cind cazi ca o piatra, doar acea persoana iti poate da aripi. Multi oameni indragostiti cauta niste principii pentru a atrage atentia cuiva. Insa aceste principii nu exista. Persoana data singura se va uita la tine si, de aceea, nu trebuie sa te schimbi, doar pentru a fi pe placul cuiva. Ea, daca te va iubi, te va iubi asa cum esti. De multe ori niste persoane se indragostesc doar pentru aceea ca trebuie sa se casatoreasca. Si la acea nunta pun juramint pe viata ca va iubi acea persoana. Insa casatoria este o consecinta a dragostei, ci nu o cauza. De aceea, trebuie sa fim atenti cu dragostea, caci ea nu este o suma de bani pe care o poti cheltui cum vrei, dragostea este o viata intreaga]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptatea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-dreptatea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 6. F. A. Hayek: Domnia legii 7. Aristotel: Dreptate si merite E) Dreptate si egalitate 8. Fr. Nietzsche: Morale de stapani si morale de sclavi 9. K. Marx: Repartitia dupa munca si dupa nevoi 10. Rawes: Principiile dreptatii A) Dreptate si nedreptate In viata de familie, la scoala sau in locul la care muncim, in relatiile cu prietenei ni se intampla de multe ori san e intrebam daca cineva a procedat drept sau intr-o anumita situatie; de exemplu, daca e drept ca un elev total nepregatit sa primeasca aceeasi nota ca si altul foarte bine pregatit sau daca e drept ca un intellectual (de ex. un profesor) sa aiba un salariu mai mic decat un muncitor necalificat care lucreaza la o firma prospera etc. Pe de alta parte, noi traim in societtae, poate fi buna o societate in care nedreptatile se intalnesc la tot pasul? Mai departe, sa presupunem ca o tara e prospera din punct de vedere economic, ca are o forta militara care ii permite sa nu-I fie teama de dusmani, ca arta, stiinta, invatamantul sunt infloritoare; dar in acea tara numai o mica parte a populatiei se bucura de drepturi politice, iar multi locuitori traiesc sub limita saraciei. Cu siguranta ca nu vom putea spune ca in acea tara este instaurat o ordine dreapta. Dar care este temeiul aprecierii pe care o facem ca o actiune a unui om (sau o ordine sociala) este dreapta sau nu? Ce inseamna dreptatea? Sunt cateva situatii in privinta carora nu ezitam: 1. Spunem ca e drept sa respectam si nedrept sa incalcam drepturile legale ale cuiva: libertatea personala, proprietatea etc. Daca cineva fura bunul altuia, nu ezitam sa consideram ca nu a procedat drept. In acest sens spunem ca drept e respectarea legilor. Si nu e intamplator ca in limba romana se considera ca expresiile a procedat drept si a procedat just ori s-a facut dreptate si dreptatea atunci cand legile in vigoare sunt respectate. 2. Folosim cuvantul dreptate in situatii care nu au legatura cu legile. Spunem, de ex., ca e drept ca un copil sa-si asculte parintii, ori ca e nedrept ca un parinte sa-si pedepseasca copilul fara motiv. Sau, spunem ca cineva care nu si-a respectat o promisiune a procedat nedrept. Desigur uneori promisiunile pot fi inculcate: de ex. cineva care a promis unui prieten ca-I va face o vizita si care nu se tine de cuvant pentru ca a intervenit un eveniment grav in familia san u poate fi acuzat ca nu a procedat drept. Insa a incalca o promisiune fara un motiv serios nu, e de buna seama, drept. 3. Dreptatea difera de respectarea legilor in sensul urmator: o lege poate fi nedreapta daca ea acorda unor oameni drepturi care nu li se cuvin. Daca o lege in vigoare intr-o tara consfinteste sclavia sau impiedica libertatea presei, atunci ea da nastere nedreptatii. De aici nu decurge insa ca toate legile sunt nedrepte: dar daca unele produc nedreptati, inseamna ca nu putem considera legea drept criteriu ultimo al dreptatii. Omul are dreptul moral sa nu se supuna legii (M. Thoreau, M. Gaudni]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptate Si Merit Aristotel</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-dreptate_si_merit_aristotel.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Filosof si savant grec, nascut in Stagira. Elev al lui Platon si, totodata critic al acestuia. Aristotel considera ca inteligibilul si sensibilul se afla in unitate ca substanta alcatuita din materie (sensibilul) si forma (inteligibilul) Opera sa acopera toate cunostintele timpului, de la logica formalala biologie, filosofie si politica. Gandirea sa a fost deosebit de influenta in evul mediu. Opere principale: Oragonul (trata de logica, domeniu al carui creator este), Metafizica, Fizica, Politica, Etica Micomahica. Oamenii de nasc diferiti, ei difera fie prin caracteristicile fizice, fie datorita celor intelectuale, acestea dadu-le individualitate, astefel nu toti sunt la fel de predispusi unei actiuni (ex: nu toti pot picat la fel de bine ca Picasso, de fapt nu sunt multi cei care au talent la pictura, la fel de bine cum nu toti au caracteristicile necesare pentru a fi numiti in functii de conducere). Ceea ce vrea Aristotel sa arate in acest fragment este faptul ca la investirea unei persoane intr-o functie (oricare ar fi aceasta) ar trebui sa se tina cont de calitatile necesare pentru functia respectiva si nu de modul in care acesta se prezinta, arata, etc. Una dintre cele mai importante idei ce reies din acest fragment este aceea ca, asemeni doua lucruri diferite, nici calitatile diferite nu se pot compara. Astfel cum nu se poate compara un mar cu un caiet, nici talentul la pictura al unui om nu se poate compara cu talentul altuia la probele sportive. Singurul mod de a face o comparatie intre cei doi este acela de ai compara in functie de calitatile necesare pentru functia dorita. Astfel asa cum in functie de ceea ce avem nevoie alegem intre mar si caiet, daca dorim realizarea unui portret, de exemplu, cel mai bun pentru aceasta este pictorul, desi, poate sportivul ar arata mai bine. Se i-a in considerare talentul acestuia la pictura, deorece poate ca si sportivul poate picta, dar nu la fel de bine ca pictorul. Acelati lucru il afirma si Aristotel prin exemplul cu flautul, astfel multi oameni ar putea conduce o tara (bine sau rau), dar cel mai bine ar conduce unul singur, acela care are calitatile necesare pentru functia respectiva si anume cum precizeaza autorul: noblete, liberate, avere. Poate ca ar putin cam nedrept sa consideram starea materiala ca o calitate necesara pentru functia de conducere la data actuala (pot exista oameni care sa aiba celelalte calitati dar sa nu dispuna de suport material), dar pentru timpul in care a trait Aristotel aceasta era o calitate foarte importanta (de obicei numai cei care aveau avere detineau si studiile care ar fi necesare pentru concucerea unei tari). In legatura cu libertate aceasta nu mai este un criteriu de alegere la data actuala pentru ca acum toti oamenii se nasc liberi.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drepturile Omului Si Declaratia Universala A Drepturilor Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-drepturile_omului_si_declaratia_universala_a_drepturilor_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa cum se stie nuu numai vechii greci, ci chiar si vechii filosofi greci ii considerau pe barbari inferiori. Acelasi tratament era aplicat si sclavilor proveniti mai ales din razboaie. Democratia greaca antica, in speta cea ateniana (Perikle), despre care se face atata caz, a fost de fapt o democratie limitata, nuumai pentru cetatenii Atenei trecuti de 18 ani. Dupa Platon I Aristotel democratia ateniana a fost pandita in totdeauna de 2 primejdii: demagogia si anarhia. Chiar si constitutiile moderne, care au proclamat egalitatea tuturor oamenilor in fata legii atmiteau ca nu toate fiintele umane au aceleasi dreturi, diferentele de ras, de sex, de avere au fost adesea propuse drept criterii care sa justifice asemena inegalitati. Exista insa si o alta tendinta filosofica, bazata pe idea ca astefel de diferente intre oameni sunt prea putin importante si ca ele nu pot afecta apartenenta acestora cu aceleasi drepturi, la comunitate. Ideea drepturilor omului a fost formulate abia in epoca moderna in operele unor filosofi precum Th. Mobbes si J. Lacke. Lacke, de exemplu vorbea despre legea naturala a lui Dumnezeu, care consta in faptul ca nimeni nu are dreptul sa lipseasca pe alt om de viata, sanatate, proprietate si libertate. Dreptul la viata, la proprietate si libertate sunt naturale; ele ii apartin fiecaruia prin insusi faptul ca s-a nascut om. Rostul guvernamantului este de a le proteja. In al 2-lea rand, aceste drumuri sunt inalienabile; ele nu pot fi instrainate. In consecinta, daca un guvernamant incalca aceste drepturi, el isi pierde legitimitatea si trebuie inlaturat. Din secolul XVIII filosofia drepturilor naturale ale omului a fost incorporate in programe politice precum: Aceste drepturi se numesc negative (cu cat statul intervine mai putin in actiunea oamenilor, cu atat libertatea fiecaruia e mai mare). In secolul nostrum, in special dupa al 2-lea razboi mondial, s-a considerat ca alturi de aceste drepturi traditionale, ar trebui adaugate si altele: dreptul la ingrijire medicala, educatie, participare la viata publica, concediu platit etc. Pentru ca aceste drepturi sa devina effective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive). Problema se complica mult astazi; unii medici sau teoreticieni par sa sugereze ca ar trebui incluse intre drepturile omului, in mod paradoxal si dreptul la moarte, in nuumele unui umanism medical. Ar fi vorba despre omorul medical din mila in cazul bolnavilor incurabili in care sfarsitul e inplacabil, pentru ca fiinta respective san u mai sufere inutil. Poate insa medicul sa-si ia o asemena responsabilitate? Chiar si cu semnatura bolnavului responsabilitatea este juridical, morala, profesionala, religioasa etc. In afara de aceasta, legiferarea unui astefel de drept ar putea avea consecinte pe plan politic absolute imprevizibile, de aceea problema trebuie sa ramana in forma ei clasica; dreptul la viata sa figureze ca drept fundamental al finite omenesti. Dar inca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dumnezeu In Conceptia Filozofilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-dumnezeu_in_conceptia_filozofilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: R. Descartes: Fiinta perfecta R. Otto: Experinta sacrului Dionisie Pseudo Areapagitul: Cel de dincolo de toate Etica si Dumnezeu I. Kant: Dumnezeu judecatorul constiintei J. P. Sartre: Morala si ateism M. Eliade: Omul religios si omul areligios Conceptul filosofic de Dumnezeu Cand oamenii se roaga lui dumnezeu, cui se adreseaza ei? Unei finite misterioase, superioare lor, care poate sa-I apere sau sa-I ajute. Pentru crestini, dumnezeu nu este o fiinta care ar putea fi localizata spatial si temporal, asa cum, de pilda, zicem ca piramidele se afla in Egipt ori ca steaua vega este la un anumit numar de ani lumina distanta de Soare. Dumnezeu nu apartine acestei lumi, asa cum ii apartin muntii, oamenii, apele, stelele ori galaxiile; El este dincolo de lumea vazuta: este, cu alte cuvinte, transcendent. In vatatura crestina despre existenta unei lumi suprasensibile se intalneste aici cu una din marile traditii ale filosofiei. In sec VI V i. en. filosofii din Scoala Eleata au facut prima incercare de a scoate in evidenta, cu mijloacele ratiunii, limitele lumii sensibile. Primul dintre eleati, Xeofon, si-a indreptat critica impotriva religiei pediteiste a grecilor, asa cum aparea ca in lucrarile unor autori, precum Homer ori Hesiod: dupa acestia, zeii au forme omenesti, umbla din loc in loc si cad sub tot felul de pacate omenesti, precum adulterul, inselaciunea, lacomia etc. Pt Xenofon, adevarata divinitate nu poate fi decat una: Dumnezeu este unu, indivizibil, nemiscat, neschimbator. Totul este unu, zicea el. Pana ela divinitate nun e putem ridica insa, cu ajutorul simturilor: ele ne dau cunostinte doar despre cele schimbatoare, care se nasc si se petrec. La adevar nu urcam prin mijlocirea lor: pentru aceasta numai ratiunea ar putea fi de ajutor. Aceasta consecinta a fost formulate de cel mai important filosof eleat, Parmenide. Dupa el, ratiunea e cea care ne place prezenta adevarata realitate in care nu e loc pentru schimbare si pieire. Fiinta adevarata este neschimbatoare, nemiscata, intotdeauna identica cu sine, ca nu are nici inceput si nici sfarsit. Pentru gandirea vechilor greci, problema fundamentala, era aceea de a gasi un principiu uimitor si neschimbator al lumii, care sa stea la temelia multiplicitatii schimbatoare di experienta de toate zilele. Asa cum am vazut, Heraclit sesiza in lume numai nestatornicia lucrurilor: lumea este o continua devenire, iar existenta in ea e o simpla aparenta. Pe de alta parte, potrivit lui Parmenide, adevarata fiinta e neschimbatoare, iar devenirea e numai o iluzie a simturilor. Platon s-a straduit sa impace aceste 2 poluri opuse prin teoria lui despre idei. El e de accord ca lumea vazuta, lumea simturilor este intr-o neodinuita prefacere, ca toate se nasc si pier fara un support durabil. Dar, dincolo de ea, sta o alta lume: lumea ideilor vesnice, neschimbatoare, mereu identice cu sine. Ideile servesc, mai intai, ca standarde in raport cu care putem face diferenta aprecieri:]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Echilibrul Necesar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-echilibrul_necesar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: "Pentru a incerca sa intelegem aventura umana", trebuie cautat locul de intalnire, punctul de echilibru dintre spirit si materie, dintre fictiune si realitate Omul paseste pe Pamant si viseaza la stele. Don Quijote si Sancho Panza se infrunta si se completeaza intr-un dialog fara sfarsit. (Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului) Toate ale lumii, cele vazute si cele nevazute, apartin imaginarului. Care spune mai multe despre om decat realitatea. Traim intr-o lume concreta, dar nu mai putin in propria noastra lume de reprezentari, de proiectii si de iluzii. Lucrurile cu adevarat importante se afla in mintea si in sufletul nostru: "sub fruntea noastra e lumea" (Mihai Eminescu-Sarmanul Dionis). Pentru a intelege cat mai bine aventura umana, trebuie sa rezolvam exercitiul liber al fanteziei, in care realul e doar un simplu pretext, un obstacol spre o lume despre care stim ca exista, dar pe care n-am vazut-o sau n-o putem vedea. O viziune despre talcul conditiei umane nu se degaja dintr-o "simpla desurubare si descompunere a cunoasterii" (Lucian Blaga). Intelegerea individului, participant la aventura umana, trebuie vazuta ca o relatie intre existenta produsa si cea productiva, intre creator si creat, determinant si determinat. Numai marele anonim (echivalent al substantei metafizice) are disponibilitatea unei cunoasteri absolute, adecvate si nelimitate, care nici nu disimuleaza obiectul, nici nu se integreaza in el ca mister, supraveghind astfel procesul de cunoastere. Din marele anonim deriva misterele, care fac obiectul cunoasterii umane, ea insasi o posibilitate de orientare in existenta. Insa nu tot timpul cunoasterea poate strapunge misterul. Si daca acesta nu este dezvaluit, el trebuie macar potentat: "Nu te inteleg, dar nu incetez sa-ti dau intelesuri!" (ibidem). Principiul existentei, fiinta pura, realitatea permanent neschimbatoare sunt forme supreme de cunoastere. Tentativa de a surprinde esenta universului pe calea ratiunii speculative (visul metafizicii traditionale) nu poate fi decat paradiziaca, directa, in timp ce cunoasterea valabila a omului este luciferica, indirecta, plecand de departe, de la esecul adamic uman. Abia aceasta constiinta a caderii (si/sau a repudierii) da intelesul si maretia aventurii umane, transformandu-l pe om, dintr-o fiinta abjecta, atemporala, intr-un om al cunoasterii, al culturii, al istoriei. In conceptia Sfantului Augustin, aventura umana este o lupta stransa intre "lumina divina" si "intunericul dracesc", intre doua puteri supreme, reprezentate de,, Civitas Dei (statutul lui Dumnezeu) si,, Civitas terrena (statutul pamantului). Lupta devine intr-un punct finita, pentru ca unul dintre adversari trebuie sa cedeze, aventura incepand astfel cu "facerea omului si situarea lui in paradis" si sfarsindu-se cu "refacerea omului". In toata lupta- aventura, omul, un picaro, va fi dotat cu structuri al caror rost este foarte bine cantarit in economia universala si care vor ingadui]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Energia, Peste 50 Ani</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-energia_peste_50_ani.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Televiziunea romana vrea sa ne obisnuiasca cu economia energetica. Solutia, prin reclame platita de baietii destepti sau baietii veseli de la RoGazPromt ca sa-si justifice scumpirile, nu este insa cea mai rationala. Cica: copii nascuti in noiembrie 2007 vor ilumina peste 50 ani palatele lor ocazional cu un singur bec, si vor dardai din greu spre a se incalzii. Probabil se refera la copii nascuti in familiile Trainiceanu, Brigoana, a dalmatianului (patat de petrolul vandut) sau similare. Sa le fie de bine. Le doresc din toata inima cele presupuse de TVR. As sugera sa si moara de foame (vezi Maltus cu teoria lui). Poporul Europei (inclusiv aceea comuna) al Asiei, al Africii si al celor 2 Americi o vor duce mai bine decat se traieste acum in Suedia. Bine inteles ca am inclus pe Mos Ioan Roata si Tata Vasilica in poporul Europei. Da! ei vor trai bine peste 50 ani datorita faptului ca anumite familii de pe glob vor tremura in frig ca asa vrea TVR. Apoi pentru ca tot omul nu face risipa. Sufla in lumanare cand nu ii mai este necesara dar nu stinge focul in soba cand aeriseste camera. Nu trebuie neglijat faptul ca, din pruncie, invata biblia, cartea de Legi si cartea de cantece. Caragiale, la 50 ani, folosea doar Biblia si Mersul Trenurilor, suficient pentru cultura sa. Si a fost cosgocea Caragiale nu o oarecare tata habotnica nestiutoare de carte. Este de netagaduit ca, vrand, nevrand, va trebui sa facem economie de energie. Dar sa o luam cu inceputul. Nu este musai sa folosesti un Bentley de 1000 HP spre a merge vis a vis dupa tigari. La urma urmei se poate chiar renunta la fumat, si cum domnisorul nu obisnuieste sa ia o paine din colt, puternicul Bentley va sta cuminte in garaj. Sunt si in Suedia garaje in mijlocul oraselor precum viseaza primarul pentru Bucurestiul lui ce va sa vina. Dar Suedia, ca si alte tari civilizate au mari parcari in toate garile folosite de navetisti. Locul de parcare este atribuit odata cu abonamentul la tren. O solutie practica si ieftina. Multe orase mari au zone centrale oprite circulatiei publice spre a obliga pietonii sa mearga pe jos (scuzati pleonasmul, dar cum altfel ma pot face inteles?). Un pieton foloseste in viata sa mult mai putine medicamente. Pentru unii pare logic. Oare pentru ce au fost inventate intrerupatoarele? . Fiecare corp de iluminat cu intrerupatorul sau. O adevarata risipa pentru omul de rand. De unde, de ne-unde Mitica ignora toate intrerupatoarele, si nu numai el. Cu exceptia marilor bulevarde poti vedea iluminatul public la intrecere cu soarele in plin Bucuresti. Exista astazi becuri puternice dar cu consum redus. Lumina data de un bec de 100W poate fi inlocuita de un bec special care consuma o cincime, adica 20W. In America statul subventioneaza fabricarea (mai scumpa) a becurilor speciale pentru ca tot omul sa plateasca mai putin pentru iluminat. In Romania se subventioneaza fabricarea curentului electric pentru ca baietii destepti sa-si umple]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Etaloanele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-etaloanele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Etalonul este un aparat de masura sau un sistem de masurare, destinat a defini, realiza, conserva sau reproduce o unitate sau mai multe valori ale unei marimi pentru a servi ca referinta. Sistemele actuale de etalone asigura: -generarea principalelor unitati de masura, in conformitate cu definitiile acestora; -conservarea unitatilor de masura, adica mentinerea lor constanta in timp, in toate laboratoarele; -corelarea diferitelor unitati de masura, derivarea altor unitati de masura, trecerea la multiplii si submultiplii ai unitatilor de masura. Aceste trei operatii fundamentale in activitatea de masurare se efecueaza cu urmatoarele categorii de etaloane: Etaloanele de definitie care materializeaza definitia unei anumite unitati de masura printr-un obiect sau printr-un experiment. Etaloane de conservare sunt caracterizate de un parametru fizic foarte stabil in timp si fata de influentele exterioare. Etalon de transfer este utilizat ca intermediar pentru a compara intre ele etaloanele. Etalonul de lucru este utilizat in mod curent pentru a etalona sau a verifica mijloace de masurare. Etaloanele se clasifica astfel: -etaloanele primare, care sunt recunoscute ca avand cele mai inalte calitati meteorologice si a caror valoare este atribiutafara raportare la alte etalonaeale aceleiasi marimi; sunt cunoscute sub forma etaloanelor internationale si nationale. Etalonul international este un etalon recunoscut printr-un acord international pentru a servi pe plan international drept baza pentru atribuirea de valori altor etaloane ale marimii considerate. Etalonul national este un etalon recunoscut printr-o decizie nationala pantru a servi intr-o tara. Etaloanele nationale, impreuna cu celelalte etaloane din economie, formeaza sistemul national de etaloane. -etaloanele secundare, a caror valoare este atribuita prin comparare cu etalonul primar al aceleasi marimi; -etaloane de referinta, care sunt disponibile intr-un loc dat si de la care deriva masurarile care sunt efectuate in acel loc; -etaloanele de lucru, care sunt utilizate ca intermediar pentru a compara intre ele alte etaloane. Transmiterea unitatilor de masura se realizeaza prin operatii tehnice de etalonare sau verificare metrological, pornind de la etaloanele internationale si nationale, trecandprin niveluri succesive de exactitate pana la mijloace de masurare de lucru.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fabricarea Stirii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-fabricarea_stirii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este genul de presa cel mai scurt, avand intre 5-7, max. 10 randuri, care reda la modul sobru un eveniment supus celor 5 intrebari : cine ? ce ? cand ? cum ? cui ? unde ? Stirea este o relatare a unui eveniment semnificativ a carui cunoastere este necesara in derularea ei zilnica. Relateaza despre tot ceea ce se intampla, comprima toate activitatile curente care au inteles general. Hard relateaza evenimente importante cu impact masiv, imediat si de interes major care se adreseaza unei categorii largi de cititori; Soft se adreseaza unui public redus, acest gen de stire este o relatare de fapt divers din lumea mondena; In desfasurare un eveniment ce are loc in acea zi Post factum un eveniment deja intamplat (Ieri la) Pentru relatarea unei stiri trebuie gasit rapid un titlu potrivit si unghiul de prezentare, abordarea corecta cu efortul de mentinere a unei constante stilistice care individualizeaza institutia pe care o reprezinta. Stirea este alcatuita din : supratitlu, titlu, subtitlu, shapou. Shapou = textul scurt, situat intre titlu si primul paragraf. 1. 2. Tipologia stirii Stiri rutiniere/rutina cele care au frecventa cea mai mare si care se pot repeta zilnic. Ex. meteo, radar, preturi, curs valutar. Stiri catastrofe (neplanificate) cutremure, inundatii, incendii, uragane ; Stiri accidente feroviare, aviatice, rutiere, navale ; Stiri hazard-fericit distinctii, premii, onoruri 1. 3. Calitatile unei stiri eficiente Acuratetea, obiectivitatea, exactitatea intreaga calitate se da in primul paragraf dupa lead. Rapiditatea, originalitatea, varietatea o stire verificata si exacta trebuie sa plece imediat. Stirea completa nu se poate spune totul despre evenimet, dar trebuie sa se precizeze suficient de mult pentru ca nici o intrebare majora sa nu ramana fara raspuns. Elementele de context fac stirea mai inteligibila pentru oamenii ce citesc / privesc rar stirile. Stirea interesanta valoarea stirii o reprezinta impactul pe care il are asupra oamenilor. Stirea care starneste un mare interes este aceea care are ca subiect un conflict. Concizia indiferent de amploare, stirea trebuie sa aduca maximul de informatie in minimul de cuvinte. Esenta unei stiri trebuie sa fie inclusa in primele 20 de cuvinte, adica in lead. Autenticitatea trebuie sa fie stiri adevarate, cu surse reale, verificate. Corectitudinea in redactare respectarea normelor literare de exprimare corecta scrisa si vorbita. 1. 4. Particularitatile stirii Stirea trebuie sa para obiectiva, fara comentarii asupra evenimentelor. Stirea trebuie sa contina putine nume proprii sau cuvinte rar intalnite, neologisme. Numele proprii trebuie insotite de calitatile personale (Ministrul de Externe Mircea Geoana) Propozitiile sunt scurte, pentru ca mesajul sa fie usor de retinut. Cuvintele sunt folosite din   Fondul special de cuvinte , cuvinte cunoscute si utilizate zilnic. Nu se utilizeaza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fenomenologia Perceptiei De Merleau Ponty</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-fenomenologia_perceptiei_de_merleau_ponty.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In investigatiile din Fenomenologia perceptiei, Ponty defineste fenomenologia ca studiu al esentelor, incluzand aici si studiul perceptiei si al constiintei. Fenomenologia este o metoda de descriere a naturii contactului nostru perceptiv cu lumea, furnizand o descriere directa a experientei umane. Perceptia este fundalul experientei care orienteaza orice actiune constienta. Lumea este un camp al perceptiilor iar constiinta umana atribuie sensuri lumii, astfel ca nu ne putem separa de perceptiile noastre asupra lumii. Merleau-Ponty argumenteaza ca atat empirismul cat si rationalismul traditional nu pot realiza o descriere adecvata a perceptiei si de aceea nu pot intemeia o fenomenologie a perceptiei. Empirismul pastreaza experienta ca sursa primara a cunoasterii, cunoasterea fiind derivata din perceptiile senzoriale, in timp ce rationalismul propune ratiunea ca prima sursa a cunoasterii, astfel ca cunoasterea nu depinde de perceptiile senzoriale. Ponty spune ca empirismul traditional nu explica cum natura constiintei determina perceptiile noastre, asa cum nici rationalismul traditional nu explica cum natura perceptiilor noastre determina constiinta. Perceptia poate fi structurata de asociatii si poate fi focalizata de atentie. Atentia in sine nu creeaza orice perceptie dar poate fi directionata catre orice aspect al campului perceptiv. Atentia poate ingadui constiintei perceptive sa se structureze in reflectie asupra unei teme. Merleau-Ponty explica ca judecata poate fi definita ca perceptie a legaturilor directe dintre obiectele perceptiei, sau poate fi o interpretare logica a semnificatiilor ce apartin perceptiilor senzoriale. Judecata nu este insa nici activitate logica pura si nici activitate senzoriala pura. Ea transcende si ratiunea si experienta pura, pentru ca constiinta este un proces care include in acelasi timp si senzorialul si rationalul. Experienta este reflectiva si nereflectiva. Experienta nereflectiva poate fi o cunoasterea a unei subsecvente a reflectiei, in timp ce reflectia este constientizare interioara a experientei, este o alta modalitate de a intelege si a structura experienta. Reflectia poate fi focalizata pe diferitele segmente ale campului perceptiv. Dupa Merleau-Ponty obiectele perceptiei prezinta un orizont interior in constiinta si un altul exterior in lumea externa. Aceasta structurare permite distinctiile individuale ale obiectelor, unele fata de altele in timp si spatiu. Perceptia este un sistem al semnificatiilor prin care un obiect fenomenal este recunoscut. Intentiile persoanei care percepe obiectul sunt reflectate in campul in care obiectele fenomenale exista. Ponty arata ca constiinta nu prezinta doar o functie reprezentativa, ci este o activitate de proiectare care desfasoara date senzoriale dincolo de specificul semnificatiei, pe care le foloseste ca expresii si actiuni spontane. Astfel, corpul uman este un spatiu expresiv care contribuie intelegerea actiunilor individuale. Corpul este de asemenea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fericirea Din Punct De Vedere Filozofic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-fericirea_din_punct_de_vedere_filozofic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: D) Unde putem cauta fericirea? 7. Eclesiastul 3, 10-12, 19-22: Fericirea pamanteasca 8. S. Freud: Fericirea un ideal realizabil 9. Matei 5, 1-12: Predica de pe munte 10. A. Caums: Mitul lui Sisif Fericirea ca problema filosofica Toti oamenii doresc sa fie fericiti. Oricat am fi de nihilistisau de sceptici in anumite momente ale vietii, oricat ne-am indoi ca fericirea poate fi atinsa ori ca merita s-o cautam, noi nu incetam sa tindem constient nu catre dobandirea ei. Dar chiar daca sunt de accord cu afirmatia ca fericirea este dezirabila, oamenii se diferentiaza de indata ce isi pun problema in ce consta fericirea. Fiecare dintre noi cauta sa evite suferinta; ne este mai usor sa spunem ce il face pe cineva nefericit decat ce l-ar face fericit. Se povesteste in Biblie despre nenorocirile care s-au abatut asupra lui Iov: copiii lui au fost ucisi, averea spulberata, boli crude ii macinau trupul. Nun e greu sa afirmam ca Iov era un om nefericit. Dar ce il face pe un om sa fie fericit: o familie armonioasa, dragostea, averea, sanatatea? Chiar daca cineva s-ar bucura de toate acestea la un loc, nu avem nici o garantie ca el este fericit. Diferitele conceptii despre fericire se disting in primul rand, prin felul in care este inteleasa natura acesteia. Uneori, fericirea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Solon, unul din cei 7 intelepti ai antichitatii, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oriicand se pot abate asupra luinenorocirile: trebuie sa asteptam sfarsitul vietii cuiva pentru a putea spune daca a fost fericit. In lipsa adevaratei fericiri, oamenii se pot consola cu urmele ei palide: bucuria, placerea, Gloria, prestigiul, prosperitatea. Cel care are privilegiul sa traiasca astfel de stari s-ar putea sa le confunde cu insasi fericirea. El se va multumii atunci cu surrogate ale fericirii, posibil de atins in ciuda conditiei noastre de muritori. Sau, dimpotriva, el va intelege ca fericirea e un ideal de neatens, ca e condamnat iremediabil la nefericire. J. Kant considera, de asemenea, ac fericirea e un ideal. Dar prin aceasta Kant nu intelegea ca fericirea e de neatinsci, mai degraba, ca noi nu suntem in masura sa judecam ce-ar trebui sa faca oricare om ca sa devina cu certitudine fericit. Sa presupunem ca i-am spune cuiva ca fericirea inseamna bogatie, iar acela incercand sa devina bogat raieste fara atata grija zgarcenie, sau, sa presupunem ca-I spunem cuiva ca fericirea consta in a iubi dar persoana iubita ii raspunde cu indiferenta sau ostilitate. Ambele noastre sfaturi au dat gres. In general, e imposibil sa spunem ce-I trebuie fiecaruia sa fie fericit, ori pentru aceasta ar fi nevoie sa stiu dinainte tot ce I s-ar putea intampla, ceea ce, desigur, nu sta in puterile noastre. Fericirea este un scop al tuturor oamenilor, insa niciodata nu vom putea spune care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fiinta Si Neantul - Sartre</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-fiinta_si_neantul_sartre.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nu Fiinta sau neantul, ci Fiinta si neantul; conjunctia si, in locul disjunctiei sau, Sartre nu a dat expresie acelei alternative catastrofale sugerata de sau, ci unei posibile unitati: integrarea fiintei in neant si a neantului in fiinta. Asadar, Sartre, din moment ce crede in ascendentul fiintei asupra universului, sustine ca personalitatea umana este pura potentialitate, capabila sa decida ce exista. Nu exista nici un fel de constrangeri fatale. Asupra mea nu actioneaza nici o constrangere, absenta libertatii mele nu poate fi imputata nici unei legi sau cauzalitati exterioare, supranaturala, implacabila. Doar eu ma pot ingradi. Sau, poate, ceilalti oameni, semenii mei, daca eu consimt prezentei, existentei lor in lumea mea. Realitatea, lumea imi apartine fiindca numai eu pot decide ce e lumea; ce exista pentru mine e ceea ce vreau, nimic nu se poate impune vointei mele. Asadar, lumea e in mine, iar eu fiintez in ea nu mai mult decat sunt dispus sa accept. Tot ce exista, exista in mine (ceea ce doresc, ceea ce vreau, ceea ce consimt eu sa traiasca). Nu mi se intampla decat prin mine, deci port intreaga responsabilitate. Aceasta era perspectiva pe care Sartre o oferea contemporanilor sai, sfasiati intre realitatea razboiului si nevoia de libertate. Razboiul? Nu exista decat in masura in care consimt sa fac parte din el. Curaj din partea lui sa afirme asta, intr-o epoca in care numai pronuntarea cuvantului libertate capata un caracter subversiv. Istoria, razboiul nu sunt implacabile, sunt rezultatul unei constiinte, fie ea colectiva, deci umana, iar aceasta, actionand impotriva constiintei mele, este singura constrangere. Asadar, istoria nu este o realitate la care constiinta mea nu poate accede, ci este rezultatul felului de a gandi si actiona al unei epoci Determinismului social, Sartre ii opune puterea constiintei individuale. Cum nu exista decat ceea ce vreau, iar ceea ce vreau este parte din mine, daca refuz razboiul, el nu exista! Supunandu-ma oricarei constiinte exterioare, nesustragandu-ma razboiului decis de altii, inseamna ca l-am ales. A alege simbolizeaza alegerea de sine; ceea ce exista, exista prin mine, este imaginea a ceea ce sunt eu. Dupa Sartre, personalitatea umana este libera sa se aleaga din nou si in orice clipa. Refuzand implicarea oricarei puteri divine in existenta de sine statatoare a omului, Sartre crede ca ceea ce i se intampla individului este rezultatul deciziei lui de a accepta sau nu forta constiintei sociale sau determinismul istoriei. Inexorabilul, implacabilul, destinul vechilor greci, ceea ce se intampla deasupra puterilor omenesti nu mai exista, fiindca Sartre asimileaza ideii de libertate omul responsabil, libertatea nelimitata a celui decis sa-si pastreze libertatea cu orice pret. Constiinta individuala este singura autoritate care guverneaza existenta, autoritate situata tot atat de departe de solidaritatea umana, ca si de consolarea divina. Daca solidaritatea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filosofia Si Viata - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filosofia_si_viata_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nu cred ca o sa gasesc vreodata raspunsul adevarat la anumite intrebari. Am diverse pareri care cu timpul se tot schimba datorita inaintarii in varsta, datorita unei gandiri mai profunde si a unor analize mai exacte. Asta imi demonstreaza ca nu o sa am niciodata raspunsul adevarat pentru ca acesta poate ca nici nu exista, sau poate ca eu nu vreau sa il vad, dar oricum intrebarile in sine imi dezvolta gandirea si imi provoaca imaginatia si imi starnesc setea de cunoastere in asa fel incat sa caut aceste raspunsuri toata viata. Asa sunt eu, si mai e lume ca mine, mereu interesata sa afle de ce e asa si nu altfel? , cine sunt si de ce nu sunt altfel? , care-mi este menirea si cum pot fi sigura ca nu e alta? plus multe alte enigme de acest gen. Multi dintre noi prefera sa nu se mai gandeasca la toate aceste aspecte ale vietii. Oamenii devin comozi si prefera sa isi traiasca viata in rutina obisnuita fara sa isi mai puna aceste intrebari care necesita timp de gandire si ani de studiu pentru a consulta parerile tuturor marilor filosofi ai lumii. Majoritatea dintre noi prefera sa lase la o parte aceste intrebari si sunt speriati de existenta lor si de faptul ca un raspuns cert nu exista. In ceea ce priveste viata, existenta, scopul nostru pe Pamant, daca acesta exista, totul este relativ si numeroase teorii au iesit la lumina de cand e lumea si pamantul. Fiecare are o teorie a lui referitoare la rostul existentei umane si la modul cum am aparut. In zilele noastre lumea se bazeaza enorm de mult pe stiinta, lasand filosofia pe un plan secundar, dar este dovedit ca fara filosofie stiinta nu poate aduce un raspuns concret si veridic la intrebari de genul ce este omul? . Daca cineva m-ar intreba daca dupa parerea mea exista Dumnezeu si daca urmez fara sa pun nici o intrebare ritualurile crestine as raspunde asa: nu stiu si apoi nu. Nu pot sa afirm cu tarie ca Dumnezeu sau o forta care ne ghideaza viata si nu exista, pentru ca nu am certitidinea aceasta, dar nu pot sa afirm cu tarie nici contrariul, pentru ca totul este relativ si chiar daca nu au fost lucruri spectaculoase, cred ca am avut parte de mici miracole. La intrebarea referitoare la ritualurile religioase, de orice fel, as raspunde clar si repede nu, pentru ca acestea sunt produsul unor interventii politice chiar si au fost supuse schimbarii de numeroare ori de la aparitia lor si pana azi din diverse motive, acest lucru lasandu-mi impresia ca nu sunt adevarate si nici relevante. In fiecare zi ni se intampla lucruri care de care mai spectaculoare sau deopotriva traim intr-o rutina enervanta. Acestea ne forteaza sa gandim totusi ca lucrurile se intampla cu un sens si ca cineva ne ghideaza viata. In acest fel gasim un vinovat pentru problemele care ne inconjoara. In zilele noastre omul obisnuit isi aduce aminte de filosofie doar in momentele foarte grele din viata. Atunci isi pune intrebarea daca viata merita sau nu traita cand atatea necazuri exista si doar putina fericire, daca exita un Dumnezeu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filosofie Cu Concepte Fundamentale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filosofie_cu_concepte_fundamentale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: I. . esenta mea consta in aceea doar ca sunt fiinta cugetatoare. Si cu toate ca. am un corp care mi-e foarte strans legat fiindca totusi, pe de o parte, am o idee distincta si clara a mea insumi ca fiinta cugetatoare doar, neintinsa, iar, pe de alta parte, o idee distincta a corpului ca lucru intins doar, cugetator, e sigur ca sunt deosebit cu adevarat de corpul meu si ca pot exista fara el. (R. Descartes Meditationes de prima philosophia) I. Comentati textul pe baza urmatoarei structuri de idei: 1. Incadrarea textului in opera din care face parte si in ansamblul conceptiei autorului. 2. Relevarea intentiei autorului in legatura cu problema abordata. 3) Formularea ideii principale a textului. 4. Expunerea elementelor esentiale ale conceptiei autorului referitoare la problema abordata. 5. Evidentierea importantei filosofice a punctului de vedere formulat de autor si a influentei exercitate de acesta asupra meditatiei filosofice. 6. Prezentarea succinta a altor puncte de vedere (similare; diferite; personale). II. Conceptul de libertate a primit din perspectiva antropologiei filosofice un nou continut, prin mutarea accentului de pe ratiune pe alte doua elemente ale personalitatii. 1. Precizati care sunt elementele pe care s-a mutat accentul. 2. Mentionati care este terenul de discutie al antropologiei filosofice. III. Nu exista libertate acolo unde nu sunt legi. 1. Selectati din lista urmatoare filosoful caruia ii apartine acest punct de vedere: a) Rousseau; b) Jaspers; c) Mill; d) Nietzsche; e) Platon. 2. Numiti curentul filosofic caruia ii apartine acest filosof. 3. Formulati succint: problema filosofica in jurul careia se constituie acest curent; pozitia pe care o contureaza. V. Textul urmator abordeaza o problema filosofica fundamentala si exprima un punct de vedere in legatura cu aceasta: . scopul suprem (fie ca-l avem in vedere pe al nostru, fie pe al celorlalti) este o viata lipsita pe cat posibil de durere, bogata pe cat posibil in placeri, deopotriva din punctul de vedere al cantitatii, cat si al calitatii. Precizati: 1. Care este problema pusa in discutie? 2. Ce punct de vedere se sustine in legatura cu ea? 3. Un punct de vedere opus. Rene Descartes este considerat intemeietorul filosofiei moderne si al curentului filosofic numit rationalism, chiar daca elemente specifice rationalismului au aparut si in gandirea unor filosofi anteriori lui Descartes, de exemplu Platon. Principala noutate a filosofiei lui Descartes consta in modul in care el intemeiaza atat existenta in general, cat si cunoasterea pe subiectivitatea individului. Pe fondul unei istorii a filosofiei dominata de teologie, de principiul atotputerniciei si autoritatii divine, Descartes accentueaza autonomia si capacitatile specifice omului, filosofia lui fiind o etapa importanta pe calea emanciparii umane. In acest text, Descartes abordeaza problema centrala a naturii omului si formuleaza celebra lui conceptie dualista potrivit careia omul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filosofie Si Filosofare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filosofie_si_filosofare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin filozofie ne aflam in domeniu interogatiei, in care gandirea revine asupra principiilor ce guverneaza cosmosul sau a temeiurilor a tot ceea ce exista, reprezentand gandirea asupra esentelor principiilor ultime ale lumii si omului, insa nefinalizata intr-un raspuns ultim, cin intr-un exercitiu continuu al problematizarii. Platon numea filozofia ca fiind suisul sufletului catre locul inteligibilului, filosofia fiind astfel calea pe care trebuie sa o urmeze gandirea pentru a ajunge la cunoastere. Filosofia s-a constituit prin incercarea de a da raspunsuri, incat ajunge sa vizeze raportul omului cu lumea cu existenta. Filosofia incearca sa explice in ce consta conditia umana, conceptul de conditie umana, de asemenea situatiile obisnuite si limita. In acelasi timp filosofia se preocupa de locul si rolul omului il ajuta pe acesta sa ierarhizeze lumea. Filosofia il ajuta pe om sa opteze in cunostinta de cauza de ce oamenii opteaza pentru anumite ralieri. Filosofia il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine sa-si formeze o cunostinta de sine care sunt propriile sale relatari dar raportata la realitatea sociala, sa-si formeze constiinta alteritatii care este constiinta respectului pentru ceilalti alaturi de care traiesti. Filosofia s-a format in antichitate la inceput in obiectul filosofiei erau puse cunostinte din toate domeniile treptat s-a produs o departajare intre discursul filosofic si cel stiintific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit domeniile meditatiei filosofice. Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa, originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult. Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie sclavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se desprinda treptat de mitologie. Astfel in Iliada si Odiseea a lui Homer gasim primele incercari de interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume. In poemul lui Hesiod Teogonia, muntii si zilele gasim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet. Acesta trece dincolo de originea zeilor si se intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos. Aceasta intrebare este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu. Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greaca propriu-zisa este considerata un adevarat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi erau strans legati de indeletnicirile, problemele societatii si au ajuns la filosofie pe cale omeneasca. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplatie pura ci pentru a gasi solutii pentru problemele cetatii. In Europa evului mediu filosofia se intinde intre secolele V XV. Fenomenul are inceput mai repede. S-au exprimat pareri unilaterale, aprecieri dogmatice cum este aprecierea ca in Europa Vestica filosofia ar fi o noapte de 1000 de ani in sensul ca spiritul uman a dus]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Filozofia Greaca Pana La Socrate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-filozofia_greaca_pana_la_socrate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Primii filosofi greci din secolul al VII-lea pana in secolul al IV-lea i. Hr., de la Tales pana la Socrate, au pus bazele filosofiei occidentale si influenza lor a durat 2000 de ani. Istoricii dateaza inceputurile filosofiei la perioada lui Tales care a trait pe la sfarsitui secolului al VII-lea si inceputui secolului al VI-lea i. Hr. Aceasta nu inseamna ca mai devreme, in Grecia sau in China, India, Egipt sau Mesopotamia, nu si-a pus nimeni nici un fel de intrebari pe care le numim filosofice. Inseamna, pur si simplu, ca dovezile istorice existente sunt partiale si ca nu exista altele mai vechi. De fapt, este evident faptul ca grecii antici au invatat filosofia si stiinta de la egipteni si de la asiatici. Geometria egipteana si astronomia caldeeana insa, care presupun aplicatiile practice si care se refera la masuratorile topografice si la previziunile astrologice, erau limitate si erau cunoscute doar de clasa preoteasca si nu erau in spiritul liber si dezinteresat al filosofiei grecesti. Trebuie sa ne reamintim si faptul ca poetii greci, de la diferitii autori ai Iliadei si Odiseei, atribuita in mod conventional lui Homer, pana la Pindar si mai tarziu (secolul al V-lea), au fundamental noi forme de experiente, idealuri etice si religioase, sentimente si modul de analiza a acestora, ce au furnizat o baza culturala extrem de bogata si o sursa de dezbatere si de exemplificare de care s-au folosit tofi filosofii de mai tarziu. Scoala de filosofie din Milet a inflorit in colonia ionica Milet, pe coasta Asiei Mici, si ne putem face o impresie despre preocuparile acestora din faptul ca, mai tarziu, Aristotel i-a numit pe toti ganditorii presocratici ca fiind fisiologi - persoane interesate de physis, sau natura. Prin aceasta se intelegea nu doar izvorul de unde provin toate, ci orice ar putea constitui adevarata realitate a lucrurilor. Aceasta insemna ca toate investigatiile lor se referau atat la inceputurile lumii dar si la esenta acesteia. Din aceasta cauza, ei au simtit nevoia de a cunoaste dedesubtul lucrurilor, implicit diversitatea si schimbarea constanta a lor, si de a cauta ceva unic si stabil care sa stea la baza tuturor lucrurilor. Tales credea ca inceputui si natura tuturor lucrurilor ar fi apa. Totul se hraneste cu apa, semintele tuturor lucrurilor sunt umede si atunci cand acestea mor, ele se usuca. Deci, Pamantul pluteste pe apa iar valurile ar fi cele care ar cauza cutremurele. Naivitatea acestora si a altor idei contemporane nu ar trebui sa ne faca sa ignorain importanta lor ca incercari de explicatii pur naturaliste. Tales a facut si descoperiri in domeniul geometriei, printre care inscrierea unui triunghi dreptunghic intr-un semicerc si egalitatea unghiurilor situate la baza unui triunghi isoscel. Folosind aceste elemente el a determinat distanta dintre corabiile aflate pe mare si a calculat inaltimea piramidelor dupa umbra lasata de acestea. De asemenea, el stia sa anticipeze aparitia eclipselor si a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Friedrich August Von Hayek</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-friedrich_august_von_hayek.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Friedrich August von Hayek a fost unul dintre cei mai importanti economisti si filozofi ai secolului XX. Dupa Ludwig von Mises, profesorul Hayek a fost cea mai de seama figura a ultimelor decenii in Scolii Economice din Austria, aducandu-si contributia la dezvoltarea mai multor discipline academice: economie, stiinte politice, istoria ideilor, filosofie si psihologie. A fost un om erudit cu preocupari multiple si nu in ultimul rand a fost cel mai aprig aparator a libertatii in ultimii 200 de ani. Nascut la Viena pe 8 mai 1899, intr-o familie austriaca instarita de oameni de stiinta si profesori universitari, Hayek a beneficiat de un mediu intelectual deosebit si de o mostenire genetica de exceptie: tatal doctor in medicina insuflandu-i fiului importanta stiintei ca vocatie iar pe ramura materna bunicul din partea mamei a fost profesor de drept constitutional si mai tarziu statistician devenind presedinte al Comisiei centrale de Statistica a Austriei Imperiale. Friedrich August Von Hayek s-a format in perioada ultima a Imperiului Austro- Ungar, Viena fiind atunci martora unei izbucniri remarcabile de creativitate in arta, literatura, muzica stiinta, filosofie, psihologie si economie. Farmecul acestei civilizatii austriece s-a stins dupa primul razboi mondial, Hayek luptand in armata austro-ungara in regimentul de artilerie, urmarind actiunile de pe frontul italian. La sfarsitul razboiului s-a intors la Viena si si-a luat doctoratele in drept (1921) si in stiinte politice (1923). Interesul sau intelectual principal in aceasta perioada pare sa fi fost psihologia dar gandindu-se la o viitoare cariera s-a inscris pentru un titlu juridic, lucru care ii oferea de asemenea cunostiinte de baza in domeniul economic. Ca research student, viziteaza la invitatia lui Wesley Mitchell America (1923-1924) unde invata sa vorbeaca fluent engleza si remarca naivitatea teoretica a multor carti americane de economie, dar si sofisticarea lor tehnica. Insa in acea perioada vederile sale socialiste moderate marcate de fabianism, nu au fost influentate marcant de economia bazata pe libera initiativa din aceasta tara. In 1923 Hayek a devenit asistentul lui Ludwig von Mises, care era in acea vreme director al unui birou guvernamental temporar, iar in 1927 au fondat impreuna Institutul de Cercetare Australian pentru Afaceri (Austrian Institute for Business Cycle Research), Hayek fiind presedinte si Mises vicepresedinte. Concomitent el isi va petrece perioada cuprinsa intre 1929 si 1931 predand economia la Universitatea din Viena. Sub influenta lui Mises se va debarasa de fabianismul sau si va incepe sa inteleaga problemele socialismului. Tot in aceasta perioada a venit in contact cu multi dintre marii economisti ai epocii spre exemplu in 1928 la Londra il intalneste pentru prima oara pe John Maynard Keynes cu care va purta o dezbatere publica si privata asupra importantei banilor pentru urmatorii ani. Lionel (mai tarziu Lord) Robbins care fusese puternic influentat de unele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Friedrich Nietzsche - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-friedrich_nietzsche_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se naste la Rochen (Saxonia) in 1844. El studiaza filologia clasica la universitatea din Bonn si devine el insusi profesor in 1869. Acesti ani sunt cei ai descoperirii lui Schopenhauer si ai prieteniei, foarte curand inselata, cu Wagner. Starea sa de sanatate nu-i va mai permite sa lucreze, el ducand, din 1879, o viata de relativa solitudine si de calatorii (va face sejururi in Alpi, in Italia, pe tarmul Mediteranei), tulburat de esecul relatiei de dragoste cu Lou Andreas - Salome. El isi continua opera, in ciuda unor crize de suferinta repetate, intrerupte uneori de o mare bucurie. El sfarseste prin a se prabusi la Torino in 1889, victima a unei crize de nebunie. Luat sub ingrijiri de catre mama sa, el se va izola in unsprezece ani de mutism si inconstienta, pana la moartea sa survenita in 1900. Multa vreme, Nietzsche i-a incitat mai degraba pe scriitori decat pe filosofi. O intrebare a planat asupra lui un timp indelungat: a fost el cu adevarat filosof? Ma intreb daca sunt filosof. Are asta vreo importanta? . Chestiunea il indurera si deseori o lua in deradere. Fusese odinioara profesor universitar de filosofie, tinand prelegeri despre Platon, Aristotel, precum si despre filosofii presocratici. Faima sa de ateu militant a exclus orice sansa de a mai obtine un post similar in anii ulteriori. Cartile sale erau mult prea originale si mult prea socante pentru institutiile clasice de invatamant filosofic ca acestea sa-l recunoasca drept unul de-al lor. Ganditor de o exemplara atitudine morala, noblete a sentimentelor si subtilitate, Nietzsche a fost intr-adevar deosebit. Ca filosof, destinul sau a fost cumplit, desi nu tocmai atipic. De indata ce a murit, in 1900, tot felul de pseudofilosofi s-au napustit sa-i devasteze creatia intelectuala si sa-i confere intelesuri nonfilosofice. Ca scriitor, soarta lui Nietzsche a fost mai blanda. Autorii de opere literare l-au indragit si l-au pus in valoare atat cat au putut. Revolta lui impotriva tuturor conceptiilor absolute morale, religioase si stiintifice, dorinta-i radicala de a emancipa fiinta umana din punct de vedere spiritual, i-au incitat la lectura pe unii cititori inca de la inceputul secolului (trecut). Nietzsche a ajutat generatii succesive sa se orienteze si sa descopere solutia cea mai potrivita conflictului frecvent dintre instinct si autoconservare, care curma tineretea atat de brutal si de crud: Yeats, Lawrence si Gide, Joseph Conrad, Thomas Mann, J-P Sartre si Michel Foucault. El este in mod implicit ostil oricarei forme de dogmatism politic sau de ideologie de masa. Lui i-a lipsit intotdeauna acea idealizare a naturii umane si a abilitatii ei de a progresa puse la temelia socialismului, imperialismului si pozitivismului din secolul al XIV- lea. In schimb filosoful era cat se poate de sigur: Sunt destul de cunoscute acum conceptele de Ubermeusch (supraom, fiinta superioara) de vointa, de putere, indemnul traieste periculos! toate reduse ulterior la sloganuri, se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Frumosul - Categorie Estetica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-frumosul_categorie_estetica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Estetica este un domeniu al filosofiei care are ca obiectiv principal analizarea frumosului in sens larg. Demersul esteticii are in vedere conceptualizarea frumosului artificial - creatia umana, dar si conceptualizarea frumosului natural, ca de exemplu- un peisaj, un apus de soare. Din aceasta descriere se observa ca estetica are un domeniu de interes mult mai larg decat filosofia artei, aceasta rezumandu-se la analiza artei deci a obiectelor create de om. Termenul estetica isi are originea in termenul grecesc aistheton insemnand ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simturilor. In filosofie termenul este introdus de A. G. Baumgarten in 1750 in lucrarea Aesthetica. Conform acestuia estetica este stiinta cunoasterii senzoriale. Baumgarten distinge intre cunoasterea senzoriala si cunoasterea pura (a gandirii) prin contrastul dintre scopul esteticii si a logicii: prima urmareste frumosule, iar a doua adevarul. Primul fapt teoretic care este acceptat in chip aproape unanim cu privire la frumos este acesta: dintre toate notiunile estetice care au primit statusul de categorii fundamentale, deci de notiuni avand un grad maxim de generalitate, este singura pur estetica, exclusiv estetica. Al doilea fapt: ceea ce este frumosul pentru noi in ziua de azi, elinii numeau Kalon, iar latinii pulchrum. Acest ultim termen a disparut in Latina renascentista, lasand locul unui cuvant nou bellum. Al treilea fapt semnificativ: teoriile despre frumos in spatial culturii greco-latine si iudeo-crestine au operat dupa cum afirma si dezvolta pe larg acest rationament Wladyslaw Tatarkiewicz in Istoria celor sase notiuni nu cu o singura notiune, ci cu trei notiuni diferite: frumosul cu semnificatie exclusiv estetica, adica ceea ce suscita si provoaca trairi estetice fata de culoare, sunet, gandire (aceasta notiune despre frumos este cea care a devenit, cu timpul, notiunea de baza a culturii europene) frumosul in sens estetic, dar limitat doar la domeniul visual (in acest sens, frumoase puteau fi doar forma si culoarea). In orice caz, acest fapt este important si pentru ca putem distinge intre o teorie cu privire la frumos si o definitie data frumosului. Se poate accepta astfel ca, atunci cand se spune ca frumosul e ceea ce place cand e privit, noi dam o definitie frumosului, iar atunci cand spunem, de pilda, ca frumosul consta in alegerea proportiilor, in dispunerea adevarata a partilor, in fapt, in marime, calitate si cantitate si-n raportul lor reciproc, atunci formulam o teorie despre frumos. In primul caz, o definitie ne va spune cum se recunoaste frumosul, iar in cel de-al doilea, o teorie cere explicit sa spunem cum se explica frumosul. O atare teorie pe cat de cuprinzatoare, pe atat de longeviva cu privire la frumos este numita de acelasi estetician Marea teorie. Cei ce au initiat-o au fost pitagoreicii, dar ea a strabatut dupa aceea timpurile, ramanand aproape nemodificata pana in secolul al XVII-lea European. Ea are]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Gandirea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-gandirea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Structura si dinamica psihicului uman ni se dezvaluie din trei perspective distincte: pe de o parte din doua perspective particulare, pe de alta parte dintr-o perspectiva unica. Prima consta in considerarea psihicului uman in cadrul raportului individ uman-realitate inconjuratoare, iar a doua in cadrul raportului individ uman-societate; impreuna ele dau o perspectiva integrala. In cadrul raportului individ uman-realitate inconjuratoare psihicul ne apare ca activitate psihica, caz in care avem de-a face cu structura si dinamica activitatii psihice. In cadrul rapotului individ uman-societate, psihicul ne apare ca sistem de insusiri psihice ale individului ca fiinta sociala. In cazul primului raport, individul uman ne apare ca individ singular, iar psihicul ca apartinand pur si simplu individului uman. Procesele psihice sunt impartite in trei categorii: # procese psihice cognitive (de cunoastere), # procese psihice afective, # procese psihice reglative (involuntare si voluntare). Din categoria proceselor psihice cognitive fac parte senzatiile, perceptiile, reprezentarea, imaginatia si gandirea. Toate aceste procese psihice formeaza intelectul. Procesul psihic cognitiv superior (intelectual) prin intermediul operatiilor de analiza si sinteza, abstractizare si generalizare obtine produse sub forma ideilor, conceptelor si rationamentelor se numeste gandire. Cognitia este termenul folosit de psihologi pentru a descrie gandirea, modul in care acumulam si manipulam cunostintele. Psihologii cognitivisti studiaza gandirea, felul in care oamenii invata, organizeaza cunostintele, rezolva problemele. Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilor mentale ale informatiilor. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare sau modificare a prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia se refera la semnificatia sau sensul acordat modificarilor energiei din mediul inconjurator. Rezultatele proceselor psihice prin care se realizeaza reflectarea doirecta, nemijlocita a realitatii obiective au caracter intuitiv; ele sunt desemnate prin termenul generic de imagine psihica. Produsul psihic intuitiv are ca obiect fie o insusire izolata a entitatii, fie insusirile globale ale acesteia. Produsul psihic intuitiv este de doua categorii. Exista produs psihic intuitiv prin care lucrul este redat in conditii in care reflectarea este realizata in cadrul unui raportnu numai direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, ci si actual, semnalul care a fost emis de lucru fiind actualmente in contact cu receptorii. Exista, insa, produs psihic intuitiv prin care lucrul, desi este redat in conditiile in care reflectarea este realizata in cadrul unui raport direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, acest raport, nu mai este efectiv prezent, ci dimpotriva, este un raport care in mod efectiv a avut loc doar in trecut]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Generare Si Degenerare In Galaxia Noastra</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-generare_si_degenerare_in_galaxia_noastra.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Va supunem atentiei o ipoteza ca multe altele ca raspuns la intrebarea ce a fost mai intii? din ciclul de referate Realismul Stiintific si Religios, ca o alternativa dualista in raport cu prabusirea conceptelor materialiste sustinute de sltiintele practice si proliferarea conceptelor idealiste cu dezvoltare mai mult dogmatica sustinute de catre stiintele politice de la inceputul mileniului III despre care se spune idealist ca va fi religios sau nu va fi deloc, referat regasit in interesul Astronomiei si sub denumirea de Vechimea sistemului planetar al Soarelui. A. Conventii Pentru a putea ridica valul patimas aruncat peste cunoastere de curentele filozofice ale vremurilor si pentru a putea patrunde in paralelismele dintre Creatie, concept adoptat de filozofia Idealista cu restrangere mai mult dogmatica in zilele noastre si Evolutie, concept adoptat de Filozofia Materialista cu extindere mai mult stiintifica astazi, ambele concepte descriind in fond aceleasi evenimente petrecute pe Terra dar interpretate altfel, avem nevoie de adaptarea unui limbaj conven (ional necesar echivalarii evenimentelor prezentate din punct de vedere dogmatic cu aceleasi evenimente prezentate din punct de vedere stiintific, limbaj care sa ofere o corespondenta ad-hoc intre termenii biblici si termenii fizici, limbaj care sa ofere cheile de descifrare (i intelegere fara polemica, a informa (iilor cuprinse in textul biblic simplu sau cu trimiteri pe de o parte si informatiile cuprinse in textele stiintelor exacte pe de alta parte cu referire la aceleasi entitati, interpretate la nivelul de sinteza si cunoastere pe care l-au atins descoperirile stiintifice si religioase din zilele noastre. Echivalente textuale biblice si stiintifice: 1) Cuvinte EL si CUVINTUL din dogma vor avea echivalentul de ENTROPIE UNIVERSALA in sistemul fizic TU si DUMNEZEU din dogma, vor avea echivalentul de CAMP UNIVERSAL in sistemul fizic SPIRIT sau DUH din dogma devine FOR (A in sistemul fizic 2) Expresii. DUMNEZEU A ZIS: Sa. din dogma, devine in sistemul fizic evolu (ia sistemului X de la starea A la starea B, DUMNEZEU A FACUT, din dogma, devine in sistemul fizic echivalentul unor acumulari cantitative DUMNEZEU A NUMIT, din dogma semnifica in sistemul fizic sfir (itul unei evolu (ii DUMNEZEU A VAZUT, din dogma, confirma in sistemul fizic un salt calitativ Creatia imparte timpul P (mintului (n sapte intervale denumite dogmatic zile corespunzazoare in Evolutie unor lungi perioade de framantari geologice numite ere geologice, ultima zi a acestui timp apartine istoriei Omului. Pentru simplificarea convertirii informatiei vechi cuprinse in textului biblic in informatii stiintifice noi, vom proceda astfel: Creatie, textul biblic -, Interpretarea textului biblic prin similitudine cu termeni cunoscuti ai stiintelor actuale si apoi incadrarea evenimentelor asrfel interpretate in Evolutie, timpul geologic. 3) Sisteme de referinta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Geneza Mediului Inconjurator</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-geneza_mediului_inconjurator.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii. De-a lungul timpului cele doua elemente vitale existentei au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. Cele mai importante ipoteze par a fi cele referitoare la aparitia vietii pe Terra, originea universului si a planetei noastre. Insa oamenii trebuie sa accepte religia ca o forma de comunicare cu puterea suprema, si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental. Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta. Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului. Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic. Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua. In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina. Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic di universul spiritual era Big-Bang-ul. Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui. Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang-ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva. Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise. Un om care a trait cu mii de ani in urma, deci nu era atat de evoluat psihic, nu avea cunostintele noastre de astazi, nu gandea ca noi contemporanii si avea probabil capacitate de intelegere primitiva. El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum. Din ceea ce i-a spus Dumnezeu el nu reuseste sa scrie decat La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul, el nu explica cum, si nu putem sti daca el a stiut aceasta. De aceasta se ocupa oamenii de stiinta in zilele noastre, care au posibilitati de cercetare mai avansate decat Moise. Din faptul ca Dumnezeu a creat cerurile intelegem ca s-a creat lumea spirituala iar prin pamanturile intelegem crearea Big-Bang-ului, din care a rezultat pana la urma Pamantul ca planeta fizica deoarece din acest Big-Bang evolueaza un intreg univers acceptat de stiinta. Moise ne explica mai departe ca pamantul era pustiu si gol, el deja a facut un salt mare de la aparitia Universului pana la crearea pamantului, ca planeta in jurul unei stele. Cum s-a creat pamantul in jurul Soarelui - aceasta explica stiinta contemporana. Moise stia mai multe despre istoria Terrei nu si a celorlalte galaxii care au evoluat din Big-Bang. Faptul ca deasupra pamantului era intuneric, aceasta inseamna ca pamantul abia se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>George Emil Palade</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-george_emil_palade.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ascendenta paterna. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Lupu Palade, satean instarit si cu stiinta de carte, originar din Cudalbi, fost judet Tecuci, astazi judetul Galati, se retrage cu prisaca in Faghieni, judetul Bacau sat ascuns in paduri si departe de drumul mare. Aici se casatoreste cu Safta Faghian. Casatoria aceasta reprezinta punctul genealogic de intalnire a spitelor Faghian si Palade. Tatal lui Gheorghe Emil Palade, Emil Palade (1885-1952), profesor de filozofie si pedagogie la Scoala normala Spiru C. Haret din Buzau si director al ei, s-a nascut in catunul Varatici al satului Sendreni din fostul judet Tutova, astazi inlgobat in comuna Motoseni, judetul Bacau. 19 noiembrie 1912. Se naste la Iasi GEORGE EMIL PALADE, al doilea fiu din cei trei copii ai lui Emil Palade si ai Constantei Palade Cantemir. Tatal sau spera sa urmeze filozofia la Universitate, ca si el, dar G. E. Palade prefera sa lucreze cu lucruri tangibile, si influentat de rude mai apropiate de varsta sa a intrat la Universitatea de medicina din Bucuresti in 1930. Inca din primii ani de studentie a fost atras de stiintele biomedicale, fiind indrumat de Francis Rainer, profesor de anatomie, si Andre Boivin, profesor de biochimie. Ca rezultat, a inceput sa lucreze in laboratorul de anatomie inca din timpul facultatii. A urmat 6 ani de pregatire in spital, marea parte in medicina interna, dar teza pentru doctorat a facut-o in anatomie microscopica pe un subiect cam neobisnuit pentru un medic: nefronul delfinului. (teza s-a numit: Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie si fiziologice comparativa). Era o incercare de a-i intelege structura in termenii adaptarii functionale a unui mamifer la viata acvatica. Vreme de doi ani, George Emil Palade a fost medic clinician la Colentina la sectia renumitului diagnostician de la acea vreme, Gh. Lupu. Palade nu era insa inclinat spre medicina clinica. Cea mai mare dorinta a sa era aceea de a lucra in cercetare, ne spune profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria Medicinei UMF Carol Davila. In biografia scrisa de Radu Iftimovici, George Emil Palade isi motiveaza optiunea: Hotararea de a ma dedica cercetarii fundamentale a fost dictata de doua motive. Mai intai ma tulbura ideea ca exista o diferenta, aproape o prapastie, intre ce stiam eu ca medic si sperantele pe care bolnavii si le puneau in mine. Perspectiva de a deveni medic intr-un cabinet sau intr-un spital ma nemultumea. Suficienta, schematismul si plafonarea careia ii cadeau victime cei mai multi dintre colegi m-ar fi impins, fara indoiala, spre blazare, spre ratarea adevaratei mele chemari, care era incursiunea in necunoscut. Ma interesa sa patrund in profunzimea fenomenelor biologice. Sa lucrez acolo unde bantuie indoielile, unde se naste stiinta. De aceea mi-am ales ceea ce americanii numesc Basic Science, Pilonii pe care se sprijina medicina . A decis sa renunte la clinica lui Gh. Lupu si sa studieze in continuare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Georg Wilhelm Friedrich Hegel - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-georg_wilhelm_friedrich_hegel_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Along with J. G. Fichte and F. W. J. von Schelling, Hegel (1770-1831) belongs to the period of German idealism in the decades following Kant. The most systematic of the post-Kantian idealists, Hegel attempted, throughout his published writings as well as in his lectures, to elaborate a comprehensive and systematic ontology from a logical starting point. He is perhaps most well-known for his teleological account of history, an account which was later taken over by Marx and inverted into a materialist theory of an historical development culminating in communism. For most of the twentieth century, the logical side of Hegels thought had been largely forgotten, but his political and social philosophy continued to find interest and support. However, since the 1970s, a degree of more general philosophical interest in Hegels systematic thought has also been revived. 3. 3 Philosophy of Right 1. Life, Work, and Influence Born in 1770 in Stuttgart, Hegel spent the years 1788-1793 as a theology student in nearby Tubingen, forming friendships there with fellow students, the future great romantic poet Friedrich Holderlin (1770-1843) and Friedrich W. J. von Schelling (1775-1854), who, like Hegel, would become one of the major figures of the German philosophical scene in the first half of the nineteenth century. These friendships clearly had a major influence on Hegels philosophical development, and for a while the intellectual lives of the three were closely intertwined. After graduation Hegel worked as a tutor for families in Bern and then Frankfurt, where he was reunited with Holderlin. Until around 1800, Hegel devoted himself to developing his ideas on religious and social themes, and seemed to have envisaged a future for himself as a type of modernising and reforming educator, in the image of figures of the German Enlightenment such as Lessing and Schiller. Around the turn of the century, however, possibly under the influence of Holderlin, his interests turned more to the issues in the critical philosophy of Immanuel Kant (1724-1804) that had enthused Holderlin, Schelling, and many others, and in 1801 he moved to the University of Jena to join Schelling. In the 1790s Jena had become a centre of both Kantian philosophy and the early romantic movement and by the time of Hegels arrival Schelling had already become an established figure, taking the approach of J. G. Fichte (1762-1814), the most important of the new Kantian-styled philosophers, in novel directions. In late 1801, Hegel published his first philosophical work, The Difference between Fichtes and Schellings System of Philosophy, and up until 1803 worked closely with Schelling, with whom he edited the Critical Journal of Philosophy. In his Difference essay Hegel had argued that Schellings approach succeeded where Fichtes failed in the project of systematising and thereby completing Kants transcendental idealism, and on the basis of this type of advocacy was dogged]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Gottlob Frege</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-gottlob_frege.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Matematician si filozof german, Gottlob Frege a fost fondatorul logicii matematicii moderne, a descoperit ideile fundamentale care au facut posibila dezvoltarea logicii moderne. Gottlob Frege s-a nascut la 8 noiembrie 1848 in Wismar, Germania. In 1869 s-a inscris la Universitatea din Jena unde a fost student timp de doi ani. Pentru inca doi ani a studiat matematica, fizica, chimia la Universitatea din Gottingen. Si-a petrecut intreaga viata active pe postul de profesor la Jena predand din toate ramurile matematicii. In 1879 Frege a publicat cartea  Scrieri conceptuale  in care, pentru prima data a fost prezentat un sistem de logica matematica in sens modern. A urmat o perioada de munca asidua in filozofia logicii si a matematicilor care s-a sincronizat in cartea Fundamentele aritmeticii publicata in 1884, o capodopera in materia scrierilor filozofice. In 1902 au fost puse in evidenta unele erori din sistemul sau logic de catre Bertrand Russell. Acest fapt i-a influentat viata personala definitiv. Frege a intrat in istoria filosofiei nu in calitate de creator al vreunui sistem filosofic. Epoca sistemelor filosofice era revoluta si, pe de alta parte, Frege era si vroia sa fie matematician, insesi cautarile sale logice au o unica motivatie: fundarea aritmeticii pe o baza logicista, ca un corp deductiv de propozitii exratione, non-factuale, apriorice, logic-necesare Rezultatele extraordinare la care a ajuns in logica trebuiau ele insele fundate teoretic, nu mai putin decat intregul program logicist; asa se face ca, pornind din sfera matematicii, Frege a ajuns la filosofia matematicii, la filosofia logicii si la filosofia limbajului. Matematicienii au construit in ultimele decenii o noua logica. Au fost siliti sa faca acest lucru de impasul, de criza findamentala a matematicii, deoarece in aceasta criza, veche logica a esuat cu desavarsire. S-a constatat nu doar insuficienta ei, ci altceva, mai grav, cel mai grav lucru ce i se poate intampla unei teorii stiintifice: anume ca duce la contradictii. Acest fapt a constituit cel mai puternic impuls pentru construirea noii logici. Aceasta evita contradictiile celei vechi; insa, dincolo de acest merit de ordin negativ, noua logica a adus deja dovada unei capacitati pozitive; pana acum, ce-i drept, doar in domeniul reexaminarii si reasezarii bazelor matematicii. Frege a dedus aritmetica din logica. Este meritul lui de a fi explicat notiunea de numar cu ajutorul notiunilor logice. Acest lucru conduce la ideea ca adevarurile aritmetice sunt a priori analitice (idee in opozitie cu convingerile lui Kant care sustinea ca toate adevarurile matematice sunt a priori sintetice). Frege respinge conceptia naiva conform careia numerele naturale ar fi un dat definitiv. In timp ce s-au introdus operatii matematice cu ajutorul carora s-au format ecuatii ce au necesitat extinderea notiunii de numar la Z, Q, R, C, numerele naturale erau privite ca fiind ceva existent. In ciuda numeroaselor incercari]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Identitate Si Alteritate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-identitate_si_alteritate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Oamenii relationeaza intre ei in diverse moduri. In timp ce unii produc fapte bune si infaptuiesc dreptatea, altii, neglijand oamenii din jurul lor, savarsesc fapte ale caror consecinte constau in ingradirea libertatilor celuilalt sau, in cele mai crude situatii, in chiar distrugerea celuilalt. In aceasta situatie, multi dintre filosofi, cautand sa gaseasca esenta care se ascunde in spatele omului si a comportamentului acestuia, au reflectat asupra felului naturii umane (buna sau rea) si in functie de viziunea fiecaruia, au incercat sa descrie mecanismele care stau in spatele actiunilor umane. Daca omul este bun de la natura si, in consecinta, isi regleaza relatiile cu semenii identificandu-se pe sine insusi la fel ca ceilalti (avand o natura identica) atunci comportamentul sau va fi unul deschis catre celalalt, iar prosperitatea proprie nu va avea intaietate in dauna prosperitatii comune, a tuturor. Aceasta idee o gandeste si Jean-Jacques Rousseau atunci cand crede ca natura l-a creat pe om bun si numai societatea i-a pervertit comportamentul intr-unul negativ. Ce ii determina totusi pe oameni sa se comporte bine cu ceilalti o data ce societatea i-a inrait? Rousseau crede ca omul este inzestrat cu un principiu de dreptate si virtute, numit constiinta, care distinge intre bine si rau si care venind din sentimentul natural al dreptatii ii determina pe acestia sa actioneze conform luminii ratiunii. Cele doua principii pe care Rousseau le pune la baza comportamentului uman sunt date de instinctul de autoconservare, prin care fiecare isi doreste propria bunastare, si de suferinta pe care omul o simte in fata durerii celuilalt, identificandu-se cu acesta. La Immanuel Kant acest principiu al idenfificarii cu celalalt ia forma imperativului categoric al ratiunii actioneaza astfel incat maxima vointei tale sa poata servi oricand in acelasi timp ca principiu al unei legiferari universale. Daca in filosofia lui Kant intrebarea principala este cum? , atunci la intrebarea cum pot sa devin fericit raspunsul unic consta in urmarea acestui imperativ din care reiese faptul ca fiecare om trebuie tratat ca scop in sine si nu ca pe un mijloc. Daca ma identific cu cel de langa mine si daca constientizez faptul ca si eu ma pot afla oricand in acceasi postura ca si el, atunci cel de asemeni mie va fi tratat de catre mine exact asa cum mi-as dori eu sa fiu tratat in situatia data, deci nu ca mijloc pentru ceva, ci ca scop in sine. Premisa pe care Kant o foloseste aici este ca daca toti oamenii sunt dotati cu ratiune, atunci toti oamenii sunt egali. Egalitatea dintre oameni este exact principiul pe care filosoful german, Friedrich Nietzsche il va nega atunci cand va imparti comportamentul uman in doua tipuri: cel bazat pe o morala de stapan si cel bazat pe o morala de sclav. Considerand ca oamenii nu se nasc egali, Nietzsche considera ca aplicarea egalitatii in relatiile dintre oameni este o nedreptate. Cei puternici, cu morala de stapan si dotati cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Imbatranirea Celulara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-imbatranirea_celulara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Exista doua tipuri de celule: procariote si eucariote. Exista foarte multe specii de celule eukariote (d. e. musculare, osoase, neuronale etc.), dar toate au urmatoarele componente: Membranele au canale ionice si receptori. Exista diferite specii de organite: mitocondrii, ribozomi, reticuli endoplasmatici si altele. Nucleii contin secvente necleotidice implicate in generarea proteinelor. Ce reprezinta imbatranirea celulara? O multime de transformari ale acestor componente celulare cum sunt urmatoarele: - unele modificari ale numarului, formelor, dimensiunilor si functiilor organitelor; - si unele modificari ale numarului si/sau structurilor nucleotidelor si/sau internucleotidice. A mentine celula in starea caracteristica tineretii implica prevenirea imbatranirii componentelor ei. A intineri celula implica a intineri componentele ei. Chiar si a aduce celula intr-o stare structurala si functionala caracteristica varstei de 40-50 de ani ar diminua semnificativ riscul mortii individuale, in conditii de pace. Radicalii liberi, speciile reactive ale unor atomi, radiatiile si alti factori cauzeaza imbatranirea componentilor celulari. Fundamental, este vorba de ruperea unor legaturi chimice sanatoase (sau caracteristice tineretii) si/sau de crearea unor legaturi chimice nesanatoase (sau caracteristice batranetii). Obiective Finale Pe Care Le Propun: prevenirea si/sau repararea membranelor, organitelor, si ADN-ului. Exista multe specii de celule in organism, dar reusita reintineririi in vitro a unei celule batrane ar fi un motiv de speranta. Daca un neuron caracteristic varstei de 80 de ani ar fi reantinerit pana la structura si functionalitatea unuia de 50 de ani aceasta reusita ar fi un motiv de speranta. Daca s-ar reusi analog, rand pe rand, cu toate speciile de celule ale organismului, atunci s-ar avansa inspre eradicarea imbatranirii sau inspre obiectivul reantinerii sau inversarii imbatranirii celulelor, tesuturilor, organelor, si deci a organismului multicelular. S-ar putea sa existe o multitudine foarte mare si o diversitate foarte mare de specii de membrane, organite, si nuclee. Am putea imagina scenarii foarte complexe. De exemplu, daca relativ la fiecare specie celulara cauzele imbatranirii componentelor ar fi foarte diverse, atunci la nivelul multimii tuturor speciilor celulare diversitatea ar fi si mai mare. Daca intinerirea componentelor celulei implica o multime foarte mare de actiuni terapeutice diferite, atunci intinerirea intregii celulei ar putea fi foarte dificila. Intinerirea componentelor celulare ar putea fi conceputa sincronic, diacronic, sau partial sincronic si partial diacronic. Decat deloc, mai bine putin. Dupa un an, un om de 60 de ani ar putea deveni in varsta de 59? Chiar daca ar ramane tot de 60 sau de 60 si o zi ar fi o mica avansare stiintifica. Vreodata, in viitorul foarte indepartat, s-ar putea ca intr-un an de la varsta de 60 de ani sa se ajunga la varsta biologica de 30 de ani?!]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Immanuel Kant - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-immanuel_kant_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In acest referat eu am sa incerc sa fac o rezumare a vietii si a activitatii marelui filosof german Immanuel Kant, nascut in 1724 si decedat in 1804. Aceasta lucrare este compusa din mai multe sub-teme, incepand cu biografia si date despre I. Kant, si mai apoi teme pe care le-a abordat filosoful in decursul activitatii lui. Am sa incerc sa fac o sumare la tot referatul ca sa va pot introduce in tema, si sa scriu cateva date despre marele filosof. criticista (dupa deceniul VIII) In perioada a doua el scrie lucrarile: Critica ratiunii pure, Critica ratiunii practice si Critica capacitatii de judecata. In prima perioada scrie: Istoria naturala generala si teoria cerului inaintand doua ipoteze principale: Ipoteza cosmogonica, conform careia sistemul solara apare dintr-o nebuloasa, prin aceasta el considera ca universul se dezvolta promovand idei dialectice in astronomie dand prima lovitura metodei metafizice de gandire. Cu privire la natura fluxurilor si refluxurilor, care influenteaza viteza de rotatie a pamantului. Prin aceasta el promoveaza idei dialectice in geografie. In lucrarea Critica ratiunii pure Kant elaboreaza sistemul sau al idealismului transcedental formuland trei notiuni principale. De lucru in sine Noument Fenomen Prin lucru in sine el intelege lucrurile cum ele exizsta de la sine (sau in sine) spre deosebire cum el se prezinta pentru noi in cunoasterea noastra. Prin noument el intelege realitatea obiectiva posibila dar neaccesibila pentru experienta umana si prezinta sinonimul de notiunii de lucru in sine. Prin fenomen el intelege aceea ce este dat in senzatiile omului, ce poate fi cunoscut si atunci cand Kant admite ca reprezentarilor le corespunde ceva in afara noastra, anumite lucruri in sine. El este materialist, dar cand afirma ca acest lucru in sine incognoscibil transcendent de cealalta parte a cunoasterii el se pronunta ca agnostic. Kant a fost criticat din doua parti; din stanga de materialisti pentru idealism si agnosticism, iar din dreapta de idealisti pentru admiterea lucrurilor materiale. In lucrarea Critica ratiunii pure Kant elaboreaza teoria cunoasterii deosebind 3 trepte ale ei: Cunoasterea senzoriala numita si intuitie sensibila Trecerea de la cunoasterea senzoriala la cea rationala (numita si intelect analitic) Cunoasterea rationala Caracterizand prima treapta, Kant afirma ca toate cunostintele noastre provin de la perceptiile senzoriale din experienta. El afirma ca pot fi cunoscute numai fenomenele, dar nu esenta lucrurilor. Timpul si spatiul Kant le considera forma de contemplare subiectiva apriorice, adica date de pana la experienta si in experienta nu se manifesta. ele sunt forme apriorice a sensibilitatii. Astfel perceptia de noi, a fenomenelor, spatiu si timp, el opune in dependenta de activitatea constiintei noastre afirmand ca noi nu putem sti nimic despre ceea ce sunt lucrurile ce exista in afara lumii. Deci din aceasta treapta lucrurile nu pot fi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Importanta Istorica A Conceptiei Lui Socrate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-importanta_istorica_a_conceptiei_lui_socrate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Socrate a fost cea mai mare figura a istoriei gandirii grecesti; din el vor deriva, direct sau prin intermediari, toate curentele ulterioare ale filosofiei (L. Robin). Desi multa vreme eclipsat de mult mai prestigiosii lui succesori: Platon si Aristotel, Socrate ramine omul care a marcat un adevarat punct de cotitura in filozofia, religia si etica greceasca. E greu sa ne inchipuim cum ar fi aratat, in lipsa lui Socrate, cultura greaca si ce traiectorie ar fi capatat, in evolutia ei, gindirea elina. Asemenea unei eminente cenusii ascunse privirii celei mai scrutatoare si inaccesibile cercetarii celei mai meticuloase, Socrate este personajul obscur si contradictoriu ce intruchipeaza cel mai fidel geniul firii grecesti. Imporanta filosofiei socratice: Invatatura si metoda lui Socrate au avut o mare insemnatate El este primul filosof grec ce s-a preocupat de statuarea universalului ca temei filosofic al stiintei morale dar, de fapt, al oricarei stiinte. Socrate este descoperitorul lumii interioare a omului si modalitatii acesteia. El a lansat o doctrina optimista despre natura omului, capabila, prin educare, dar mai cu seama prin autoeducare, sa se autodepaseasca, si sa devina libera, stapina pe propria soarta. Prin exemplul propriu a contribuit la dezbaterea relatiovismului gnoseologic si moral, la evidentierea valorii stiintei, la cristalizarea chipului autentic al filosofului. A fost primul care a dovedit ca, in orice timp si loc, in tot ce ni se intimpla si in tot ce facem, viata ne ofera posibilitatea de filosofa, adica de a ne apropia de intelepciune. Cunoasterea de sine, grija de sine in numele autodepasirii in scopul participarii eficiente in viata cetatii- sunt niste imperative ce nu si-au pierdut valoarea nici astazi. El a jucat un rol exceptional in aparitia si dezvoltarea nemijlocita a clasicii mature. Socrate incerca de a dezvolta dialectica realitatii si ideii, se pronunuta contra fizicienilor timpurii, contra democratiei sclavagiste. Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul carora denunta prejudecarile contribuind la purificarea interioara. Spunea ca filozofia ironizeaza, dar nu cu scopul de a-l aduce la neputinta pe celalalt, ci pentru a-l stimula. A folosit indoiala metodica si nu sceptica. A folosit procedeul inductiv, practic general. El este acela ce a controlat continutul unor notiuni de baza ale moralei: bine, drept, frumos, datorie. Invatatura si activitatea sa non-comformista a trebuit sa o plateasca cu viata Socrate; dupa ce a fost acuzat de impietate si de coruperea tineretului prin invatatura sa a fost condamnat la moarte si silit sa se sinucida. Conceptia filosofica a lui Socrate Socrate n-a scris nimic, tot ce stim despre invatatura lui o stim din relatarile - adesea divergente - ale lui Platon si Xenofon; incat cu greu poate fi disociata conceptia sa de cea a lui Platon. Nu facea parte din randurile sofistilor, dar avea multe puncte comune cu acestia si era]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Internationala Realismulu Stiintific Si Religios</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-internationala_realismulu_stiintific_si_religios.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Referatul Internationala Realismului Stiintific si Religios, spre stiinta celor interesati, face parte din ciclul de referate multidisciplinare intitulat 8. Potopul de apa si Lumea Antica (Istorie, Religie) 9. Calendarul Biblic si Omul Prezentului (Istorie, Religie) 10. Apocalipsa Biblica si Omul viitorului (Stiinte Politice, Religie) 11. Teoria modelarii vietii (Filozofie) 12. Spatiul cu 6 dimensiuni (Filozofie, Fizica) 13 Internationala Realismului Stiintific si Religios (Stiinte politice) Internationala Realismului Stiintific si Religios Chemare: Popoare, Stiinte si Religii de pretutindeni, uniti-va sub semnul Realismului Stiintific si Religios pentru salvarea Civilizatiei Noastre de la pericolele care o pindesc din Ceruri sau de pe Pamint! ! atita Va rog, Micu taymicu@yahoo. com Ca o aplicatie in societatea umana a invatamintelor desprinse din chintesenta filozofica, de tnceput de Mileniu III, - Realismul Stiintific si Religios -, Va supunem atentiei un proiect al salvarii Civilizatiei Noastre. Proiectul este, teoretic, asemanator unui partid transnational, de esenta unei Internationale Realiste care sa reuneasca toate partidele nationale cu Internationalele lor interesate, miscarile nationale si internationale de la cele ecologiste la cele dogmatice si fundamentaliste, care adopta partial sau integral Realismul Stiintific si Religios ca platforma ideologica. Realismul Stiintific si Religios ofera punctele comune pentru realizuarea unei reconciliere filozofice si ecumenice mondiale in cadrul Internationalei Realistismului Stiintific si Religios, prescurtat Internationala Realista. Internationala va fi arondata unor organisme internationale cum ar fi O. N. U., regionale cum ar fi U. E., transcontinentale ca Grupul celor 8 state puternic industrializate, conducerilor politice ale statelor, etc. Nevoia infiintarii Internationalel Realiste rezida din faptul ca la nivelul planetei nu exista un organism planificator al viitorului Civilizatiei Noastre, inarmat cu o ideologie realista a probabilului sfirsit de drum din cauze cosmice sau umane. Organismele internationale actuale ca reuniunile si acordurile interstatale, nu prezinta garantia asigurarii unei politici coerente de viitor ci doar corectarea unor deficiente punctuale, cel mai adesea economice sau teritoriale, chiar daca ele se extind ca durata de aplicabilitate pe parcursul mai mulor ani. Platforma ideologica a Internationalei Realiste Platforma ideologica a Internationalei Realismului Stiintific si Religios este cea mai noua filozofie de pe planeta, Realismul Stiintific si Religios, filozofie rezultata din descifrarea Bibliei cu ajutorul calculatoarelor si compararea datelor obtinute cu elemente furnizate de Stiintele moderne si de realitatile sociale ale zilelor noastre. Platforma practica a Internationalei Realiste Scopul propus al Internationalei Realiste este acela de a indentifica pericolele seculare care pindesc Civilizatia Noastra, de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Internationala Realista</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-internationala_realista.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa lungi reflectii si cercetari facute asupra istoriei moderne si contemporane a societatii umane pe ansamblu compusa din suma a miliarde de modele biologice reale Om, cu conduceri locale, nationale sau transnationale, ne-am luat permisiunea de a veni in fata Dumneavoastra cu ideia salvarii mondiale asimilata teoretic activitatii unui partid transnational, de esenta unei Internationale Realiste care sa cuprinda toate partidele nationale si Internationalele lor interesate, miscarile nationale si internationale de la cele ecologiste la cele dogmatice si fundamentaliste, care adopta partial sau integral platforma ideologica Realismul Stiintific si Religios (teorie filozofica noua nascuta in gindirea romineasca si care ofera cheile de reconciliere filozofica si ecumenica mondiala), si sa militeze pentru salvarea Civilizatiei Noastre de la piere, Internationala Realista arondata unor organisme internationale cum ar fi O. N. U., regional cum ar fi U. E., transcontinental Grupul celor 8 state industriale, conducerilor politice a statelor, etc., va las pe Dumneavoastra cei care agreati ideia si puteti actiona sa alegti arondarea, colaborarea, statutul si forma de organizare nationala si internationala, noi va oferim platforma ideologica directiile practice de actiune. Nevoia infiintarii Internationalel Realiste rezida din faptul ca la nivelul planetei nu exista un organism planificator al viitorului Civilizatiei Noastre (desi Globalizarea ca realitate economica a depasit pragul critic minim de socializare fara ca ea sa se dezvolte dupa o ideologie filozofica proprie), care sa tina seama de preicolele distructive care o pindesc, inarmata cu o ideologie realista a probabilului sfirsit de drum din cauze cosmice sau uman, dare si pentruca organismele internationale corectoare (cu importanta lor statala sau interstatala) cum ar fi reuniunile si acordurile nu prezinta garantia asigurarii unei politici coerente de viitor ci doar corectarea unor deficiente punctuale cel mai adesea economice sau interstatale constatate, chiar daca ele se extind ca durata de aplicabilitate pe parcursul mai mulor ani. Platforma ideologica a Internationalei Realiste este cea mai noua filozofie de pe planeta, Realismul Stiintific si Religios, rezultata din descifrarea Bibliei cu ajutorul calculatoarelor si compararea datelor obtinute cu elemente ale Stiintei si cu realitatile sociale ale zilelor noastre, filozofie postata sub forma unor referate multidisciplinare pe: Pentru simplificarea expunerii de fata, va propunem o actiune interactiva in care Dumneavoastra sa cauteti pentru documentare referatul dorit: Creatia si Evolutia regmului animal si vegetal pe Pamint (Referatul Nr. 2, la Biologie) Viata si Genotipul biofizic al modelului Om (Referatul Nr. 3, la Biologie, Medicinasi Diverse) Existentele paralele si transformarile genotipului biofizic al modelului Om (Complectare la referatul Nr. 3) Existente paralele: Lumea Heavisaidelor si Lumea Noastra (Complectare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Intuitia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-intuitia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cand vorbim de intuitie asa cum apare acest termen din scrierile lui Bergson, nu ne referim la sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample. Pentru filosoful francez, intuitia este o facultate exclusiv umana, ce face posibila cunoasterea absoluta. Dupa Bergson inteligenta, desi e intalnita in natura in cel mai mare grad la om, nu este adecvata unei cunoasteri profunde a lucrurilor. Actionand invariabil in vederea satisfacerii unor nevoi, inteligenta nu functioneaza niciodata dezinteresat. Data fiind aceasta situatie, ea este intotdeauna relativa, in functie de problemele pe care trebuie sa le rezolve. Metoda ei este cea a analizei, urmata de sinteza. Prin analiza divide lucrurile, privindu-le prin perspectiva ceruta de necesitatea aparuta. Perceptia ei generala asupra lumii si lucrurilor este o sinteza a diviziunilor obtinute. De aceea cu ajutorul sau nu ajungem niciodata la lucruri, ci numai la reprezentari ale acestora. Cum opereaza, in schimb, intuitia? Ea este o experienta, intotdeauna a duratei, pe care Bergson o numeste si simpatie. Prin acest din urma termen intelegem o punere in locul celuilalt, o intrare in lucrul insusi. In cazul fiecarui individ, acest proces are loc chiar in el insusi si genereaza un sentiment de tensiune, care pare determinat tocmai de posibilitatea alegerii unui numar infinit de alte durate. Pentru o mai buna intelegere a conceptului de intuitie, filosoful a folosit exemplul spectrului culorilor. Daca am presupune, spune el, ca nu exista o alta culoare decat portocaliu si am intra, simpatetic, in interiorul portocaliului, ne-am simti de fapt prinsi oarecum intre rosu si galben. Anume, intelegem ca, in situatia in care avem experienta unui lucru, cu ajutorul unui efort, putem percepe tente diferite la marginile sale. Daca facem un efort mai mare, vom observa ca acestea nu sunt altceva decat alte lucruri. Prin extindere, avand experienta unui singur lucru, putem dobandi de fapt experienta tuturor lucrurilor. Ori, daca singura experienta pe care o pot avea in mod nemjlocit, fara ajutorul inteligentei, este experienta propriului sine, mai exact, a duratei propriului sine, din moment ce orice intuitie este o intuitie a duratei, pot ajunge, de aici plecand, potential, sa cunosc toate lucrurile. Intuitia este, astfel, un fel de simpatie cu sinele. Ea ofera cunoastere pentru ca este experienta nemijlocita a duratei mele autentice, la randul ei, o parte a duratei insasi; in timp ce inteligenta lucreaza intotdeauna mijlocit si nu are niciodata acces la durata insasi, ci numai la fragmente disparate. Totusi, care este diferenta dintre inteligenta si intuitie, daca prin intuitie ajung la o parte a duratei autentice si prin inteligenta tot la fragmente de realitate? Esential este ca ceea ce obtine intuitia este de fiecare data indivizibil. Avand experienta duratei mele pot, prin efort, sa o largesc prin inglobarea unor alte durate. Un alt mod de a spune este ca lucrez cu un intreg]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Joseph Rudyard Kipling</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-joseph_rudyard_kipling.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Joseph Rudyard Kipling (* 30 decembrie 1865 Bombay, India - † 18 ianuarie, 1936) poet si prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii Cartea Junglei (1894), romanul indian de spionaj Kim (1901), poemele Gunga Din (1892) si If-  (1895), numeroase schite si nuvele. In 1934 i s-a acordat, alaturi de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. In timpul vietii, a fost considerat, indeobste, poet si i s-a oferit un titlu nobiliar si postul de poet laureat ambele refuzate de Kipling. El s-a nascut la Bombay, India. Tatal sau a fost John Lockwood Kipling, profesor Scoala de arta Jeejeebhoy, iar mama sa, Alice Macdonald. Se spune ca parintii sai s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, in Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling. In copilarie a fost trimis in Anglia unde a fost crescut de o femeie numita doamna Holloway. Se presupune ca lipsurile si proasta ingrijire de care a avut parte pana la varsta de cinci ani, cand a fost salvat, i-au influentat scrierile, indeosebi simpatia pentru copii. Matusa din partea mamei s-a casatorit cu artistul Edward Burne-Jones, iar tanarul Kipling si sora sa, a petrecut, de la varsta de sase ani pana la 12, mult timp in Anglia, cu familia matusii, in vreme ce parintii sai au ramas India. Kipling a fost verisor cu Stanley Baldwin, prim-ministru in trei mandate. Dupa o perioada petrecuta ca intern la United Services College, in 1881 Kipling se intoarce in India, la Lahore (in Pakistanul de azi) unde lucrau parintii sai. A inceput sa lucreze ca redactor la un ziar local, in paralel cu pasi in poezie; debutul sau ca scriitor profesionist s-a petrecut in 1883 cand a facut primele vanzari. Pe la mijlocul anilor 1880 a calatorit in jurul subcontinentului ca si corespondent al publicatiei Allahabad Pioneer. Lucrarile sale literare incep sa se vanda si in 1888 publica sase carticele de povestiri. Una dintre nuvelele acestei perioade este Omul care ar putea fi rege (The Man Who Would Be King). In anul urmator Kipling a inceput o lunga calatorie spre Anglia, trecand prin Burma, China, Japonia si California, inainte de a traversa Statele Unite si Oceanul Atlantic si de a se stabili la Londra. Din acel moment faima sa a crescut rapid, fiind considerat vocea literara cea mai aproape asociata cu tendinta imperialista a vremii, din Regatul Unit. Primul sau roman, The Light that Failed, a fost publicat in 1890. Probabil, cea mai celebra poezie a sa din aceasta perioada este The Ballad of East and West (Balada Orientului si a Occidentului) (care incepe astfel Oh, Orientul este Orient si Occidentul este Occident, si cele doua nu se vor intalni niciodata). In 1892 s-a casatorit cu Caroline Balestier; fratele ei, un scriitor american, a fost prietenul lui Kipling, dar murise de febra tifoida cu un an inaintea casatoriei acestuia. In timp ce cuplul se afla in luna de miere, banca lui Kipling a dat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Libertate Si Responsabilitate - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-libertate_si_responsabilitate_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De multe ori, printre numeroasele intrebari pe care ni le punem, exista si aceea despre libertate. Exista aceasta intr-adevar? Daca da, cum nu am putea vorbi despre ideea de bine fara a aminti si de reversul sau, la fel se intampla si cu ceea ce implica libertatea, adica necesitate, constrangeri, responsabilitate si alegere. Unele conceptii privind libertatea au ramas doar in stadiul de teorii si idealuri, insa altele chiar au stat la baza unor regimuri politice, aplicate ulterior in diferite state. Filosofii din toate timpurile au cautat sa raspunda ce inseamna pentru existenta noastra libertatea, si desigur, si-au manifestat subiectivismul, fiecare ajungand la o concluzie personala. Unii au pledat pentru libertatea absoluta, altii au refuzat sa accepte aceasta idee, punand totul pe seama dictatului divin sau a cauzalitatii. Insa, fie ca au oscilat in privinta responsabilitatii sau nu, societatea in care au trait a obligat pe fiecare sa-si asume raspunderea pentru actele facute. Daca ne gandim la antici, oare erau ei de parere ca exista aceasta libertate insotita de responsabilitate? Anticii credeau in zei, iar acestia faureau un destin fiecarui om. Fenomenele prestabilite au fost puse, initial sub vointa divinitatilor, insa ulterior, filosofii au considerat ca destinul etse mai presus de natura zeilor, si asadar, supraordonat acestora. Destinul reprezinta ceea ce este scris sa se intample, acea forta care ne acapareaza, fara a ne putea sustrage. In acest caz, teoretic, responsabilitatea nu exista, ea nu putea fi justificata, atat timp cat oamenii nu erau decat niste papusi manuite de mainile destinului implacabil. De aceea, in Epoca medievala, se va elabora conceptul de liber arbitru, care dadea libertate individuala fiecarei persoane, ca actele sale sa-l caracterizeze, avand posibilitatea sa aleaga intre bine si rau, intre valorile morale pe care le considera demne de urmat. Astfel, Dumnezeu, simbolul perfectiunii si bunatatii, nu mai era cauza a tot ceea ce se petrece in lume si omul devenea responsabil. Cum teoria liberului arbitru a fost elaborata in sprijinul crestinismului de catre sfintii parinti, filosofii ateisti au contestat-o. Unul fintre acestia, Friederich Nietzsche, vede in liberal arbitru o maniera de a invinovati pe om si de al face, neaparat si oricum, responsabil. Filosofii nu s-au oprit doar la constangerile cauzate de destin si Divinitate. Incepand cu secolul al XVI-lea, stiinta a evoluat si accentul a fost pus pe legile naturii. In filosofie, raspunsurile s-au departat de religie si s-au apropiat de Univers ca materie. Astfel, s-a nascut determisimul. In general, acesta se bazeaza pe afirmatia ca in lume ceea ce a existat, exista sau va exista este absolut prestabilit. Deterministii au explicat existenta unor siruri cauzale. Daca aceste cauze si efecte exista la nesfarsit, omul nu are libertate, caci natura il conduce. Fizicianul Laplace spunea chiar ca daca o constinta ar reusi sa desluseasca toate relatiile cauzale si tot trecutul omenirii, ar putea anticipa si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Logica - Definitii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-logica_definitii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Definitia este un caz particular al operatiei de determinare, ea fiind cel mai important proces logic ce precede argumentarea (rationamentul) si este conditia indispensabila a argumentarii corecte, fiind o operatie cu termeni. In istoria logicii, definitia a fost inteleasa in moduri diferite, precum: operatie de dezvaluire a esentei unui obiect (Aristotel), operatie de stabilire a intelesului unui nume (Hobbes), operatie de traducere a unei expresii dintr-un limbaj in altul (Wittgenstein), o conventie cu privire la folosirea unui limbaj (Curry) etc. Definirea este operatia logica prin care redam caracteristicile unui obiect sau notiuni, caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte sau notiuni. Definitia consta in reconstituirea notiunii, astfel incat sa fie precizate extensiunea (sfera) si intensiunea (continutul) acesteia. definitul (A) numit si definendum sau obiectul definitiei, adica ceea ce trebuie definit (termen sau notiune); definitorul (B) numit si definiens, adica ceea ce se utilizeaza pentru a preciza obiectul definitiei (exprima caracteristici definitorii); Formula A =df B reda structura generala a oricarei definitii, iar definitia este corecta daca intre A si B exista un raport de identitate. Imaginatia se defineste ca proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baya combinarii si transformarii experientei. Definitul este,, imaginatia; relatia de definire este redataprin cuvintele,, se defineste ca; definitorul este redat prin cuvintele,, proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baya combinarii si transformarii experientei, iar definitia este corecta numai daca intre definit si definitor exista un raport de identitate. 2. Corectitudine in definire Corectitudinea in definire depinde de respectarea concomitenta a urmatoarelor conditii sau reguli ce reflecta cerintele principiilor logice: 1. Regula adecvarii definitoriului la continutul definitului, adica definitia nu trebuie sa fie nici prea larga, nici prea ingusta (raportul de identitate dintre definit si definitor nu trebuie sa se transforme intr-un raport de ordonare sau de incrucisare). Abaterile de la aceasta regula se pot produce astfel: daca termenul definitor este supraordonat termenului definit, atunci definitia este prea larga. Vazul =df facultatea de a distinge corpurile. (Platon) daca termenul definitor este subordonat termenului definit, atunci definitia este prea ingusta. Matematica =df stiinta cantitatii. daca definitorul si definitul sunt termeni incrucisati, definitia este, pe de o parte, prea larga si pe de alta parte, prea ingusta. Ziaristul =df omul care publica in gazeta. Este prea larga deoarece exista si persoane care publica in gazetefara sa fie ziaristi si este si prea ingusta, deoarece exista persoane care nu publica in gazeta, dar lucreza in domeniul mass-media si deci, pot fi ziaristi. 2. Definitia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Marile Religii Ale Lumii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-filosofie~nume-marile_religii_ale_lumii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Iudaismul este religia poporului evreu. Originile sale trebuie cautate in ientul Apropriat, in Mesopotamia, Canaan si Egipt. Acesta este spatiul in care stramosii evreilor au trait timp de un mileniu, inainte ca documentele scrise sa ii mentioneze sub numele de Israel si inaite ca un stat al evreiilor sa se constituie in regiunea numita Palestina, intre muntii Libanului si Peninsula Sinai. Iudaismul este original, in primul rand pentru ca poate fi considerat ca cea mai veche dintre religiile monoteiste. Nucleul acestei religii este credinta intr-o singura divinitate, Dumnezeu, si negarea existentei oricarui alt zeu. Pentateuhul (Cele cinci carti) cuprinde relaterea modului in care Dumnezeu a creat lumea si oamenii, istoria peregrinarilor stramosilor poporului evreu intre Mesopotamia si Egipt, mesajul pe care Dumnezeu l-a trimis poporului prin profetul Moise si, de asemenea, legile hotarate de catre Dumnezeu. Profetiile sunt texte care relateaza profetiile si faptele savarsite de catre cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru a transmite mesajele sale catre popor, precum Ilie, Daniel, Isaia, Ieremia etc. Scriile sunt carti care istorisesc faptele regilor sau se compun din imnuri si poezii religioase dedicate lui Dumnezeu. Se poate spune, asadar, ca Torah este o scriere religioasa, dar si una istorica, juridica sau chiar literara. Aici sunt cuprinse credintele si legile poporului evreu, sperantele sale, dar si istoriile celor mai glorioase sau ale celor mai tragice momente din existenta sa, inaite de cucerirea romana. Torah este cunoscuta de catre crestini ca Vechiul Testament, care, alaturi de Noul Testament, formeaza Biblia, carte sacra a crestinismului. In felul acesta scriierile iudaice au intrat in traditia tuturor popoarelor europene si reprezinta unul din fundamentele universale. Torahca sursa istorica Textele din care este alcatuita cartea sfanta a iudaismului nu au fost compuse toate in aceiasi epoca. Cele mai vechi sunt cele cinci carti ale Pentateuhului, a caror redactare a inceput, probabil, in scolul al X-lea i. Hr. Cele mai noi dintre carti au fost definitivate in secolele III-II i. Hr. Datorita perioadei indelungate in care au fost redactate si completate diversele carti, Torah este si o importanta sursa istorica, atat pentru istoria evreilor, cat si pentru istoria altor popoare din Orientul Apropriat. Unul dintre momentele cele mai importante in istoria poporului evreu, asa cum este relatata in Cartea sacra, se leaga si numele lui Moise. Acesta a fost unificatorul triburilor evreilor, pe care le-a salvat din captivitatea egipteana. Tot el este cel prin care Dumnezeu a trimis legile mai poate fi numita si mozaica, dupa numele profetului. Pe baza unor surse variate, mai ales de origine egipteana, savantii au ajuns la concluzia ca aceasta reforma sa produs, probabil, in secolul al XIII-lea i. Hr. In cursul secolelor XIII-XII i. Hr. evreii s-au instalat in Palestina, iar in secolul al XI-lea i. Hr. s-a format statul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

