<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:07:43 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Actiunea In Revendicare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-actiunea_in_revendicare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin actiunea in revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se gaseste; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului. Obiectul actiunii in revendicare il constituie numai bunurile imobile si cele mobile determinate individual si de care reclamantul a fost deposedat; obiectul revendicarii nu poate fi inlocuit cu alte bunuri de valoare egala ori prin compensatie baneasca. Prin aceasta actiune se pot cere si despagubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate, capat de cerere subsidiar revendicarii, instanta avand obligatia sa se pronunte asupra ambelor capete de cereri. a. Actiunea in revendicare este o actiune petitorie, prin care se apara dreptul de proprietate si se pune in discutie coexistenta dreptului de proprietate, reclamantul avand sarcina sa dovedeasca titlul sau de proprietate, dupa dictonul actori incumbit probatio. Prin actiunea in revendicare se apara dreptul de proprietate in timp ce prin actiunile posesorii se apara posesia. b. Actiunea in revendicare este o actiune reala, ea intemeindu-se si aparand insusi dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprima actiunii acelasi caracter real si se deosebeste de actiunile personale, ca de exemplu actiunea derivand din contractul de locatie, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului si au ca temei dreptul de creanta nascut din contract. c. Scopul actiunii in revendicare este restituirea lucrului si deci actiunea trebuie introdusa impotriva celui ce detine lucrul. Conditii de exercitare. Actiunea in revendicare se poate exercita numai de catre titularul dreptului de proprietate, exclusiv asupra lucrului revendicat si in consecinta: a. coproprietarul sau coindivizul nu poate introduce actiunea impotriva celorlalti copartasi, intrucat nu au un drept exclusiv asupra partilor ce li se cuvin, dar ei vor putea introduce actiunea dupa partaj. n acest sens a statuat instanta noastra suprema, respectiv fostul Tribunal Suprem prin deciziile civile nr. 337/1975 si nr. 2241/1972. In situatia in care coproprietarul face dovada ca a stapanit bunul distinct, exercitand o posesie ce duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune, va putea introduce actiunea impotriva celorlalti coproprietari (T. S. deciziile civile 1903/1975 si 769/1979). b. impotriva tertilor, nu se va putea intenta o actiune de catre coproprietari sau coindivizi, ci exercitarea actiunii se va putea face de toti copartasii coproprietari (T. S. decizia civ. 1030/1975; 907/1969; 662/1960). Motivatia unei astfel de actiuni se bazeaza pe imprejurarea ca actiunea in revendicare are scopul recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantului si nu simpla recunoastere a acestui drept asupra unei cote-parti ideale nedeterminate material. c. actiunea in revendicare asupra unui bun comun al sotilor se poate introduce si de catre unul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Actiune In Stabilire A Paternitatii Din Afara Casatoriei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-actiune_in_stabilire_a_paternitatii_din_afara_casatoriei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Spre deosebire de vremurile trecute in care copilul din afara casatoriei era marginalizat, astazi se incearca schimbarea statutului sau intr-unul asemanator cu acela al copilului din casatorie. El are dreptul de a se numi copilul unei anume persoane, de a purta numele acesteia, de a bineficia de ingrijirea, ocrotirea, intretinerea pe care acesta i-o acorda. Conflictele de paternitate apar atunci cand tatal este necunoscut sau atunci cand tatal juridic este diferit de tatl biologic. In Romania, Codul Familiei prevede doua cai de stabilire a paternitatii: recunoasterea si stabilirea pe cale judecatoreasca. Ceea ce inseamna ca ori de cate ori tatal nu-si recunoaste copilul, mama, ori in lipsa ei, reprezentantul legal, il pot actiona in justitie, cerand ceea ce i se cuvine de drept copilului, dand curs principiilor care guverneaza aceasta materie: principiul ocrotirii copilului, al stabilirii adevarului cu privire la paternitate, al egalitatii in drepturi dintre copilul din casatorie si cel din afara ei. Cererea de chemare in judecata trebuie introdusa in numele copilului ca singur titular al dreptului la actiunea in stabilirea paternitatii. Atunci cand copilul este minor, ea poate fi introdusa de mama, iar in lipsa mamei, de reprezentantul legal. Mostenitorii copilului nu pot introduce actiunea, datorita caracterului ei strict personal. S-a considerat, insa, ca, in ipoteza in care copilul a decedat in timpul desfasurarii procesului, mostenitorii lui pot continua actiunea intentata, fie ca sunt testamentari, fie ca sunt legali, cu conditia sa nu fie renuntatori sau nedemni. S-a spus ca s-a realizat o intervertire a caracterului actiunii din personala in patrimoniala, si aceasta mai ales intrucat mostenitorii testamentari in general nu sunt rude cu defunctul, iar interesele urmarite de ei sunt patrimoniale. In schimb, actiunea se poate intenta atat impotriva tatalui cat timp este in viata, cat si impotriva mostenitorilor lui. Fata de acestia din urma actiunea isi pastreaza caracterul personal nepatrimonial - deci poate fi introdusa si impotriva mostenitorilor renuntatori. Daca actiunea se poate intenta impotriva mostenitorilor pretinsului tata, cu atat mai mult ea se poate continua impotriva lor, atunci cand pretinsul tata a decedat in timpul procesului. Actiunea in stabilirea paternitatii are ca titular copilul, indiferent ca el este major, minor, adoptat cu efecte restranse, depline sau ca a format obiectul unei adoptii guvernate de dispozitiile O. U. G. nr. 25/1997, neexistand ratiuni pentru care sa se respinga actiunea atunci cand este vorba despre un copil a carui paternitate fireasca nu fusese stabilita anterior adoptiei si cand sunt indeplinite si celelalte conditii pentru inceperea actiunii. Actiunea se poate intenta in termen de un an de la nasterea copilului. In cazul in care copilul a beneficiat de o prezumtie legala de paternitate prevazuta de art. 53, iar ulterior el si-a pierdut calitatea de copil din casatorie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Actul Administrativ</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-actul_administrativ.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Terminologia utilizata are semnificatia sa in orice demers cognitiv stiitific, demersul teoretic de fundamentare a semnificatiei unui termen tine, inainte de toate, de ramura stiintei specializate si nu de semantica, ca stiinta gnerala a semnificatiei cuvintelor. Literatura interbelica face o distinctie, mai intai, intre actele puterii executive in raporturile cu Parlamentul si actele facute de puterea executiva, in raporturile cu cetatenii ori care au intervenit intre diversele servicii ale statului. Apoi actele puterii executive in raporturile sale cu cetatenii erau divizate pe doua categorii: actele de autoritate actele de gestiune Actele de autoritate erau intelese ca fiind manifestari de vointa facute de un organ administrativ competent, prin care se crea o situatie juridica generala sau individuala, guvernata de norme de drept public, iar prin actul de gestiune se intelege manifestarea de vointa facuta de un organ competent, ce tinde sa creeze unui organism administrativ o situatie juridica, reglementata de dreptul privat. Sub aspectul rezonantei in legislatie, in practica judiciara si in alte ramuri ale stiintei dreptului, se detaseaza doua formulari, si anume; act administrativ si, respectiv, act de drept administrativ. Denumirea de acte de drept administrativ s-a propus in ideea evocarii mai clare a regimului elaborarii si respectiv, al efectelor actelor organelor administratiei de stat, emise in realizarea puterii de stat. S-a urmarit a se releva, chiar prin denumire, ca aceste acte sunt supuse unui regim juridic diferit de acela al actelor civile ale organelor administratiei de stat. Fata de stadiul actual al legislatiei, pentru stiinta dreptului administrativ, ca de altfel si pentru practica administrativa sau judecatoreasca, prezinta interes notiunea de act administrativ in sens formal-material, precum si notiunea de act administrativ in sens functional-juridic. Prin act administrativ intelegem acea forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice, care consta intr-o manifestare unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii, in realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti. Ca o definitie,, generala, in acceptiunea structural-organizationala, actul administrativ este acea forma juridica de realizare, ca activitate principala ori secundara, a faptului administrativ, de catre organe de stat sau, in baza legii, de organe nestatale, ce concretizeaza manifestarea unilaterala de vointa a acestora, intr-un regim juridic administrativ, tipic sau atipic, dupa caz. 2. Trasaturile actului administrativ Delimitarea sferei acestora Trebuie spus de la inceput ca in literatura de specialitate nu exista o unanimitate de opinii cu privire la numarul, denumirea si continutul trasaturilor actului administrativ (de drept administrativ). Unele elemente comune sunt regasite la toti autorii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Administratia Publica - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-administratia_publica_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: actelor normative) este realizata de un sistem de organe ce porta denumirea de organe executive. Totalitatea acestor organe ce exercita atributii executive formeaza puterea executiva, alaturi de celelalte doua puteri organizate in stat: legiuitoare si judecatoreasca. Dupa criteriul competentei materiale, organele executive se clasifica in organe cu competenta generala si organe de specialitate, iar dupa din punctul de vedere al competentei teritoriale distingem intre organele centrale si locale. multor criterii cumulative. Ele au in vedere competenta teritoriala si materiala a organelor ce compun administratia publica si natura interesului pe care il promoveaza. Astfel, administratia publica centrala isi exercita competenta teritoriala la nivelul intregului teritoriu national, iar cea locala doar la nivelul unitatilor administrativ teritoriale in care au fost alese autoritatile respective. Pe de alta parte, organele ce compun administratia publica centrala dispun fie de competenta materiala generala Guvernul, pe cand autoritatiile locale au o competenta materiala ce se circumscrie in jurul realizarii interesului local. Nu in primul rand, in timp ce administratia centrala promoveaza interesul general national, cea locala promoveaza interesul localitatii respective. Autoritatiile administratiei publice locale, natura lor juridica si actele pe care le emit sau le adopta. Autoritatile administratiei publice in comune si orase sunt consiliile locale, comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive. Consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice din comune si orase, in conditiile legii. Consiliile locale Consiliile locale sunt compuse dintr-un numar de consilieri pe care legea ii determina in functie de numarul populatiei unitatii administrativ teritoriale. Ei alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Consiliul local ca autoritate deliberativa, este un organ colectiv de conducere care isi exercita atributiile in principal prin adoptarea unor acte normative, denumite hotarari. Atributiile principale ale consiliilor locale (comunale, orasenesti, municipale) se circumscriu in domeniul interesului local, constand din: a) alege din randul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, dupa caz; stabileste, in limitele normelor legale, numarul de personal din aparatul propriu; b) aproba statutul comunei sau al orasului, precum si regulamentul de organizare si functionare a consiliului; c) avizeaza sau aproba, dupa caz, studii, prognoze si programe de dezvoltare economico-sociala, de organizare si amenajare a teritoriului, documentatii de amenajare a teritoriului si urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala si de cooperare transfrontaliera, in conditiile legii; d) aproba]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Analiza Politica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-analiza_politica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In opinia mea analiza apare ca un sistem de informatii, o generalizare a cunostintelor etc, dar este doar este doar insusi notiunea de analiza. Problema e alta. Ce este analiza politica? In opinia lui Robert Dhall: analiza politica (reprezinta activitatea, privind explorarea politica pentru a realiza o punte de legatura intre starea reala a lucrurilor si starea viitorului posibil a lucrurilor. Adica analiza politica este drept studio de cercetare asupra fenomenului politic, felul cum evolueaza lucrurile de la inferior la superior sau invers. Omul face anliza politica, dar o face in temeiul anumitor prejudecati, a unor arhetipuri. Omul simplu poate face unele deductii, dar la suprafata, cu limita fara a realize o sinteza stabila, perfecta deoarece fara sinteza analiza este oarba, fara analiza sinteza e oarba. Adica e necesar acel cumul de informatii de cunostinte pentru a se trece de la prejudecati, in alta zona, in care analiza politica se face in contextul sistematizarii si cel al rationalitatii, determinindu-se relatia scop-mijloc. Analiza politica este acel element care contribuie la formarea personalitatii deoarece are loc procesul de sintetizare a informatiei percepute, delimitarea Unii sustin ca analiza politica este o arta, altii ca este o stiinta. Daca unii si altii considera in asa fel, eu consider in alt fel. Si anume, analiza politica este o imbinare a stiintei cu arta, deoarece pentru a face o analiza e necesara baza, temeiul theoretic, iar stiinta se explica prin totalitatea de teorii, conceptii expuse asupra unui domeniu, este o arta deoarece imbina o imaginatie si creativitate bogata, iar arta include aceste elemente, precum si felul persoanei de a-si expune tendinta creatoare. Daca am incepe de la insusi semnificatia analizei, atunci e posibil de dedus faptul ca este drept o generalizare, comparare sau chiar sinteza a unui fenomen, process, imprejurare sau conflict. Astfel putem atribui numeroase sinonime, asociatii la semnificatia cuvintului de analiza, dar problema e alta si anume ce rol are acest element, ce influenta are asupra intelectului uman. Pentru fiecare individ, analiza are o semnificatie diferita, ea poate fi inteleasa sau perceputa sub diferite moduri, important e cum se va rasfringe asupra celorlalti indivizi, care incearca sa realizeze un proces de cercetare adica sa gaseasca un stimul, o idee o teorie la care ar putea raporta un lucru. In cele expuse mai sus am tras atentia asupra individului si nu este in zadar deoarece scopul analizei este anume formarea individuala a persoanei, a capacitatii acesteia de a sintetiza, de a stoca si de a-si expune cunostintele si creativitatea. Omul este o fiinta analitica, pentru ca gindeste. De aici deducem rolul analizei. Ea determina acel cumul de idei nascute in mintea omului si il face sa le expuna sub forma de teorii, conceptii. Ca rezultat analiza este un stimul spre o gindire profunda, imaginativa. De ce anume profunda si imaginativa?]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cauzele De Nulitate Absoluta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cauzele_de_nulitate_absoluta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aceste incapacitati constau fie in interdictia de a incheia anumite acte juridice civile, fie in interdictia de a dobandi anumite drepturi sau obligatii si sunt instituite de legiuitor din considerente de ocrotire a intereselor anumitor categorii de persoane, data fiind situatia speciala in care se afla. Asemenea incapacitati sunt prevazute atat in Codul civil cat si in alte acte normative. Astfel, art. 806 Cod civil stabileste minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel, prin donatie sau testament, de bunurile sale, iar art. 807 Cod civil prevede ca minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate de care dupa lege poate dispune majorele. Alte incapacitati speciale sunt prevazute si in art. 1308 si art. 1309 Cod civil. De asemenea, in art. 68 din Legea nr. 18/1991, la aliniatul 1 se spune ca personele fizice care nu au cetatenia romana si domiciliul in Romania, precum si persoanele juridice care nu au cetatenia romana si sediul in Romania, nu pot dobandi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii. Una din conditiile de validitate a actului juridic civil este capacitatea de a incheia actul. Neindeplinirea acestei conditii, adica incheierea actului juridic civil de catre o unitate care se gaseste in faza dobandirii personalitatii juridice sau a lichidarii, acte care nu se incadreaza in dispozitiile art. 33, alin. 3 din Decretul 31/1954 (depasesc cerinta ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil), va atrage nulitatea absoluta a actului juridic respectiv. Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se defineste ca fiind regula de drept civil potrivit careia, persoana juridica nu poate dobandi, prin acte juridice, decat acele drepturi si obligatii care sunt in concordanta cu scopul ei. Aceasta regula este consacrata in art. 34 din Decretul 31/1954 unde se spune, la alineatul 1 ca persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infintare sau statut, iar in alineatul 2 ca orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul. Prin urmare principiul specializarii capacitatii de folosinta limiteaza aceasta capacitate, restrange continutul ei la concordanta dintre capacitatea persoanei juridice si scopul ei, depasirea acestei sfere fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor juridice incheiate. lipsa totala a consimtamantului, cum este cazul erorii-obstacol (error in negotio si error in corpore). Potrivit art. 953 Cod civil consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare. Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic. Eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii, impiedicand formarea actului juridic si imbraca, in functie de natura realitatii asupra careia cade, doua forme: eroarea asupra naturii actului ce se incheie (error in negotio) constand in faptul ca una]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cercetarea Paternitatii In Dreptul American Aspecte Generale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cercetarea_paternitatii_in_dreptul_american_aspecte_generale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Des intalnita in practica, problema paternitatii isi gaseste solutia si in dispozitiile cu privire la aceasta problema din Statele Unite ale Americii, intrucat si aici, ca si oriunde in lume, exista si vor exista copii a caror paternitate nu este stabilita. Potrivit Legilor Statului Massachusetts cu privire la un copil nascut in timpul casatoriei parintilor lui, se aplica prezumtia ca acesta este fiul biologic al sotului mamei. Prezumtia, una dintre cele mai vechi si mai puternice, a luat adesea aparenta unei reguli evidente in dreptul anglo-american, cu exceptia situatiei in care sotul si sotia marturiseau lipsa relatiilor sexuale in timpul conceptiei. Si in dreptul american, ca si in dreptul anglo-saxon, prezumtia este cunoscuta ca Regula Lordului Mansfield - nobil englez care a sintetizat-o prin numele decenta, moralitate si politica pentru a preveni aparitia bastarzilor. De-a lungul timpului, pentru a se justifica cercetarea paternitatii, s-a avut in vedere interesul public de a-i proteja pe copii impotriva pierderii drepturilor de mostenire, grija parinteasca. Raspunsul la intrebarea cine este tatal nu este asa de simplu, precum s-ar putea crede. Exista unele diferente legale importante intre diferitele situatii relative la paternitate. In dreptul american se face distinctie intre tatal recunoscut, tatal presupus (prezumtiv), tatal necasatorit, tatal vitreg. Astfel: Tatal recunoscut este orice tata biologic al unui copil nascut din parinti necasatoriti, dar a carui paternitate a fost stabilita ori prin recunoasterea tatalui, ori prin intelegerea parintilor. Un tata recunoscut trebuie sa plateasca sprijin material pentru copil. Un barbat este presupus a fi tatal unui copil, in cazul in care mama nu dovedeste contrariul in tribunal, daca oricare din urmatoarele ipoteze este adevarata: el a fost casatorit cu mama in perioada cand copilul a fost conceput sau nascut, chiar daca unele state nu considera ca un barbat este presupus tatal copilului in cazul in care cuplul s-a despartit; el a incercat sa se casatoreasca cu mama (chiar daca mariajul nu a fost validat) si copilul a fost conceput sau nascut in timpul mariajului; el s-a casatorit cu mama dupa nasterea copilului si a fost de acord ori sa isi puna numele pe certificatul de nastere, ori sa sprijine material copilul; el a primit copilul in casa lui si l-a intretinut ca si cand ar fi fost al lui. Un barbat necasatorit, care lasa insarcinata o femeie, este denumit tata necasatorit. Tatal necasatorit are putine drepturi in ceea ce priveste copilul. De exemplu, nu are dreptul sa-i pretinda mamei sa faca avort, iar daca mama decide sa patreze copilul, el va trebui sa plateasca sprijin material copilului, daca instanta a decis acest lucru, sau daca el recunoaste ca este tatal copilului. Are drept de vizita si poate solicita custodia. Un tata vitreg nu este obligat sa intretina copiii femeii cu care este casatorit, cu exceptia cazului in care le adopta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clasificarea Actelor Juridice Civile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-clasificarea_actelor_juridice_civile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In literatura de specialitate, actele juridice civile sunt clasificate dupa mai multe criterii, dintre care amintim, ca fiind mai importante: -gradul de complexitate: -modul de incheiere -legatura cu modalitatile a) Dupa numarul partilor participante avem acte jridice civile unilaterale si bi sau multilaterale Actul juridic unilateral este acela care consta in manifestarea de vointa a unei singure persoane (promisiunea publica de recompensa, oferta de a contracta, acceptarea unei succesiuni, renuntarea la un drept, testamentul). El genereaza efecte in sarcina unei singure persoane. Actul juridic bi sau multilateral consta in manifestarea de vointa concordanta a doua sau mai multor persoane care genereaza efecte reciproce si interdependente (donatia, mandatul, contractul de stare civila). Ele mai poarta denumirea de conventii, in cadrul lor locul principal ocupandu-l contractul. b) Dupa forma in care trebue incheiate, actele juridice civile sunt: consensuale, solemne (formale) si reale Consensuale sunt actele care devin valabile prin simpla manifestare de vointa a partilor, fara a fi necesara indeplinirea unor anumite formalitati (vanzarea-cumpararea, schimbul, depozitul). Solemne sunt acele acte juridice care se pot incheia valabil numai prin indeplinirea unei anumite formalitati, cum ar fi intocmirea unui inscris autentic notarial (cazul donatiei) sau inscris sub semnatura privata (cum este cazul antecontractului de vanzare-cumparare sau a testamentului). Reale sunt cele pentru formarea carora este necesara remiterea lucrului (pe langa acordul de vointa a partilor). c) Dupa scopul urmarit de parti actele juridice pot fi cu titlu gratuit si cu titlu oneros Actele juridice cu titlu gratuit sunt actele prin care o persoana procura alteia un folos patrimonial, fara a se urmari obtinerea altui folos in schimb. Aceste acte pot fi de doua feluri: liberalitati- o persoana sporeste patrimoniul altei persoane prin micsorarea patrimoniului propriu (donatia) dezinteresate- o persoana face alteia un serviciu sau executa gratuit o lucrare, fara ca prin aceasta sa-si diminueze patrimoniul propriu (imprumutul gratuit, depozitul gratuit, mandatul gratuit). Actele cu titlu oneros sunt cele in care fiecare parte procura celeilalte un folos patrimonial in schimbul unei anumite contraprestatii (contractul de inchiriere, de vanzare, de schimb, furnizare de energie electrica, termica). Aceste acte se subdivid in acte comutative si aleatorii Acte comutative- existenta si intinderea efectelor este cunoscuta chiar in momentul incheierii lor Acte aleatorii- existenta si intinderea prestatiilor partilor sau numai ale uneia dintre ele, depinde de un eveniment incert (contractul de asigurare, loterie, intretinere pe viata). Unele acte juridice civile sunt oneroase sau gratuite prin natura lor, iar altele pot fi gratuite sau oneroase prin vointa partilor. Donatia nu poate fi decat gratuita, iar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Competenta In Materie Penala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-competenta_in_materie_penala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Competenta este definite ca sfera atributiilor pe care le are de indeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal. Alti autori prin competenta inteleg capacitatea (aptitudinea) recunoscuta de lege unui organ de urmarire penala sau unei instante judecatoresti de a urmari, a judeca si solutiona o anumita cauza penala, cu excluderea de la aceasta activitate judiciara a celorlalte organe de urmarire penala sau instante judecatoresti. Potrivit ultimei opinii imputernicirea data de lege presupune pe de-o parte, puterea de a urmarii sau a judeca o anumita cauza penala care confera autoritate juridical actelor procesuale ce se efectueaza iar pe de alta parte, obligatia de a urmari si judeca pricinile repartizate prin lege, orice refuz fiind onsiderat ca o incalcare a obligatiilor de serviciu. Importanta institutiei consta in faptul ca o cauza penala nu poate fi solutionata la intimplare, de orice organ judiciar, in infaptuirea actului de justitie pentru o judicioasa solutionare a cauzei, impunindu-se existenta unor criterii, cu ajutorul carora este determinat organul judiciar care are aptitudinea de a solutiona o anumita cauza penala, savirsita intr-un anumit loc si de o anumita gravitate. Unele forme ale sunt considerate fundamentale, character dat de necesitatea lor in determinarea in concret a competentei unui anumit organ judiciar pentru o anumita cauza. -competenta materiala -competenta teritoriala. Acestor forme fundamentale li se adauga alte forme, subsidiare: -competenta personala -competenta speciala -competenta exceptionala A. Formele fundamentale ale competentei 1 Competenta functionala Cu ajutorul ei sunt determinate categoriile de activitati pe care le poate desfasura un anumit organ judiciar in cadrul competentei sale generale. In cadrul procesului penal, activeaza diferite organe judiciare, cu atributii deosebite, ce indeplinesc diverse activitati procesuale. Un anumit organ judiciar solutioneaza cause in fata judecatii, dar numai unul anume judeca in prima instanta, iar altele solutioneaza cauza in apel sau recurs. In urmarirea penala, cercetarea penala este efectuata de un anumit organ judiciar iar trimiterea in judecata, este de competenta altui organ judiciar. 2 Competenta materiala Constituie criteriul prin care se stabileste care dintre organelle judiciare de grade diferite, pot solutiona anumite categorii de cause penale. Dupa cum prevede legea, organele judiciare alcatuiesc un sistem, au o organizare ierarhica, pe mai multe nivele, ceea ce urmeaza a se stabili fiind care din acestea are dreptul sa solutioneze o anumita cauza. Prioritate are stabilirea organului judiciar care solutioneaza cauza, fixindu-se astfel sfera atributiilor acestuia, ce-I delimiteaza competenta in raport cu organelle inferioare sau superioare in grad. Aceasta competenta este determinate in principal de natura si gravitatea infractiunilor. 3 Competenta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Contractul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-contractul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Contractul: -reprezinta conventia dintre 2 sau mai multe persoane cu scopul de a produce efecte juridice. Incheierea contractului este guvernata de principiul libertatii contractuale deoarece orice contract este creatia u- nei vointe umane. Principiul libertatii contractuale se expri- ma si prin faptul ca o persoana poate incheia orice fel de contract, poate sa determine prin vointa sa clauzele contrac-tuale si efectele pe care contractul urmeaza sa le produca. -anumite categorii de persoane (judecatorii) nu pot incheia unele varietati de contracte decat cu conditia obtinerii unei autorizatii prealabile. 2. Se realizeaza prin reguli de convietuire sociala (partile nu pot incheia acte juridice care ar contraveni regulilor de convietuire din oranduirea noastra) : Rolul contractului: Contractul reprezinta principalul izvor de obligatii. Daca o conventie este legal facuta, ea are o putere de lege intre parti. Insemnatatea contractului ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si juridice este evidenta in toate domeniile, de la cele mai firesti si mai simple activitati ale oamenilor, pana la conducerea econo- miei nationale si la stabilirea relatiilor internationale. Clasificarea contractelor: In imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai importante a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii: continutul, modul de formare, scopul urmarit de catre parti, modul de executare. 1. Dupa continutul lor, adica dupa felul obligatiilor la care dau nastere pot fi: a) Contracte sinalagmatice, care dau nastere la obligatii re- ciproce intre parti. -deoarece ambele parti au in acelasi timp si drepturi dar si obligatii, fiecare parte este totodata si creditor dar si debitor. Exemplu: vanzarea-cumpararea, schimbul, locatiunea, con- tractul de asigurare. b) Contracte unilaterale, care instituie obligatii numai pentru una din parti. Exemplu: imprumutul, comodatul, depozitul, donatia fara sarcina, mandatul gratuit. Utilitatea practica a dinstinctiei: numai in cadrul con- tractului sinalagmatic se pot pune probleme privind riscul contractual. 2. Dupa modul lor de formare avem: a) Contracte consensuale, pentru a caror formare este sufi- cient simplul acord de vointa al partilor fara sa mai fie ne- voie de vreo formalitate sau de vreo forma speciala de mani- festare a vointei partilor. b) Contracte solemne, pentru a caror validitate, pe langa a- cordul de vointa, mai este necesara si indeplinirea unor for- malitati impuse de lege. -sunt incheiate in fata unui functionar public, abilitat prin lege sa intocmeasca actele; c) Contracte reale, pentru a caror formare se considera ca pe langa acordul de vointa mai este necesara si remiterea unui lucru de catre una dintre parti catre cealalta. -acestea sunt in fond contracte consensuale, deoarece inche- ierea lor nu este supusa de lege unor forme speciale dar obli- gatiile specifice lor nu iau nastere decat in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conventia De Arbitraj - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-conventia_de_arbitraj_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: -intr-o prima acceptiune, acest concept desemneaza mijlocul corespunzator de a reglementa rapid si echitabil litigiile internationale care pot sa rezulte din tranzactiile comerciale in domeniul schimburilor de bunuri si de servicii si din contractele de cooperare industriala. -intr-o alta acceptiune, conceptul la care ne referim poate fi definit ca metoda de solutionare a litigiilor nascute din relatiile comerciale internationale. -in fine, arbitrajul comercial international se analizeaza ca jurisdictie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa asigure rezolvarea litigiilor izvorate din raporturile comerciale internationale si totodata sa faciliteze participarea statului la diviziunea mondiala a muncii. Doctrina juridica a formulat si alte definitii conceptului in discutie dintre care cea mai corecta pare a fi aceea ce da acestui concept semnificatia de institutie juridica pentru solutionarea litigiilor internationale, de catre persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de catre partile contractante aflate in litigiu. Denumirea de arbitraj international a primit consacrare prin conventii internationale, ca si in practica de comert international si in doctrina juridica de specialitate. Este suficient sa amintim in acest sens ca aceasta denumire apare chiar in titlul Conventiei europene asupra arbitrajului comercial international din 21 aprilie 1961 (semnata la Geneva). Pe de alta parte Conventia pentru recunoasterea sentintelor arbitrale straine, semnata la 10 iunie 1958 la New York a fost precedata de o conferinta a Natiunilor Unite asupra arbitrajului comercial international. Denumirea de arbitraj comercial international este consacrata si in documentele Comisiei Natiunilor Unite pentru Dreptul comertului international. Legislatia Romaniei contine mai multe dispozitii normative aplicabile in materia arbitrajului. Unele dintre acestea sunt cuprinse in Cartea a IV-a din Codul de procedura civila, modificat prin Legea nr. 59 din 26 iulie 1993. Ele se completeaza cu normele legale din Decretul-lege nr. 139 din 12 mai 1990 privind camerele de comert si industrie, precum si cu Normele cuprinse in Regulamentul si Normele de procedura ale Curtii de Arbitraj Comercial International din Bucuresti (C. A. B), care functioneaza ca institutie de arbitraj permanent pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei. De asemenea, prezinta o oarecare importanta in acest domeniu si reglementarile adoptate in 1993, ale comisiilor de arbitraj de pe langa camerele de comert si industrie din capitalele de judet. Dreptul comun in materia arbitrajului comercial inrenational il formeaza normele ce reglementeaza arbitrajul comercial intern. Reglementarile legale ce vizeaza nemijlocit arbitrajul comercial international-destul de putine la numar-se analizeaza ca dispozitii normative cu caracter special. Fizionomia juridica a arbitrajului comercial international din Romania poate fi corect conturata numai prin coroborarea normelor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Decizia Curtii Constitutionale Studiu De Caz</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-decizia_curtii_constitutionale_studiu_de_caz.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: referitoare la constitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 I. Autorii sesizarii. In temeiul disp. art. 144 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, de catre un grup de 86 de deputati. Sesizarea formeaza obiectul Dosarului nr. 140A/1999 si a fost trimisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr. XIV/552 din 6 iulie 1999 a secretarului general al Senatului. II. Obiectul si motivarea sesizarii. Obiectia de neconstitutionalitate priveste doua aspecte, si anume: Incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora, ordonanta de urgenta trebuie sa fie emisa numai in cazuri exceptionale In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu. si cu respectarea competentei constitutionale a Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii, asa cum prevede art. 58 din Constitutie, in conditiile in care, din Nota de fundamentare care a insotit proiectul ordonantei nu se poate retine existenta unei situatii exceptionale si nici necesitatea instituirii de urgenta a masurilor prevazute in aceasta, astfel incat sa se puna in discutie evitarea unor grave atingeri aduse interesului public. Neconstitutionalitatea art. 123, inscris la pct. 48 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, intrucat incalca prevederile art. 6 si 13 din Constitutia Romaniei si excede recomandarilor pe plan european in materie. Textul de lege criticat prin obiectia de neconstitutionalitate are urmatorul continut: (1) In cadrul institutiilor de invatamant universitar de stat se pot organiza, in conditiile legi, la cerere, grupe, sectii, colegii si facultati cu predare in limbile minoritatilor nationale. In acest caz, se va asigura terminologiei de specialitate in limba romana. La cerere si prin lege, se pot infiinta institutii de invatamant superior multiculturale. Limbile de predare in aceste institutii se stabilesc in cadrul legii de infiintare. Se recunoaste dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a infiinta si de a administra propriile institutii de invatamant superior particulare, conform legii. Se incurajeaza institutiile de invatamant superior cu structuri si activitati multiculturale pentru promovarea convietuirii interetnice armonioase si integrarii la nivel national si european. La toate formele de invatamant in limba romana sau in limbile minoritatilor nationale se poate inscrie si pregati orice cetatean roman, indiferent]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul Civil</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_civil.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dreptul civil este acea ramura de drept care reglementeaza raporturi juridice, patrimoniale si nepatrimoniale, in care partile figureaza ca subiecte egale in drepturi. Explicatie: dreptul civil are ca obiect relatiile dintre oameni, in care persoanele se afla in raport de egalitate. Exemplu: raport de drept civil poate fi dreptul de proprietate (in cazul in care cineva are un teren si o alta persoana ii incalca dreptul de proprietate). Ca urmare a acestei egalitati amindoua partile pot prezenta dreptul de proprietate. Legea fundamentala care reglemeteaza raporturile de drept civil este Codul civil, intrat in vigoare la 1. decembrie 1865. Un cod reprezinta un ansamblu de legi existente anterior, care pentru a fi mai usor aplicate au fost codificate intr-un cod. Codul civil roman a fost intocmit dupa modelul codului civil al lui Napoleon. Codul civil roman cuprinde 1914 articole, din care circa 1800 mai sint si astazi in vigoare. Raportul juridic Este relatia sociala cu caracter patrimonial sau nepatrimonail reglementata de norma de drept civil si care se naste intre persoane fizice si/sau persoane juridice. Caracterele raportului juridic civil: este o relatie sociala; -animalele nu au capacitate de folosinta (drepturi si obligatii). are un caracter volitional, pentru ca: exprima vointa legiuitorului (raportul juridic exista daca partile isi manifesta dorinta in acest sens); implica manifestarea de vointa a partilor. 3. este un raport de drept in care partile au o pozitie de egalitate juridica. Structura raportului juridic: Raportul juridic are 3 mari componente: Subiect; Continut; Obiect. Subiectele raportului juridic civil: Persoanele fizice si persoanele juridice. Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civila. Aceasta este formata din: capacitatea de folosinta capacitatea de exercitare Capacitatea de folosinta Este aptitudinea generala a persoanelor de a dobindi drepturi si de a-si asuma obligatii. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste de cea a persoanei fizice prin aceea ca aceasta nu este generala si egala, ci este specifica fiecareia dintre acestea. O persoana juridica are doar drepturi si obligatii izvorind din scopul pentru care a fost infiintata, existind asadar principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice. Dobindirea capacitatii de folosinta: Persoana fizica dobindeste aceasta capacitate: - de la nastere, ca regula; - din momentul conceptiei copilului, ca exceptie, cu conditia insa de a se naste viu (de interes major in cazul in care si acesta vine la mostenire). Persoana juridica dobindeste aceasta capacitate din momentul in care ia fiinta. Are o capacitate de folosire restrinsa chiar de la data actului de infiintare (adica inainte de inregistrare), cit priveste drepturile ce se constituie in favoarea ei; (neindeplinirea obligatiilor necesare pentru ca persoana juridica sa ia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul Muncii - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_muncii_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Contractul individual de munca este o intelegere incheiata in scris, prin care o parte-salariatul- se obliga la prestarea in timp a unei munci in folosul si in subordinea celeilalte parti-angajatorul-iar acesta ii asigura, la randul sau, plata salariului si conditii adecvate de munca. Elementele esentiale ale contractului individual de munca sunt: partile (subiectele), felul muncii, salariul si locul muncii. obligatia salariatului este de a face (a munci) si, consecinta, trebuie executata in natura (prin munca), neputand fi niciodata preschimbata in dezdaunari. La randu sau, nici angajatorul nu poate sa execute el obligatia de a munci pe cheltuiala salariatului sau. are un caracter bilateral (sinalagmatic), intrucat da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti, cauza obligatiei uneia dintre ele constituind-o executarea obligatiei celeilalte. este un contract cu titlu oneros, deoarece partile obtin reciproc o contraprestatie, in schimbul aceleia pe care s-au obligat sa o efectueze. are un caracter comutativ, deoarece atat prestatia, cat si cea a angajatorului sunt cunoscute inca de la inceput, din momentul incheierii contractului. se incheie intuitu personae (cu luarea in considerare a calitatilor persoanei care urmeaza a presta munca si, respectiv, a conditiilor pe care le ofera angajatorul. este un contract cu executare succesiva, in timp. nu poate fi afectat nici de o conditie suspensiva, nici o conditie rezolutorie; exceptional, poate fi afectat de un termen extinctiv (atunci cand legea permite incheierea contractului individual de munca pe o durata determinata) sau de un termen suspensiv. are caracter consensual, incheindu-se prin simplu acord de vointa al partilor, forma scrisa fiind pretinsa de lege numai pentru proba contractului si nu pentru insasi existenta lui. pe parcursul executarii contractului, salariatul se subordoneaza fata de angajator. Suspendarea contractului individual de munca Suspendarea de drept incorporeaza situatiile cele mai numeroase si opereaza, indiferent de existenta unei manifestari de vointa a patilor, in cazurile prevazute de lege. Exista situatii in care salariatul se afla, ca urmare a propriei vointe, in situatia in care ii devin aplicabile dispozitii legale prevazand suspendarea contractului individual de munca. Cazurile in care suspendarea opereaza de drept: concediul pentru incapacitate temporara de munca (de boala) diferentiat astfel: durata de cel mult 180 de zile in interval de un an, incepand cu prima zi de imbolnavire; incepand cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi pana la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale (art. 103 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000) pentru boli deosebit de grave durata poate fi mai mare (de regula, pana la 2 ani.); durata este de cel mult 90 de zile in cursul unui an calendaristic pentru cei incadrati cu contract de munca pe durata determinata; in caz de accident de munca sau boala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drept Administrativ</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-drept_administrativ.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc potrivit legii contenciosului administrativ In statul de drept existenta contenciosului administrativ este conditionata de aplicarea a doua principii: principiul respectarii drepturilor legal dobandite si principiul obligativitatii Statului de a asigura executarea hotararilor judecatoresti. Este necesar ca persoana sa fie sigura ca raporturile juridice, incheiate in mod legal, in cadrul ordinii de drept existente, sunt intangibile. Atat activitatea fiintei umane cat si aceea a Administrattiei se caracterizeaza prin posibilitatea de a scruta viitorul in estimarile efectuate. Prevederea este garantata numai daca persoanele si Administratia au siguranta in durabilitatea raporturilor juridice pe care si-au intemeiat si orientat activitatile. Administratia Statului are sarcina de a asigura apliarea legilor, de a edicta acte normative in scopul executarii legilor, de a asigura functionarea seviciilor publice, de a lua masuri pentru executarea contractelor administrative, ocrotirea drepturilor persoanelor si satisfacerea cerintelor acestora, mentinerea ordinii publice. Daca uneori, in indeplinirea acestor sarcini, Administratia lezeaza drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamatie, o contestasie juridica, rezolvata in mod contencios de catre organele componente. S-a considerat contenciosul administrativ ca fiind alcatuit din patru ramuri: contenciosul de plina jurisdictie, de anulare, de interpretare si de represiune. Aceasta diviziune devenita clasica datorita jurisprudentei Consiliului de Stat din Franta a fost adoptata in multe din statele europene, desi ea nu corespunde, in total sistemului consacrat aceste state. Exista un contencios obiectiv atunci cand situatia contenciosului este determinata de o problema de drept obiectiv si un contencios si un contencios subiectiv atunci cand se pune in cauza existenta si intinderea unor drepturi subiective ale reclamantului. In contenciosul de anulare, instanta judecatoreasca pronunta anularea actului administrativ ilegal, daca constata neconcordanta actului administrativ cu starea de legalitate. Daca actul administrativ ilegal a produs daune, acestea pot fi cerute la o alta instanta si uneori cu alti procedura, instanta judecand, in fond, atat din punct de vedere al dreptului cat pi al faptelor. In contenciosul de plina jurisdictie, competenta judecatorilor este mai mare si to decizia lor nu se limiteaza numai la anularea unui act ilegal, ci pot dispune pi alte masuri precum: recunoasteri de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri pi chiar eventual modificarea unui act administrativ. Aceasta competenta mai larga a judecatorilor este recunoscuta atunci cand sunt chemati sa solutioneze o problema de drept subiectiv, si cand in constatarea facuta, se recunoaste reclamantului existenta unui asemenea drept. In acest mod, contenciosul subiectiv din punct de vedere al]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drept Comercial - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-drept_comercial_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dreptul comercial este definit in legislatiile comeciale interne si internationale sub diferite forme dar fondul a ramas acelasi. Denumirea de drept comercial sugereaza ideea ca dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice care reglementeaza comertul. Din punct de vedere etimologic expresia comert provine din cuvantul latinesc commercium care la randul lui pretinde o justa apunerea a cuvintelor cum si merx care inseamna cu marfa, deci comertul inseamna operatiuni cu marfuri. Din punct de vedere economic comertul este definit ca o activitate a carui scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumatar. Operatiunile efectuate de comercianti (negustori), agenti economici care sunt diferiti de catre producatorii marfurilor conduc la definirea comertului din punct de vedere economic ca fiind totalitatea normelor juridice privind interpunerea si ciculatia marfurilor de la producator la consumator. Din punct de vedere juridic ceea ce da un sens mai larg notiunii de comert este vorba nu numai de operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor realizate de negustori ci si operatiunile de producere a marfurilor adica fabricantii precum si executarea de lucrari si prestarea de servicii de catre antrepenori si intreprinzatori. Prin cele prezentate mai sus putem defini dreptul comercial ca o disciplina care cuprinde normele juridice ce reglementeaza activitatea comerciala adica producerea si circulatia marfurilor, executarea de lucrari si prestari de servicii. Obiectul de reglementare al dreptului comercial Determinarea obiectului dreptului comercial al sferei sale de aplicare este legata de optiunea legiuitorului pentru un anumit sistem. Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial exista doua sisteme care perimt stabilirea sferei dreptului comercial si anume : -sistemul subiectiv. In cadrul sistemului obiectiv dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor, adica un drept profesional care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale anterioare marii codificari a dreptului comercial la inceputul secolului XIX. Acest sisitem a fost adoptat apoi in anul 1900 de Codul Comercial German. -sistemul obiectiv. In cadrul sistemului obiectiv dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului adica acelor acte juridice, fapte si operatiuni calificate de lege ca fapte de comert indiferent de persoana care le infaptuieste. Acest sistem a fost inspirat din ideile revolutiei franceze din 1789 care au impus suprimarea corporatiilor si au impus principiul egalitatii civile. Acest sistem a fost prevazut pentru prima data in Codul Comercial Francez precum si alte tari europene printre care si Romania. Particularitatile dreptului comercial Nascut din nevoile comertului si industriei dreptul comercial a evoluat odata cu dezvoltarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drept Procesual Penal</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-drept_procesual_penal.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Activitatea procesuala penala trebuie sa se desfasoare in asa fel incat sa fie trase la raspundere penala numai persoanele care se fac vinovate de comiterea infractiunilor si numai in masura gravitatii faptelor savarsite. Aceasta se realizeaza prin dreptul de aparare ce i se confera inculpatului si celorlalte parti care participa in procesul penal. Dreptul de aparare cuprinde atat eforturile persoanelor ce lupta pentru respectarea drepturilor si intereselor lor procesuale, cat si obligatia organelor judiciare de a asigura exercitarea acestor drepturi. Constitutia Romaniei inscrie acest drept in art. 24 care consfinteste faptul ca dreptul de aparare este garantat in tot cursul procesului. O asemenea reglementare intalnim si in Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Potrivit art. 6 C. pr. pen., dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal, ocazie cu care organele judiciare sunt obligate sa le asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare. Din continutul acestor reglementari rezulta ca realizarea justitiei penale intr-un stat de drept trebuie sa se faca cu respectarea tuturor drepturilor si intereselor procesuale ale partilor, care nu este un simplu interes privat, ci este si un interes public. In acest sens, alaturi de parti si societatea are interesul ca intr-o cauza penale sa se afle adevarul. Apararea este o activitate procesuala de necesitate publica, reflectata atat in drepturile procesuale ale partilor, cat si in obligatiile organelor judiciare. Apararea trebuie sa se refere la tot complexul cauzei, atat in fapt, cat si in drept si trebuie sa se desfasoare prin actele si indeplinita dupa formele procesuale prescrise de lege, ea neputand fi indeplinita in mod temeinic si in toata amploarea decat de un aparator cu pregatire juridica, de un avocat. Realizarea acestei functii este asigurata de avocatura care la noi in tara isi exercita activitatea si este organizate in baza Legii nr. 51/1995, publicata in M. O nr. 116 din 9 iunie 1995 si a statului profesiei de avocat, publicat in M. O nr. 237 din 17 octombrie 1995. Profesia de avocat se exercita numai de membrii barourilor, la alegere, in cabinete individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale. In exercitarea profesiei, avocatul este independent si se supune numai legii, statului si eticii profesionale. Acesta trebuie sa ocroteasca interesele legale ale partii pe care o apara. Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor, autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane, care au obligatia sa permita si sa asigure desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii. Desi se inscrie printre principalii participanti la rezolvarea cauzei penale si se situeaza pe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drept Pentru Fbc</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-drept_pentru_fbc.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Clasificarea normelor juridice. 5 Conceptul de izvor al dreptului. Obiceiul ca izvor de drept. 6 Conceptul de izvor al dreptului. Legea ca izvor de drept. 6 Conceptul de izvor al dreptului. Contractul normativ ca izvor al dreptului. 7 Conceptul de izvor al dreptului. Practica judecatoreasca ca izvor al dreptului. 7 Conceptul de ivzor al dreptului. Doctrina ca izvor al dreptului. 7 Actiunea actelor normative in timp. 8 Actiunea actelor normative in spatiu. 8 Conceptul de raport juridic. 9 Subiectele raportului juridic. 10 Capitolul II Statul Definitie. . 11 Forma de guvernamant a statului. 11 Forma de structura a statului. . 12 Regimul politic al statului. Conceptul democratiei. 12 Tehnica juridica. . 12 Fazele aplicarii dreptului. 13 Formele (felurile) de interpretare a normelor juridice. . 13 Metodele de interpretare a normelor juridice. 13 Analogia. 13 Bibliografie. 14 Capitolul I Dreptul Definitie Dreptul poate fi definit ca totalitatea acelor norme sociale de comportare, generale, impersonale si obligatorii care realizeaza desfasurarea raporturilor dintre oameni intr-un cadru social dardar si care pot fi aduse la indeplinire prin constrangere. Asadar, in totalitatea normelor sociale nu intra toate normele sociale existente, ci numai normele obligatorii care exista la un moment dat in societate. Intrucat normele sociale obligatorii ce reglementeaza raporturile juridicedintre oameni sunt normele de drept, aplicarea si respectarea lor sunt un imperativ pentru toti cetatenii din societatea respectiva. Acest caracter obligatoriu derive din faptul ca societatea a stabilit, in interesul ei si al fiecarui individ, cu acordul tuturor membrilor ce o compun, anumite reguli de comportare. Faptul ca aceste reguli de comportare au fost stabilite prin aprobare directa sau prin reprezentare are, desigur, insemnatatea cuvenita. Dar ceea ce intereseaza este faptul ca aceste norme au caracter obligatoriu, iar pentru respectarea si aplicarea lor se poate folosi, la nevoie, si constrangerea. Putem defini dreptul avand in vedere trei criterii: criteriul ideii de drept, de just, criteriul izvoarelor dreptului si criteriul formal. In definitia dreptului am ales dreptul formal. Normele tehnice (tehnologice) Prin norme tehnice sau tehnologice intelegem de fapt, anumite reguli ce sunt folosite in productia transformarii materiilor prime in produse finite, sau pana la utilizarea produselor finite, mai exact instructiunile necesare utilizarii. Principiul ce sta la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Functiunea Publica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-functiunea_publica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intrun stat de drept, suveranitatea statului se realizeaza prin organele celor trei puteri: organele puterii legislative, ale celei executive si ale puterii jedecatoresti. De altfel, in Constitutie sunt reglementate, in Titlul III, intitulat: "Autoritatile publice", pe rand, organele care exercita puterile statului. Toate aceste organe sunt infiintate pentru a realiza interesele generale ale societatii in cadrul suveranitatii statului. Ele isi indeplinesc atributiile in limitele stabilite de organele reprezentative ale statului. Art 2 (1) din Constitutie prevede: ,, Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum, iar alin (2) a aceluiasi articol arata ca,, Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatatea in nume propriu Infiintandu-se, potrivit Constitutiei, organele proprii ale fiecarei puteri primesc sarcina si de a infaptui, in practica, o anumita functie legislativ, executiva si judecatoreasca care se exercita in scopul satisfacerii intereselor generale ale societatii. Notiunea de functiune a statului are o acceptiune larga, in sensul ca ea cuprinde totalitatea functiunilor statului prin care se realizeaza suveranitatea acestuia, fara deosebire de faptul ca aceste functiuni infaptuiesc sarcinile puterii legislative, executive sau judecatoresti. Notiunea de functie publica o intalnim folosita in Constitutie si legi, cat si in diferite alte acte normative de salarizare sau de infiintare, organizare si functiuonare a unor servicii publice organe ale administratiei de stat, institutii publice si regiile autonome de interes public precum si in statele de functii ale acestora. Astfel art. 16 (3) din Constitutie foloseste notiunea de functii si demnitati publice, iar in art. 94 lit. e se prevede ca Presedintele Romaniei,, numeste in functii publice, in conditiile legii iar in art. 95 (1) se prevede ca Presedintele Romaniei poate fi, suspendat din functie. Legile privind salarizarea personalului din organele celor trei puteri cuprind, de asemenea, notiunea de functii, care pot fi: Functii de executie Functii de executie de specialitate specifice Functii de conducere In Hotararea Guvernului nr. 307/191 cu privire la salarizarea personalaului din unitatile bugetare sunt cuprinse, printre altele, functii publice prevazute pentru serviciile publice organizate sub forma institutiilor publice si anume: unitati de invatamant sanitare si de asistenta sociala cercetare fundamentala si avansata si proiectare informatica de cultura presa, edituri si informare documentara sportive Statele de functii Statele de functii, adica actul juridic ce cuprinde toate functiile publice pe care le poate avea un serviciu public, se intocmesc si se aproba potrivit legii. Astfel: statele de functii, pentru aparatul propriu ministerelor, celorlalte organe, centrale si consiliile judetene se intocmesc si se aproba de conducerile]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Imunitatea Parlamentara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-imunitatea_parlamentara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru a asigura parlamentului conditiile necesare exercitarii mandatului sau, el trebuie sa se bucure de o protectie sociala. In sens restrictiv, pot fi incluse in sistemul masurilor de protectie a mandatului parlamentar imunitatile. Imunitatea parlamentara nu poate fi nici extinsa, nici restransa printr-un act subordonat Constitutiei, ea nu poate fi suspendata si poate fi luata doar de Camera si numai in considerarea temeiului de fapt si de drept ce justifica luarea acestei masuri. Regulile privitoare la imunitati au ca scop asigurarea independentei parlamentarului in exercitarea mandatului sau si punerea lui sub protectie fata de acte sau fapte abuzive ale autoritatiilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice. Aceste reguli constituie exceptii de la cele de drept comun si prin urmare nu pot fi stabilite prin regulamentele celor doua Camere. Art. 168, alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor spunea, intre altele, ca imunitatea parlamentara asigura libertatea de gandire; art. 171, alin. 2 stabilea un spor de pedeapsa privativa de libertate la cea prevazuta de lege pentru infractiunile contra autoritatii savarsite impotriva unui deputat, iar art. 171, alin. 3 extindea aplicarea dispozitiilor alin. 2 la faptele savarsite impotriva sotului sau copiilor minori ai unui deputat. Iresponsabilitatea juridica previne declansarea sau stabilirea unor consecinte nefavorabile parlamentarului pentru votul sau sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Textul constitutional consacra o imunitate de fond, cu caracter absolut, intrucat priveste toate actele sau faptele savarsite de parlamentar in exercitarea mandatului sau, precum si toate formele de raspundere juridica. Ea este, insa, si o imunitate cu un caracter permanent, deoarece efectele ei se extind si asupra perioadei de dupa incetarea mandatului parlamentar. Iresponsabilitatea juridica a parlamentarului, astfel cum rezulta din textul constitutional de referinta, implica doua conditii: formele de manifestare ale parlamentarului sa nu exceada continutului specific al mandatului, respectiv formele de manifestare sa aiba o legatura directa cu continutul mandatului. Inviolabilitatea este o asa zisa imunitate de procedura, consacrata in considerarea eventualelor imputari facute parlamentarilor pentru alte fapte decat cele savarsite in exercitarea mandatului si in legatura directa cu continutul acestuia. Inviolabilitatea ca institutie a dreptului parlamentar are drept scop sa previna urmarirea judiciara nefondata, arbitrara, impiedicandu-l astfel sa-si exercite mandatul incredintat sau constrangandu-l astfel sa-l exercite intr-un anumit mod, contrat convingerilor si vointei sale. In acest sens, potrivit art. 69 din Constitutie: *deputatul sau senatorul nu poate fi retinut]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Institutia Prefectului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-institutia_prefectului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In traditia juridica Romaneasca influenta romana are cea mai mare pondere dat fiind statutul nostru de popor latin. Una dintre institutiile juridice si militare prezente in Dacia antica este si cea a Prefectului, care avea conotatii civile, militare si economice, datorita importantei sale in guvernarea provinciei. De la sensul initial in decursul timpului au intervenit modificari prin restrangerea sensului acestui cuvant. Printre primele sensuri moderne ale institutiei de Prefect apare ca reglementata de Napoleon Bonaparte in anul opt de la marea revolutie franceza. Prefectul era reprezentantul Guvernului si totodata seful departamentului unde functiona. In stransa legatura cu legislatia franceza de care ne leaga multe traditii si influente, institutia prefectului si a prefecturii a fost reglementata si in principatele romane si in timpul regalitatii. In prezent institutia prefectului este reglementata prin noua Constitutie a Romaniei in art. 122. ca act cadru general, si prin Legea 340 din 12. iulie 1994. Constitutia Romaniei referitoare la institutia prefectului prevede in art. 122. al. 1. Guvernul numeste un preect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti1. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale adminstratiei publice din unitatile adminstrativ teritoriale2. si 2 Constitutia romaniei art. 122. al. 1. si 2. Atributele prefectului se stabilesc prin lege organica3. Intre prefecti pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare4. Acest nou text introdus dupa revizuirea constitutiei vine ca o precizare expresa a unei solutii care se deducea. S-a apreciat ca din punct de vedere politic este nevoie si de aceasta reglementare; Constitutia fiind dupa cum se stie si un document care caracterizeaza vointa politica a fortelor politice din momentul adoptarii sau dupa caz al revizuirii sale. Prefectul poate ataca in fata instantei de contencios adminstrativ un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului in cazul in care considera actul ilegal, actul este suspendat de drept5. Legea 340 din 2004 prevede ca activitatea prefectului se intemeiaza pe urmatoarele principii 6: legalitatii impartialitatii obiectivitatii transparentei eficientei responsabilitatii orientarii catre cetatean Constitutia Romaniei art. 122. al. 3. idem art 122. al. 31. ibidem art 122. al. 4. Legea 340/2004 art. 4. Activitatea institutiei prefectului este finantata de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor. Institutia prefectului are buget propriu care se elaboreaza si se executa in conditiile legii7. Pentru indeplinirea atributiilor si prerogativelor ce ii revin potrivit legii, prefectul este ajutat de un subprefect]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Intreprinderile De Comert Si Fondul De Comert</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-intreprinderile_de_comert_si_fondul_de_comert.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In sens uzual intreprinderea reprezinta unitate economica de productie. Intreprinderea privita si din alt punct de vedere, fiind atit un mecanism productiv, dar si un grup uman coordonat de un organizator. Legea nu defineste fondul de comert dar face referire la acesta in situatia in care el este gajat, inchiriat sau instrainat. Fondul de comert a fost definit initial ca fiind un ansamblu al bunurilor pe care comerciantul le grupeaza afectindu-le propriului sau comert. In practica s-a statuat ca fondul de comert e o universalitate de fapt, de bunuri corporale si incorporale, active si pasive. Deci fondul de comert poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clienteli si, implicit, obtinerii de profit. - Prof. dr. Stanciu D. Carpenaru. Bunuri materiale: imobilul in care se exercita comertul daca e proprietate al comerciantului, masini unelte, instalatii, marfuri, ambalaje, mobilier, materii prime, stocuri de combustibil. Bunuri incorporale: dreptul asupra numelui comercial, asupra emblemei, asupra marcilor de fabrica, a brevetelor de inventii, dreptul de autor, dreptul asupra clientelei. Este o universalitate de fapt pentru ca reuneste un complex de bunuri eterogene, iar aceasta reunire este rezultatul exclusiv al vointei titularului. Fondul de comert e un bun mobil, deoarece, desi cuprinde in componenta sa si bunuri imobile, elementele care precumpanesc sunt bunuri mobile. Este un bun incorporal, deoarece in componenta sa precumpanesc bunurile cu caracter incorporale, care au, in cadrul fondului de comert, o vocatie de statornicie mai pronuntata. Din ultimele 3 caracteristici se desprind mai multe consecinte pe plan juridic: Datorita obiectului lor, actele juridice privind fondul de comert sint fapte de comert obiective conexe (accesorii), si, deci, supuse regimului faptelor de comert; Din caracterul de universalitate de fapt decurge aplicabilitatea regulilor subrogatiunii; Pentru ca e un bun mobil, executarea silita asupra fondului de comert urmeaza regulile prevazute de Codul de procedura civila pentru bunurile mobile; se admite ca, in absenta unor dispopzitii legale, daca fondul de comert contine si bunuri imobile, urmarirea lor are loc in conditiile prevazute de lege pentru executarea silita a bunurilor imobile; nu poate fi ipotecat, dar poate fi gaj fara deposedare; poate fi instrainat cu acte cu titlu oneros si prin mostenire; poate face obiectul unei transmisiuni prin uzufruct. Obiectul activitatii societatii Societatea comerciala poate avea ca obiect numai efectuarea actelor de comert. Determinarea obiectului societatii prezinta importanta deoarece: in obiectul activitatii pot fi incluse numai acte de comert. anumite activitati pot fi efectuate numai de unele forme de societate: activitatea de asigurari poate fi efectuata numai de SA sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Libera Circulatie A Serviciilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-libera_circulatie_a_serviciilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin Tratatul de la Maastricht, s-a procedat la o reorganizare a materiilor reglementate prin tratatele constitutive ale Comunitatilor europene si s-a recurs la o mai buna sistematizare. Astfel, Partile a doua Fundamentele Comunitatii si a treia Politicile Comunitatii din Tratatul de la Roma au fost regrupate intr-o singura Parte - a treia intitulata Politicile Comunitatii. Acest fapt a determinat mentinerea inca la inceputul acestei Parti, ca un element calauzitor al tuturor actiunilor si politicilor comunitare a unor aspecte privind fundamentele Comunitatii, care, desi nu se mai regasesc in aceasta formulare, isi pastreaza aceasta finalitate. Este vorba de dispozitiile privind libera circulatie a marfurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor, care, intr-un grad diferit se pot circumscrie aproape oricareia dintre actiunile si politicile comunitare. Aceste libertati au fost realizate, in cea mai mare parte a lor, deja in cursul perioadei de tranzitie, potrivit Tratatului, prin dispozitii de procedura si actiuni, abstentiuni, restrictii ori interdictii. Aproape toate dispozitiile procedurale de realizare a acestor libertati nu mai sunt de actualitate, avand in vedere ca perioade de tranzitie pentru stabilirea pietei comune a expirat la 31 decembrie 1969 (art. 7), dar dupa aceasta perioada Tratatul garanteaza aceste libertati, astfel incat dispozitiile in aceasta privinta sunt considerate a avea efect direct, putand fi invocate in fata tribunalelor nationale ale statelor membre. Pe de alta parte, prin AUE, art. 13 (devenit art. 8A in Tratat), Comunitatea europeana s-a angajat, in consonanta cu Cartea Alba in 1985 a Comisiei, sa adopte masuri in scopul stabilirii progresive intr-o perioada expirand la 31 decembrie 1992 a pietei interne care sa cuprinda o zona fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a capitalurilor si serviciilor sa fie asigurata potrivit prevederilor Tratatului. Asadar, piata interna este definita ca un spatiu fara frontiere interne care trebuie sa functioneze in aceleasi conditii ca o piata nationala: marfurile, persoanele, capitalurile si serviciile trebuie sa circule in cadrul ei fara nici un control la frontierele dintre statele membre, dupa exemplul absentei controlului la frontierele dintre regiunile unui stat. Acest spatiu fara frontiere interioare, in interpretarea Comisiei, nu poate sa-si gaseasca traducerea sa concreta si efectiva decat daca el priveste toate marfurile, serviciile si capitalurile care circula in cuprinsul lui, iar daca este vorba in cazul particular al persoanelor, orice interpretare a art. 8A care ar conduce la a limita efectele doar la resortisantii comunitari ar lipsi aceasta dispozitie de orice efect util. Art. 8A stabileste, asadar, pentru Comunitate si, de asemenea, pentru statele membre a obligatiilor de rezultat, care nu ar putea fii indeplinita daca ansamblul controalelor la frontiera (si efectele aferente) nu sunt]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Libertatea Si Responsabilitatea In Viata Publica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-libertatea_si_responsabilitatea_in_viata_publica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Comportamentul oamenilor este, in primul rand, un comportament social, alaturi de si impreuna cu ceilalti. De aceea, el trebuie sa se incadreze intre anumite limite, astfel incat nici o persoana sa nu provoace raul semenilor. Fiecare persoana are propriile ei trebuinte, scopuri, idealuri, dar satisfacerea acestora trebuie sa se produca doar in cadrul stabilit de regulile si normele societatii. Doar astfel este posibila supravietuirea, ordinea si functionarea normala a unei societati. Normele si regulile societatii ne orienteaza actiunile, indicandu-ne ceea ce comunitatea asteapta de la noi, ce avem voie sa facem si ce nu, ce ne este permis si ce ne este interzis. Normele juridice sunt cunoscute sub numele de legi. Ele reprezinta reguli cu caracter obligatoriu, elaborate, impuse si aparate de catre autoritatile statului. In general, atat normele juridice, cat si cele morale contin interdictii. La prima vedere, aceste interdictii par a ne limita libertatea. In realitate, ele fac posibila libertatea fiecarui membru al societatii. Nici un membru al unei colectivitati, indiferent cine ar fi el, nu are libertatea de a actiona dupa bunul plac, pentru ca astfel ar putea afecta libertatea si chiar viata celorlalti. Aceste interdictii, care adeseori ne supara sau ne enerveaza, au drept scop sa ne invete sa traim pasnic impreuna cu ceilalti, iar cu timpul, pe masura ce ne maturizam, ne vor aduce independenta, ne vor invata cum sa fim liberi, respectand totodata libertatea celorlalti. Intre normele unei societati pot aparea contradictii. De exemplu, societatea ocroteste dreptul la viata al oamenilor, dar membrul unui cult religios poate refuza asistenta medicala pentru ca aceasta contravine credintei sale, protejata si ea de catre lege, in virtutea dreptului la libera exprimare. Presiunile, constrangerile pe care le exercita societatea asupra membrilor sai, prin intermediul normelor, pentru a-i obliga sa se comporte intr-un anumit mod poarta numele de control social Dar pentru a face fata exigentelor societatii, oamenii trebuie, mai intai, sa le cunoasca. Ei trebuie sa le invete, asa cum invata, la scoala, scrisul si cititul. Numai ca socializarea incepe mult mai devreme, o data cu invatarea primilor pasi, si dureaza practic toata viata. De aceea, auzim adeseori spunandu-se despre cineva care nu se comporta civilizat, ca ii lipsesc cei $apte ani de acasa. in acest sens, se spune ca omul nu se naste uman, ci devine in procesul educatiei. La inceput, aceasta invatare se produce prin imitatie. Copilul invata sa se comporte imitandu-si parintii, bunicii, mai apoi prietenii, eroii din diferite carti sau filme. Acestia sunt adevarate modele pentru fiecare om. Cu timpul, tinerii doresc sa-si continue scoala, sa-si construiasca o cariera, participa la diferite activitati pe care societatea le apreciaza si recompenseaza. Toate acestea sunt posibile doar daca invata normele societatii. Dar numai invatarea nu este suficienta. Ea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Originea Intelesul Si Definitia Dreptului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-originea_intelesul_si_definitia_dreptului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dreptul, ca si statul, este o categorie istorica aparuta pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii omenesti, si anume in oranduirea sclavagista pentru apararea intereselor publice ale formatiunilor statale, precum si cele particulare ale cetatenilor intemeiate pe proprietatea privata asupra bunurilor. a) Prin drept intelegem totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului in scopul reglementarii relatiilor dintre oameni in cadrul societatii. Acesta este dreptul obiectiv. Totalitatea normelor de drept in vigoare la un moment dat formeaza dreptul pozitiv, acesta este dreptul obiectiv privit in dinamica sa. b) In al doilea rind prin drept se intelege prerogativa (facultatea, posibilitatea) unei persoane de a avea o anumita conduita, de a indeplinii anumite acte juridice, de a exercita drepturile prevazute si ocrotite de dreptul obiectiv si de a pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare dreptului sau, ce poate fi impusa la nevoie prin forta de constrangere a statului. Acesta este dreptul subiectiv. c) In a treia acceptiune, cuvantul drept desemneaza sintagma stiinta dreptului - stiinta sociala, care studiaza legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului, institutiile politico-juridice, si formuleaza principiile generale de conducere ale societatii, studiaza fenomenul juridic in toate formele sale de manifestare.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Participarea Tertilor In Procesul Civil - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-participarea_tertilor_in_procesul_civil_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca, de regula, hotararea judecatoreasca produce efecte relative, adica numai intre partile litigante, cele care s-au judecat si nu produce efecte fata de alte persoane, straine de proces, sunt unele situatii in care solutia este diferita. Astfel, unele hotarari judecatoresti produc efecte erga omnes (de exemplu in materie de stare civila), sau este opozabila nu numai partilor litigante, ci si altor persoane. Aceste persoane, fata de care hotararea judecatoreasca este opozabila, pot cere chiar ele introducerea lor in proces, sau pot fi chemate in judecata, in garantie, sau poate fi aratat titularul dreptului. Trebuie remarcat ca instanta nu poate introduce tertele persoane in proces, dar poate pune in discutia partilor necesitatea ca ele sa cheme in proces sis alte persoane. Aceste persoane, intrand in proces, dobandesc calitatea de parti. Formele de drept comun se impart in interventie voluntara si interventie obligatorie. Ele sunt prevazute in codul de procedura civila. Formele specifice sunt acelea prevazute in acte normative cu caracter special sau cele consacrate in practica, de exemplu, introducerea in cauza a unui tert intr-un litigiu de munca Participarea tertilor in proces presupune un singur proces in curs, in cadrul caruia se formuleaza cereri incidentale. Interventia voluntara este o forma de drept comun, reglementata in art. 49-56 c. p. c. Ea poate fi de doua feluri: in interes propriu in interesul uneia dintre parti Potrivit art. 49 c. p. c., oricine are interes poate interveni intr-o pricina care se urmeaza intre alte persoane. a) Interventia in interes propriu este definita in art. 49 alin 1 c. p. c: interventia este in interes propriu atunci cand cel ce intervine invoca un drept al sau. Adevaratul criteriu de distinctie este, insa dreptul invocat, si nu interesul, care trebuie sa fie intotdeauna propriu, al intervenientului. La interventia in interes propriu, numita si principapa, dreptul invocat apartine tertului, sau cel putin asa pretinde. Spre exemplu, in cazul unei cereri de revendicare, tertul solicita introducerea sa in proces, pentru recunoasterea dreptului sau de proprietate asupra imobilului ce formeaza obiectul litigios, situatie in care atat dreptul pretins cat si interesul apartin tertului. In cazul interventiei principale, tertul urmareste realizarea sau conservarea unui drept al sau, vrand sa castige pentru el obiectul procesului. Dupa cum se observa, cererea de interventie principala se face impotriva ambelor parti initiale (reclamant, parat). Potrivit art. 50 c. p. c., cererea de interventie in interes propriu va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata. Ea se poate face numai in fata primei instante, inainte de inchiderea dezbaterilor. Totusi, se poate face si in apel, cu invoirea partilor. Se remarca faptul ca aceasta exceptie este si o exceptie de la art. 294 alin 1 c. p. c, potrivit caruia in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Partidele Politice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-partidele_politice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca ar fi sa facem o istorie a partidelor politice putem spune ca forme incipiente nepurtand aceasta denumire au existat inca din Antichitate, insa partidele apar in secolul XVIII-XIX. Partidele politice apar in interiorul Parlamentului si sunt niste forme de organizare contestate in numele unitatii politice. In societatea moderna partidele politice s-au impus ca realitati incontestabile. Procesul aparitiei lor trebuie privit in stransa corelatie cu aparitia si dezvoltarea parlamentarismului, deci cu ideea de reprezentare in viata publica. In ansamblul institutiilor unei societati cele mai apropiate pot fi considerate statul si partidele polititce care desigur nu trebuie confudate. Scopul partidelor politice este cucerirea puterii politice si de aici deriva doua definitii. Definitia in sens larg stipuleaza ca partidele politice sunt acele asociatii care participa la lupta pentru putere. Definitia in sens restrans consemneaza ca partidele politice sunt organizatii care vizeaza prin lupta parlamentara cucerirea si influentarea puterii si care sunt legate de regimul democratic al puterii. Filosofia moderna (de la iluministii francezi ca Montesquieu si pana la Jefferson) resping fenomenul partitist datorita conflictul pe care acesta il induce in interiorul statului. Pentru Rousseau care considera democratia directa ca unica forma de democratie si ca atare democratia devenea imposibila, reprezenativitatea parlamentarilor devenea o forma de sclavaj politic. Montesquieu considera ca republica poate fi democratica sau aristocratica, insa cea democratica nu poate functiona decat in cazul statelor mici (democratia este directa in viziunea acestuia). El explica cauzele aparitiei paridelor politice dar isi manifesta suspiciunea in privinta guvernarii prin partide si al caracterului conflictual al societatii care se bazeaza pe partide politice. Partidele politice pot duce la un conflict intre executiv si legislativ. In plina perioada a alegerii constitutiei americane (1787) Scrierile federaliste reprezinta punctul de vedere al celor care sustineau necesitatea unui guvernamant puternic si sprijinul pe care acestia il dadeau transformarii confederatiei in federatie. Madison elibereaza o teorie a factiunilor politice, primul nume al partidelor care insa evidentieaza aspectele nocive ale aceste organizatii. Factiunile contribuie la instaurarea dictaturii, deci pentru el solutia o constituia federalizarea. Primii doi cercetatori ai fenomenului partitist, Moisei Ostrogorschi si Robert Michels, vor critica partidele politice pornind de la opozita rousseauniana. Prima lucrare despre partide politice apare in 1901 cu numele de Partidele politice si democratia pubicata de M. Ostrogorschi. El analizeaza evolutia in secolul XIX a partidelor politice americane si englezesti. El acuza deriva antidemocratica a partidelor poltice pentru a ramane in contact cu cetatenii. Analizand partidele americane acesta acuza transformarile acestora, odata cu cresterea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pensia De Invaliditate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-pensia_de_invaliditate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca in sistemul legii nr. 3/1977 acest tip de pensie era reglementat in doua capitole distincte (III respectiv IV din lege), in sistemul legii 19/2000 atat pensia pentru pierderea capacitatii de munca din cauza de accident de munca sau boala profesionala, cat si pensia pentru pierderea capacitatii de munca in afara procesului de munca, sunt reglementate in acelasi capitol IV, intitulat Pensii. In orice caz, ramane intentia legiuitorului de a configura un regim juridic in parte diferit pentru cele doua tipuri de pensie de invaliditate. Potrivit dispozitiilor Legii 19/2000, in raport cu cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii de munca, invaliditatea este: Invaliditatea de gradul I se caracterizeaza prin pierderea totala a capacitatii de munca, a capacitatii de autoservire, autoconductie sau de orientare spatiala, invalidul necesitand ingrijire sau supraveghere permanenta din partea altei persoane. Se observa ca acest tip de invaliditate este si cel mai grav. Invaliditatea de gradul II se caracterizeaza prin pierderea totala a capacitatii de munca, insa, spre deosebire de invaliditatea de gradul I, care presupunea si lipsa capacitatii de autoservire autoconductie sau de orientare spatiala, invalidul necesitand ingrijire sau supraveghere permanenta din partea altei persoane, aici, in cazul invaliditatii de gradul II, invalidul are posibilitatea sa se autoserveasca, autoconduca si sa se orienteze spatial, fara ajutorul altei persoane. Invadilidatea de gradul III se caracterizeaza prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, invalidul putand sa presteze o activitate profesionala. Daca anterior acestei legi, criteriile de incadrare in grade de invaliditate erau stabilite prin Decretul 216/1977, potrivit noii legi, criteriile si normele pe baza carora se face incadrarea in gradele I, II, si III de invaliditate se stabilesc prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, impreuna cu Ministerul Sanatatii, la propunerea CNPAS, care trebuia adoptata pana la data intrarii in vigoare a acestei legi. Incradrarea sau neincadrarea intr-un grad de invaliditate se face printr-o decizie emisa de medicul specializat in expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca, numit in lege medic expert al asigurarilor sociale. Impotriva acestei decizii se poate face contestatie la casa teritoriala de pensii, in termen de 30 de zile de la comunicare. La solutionarea contestatiei, casa teritoriala de pensii poate consulta Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperarea Capacitatii de Munca. Termenul de rezolvare a contestatiei este de 30 zile de la data inregistrarii ei. Decizia casei teritoriale de pensii, data pentru solutionarea contestatiei, poate fi solutionata la instanta judecatoreasca competenta in termenul de 30 zile de la comunicare. Decizia de incadrare sau neincadrare intr-un grad de invaliditate, necontestata in termen, este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Principii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-principii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 2005 Orice stat, fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimtat si recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a repreznta poporul de pe acest teritoriu, ci si de a-i rezolva interesle atat de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si indeplini acest rol statul i-si inparte teritoriul si populatia in anumite zone de interes pe baza diferitelor criterii geografice, religioase, culturale etc. Aceste zone mai mici sau mai mari sunt unitatile administrativ teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri; tinut, regiune, judet, oras, comuna etc. In unitatlie sale administrativ-teritoriale, statul a creat autoritati publice care sa-l reprezinte si sa actioneze in acestea pentru realizarea intereselor sale dar si ale locuitorilor respectivi. Pentru armonizarea acestor categorii de interese, statul a creat regimuri juridice sau institutii speciale, fiecare dintre ele asigurand o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare situatiilor concrete. In aceste conditii putem vorbi despre centralizare, descentralizare, deconcentrare, tutela administrativa. Pentru intelegerea sistemului promovat de Constitutia Romaniei in organizarea si functionarea administratiei publice, aratam ca se cunosc doua modalitati principale de organizare administrativa, organizarea centralizata si cea descentralizata la care se adauga un sistem intermediar si secundar, respectiv organizarea desconcentrata. Administratia publica se poate defini ca acea categorie a autoritatilor de stat constituita in temeiul aceleiasi functii (forme) fundamentale de activitate executiva, pe care o infaptuiesc si prin care se realizeaza, in mod specific, puterea publica1. 1. Ioan Santai, op. cit. , pag. 11 Centralizarea in administratia publica inseamna subordonarea ierarhica a autoritatilor locale fata de cele centrale si numirea functionarilor publici din conducerea autoritatilor locale de catre cele centrale, iar in plan functional omiterea actului de decizie de catre autoritatile centrale si executarea lui de catre cele locale. In cadrul centralizarii, statul isi asuma singur sarcina administrarii dispunand de o structura organizatorica ce promoveaza cu prioritate interesul general. In regimul organizarii si functionarii centralizate a administratiei publice, sistemul prezinta dezavantaje, astfel; interesele locale nu isi pot gasi o rezolvare optima deoarece autoritatile centrale nu pot cunoaste in specificitatea lor aceste interese care difera de la o localitate la alta, de la zona la alta. Intr-un regim administrativ centralizat, bazat pe numirea functionarilor publici de catre centru cetatenii nu mai pot participa la administrarea treburilor lor fiind lipsiti de initiativa. In ceea ce priveste regimul de centralizare administrativa in Romania acesta este dat de organizarea si functionarea administratiei centrale si ale serviciilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Reforma Legislative In Europa Centrala Si De Est</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-reforma_legislative_in_europa_centrala_si_de_est.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Schimbarile radicale ce au survenit pe plan politic, economic si social in centrul si estul Europei au inclus si o reforma fundamentala a sistemului legislativ in fiecare din tarile acestei regiuni. S-a observat, in cei aproape 9 ani de tranzitie, ca schimbarile cadrului legislativ nu vor putea singure sa conduca la o transformare totala a sistemului politic si economic. Notiunea de reforma legislativa este inconjurata de o aura de progres si modernizare a sistemului legislativ. Pentru tarile din centrul si estul Europei, aceasta notiune semnifica: intoarcerea in Europa, instaurarea democratiei si a suprematiei legii si conditiile esentiale pentru functionarea unei economii de piata libere. Masurile de reforma au trebuit de aceea sa pastreze ca obiectiv doua lucruri: sa fie adaptate spre a implini scopul propus si anume de stabilire a unei conduceri bazate pe lege, a unei economii de piata, participarea in procesul de integrare europeana si de asemenea sa contribuie la efectiva realizare a acestor obiective. In acelasi timp, pasii intermediari in vederea realizarii acestor cerinte, trebuie sa contina reglementari si masuri compensatorii care sa diminueze problemele economice si sociale cauzate de procesul de transformare. In ceea ce priveste cadrul legislativ in tarile de tranzitie la inceputul procesului de reforma s-a observat ca este necesara crearea unui spatiu liber capabil sa duca la dezvoltarea intreprinderilor private. Cat priveste armonizarea legislativa cu dreptul comunitar, ea nu a fost la inceput o prioritate a procesului de reforma, dar ea va fi cu siguranta o provocare la adresa organelor legiuitoare din tarile central si est europene. Anumiti politicieni au avut falsa impresie ca pot dezvolta o economie de piata si atrage capital strain doar prin simpla promulgare a unor pachete de legi. Riscul real in ziua de azi este ca in timp ce legislatia prevede conditiile esentiale necesare, aplicarea ei poate sa nu functioneze satisfacator in practica. In plus fata de crearea noii legislatii este important sa se dezvolte structurile administrative si judiciare adecvate, precum si institutii in sectoarele private si de afaceri care sa fie capabile sa asigure aplicarea efectiva a noilor legi create. Conform Cartii Albe este necesar sa se creeze institutiile care sa fie capabile sa implementeze dreptul comunitar si care sa functioneze cu un personal de un nivel comparabil cu acela care lucreaza in institutiile statelor membre ale Uniunii Europene. Pentru indeplinirea acestui obiectiv fiecare tara din centrul si estul Europei trebuie sa-si stabileasca un set de prioritati si care, mai ales, trebuie indeplinit cu strictete. In ciuda diferentei in ceea ce priveste inceputul procesului de reforma, fostele tari comuniste au trebuit si trebuie sa strabata aceeasi pasi spre democratie si economie de piata, evident cu anumite particularitati care tin de specificul fiecarei tari. Astfel in domeniul dreptului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Regimul Juridic Al Actelor Administrative</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-regimul_juridic_al_actelor_administrative.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin regim juridic vom intelege un ansamblu de reguli, de fond si de forma, care dau particularitate actelor administrative in circuitul juridic, si anume; reguli (conditii) de valabilitate a actului administrative, respective reguli ce guverneaza efectele pe care actul le produce. Intr-o formulare generica, prin legalitatea actelor administrative intellegem conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu actele normative care au o forta juridica superioara. Scoala interbelica trata problema,, puterii discretionare, adica a actelor administrative de autoritate discretionare, ca o problema fireasca a,, puterii executive, activitatea de guvernare si activitatea administrativa. Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 (art. 2) face distinctie intre actele de guvernamant si actele administrative de autoritate discretionare, desi ambele categorii erau evocate prin expresia puterii discretionare a executivului sau a puterii de apreciere a executivului. In esenta atunci cand se analiza puterea discretionara se facea distinctie intre: a) chestiunile de oportunitate si b) chestiunile de legalitate; in cazul activitatii administrative Executivul avea puterea discretionara de a exprima oportunitatea, dadr nu si legalitatea acteor sale, pe cand in cazul actelor de guvernamant puterea executiva avea caderea de a aprecia nu numai chestiunile de oportunitate, dar si chestiuni de legalitate. In doctrina franceza se vorbeste despre un drept de apreciere al administratiei publice pentru a evoca actiunea administratiei intr-un cadru ingaduit de lege, pe cand notiunea de oportunitate este folosita pentru a evoca o actiune de fapt a administratiei publice, in situatii exceptionale, actiune necesara dar contrara legii. Putem observa ca atat in doctrina franceza, cat si in doctrina germana, raportul dintre legalitate si oportunitate, respectiv puterea discretionara este privita si prin prisma practicii judecatoresti, ajungandu-se pana acolo incat sa se formuleze anumite solutii teoretice prin raportare la dreptul existent si alte solutii teoretice prin raportare la dreptul existent si alte solutii teoretice raportate la dreptul creat de judecator. Ca o idee generala scopul administratiei publice, si anume realizarea interesului public, este totdeauna un element de legalitate, in timp ce mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce tin de oportunitate. Administratia nu are dreptul de a comite, in numele puterii discretionare, erori manifeste si nici de a face lucruri absurde, iar daca aceasta se intampla atunci exista motive ce indrepatatesc un recurs pentru exces de putere. IV. Relatia legalitate-oportunitate in doctrina, legislatia si jurisprudenta germana Doctrina germana, traditioanal, prin putere discretionara evoca o anumita marja de libertate a administratiei publice in deciziile si actiunile sale, adica posibilitatea de allege intre mai multe atitudini posibile (a face A, a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Regimul Juridic Al Bunurilor Apartinand Domeniului Public</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-regimul_juridic_al_bunurilor_apartinand_domeniului_public.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In conformitate cu prevederile art. 135 alin. 3 din Constitutie, proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, adica comunei, orasului, municipiului si judetlui. Din acest text de lege rezulta ca subiecte ale dreptului de proprietate publica sunt statul si unitatile administrativ- teritoriale. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevaute in Constitutie, legi organice si legi ordinare. Astfel, in alin. 4 al art. l3 din Constitutie se prevede ca Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Enumerarea facuta de Constitutie bunurilor ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica nu este exhaustiva, de indata. ce face precizarea el pot constitui obiect al acestui drept si alte bunuri stabilite de lege. Legea fondului funciar in art. 5 enumera categoriile de terenuri ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica: terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, cubi de comunicatie, regle stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si ale marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si sisturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apWirii sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor, sunt de uz sau interes public. Adaptand criteriul apartenentei la domeniul public a tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinate uzului ori interesului public, Legea fondului funciar creeaza posibilitatea ca, prin schimbarea destinatiei sale, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de proprietate publica, sa poata deveni obiectul dreptului de proprietate privata. De asemenea, Codul civil in art. 476-478 enumera o serie de bunuri ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica. Printre aceste bunuri figureaza drumurile mari si mici, precum si ulitele care sunt in sarcina statului, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal pe locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiae, malurile unde trag vasele si indeobste toate phile din phnantul Romaniei care nu sunt proprietate private, averile vacante precum si cele ale persoanelor ce mor si nu au mostenitori sau sunt lepadate, pogile, zidurile, sanparile si inthriturile pietelor de razboi si ale fortaretelor, toate cat timp servesc uzului public. Textele Codului civil privind enumerarea bunurilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Revendicare Mobiliara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-revendicare_mobiliara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ori de cate ori se vorbeste despre mijloacele juridice de aparare ale proprietatii, se au in vedere in primul rand si actiunile petitorii. Actiunea in revendicare definita ca acea actiune reala si petitorie prin care proprietarul neposesor cere recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea bunului sau de la posesorul neproprietar. Putem vorbi de actiune in revendicare mobiliara sau imobiliara dupa cum obiectul sau este un bun mobil sau imobil individual determinat. -actiune petitorie, intrucat prin ea se apara chiar dreptul de proprietate, pune in discutie existenta dreptului. -actiune reala. Caracterul este imprimat acestei actiuni datorita faptului ca ea se intemeiaza si apara insusi dreptul de proprietate care este un drept real. scopul actiunii consta in restituirea bunului. De aici rezulta si conditia potrivit careia ea trebuie introdusa impotriva celui ce detine lucrul, fie in calitate de posesor sau de detentor precar. Conditiile de exercitare ale actiunii in revendicare Actiunea in revendicare fie ca este mobiliara sau imobiliara trebuie sa fie introdusa de proprietarul exclusiv al bunului. Exista insa si alte situatii: bunul detinut in coproprietate poate fi revendicat de la un tert dobanditor numai cu respectarea regulii unanimitatii: este admisa daca este introdusa de toti coproprietarii. bunul detinut in coproprietate nu poate fi revendicat de un coproprietar de la un alt coproprietar. bunul mobil al sotilor poate fi revendicat de unul dintre ei de la un tert dobanditor, aplicandu-se prezumtia mandatului tacit reciproc. bunul mobil al sotilor nu poate fi revendicat de unul dintre ei impotriva celuilalt sot cat timp nu a intervanit partajarea bunurilor sotilor fie in timpul fie dupa desfacerea casatoriei prin divort. Temeiul juridic al acestei revendicari il reprezinta dreptul de proprietate al acestei persoane asupra lucrului. Codul civil are in vedere numai revendicarea mobiliara in titlul consacrat prescriptiei, astfel ca regimul juridic al acestei actiuni a fost determinat de practica si de literatura juridica. Dupa cum se preciza mai sus, pentru a vorbi despre o asemenea revendicare trebuie sa facem distinctie intre revendicarea bunurilor mobile si cea a bunurilor imobile. Si aceasta intrucat in timp ce in cazul imobilelor posesia naste o prezumtie simpla de proprietate ce poate fi rasturnata prin proba contrarie, in cazul mobilelor ea naste o prezumtie absoluta, juris et de jure, care nu permite dovada contrarie. Actiunea in revendicare a unui bun mobil corporal ii sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun si nu cele ale D. nr. 167/1958 intrucat acesta din urma nu vizeaza actiunile prin care se valorifica un drept real principal, cum este dreptul de proprietate. CAPITOLUL II: Revendicarea mobiliara SECTIUNEA I: Scurt istoric In dreptul roman era consacrata cu privire la revendicarea bunurilor regula: nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Separarea Puterilor In Stat - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-separarea_puterilor_in_stat_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Categoria cea mai des intalnita in teoria si practica sistemelor constitutionale este categoria de putere. Ea apare si in exprimari nuantate precum: puterea politica, putere de stat, puteri politice sau pur si simplu, putere. Fiind si dovedindu-se a fi categoria cheie in organizarea statala a societatii umane, puterea (in sensul cuceririi sau apropierii sale) a fost si ramane scopul fundamental al revolutiilor, miscarilor si convulsiilor sociale. Din aceasta rezulta legatura stransa cu categoriile popor si natiune. Uneori categoria putere este exprimata prin aceea de suveranitate. Asemenea similitudini explica exprimarile constitutionale. Astfel, constitutiile stabilesc ca suveranitatea (unele adauga nationala) sau puterea (puterile) apartine (rezida in) poporului. In acest fel sunt redactate constitutiile Spaniei, Frantei, Romaniei, Suediei. Alte constitutii folosesc expresia de suveranitate, care apartine (sau emana de la) natiune. In acest fel sunt redactate constitutiile Marocului si Spaniei. Constitutia actuala a Romaniei stabileste la articolul 2 ca: Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum. Rezulta din aceasta expunere cel putin doua constatari. Prima priveste legatura intre categoriile si fenomenele popor, natiune, putere de stat, puteri publice. Cea de-a doua priveste formularile extrem de nuantate cu care se opereaza precum cele de putere, puteri publice, puteri, suveranitate, suveranitate nationala sau cele de rezida in natiune, apartine poporului. Poporul si statul sunt deseori privite intr-o anumita unitate, lucru firesc ce rezulta din legaturile puternice ce le apropie sau din trasaturile care uneori le departeaza dar pe un fond comun. Intelegerea corecta a relatiei popor-stat este insa, in limbajul juridic, cea mai importanta, daca nu cumva prima conditie in explicarea mecanismului juridico-statal. Aceasta pentru ca indivizibilitatea sau identitatea intereselor poporului si statului nu duce si nu trebuie sa duca la o confuzie juridica a acestor doua categorii. Poporul si statul sunt subiecte distincte de drept. Organizarea societatii umane in stat a atins forme mai mult sau mai putin reusite, dar factorii care compun statul isi pastreaza, in orice caz sub aspect juridic, identitatea lor. Plecand de la ideea ca nu mai sunt necesare alte explicatii cu privire la notiunea de popor, urmeaza sa reamintim ca in ce priveste notiunea de stat aceasta cunoaste doua acceptiuni, ambele corecte din punct de vedere stiintific, si larg raspandite si utilizate. Intr-o acceptiune, mai mult politica, sociologica se intelege prin stat suma a trei elemente distincte si anume: teritoriu, populatia (natiunea) si suveranitatea (in sensul puterii statale, de fapt statul in acceptiunea strict juridica). In aceasta acceptiune statul este sinonim, cu tara el incluzand civilizatia, resursele, oamenii, teritoriul, frontierele, autoritatiile etc. Intr-o a doua]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Societatea Cu Raspundere Limitata - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-societatea_cu_raspundere_limitata_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Soocietatea cu raspundere lmitata este forma de societate comerciala aparuta mai tarziu in activitatea comerciala. Aceasta forma de societate s-a ivit din nevoia de a satisface anumite cerinte ale activitatii comerciale. Ca si in cazul societatii in nume colectiv, societatea cu raspundere limitata se bazeaza pe increderea asociatiilor. Datorita cestui fapt, numarul asociatilor este limitat, iar partile sociale nu sunt liber cesibile. Intocmai ca si in cazul societatii pe actiuni, in societatea cu raspundere limitata, asociatii raspund pentru obligatiile sociale in limita aporturilor lor. Societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate consituita pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aporturilor lor. asocierea se bazeaza pe increderea asociatiilor. Societatea are un caracter intuitu persoane, ca si societatile de persoane; capitalul social este divizat in anumite fractiuni denumite parti sociale. Aceste parti sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile; Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic. Potrivit art. 210 din lege, societatea cu raspundere lmitata se poate constitui prin aportul unui singur asociat, care va fi detinatorul tuturor partilor sociale. O persoana fizica sau juridica nu poate fi insa asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata. Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, ca orice societate comerciala, dobandeste calitatea de comerciant prin constituire sa, in conditiile legii. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatul unic raspunde numai in limita aportului sau. Constituirea societatii cu raspundere limitata La baza constituirii societatii se afla contractul de societate si statutul societatii. In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, actul constitutiv il reprezinta statutul societatii. Actele constitutive ale societatii. Portivit art. 32 din Legea nr. 31/1990, societatea cu raspundere limitata se va constitui prin contract de societate si statut, care se incheie in forma autentica. In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic se intocmeste numai statutul. Contractul de societate Contractul de societate privind constituirea societatii cu raspundere limitata trebuie sa cuprinda mentiunile cerute de art. 3 pentru societatea in nume colectiv. In plus, acest contract trebuie sa prevada si repartizarea partilor sociale intre asociati. Asociatii La constituirea societatii cu raspundere limitata pot participa persoane fizice si persoane juridice. Numarul asociatilor este lasat la aprecierea persoanelor interesate sa constituie societatea. Pentru a asigura caracterul intuitu persoane al societatii, legea limiteaza numarul asociatilor la cel mult 50 de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Societatea Cu Raspundere Limitata - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-societatea_cu_raspundere_limitata_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: E societatea in care partile nu sunt reprezentate prin titluri negociabile si care nu pot fi cedate altor persoane decat daca acestea din urma sunt agreate de majoritatea celorlalti asociati. Din acest punct de vedere SRL e o asociatie de persoane. SRL e si o asociatie de capital deoarece asociatii raspund numai in limita aportului lor la existenta societatii, astfel fiecare asociat v-a fi obligat pentru datoriile societatii numai in limita capitalului subscris. SRL se constituie prin contract si statut in cazul in care e constituita din 2 sau mai multi asociati sau numai prin statut in cazul asociatului unic. Societatea ia hotarari cu votul majoritatii absolute a asociatilor si a partilor sociale cu exceptia hotararii de modificare a contractului si statutului care se pot efectua numai cu acordul tuturor asociatilor. Capitalul social al societatii nu poate fi mai mic de 300. 000 lei si el se constituie din aportul asociatilor; aceste aporturi pot fi in natura sau in numerar. In cazul societatii cu mai multi asociati expertizarea valorii bunului e facultativa, in cazul asociatului unic e obligatorie. Reducerea capitalului social nu se va putea opera sub nivelul minim legal; majorarea capitalului social se va realiza prin varsarea imediata a aportului. Drepturile asociatilor asupra partilor sociale Capitalul social al societatii se divide in parti sociale egale care nu pot fi mai mici de 5ooo lei. Repartizarea partilor sociale intre asociati se face prin contractul de societate. Caracteristic SRL este: intregul capital e divizat in parti egale; toate partile sociale sunt distribuite asociatilor; toate partile sociale sunt acoperite de varsaminte, in bunuri sau numerar. Cesiunea partilor sociale intre asociati pot fi transmise liber si neconditionat transmiterea catre persoane din afara grupului asociatilor e permisa numai daca e hotarata de asociati reprezentand 3/4 din capitalul social. Administrarea societatii Societatea e administrata de unul sau mai multi administratori numiti prin contractul de societate sau prin hotararea adunarii generale. Spre deosebire de SNC administratorii societatii pot fi si neasociati. Modul de conlucrare al asociatilor va fi stabilit prin contractul de societate sau prin hotararea adunarii generale. Daca este instituita regula unanimitatii, divergentele ivite intre administratori vor fi solutionate de asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Atributiile administratorilor tinerea registrului asociatilor, care cuprinde identitatea acestora precum si participarea acestora la capitalul social. intocmirea, supunerea sub aprobare adunarii generale si depunerea bilantului spre inregistrare la registrul comertului. constituirea si conservarea fondurilor de rezerva. Din beneficiul anual se va prelua 5% in fiecare an pina cind cuantumul fondului de rezerva va atinge cel putin a 5-a parte din capitalul social. inscrierea la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Societatea In Comandita Simpla</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-societatea_in_comandita_simpla.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: comanditatii - au aceeasi pozitie in societate ca asociatii in nume colectiv, ei raspund nelimitat si solidar pentru intregul pasiv. comanditarii - furnizeaza capital care formeaza capitalul social, marginindu-si riscurile la aportul lor la capitalul social. imprumutatorul isi recupereaza intotdeauna banii pe cind aportul comanditarului constituie aport la capitalul social devenind proprietatea societatii. imprumutatorul nu poate interveni in refacerea (modul de desfasurare) societatii, pe cind comanditarul fiind asociat, are drepturi provenind din aceasta calitate intervenind chiar si in activitatea societatii. Se constituie prin contract si statut. Comanditarii: aportul comanditarului la constituirea societatii. Acesta e obligat sa verse aportul subscris la constituirea societatii, neindeplinirea obligatiei facand sa curga dobanzile de la data stabilita ca termen al varsarii. Poate fi constituita din numerar, bunuri si creante, varsarea aportului la constituirea societatii e singura obligatie a comanditarului. participarea comanditarilor la administrarea societatii. In afara de dreptul de a participa la impartirea beneficiilor, comanditarul poate incheia operatii in contul societatii dar numai in conditiile unei procuri speciale date de catre asociatii comanditati. participarea la conducere. Comanditarul participa la numirea si revocarea administratorilor, el poate acorda autorizarea comanditatilor pentru operatiile ce depasesc limitele puterii acestora. Comanditatii Le sunt aplicabile dispozitiile legale prevazute pentru asociatii SNC-urilor. Moartea unicului comanditat atrage dizolvarea societatii daca nu exista clauza de continuare cu mostenitorii. Aceasta clauza nu e aplicabila daca toti mostenitorii sunt minori, intrucat minorii nu se pot obliga solidar si nemarginit pentru nici un fel de datorie. Administrarea SCS Potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1990, in contractul de societate trebuie sa se prevada asociatii care administreaza si reprezinta socitatea, cu stabilirea puterilor lor. In cazul societatii in comandita simpla, calitatea de administrator o pot avea numai asociatii comanditati (art. 58 din Legea nr. 31/1990). Excluderea asociatilor comanditari se explica prin caracterul limitat al raspunderii lor pentru obligatiile sociale. Astfel, in contractul de societate vor fi desemnati, ca administratori si reprezentanti ai societatii, numai asociatii comanditati. Cu toate ca asociatii comanditari nu pot avea calitatea de administrator, totusi, legea le recunoaste posibilitatea de a incheia anumite operatii. Potrivit art. 59 din Legea nr. 31/1990, comanditarul poate incheia operatii in contul societatii numai in baza unei procuri speciale pentru operatiile determinate, data de la reprezentantii societatii si inscrisa in registrul comertului. In cazul in care actioneaza fara o astfel de procura, comanditarul devine raspunzator fata de terti, nelimitat si solidar, pentru toate obligatiile]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Societatea In Nume Colectiv</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-societatea_in_nume_colectiv.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cel mai vechi tip de societate comerciala cunoscut. Fiecare asociat raspunde integral si solidar cu intregul sau patrimoniu personal pentru datoriile societatii. Contractul de societate in nume colectiv poate fi incheiat intre persoane fizice, persoane fizice si juridice sau numai intre persoane juridice. Creditorii societatii in nume colectiv sunt platiti in special din bunurile societatii dar au si un drept de gaj asupra averii oricarui asociat, chiar daca asupra acestor averi vin in concurs si creditorii proprii ai asociatilor E o societate de persoane, fiind constituita in considerarea calitatilor personale a celor 2 sau mai multi asociati. comanditatii - au aceeasi pozitie in societate ca asociatii in nume colectiv, ei raspund nelimitat si solidar pentru intregul pasiv. comanditarii - furnizeaza capital care formeaza capitalul social, marginindu-si riscurile la aportul lor la capitalul social. Situatia comanditarului poate fi confundata cu a unei persoane care imprumuta comanditatului bani. Diferente: imprumutatorul isi recupereaza intotdeauna banii pe cind aportul comanditarului constituie aport la capitalul social devenind proprietatea societatii. imprumutatorul nu poate interveni in refacerea (modul de desfasurare) societatii, pe cind comanditarul fiind asociat, are drepturi provenind din aceasta calitate intervenind chiar si in activitatea societatii. Se constituie prin contract si statut. Societatea pe actiuni - SA Se caracterizeaza prin aceea ca toti asociatii au calitatea de actionari. Exista societati care pot avea doar aceasta forma de organizare. ex: banci, societatile de asigurare. Pot fi infiintate atat timp cat au capital social minim 1. 000. 000, numar minim de asociati 5, cel maxim nelimitat. Avantajul pe care-l reprezinta aceste societati e acela ca actiunile sunt facil de transmis, in cazul actiunilor la purtator neintocmindu-se nici un act. Dezavantajul societatilor pe actiuni, in general au un numar mare de asociati care nu sunt comercianti toti. Hotararile SA se iau cu votul majoritatii capitalului social. Societatea in comandita pe actiuni - SCA Ca si in cazul SCS exista doua feluri de asociati: comanditatii comanditarii comanditatii - raspund solidar si nelimitat de datoriile societatii comanditarii - au doar calitatea de actionari Societatea cu raspundere limitata - SRL E societatea in care partile nu sunt reprezentate prin titluri negociabile si care nu pot fi cedate altor persoane decat daca acestea din urma sunt agreate de majoritatea celorlalti asociati. Din acest punct de vedere SRL e o asociatie de persoane. SRL e si o asociatie de capital deoarece asociatii raspund numai in limita aportului lor la existenta societatii, astfel fiecare asociat v-a fi obligat pentru datoriile societatii numai in limita capitalului subscris. Intreprindere de comert si fondul de comert In sens uzual intreprinderea reprezinta unitate economica de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Societatea Pe Actiuni - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-societatea_pe_actiuni_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Societatea pe actiuni este forma cea mai complexa si, totodata, cea mai evoluata a societatii comerciale. In aceasta forma de societate conteaza mai mult aporturile asociatiilor decat calitatile acestora. Datorita importantei aporturilor la formarea capitalului social si a estomparii calitatilor personale ale asociatiilor, societatea pe actiuni mai este cunoscuta si sub denumirea de societate anonima. Societatea pe actiuni este organizata si functioneaza pe principiul separatiei puterilor; organe de deliberare si decizie; organe de administrare si reprezentare; organe de supraveghere si control. Datorita rolului important pe care societatea pe actiuni il are in viata economica, Legea nr. 31/1990 asigura o reglementare cuprinzatoare acestei forme de societate. Definitia societatii. Potrivit art. 3 din lege, societateea pe actiuni este societatea ale carei obligatii sunt garantate cu patrimonial social; actionarii sunt obligati numai pana la concurenta capitalului subscris. Pe baza definitiei generale a societatii comerciale si a dispozitiilor legale mentionate, societatea pe actiuni poate fi definite ca acea societatea constituita prin asocierea mai multor persone, care contirbuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor. Caracterele societatii pe actiuni societatea se constituie dint-un numar minim de asociati, denumiti si actionari; capitalul social este divizat in actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile; raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata; ei raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris. Constituirea societatii pe actiuni 1. Notiuni generale Constituirea societatii pe actiuni este reglementata de dispozitiile Legii nr. 31/1990, care privesc constituirea oricarei societati comerciale, precum si anumite dispozitii speciale privind aceasta forma de societate. Societatea pe actiuni se constituie prin vointa asociatiilor exprimata in actul constitutiv. Indiferent de modalitatea folosita, pentru constituirea societatii pe actiuni trebuie indeplinite formalitatile prevazute de lege. 2. Actele constitutive ale societatii A. Consideratii generale Potrivit art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de catre fondatori. B. Contractul de societate Contractul de societate trebuie sa se incheie in forma autentica si sa cuprinda elementele prevazute de art. 8 din Legea nr. 31/1990. Asociatii Asociatii societatii pe actiuni, denumiti actionari, pot fi persoane]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Structura Normei Juridice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-structura_normei_juridice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Norma juridica este definita in tratatele juridice ca: o regula de conduita generala si obligatorie destinata sa ordoneze relatiile interumane prin reglementarea unor comportamente determinate, regula elaborata, acceptata si recunoscuta de stat si impusa la nevoie in caz de incalcare prin forta coercitiva a acesteia. Norma juridica sau de drept reprezinta elementul fundamental al oricarui sistem de drept iar in analizarea acesteia se porneste de la doua tipuri de consideratii. In primul rand, etimologic, conceptul de norma desemneaza o regula ce reglementeza comportamentul uman, adica este o norma sociala. In al doilea rand sistemul normelor sociale cuprinde norme sociale, norme de drept, norme morale, norme religoase, sau norme politice potrivit domeniului relatiilor socale vizate. Pornind de la aceste consideratii se poate aprecia ca norma de drept este o norma sociala obligatorie. Fiind obligatorie ea este investita cu forta juridica obligatorie, creand drept si corelativ obligatoriu pentru destinatarii ei. Norma juridica este un fenomen natural si obligatoriu in orice grup organizat sub forma unei comunitati in care indivizii participa nu doar pe baza unor legaturi de solidaritate ci si isi subsumeaza actiunea unui scop social specific. Este vorba deci de revitalizarea vechiului principiu roman obi societas, ibi jus. Orice societate organizata reclama o regula de drept pentru a se putea constitui intru cat destinatarii normei juridice trebuie sa fie mentinuti in obligatiile inerente starii sociale printr-o regula care determina si sanctioneaza statutul lor de membrii. Pentru a intelege regula de drept trebuie sa precizam scopul ei: permite viata in societe. Cine ar pretinde ca nu cunoaste nici o regula de drept s-ar exclude prin aceasta din orice grup. Ordinea necesara in viata sociala satisface imperativul necesar. Doar actionand pe baza unor reguli preconstituite oamenii pot sa-si organizeze actiunile cunoscand consecintele faptelor lor. In acest fel este contracarata conceptia libertatii absolute: omul isi infraneaza dorinta de libertate absoluta in momentul in care intelege ca o regula este justa si ca ea satisface prin urmare nu doar nevoia de securitate ci si pe cea de justitie. Trasaturile normei juridice se refera la: gradul de generalitate, caracterul impersonal, caracterul coercitv. Gradul de generalitatte se datoreaza faptului ca norma juridica se adresaza tutror membrilor comunitatilor; gradul generalitate difera dupa natura prescriptiei continuta de norma juridica. Astfel deosebim intre norme juridice care se adreseaza tuturor cetatenilor unei tari (cea mai mare parte a normelor constitutionale), si norme juridice pentru grupuri de indivizi ce poseda o anumita calitate comuna (normele familiei ce reglementeaza regulile persoanelor casatorite). Daca gradul de generalitate difera norma juridica isi pastreaza intotodeauna caracterul impersonal generat de faptul ca acesta se adreseaza in mod difuz destinatarilor sai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Studiu Legislative Privind Accizele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-studiu_legislative_privind_accizele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pentru anumite produse (prevazute in anexa de la Legea nr. 22/15 aprilie 1994 care a inlocuit anexa de la Legea nr. 42/1 iulie 1993) agentii economici, persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate care produc, importa, comercializeaza astfel de produse, datoreaza bugetului de stat, taxe speciale de consumatei (denumite accize). Pentru carburantii auto din productia interna livrati prin societatile comerciale PECO cu capital majoritar sau integral de stat, platitorii de accize sunt aceste societati. Pentru carburantii livrati direct din rafinarii catre alti beneficiari decat sistemul PECO accizele sunt datorate de rafinarii. In ordinul nr. 444/19 aprilie 1994 se stabileste incadrarea in cotele de accize si in clasele de calitate a tigaretelor si produselor din tutun, din productia interna si din import. Pentru cele de calitate superioara cota de acciza este de 300%, pentru cele de calitate medie cota de acciza era de 70%, iar pentru cele de calitate inferiora era de 45%. Agentii economici prevazuti mai sus care cumpara de la producatorii individuali produse de natura celor prevazute in anexa pentru comercializare sunt obligati sa calculeze si sa verse la bugetul de stat accizele aferente cantitatilor cumparate. Pentru anumite produse (tuica, rachiu) provenite din import si utilizate ca materie prima, agentii economici prelucratori pot solicita restituirea accizelor platite in vama. Agentii economici care comercializeaza bunuri de natura celor prevazute in anexa nr. 1, introduse in tara de catre persoane fizice, neinregistrate ca agenti economici, sunt obligati sa retina si sa verse la bugetul de stat accizele stabilite potrivit legii. La pozitiile 1-8 inclusiv, baza de aplicare a cotelor pentru produsele din import cuprinde si valoarea ambalajelor. Pentru calculul accizelor de la pozitiile 9-11, Ministerul Finantelor va face, din punct de vedere fiscal, incadrarea in grupele respective. Accizele prevazute la pozitiile 16-18 se calculeaza si se datoreaza numai pentru carburantii auto. Pentru bunurile introduse in tara de persoanele fizice neinregistrate ca agenti economici, valorifate prin societati comerciale baza de impozitare o reprezinta contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vandute in consignatie. Produsele livrate la rezerva de stat sunt exonerate de la plata accizelor pe perioada cat au acest regim. La produsele scose din rezerva de stat, plata accizelor se face de catre unitatile detinatoare ale acestor stocuri, la livrarea produselo catre beneficiari. Produsele exportate direct sau prin agenti economici ce isi desfasoara activitatea pe baza de comision, precum si produselor importate in regim de tranzit sau importate temporar, atat timp cat se afla in aceasta situatie, nu sunt supuse accizelor. In cazul in care agentii economici care efectueaza operatiuni de export cumpara de la producatorii interni, in vederea vanzarii la export, produse prevazute in anexa nr. 1]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Terorism Efecte Si Concepte</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-terorism_efecte_si_concepte.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 11 septembrie, 2001 zi de doliu international. Cine i-a ajutat pe teroristii de la 11 septembrie? . Lantul coincidentelor. Ucenicii vrajitori. Un terorist cu relatii. Datorii impovaratoare II. Particularitati III. Terorism: Concepte. Organizare Etapele atacului Clasificare. Forme de manifestare I. Terorism. Efecte. Valul de atacuri teroriste ce a zguduit lumea in ultimii ani a starnit indignarea opiniei publice internationale. Lideri marcanti si politicieni din intreaga lume au condamnat actiunile barbare, soldate cu moartea a mii de oameni si ranirea altor cateva zeci de mii. La conferinta de presa de la Londra, din 20 noiembrie 2003, presedintele Americii si primul ministru englez s-au aratat mai hotarati ca oricand sa lupte impotriva terorismului international, oriunde este nevoie, pentru eradicarea lui. Inca o data afirmam ca, in confruntarea cu aceasta amenintare, nu exista cale de intoarcere, compromis sau ezitare, declara Toni Blair, adaugand: Vom raspunde la teroare cu o si mai mare sete de a invinge teroarea, iar la discordie, cu toleranta si libertate. Concluzia apartinea presedintelui G. W. Bush: Teroristii vor sa intimideze si sa demoralizeze natiunile libere, dar nu vor avea succes. Este, poate, destul de greu de interes care sunt pornirile unui atac terorist. De ce sa vrei sa omori? De ce sa vrei sa distrugi ceea ce omenirea a creat? De ce sa vrei sa distrugi o civilizatie, o lume, poate chiar intreaga planeta? Iata intrebari pe care, dupa septembrie 2001, si le pun tot mai des analistii politici, medicii psihiatri, psihologii si - de ce nu? chiar simplii oameni care nu pot sa inteleaga care sunt adevaratele porniri ale tuturor actelor de terorism la care asista, neputinciosi. Se pare ca ar fi vorba de actiunea unei gene inga destul de putin studiate, inga destul de putin cunoscute, asa numita gena a agresivitatii. 11 septembrie, 2001 zi de doliu international Dupa cum toata lumea stie, pe 11 septembrie 2001, o mare nenorocire a lovit exact in mijlocul inimii Statelor Unite ale Americii. Oare, putea cineva sa prevada asa ceva? Atunci, intr-o zi care a intrat in istoria moderna a Americii, s-a prabusit simbolul orasului New York; este vorba despre Turnurile Gemene care s-au prabusit, facand zeci de mii de victime. A fost daramat un simbol care trebuia maculat, in numele unui crez, invocat de o mana de fanatici si de cei interesati sa profite de gesturile lor sinucigase. Pentru nemuritorii din turnurile devenite amintire, sensul libertatii n-a fost incrancenarea. Nici actul scelerat datorat unei minti bolnave. Stenogramele ultimelor convorbiri telefonice probeaza luciditatea victimelor. Dorinta lor de a trai si uimirea in fata impecabilei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>The Romanian Citizenship</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-the_romanian_citizenship.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: The citizenship is the capacity of the private person that evokes the permanent political, social, economical and juridical relationships between that private person and the state. The Romanian citizenship proves that the private person belongs to the Romanian state and gives to that private person the possibility of being the titular of all the rights and the duties stipulated of the Constitution and the Romanian laws. 1. Only the Romanian citizens are the owners of all rights and duties stipulated of Constitution and laws. the right of not being expelled or extradited from Romania And so on. 2. The Romanian citizens have to abide by the Romanian laws and Constitution. 3. Only the Romanian citizens have to carry out the duties stipulated of Romanian Constitution and laws. Some of those duties are: fidelity for Romania fulfill the military service 4. The marriage has no legal effect on husband s citizenship. 5. The changing one husband s citizenship has no legal effect on the other husband citizenship. How can one person get Romanian citizenship? In Romania, we can talk about the system jus sanguinis and that means that the child becomes Romanian citizen if he has Romanian parents or a Romanian parent. The citizenship law establishes four ways of granting the citizenship: by birth So, the child born by Romanian parents or by a Romanian citizen and a foreign/stateless parent is a Romanian citizen. by repatriation The person that was once Romanian citizen but lost the Romanian citizenship by residing abroad will obtain Romanian citizenship by repatriation. In the matter of the repatriated person s minor child the law stipulates the parents decide for the minor s citizenship. The minor over 14 would express separately the consent. In order to obtain the Romanian citizenship you can file a repatriation request to the Ministry of Justice. by adoption The child under 18 adopted by Romanian parents or one Romanian parent will get Romanian citizenship. by request This person will fulfill the following conditions: He/she is born and resides in Romanian territory at the time of the request from at least 5 yrs or at least 3 yrs if he/she is married to a Romanian citizen. He/she proves devotion to the Romanian state and the Romanian people. He/she is over 18 yrs. He/she has assured the means of existence. He/she is known with a good conduct and wasn t convicted in Romania or abroad for an offence which makes him/her unworthy of being Romanian citizen. He/she knows the Romanian language so that he/she could integrate in the social life. This request can be made personally or by a person with special and authentic mandate.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Timpul De Munca</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-timpul_de_munca.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Desfasurarea activtatii cu respectarea unui anuit program de lucru reprezinta una din trasaturile specifice ale raportului juridic izvorat din incheierea contractului individual de munca. Intrucat munca efectuata presupune cheltuirea fortei vitale a omului, este necesar in mod obiectiv ca ziua de munca sa se incadreze in anumite limite, sa fie numai o parte dintr-o zi naturala de viata. Legislatia noastra cuprinde prevederi referitoare nu numai la reglementarea timpului de lucru si a timpului de odihna, ci si la asigurarea folosiri timpului liber (art 128 din Codul muncii). Prin timp de munca se intelege durata stabilita, dintr-o zi sau saptamana, in care este obligatorie efectuarea muncii in cadrul contractului individual de munca. Durata normala muncii este stabilita pentru munca desfasurata in timpul zilei sau pentru cea prestata in timpul noptii; art. 38, din Constitutie care prevede cel mult 8 ore. Durata normala a timpului de lucru se realizeaza prin saptamana de lucru de 5 zile, deci 40 de ore pe saptamana. In anumite conditii ziua de lucru poate fi si sub 8 ore, si, ca urmare, saptaman sub 40 de ore. Timpul de munca peste programul de lucru sau peste durata normala poate fi constituit din: ore suplimentare; timpul care datorita specificului muncii nu se poate incadra in programul normal de lucru; orele prestate peste programul de lucru in scopul asigurarii serviciului pe unitate. Organizarea timpului de munca Potrivit art. 117, alin. 3 din Codul muncii, in limitele oblgatorii ale zilei si saptamanii de lucru, modul de organizare a timpului de munca, precum si evidenta salariatilor in unitate se stabilesc prin regulament de ordine interioara. Prin acest regulament se prevad ora de incepere si cea de sfarsit a programului de lucru, organizarea lucrului dupa caz, in schimburi (tura). Ziua de munca de 8 ore. Stabilirea zilei de munca de 8 ore, deci a spatamanii de 40 de ore, constituie regula de aplicare generala. Durata de 8 ore a zilei de munca aigura desfasurarea, in conditii obisnuite, a procesului de productie, raspunzand cerinteleor de ordin biologic material, spiritual si social ale salariatilor. Ziua de munca sub 8 ore. In cazurile in care unor anumite categorii de personal trebuie sa li se asigure o protectie speciala, precum si atunci cand procesul de productie se desfasoara in conditii deosebite, durata zilei de munca este sub 8 ore. De asemenea s-a prevazut posibilitatea stabilirii unor programe de lucru partiale de 6, 4 sau 2 ore pe zi. Astfel pentru tinerii sub 16 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi, fara ca aceasta sa duca la o scadere a salariului (art. 162 din Codul muncii). In conformitate cu dispozitiile Legii nr. 31/1991 privid stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite, vatamatoare, grele sau periculoase, cei care desfasoara efectiv si permanent activitatea in locuri de munca cu conditii deosebite vatamatoare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Actul Juridic Civil</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-actul_juridic_civil.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intreaga viata a omului, de la nastere ori in legatura cu acest moment, si pana la moarte, dar si in privinta acestui eveniment legat de lasamantul succesorului, este reglementata in aspectele sale esentiale de normele dreptului civil. Institutiile juridice apartinatoare acestei ramuri a dreptului contribuie intr-o masura importanta la reglementarea vietii persoanei juridice, de la infintare, ori in legatura cu acest proces si pana la incetarea ei prin reorganizare si dizolvare, ba chiar si in privinta consecintelor ce decur din aceste masuri. Notiunea actului juridic civil. Terminologie In sens larg, prin fapte juridice se inteleg atat actiunile omenesti savarsite cu intentia sau fara intentia de a produce efecte juridice, cat si evenimentele, adica faptele naturale. In sens restrans, prin fapte juridice se inteleg numai actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc in puterea legii, precum si evenimentele, care sunt imprejurari care se produc independent de vointa omului dar de care legea civila leaga anumite consecinte juridice. Prin urmare, daca la faptele juridice in sens restrans se adauga actele juridice, adica acele actiuni omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice se ajunge la notiunea de fapte juridice in sens larg. Trebuie precizat ca in literatura juridica si in practica judiciara s-au cristalizat notiunile astfel: actele juridice sunt actiunile omenesti savarsite cu intentia de a produce efecte juridice, iar faptele sunt actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, care insa se produc in temeiul legii, la care se adauga si evenimentele (deci faptele juridice in sens restrans). Considerat in sensul conceptului traditional, actul juridic civil a fost definit: . un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica sau stinge un raport juridic 1 . un act de vointa savarsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, de a transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic 2 . actul de vointa savarsit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica sau stinge un raporturi juridice in temeiul dreptului obiectiv si in limitele pe care acestea le statorniceste 3 Pentru o definitie corecta si completa actului juridic civil, se impune luarea in considerare a urmatoarelor elemente: actului juridic civil este o manifestare de vointa, este, deci, in primul rand rezultatul unei hotarari launtrice, rezultatul unui proces volutiv scopul exprtimarii manifestarii de vointa in constituie producerea de efecte juridice civile; este elementul care diferentiaza actului juridic civil de faptul juridic civil savasit fara intentia de a produce asemenea efecte. efectele juridice avute in vedere trebuie sa priveasca nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care deosebeste actului juridic civil de actele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Administratia Publica - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-administratia_publica_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 12. Administratia publica din Romania in fata unor noi provocari. Administratia publica bazata pe cunostinte (cunoastere). In ultima perioada se contureaza tot mai mult ideea ca Administratia Publica (AP) se afla in fata unor provocari dintre care cele mai importante sunt: 1) Desfasurarea activitatilor in UE; 2) Continuarea accentuata a reformei in AP si 3) Realizarea unei AP bazata pe cunostinte (cunoastere) In legatura cu prima provocare este de amintit ca inca din 2004 au fost identificate domenii care necesitau imbunatatiri, evocandu-se in primul rand reforma administratiei publice (toate aspectele, in special administratia locala si regionala, reforma functiei publice, descentralizarea, coordonarea politicilor, procesul parlamentar, transparenta si liberul acces la informatii). necesitatea imbunatatirii legislatiei cu o atentie asupra analizelor de impact apreciate ca fiind de slaba calitate; faptul ca nepublicarea tuturor normelor de implementare a actelor normative creaza o oportunitate pentru mita si coruptie; existenta unei neclaritati in diviziunea sarcinilor intre diferiti actori care conduce la o coordonare neclara a politicilor publice; lipsa de claritate privind delegarea responsabilitatilor si resurselor financiare dintre diferitele niveluri ale AP; nefinalizarea procesului de transfer a puterii catre nivelurile inferioare ale AP si limitarea evidenta a autonomiei financiare la aceste niveluri determinata si de capacitatea redusa de actiune a autoritatilor locale etc. Sigur, pe parcurs, s-au intreprins o serie de masuri legislative, organizationale si de pregatire a personalului care lucreaza in AP dar ele, se constata, ca nu au fost suficiente. Intrebarile care ni le punem se refera la ce trebuie facut de urgenta. Astfel este necesara printre altele: profesionalizarea acelerata a personalului de conducere si a celui de specialitate. Stabilirea regulii ca ocuparea unui post de conducere sa fie precedata de parcurgerea unui program de management; desfasurarea unui proces de descentralizare in continuare insotit de autonomia financiara adecvata. Aceasta priveste mai ales transferuri de atributii prin responsabilitati de la Administratia Publica Centrala la cea Locala in conditiile in care APC devine treptat sediul unor interventii de conceptie si de sinteza; multiplicarea actiunilor practice referitoare la dezvoltarea AP; cresterea motivarii personalului din AP pentru a evita fluctuatia, mai ales a specialistilor din acest domeniu; consolidarea statutului functionarului public. In prealabil trebuie foarte bine selectionati functionarii publici. Credem ca, fara a altera demersurile democrate persoanelor care candideaza la ocuparea unor posturi prin procedeul alegerilor la diferite niveluri, trebuie sa raspunda unor criterii limita de acceptare care sa confirme valoarea candidatilor. Cea de a doua provocare referitoare la continuarea accentuata a reformei in AP are in vedere concentrarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alte Institutii Procesuale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-alte_institutii_procesuale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In vederea asigurarii respectarii normelor de competenta in materie penaSa, iegiuitorui a instituit pentru organele judiciare, obligatia de a-§i verifica competenta atat in momentul sesizarii cu o cauza penaia, cat sj pe tot parcursul procesului penal, cand se ivesc situatii care ar putea determina o aita competenta. b) prin controlul instantei superioare, care se realizeaza fie prin verificarea competentei de catre instanta superioara la care se exercita o cale de atac, fie prin intermediul conflictului de competent ivit intre doua sau mai multe instante inferioare. Autocontrolul instantei sesizate poate avea loc: necompetenta. Exceptia de necompetenta reprezinta mijlocul juridic prin care procurorul sj partite pot invoca lipsa de competenta a instantei sesizate cu judecarea cauzei penaie. Codul de procedure penala stabiieste, in art. 39 alin. 1 momentul pana la care pot fi ridicate exceptiile de necompetenta, in cursul procesului penal. Astfel, exceptia de necompetenfa materials si dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursu! procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive. Dupa pronuntarea hotararii de catre prima instanta de judecata, lipsa de competenta se invoca prin intermediul caii de atac sau poate fi luata in corisiderare, din oficiu, de catre instanta de control judiciar. Dispozitia art. 39 alin. 1 C. proc. pen. este in concordanta cu textul art. 197 alin. 2 si 3 C. proc. pen., care prevad sanctiunea nulitatii abso! ute pentru incalcarea dispozititlor relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizarem fata primei instante de judecata (art. 39 alin. 2 C. proc. pen.). Asadar, exceptia de necompetenta teritoriala trebuie ridicata Inainte de Inceputui cercetarii judecatoresti. Nerespectarea acestui termen atrage decaderea din exercitiul dreptului, astfel ca instanta trebuie sa respinga exceptia, ca fiind tardiv invocata. In urma verificarii competentei, prin ambele modalitati de autocontrol, exista doua posibilitati: - fie instanta constata ca este competenta, caz In care continua judecarea cauzei, fie instanta constata ca nu este competenta, se dezinvesteste si trimite cauza instantei competente (prin declinarea competentei). 2. Declinarea de competenta In urma verificarii competent. ei, din oficiu sau la cerere, instanta poate constata ca nu este competenta, potrivit legii, sa judece cauza cu care a fost legal sesizata. in acest caz, instanta isi declina competenta in favoarea instantei de judecata pe care o apreciaza ca fiind competenta. Potrivit art. 42 alin. 1 C. proc. pen., instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare. Declinarea de competenta constituie o dezinvestire a instantei, astfel ca hotararea de declinare este o sentinta, care nu este supuse apelului si nici]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apararea Drepturilor De Autor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-apararea_drepturilor_de_autor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 5. Dreptul de autor, L. Danila, Timisoara, 1997. 6. Dreptul de autor, Y. Eminescu, Bucuresti 1997. 7. Dreptul de autor, A. Ionascu, N. Comsa, N. Muresan, Bucuresti, 1989. 8. Protectia proprietatii intelectuale in dreptul roman, A. Pricopi si N. Puscas, Bucuresti, 1997. 9. Dreptul proprietatii intelectuale, V. Ros, Bucuresti, 2001. 10. ????????? ?????, ?. ??????, ??????, 1979. 11. ????????????? ?????? ????????? ????, ?. ???????, ??????, 1981. 12. ????? ???????????????? ???????????? ? ????. ???????????. ???????, ??????, 1982. 13. ???????????? ?????????????? ?????????????. ?. ????, ??????, 1989. 14. ????????? ?????, ?. ??????????, ??????, 1999. 15. ?????? ?????????? ?????, ?. ?????, ??????, 1969. 1. Notiuni generale. Printre garantiile sociale si juridice, un loc deosebit in apararea drepturilor de autor si drepturilor conexe ocupa apararea efectuata prin intermediu instantelor de judecata. Orce persoana are drept de acces la instantele de judecata si dreptul de a obtine o aparare juridica calificata a drepturilor sale. In literatura de specialitate apararea drepturilor de autor cuprinde o totalitate de masuri, indreptate spre restabilirea sau recunoasterea dreptului de autor sau apararea intereselor posesorilor de aceste drepturi in cazul lezarii sau contestarii lor. Dreptul la aparare, in viziunea noastra, este investirea unei persoane cu drepturi, care iar permite sa aplice norme juridice pentru a restabili drepturile lezate sau contestate. Subiectii dreptului la aparare sunt titularii dreptului de autor. In cazul publicarii operei sub un pseudonim sau anonim, drepturile incalcate pot fi aparate de editura ce a publicat opera, de organizatiile de administrare pe principiile colective a drepturilor patrimoniale sau de orce titulor al drepturilor de autor si drepturilor conexe. Contravenient este considerat orce persoana fizica sau juridica care a efectuat actiuni ce contravin normelor de drept stabilite in legea privind dreptul de autor si drepturile conexe precum si a legislatiei in vigoare ce reglementeaza acest gen de relatii. In literatura juridica sunt exemplificate 2 forme de aparare: jurizdictionala si nejurizdictionala. Apararea jurizdictionala este activitatea organelor imputernicite de stat pentru a efectua drepturile violate sau contestate. Forma nejurizdictionala reprezinta niste actiuni efectuate de subiectii dreptului de autor si drepturilor conexe indreptate la solutionarea independenta a litigiilor aparute, fara a apela la organele investite cu acest drept. Drept exempu poate servi refuzul autorului de a efectua careva modificari in opera, nesanctionate de contractul incheiat. Forme de aparare a drepturilor civile: recunoasterea acestor drepturi; restabilirea situatiei existente pina la incalcarea acestui drept, si curmarea actiunilor care incalca acest drept; decernarea spre executarea obligatiilor in natura; incetarea sau modificarea relatiilor de drept; incasarea de la persoana ce a incalcat dreptul a pagubilor comise, iar in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drept Constitutional Privind Principalele Institutii Din Sistemul De Drept Roman Si Francez</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-drept_constitutional_privind_principalele_institutii_din_sistemul_de_drept_roman_si_francez.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dreptul constitutional apare in cadrul sistemului de drept intr-o dubla ipostaza: pe de o parte, ca ramura de drept; pe de alta parte, ca factor structurant al intregului sistem, ca un cosistem. In opinia unui doctrinar francez, dreptul constitutional este o marturie a civilizatiei occidentale, iar trei dintre temele lui sunt fundamentale: increderea in individ; credinta in virtutile dialogului; organizarea rationala, concretizata prin regimul reprezentativ, functia reprezentatilor si organizarea alegerilor disputate. Ca ramura de drept dreptul constitutional reprezinta o totalitate - in acceptiunea de ansamblu al unor elemente aflate in raporturi de interconditionare, de sistem - a normelor si institutiilor juridice care au ca obiect reglementarea acelor raporturi sociale care iau nastere in procesul exercitarii puterii publice. Ca factor structurant in sistemul de drept, dreptul constitutional guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din celelalte ramuri ale dreptului, ii imprima un anume continut si o anume directie. Acest fapt rezulta din natura intrinseca a sistemului de drept, care, asa cum s-a putut deja retine, dezvaluie alaturi de celelalte trasaturi si pe aceea de a reprezenta o realitate ierarhizata, corespunzatoare fortei juridice pe care o au normele ce alcatuiesc ramurile dreptului. Cum izvorul formal principal al dreptului constitutional este Constitutia, actul politic si juridic fundamental al tarii, iar Constitutia se afla la varful arhitecturii sistemului actelor juridice din tara noastra, aceasta implica stricta si neconditionata conformitate a tuturor normelor dreptului cu dispozitiile ei. Dreptul constitutional se constituie ca factor structurant al intregului sistem de drept, reclamand, la randul sau, stricta si neconditionata conformitate a tuturor normelor ce alcatuiesc toate celelalte ramuri ale dreptului cu normele dreptului constitutional. Dreptul constitutional apare ca factor structuram al intregului sistem de drept prin aceea ca normele ce alcatuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie sa fie conforme celor cuprinse in dreptul constitutional si, mai presus de toate, sa fie conforme normelor cuprinse in Constitutie. a) Dreptul constitutional institutional, care are ca obiect - traditional - institutiile politice, precum si fundamentele institutiilor administrative si jurisdictionale; b) Dreptul constitutional normativ sau fundamental, care are ca obiect sistemul surselor dreptului sau sistemul normativ; c) Dreptul constitutional substantial sau relational, care are ca obiect drepturile si libertatile fundamentale. Toate aceste componente sunt indisolubile si constituie un ansamblu unitar si coerent. Separatia puterilor in stat si organizarea puterilor publice Principiul separatiei puterilor in stat a aparut in conceptiile politice si filozofice ca o reactie impotriva tiraniei monarhiilor absolutiste, sub influenta revolutiilor burgheze din Anglia din a doua jumatate a secolului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aspecte Generale Privind Liberalizarea Schimburilor La Nivel Comunitar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-aspecte_generale_privind_liberalizarea_schimburilor_la_nivel_comunitar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dobre Adrian 2007 Cuprins Bibliografie. 2 Capitolul 1. Introducere. 4 Capitolul 2. Aspecte generale privind liberalizarea schimburilor la nivel comunitar. 9 2. 1. Domeniu. Marfuri si servicii. 9 2. 2. Reglementari privind importurile. 10 2. 3. Exporturile. 12 2. 4. Acorduri internationale. 13 2. 5. Protectia comerciala. 14 2. 5. 1. Aspecte generale. 14 2. 5. 1. 1. Clauza de salvgardare nationala (art. 134 TCE). 15 2. 5. 1. 2. Masuri de protectie comuna. 16 2. 5. 2. Dumping-ul. 16 2. 5. 3. Regimul de protectie contra practicilor comerciale ilicite sau neloiale. 18 2. 5. 4. Lupta contra importului de marfuri contrafacute. 18 2. 5. 5. Masurile de retorsiune comunitara. 19 2. 6. Regimul comun al importurilor si protectia impotriva importurilor prejudiciabile. 20 CAPITOLUL 3. CONCLUZII. 21 BIBLIOGRAFIE 1. Tratate, cursuri universitare si legi comentate 1. Octavian Gh. Botez, Madalina Militaru, Politica comerciala a Romaniei in perioada de pre si postaderare la Uniunea Europeana, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 2. Gilles Ferreol, Dictionarul Uniunii Europene, Editura Polirom, Iasi, 2001. 3. Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006. 4. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, editia a III-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006. 5. Ion Galea, Mihaela Augustina Dumitrascu, Cristina Morariu, Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa, Editura All Beck, Bucuresti, 2005. 6. Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006. 7. Cornelia Lefter, Fundamente ale dreptrului comunitar institutional, Editura Economica, Bucuresti, 2003. 8]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aspecte Teoretice Si Practice Privind Relatia Prefect - Autoritati Ale Administratiei Publice ...</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-aspecte_teoretice_si_practice_privind_relatia_prefect_autoritati_ale_administratiei_publice_comunale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Institutia prefectului isi are reglementarea legala in prezent in Legea nr. 340/2004, cu modificarile care i s-au adus prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 179/2005. In Constitutie el este reglementat in Capitolul V, Sectiunea a 2-a, consacrata Administratiei publice locale, art. 123, intitulat Prefectul. Faptul ca prefectul este reglementat in sectiunea consacrata administratiei publice locale, alaturi de consiliul local, primar si consiliul judetean, nu trebuie sa determine concluzia ca el repreznta o autoritate a administratiei publice locale. Ratiunea pentru care legiuitorul constituant a gasit de cuviinta sa- plaseze in aceasta parte a legii fundamentale rezida din rolul pe care il indeplineste, acela de autoritate care vegheaza asupra legalitatii activitatii desfasurate de organele autonome locale, rol pe care doctrina il evoca prin sintagma consacrata de tutela administrativa. Prefectul este agentul statului si un organ unipersonal care reprezinta Guvernul si administratia centrala la nivelul judetului. Activitatea prefectului, ca autoritate a administratiei de stat in teritoriu, se deruleaza, in principal, pe doua componente esentiale, care rezulta din calitatea sa de reprezentant al Guvernului in teritoriu : asigura conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale, pe de o parte, si respectiv supravegherea respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale, pe de alta parte. In conformitate cu art. 123 alin. 4 din Constitutie intre prefect, pe de o parte, si consiliile locale si primari, consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raportuiri de subordonare. Dispozitia este reluat, intr-o formulare identica, de articolul 12 din Legea nr. 3402004 privind prefectul si institutia prefectului. Raporturile dintre ele sunt de colaborare, asa incat, prefectul, pe de o parte si autoritatile administratiei publice locale, pe de alta parte sa-si desfasoare activitatea fara presiuni si imixtiuni. Statutul de reprezentant al Guvernului in teritoriu ii confera prefectului aptitudinea de a veghea pentru ca activitatea consiliilor locale si a primarilor, a consiliilor judetene ti a presedintii acestora sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legale. Dreptul de tutela administrativa Prin art. 120 alin 1 care normeaza un drept al Guvernului de conducere generala a administratiei publice, rezulta ca puterea centrala exercita un drept de tutela administrativa generala asupra structurilor administrative din teritoriu. Acest drept de tutela administrativa are un continut specific in functie de subordonarea sau nesubordonarea directa a autoritatilor publice locale fata de centru. Subiectele de drept public asupra carora se exercita acest drept de tutela sunt, pe de o parte, structurile administrative deconcentrate (prefectul, serviciile publice deconcentrate si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Avocatul Poporului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-avocatul_poporului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Institutia Avocatul Poporului este o institutie nou creeata, aparuta dupa Revolutia romana din Decembrie 1989. In anul 1991, Adunarea Constitutionala a votat Constitutia Romaniei, marcandu-se astfel trecerea Romaniei spre un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane si demnitatea omului reprezinta valori supreme si sunt garantate 1. La 21 februarie 1997 a fost adoptata, in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului Legea 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului, publicata in Monitorul Oficial nr. 48 din20. 03. 1997. Institutia Avocatul Poporului are drept scop apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor in raporturile acestora cu autoritatile publice. Sediul acestei institutii este in Bucuresti si, cu aprobarea Biroului permanent al Senatului, poate organiza birouri teritoriale in functie de necesitatile realizarii atributiilor ce-i revin conform legii. Institutia Avocatul Poporului este autoritatea publica autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica, in conditiile legii. Avocatul Poporului nu poate fi obligat de nimeni sa se supuna instructiunilor sau dispozitiilor sale. Activitatrea Avocatului Poporului, a adjunctilor sai si salariatilor care lucreaza sub autoritatea acestora are caracter public. Avocatul Poporului poate decide asupra caracterului confidential al activitatii sale. Anual sau la cerere, in sedinta comuna a celor doua Ccmere ale Parlamentului, Avocatul Poporului prezinta rapoarte care trebuie sa cuprinda informatii cu privire la activitatea institutiei Avocatului Poporului sau poate contine recomandari cu privire la modificarea legislatiei sau masuri de alta natura pentru ocrotirea drepturilor di libertatilor cetatenilor. Rapoartele anuale se dau publicitatii. Avocatul Poporului este numit de Senat pe o durata de 4 ani, mandatul sau fiind reinoit o singura data. 1 Prof. Univ. Dr. Ioan MURARU, Prezantarea generala a institutiei Avocatul poporului Propunerile de candidati sunt facute de Biroul permanent al Senatului la recomandarea grupurilor parlamentare din cele doua camere ale Parlamentului. Numirea Avoctului Poporului se face cu votul majoritatii senatorilor. Mandatul incepe cu data numiri de catre Senat si dureaza pana la instalarea noului Avocat al Poporului. Avocatul Poporului depune juramantul, inaintea inceperii mandatului, in fata celor doua camere ale Parlamentului, refuzul depunerii juramantului impiedicand intrarea in functie a Avocatului Poporului si ducand la deschiderea procedurii pentru o noua numire in functie. Mandatul Avocatului Poporului inceteaza, inainte de termen, in urmatoarele cazuri: in caz de demisie; revocare din functie; incompatibilitate cu alte functii publice sau private; imposibilitatea de a-si indeplini atributiie mai mult de 90 de zile, constatate prin examen medical]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Avocatul Poporului - Aparator Al Drepturilor Si Libertatilor Cetatenesti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-avocatul_poporului_aparator_al_drepturilor_si_libertatilor_cetatenesti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Conceptul de societate democratica si democratie din perspectiva institutionala a Uniunii Europene Capitolul II Avocatul Poporului, putere morala in echilibrul celor trei puteri in stat. Raportul dintre institutia Avocatul Poporului si puterile statului 1. Raportul dintre legislativ si institutia Avocatul Poporului 2. Raportul dintre executiv si institutia Avocatul Poporului 3. Raportul dintre autoritatea judecatoreasca si institutia Avocatul Poporului. Curtea Constitutionala. Capitolul III Actul administrative si aplicarea sa. 1. Trasaturile actului administrativ 2. Clasificarea actelor administrative 3. Aplicarea actului administrativ de autoritate 4. Modificarea, anularea si inexistenta actului administrativ Capitolul IV Prezentarea institutiei Avocatul Poporului 1. Trasaturile constitutionale si legale ale institutiei Avocatul Poporului 2. Competenta institutiei Avocatul Poporului. 3. Procedurile legale prin care actioneaza Avocatul Poporului. 4. Competenta Avocatului Poporului in solutionarea unor petitii care privesc autoritatea judecatoreasca 5. Functiile Avocatului Poporului. 6. Actele Avocatului Poporului Capitolul V Elemente de drept comparat privind rolul Ombudsmanului in realizarea controlului colectivitatilor locale, in sistemul de drept romanesc si principalele sisteme de drept ale statelor Europene. Capitolul VI Perspective Bibliografie Capitolul I Conceptul de societate democratica si democratie din perspectiva institutionala a Uniunii Europene Intr-un raport cu privire la Tratatul instituind o constitutie pentru Europa prezentat de Comisia pentru probleme constitutionale a Parlamentului European, din decembrie2004, se apreciaza ca cetateanul European este veritabil beneficiar al textului acestui Tratat Constitutional. Cetateanul European este considerat alfa si omega al Tratatului Constitutional1. In vederea asigurarii caracterului democratic al Uniuni, precum si in scopul apropierii acestuia de cetatenii sai, textul Tratatului a statuat urmatoarele principii ale functionarii U. E: -principiul egalitatii democratice2 -principiul democratiei reprezentative3 - principiul democratiei participative -principiul dialogului social Conceptul de cetatean in ciuda tuturor incertitudinilor ce au fost exprimate in literature, ramane strans legat de idea de participare democratica. 1. F. Kauff- GAzin, La citoyeennee de l Union dans le Traite etabilisant une Constitution pour l Europe, V. Constantinescu. Y. Gautier, V. Michel, op. cit., p. 331. 2. Art I-45: In toata activitatile sale Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai, care beneficiaza de o atentie egala din partea institutiilor, organelor si organismelor Uniunii 3. Art I-45 Functia Uniunii are la baza principiul democratiei participative. Cetatenii sunt reprezentati in mod direct la nivelul, Uniunii in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bunuri Mobile Si Bunuri Imobile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-bunuri_mobile_si_bunuri_imobile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se intelege prin lucru tot ceea ce se afla in natura, fiind perceptibil prin simturile noastre, avind deci o existenta materiala. Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta sa fie util omului, sa aiba o valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi ce intra in compunerea unui patrimoniu, fie a unei persoane fizice, fie a unei persoane juridice. Aerul atmosferei, lumina soarelui, desi sint lucruri utile- chiar indispensabile- pentru om, totusi, ele nu pot dobindi calitatea de bun in sens juridic, intrucit nu au o valoare economica si nu sint susceptibile de apropriere. Sint bunuri lucrurile care au o existenta materiala si valoare economica: operele stiintifice, literare, artistice, inventiile etc. daca au o valoare economica si sint susceptibile de drepturi patrimoniale, valorile necorporale care-si gasesc temeiul intr-un drept de creanta etc. Stricto sensu (in sens restrins), prin bun se inteleg lucrurile si animalele cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale (art. 479 si 482 C. civ.) Lato sensu (in sens larg), prin bun se inteleg atit lucrurile si animalele, cit si drepturile privitoare la acele lucruri (art. 461, 462, 471 si 475 alin. 1 C. civ.) Clasificarea bunurilor Clasificarea bunurilor prezinta, in dreptul civil, o semnificatie deosebita atit din punct de vedere teoretic, cit si mai ales pragmatic, deoarece, pe de o parte, ea determina natura raporturilor juridice ce se pot stabili cu privire la unele bunuri si pe de alta parte, regimul juridic al diferitelor categorii de bunuri. Astfel in functie de natura lor si calificarea data de lege, bunurile se impart: 1. Bunuri imobile (nemiscatoare) : - sint acele bunuri care au o asezare fixa si stabila (pamintul, cladirile si in general, tot ceea ce este legat de sol). 2. Bunuri mobile (miscatoare) : - sint acele bunuri care nu au o asezare fixa si stabila, fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele insele, fie cu concursul unei forte straine (animalele, lucrurile separate de sol, creantele, bunuri incorporale etc.). Clasificarea bunurilor in mobile si imobile are ca fundament imbinarea a doua criterii: cel fizic (natura bunurilor) si cel economic (valoarea bunurilor). 1. Bunuri imobile Potrivit dispozitiilor Codului civil bunurile imobile se impart in: 1. Imobile prin natura lor; in definirea legala continuta de art. 462, 463, 464, si 465 alin. 1 din C. civ. prevede ca fondurile de pamint si cladirile sint imobile prin natura lor; potrivit art. 464: morile de vint, sau de apa, aezate pe stilpi, sint imobile prin natura lor; alin. 1 al art. 465 prevede: recoltele care inca se tin de radacini si frctele de pe arbori, neculese inca, sint de asemenea imobile. 2. Imobile prin obiectul la care se aplica; potrivit art. 471 C. civ. sint imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cai Ordinare Si Cai Extraordinare De Atac - Proceduri Civile Si Adminstrative</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cai_ordinare_si_cai_extraordinare_de_atac_proceduri_civile_si_adminstrative.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In faza judecatii dupa dezbaterile judiciare in urma eliberarii sentintei sau a hotararii judecatoresti apare o posibilitate de atac in instanta mai ierarhic superioara a hotararilor emise de instanta de judecata care examineaza la moment cazul penal. Aceasta posibilitate sigur ca nu este oferita impotriva tuturor sentintelor judecatoresti. Aceasta cale de atac a hotararii se numeste cale ordinara de atac. La moment exista ca si cai ordinare de atac Apelul, si Recursul. Mai deosebim si cai extraordinare de atac cum ar fi Contestatia in anulare, Revizuirea a procesului penal si Recursul in anulare si demersul in interesul legii. Acestea din urma se deosebesc de caile ordinare de atac. Apelul Apelul este o cale ordinara de atac. In apel pot fi atacate hotararile judecatoresti cu exceptia acestora conform legii procesual penale: Sentintelor pronuntate de judecatorii privind  infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; Sentintelor pronuntate de judecatoria militara privind infractiunile pentru savarsirea carora legea   prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; Sentintelor pronuntate de Curtea de Apel; Sentintelor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie; Altor sentinte pentru care legea nu prevede aceasta cale de atac. Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta. Apelul declarat impotriva sentintei se socoate facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei. Persoanele care pot declara apel Pot declara apel: procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; partea vatamata, in ce priveste latura penala; partea civila  si partea civilmente responsabila, in ce priveste latura civila; martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora; orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2) - 4) de catre aparator sau reprezentantul lui legal. Termenul de declarare a apelului este de 10 zile. Adica apelul poate fi declarat in decurs de 10 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de judecata. Sau dupa ce a fost facuta incheierea. Deci numai dupa ce cauza in instanta a fost solutionata. Apelul peste termen. Participantul la proces care a lipsit atat la judecata, cit si  la pronuntarea  sentintei, poate declara apel si peste termen, dar nu  mai tarziu  decat 10 zile de la data inceperii executarii pedepsei sau a despagubirilor materiale. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea sentintei. Instanta de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Carta Drepturilor Fundamentale A Uniunii Europene</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-carta_drepturilor_fundamentale_a_uniunii_europene.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Primele preocupari in domeniul protectiei drepturilor omului au inceput sa apara cu multe secole in urma. Daca istoria conceptiilor articulate referitoare la drepturile omului poate fi considerata ca incepand din secolul al XVII-lea, istoria propriu-zisa a instrumentelor internationale in acest domeniu a inceput dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand preocuparile pe aceasta linie capata un caracter guvernamental si generalizat. Cu toate ca nici Tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene, nici Tratatul asupra Uniunii Europene nu au consacrat un catalog al drepturilor fundamentale ale omului, Curtea Europeana de Justitie a recunoscut existenta drepturilor fundamentale la nivelul Comunitatilor, si in baza jurisprudentei acesteia, garantarea drepturilor fundamentale consacrate atat la nivelul ONU, cat si la nivelul Consiliului Europei. Putem afirma ca Declaratia Universala a Drepturilor omului (10 decembrie 1948 la Paris) este adoptata ca o opera, o necesitate instituita de Adunarea Generala a ONU. Ea nu are forta juridica a unui tratat, deci nu poate ratifica si nici reintroduce lista drepturilor., se adreseaza individului- comparativ cu alte acte care se adreseaza statului. Este impartita in trei: drepturi civile si politice (de la art. 1 la art. 21), si drepturi economice, sociale si culturale (de la art. 22 la art. 30), si drepturi de solidaritate. Statul de drept este premiza drepturilor omului (rule of law). Primele referiri vis-a-vis de aceasta le regasim in cursurile doamnei Donna Gomien care au fost baza pentru cartea scoasa in 1994 Introducere in Conventia Europeana. Printre primele carti care fac referire la aceasta in 1995 si 1997 amintim pe cea a lui Vincent Berger care au fost traduse cu ajutorul Institutului Roman pentru Drepturile Omului. Referitor la dreptul de solidaritate observam normele interactive (ius cogens), care sunt drepturi internationale: dreptul la pace, dreptul la protectia mediului, dreptul la dezvoltare, care au o dimensiune atat individuala cat si colectiva. Toate statele sunt chemate sa asigure aceste drepturi. Tratatul drepturilor omului are un regim distinct, rezervele nefiind incurajate (este subminata institutia rezervei). Desi o mai putem numi Tratat, Declaratia Drepturilor Omului nu este efectiv un tratat, ci doar o declaratie. Ea nu are forta si autoritate juridica a unei conventii. Astefel, Declaratia Drepturilo Omului devine drept cutumiar international- izvorul principal de drept al tuturor statelor. In 1966 ca urmare a Declaratiei, sunt adoptate doua pacte, despre care vom mai aminti in acest document, Pactul International pentru Drepturile Civile si Politice, si Pactul pentru Drepturile Economice, Sociale si Culturale. Aceste pacte instituie niste drepturi de perspectiva, adica statul le garanteaza cand are posibilitatea. Tratatele, dupa cum stim, sunt creatorii si destinatare si deasemeni se pot retrage, lucru pe care nu il putem afirma despre Tratatele Uniunii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Casatoria In Dreptul Roman Si Contemporan</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-casatoria_in_dreptul_roman_si_contemporan.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Casatoria, la romani, era o uniune intre barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil si religios - nuptie suntcomunicatio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio; era uniunea barbatului si a femeii ce implica o viata comuna - nuptia sive matrimonium este vire et mulieris conjuctio, individuam consuetudinem vitae contiens. Astazi, casatoria este definita ca uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, incheiata in concordanta cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii. Romanii au cunoscut mai multe feluri de casatorie corespondente intr-o anumita masura epocilor de drept care s-au succedat si totodata au coexistat unele cu altele. Astfel, casatoria cu manus, adica cu puterea maritala a barbatului exercitata asupra ei, femeia parasea familia de origine rupand astfel legaturile agnatice cu acestea, si intra in familia sotului dobandind in noua familie drepturi noi, respectiv dreptul de succesiune si dreptul la rudenia civila, agnatiunea. In aceasta conditie ea nu putea fi emancipata si nici data in adoptiune. Casatoria fara manus era casatoria specifica dreptului clasic cu toate ca ea coexista si cu casatoria cu manus, care era oricum mai rara in aceasta epoca. Era o casatorie mai simpla si cu toate controversele ce au existat asupra ei, se pare ca ea exista inca din epoca veche, mai ales ca era mentionata de catre Legea celor XII Table, fiindca probabil era folosita de plebei. Prin casatoria fara manus, adica fara puterea barbatului exercitata asupra femeii, aceasta ramanea in familia de origine avand doua pozitii dupa cum era cazul: prima, era sui iuris aflandu-se sub tutela perpetua a agnatilor, a doua, era alieni iuris, gasindu-se astfel sub patria potestas a lui pater familias. Aceasta era si ea o iustae nuptie, iustum matrimonium chiar daca barbatul nu avea autoritate asupra ei. Concubinatul era casatoria specifica dreptului postclasic, o casatorie inferioara celor doua anterioare, care in dreptul vechi si dreptul clasic nu constituia decat o simpla uniune de fapt. Justinian a fost acela care a ridicat concubinatul la rangul casatoriei, dandu-i efectele juridice, creand un drept de mostenire fata de tatal lor pentru copiii naturali nascuti in afara casatoriei fara manus. Astazi, prin concubinat intelegem o convietuire de fapt intre un barbat si o femeie, o perioada relativ indelungata de timp. Ea nu este o uniune juridica, nefiind reglementata de lege, astfel ca se deosebeste esential de casatorie, care are statut legal, determinat prin norme juridice. Concubinajul nu este interzis de lege, dar nici nu i se pot aplica, prin analogie, dispozitiile legale referitoare la casatorie. Intre concubini se pot face conventii, daca acestea ar respecta conditiile de valabilitate din dreptul comun. De obicei, dar nu obligatoriu, incheierea casatoriei era precedata de logodna -]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cauzele Delincventei Juvenile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cauzele_delincventei_juvenile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cuprins Sectiunea I Consideratii introductive p. 3 §1. Notiunea de delincventa juvenila p. 3 1. 1. Notiunea de delincventa juvenila p. 3; 1. 2. Delincventa si predelincventa juvenila p. 5 §2. Tipologia delincventei juvenile p. 6 §3. Scurt istoric al justitiei pentru minori p. 7 Sectiunea a II-a Etiologia delincventei juvenile (abordari teoretice) p. 8 §1. Conceptul de cauzalitate a delincventei juvenile p. 8 §2. Teoriile biologice p. 9 2. 1. Preliminarii p. 9; 2. 2. Teoria atavismului evolutionist (a criminalului innascut) p. 9; 2. 3. Teoria ereditatii p. 10; 2. 4. Teoria biotipurilor criminale p. 10; 2. 5. Teoria arborelui genealogic p. 10; 2. 6. Teoria gemenilor p. 10; 2. 7. Teoria copiilor adoptati p. 10; 2. 8. Teoria diferentei de natura intre delincventul de obicei si nondelincvent p. 11; 2. 9. Teoria structurilor dobandite p. 11 §3. Teoriile psihologice 3. 1. Preliminarii p. 11; 3. 2. Teoria inadaptarii biologice p. 11; 3. 3. Teoria personalitatii criminale p. 12; 3. 4. Teoria complexului individual p. 12; 3. 5. Teoria psihomorala p. 13; 3. 6. Teoria derivei p. 13; 3. 7. Teoria arborelui p. 13; 3. 8. Criza familiala p. 13; 3. 9. Abordarea psihopedagogica a delincventei juvenile p. 14; 3. 10. Teoria rezistentei la frustrare (a infranarii) p. 15; 3. 11. Teoria psihanalitica p. 15 §4. Teoriile sociologice 4. 1. Preliminarii p. 16; 4. 2. Teoria anomiei p. 16; 4. 3. Teoria etichetarii sociale (a curentului infractionist) p. 17; 4. 4. Criminologia critica p. 17; 4. 5. Teoria asociatiilor diferentiale p. 18; 4. 6. Teoria strategica p. 18; 4. 7. Teoria conflictelor de cultura p. 19; 4. 8. Teoria dezorganizarii sociale p. 20; 4. 9. Teoria controlului social p. 20 §5. Necesitatea analizei interactive a teoriilor p. 21 Sectiunea a III-a - Etiologia delincventei juvenile in Romania (cauze generale si specifice concrete) p. 21 §1. Preliminarii p. 21 1. 1. Perioada regimului comunist p. 21; 1. 2. Perioada post-revolutionara p. 22 §2. Cauze generale si specifice concrete p. 23 2. 1. Saracia cronica p. 23; 2. 2. Criza familiei p. 23; 2. 3. Scoala si delincventa p. 24; 2. 4. Fenomenul copiii strazii p. 25; 2. 5. Prostitutia juvenila p. 27; 2. 6. Consumul si traficul de droguri. Consumul de alcool p. 27; 2. 7. Delincventa in grup p. 28; 2. 8. Alte fenomene specifice p. 28 §3. Predictie si prevenire p. 29 Bibliografie p. 31 Sectiunea I Consideratii introductive §1. Notiunea de delincventa juvenila 1. 1. Notiunea de delincventa juvenila. Exista o mare diversitate a definitiilor date acestei notiuni, in functie de stiinta care abordeaza studiul ei: din punct de vedere juridic este o abatere de la normele penale, sociologic este o devianta, iar in concordanta cu evaluarile psihologilor sau psihiatrilor apare ca o inadaptare sociala ori o tulburare de comportament. Incepand cu deceniile 6-7 ale secolului XX s-a impus conceptia juridica, fapt recunoscut si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cazul Kovacs</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cazul_kovacs.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In fapt, s-a retinut ca numitul Dumitru Lucian, agent de paza in comuna Carpinis, se adreseaza cu o plangere orala Postului de Politie Carpinis, sesizand faptul ca in noaptea de 29/30. 08. 2002, in jurul orelor 24. oo in timp ce isi exercita serviciul de paza comunala, a surprins un autoturism de marca straina oprit pe una din strazile comunei si 2 indivizi necunoscuti fugind spre masina, care a pornit in tromba, dupa care l-a zarit si pe numitul Kovacs Marcel la cativa metri distanta, lovit si plin de sange. In urma sesizarii, organele de politie au procedat la cercetarea imprejurarilor in care s-a produs agresiunea victimei, reusind sa-i identifice pe autorii faptei in persoana numitilor Barcea Sorin Petru, Bozga Marian Marius, Juravle Marius Ghita, Stoica Eugen si Balasoiu Claudiu Mihai, care au fost instigati la comiterea faptei de catre mama victimei, numita Kovacs Ana. In baza probelor administrate, organele de politie au retinut pe autori, iar ulterior, fata de Barcea Sorin, Bozga Marian si Juravle Marius, s-a emis mandat de arestare preventiva pe timp de 30 de zile, ceilalti faptuitori fiind cercetati in stare de libertate. Din cuprinsul materialului probator administrat s-a retinut ca partea vatamata Kovacs Marcel, in varsta de 33 ani, sufera de oligofrenie de gradul II, boala care-l face deosebit de violent in relatiile cu mama sa Kovacs Ana pe care o maltrata fizic si supunea la traume psihice. Fiind ingrozita de tratamentul fiului sau, aceasta a hotarat sa caute o persoana care in schimbul unei sume de bani sa-i rapeasca fiul izgonindu-l cat mai departe de ea. Aceasta hotarare s-a conturat atunci cand invinuita Kovacs Ana l-a intalnit pe inculpatul Barcea Petru Sorin in locuinta unor amici, propunandu-i acestuia ca in schimbul sumei de 2. 000. 000 lei sa-i execute planul. Incantat de onorariul oferit, inculpatul a luat legatura cu amicii sai Bozga Marian Mircea si Juravle Marius Ghita, carora le-a spus de plan, acestia fiind de acord sa-l insoteasca. Pentru ca planul sa aiba succes, inculpatul Barcea Sorin i-a cerut martorului Mihu Leonard, taximetrist la firma Radio Taxi sa-i transporte cu masina in comuna Carpinis, fara a-i da amanunte cu privire la scopul deplasarii, astfel ca acesta fiind de acord, in seara zilei de 29. 08. 2002, in jurul orelor 23. oo au pornit spre comuna, fiind insotiti si de invinuitii Stoika Eugen si Balasoiu Claudiu Mihai. In drum spre localitatea Carpinis, inculpatul Barcea Sorin a achizitionat in schimbul sumei de 100. 000 lei un tub de spray paralizant de la martorul Mihu Leonard, iar atunci cand au ajuns in centrul comunei s-au indreptat spre locuinta invinuitei Kovacs Ana, care urma sa-i ghideze la locuinta viitoarei victime. Impreuna cu aceasta s-au indreptat spre locuinta partii vatamate, pe care inculpatul Barcea Sorin a strigat-o la poarta. In momentul in care victima a iesit in strada, inculpatul Barcea Sorin i-a pulverizat spray paralizant in fata aplicandu-i totodata un pumn in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cazurile In Care Se Poate Declansa Recursul In Anulare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cazurile_in_care_se_poate_declansa_recursul_in_anulare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Indiferent ca recursul a fost considerat ca o judecata prin care se infaptuieste un grad suplimentar de jurisdictie si deci insitutia constituie o cala de atac ordinara sau aceasta se situeaza in afara nivelelor normale ale judecatii, intrucat intervenind dupa ramanaerea definitiva a hotararii capata trasaturile unei cai extraordinare de atac, casarea are intotdeauna loc la initiativa procurorului sau partilor si in realizarea intereselor legitime ale acestora. Ministerul Public, respectiv partile isi promoveaza interesele direct sau implicit in urma recursului si orice casare atrage consecinte nemijlocite pentru cei in cauza. Cu mai multa vreme in urma s-a recunoscut insa ca recursul trebuie sa produca anumite consecinte pe planul corectei activitati jurisdictionale aparand nu numai interesele partilor, da si pe cele ale legii respectiv ale practicii judiciare. Asa s-a nascut ideea recursului extraordinar inca in conceptia legiuitorului revolutionar francez din 1790-1791, de unde a trecut si in codificarea napoleoniana, evoluand in forme diferite pana in legislatiile contemporane. Recursul in anulare este o cale de atac extraordinara care are o natura juridica evident deosebita fara de fostul recurs extraordinar asa cum acesta a existat pana in 1993. In locul unei posibilitati largi de atacare a hotararii definitive de cate ori acasta era esential nelegala sau vadit netemeinica, actualmente calea de atac extraordinara nu poate fi folosita decat in cazurile strict enumerate de lege (ca la contestatia in anulare si la revizuire). Este adevarat ca motivele in recurs in anulare sunt numeroase, dar totusi ele sunt strict limitate, iar uneori delimitate si sub aspectul subiectilor asupra carora calea de atac isi produce efectele. O asemenea schimbare a naturii juridice a recursului in anulare este justificata avand in vedere ca si recursul ordinar nu se mai exercita in parametrii foarte largi ai unei nelegalitati ori netemeinicii ca in trecut. Din moment ce recursul ordinar are cazuri anume in care se poate folosi, este normal ca aceeasi conceptie sa se manifeste si in cazul recursului in anulare. Recursul in anulare fiind o cale de atac extraordinara de natura deosebita nu a fost lasat la indemana partilor sau a procurorilor. S-a dorit ca sfera titularilor acestei cai de atac sa fie cat mai restransa si asemenea limitari exista in cele mai multe legislatii. Pornind de la aceasta conceptie, art. 409 al Codului de procedura penala a prevazut ca procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie orice hotarare definitiva. Norma distinge intre subiectii care pot avea initiativa si titularul care poate legal sesiza instanta. Daca se are in vedere declansarea institutiei, dreptul revine atat ministerului justitiei cat si procurorului general. Procurorul general poate actiona din oficiu (deci din propriee initiativa) sau la cererea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Centralizare Si Descentralizare In Administratia Publica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-centralizare_si_descentralizare_in_administratia_publica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Problema centralizarii si descentralizarii in administratia publica s-a pus si se pune in orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernamant si de regimul politic. Orice stat, fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci si de a-i rezolva interesele atat de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si indeplini acest rol, statul isi imparte teritoriul si populatia aflata pe acesta in anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone mai mici sau mai mari, sunt unitatile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judet, tinut, regiune, oras, comuna, etc. In toate aceste unitati administrativ-teritoriale statul a creat autoritati publice, care sa-l reprezinte si sa actioneze in acestea pentru realizarea intereselor sale, dar si ale locuitorilor respectivi. In acelasi scop, statul a creat autoritati si la nivel central, care sa-l reprezinte si sa asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel si care apar ca ceea ce este comun si general tuturor zonelor de interese. Profesorul Paul Negulescu afirma ca in orice tara sunt doua categorii de interese: unele care au un carecter cu totul general privind totalitatea cetatenilor, intreaga colectivitate si altele care sunt speciale unei anumite localitati. Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a creat regimuri juridice sau institutii speciale, fiecare dintre ele asigurand o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare situatiilor concrete. In aceste conditii vorbim de centralizare, descentralizare, desconcentrare, tutela administrativa. Centralizarea in administratia publica inseamna in plan organizatoric, subordonarea ierhica a autoritatilor locale fata de cele centrale si numirea functionarilor publici din conducerea autoritatilor locale de catre cele centrale, iar in plan functional, emiterea actului de decizie de catre autoritatile centrale si executarea lui de catre cele locale. Centralizarea asigura o functionare coordonata, prompta si eficienta a serviciilor publice. Functionarea pe principiul subordonarii ierarhice a serviciilor publice are drept consecinta inlaturarea suprapunerilor de acelasi nivel, precum si a paralelismelor. Conducerea centralizata, in principiul subordonarii ierarhice asigura pe planul exercitarii dreptului de control, mai multe trepte de efectuare a controlului si de luare a masurilor legale corespunzatoare, fapt ce se constituie in garantii suplimentare pentru apararea intereselor celor administrati. Pe langa avantajele prezentate mai sus, centralizarea in administratia publica are si unele dezavantaje. In regimul organizarii si functionarii centralizate a administratiei publice interesele locale nu-si pot gasi o rezolvare optima, deoarece autoritatile]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cercetarea Faptuitorilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cercetarea_faptuitorilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Subiect activ al infractiunii de furt sau talharie poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale ale raspunderii penale. Agravanta participarii la furt a doua sau mai multor persoane opereaza atunci cand se constata prezenta tuturor participantilor la locul faptei, in momentul savarsirii acesteia. Furtul savarsit de un major impreuna cu un minor constituie furt calificat chiar daca minorul nu raspunde penal, dar, in acelasi timp, constituie si o agravanta prevazuta de art. 75 lit. c. C. pen. savarsirea infractiunii de catre un infractor major impreuna cu un minor. In situatia in care unii dintre inculpati au amenintat victima, iar altii au deposedat-o de bunuri, toti sunt coautori ai infractiunii de talharie. Pentru a se retine si infractiunea de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, trebuie sa existe o intovarasire de oarecare durata, in vederea realizarii unui scop infractional comun, si nu o simpla intelegere, intamplatoare si spontana. Cunoasterea acestor cauze si imprejurari permite organelor de urmarire penala realizarea actului preventiv prin alegerea celor mai eficiente metode de combatere a unor astfel de infractiuni. Amintim: insuficienta preocupare pentru folosirea sistemelor de paza si alarmare; neasigurarea cu incuietori corespunzatoare, gratii la geamuri; neglijenta si lipsa de raspundere din partea personalului de paza; pastrarea in locuinte sau unitati comerciale a unor sume importante de bani, valuta sau bijuterii; posibilitatea valorificarii cu usurinta a bunurilor provenite din furturi sau talharii in talciocuri, consignatii, case de amanet, targuri etc., fara a exista o reglementare legala stricta etc. 2. Unele particularitati ale investigarii furtului si talhariei 2. 1. Cercetarea locului faptei a. Cercetarea locului faptei este necesara si obligatorie in toate cazurile de furt si talharie, chiar cand infractiunea este reclamata dupa 2 3 saptamani (la externarea victimei talhariei), atat pentru stabilirea cercului de suspecti, cat si pentru identificarea martorilor oculari. b. Prin loc al faptei se intelege: locul in care s-au aflat bunurile si valorile sustrase; itinerarul parcurs de infractor pentru a ajunge la locul faptei; locul in care faptuitorii s-au ascuns si au pandit victima; itinerarul parcurs de infractor dupa comiterea faptei; locurile in care au fost ascunse obiectele corp-delict sau obiectele si valorile provenite din savarsirea infractiunii; locurile in care s-au ascuns infractorii pentru a scapa de urmarire. c. Prin cercetarea sistematica a locului faptei se stabilesc date privind: numarul faptuitorilor; perioada in care au operat; caile de acces ale infractorilor; mijloacele si metodele folosite; bunurile sustrase. d. La locul faptei vor fi descoperite urme de maini si de picioare; urme ale instrumentelor de spargere folosite; urme biologice (pete de sange, fire de par), care pot conduce la identificarea faptuitorilor; urme]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cererea De Chemare In Judecata</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cererea_de_chemare_in_judecata.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In afara unor situatii de exceptie, instanta nu se sesizeaza din oficiu. Cu alte cuvinte, de regula, judecata presupune o initiativa din partea aceluia care va avea calitatea de reclamant in proces. Aceasta initiativa este ceea ce numim cerere introductiva de instanta sau cerere initiala. Este o cerere introductiva de instanta sau initiala pentru ca, pe de-o parte, exprima initiativa reclamantului, iar pe de alta, intrucat ea initiaza judecata. In acest sens, art. 109 C. proc. civ. precizeaza ca: Oricine pretinde un drept impotriva unei alte personae trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente. Acest text nu ofera el insusi o definitie a cererii de chemare in judecata. Totodata sunt de facut cel putin alte doua observatii: a) O cerere inaintea instantei poate fi facuta nu numai atunci cand titularul el pretinde un drept impotriva unei alte persoane, ci si in situatii necontencioase sau pentru constarea inexistentei unui drept; b) Textul ar putea conduce la interpretarea gresita ca cererea adresata unei instante necompetente nu este valabila. Or, in realitate, numai daca s-ar costata ca n-au fost respectate regulile de competenta generala, cererea va fi respinsa ca inadmisibila. In celelalte cazuri de necompetenta, cererea produce unele dintre efectele ei, dar, prin admiterea exceptiei de necompetenta, ea va fi solutionata de organul jurisdictional in favoarea caruia s-a pronuntat declinarea de competenta (art. 158 alin. 1 C. proc. civ.). In sens generic, prin cerere ar urma sa se inteleaga formularea unei pretentii in fata justitiei, in vederea satisfacerii ei. Si tot intr-un asemenea sens, pentru a cuprinde toate formele prin care se deschide judecata, s-ar putea vorbi despre actul introductiv de instanta. Cererea de chemare in judecata nu trebuie confundata nici cu actiunea, nici cu sesizarea instantei. Cererea este actul procedural prin care se pune in miscare actiunea civila; ea nu este insa chiar actiunea civila. Adeseori, cererea de chemare in judecata indeplineste si functia de sesizare a instantei. Totusi, uneori sesizarea instantei reprezinta un act procedural distinct de cerere. Aceasta constatare este evidenta in situatia in care legea instituie obligatoriu o procedura prealabila de conciliere intre parti, in procedura gratioasa, precum si in acele situatii, altele decat cele ce apartin procedurii gratioase, cand instanta este solicitata, printr-o cerere comuna a partilor, sa statueze asupra unor elemente de fapt sau de drept dintre ele. Asadar, cererea de chemare in judecata este actul procedural prin care reclamantul, punand in miscare actiunea civila si, totodata, de regula, investind instanta cu solutionarea ei, isi formuleaza pretentiile fata de cel chemat in judecata, solicitand concursul instantei pentru satisfacerea lor. Intre ratiunile cererii de chemare in judecata pot fi inscrise si urmatoarele: ea semnifica abandonarea ideii de justitie individuala, primitiva in care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cesare Lombraso - Orientarea Biologica In Criminologie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cesare_lombraso_orientarea_biologica_in_criminologie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: S-a nascut in anul 1835, in Italia la Venetia, a studiat medicina si s-a specializat in psihiatrie; a functionat ca profesor universitar de medicina legala la Universitatea din Torino. Este teoreticianul cel mai reprezentativ in ceea ce priveste orientarea biologica in teoriile cauzalitatii in criminologie, care a facut din ideea tipului fizic criminal o cauza a crimei. Teoria sa sustinea ca, in esenta, caracteristicile fizice ale individului erau indicatorii de baza ai degenerarii si inadaptarii. Lombroso includea pozitivismul lui Comte, evolutionismul lui Darwin, dar si alte studii ale timpului cum ar fi lucrarile de frenologie ale medicului vienez Frederik Joseph Gall cu privire la corelatia dintre anomaliile craniului si functiile creierului si alte trasaturi ale individului, studiile de fizionomie ale lui J. R. Lavater, concepte asupra degenerescentei speciei umane ale lui Charles Morel. Teoria biologica constututionala evolutionista a clasificat atavismul ca pe o forma incipienta a vietii animale aparuta din timpuri ancestrale la anumite persoane, sub forma unor ,, stigmate anatomice. Pentru Lombroso, fara a exclude influenta factorilor sociali si fizici, ereditatea, din punctul de vedere al influentei ei asupra criminalitatii, a avut o mare importanta deoarece a considerat actul criminal ca o fatalitate ereditara. Cu alte cuvinte, criminalul semana cu stramosii sai criminali, carora le-a pastrat caracteristicile fizice aratand ca stigmatele stramosilor se transmit prin generatii, criminalul fiind innascut. Aceste caracteristici despre care se credea ca ar indica tipul atavistic pentru o persoana ce ar putea deveni criminal, erau urmatoarele: dimensiunile excesive ale falcilor si ale pometilor; -1- defectele particulare ale ochilor; urechi de dimensiuni neobisnuite sau, in unele cazuri, foarte mici sau departate de cap, asemenea urechilor unui cimpanzeu; nas stramb, in vant sau turtit, acvilin sau cioc de pasare; buze carnoase umflate; obrajii buhaiti ca aceia a unor animale; specificitati ale cerului gurii cum ar fi un omusor mare sau o serie de umflaturi si denivelari asemenea acelora existente la unele reptile care au cerul gurii despicat; dentitie anormala; barbie proeminenta sau excesiv de lunga, scurta sau turtita asemenea maimutelor; abundenta, varietatea si precocitatea zbarciturilor; anomaliile parului marcate prin caracteristici specifice sexului opus; defecte ale toracelui cum ar fi prea multe sau pre putine coaste sau mai multi sani; inversiunea caracteristicilor sexuale sau a organelor genitale; lungimea excesiva a bratelor; mai multe degete la maini sau la picioare; asimetria craniului. Din examinarea a 383 criminali italieni Lombroso a stabilit ca 21% prezinta o asemenea anomalie, in timp ce 43% au 5 sau chiar mai multe. Plecand de la aceasta constatare, Lombroso a afirmat ca prezenta a 5 sau mai multe anomalii ne indica faptul ca individul este criminal]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cesare Lombroso</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cesare_lombroso.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: ESTE teoreticianul cel mai reprezentativ, care a facut din ideea tipului fizic criminal o cauza a crimei. Teoria sa sustinea ca, in esenta, caracteristicile fizice ale individului erau indicatorii de baza ai degenerarii si inadaptarii. Lombroso includea pozitivismul lui Comte, evolutionismul lui Darwin, dar si alte studii ale timpului facute in relatia dintre crima si corpul uman. TEORIA evolutionista a timpului a clasificat atavismul ca pe o forma incipienta a vietii animale. Cu alte cuvinte, criminalul semana cu stramosii sai, carora le-a pastrat caracteristicile fizice. Aceste caracteristici despre care se credea ca ar indica tipul atavistic pentru o persoana cear putea deveni criminal, erau urmatoarele: dimensiunile excesive ale falcilor si ale pometilor; defectele particulare ale ochilor; urechi de dimensiuni neobisnuite sau, in unele cazuri, foarte mici sau departate de cap, asemenea urechilor unui cimpanzeu; nas stramb, in vant sau turtit, acvilin sau cioc de pasare; buze carnoase umflate; obrajii buhaiti ca aceia a unor animale; specificitati ale cerului gurii cum ar fi un omusor mare sau o serie de umflaturi si denivelari asemenea acelora existente la unele reptile care au cerul gurii despicat; dentitie anormala; barbie proeminenta sau excesiv de lunga, scurta sau turtita asemenea maimutelor; abundenta, varietatea si precocitatea zbarciturilor; anomaliile parului marcate prin caracteristici specifice sexului opus; defecte ale toracelui cum ar fi prea multe sau pre putine coaste sau mai multi sani; inversiunea caracteristicilor sexuale sau a organelor genitale; lungimea excesiva a bratelor; mai multe degete la maini sau la picioare; asimetria craniului. DIN examinarea a 383 criminali italieni Lombroso a stabilitca 21% prezinta o asemenea anomalie, in timp ce 43% au 5 sau chiar mai multe. Plecand de la aceasta constatare, Lombroso a afirmat ca prezenta a 5 sau mai multe anomalii ne indica faptul ca individul este criminal nascut (natural born killer). ACEST tabel indica evolutia metodologiei de cercetare stiintifica in antropologia criminala, cat si concluziile experimentelor lombrosiene. De altfel, Lombroso intr-o dimineata rece si cenusie de noiembrie, in timp ce oserva oasele unui criminal notoriu care a murit intr-o inchisoare italiana: Acest barbat detinea o asa extraordinara agilitate, ca este stiut ca escalada inaltimile muntilor, purtand o oaie pe umerii lui. Obrazniciasa cinica a fost asa de mare ca se lauda deschis cu crimele sale. La moartea sa am fost desemnat sa fac autopsia, si in craniul deschis am gasit un punct slab ca la animalele inferioare. Aceasta n-a fost nici macar o idee ci o revelatie. La vederea acelui craniu, dintr-o data m-am luminat ca un mare avion sub un cer inflacarat, problema naturii criminalului - o fiinta atavista care reproduce in propria persoana instictele feroce ale unui om primitiv. Femeia criminal, conform lui Lombroso, este diferita de barbatul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clasificarea Contractelor Civile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-clasificarea_contractelor_civile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai importante, a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii (asemanatoare cu cele privitoare la actele juridice), precum: continutul, modul de formare, scopul urmarit de catre parti, modul de executare. Contractele reprezinta cea mai importanta si mai des folosita specie a actelor juridice. Definitie: Contractele reprezina conventia dintre 2 sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. Contractul este un acord intre 2 sau mai multe persoane in scopul nasterii unui raport juridic. Incheierea contractelor este guvernata de principiul libertatii contractuale, deoarece orice contract este creatia unei vointe umane. O parte este obligata prin contract numai pentru ca si-a exprimat dorinta in acest sens si numai in limitele in care a convenit. Principiul libertatii contractuale se exprima si prin aceea ca o persoana poate incheia orice fel de contract, poate sa determine prin vointa sa clauzele contractuale si efectele pe care contractul urmeaza sa le produca. De asemenea partile pot sa schimbe, sa modifice sau sa stinga obligatiile exprimate in contract. Sub aspectul formei incheierii contractului, libertatea contractuala se exprima prin ceea ce se numeste consensualism; contractul se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. Contractul reprezinta principalul izvor de obligatii. Daca o conventie este legal facuta, ea are putere de lege intre parti. Insemnatatea contractului, ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si juridice se invedereaza (este evidenta) in toate domeniile, de la cele mai firesti si mai simple activitati ale oamenilor (ca de pilda, cumpararea celor necesare traiului), pina la conducerea economiei nationale si la stabilirea relatiilor internationale. Contractul are un puternic rol educativ in viata societatii noastre; el introduce in relatiile dintre oameni simtul raspunderii pentru indatoririle ce le revin si promoveaza relatii de colaborare, educa oamenii in sensul disciplinei contractuale. Necesitatea unor clasificari generale ale contractelor. Categoria juridica pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sfera foarte bogata. Ea inglobeaza o varietate deosebita de specii de contracte. Abstragandu-se din aceeasi specii cele mai generale caractere, lasandu-se la o parte particularitatile si toate celelalte laturi specifice, in teoria si practica dreptului a fost determinata categoria juridica a contractului, ca izvor de obligatii civile. Clasificarea ne da putinta sa intelegem ca, in fond, toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri, ale caror caracteristici pot fi exprimate succinct, dar cuprinzator, in insesi denumirile date acestor tipuri. Fiecare dintre clasificarile rezultate prezinta insemnatate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip. Cand spunem]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clauzele Asiguratorii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-clauzele_asiguratorii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Clauzele asiguratorii sunt prevederi contractuale convenite de parti pentru a evita sau a neutraliza riscurile valutare sau nevalutare la care se expun pe durata exercitarii contractului. Asemenea riscuri sunt numeroase si diverse. Varitatea sub care ele se prezinta determina firesc o varietate corespunzatoare a clauzelor asiguratorii convenite de parti pentru neutralizarea lor. Contractele de comert international de medie durata, dar mai cu seama cele de lunga durata, sunt expuse sa suporte impactul unei game diverse si adeseori complexe de fenomene economice, sociale, politico-administrative sau naturale susceptibile sa determine modificarea echilibrului contractual si chiar sa impiedice executarea prestatiilor asumate de parti. De aceea, partile nu pot ramane indiferente fata de o atare eventualitate caci este i interesul lor comun ca raportul juridic obligational prin care sunt legate sa aiba o desfasurare normala pe tot parcursul existentei sale si sa ramana mereu in echilibru conform parametrilor initial conveniti. Riscurile de orice fel trebuie spre cat posibil prevenite si evitate, iar daca totusi unele dintre ele se realizeaza, consecintele lor pagubitoare trebuie neitralizate. In vederea atingerii acestor finalitati partenerii contractuali stipuleaza in contractul lor clause asiguratorii. - Clauze de asigurare impotriva riscurilor valutare. Numite si clause de variatie a schimbului, acestea urmaresc ca finalitate principala mentinerea valorii contractului. Fac parte din aceasta grupa: clauza aur, clauzele de consolidare valutara, clauza de optiune a monedei liberatorii, clauza de optiune a locului de plata etc. - Clauze de asigurare impotriva unor riscuri nevalutare avand prioritar natura economica. Aceasta grupa cuprinde: clauza de revizuire a pretului sau de indexare nemonetara, clauzele de postcalculare a pretului, precum si clauzele ofertei concurente, a clientului cel mai favorizat, de impreviziune sau de hardship, cele preventive cu referire la efectele diferitelor masuri de protectie a concurentei etc. - Clauza de forta majora. Urmareste ca finalitate neutralizarea consecintelor negative pe care le antreneaza realizarea anumitor riscuri decurgand din masuri politico-administrative sau din producerea unor evenimente ale naturii cauzatoare de calamitati. Gruparea tripartita a clauzelor asiguratorii pe baza criteriului in discutie nu are valoare absoluta. Libertatea partilor de a stabili continutul contractului conform propriilor lor aprecieri permite acestora sa dea clauzelor stipulate in contract finalitati complezem care nu coincide cu finalitatile ce in mod obisnuit sunt atribuite unora dintre ele. Astfel, clauzele hardship si de postcalculare a pretului pot fi stipulate si in vederea neutralizarii consecintelor defavorabile pe care le produc fluctuatiile valutare. b) Dupa criteriul finalitatii urmarite, clauzele asiguratorii pot fi grupate in: - Clauze de mentinere a valorii contractului. De specificul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Codul Civil - Izvor Al Dreptului Civil Roman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-codul_civil_izvor_al_dreptului_civil_roman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Asa cum Constitutia reprezinta principalul izvor pentru Dreptul Constitutional la fel si Codul Civil este considerat principalul izvor al Dreptului Civil, el cuprinzand aproape toate institutiile acestui drept. Codul civil roman, intrat in vigoare la 1 decembrie 1865, cuprinde principalele norme ale dreptului nostru civil. A fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865. A fost elaborat dupa modelul Codului civil francez din 1804 (Codul Napoleon), luindu-se in considerare si modificarile aduse intre timp acestui Cod, precum si proiectul de Cod civil italian al ministrului Pisanelli, legea franceza asupra transcriptiei din 23 martie 1853, legea ipotecara belgiana din 10 decembrie 1851, dispozitii din vechiul drept romanesc. Codul Calimach aplicat pana atunci in Moldova si Legiuirea (Codicele) Caragea din Tara Romaneasca, celelalte legi civile, ordonante domnesti si instructiuni ministeriale au fost abrogate. Acest Cod a inceput sa se aplice si in Transilvania, de la data de 15 septembrie 1943, in temeiul Legii nr. 389 din 22 iunie 1943. Codul civil a fost publicat in mai multe numere din Monitorul Oficial, dupa cum urmeaza: art. 1-347 in nr. 271 din 4 decembrie 1864; art. 348-516 in nr. 7 (supliment) din 12 ianuarie 1865; art. 517-706 in nr. 8 (supliment) din 13 ianuarie 1865; art. 707-1119 in nr. 8 (supliment) din 14 ianuarie 1865; art. 1120-1483 in nr. 11 (supliment) din 16 ianuarie 1865; art. 1484 -1914 in nr. 13 (supliment) din 19 ianuarie 1865. (1) Codul civil roman cuprinde 1914 articole. Structural este alcatuit dintr-un titlu preliminar Despre efectele si aplicarea legilor in genere si trei carti: ~Cartea III- Despre diferitele moduri prin care se dobindeste proprietatea (cu XX titluri); (2) *Cartea I este consacrata persoanelor. -reglementeaza conditia juridica a persoanelor fizice (majore de la varsta de 21 de ani), in baza principiului egalitatii tuturor in fata legilor. Legislatia romaneasca Codul civil-scurt istoric; www. legal. dntis. ro/codcivil/3hml Gh. Beleiu, Drept civil roman, Universul Juridic, Bucuresti, 2001, pag. 38 -persoanele juridice sunt cu scop lucrativ (a caror activitate era reglementata de Camera de Comert) si fara scop lucrativ. -relatiile de rudenie privesc casatoria, divortul, paternitatea. -familia este laicizata prin casatoria si divortul civil obligatorii; casatoria este considerata un contract (ca si in Codul napoleonian). In prima forma a codului raporturile dintre soti erau dominate de principiul puterii maritale a sotului (decretat cap de familie), femeia fiind lipsita de drepturi (inclusiv politice). Cercetarea paternitatii copiilor era interzisa, sub pretextul apararii familiei legale; chiar recunoscut de tata, fiul natural putea avea doar beneficiul starii civile dar nu si alte drepturi si obligatii (existente doar intre mama si copilul ei natural). *Cartea a II a si a III a privesc]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Competenta</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-competenta.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In cadrul procesului penal, fiecare dintre organele judiciare are stabilite, prin lege, limitele in care poate efectual in mod valabil, actele procesuale sau procedurale necesare intr-o anumita cauza penala. Asadar, putem defini competenta ca fiind abilitarea legala data unui organ de a indeplini anumite acte. In literatura juridica, competenta a fost definita in mod diferit. Intr-o prima acceptiune, s-a definit competenta ca fiind Impartirea, delimitarea, repartizarea jurisdictjei, aceasta fiind continutul puterii judecatoresti, adica puterea - Indatorirea de a judeca Notiunea de competenta fost definita ca fiind Imputernicirea (capacitatea, aptitudinea) recunoscuta de lege unui anumit organ judiciar de a urmari, de a judeca si solutiona o anumita cauza penala, cu excluderea de la aceasta activitate judiciara a celorlalte organe judiciare. Competenta a mai fost definita ca fiind capacitatea obiectiva a unui organ judiciar de a efectua valabil acte cu eficienta legala Tn desfas, urarea procesului penal sau ca fiind sfera atributiilor pe care le are de Tndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare Tn cadrul procesului penal. Aceasta capacitate acordata de lege unui anumit organ judiciar poate fi privita in sens pozitiv, ca un drept si, in acelasi timp, o obligatie pentru organele judiciare de a desfasura anumite activitati sau in sens negativ, ca o limitare numai la anumite acte procesuale sau procedurale si excludere de la efectuarea acestora, a oricarui alt organ judiciar. Per a contrario, necompetenta reprezinta efectuarea de catre un organ judiciar a unui act procesual sau procedural pentru care era, abilitat prin lege, un alt organ judiciar. In doctrina, s-a exprimat opinia conform careia necompetenta nu trebuie sa se confunde cu excesul de putere. Astfel, excesul de putere,, este faptul organului judiciar, care in limitele competentei sale, face ceea ce legea nu-i permite a face. Felurile competentei penale In literatura de specialitate187, s-a apreciat ca functie de anumite criterii, se disting urmatoarele forme fundamentale ale competentei: competenta materials, persona/a, teritoriala si functionala. Alti autori au exprimat opinia conform careia formele fundamentale ale competentei sunt doar trei: materials, teritoriala si functionala, apreciindu-se ca in mod exceptional, exists si competenta personala. In literatura juridica s-a facut distinctia sj intre urmatoarele forme ale competentei: crdinare: speciala si extraordinara. Competenta ordinara are in vedere cauzele date in mod obisnuit spre soiutionare instantelor judecatoresti de drept comun, in timp ce competenta speciala se refera la derogarea de la regulile competentei ordinare (de exemplu, urmare modificarilor intervenite prin dispozitiile Legii nr. 304/2004 privind organi-zarea judiciara, functioneaza sectii maritime sj fluviale, in raport de natura si numarul cauzelor, doar la anumite tribunale si curti de apel). Competenta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Competenta Materiala A Instantelor Judecatoresti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-competenta_materiala_a_instantelor_judecatoresti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sistemul de judecata pe acest teritoriu Carpato Danubiano Pontic are un istoric si o evolutie demna de apreciere, preocuparea legiuitorului roman, de-a lungul istoriei sale fiind aceea de a oferi cadrul procesual de desfasurare al solutionarii conflictelor dintre cei ce apeleaza la organele de justitie spre rezolvarea neintelegerilor ivite in viata de zi cu zi in raporturile lor economice ori sociale, intre subiectele de drept. Spectaculoasa resurectie a statului de drept, marcand trecerea de la dreptul statului la statul dreptului  , subordonarea deci a statului fata de drept redimensioneaza una din functiile statului, si anume cea de aplicarea dreptului. Printr-un original circuit se ajunge ca statul, autorul dreptului, sa se subordoneze acestuia, inclusiv prin desfasurarea unor activitati specifice de realizare a dreptului, precum:   emiterea unor reguli de drept pentru aplicarea altor reguli, ierarhic superioare; exercitarea unor prerogative sau atributii; rezolvarea conflictelor care apar in procesul particularizarii regulilor emise sau prerogativelor exercitate. Indiferent insa de natura activitatilor desfasurate pentru realizarea dreptului, in sens mai larg vorbind, pentru infaptuirea uneia dintre functiile statului, autoritatile acestuia trebuie sa actioneze pe baza si in limitele competentei prestabilite prin regulile de drept. Codul de procedura civila debuteaza prin a se referi, chiar in primele sale articole la regulile de competenta. Aceasta reglementare este fireasca daca se tine seama de importanta regulilor procedurale prin intermediul carora se statornicesc atributiile instantelor judecatoresti. Intr-adevar, in cazul declansarii unui litigiu, prima problema care trebuie rezolvata de reclamant este aceea de a determina instanta competenta. Totusi, codurile moderne, desi acorda aceeasi importanta majora problemelor de competenta, incep printr-o prezentare generala a principiilor de baza ale procedurii judiciare. Este tendinta tuturor codurilor moderne, tendinta care a inceput odata cu adoptarea Codului civil german de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Codul nostru de procedura civila urmeza aceeasi tendinta a codurilor moderne. Prin competenta, in general, se desemneaza capacitatea unei autoritati publice sau a unei persoane de a rezolva o anumita problema. Conceptul de competenta este de ampla utilizare in limbajul juridic, mai cu seama in domeniul procesual. In dreptul procesual civil prin competenta se intelege capacitatea unei instante de judecata de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri. Trebuie precizat ca nu toate litigiile civile sunt de competenta instantelor judecatoresti. Exista litigii care se solutioneaza de catre alte autoritati statale sau de catre alte organe, jurisdictionale sau cu activitate jurisdictionala, decat instantele judecatoresti. Deci, vorbind de competenta ne raportam la instanta judecatoreasca sau la alt organ de jurisdictie ori cu activitate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Complicitatea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-complicitatea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sediul materiei este art. 26 din actualul Cod penal, care prevede: Complice este persoana care, cu intentie, ajuta sau inlesneste in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este, de asemenea, complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita. Noul Cod penal a preluat in art. 40 acelasi text, fara modificari, mentinand astfel definitia complicitatii. Asadar, atat in conceptia actualului Cod penal, cat si in cea a noului Cod penal, complicitatea este o forma de participatie penala ce consta in fapta persoanei care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod, inclusiv prin pro-misiunea de a tainui bunurile provenite din savarsirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. Ceea ce caracterizeaza deci complicitatea, in raport cu celelalte forme de participatie penala, este caracterul sau de contributie indirecta, mediata la savarsirea infractiunii. Complicele nu determina, nici nu realizeaza in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala, ci ii inlesneste autorului aceasta realizare, facand, prin sprijinul pe care il da, ca acesta sa savarseasca mai usor, mai repede si mai sigur fapta incriminata. In raport cu autoratul sau cu instigarea, complicitatea apare deci ca o participatie secundara, accesorie. Fiind o contributie la savarsirea faptei, complicitatea se insereaza insa in antecedenta cauzala a acesteia, alaturi de celelalte contributii, atragand calitatea de participant a complicelui. In ipoteza in care autorul comite o fapta mai grava decat aceea referitor la care s-a inteles cu complicele, acesta nu va raspunde pentru fapta mai grava, ci doar pentru aceea la care a intentionat sa-i dea ajutor autorului. Solutia isi are ratiunea, in acelasi text al art. 28 alin. 2 C. pen., potrivit caruia circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut. Raspunderea penala a complicelui pentru o fapta mai grava a autorului ar putea fi antrenata, potrivit tezei finale a textului sus-mentionat, in cazul in care s-ar dovedi ca el, in momentul in care a dat ajutorul, a prevazut posibilitatea comiterii unei fapte mai grave de catre autor. In ipoteza contrara, in care autorul savarseste o fapta mai putin grava decat cea care a facut obiectul intelegerii, complicele va raspunde pentru fapta savarsita de autor. 1. Subiectul. Complice poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a fi subiect activ al infractiunii. Nu sunt necesare indeplinirea unor conditii speciale, existenta anumitor calitati, complice putand fi orice persoana, inclusiv in cazul infractiunilor proprii. La savarsirea unei infractiuni isi pot da contributia unul sau mai multi complici, in functie de complexitatea faptei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conceptul De Participatie Penala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-conceptul_de_participatie_penala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: SECTIUNEA I Conceptul de participatie penala. 3 §1. Pluralitatea de faptuitori. 3 §2. Notiunea de participatie. 4 §3. Natura juridica a participatiei. 6 3. 1. Teza monista sau a unitatii infractionale, a complicitatii delict unic. 6 3. 2. Teza pluralista, a autonomiei participatiei penale, a complicitatii delict distinct. 8 3. 3. Consecintele teoriei unitatii infractionale. 9 §4. Clasificari ale participatiei. 10 §5. Formele participatiei in Codul penal roman. 12 §6. Istoric si legislatie comparata. 14 6. 1. Istoric. 14 6. 2. Legislatie comparata. 15 SECTIUNEA A II-A Structura si conditiile participatiei penale. 16 §1. Structura participatiei. 16 §2. Conditiile participatiei. 17 2. 1. Pluralitatea de faptuitori. 17 2. 2. Savarsirea aceleiasi fapte prevazute de legea penala. 18 2. 3. Cooperarea materiala sau intelectuala dintre faptuitori. 19 2. 4. Legatura subiectiva dintre faptuitori. 20 §3. Participatia la anumite categorii de infractiuni. 22 §4. Absorbtia intre formele de participatie. 23 §5. Calificarea de ansamblu si speciala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Concurenta Comerciala Neloiala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-concurenta_comerciala_neloiala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metode nepermise de stimulare a vanzarii sau a prestarilor de servicii care impiedica libera concurenta. Este o forma a concurentei care are loc cu mijloace si actiuni contrare, opuse uzantelor comerciale legale. Aceasta distorsioneaza si deturneaza concurenta de la scopul sau in favoarea unuia sau mai multor comercianti prin defavorizarea altora sau a celorlalti. Metode nepermise de stimulare a vanzarii sau a prestarilor de servicii care impiedic libera concurenta. Metoda bulgare de zapada, Conform dispozitiilor art. 4 lit. d al Legii nr. 11/1991 constituie contraventie incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare. Metoda, denumita uzual, bulgare de zapada consta in promisiunea comerciantului de a preda marfa sau de a executa prestatia la un pret ori tarif inferior celui practicat in mod curent, in schimbul obligatiei asumate de clientul consumator de a procura pentru comerciant alti clienti. Atunci cand acestia din urma se prezinta si, la randul lor, se obliga, in aceleasi conditii, sa aduca noi clienti, cumparatorul initial isi primeste avantajul scontat. Astfel, jurisprudenta franceza a decis ca reprezinta o vanzare tip, bulgare de zapada atunci cand se ofera noua perechi de ciorapi la un pret interesant oricarei cliente care furnizeaza trei comenzi similare ale altor consumatoare. Nu are nici o relevanta imprejurarea ca consumatorul are alegerea intre doua preturi, unul redus daca procura si alti clienti si celalalt normal. Procedeul este neonest si prejudiciaza deopotriva pe ceilalti comercianti ca si pe consumatori, insuflandu-le iluzia ca astfel ar dobandi marfuri sau alte servicii in conditii avantajoase. Un comerciant care vinde stilouri, preda unui cumparator sase bonuri, fiecare reprezentand 1/6 din pretul curent al unui stilou. Inainte de a-si primi stiloul, cumparatorul trebuie sa plaseze cinci din cele sase bonuri, altor consumatori si sa predea comerciantului lista acceptantilor. Fiecare dintre cei cinci acceptanti trebuie sa se prezinte la vanzator si sa accepte, la randul sau, sa preia alte cinci bonuri pe care sa le plaseze dupa acelasi sistem. In momentul in care fiecare dintre noii 25 de acceptanti a prezentat lista persoanelor la care a plasat bonurile, primul consumator isi primeste stiloul la a sasea parte din pretul curent. La prima vedere acest procedeu poate crea iluzia ca ar fi avantajos pentru un consumator care, plasand cele cinci bonuri, primeste stiloul in schimbul unei sume reprezentand o sesime din pretul lui. Se observa atat imposibilitatea consumatorului dintr-o etapa ulterioara celei initiale de a plasa bonurile cat si imposibilitatea comerciantului de a onora toate comenzile la pretul diminuat. Astfel, in prima etapa, consumatorul primeste obiectul ravnit daca alte 30 de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Concurenta Neloiala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-concurenta_neloiala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: I. Cadrul general al reglementarii. 3 I. 2. Regimul juridic al concurentei. Evolutia reglementarilor in dreptul intern 5 I. 3. 1. Raspunderea civila. 6 I. 3. 2. Raspunderea contraventionala. 7 I. 4. Autoritati specializate in prevenirea si combaterea faptelor si actelor care incalca regimul concurentei. 8 II. Infractiunea de concurenta neloiala prevazuta in art. 5 din Legea nr. 11/1991. 8 II. 1. Continutul legal. 9 II. 2. Obiectul infractiunii. 10 II. 3. Subiectii infractiunii. 10 II. 4. Continutul constitutiv 11 II. 5. Forme, modalitati, sanctiuni, aspecte procesuale. 18 BIBLIOGRAFIE. 19 I. Cadrul general al reglemantarii I. 1. Consideratii generale. Concurenta este un element definitoriu al economiei de piata si reprezinta motorul dezvoltarii economico-sociale. In general prin concurenta se intelege o confruntare intre tendinte adverse, care converg spre acelasi scop. Prin concurenta, in sens juridic intelegem confruntarea dintre agentii economici cu activitati similare sau asemanatoare, exercitate in domeniile deschise pietei pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi. I. 1. 1. Premise. Din punct de vedere economic, concurenta, pentru a fi posibila presupune o piata organizata pe baza urmatoarelor reguli: independenta si descentralizarea activitatii de productie, de distributie si de consum, libertatea de initiativa fara constrangeri sau limitari, de ordin administrativ si proprietatea privata asupra unui procent semnificativ din totalitatea mijloacelor de productie. I. 1. 2. Functii. In conditiile de piata libera concurenta indeplineste cateva functii definitorii: faciliteaza ajustarea automata a cererii si ofertei in toate domeniile vietii economice; impiedica fixarea preturilor printr-o politica de monopol exercitata de anumiti agenti economici; stimuleaza inventiile si inovatiile, crearea de produse ori servicii noi de o calitate tot mai buna; asigura o alocare rationala a resurselor in functie de diferitele utilitati solicitate pe piata; stabileste o repartizare a beneficiilor proportionala cu contributia efectiva a agentilor economici in activitatea de producere a unor bunuri si de prestare a unor servicii si de distributie a acestora. I. 1. 3. Formele concurentei. In functie de anumite criterii in literatura juridica de specialitate se face deosebire intre mai multe forme ale concurentei. Dupa gradul de libertate se distinge intre concurenta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Concursul De Infractiuni, Infractiunea Unica Si Infractiunea Continuata</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-concursul_de_infractiuni_infractiunea_unica_si_infractiunea_continuata.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cuprins Sectiunea I - Asemanari intre concursul de infractiuni, infractiunea unica si infractiunea continuata. 4 §1. Preliminarii si terminologie. 4 1. 1. Preliminarii. 4 1. 2. Terminologie. 4 §2. Asemanari privind subiectii infractiunii. 5 2. 1. Unitatea de subiect activ. 5 2. 2. Unitatea sau pluralitatea de subiect pasiv. 5 §3. Asemanari privind latura obiectiva. 6 3. 1. Pluralitatea si unitatea de fapte materiale. 6 3. 2. Modalitati alternative de realizare. 7 3. 3. Caracterul penal al faptelor materiale. 8 3. 4. Intervalul de timp dintre faptele materiale. 9 §4. Asemanari privind incadrarea si reglementarea juridica. 10 4. 1. Unitatea de incadrare juridica. 10 4. 2. Aspecte privind reglementarea juridica. 10 §5. Asemanari privind tratamentul sanctionator. 11 5. 1. Faptele concurente si continuate cauze de agravare a pedepsei. 11 5. 2. Reguli comune de aplicare a sporului de pedeapsa. 12 5. 3. Inlocuirea raspunderii penale. 13 §6. Asemanari privind latura subiectiva si formele faptelor penale. 13 6. 1. Mobilul si scopul.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conditia Juridica A Sclavilor In Dreptul Roman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-conditia_juridica_a_sclavilor_in_dreptul_roman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cuprins: Cuprins: 2 Capitolul I. Despre persoane 3 Capitolul II. Sclavii 5 1. Libertatea si sclavia 5 2. Cauzele sclaviei 6 3. Conditia sclavilor 8 3. 1. Conditia juridica a sclavilor 8 3. 2. Conditia de fapt a sclavilor 11 4. Eliberarea din sclavie (manumissio) 12 Bibliografie: 14 Capitolul I. Despre persoane In dreptul contemporan, notiunea de persoana reprezinta subiectul de drept participant al raporturilor juridice. Se intelege prin aceasta ca persoanele pot fi purtatori de drepturi subiective si obligatii civile. Indivizii pot lua parte la raporturile juridice, fie ca subiecte individuale de drept persoane fizice, fie ca subiecte colective de drept persoanele juridice. Conceptele de persoana fizica sau persoana juridica au fost cunoscute de romani, dar care au utilizat o alta terminologie pentru a le defini. Conceptul de persoana, dupa unii autori latini, in sensul ei primitiv a fost strans legata de cea de masca. In Antichitate, in spectacolele de teatru, ce se tineau in amfiteatre, actorii purtau pe fata o masca ce avea rolul de a amplifica vocea pentru a fi auziti de public (personare a rasuna). De aici, prin extrapolare, romanii au considerat ca cei ce participa la viata juridica a cetatii, joaca si ei un rol, aidoma unori actori pe scena dreptului. Revenind la ideea anterior mentionata, conceptul de persoana fizica si cel de persoana juridica au fost analizate din perspective diferite de catre cele doua sisteme de drept. Daca dreptul contemporan atesta ca orice fiinta umana este o persoana, putand participa la viata juridica, dreptul roman nu recunoaste tuturor membrilor societatii calitatea de fiinta umana ce poate participa la viata juridica, drept urmare, conform normelor dreptului roman, acestia trebuiau sa aiba capacitate sau personalitate (caput). Personalitatea era aptitudinea de a avea drepturi si obligatii. Capacitatea era clasificata in doua categorii si anume: capacitatea de folosinta (juridica sau de drept) si capacitate de exercitiu (sau de fapt). Capacitatea de folosinta o posedau persoanele fizice care cumula trei calitati: calitatea de om liber (status libertatis), sa fie cetatean (status civitatis) si sa fie sef de familie (status familiae). Aceasta din urma calitate denota faptul ca acea persoana nu trebuia sa se afle sub puterea parinteasca (patria potestas). Puterea parinteasca era exercitata de catre pater familias asupra descedentilor sai. Aceasta se concretiza prin trei caractere: caracterul exclusiv (patria potestas era detinuta numai de catre pater familias), caracterul perpetuu (faptul ca puterea parinteasca era exercitata de catre pater familias pana la moartea acestuia, fiul familiei ramanand persoana alieni iuris) si caracterul nelimitat (se definea prin faptul ca pater familias poate dispune in mod nemijlocit asupra fiului sau si a bunurilor sale). Asadar status familiae reprezinta o calitate importanta a personalitatii, avand in vedere ca cea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conditiile De Fond Si Forma Ale Actului Constitutiv</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-conditiile_de_fond_si_forma_ale_actului_constitutiv.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dobre Adrian 2007 Cuprins Bibliografie. 2 Capitolul 1. Introducere. 3 Capitolul 2. Conditiile de fond si forma ale actului constitutiv. 6 2. 1. Conditiile de forma ale actului constitutiv. 6 2. 2. Conditiile de fond ale actului constitutiv. 7 2. 2. 1. Capacitatea juridica a partilor. 8 2. 2. 2. Consimtamantul partilor. 9 2. 2. 3. Cauza actului constitutiv. 10 2. 2. 4. Obiectul actului constitutiv. 11 Capitolul 3. Aspecte generale privind societatile comerciale in Marea Britanie. 14 Capitolul 4. Concluzii. 16 Anexa. Actul constitutiv al societatii comerciale sefora S. A. 17 Bibliografie 1. Legislatie 1. Codul civil. 2. Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in M. Of., nr. 1066/17. 11. 2004, cu modificarile si completarile ulterioare. 3. H. G. nr. 1323/1990 in legatura cu unele masuri privind aplicarea Legii societatilor comerciale. 4. Legea nr. 441/2006 pentru modificarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata. 5. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. 2. Doctrina si jurisprudenta 1. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, editia a III-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004. 2. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial pentru invatamantul economic, Editura Universitara, Bucuresti, 2006. 3. Corneliu Birsan, Vasile Dobrinoiu, Alexandru Ticlea, Mircea Toma, Societatile comerciale. Organizarea, functionarea, raspunderea, Editura SANSA SRL, Bucuresti, 1993. 4. Gheorghe Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005. 5. Sebastian Bodu, Cauza in contractul de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conduita Etica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-conduita_etica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prevenirea coruptiei si imbunatatirea managementului serviciului public sunt principalul scop al promovarii unor standarde etice pentru functionarii publici. Codul international de conduita pentru functionarii publici adoptat prin Rezolutia 51/59 Actiune impotriva coruptiei a Adunarii Generale ONU din 12 decembrie 1996 este recomandat statelor membre ca un instrument de indrumare a eforturilor lor impotriva coruptiei. El prevede principii (integritate, impartialitate, echitate, nediscriminare, etc.) si reguli generale privind conflictul de interese si descalificarea, declararea averii, acceptarea cadourilor sau a altor favori, informatia confidentiala si activitatea politica. Multe guverne au revizuit politicile lor privind conduita etica in serviciul public, fiind preocupate atat de agravarea problemei coruptiei cat si de declinul increderii in administratia publica. In vederea asistarii acestor guverne, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a dezvoltat un set de principii pentru a ajuta tarile sa analizeze institutiile, sistemele si mecanismele lor de promovare a eticii in serviciul public. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica recomanda statelor membre sa asigure institutii functionabile si sisteme de promovare a conduitei etice in serviciul public. Principiile identifica functii de indrumare, management si control, in baza carora sunt verificate sistemele de management al eticii publice. Aceste principii reflecta experienta tarilor OCDE si parerile vis-a-vis de managementul stabil al eticii. Principiile au menirea unui instrument necesar tarilor pentru adaptarea la conditiile nationale. Ele nu sunt suficiente prin ele insesi, ele trebuie privite ca o cale de integrare in mediul mai larg al managementului public. Recomandarea nr. R (2000) 10 privind codurile de conduita pentru functionarii publici a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei din 11 mai 2000 prevede ca ridicarea valorilor etice sunt mijloace importante pentru prevenirea coruptiei. Guvernele statelor membre trebuie sa promoveze, sub rezerva legislatiei nationale si a principiilor administratiei publice, adoptarea codurilor nationale de conduita pentru functionarii publici bazate prin aceasta Recomandare. Grupul de State contra Coruptiei (GRECO) monitorixzeaza implementarea acestei Recomandari. Uniunea Europeana, de asemenea, atribuie o mare atentie luptei impotriva coruptiei si instituirii unor mecanisme de administrare eficienta si etica a serviciului public. Iar Compactul Initiativei Anti-Coruptie a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est prevede explicit angajamentul promovarii bunei guvernari si a administratiilor publice de incredere, in special promovarea implementarii recomandarilor privind etica serviciului public si codurile de conduita. Una din conditiile puse in fata tarilor candidate la UE a fost adoptarea unui cod de conduita pentru functionarii publici. Sub influenta Codului european, in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Consiliul Europei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-consiliul_europei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Consiliul Europei este o organizatie internationala cu caracter regional care a luat fiinta la data de 5 mai 1949, fiind creata initial de un numar de 10 state membre fondatoare, acestea fiind: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia. Astazi Consiliul Europei are un numar de 46 state membre a caror evolutie cronologica de aderare la Organizatie este urmatoarea: Grecia (august 1949, in urma incheierii razboiului civil intre fortele comuniste si cele nationaliste), Turcia (august 1949), Islanda si Germania in 1950, Austria 1956, Cipru 1961, Elvetia 1963, Malta 1965, Portugalia 1976, Spania 1977, Liechtenstein 1978, San Marino 1988, Finlanda 1989, Ungaria 1990, Polonia 1991, Bulgaria 1992, Cehia, Estonia, Lituania, Romania, Slovacia, Slovenia 1993, Andora 1994, Albania, Letonia, Macedonia, Moldova, Ucraina 1995, Croatia si Rusia 1996, Georgia 1999, Armenia si Azerbaidjan in 2001, Bosnia si Herzegovina 2002, Serbia si Muntenegru 2003, Monaco 2004. Statutul de observator pe langa organismele interguvernamentale ale Consiliului Europei revine statelor: Canada, Vatican, Japonia, Statele Unite, Mexic. Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unitati mai stanse intre cele 46 state membre pentru protejarea libertatilor individuale, libertatilor politice si a statului de drept, principiile care constituie fundamentul tuturor democratiilor autentice si care influenteaza viata tuturor europenilor. Toate statele membre ale Organizatiei au obligatia de a face ca libertatile, demnitatea omului si bunastarea indivizilor sa devina principii ferme ale actiunilor guvernamentale. Printre celelalte obiective ale Consiliului Europei sunt: promovarea democratiei pluraliste, problema securitatii cetateanului, combaterea rasismului, xenofobiei, intolerantei, protectia minoritatilor nationale, coeziunea sociala si calitatea vietii, cooperarea si coeziunea judiciara. Instrumentele juridice adoptate in cadrul Consiliului Europei. Pentru promovarea si realizarea obiectivelor propuse, in cadrul organismelor Consiliului Europei au fost adoptate o serie de conventii, carte, documente, printre care mentionam: - Conventia Europeana a Drepturilor Omului: reprezinta cel mai coerent si dezvoltat sistem din lume privind protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului ce a fost adoptat in 1950. - Carta Social Europeana a Drepturilor Omului adoptata in 1965 Conventia Cadru privind protectia minoritatilor nationale adoptata in 1994 - Conventia privind prevenirea torturii, a pedepselor si a tratamentelor inhumane sau degradante adoptata in 1997 - Carta Europeana a autonomiilor locale - Conventia Europeana privind partind participarea strainilor la viata publica la nivel local - Carta Europeana a limbilor regionale si minoritare. Sediul Consiliului Europei este Platul Europei din Strasburg. Cu privire la functionarea Consiliului Europei, acesta este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constitutiile Romanesti Si Importanta Lor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-constitutiile_romanesti_si_importanta_lor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Constitutia in Romania a aparut mult mai tarziu decat constitutiile din tarile europene din vest, cu toate ca aparitia ei a fost determinata de aceleasi cauze care au determinat constitutia din restul lumii. Aceasta intarziere se explica prin aceea ca epoca moderna, dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala a inceput in Romania mult mai tarziu datorita dominatiei Imperiului Otoman. In cadrul premizelor istorice ale primei Constitutii din Romania, o importanta deosebita il are in infaptuirea in anul 1859 a Statului National, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Pe data de 2 mai 1864, prin lovitura de stat, a desfiintat Adunarea electiva si a supus plebiscitului Statul dezvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858, cunoscut in istorie ca statul lui Cuza, si Legea electorala. Aceste doua acte alcatuiesc prima Constitutie a Romaniei. Pe data de 10/11 februarie 1866, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat sa abdice, intalnindu-se o locotenenta domneasca, ca apoi pe teritoriul Romaniei sa fie adus un print strain. In acelasi an se adopta Constitutia Romaniei dupa modelul constitutiei belgiene, considerata, atunci, a fi cea mai liberala constitutie. Constitutia romana din 1866 cuprinde 133 de articole, prin care se reglementeaza cele mai importante relatii sociale. Normele juridice cuprinse in constitutia sunt sistematizate in opt titluri si anume: Chiar in primul articol, Constitutia prevede ca Principatele Unita Romane constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania; astfel se consacra caracterul unitar si indivizibil al statului roman. Titlul II, despre drepturile romanilor. Constitutia proclama drepturile fundamentale ale cetatenilor, declarand ca in stat nu exista nici o deosebire de clasa si ca toti sunt egali in fata legilor. Dar datorita faptului ca drepturile electorale se acorda in raport cu averea, egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor este contrazisa. Titlul III, despre puterile statului. Constitutia proclama ca toate puterile emana de la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre Domnitor si Reprezentanta nationala, formata din doua camere si anume: Senatul si Adunarea deputatilor. Puterea executiva apartinea Domnitorului, Constitutia stabilind regula monarhiei ereditare si numai dintr-o familie domnitoare straina. Titlul IV, despre finante. O importanta deosebita este acordata proprietatii private care este declarata sacra si inviolabila (atr. 19), stabilindu-se si garantia acestui drept, in sensul ca nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor (art. 17). Titlul V, despre puterea armatei. Titlul VI, dispozitiuni generale. In art. 128 se interzice suspendarea Constitutiei. Titlul VII, despre revizuirea Constitutiei Titlul VIII, dispozitii tranzitorii si suplimentare Aceste dispozitii stabileau un anumit program legislativ. Constitutia romana din 1866, desi o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Contestatia La Executare In Materie Contraventionala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-contestatia_la_executare_in_materie_contraventionala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aspecte procedurale (competenta de solutionare; Termenul de introducere al contestatiei le executare; Procedura de judecata) In cazul in care debitorul, obligat printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, nu isi aduce la indeplinire obligatia fata de creditor de buna voie, acesta din urma are posibilitatea de a recurge la procedura executarii silite, procedura prin care obligatiile debitorului consfiintite prin titlul executoriu vor fi aduse la indepilinire in mod silit. Actele de executare silita trebuie sa fie indeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia interesele partilor sau ale altor persoane. Pentru a se asigura desfasurarea legala a procedurii de executare silita s-a creat contestatia la executare. Contestatia la executare, lato sensu, poate fi definita ca mijlocul procedural, specific fazei executarii silite, aflat la dispozitia persoanei interesate (persoana care se considera vatamata in drepturile sale prin actele de executare silita), prin care aceasta contesta executarea silita insasi, orice act de executare sau solicita instantei clarificarea intelesului, intinderii si aplicarii titlului executoriu. Pentru definirea contestatiei la executare in materie contraventionala trebuie insa avute in vedere urmatoarele aspecte specifice: subiectele raportului juridic executional; titlul executoriu, ce poate fi o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila sau procesul verbal de constatare si sanctionare; sanctiunile ce se aduc la indeplinire in mod silit, sanctiuni ce pot fi principale dar si complementare; interesul urmarit in cadrul executarii silite in materie contraventionala precum si finalitatea executarii sanctiunii contraventionale. Daca in cadrul raportului de drept material contraventional subiectele acestuia sunt persoana fizica sau juridica ce se face vinovata de savarsirea unei contraventii, in calitate de subiect activ, si persoana fizica sau juridica ce sufera consecintele daunatoare ale contraventiei (situatie intalnita mai rar in materia dreptului contraventional) sau societatea in ansablul ei, in calitate de subiect pasiv, in cadrul procedurii executarii silite, persoana fizica sau juridica sanctionata contraventional, devine subiect pasiv, deoarece este obligata sa aduca la indeplinire sanctiunea contraventionala. Aceasta poate fi obligarea la plata amenzii contraventionale, obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, ca sanctiune principala, dar si sanctiuni complementare, prevazute de art. 5 al. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, sau alte sanctiuni contraventionale, principale sau complementare, stabilite prin legi speciale. Din aceste considerente, putem defini contestatia la executare in materie contraventionala drept mijlocul procedural specific fazei de executare silita a contraventiilor, pus la dispozitia persoanei interesate de a contesta actele de executare sau intreaga actiune de executare silita, acte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Continutul Principiilor Fundamentale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-continutul_principiilor_fundamentale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: cadru, in sensul ca el trebuie asezat in fruntea celorlalte principii intrucat el isi rasfrange aplicarea asupra tuturor celorlalte principii procesual penale, pentru ca fiecare dintre acestea sunt inscrise in lege si functioneaza in formele prevazute de lege. In esenta, el exprima regula ca intreaga activitate procesual penala trebuie sa realizeze in stricta conformitate cu dispozitiile legii (nula justitia sine lege). Sursa acestui principiu este constitutionala. Ne referim la art. 1 alin. 5 din Constitutia revizuita a Romaniei, care prevede ca In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. In cadrul procesului penal, acest principiu constitutional este transpus in redactarea art. 2 alin. 1 din actualul Cod de procedura penala, care prevede ca procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege. - ca intreaga activitate procesuala atat in faza de urmarire, cat si in faza de judecata, sa fie realizata numai de catre organele de urmarire penala si instantele judecatoresti infiintate prin lege, in compunerea si potrivit atributiilor stabilite prin lege si de catre persoanele carora legea le acorda drepturi procesuale; - activitatea procesuala trebuie sa fie desfasurata numai in cazurile, conditiile si formele aratate si stabilite de lege; - organele de urmarire penala si instantele judecatoresti au obligatia sa explice partilor si participantilor la proces, drepturile lor procesuale, sa le respecte aceste drepturi si sa le ajute pentru a asigura exercitarea efectiva a acestora. Necesitatea asigurarii respectarii acestui principiu decurge si este impusa de urmatoarele temeiuri: - scopul procesului penal prevazut de art. 1 C. proc. pen., nu ar putea si nu poate fi realizat decat prin indeplinirea stricta a fiecarei si, respectiv, a tuturor actelor si masurilor procesuale si procedurale in conformitate cu reguli si forme riguroase, exact, expres si limitativ aratate in lege, regularitate care poate si trebuie sa fie permanent, usor controlabila, tot potrivit legii. - garantarea exercitarii depline a drepturilor procesuale pentru partile din proces nu ar fi posibila si realizabila decat prin prevederea riguroasa, exacta si expresa a acestor drepturi, in textele legii, in asa fel incat sa se poata verifica si controla oricand daca si in ce masura aceste drepturi au fost respectate; - apararea si realizarea practica si efectiva a ordinii de drept si, totodata, a drepturilor si libertatilor individuale ale partilor si ale celorlalti participanti din proces, impotriva arbitrariului, abuzurilor, al vatamarilor de orice fel ce ar rezulta din practici nelegale sau din ignoranta ori incompetenta aplicarii si interpretarii legii nu ar fi posibila si realizabila decat prin aplicarea stricta si neconditionata a legii, pe tot parcursul desfasurarii procesului penal. Garantii pentru]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Continutul Principiului Oficialitatii In Procesul Civil</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-continutul_principiului_oficialitatii_in_procesul_civil.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Probele au o importanta hotaratoare atat in procesul civil, cat si in procesul penal, ca si in genere in viata juridica. La fel ca si alte ramuri de drept si dreptul procesual civil este guvernat nu numai de norme de drept, ci si de principii ale dreptului procesual civil. Datorita importantei lor, unele din principiile procesului civil se regasesc in Constittie si legi speciale, sau Codul Civil, dar s-a spus in literatura de specialitate ca unele principii procesuale sunt consacrate in documente cu caracter international cum ar fi: Declaratia Universala a Dreprutilor Omului, Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Prin mijlocirea probelor subictii de drept pot stabili in fata instantelor judecatoresti faptele din care izvorasc drepturile lor sau vinovatia ori nevinovatia in cazul faptelor cu caracter penal si tot din realitatea acestor fapte judecatorii desprind existenta drepturilor in litigiu, respictiv vinovatia sau nevinovatia persoanelor carora li se imputa fapte cu caracter penal. In lipsa probelor, drepturile civile subiective nu pot fi valorificate, iar in domeniul penal adevarul cu privire la fapta nu poate fi stabilit, administrarea probelor fiind strins legata de realizarea regulii de baza a aflarii adevarului, iar in cea mai mare parte a procesului penal se pune problema legata de probe si mijloace de probe. A afla adevarul intr-o cauza penala inseamna, in general, a stabili daca o fapta exista si de cine a fost savirsita, daca intruneste toate elementele constitutive ale unei infractiuni daca faptuitorul raspunde penal pentru fapta sa. Or, toate acestea se realizeaza cu ajutorul probelor. Probele sunt mijloace prin care se asigura realizarea drepturilor in situatii cu caracter litigios si, respestiv, pe baza lor se fundamenteaza condamnarea pentru fapte prin care a fost infrinta legea penala. Asadar, probatiunea constituie o parte de cea mai mare insemnatate atit a procesului civil, cit si a procesului penal, fara de care instantele judecatoresti nici nu si-ar putea indeplini misiunea ce le revine. Prin mijlocirea probelor, ce se administreaza in cazul probatiunii, instantele judecatoresti au posibilitatea sa stabileasca adevarul (principiul procesual fundamental) si, intemeindu-se pe acesta, sa dea hotariri juste cu privire la drepturile in litigiu si respectiv, fundamentarea (temeinicia si legalitatea) hotariri de condamnare in penal. Formarea convingerii judecatorului cu privire la realitatea starii de fapt, pe care trebuie sa-si intemeieze hotarirea pronuntata, atarna de corecta si completa desfasurare a probatiunii si de valoarea probelor administrate. De aceste elemente depinde temeinicia si chiar insasi legalitatea hotararilor judecatoresti, pentru ca de cele mai multe ori o hotarare judecatoreasca netemeinica este si nelegala, sub aspectul probatiunii, fie pentru ca instanta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Contractul De Gaj</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-contractul_de_gaj.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei. Gajul poate fi conventional, legal si judecatoresc. El poate avea ca obiect un bun mobil corporal sau incorporal (un drept de creanta pe care debitorul il are fata de o terta persoana). gaj de deposedare, atunci cand debitorul este deposedat de bunul sau, care poate sa intre in posesia creditorului s-au a unei terte persoane (depozitar); gaj fara deposedare, atunci cand bunul ramane in posesia debitorului cu obligatia conservarii lui pentru a-l satisface pe creditor, in cazul neexecutarii obligatiei de catre debitor; Contractul de gaj are caracter accesoriu fata de obligatia pricipala pe care o garanteaza si urmeaza regimul juridic a-l raportului juridic obligational. Daca gajul este cu deposedare contractul va avea caracter real si se considera din momentul in care se remite bunul ce face obiectul gajului, fie creditorului, fie unei terte persoane, care va fi obligat sa pastreze bunul pana in momentul platii datoriei. Daca gajul este fara deposedare, contractul are caracter consensual. Contractul de gaj are caracter unilateral deoarece creeaza obligatii doar pentru cel care pastreaza bunul si anume: de a-l conserva, de a-l pastra si de a-l restitui debitorului dupa plata datoriei. persoana care constituie gajul sa aiba capacitatea de exercitiu deplina si sa fie proprietarul bunului ce face obiectul gajului; minorul poate constitui un gaj, dar cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare; trebuie sa indeplineasca unele conditii de publicitate pentru a fi opozabil tertilor (ceilalti creditori ai debitorului). Gajul se va constata intr-un inscris fiind inregistrat la Notariatul unde se pastreaza un exemplar a-l acestuia; obligatia intocmirii inscrisului si a inregistrarii lui nu exsita in situatia mobilelor corporale care garanteaza o datorie cu o valoare mai mica de 150 lei; daca obiectul gajului este constituit din imobile incorporale (creante), exista obligatia intocmirii inscrisului si a inregistrarii lui, chiar daca valoarea datoriei garantate este sub 250 lei la care se mai adaoga ca formalitate necesitatea notificarii debitorului creantei gajate. Contractul de gaj creeaza obligatii numai in sarcina creditorului sau a tertei persoane care primeste in pastrare bunul gajat. Creditorul raspunde de pierderea si deteriorarea bunului gajat, daca acesta provine din culpa sa, creditorul neavand dreptul de a folosi lucrul gajat. Creditorul are obligatia sa restituie lucrul primit in gaj daca datoria a fost achitata, el beneficiind de anumite drepturi: sa retina lucrul pana la achitarea datoriei; sa revendice lucrul pe temeiul dreptului de gaj; creditorul este un simplu detentor precar, debitorul ramanand in continuare proprietar; sa pretinda debitorului restituirea cheltuielilor facute cu pastrarea si conservarea bunului. In situatia in care debitorul nu-si executa obligatia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Contractul De Leasing - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-contractul_de_leasing_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Analistii comertului international au scos in evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare in acest domeniu. Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor. Leasing-ul a aparut pentru prima data in Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, sa patrunda si in alte tari, indeosebi in Europa. In S. U. A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code si prin Uniform Commercial Code. In Marea Britanie, Franta si Belgia s-au elaborat reglementari, care definesc relatiile contractuale pe baza de leasing si precizeaza operatiunile pe care le include. Leasing-ul a fost determinat, in aparitia sa de cauze obiective. Astfel, in S. U. A., in Marea Britanie si in alte tari erau intampinate greutati in finantarea afacerilor, ca urmare a rigiditatii formelor si procedeelor existente. Oamenii de afaceri simteau nevoia dotarii societatilor lor comerciale cu echipamente moderne, in conditiile in care utilajele din dotare se invecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpararii unor bunuri de la vanzator in scopul inchirierii lor acelor clienti care aveau nevoie de ele a aparut ca o formula salvatoare si eficienta. Leasing-ul a fost definit ca fiind o operatiune juridica prin care o persoana cumpara un bun spre a-l inchiria unei alte persoane. Obiectul contractului de leasing il constituie inchirierea temporara a bunurilor de investitii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se inchiriaza masini si utilaje. Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpararea unor bunuri in scopul inchirierii lor; inchirierea acestor bunuri in scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de catre client in scopuri profesionale; latitudinea clientului sa achizitioneze bunul respectiv la sfarsitul locatiunii. vanzatorul persoana care vinde bunul si care poate fi chiar producatorul acestui bun; clientul persoana care are nevoie si, deci, solicita masina sau utilajul respectiv in locatie. Prin intermediul acestui contract, cumparatorul obtine beneficii importante, vanzatorul are o piata asigurata pentru produsele sale, iar clientul are posibilitatea sa-si procure masinile si utilajele fara investitii prea mari. Mai mult, el realizeaza reducerea cheltuielilor de productie si de credite pentru plati. Din cele prezentate mai sus reiese ca putem defini leasing-ul ca fiind acea operatiune juridica prin care o persoana fizica sau juridica (o societate specializata) cumpara un anumit bun (de regula masini si utilaje) in vederea inchirierii unei alte persoane (o societate care utilizeaza bunul respectiv). Profesorul Tudor R. Popescu observa, in cadrul acestei operatiuni, ca locatarul are initiativa afacerii, vanzatorul o permite, creditorul o faciliteaza si toti impreuna, actionand in interes propriu, actioneaza in acelasi timp si in folosul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Contractul De Transport Aerian</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-contractul_de_transport_aerian.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inca de la descoperirea si lansarea in trafic a primelor aparate, transportul aerian a constituit un mijloc care a polarizat atentia comunitatii internationale datorita unor avantaje certe in raport cu alte mijloace de transport si, mai ales, datorita rapiditatii si confortului. Totodata, transportul aerian a ridicat si ridica unele probleme privind siguranta efectuarii fiecarei deplasari in conditii de deplina securitate. Tocmai datorita particularitatilor transportului aerian, s-a vazut necesara elaborarea unor norme cat mai complete, in masura sa garanteze nu numai eficacitatea acesteia, ci si un alt grad de securitate pentru calatori, cat si pentru marfa. Astfel, in 1929 s-a adoptat Conventia de la Varsovia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian. In 1924, la Chicago, in S. U. A s-a adoptat Conventia privind aviatia civila internationala. Datorita evolutiei traficului aerian in 1955 s-au facut mai multe modificari si completari Conventiei din 1929 prin Protocolul semnat la Haga la 28 Septembrie 1955 si prin Conventia complementara la Conventia de la Varsovia, incheiata la Guadalajara (1961). Conventia privind modificarea anumitor reguli referitoare la transportul international aerian se aplica tuturor formelor de transport aerian de persoane, bagaje si bunuri. Expresia transport international inseamna potrivit definitiei data de conventie orice transport in care, potrivit contractului incheiat intre parti, locul de plecare si de sosire (de destinatie), indiferent de intreruperi, sunt situate in interiorului a doua parti contractante. Transportul efectuat de mai multe aeronave in mod succesiv este considerat, in baza Conventiei, un transport unitar, in cazul in care a fost organizat de parti in forma unei singure operatii. Acest transport poate face obiectul unui singur contract sau a unei serii de contracte fara a-si pierde caracterul sau international. Fiecare transportor de bunuri are dreptul sa ceara expeditorului sa-i prezinte un document si fiecare expeditor al bunurilor are dreptul sa-i ceara transportatorului sa accepte acest document. Absenta, neregularitatea sau pierderea acestui document nu afecteaza existenta si validitatea contractului de transport, care este guvernat de prevederile Conventiei (art. 9). Daca la cererea expeditorului transportatorul a intocmit documentul, el va trebui, in caz de nevoie, sa dovedeasca ca a facut acest lucru in numele expeditorului. Expeditorul este raspunzator de exactitatea declaratiilor facute cu privire la bunuri, date consemnate in documentul de expeditie. Expeditorul este raspunzator de daunele suferite de transportator sau de orice alta persoana, ca urmare a declaratiilor sale incomplete, incorecte si inexacte. The Air Consignment Note este prima dovada a incheierii contractului, a primirii bunurilor si a precizarii conditiilor efectuarii transportului. Expeditorul are dreptul pe raspunderea sa sa dispuna]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Contractul In Dreptul Roman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-contractul_in_dreptul_roman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Asa cum grecii au fost considerati un popor de filosofi, tot astfel si romanii au fost considerati un popor de juristi. Este si normal ca primele definitii ale dreptului sa fie de origine romana. Principiile fundamentale ale dreptului sunt transmise de catre Ulpian: Juris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere suum cuique trtibuere (principiile dreptului sunt acestea: a trai in mod onorabil, a nu vatama pe altul, a da fiecaruia ce este al sau). In acest text dreptul se confunda cu morala. Tot astfel si una din primele definitii ale dreptului, transmisa de Celsus, se face referire la morala: Jus est ars boni et aequi (dreptul este arta binelui si a echitabilului). In acea perioada dreptul avea ca scop realizarea binelui moral, azi insa ne sunt prezentate definitii mai complexe ale notiunii de drept. Astfel cum spunea Ulpian dreptul privat este acela care se refera la binele fiecaruia adica a persoanelor fizice si a relatiilor dintre ele. Capitolul I Generalitati cu privire la contract si elementele sale Principalul izvor al obligatiilor, contractul, reprezinta acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. In dreptul roman elementele esentiale ale contractului, elemente fara de care un contract nu putea fi valabil erau: capacitatea, consimtamantul si obiectul. A) Capacitatea reprezinta aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si a-si asuma obligatii. Aveau deplina capacitate de a incheia contracte cetatenii romani sui juris. In cazul altor persoane capacitatea de a incheia contracte lipsea sau era limitata. Astfel, in dreptul vechi erau incapabili de drept, deci lipsiti total de capacitate de folosinta sclavii, peregrinii si fiii de familie. In dreptul clasic s-a admis ca sclavul se poate obliga natural, ca peregrinii pot incheia acte conform dreptului gintilor si chiar conform dreptului civil daca au detinut jus comercii. La sfarsitul Republicii fiii de familie au obtinut dreptul de a se obliga civil. Incapabili, de fapt, deci lipsiti de capacitate de exercitiu erau alienatii mintal, infantes, minorii de 25 de ani, risipitorii si femeile sub tutela, care, puteau deveni creditoare dar nu puteau deveni debitoare decat cu auctoritas a tutorilor. B) Consimtamantul reprezinta acordul de vointa al partilor unui contract. O singura vointa nu este suficienta pentru incheierea unui contract, caci oferta nu obliga pe cel care a facut-o, ea putand fi retrasa pana la acceptarea de catre cealalta parte. Existau insa trei cazuri in care actul unilateral de vointa produce efecte juridice: cand era vorba de votum adica promisiunea facuta unui zeu, in cazul in care promisiunea era facuta unei cetati si in cazul in care era vorba de promisiunea unei recompense facuta de catre un stapan de sclavi celui care il va aduce pe sclavul fugit. Consimtamantul pentru a fi valabil trebuia sa fie serios, sa nu fi fost dat in gluma (jocandi causa) sau in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Controlul Constitutionalitatii Legilor Inainte De Promulgare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-controlul_constitutionalitatii_legilor_inainte_de_promulgare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Curtea Constitutionala Scurt istoric privind Curtea Constitutionala Natura juridical a Curtii Constitutionale Atributiile Curtii Constitutionale Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare 2. 1. Forme ale controlului de constitutionalitate 2. 2. Controlul constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora Bibliografie Curtea Constitutionala 1. 1. Scurt istoric privind Curtea Constitutionala Aceasta institutie Curtea Constitutionala- reprezinta o premiera in Romania, o inovatie a Constitutiei din 19911 in sistemul anterior competenta de control al constitutionalitatii legilor apartinea Parlamentului socialist (M. A. N.) iar in sistemul Constitutiei din 1923 Inaltei Curti de Casatie si Justitie2. In legatua cu organul competent a realiza controlul constitutionalitatilor legilor, in Adunarea Constituanta sau purtat vii si ample discutii. Doua solutii erau prioritar preconizate: 1) creearea uni organ special si specializat pentru efectuarea acestuia3 (Consiliul Constitutional, cum era intitulat initial in "Tezele pentru elaborarea Constitutiei", sau "Curtea Constitutionala") si 2) revenirea la sistemul Constitutiei din 1923, la traditia existenta in domeniu inca din 1912 adica la controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor. In esenta, alegerea continuitatii traditiei controlului judecatoresc- instituit in tara noastra in conditiile in care putine state din lume acceptasera insasi idea de control al constitutionalitatii legilor se lovea de puterea de convingere a argumentelor celor ce invocau sistemul ce a castigat l. Curtea Constitutionala este reglementata de Constitutie Titlul V- si de Legea organica nr. 47/1992 (publicata in M. O. nr. 190 din 7 august 1992). Acest system este intalnit in cele mai multe state. In altele, legile de organizare si functionare ale Curtilor sunt legii constitutionale, precum in Italia, Rusia, Ungaria, Croatia, etc. Un sistem mai deosebit intalnim in Bulgaria, unde Constitutia (art. 149, alin. 2) prevede ca prin lege nu se poate reglementa (Curtea Constitutionala) 2. Facem abstractie, in acest context, de situatia existenta de la 22 decembrie 1989 si pana la adoptarea Constitutiei din decembrie 1991, perioeda in care controlul constitutionalitatii legi nu era reglementat. 3. Sistemul instituit initial in Cehoslovacia si Austria- in anul 1920- pe baza ideilor lui H. Kelsen. Acesta a preconizat un nou tip de justitie constitutionala. Spre deosebire de sistemul American, nu se mai incredinteaza controlul constitutionalitati t scop. net teren in competitie cu celalante, in special dupa ce-l de-al doilea razboi mondia, si in deosebi in Europa: controlul realizat de un alt organ decat unul din cele ce reprezinta- in conformitate cu doctrina clasica- cele trei puteri: legislative, executive si judecatoreasca. Impotriva creearii unui organ specializat in controlul constitutionalitati]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Controlul Contraventional</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-controlul_contraventional.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Regimul juridic al raspunderii contraventionale se considera una din problemele actuale. Tema este ca fiecare dintre autorii analizeaza raspunderea contraventionala in mod diferit, unii considera ca raspunderea contraventionala este o forma a raspunderii juridice, si altii sint de parerea ca ea este o forma a raspunderii administrative. Relatarea problemei in acest mod este mai mult din punct de vedere teoretic si ea este in curs de solutionare. Raspunderea contraventionala este o forma de raspundere juridica, reglementata de normele dreptului contraventional, ea se ocupa de date reale si concrete ca: contraventia, persoanele ce pot fi trase la raspundere, cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei, sanctiunile contraventionale, organele competente de a aplica sanctiunea. Regimul juridic al raspunderii contraventionale este reglementat prin normele juridice ale Codului Contraventional si alte acte normative. Aplicarea acestei forme de raspundere este mai eficientain practica deoarece rolul ei este de a pedepsi pentru atentarea la drepturile si libertatile legitimeale persoanei, proprietatii, ordinii publice si a altor valori ocrotite de lege. De aici rezulta ca pentru protejarea acestor valori, trebuie sa fie sanctionata orice incalcare a legii. Aplicarea raspunderii contraventionale este un proces real si practic, aplicarea unei sanctiuni sub forma verbala nu are nici un sens. In practica un rol important il au trasaturile, particularitatiel si principiile raspunderii contraventionale fapt de a fi diferentiata de alte forme de raspundere. Actualitatea problemei respective vine din momentul aparitiei drepturilor si obligatiilor ce cad sub incidenta normelor juridice contraventionale. De aici rezulta ca problema raspunderii contraventionale va fi actuala permanent, deoarece contraventii, infractiuni si alte incalcari ai legii se savirsesc in fiecare zi din diverse motive. Din aceasta cauza mi-am ales aceasta tema, ca este o tema actuala si prin aplicarea raspunderii contraventionale se apara valoriel societatii inclusiv si ale mele. Lucrarea respectiva are drept scop de examinare a regimului juridic al raspunderii contraventionale pentru realizarea caruia sint stabilite obiectivele: de a da definitia notiunii de raspundere juridica si raspundere contraventionala; de a gasi particularitatile specifice raspunderii contraventionale; de a analiza si argumenta principiile raspunderii contraventionale; notiunea de contraventie si criteriile de clasificare a cotraventiior; aplicarea sanctiunii pentru o contraventie comisa; si argumentarea cauzelor ce inlatura persoanele de la raspundere. Pentru examinarea si analiza fiecarui obiectiv am utilizat urmatoarele metode: metoda bibliografica- prin apelarea si bazarea pe monografii din acest domeniu; metoda structural- functional pentru depistare a bazei raspunderii contraventionale si locul ei fata de alte forme contraventionale; metoda]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conventia Unesco Privind Lupta Impotriva Discriminarii In Domeniul Invatamantului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-conventia_unesco_privind_lupta_impotriva_discriminarii_in_domeniul_invatamantului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dreptul la educatie este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. El face parte din categoria Drepturilor culturale. Declaratia Drepturilor Copilului Declaratia de la Salamanca, Spania. b. Pe plan national Dreptul la educatie in Romania este asigurat, in principal prin prima lege a tarii, Constitutia Romaniei, si prin Legea invatamantului nr. 84/1995 republicata in temeiul art. II din Legea nr. 151/1999. II. Dreptul Tratatelor II. 1. Definitia tratatelor Art. 2 al Conventiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor a stabilit ca prin tratat se intelege un acord international incheiat in scris intre state si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara. II. 2. Conventia tratat international Data fiind multitudinea instrumentelor juridice prin care pot fi perfectate intelegerile dintre state, practica internationala a cunoscut si cunoaste o foarte larga gama de documente incluse sub apelativul de tratat intrenational. Astfel, reprezinta tratate internationale: tratatul, este un termen generic, folosit pentru inselegeri solemne, precum tratatele de pace, de alianta, de neutralitate si de arbitraj; acordul este o expresie la care se recurge in mod frecvent, avand o semnificatie generala si adesea un pronuntat caracter tehnic; conventia este un cuvant folosit pentru a se desemna in special instrumentele juridice multilaterale prin care se creeaza norme de drept cu valabilitate generala (ex. Conventiile de la Haga din 1899 si 1907); declaratia desemneaza un termen ce confirma, de regula, existenta unui drept preexistent, fara a aduce modificari sau a crea noi reguli de drept (ex. Declaratia de la Paris din 1856); protocolul reprezinta o expresie care se aplica actelor celor mai variate, de natura sa reitereze reguli preexistente, sa stabileasca altele noi, sa interpreteze, sa completeze, sa modifice sau sa prelungeasca un tratat sau acord al carui accesoriu este; actul reprezinta un tratat multilateral prin care se stabilesc reguli de drept sau un regim international (ex. Actul de la Algesiras din 7 aprilie 1906); actul final a fost definit ca o hotarare sau un rezumat al lucrarilor unui congres sau conferinta, enumerand tratatele, conventiile, deciziile ori rezolutiile care au fost adoptate ca rezultat al deliberarilor sale (ex. Actele finale ale celor doua Conferinte de pace de la Haga din 1899 si 1907); actul general este un termen folosit in acele cazuri in care documentul nu se limiteaza numai la enumerarea rezultatelor conferintei, dar contine insusi textul acestora, ca o anexa (ex. Actul general al Conferintei de la Berlin din 1885); pactul este o denumire utilizata pentru anumite intelegeri solemne, cum a fost Pactul Ligii Natiunilor; carta reprezinta un apelativ folosit pentru a identifica un tratat cuprinzand domenii fundamentale ale]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Criminalii In Serie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-criminalii_in_serie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Criminalitatea in serie a preocupat de multa vreme functionarul public numit politist si opinia publica atunci cand Politia a spus pe fata ca e vorba de un criminal in serie. Dar ce e un criminal in serie? Din punctul de vedere al omului obisnuit, al cetateanului de pe strada, un criminal este o persoana care a ucis o alta persoana folosind mijloace foarte crude care au dus la moartea acesteia. Criminalul in serie provoaca mai multe astfel de crime folosind aceleasi mijloace crude aproape de fiecare data, uneori lasand si cate un indiciu la locul faptei. Nu voi incerca sa definesc stiintific notiunea de criminal in serie. Doar numele este deajuns pentru ca orice persoana sa-si dea seama ce poate fi un criminal de serie. De cele mai multe ori ajung in inchisoare, dupa ce au fost descoperiti si judecati, dar multi raman afara pe strazi continuand sa omoare oameni nevinovati de cele mai multe ori, de exemplu cazul Ramaru din Bucuresti. In alte cazuri omoara cu motivul ca au fost surprinsi de alte persoane care trebuie si ele suprimate. In alte cazuri omoara pentru ca li s-a cerut sa omoare, in aceasta categorie intrand teroristii, gruparile separatiste de genul Hezbolah, ETA., IRA etc, gruparile mafiote de genul La Piovra-Caracatita in Italia, Yacuza in China etc. Criminalul in serie ucide si din motive psihologice. Nu de putine ori specialistii au constat ca o trauma din copilarie sau adolescenta, care au marcat persoana respectiva pe viata, a dus la producerea unor crime dupa aceeasi tipologie, de exemplu, sa luam un caz la intamplare: se gaseste o victima moarta, un cadavru, intr-un gang cu gatul taiat, cu o garoafa rosie langa, cu bratele acoperid fata. Victima este descoperita luni dimineta, peste o saptamana se descopera o alta victima si aceasta timp de cateva luni. Prin aparitia a doua-trei persoane carora li s-a provocat moartea in acelasi fel duce Politia la concluzia ca un criminal in serie actioneaza in zona, un criminal care trebuie descoperit si suprimat-in sensul ca trebuie judecat conform legii si condamnat la mai multi ani de inchisoare, in unele state chiar la inchsoare pe viata sau pedeapsa capitala. Politia, de cele mai multe ori, incearca sa tina sub control criminalitatea, chiar daca nu reuseste totdeauna. La noi in tara, de obicei, un criminal nu ajunge sa fie numit criminal in serie. De ce oare? Oare politia romana e atat de eficienta in descoperirea eventualilor criminali in serie? Inclinam sa crdem ca da. Chiar si in cazul Ramaru s-a actionat destul de repede. Dar mai sunt si alte motive la mijloc. Datorita unei mentalitati bine instapanita in mintea romanului acest instinct criminal este destul de bine suprimat si stapanit. Am putea spune ca in Romania mai frecvente sunt infractiunile de talharie, furt, spargeri de locuinte, spargeri de masini, de viol decat de crima, omucidere. Daca infractiuni de tipul celor din urma sunt destul de rare, in schimb infractiunea de pruncucidere este destul de frecventa la noi in tara. De ce? Din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Curtea Europeana A Drepturilor Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-curtea_europeana_a_drepturilor_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Situatia drepturilor omului in Romania a inregistrat in ultimii ani o evolutie demna de remarcat atat in ceea ce priveste elaborarea si adoptarea unor noi proiecte de acte normative, cat si in ceea ce priveste transpunerea practica a dispozitiilor legale in vigoare. Gravitatea violarilor drepturilor omului obliga insa la o cunoastere extinsa la nivelul intregii populatii, profunda, a normelor imperative in domeniu, asa incat forta coercitiva a statului, sesizat cu situatii de natura celor mentionate, sa poata fi exercitata prin organele sale cu atributii specifice. Populatia trebuie sa se simta aparata de institutiile statului, obligate sa intervina in situatii de incalcare a drepturilor sale. Pentru ca ideea enuntata sa capete concretete, cetatenii trebuie sa cunoasca mijloacele pe care le au la dispozitie pentru inlaturarea cauzelor si efectelor nerespectarii dispozitiilor legale. Sigur, in ceea ce priveste cadrul juridic existent se remarca actele si proiectele de acte normative de natura sa asigurare independenta justitiei, inamovibilitatea judecatorilor, cele care fundamenteaza raspunderea ministeriala si accesul la informatie, cele menite sa asigure organizarea si functionarea institutiei avocatului poporului. De asemenea se remarca amendari succesive a legislatiei in materia drepturilor civile ale persoanelor, ale legislatiei penale, inclusiv cea privind executarea pedepselor privative de libertate, promovarea Legii sigurantei nationale, Legii politiei, adoptarea, in vara lui 1999, a Legii cu privire la inlocuirea pedepsei cu inchisoarea contraventionala cu munca in folosul comunitatii, astfel incat sa se asigure o mai mare compatibilitate a legislatiei si practicii din Romania cu standardele europene in domeniu. Desi s-au remarcat imbunatatiri progresive ale cadrului legal - decizia legislativa in sensul promovarii respectului fata de valorile drepturilor omului, prin modificarea si completarea proiectelor de lege trimise Parlamentului, dar si prin schimbarea legislatiei deja existente, fiind evidenta - multitudinea actelor normative impieteaza asupra formarii unei imagini de ansamblu, coerenta si corecta a cetateanului nedeprins cu abisurile legale. In acest context se remarca necesitatea promovarii cunostintelor teoretice despre drepturile omului. Volumul de fata subscrie, prin structura si fundamentare dezideratului realizarii adecvate, accesibile maselor largi ale populatiei, a educatiei in materie, conditie sine qua non a respectarii drepturilor omului. Avand in vedere locul drepturilor omului in constructia europeana, dar si faptul ca prima jurisdictie internationala de protectie a drepturilor fundamentale a fost asigurata de Curtea Europeana a Dreptului Omului - organ judiciar creat de Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale - intelegem sa supunem atentiei sistemul de organizare, structura si functionarea Curtii Europeane a Dreptului Omului, subliniind aspectele privind]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cutuma</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-cutuma.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In acceptiunea lor juridica izvoarele de drept international reprezinta forma exterioara, modalitatea de exprimare a normei de drept, iar nu factorii creatori ai acesteia. Acest mijloc de exprimare al normelor juridice reiesite din acordul de vointa dintre state constituie izvoarele dreptului international Prin aceste izvoare nu trebuiesc intelesi factorii care determina crearea normelor juridice (izvoarele materiale), ci numai formele de exprimare a acestor norme (izvoarele formale). In literatura juridica occidentala, pentru a defini notiunea de izvoare, sunt avansate diferite conceptii. Asfel, dupa Anzilotti, adeptul conceptiei pozitiviste, singurul izvor de drept international este acordul de vointa, fie sub forma expresa (tratat), fie sub forma tacita (cutuma). Pentru Scelle, Ch. de Visscher si Bourquion, partizani ai conceptiei obiectiviste, izvoarele dreptului international se fundamenteaza pe distinctia esentiala intre izvoare creatoare si izvoare formale si ca numai primele ar fi adevaratele izvoare de drept; cat priveste pe cele urmatoare (tratatele, cutumele), acestea nu creeaza dreptul, ci doar il formuleaza. Ch. Rousseau critica conceptiile pozitivista si obiectivista, considerand ca denumirea de izvoare ale dreptului international nu poate fi folosita decat in cazul izvoarelor formale. Izvoarele materiale cum ar fi: opinia publica, constiinta colectiva, notiunea de justitie, solidaritatea, sensul independentei sociale s. a. m. d., au un caracter extrajuridic si sunt determinate de un ansamblu complex de fapte materiale si de conceptii idealiste (traditii, credinte, aspiratii nationale sau sociale etc.), tin de socilogia juridica sau de filosofia dreptului si nu de dreptul pozitiv. Izvoarele formale, cele mai importante fiind tratatul si cutuma, ar fi singurele izvoare propriu-zise. Concluzionand, Rousseau, fara a nega ca acestea sunt mai putin surse creatoare decat moduri de a constata drepturi preexistente, observa ca acest drept preexistent ramane imprecis, variabil si in afara de orice elaborare conventionala. Din conceptiile autorilor amintiti nu se identifica si nu se determina rolul factorilor extrajuridici la formarea dreptului international, ei doar reduc mijloacele extrajuridice la factori de ordin ideologic, incluzand si fenomene sociale eterogene, dand loc, astfel, la confuzii si imprecizii. Pentru evitarea confuziilor, se propune renuntarea la termenii de izvoare formale si izvoare materiale adoptandu-se notiunea de izvoare ale dreptului international, in sensul de consacrare prin mijloace juridice determinate a acordului de vointa dintre statele creatoare ale normei de drept 1. Spre deosebire de dreptul intern, al carui izvor principal este legea, ca act al unui singur stat, izvoarele dreptului international exteriorizeaza acordul de vointa dintre state, cu privire la crearea unor norme juridice obligatorii la relatiile dintre ele. Pentru a determina izvoarele dreptului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul Familiei - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_familiei_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Definirea termenilor. 2 2. Stabilirea filiatiei copilului fata de mama din casatorie si din afara acesteia. 2 Conditiile in care se dovedeste filiatia fata de mama prin certificatul de nastere. 3 Folosirea starii civile. 4 Dovada nasterii in cazul adoptiei. 5 Stabilirea maternitatii prin recunoastere. 5 5. 1. Caracterele recunoasterii. 6 5. 2. Formele in care se poate face recunoasterea. 7 5. 3. Capacitatea ceruta de lege pentru recunoastere. 7 5. 4. Cazurile de recunoastere a maternitatii. 7 5. 5. Copiii care pot fi recunoscuti. 8 5. 6. Nulitatea recunoasterii. 9 Recunoasterea fortata (in justitie) Stabilirea si dovada maternitatii prin hotarare judecatoreasca. 9 6. 1. Conditii pentru exercitarea actiunii. 9 6. 2. Cine poate exercita actiunea. 11 6. 3. Impotriva cui se exercita actiunea. 11 6. 4. Hotararea judecatoreasca si efectele ei. 11 7. Speta privitoare la actiunea in stabilirea maternitatii. 12 8. Bibliografie. 13 1. Definirea termenilor In sens larg, filiatia desemneaza un sir neintrerupt de nasteri care leaga o persoana de un stramos al ei, un sir neintrerupt de persoane intre care faptul nasterii a stabilit legatura de la parinte la copil. In sens restrans insa, filiatia este raportul de descendenta dintre copil si fiecare dintre parintii lui. Filiatia se intemeiaza pe legatura de sange dintre copil si parinti, care rezulta din faptul nasterii si cel al conceptiei (zamislirii). Filiatia fata de mama se mai numeste maternitate, iar filiatia fata de tata se mai intituleaza paternitate. Fiecare dintre acestea poate fi din casatorie sau din afara acesteia. 2. Stabilirea filiatiei copilului fata de mama din casatorie si din afara acesteia Filiatia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul La Respect In Propria Tara</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_la_respect_in_propria_tara.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: regional, ca un drept intangibil, care beneficiaza de o protectie absoluta. Garantarea acestei interdictii se gaseste in art. 5 din DUDO, in art. 7 din PIDCP, in art. 37 din Conventia asupra drepturilor copilului, in articolul 3 comun al celor 4 Conventii de la Geneva (care reglementeaza dreptul umanitar), in art. 1 si 26 al CADO si in art. 3 al CEDO-CSI, ca drept esential al omului care este legat in mod indisolubil de demnitatea umana. Potrivit art. 3 din CEDO, se interzice in termeni absoluti recurgerea la tortura ori la pedepse inumane sau degradante, deoarece dreptul la interdictia torturii, a pedepselor sat tratamentelor inumane ori degradante este considerat un drept intangibil al persoanei, al carui exercitiu nu poate fi limitat in nici o situatie, si care, deci, nu suporta derogari sau limitari. Spre deosebire de reglementarea continuta de art. 2 privind dreptul la viata, norma citata nu contine nici o nuantare a dreptului garantat si nici o cauza justificativa care sa restranga domeniul sau de aplicare. De aceea, organele de aplicare a Conventiei au considerat necesar sa insiste mai mult asupra definitiei dreptului, conditiilor de exercitare, si asupra obligatiilor statelor parti contractante in diferite situatii. Aceasta interdictie vizeaza in mod explicit protectia demnitatii umane ca valoare fundamentala a individului, presupunand obligatia autoritatilor statale nu numai de a nu practica tortura si pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante, ci si de a preveni orice asemenea practici in comportamentul reprezentantilor lor. Pentru a defini continutul acestui drept, jurisprudenta CEDO a identificat urmatoarele criterii: criteriul gravitatii sau al intensitatii suferintelor fizice si psihice produse victimei prin actiunile agentilor statului; criteriul aprecierii relative al actelor incriminate, decurgand dintr-o evaluare de la caz la caz a ansamblului imprejurarilor cauzei. Prin prisma acestor criterii, s-a statuat ca distinctia dintre cele trei notiuni enuntate de norma art. 3 (tortura, pedepsele sau tratamentele inumane si pedepsele sau tratamentele degradante) nu este una de substanta, ci de intensitate. Astfel, orice tortura poate reprezenta si un tratament inuman, si orice tratament sau pedeapsa inumana poate constitui in mod necesar o actiune degradanta. Delimitarile concrete in materie au fost facute de Curtea de la Strasbourg prin hotararea pronuntata in cazul Irlanda contra Regatului Unit, 7 prin conturarea a trei notiuni: tratamentul inuman este acel tratament care provoaca in mod intentionat suferinte fizice sau psihice presupunand o intensitate deosebita si o apreciere concreta prin prisma rigurozitatii si a efectelor produse asupra victimei (Hotararea Tyrer contra Regatului Unit din 25 aprilie 1978), tortura este constituita din tratamente inumane produse in mod deliberat, care sunt exercitate cu cruzime si provoaca suferinte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul La Vot Reglementat De Cedo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_la_vot_reglementat_de_cedo.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin Hotarirea CEDO din 1 iulie 2008 pronuntata in cauza Calmanovici contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat in premiera Romania pentru interzicerea drepturilor parintesti si a drepturilor electorale ca pedeapsa accesorie condamnarii penale, in fata reclamantului Viorel Calmanovici. Acesta a reclamat incalcarea mai multor drepturi prevazute in Conventie, printre care dreptul de a vota pe durata detentiei in tara. Calmanovici a lucrat ca ofiter de politie si a fost retinut in august 2002, pentru savirsirea infractiunilor de luare de mita si furt de documente. Acesta sustine ca ordinul de arestare preventiva si prelungirea perioadei de detentie nu au fost in acord cu legea interna si ca procedurile judiciare din cadrul procesului nu au fost corecte. Instanta europeana a apreciat ca arestarea preventiva a reclamantului, dispusa de procuror pentru perioada 2-31 august 2002, fara indicarea motivelor concrete care au impus adoptarea acestei masuri, deci cu nerespectarea prevederilor legale interne, reprezinta o incalcare a dreptului la libertate si siguranta. Statul roman a fost gasit vinovat si de incalcarea dreptului la un proces echitabil, prin faptul ca instanta suprema din Romania nu l-a audiat in faza de recurs a procesului, inainte de a-l condamna definitiv. Mai mult, Viorel Calmanovici reclama si masurile de supraveghere impuse. CEDO a apreciat ca dreptul la viata privata a reclamantului a fost incalcat deoarece convorbirile sale telefonice au fost interceptate si inregistrate pe baza unor prevederi legale care nu ofereau, la acel moment, garantii minime pentru evitarea abuzurilor din partea autoritatilor. Calmanovici sustine ca telefoanele au fost ascultate inainte de inceperea urmaririi penale. De asemenea, acesta reclama ca a fost decazut din drepturile parintesti, desi nu exista un motiv care sa justifice o asemenea decizie. Aceasta practica a instantelor romanesti in ce priveste decaderea din drepturile parintesti a persoanelor condamnate penal a fost schimbata in urma acestei decizii CEDO. Curtea Europeana a atras atentia ca aceasta masura trebuie aplicata in functie de caz si numai daca se impune. Pentru faptul ca, fiindu-i interzis sa voteze, Calmanovici nu si-a putut exprima optiunea electorala in alegerile generale si prezidentiale din 2004, CEDO a apreciat ca statul roman i-a incalcat si dreptul la alegeri libere. Este pentru prima oara cind statului roman i se atrage atentia ca a incalcat deptul unei persoane la viata privata si la alegeri libere. Decizia ar putea fi privita ca un precedent si ar putea atrage schimbarea unor prevederi din Codul Penal roman. Legislatia in domeniu In comentariile generale adoptate de Comitetul pentru Drepturile Omului, sub art. 40 (4) al ICCR datat 12 iulie 1996, Comitetul a statuat, intre altele: In rapoartele lor, Statele parti trebuie sa indice si sa explice prevederile legislative ce ar putea priva cetatenii de dreptul lor la vot. Motivele unei astfel]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul Muncii - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_muncii_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Def Munca reprezinta activitatea umana specifica manuala si/sau intelectuala prin care oamenii isi utilizeaza aptitudinile fizice si/sau intelectuale in scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebiuntelor lor. imposibil sa fie pastrata persoana care nu isi pune in lucru la un anumit moment forta sa de munca, nu o poate utiliza ulterior; in realitate la o data ulterioara se va utiliza forta de munca existenta la momentul respectiv, imposibil sa fie sporita cantitativ fara a afecta, de regula, insasi substanta biologica a persoanei (ea poate sa creasca sub aspect calitativ in ipostaza de capital uman) determina numeric, ca persoane apte de munca, in principal prin legile demografice si nu de cererea de forta de munca in afara unor raporturi juridice de munca in cadrul unor raporturi juridice de munca Munca prestata in afara unor raporturi juridice de munca: munca benevola, voluntara- ex cea desfasurata in cadrul unei organizatii neguvernamentale munca independenta cazul activitatii desfasurate de mestesugari individuali sau de lucratori agricoli care isi cultiva singuri pamantul aflat in proprietatea lor munca desfasurata in baza unor obligatii legale (de natura administrativa sau penal- executionale), in urmatoarele situatii: ucenicii, elevii si studentii in timpul practicii profesionale militarii in termen in timpul practicii profesionale militarii in termen, militarii cu termen redus, rezervistii concentrati sau mobilizati persoanele fizice domiciliate in zone cu vegetatie forestiera, care au obligatia de a participa la stingerea incendiilor persoanele fizice din zonele afectate de inundatii care au obligatia de a participa la lucrarile de aparare contra acestora persoanele obligate sa participe la actiuni de limitare si inlaturare a urmarilor atacului inamicului, la localizarea si inlaturarea urmarilor dezastrelor persoanele care executa prin munca o pedeapsa penala sau sanctiunea inchisorii conventionale munca efectuata in cadrul unui raport juridic civil- ex: intr-un contract de prestari de servicii care se conformeaza prevederilor din Codul Civil munca desfasurata in cadrul unui raport societar aportul in muca sau in industrie este posibil atat la societatile civile (potrivit art 1492 C. Civ) cat si in cazul societatilor comerciale de persoane (dar numai la constituirea lor, nu si la majorarea capitalului social) Situatia profesiunilor liberale (independente) Profesiuni liberale: expert contabil si contabil autorizat notar public avocat medic farmacist consultant de plasament in valori mobiliare medic veterinar practician in reorganizare si lichidare auditor financiar persoanele autorizate sa realizeze si sa verifice lucrarile de specialitate in domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei persoanele care practica servicii publice conexe actului medical (tehnician dentar, biochimist]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul Si Birocratia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_si_birocratia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Toata stima si consideratia pentru corpul de functionari publici care, aplicand Legea, ajuta zeci de mii de petitionari in rezolvarea problemelor acestora. Legea este insa uneori susceptibila de interpretari, dar instructiunile de aplicare a Legii sunt o adevarata pacoste. Mai traim, din pacate, epoca in care seful gandeste pentru subordonat specifica marilor dictaturi, recte a lui Stlain, Hitler sau Ceausescu. Functionarul se considera aparat de raspundere atat timp cat respecta in litera, nu Legea pe care dese ori nici nu o cunoaste, ci a instructiunilor de aplicare a ei emisa de multe ori de persoane interesate sau de competinta discutabila. Pana cand? Cat va mai dura tranzitia, in special in asumarea raspunderii, complet inexistenta la majoritatea absoluta a functionarilor publici? Pe cand vom lucra ca in restul Europei fara Instructiuni de aplicare a Legii? Legile regimului comunist de trista amintire cuprindeau o expunere de motive din care ori ce functionar putea sa inteleaga de ce si cum sa aplice Legea. Actuala Mare Adunatura Nationala nu mai este capabila oare sa explice ce vrea prin noua Lege? Nu este necesar sa ai calitati de cercetator pentru a culege o intreaga gama de spete in care birocratia se pretinde in drept sa ceara repetitia la infinit a asa ziselor dovezi. In anul 1886 domnul Gustav Muller cumpara de la domnul Alfred Einstein imobilul situat in Actul respectiv poarta atestarea notariala. Prezentarea in original a actului de mai sus presupune: Domni Einstein si Muller, nascuti, inca in viata, s-au prezentat personal in fata unui notar care i-a legitimat. Notarul s-a convins apoi ca domnul Einstein este proprietar al imobilului ce urma a fi tranzactionat. In consecinta redacteaza sau da citirii actul tranzactiei apoi atesta depunerea semnaturilor olografe ale partilor. Functionarii anului 2007 cer insa, potrivit instructiunilor de aplicare a legii, actele de nastere si moarte ale partilor precum si dovada ca actualul proprietar este proprietar. O repetitie absurda. Dupa moartea domului Muller, prin 1900, sotia sa accepta tacit mostenirea si achita constiincios toate taxele aferente ei. Timpul trece cu razboi si alte cataclisme, dar imobilul rezista, nu si proprietarii sai. Potrivit uzantelor mostenirea se perpetua prin acceptare tacita si plata taxelor. Prin minune imobilul scapa de nationalizari pana in 1974 cand este expropriat in vederea construirii unui bloc pe amplasamentul sau. O mare parte din teren a ramas liber dupa constructia blocului, si a devenit, cu sau fara aprobari, loc de parcare pentru locatarii blocului. In revendicarea terenului ramas liber, potentialii mostenitori ai imobilului au deschis succesiunea. Prin certificate de mostenitor separate, imobilul trece succesivdin proprietatea Georgetei Muller in proprietatea Angela Berbier fiica, apoi Margareta Wagner fiica si in final Emil si Alfred Wagner fii. In cadrul succesiunii notarul a cerut organelor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul Si Stiinta Dreptului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_si_stiinta_dreptului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intr-o formula generica, stiinta poate fi definita ca sistem de cunostinte despre existenta (realitatea fizico-naturala, socio-umana si spirituala), dobandite prin metode adecvate si exprimate in concepte, categorii si principii. John Bernal, vorbind despre rolul stiintei, precizeaza ca aceasta este un factor important pentru dezvoltarea actului de creatie si un neincetat izvor de idei generale si principii filozofice despre lume (John Bernal, Stiinta in istoria societatii, Bucuresti, 1964, pag. 28). - ca metoda, cu sensul de ansamblu de procedee, mijloace prin care se dezvaluie aspecte si legitati noi ale lumii, dar in care se regasesc si reminiscente cu valoare traditionala. 1. Orice stiinta prezinta caracteristici esentiale precum: - veridicitatea - redarea in enunturi adevarate a aspectelor pe care le descopera in domeniul ei de cercetare; - rationalitatea - corectitudinea sub aspect logic a enunturilor; - verificabilitatea - enunturile ei sa se confirme in valoarea lor generala de adevar prin metode de verificare, referitoare la domeniul de referinta; - perfectibilitatea - disponibilitatea de a integra descoperirile noi in sistemul sau explicativ. 2. Nu orice opinie are valoare de cunostinta. Pentru ca o propozitie sa aiba valoarea cunostintei sunt necesare doua conditii: - sa fie temeinica; - sa fie adevarata. 3. Pentru ca un ansamblu de cunostinte sa fie numit stiinta, sunt necesare urmatoarele conditii: - sa aiba un obiect de cunoastere, respectiv un domeniu propriu de cercetare conceptuala; - sa posede un limbaj propriu, riguros definit; -         sa se intemeieze pe un sistem propriu de principii, legi, notiuni si categorii; - sa utilizeze metode si tehnici adecvate de cercetare, formuland principii de metoda, reguli, criterii operationale; -         sa cuprinda ipoteze si teorii competitive pentru explicarea diferitelor aspecte ale domeniului cercetat; - sa permita predictii si retrodictii. (A se vedea si Gh. C. Mihai, Radu T. Motica - Fundamentele dreptului. Teoria si filozofia dreptului, Ed. All, Bucuresti, 1997). Ca fenomen social si ca forma specifica de activitate umana, stiinta nu poate fi analizata doar din perspectiva sincronica - drept un sistem de idei, reprezentari, teorii (imagine statica) - ci ca un sistem in diacronia lui, cu o anumita istoricitate si evolutie, care produce continuu noi cunostinte. In acest sens se discuta despre incompletitudine, caracter perimat al unor cunostinte, lipsa de actualitate, depasirea teoriei de catre realitatea factuala, etc. Exista multe clasificari ale stiintelor, luandu-se drept criteriu obiectul (domeniul) de cercetare, metodele, raporturile cu alte stiinte. Exista o clasificare clasica trihotomica, acceptata si in postmodernism, pe domenii largi ale existentei: stiinte ale naturii; stiinte despre societate si stiinte despre gandire. Functie de referentul descris si de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dreptul Societatilor - Procedura Insolventei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-drept~nume-dreptul_societatilor_procedura_insolventei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Generalitati Securitatea comertului impune stabilirea unei proceduri eficiente de descoperire si declarare a comerciantilor nesolvabili, in scopul inlesnirii, in masura posibilului, a redresarii financiare a acestora si al protejarii altor comercianti prin impiedicarea extinderii starii de insolvabilitate. In mod egal, aceasta procedura faciliteaza recuperarea de catre creditori in mod colectiv a creantelor pe care le detin impotriva debitorului insolvabil. Din punct de vedere etimologic, termenul de faliment deriva din faillre, faillite, cuvant care inseamna in limba franceza a esua. Procedura insolventei este o institutie juridica complexa de drept comercial, care intereseaza, pe de o parte starea si capacitatea persoanelor, iar, pe de alta parte, se refera direct la bunurile acestor persoane, asupra carora instituie un regim de indisponibilizare si le afecteaza scopului procedurii, fie de redresare, fie de lichidare a activului in vederea acoperirii pasivului. Procedura insolventei are la baza justificari de ordin social economic prin functia sa de asanare si insanatosire a comertului si economiei, prin salvarea comerciantilor insolvabili care pot fi salvati si prin eliminarea celor a caror salvare nu mai este posibila. 2. Cadrul legal Legea privind procedura insolventei nr. 85/2006 - denumita in continuare Legea - publicata in M. Of. nr. 359/21. 04. 2006 si intrata in vigoare la 20. 06. 2006 reuneste prevederile legale in materie intr-un cadru unitar. Anterior acestei legi, procedura falimentului a fost reglementata de Legea nr 64/1995 cu numeroase modificari. Conform art. 149 din Lege, astfel cum acesta a fost modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 173/2008, dispozitiile Legii insolventei se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale: - Codului de procedura civila, - Codului civil, - Codului comercial roman, - Regulamentului (CE) nr. 1. 346/2000 referitor la procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000. 3. Notiunea de procedura a insolventei in reglementarea legala in vigoare 1. Definitie legala. Clarificari conceptuale Conform Legii (art. 2.), procedura insolventei este acea procedura colectiva instituita in vederea acoperirii pasivului debitorului aflat in insolventa. Actuala reglementare se refera atat la (i) procedura insolventei (generala sau simplificata), cat si la (ii) procedura falimentului care este definita ca procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat (art. 3 pct 23 din Lege) si la (iii) procedura de reorganizare judiciara care este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

