<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Sun, 26 May 2013 02:46:10 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Acidul Sulfuric - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-acidul_sulfuric_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: - Densitate: 1. 8 t/m3 - Solubiliate: miscibil 3. Siguranta: - Ingestie: pot rezulta afectiuni severe si permanente - Inhalare: foarte periculos, chiar fatal; se conosc efecte pe termen lung - Piele: produce arsuri - Ochi: produce arsuri Acidul sulfuric, H2SO4, este un foarte activ acid mineral (nu este un acid organic). Poate forma orice concetratie cu apa. Numele vechi al acidului sulfuric este ulei de vitriol. Cand sunt adaugate concentratii mari de trioxid de sulf SO3 la fabricarea acidului, rezulta o solutie de SO¬3 in H2SO4. Aceasta se numeste acid sulfuric fumens, Oleum, sau acid Nordhausen - H2S2O7. Acidul sulfuric are multe aplicatii, incluzand multe reactii chimice si utilizari industriale. Este produsul chimic cel mai folosit. Directiile principale includ productia de ingrasaminte, procesarea minereurilor si a apelor reziduale, sinteza produselor chimice si rafinarea petrolului. In combinatie cu acidul azotic, formeaza ionul NO2+, folosit la nitrarea unor compusi. Procesul de nitrare este utilizat pentru productia unui numar mare de explozivi, incluzand trinitrotoluenul, nitroceluloza si nitroglicerina. Acidul este folosit si in acumulatorii acid-plumb, si este uneori numit si acid de baterie. Reactia de hidratare a acidului sulfuric este puternic exoterma. Daca se adauga apa acidului, acesta poate incepe sa fiarba, stropind persoanele din jur. Intotdeuna se adauga acid in apa si nu invers. De notat ca aceasta problema se datoreaza partial si densitatilor relative ale celor doua lichide. Apa este mai putin densa decat acidul sulfuric, si are tendinta sa pluteasaca deasupara acidului. Pentru ca reactia de hidratare este favorabila termodinamic, acidul sulfuric este un excelent agent dehidrator, si este folosit la prepararea fructelor uscate. In atmosfera, combinat cu alti compusi chimici, produce ploaia acida. Exista doua procese principale folosite in productia de H2SO4, procedeul camerei de plumb si procedeul de contact. Procesul camarei de plumb este o metoda veche, si produce o solutie de acid in apa de concentratie 62 - 78%. Prin procesul de contact se obtine acid sulfuric pur. In ambele procese, Bioxidul de sulf, SO2, este oxidat la trioxid de sulf SO3, care este dizolvat in apa. Bioxidul de sulf este obtinut prin arderea sulfului: S (s) + O2 (g) -> SO2 (g) prin prajirea piretei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice 4 FeS (s) + 7 O2 (g) -> 2 Fe2O3 (s) + 4 SO2 (g) sau prin arderea hidrogenului sulfurat, 2 H2S (g) + 3 O2 (g) -> 2 SO2 (g) + 2 H2O (g) Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf 2SO2 (g) + O2 (g) -> 2 SO3 (g) In absenta catalizatorului, oxidarea SO2 este lenta. In procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este bioxidul de azot. In procedeul contact, catalizatorul este oxidul de vanadiu, V2O5. Trioxidul de sulf produs este dizolvat in acid sulfuric 98%, in care reactioneaza cu cele 2% apa, formand H2SO4. H2SO4 SO3 (g) +]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Acizii Si Bazele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-acizii_si_bazele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Rolul important al catalizei, pentru mersul reactiilor chimice, este cunoscut. Aici vom aminti ca un catalizator este o substanta care nu ia parte in mod vizibil la reactie. El se regaseste neschimbat dupa reactie. El nu apare in ecuatia chimica a reactiei si nici nu se afla in vreun raport sthoechiometric aparent cu substantele care reactioneaza. Catalizatorul nu poate accelera sau declansa decat reactii termodinamic posibile, adica reactii spontane, decurgand liber in sensul stabilirii unei echilibru, deci reactii cu entalpie libera negativa. In reactiile reversibile, catalizatorul eccelereaza deopotriva cele doua reactii antagoniste, asa ca echilibrul se stabileste mai repede. Catalizatorul intervine chimic in mersul reactiei. Unii catalizatori determina reactii ce nu au loc in absenta lor. De multe ori, catalizatori diferiti provoaca reactii diferite ale aceleiasi substante. In teoria clasica a disociatiei electrolitice, un acid se defineste ca o specie chimica ce da nastere, la dizolvarea in apa, unui ion de hidrogen, H+, iar o baza, ca o specie ce da nastere, in acelasi dizolvant, unui ion hidroxil, HO-. In afara de faptul ca aceasta definitie limiteaza fenomenul la solutii apoase, ea este cu totul improprie pentru o reprezentare cantitativa a catalizei prin acizi si baze. De altfel, ionii de hidrogen, adica protoni fara invelis de electroni, desi pot avea o viata trecatoare in stare gazoasa, nu pot exista liber in solutie apoasa (si nici in alti dizolvanti) din cauza tendintei lor extreme de a se combina cu moleculelei apei, sub forma de ioni de hidroniu, H3O+ si, in mod similar, cu moleculele multor altor dizolvanti. Dupa J. N. Bronsted (1923) un acid este o specie ce are tendinta de a ceda un proton, iar o baza, o specie ce are tendinta de a accepta un proton, conform ecuatiei: AH este numit acid conjugat al bazei A- si invers ecoatia nu inpune nici o restrictie in cea ce priveste sarcinile electrice ale acidului si bazelor. Semnul minus indica numai ca A- poseda o sarcina pozitiva mai putin decat AH ecuatia este insa o simpla schema. Un acid nu poate ceda un proton decat unei baze. Sa ne imaginam o a doua pereche conjugata de acid si baza BH (B-+H+ Combinand unu cu doi se obtine ecuatia unui proces ce poate avea loc in realitate AH+B- (BH+A- Acidul este substanta capabila sa cedeze, in timpul reactiei chimice, unul sau mai multi protoni. Baza este substanta capabila sa accepte, in timpul reactiei chimice, unul sau mai multi protoni. Substanta anfotera (amfiprotica) este substanta care in prezenta unui acid se comporta ca o baza, iar in prezenta unei baze se comporta ca un acid. Un acid pune in libertate acizii mai slabi decat el din sarurile lor. O baza pune in libertate bazele mai slabe decat ea din sarurile lor. PH PH-ul reprezinta logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen (hidroniu) din solutie: pH=-log[H+] Altfel spus, pH-ul unei solutii reprezinta puterea cu semn schimbat a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Acizi Baze Saruri</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-acizi_baze_saruri.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prezentare. Acizii sunt substante care (in stare pura sau in solutie apoasa) au gust acru, descompun piatra de var cu degradare de bioxid de carbon, reactioneaza cu unele metale cum este zincul degajand hydrogen si schimba din violet in rosu culoarea unui colorant izolat din plante (anume din unii licheni) si numit turnesol. Am intalnit in capitolele precedente, cativa acizi, de exemplu: acidul clorhidric, HCl, acidul percloric, HClO4, si acidul sulfuric, H2SO4. Din experienta zilnica ne sunt cunoscuti unii acizi organici, ca de exemplu acidul acetic, CH3COOH, din otet si acizii din fructele acre, de exemplu acidul citric din lamaie. Bazele au gust lesietic, produc in solutie o senzatie grasa la pipait si schimba culoarea turnesolului din rosu in albastru. Printre baze se numara hidroxizii metalelor alcaline, cum sunt hidroxizii metalelor alcalino-pamantoase, de exemplu hidroxidul de calciu (varul stins), Ca (OH) 2, hidroxizii altor metale si amoniacul, NH3. Acizii reactioneaza cu bazele, in anumite proportii definite. Cand un acid reactioneaza cu o baza, dispar proprietatile sale caracteristice (gustul acru, proprietatea de a colora turnesolul in rosu). De asemenea dispar proprietatile bazei (gustul lesietic si proprietatea de a colora turnesolul in albastru). Din cauza pierderii acestor proprietati se spune: acidul a fost neutralizat sau baza a fost neutralizata. La neutralizarea unui acid printr-o baza ia nastere o sare. Combinatiile diferitelor elemente cu oxigenul, oxizii, sunt de doua feluri. Unii, cum sunt SO3 sau P2O5, dau acizi cand se combina cu apa. Acesti oxizi se numesc anhidride de acizi. Alti oxizi dau baze prin combinare cu apa. Printre acestia se numara oxizii metalelor alcaline, ca oxidul de sodiu, Na2O, care da NaOH, oxizii metalelor lacalino-pamantoase, ca oxidul de calciu, CaO, care da Ca (OH) 2, si altii. Termenul de acid provine din limba latina de la cuvantul acidus care inseamna acru si a fost introdus in chimie in perioada iatrochimica. In anul 1663 Boyle a aratat ca acizii inrosesc hartia de turnesol si descompun piatra de var, cand apare o efervescenta. Substantele cu propietati opuse acizilor, care inalbastresc hartia de turnesol, au fost numite alcalii; acest termen provine din limba araba: al kalium=cenusa de plante. S-a obsevat inca din perioada iatrochimica faptul ca alcaliile neutralizeaza acizii, rezultand saruri. Prin calcinarea sarurilor s-a constatat ca,, partea acida se volatilizeaza, iar restul ce ramane este baza, un oxid si in anul 1774 chimistul francez Guillaume Francois Rouelle (1703-1770) a introdus termenul de baza, ca fiind substante ce reactioneaza cu acizii si dau saruri. Definitia acizilor si bazelor. Hidroxizii bazici sunt substante ionice. Ca exemple vom considera intai urmatorii doi hidroxizi metalici, care pot fi formulati astfel: Hidroxid de sodiu Hidroxid de calciu Componenta comuna acestor doua substante, cea care le confera lor proprietati asemanatoare, bazice, este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Acizi Si Baze - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-acizi_si_baze_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Proprietatile acizilor Importanta si utilizarile acizilor Bazele Definitia bazelor Clasificarea bazelor Denumirea bazelor Formula generala a bazelor Metode generale de obtinere a bazelor Proprietatile bazelor Importanta si utilizarile bazelor Teoria transferului de protoni Acizi si baze conjugate Tabel cu acizi si baze conjugate Caracter amfoter Produsul ionic al apei Reactia de neutralizare Acizi tari si acizi slabi, baze tari si baze slabe Reactia de hidroliza a sarurilor Solutii tampon Importanta solutiilor acide si a celor bazice pentru organismul uman Bibliografie Introducere Pentru a putea sa intelegem natura in toata complexitatea ei, se impune studiul acesteia din perspectiva mai multor stiinte: chimie, fizica, biologie, geologie etc. In ansamblul acestora, chimia prezinta prezinta particularitatea de a studia nu doar compusii naturali si transformarile lor, ci si numarul tot mai mare de compusi care nu exista in natura. Chimia este o stiinta experimentala, care se dezvolta pe baza metodei stiintifice. Chimistul isi propune sa inteleaga natura, sa o protejeze si sa obtina compusi utili valorificand materii prime naturale. Acizii si bazele sunt doua clase de compusi extrem de importante in intreaga chimie. Reactii acido-bazice intalnim in viata de toate zilele, in industrie sau in laborator, in procesele biochimice, etc. Acesti compusi au fost identificati inca din cele mai vechi timpuri. Teorii, definitii ale acestor compusi au fost date de catre S. Arrhenius, de J. Bronsted si T. M. Lowry. Reunind toate aceste informatii, haideti sa vedem ce sunt de fapt acesti compusi, la ce folosesc ei si cat sunt de importanti pentru organismul uman. Acizii In timpul vietii, la scoala sau in afara scolii, se intalneste adesea notiunea de acid. Daca analizam compozitia unui acid, putem observa ca in molecula sa intra unul sau mai multi atomi de hidrogen, care pot fi inlocuiti de metale cu formare de saruri. Definitia acizilor Acizii sunt substante compuse in a caror compozitie intra, pe langa atomi ai nemetalelor, unul sau mai multi atomi de hidrogen, care pot fi substituiti cu atomi de metal, dand nastere la saruri. Conform definitiei, substantele chimice care au forma HBr, HI, HCl. Clasificarea acizilor Dupa compozitie, acizii se clasifica in : hidracizi contin in molecula lor doar atomi de hidrogen si de nemetal ; oxiacizi contin in molecula lor, pe langa atomi de hidrogen si nemetal, si atomi de oxigen . Dupa numarul atomilor de hidrogen, care pot fi inlocuiti cu metale, acizii se impart in 3 grupe : monobazici ; dibazici ; tribazici . Denumirea acizilor Denumirea hidracizilor se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului, la care se adauga sufixul HIDRIC. Denumirea oxiacizilor in care nemetalul are valenta inferioara, se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului, la acre se adauga sufixul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adn O Analiza Interesanta Din Mai Multe Puncte De Vedere</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-adn_o_analiza_interesanta_din_mai_multe_puncte_de_vedere.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: I INTRODUCTION  Deoxyribonucleic Acid (DNA), genetic material of all cellular organisms and most viruses. DNA carries the information needed to direct protein synthesis and replication. Protein synthesis is the production of the proteins needed by the cell or virus for its activities and development. Replication is the process by which DNA copies itself for each descendant cell or virus, passing on the information needed for protein synthesis. In most cellular organisms, DNA is organized on chromosomes located in the nucleus of the cell. II STRUCTURE   A molecule of DNA consists of two chains, strands composed of a large number of chemical compounds, called nucleotides, linked together to form a chain. These chains are arranged like a ladder that has been twisted into the shape of a winding staircase, called a double helix. Each nucleotide consists of three units: a sugar molecule called deoxyribose, a phosphate group, and one of four different nitrogen-containing compounds called bases. The four bases are adenine (A), guanine (G), thymine (T), and cytosine (C). The deoxyribose molecule occupies the center position in the nucleotide, flanked by a phosphate group on one side and a base on the other. The phosphate group of each nucleotide is also linked to the deoxyribose of the adjacent nucleotide in the chain. These linked deoxyribose-phosphate subunits form the parallel side rails of the ladder. The bases face inward toward each other, forming the rungs of the ladder. The nucleotides in one DNA strand have a specific association with the corresponding nucleotides in the other DNA strand. Because of the chemical affinity of the bases, nucleotides containing adenine are always paired with nucleotides containing thymine, and nucleotides containing cytosine are always paired with nucleotides containing guanine. The complementary bases are joined to each other by weak chemical bonds called hydrogen bonds. In 1953 American biochemist James D. Watson and British biophysicist Francis Crick published the first description of the structure of DNA. Their model proved to be so important for the understanding of protein synthesis, DNA replication, and mutation that they were awarded the 1962 Nobel Prize for physiology or medicine for their work. III PROTEIN SYNTHESIS   DNA carries the instructions for the production of proteins. A protein is composed of smaller molecules called amino acids, and the structure and function of the protein is determined by the sequence of its amino acids. The sequence of amino acids, in turn, is determined by the sequence of nucleotide bases in the DNA. A sequence of three nucleotide bases, called a triplet, is the genetic code word, or codon, that specifies a particular amino acid. For instance, the triplet GAC (guanine, adenine, and cytosine) is the codon for the amino acid leucine, and the triplet CAG (cytosine, adenine, and guanine) is the codon for the amino acid valine. A protein consisting of 100 amino acids]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alcoolii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-alcoolii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De obicei cand rostim cuvantul alcool ne gandim la spirtul medicinal sau la bauturile spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli contin o anumita substanta orga-nica numita etanol. Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizati si cunoscuti compusi chimici. De fapt un alcool este un compus organic care are cel putin o grupare hi-droxil legata de un atom de carbon saturat. Dintre acestia fac parte metanolul, e-tanolul, butanolul si propanolul, acestia formand serii omoloage. Alcoolii alifatici pot exista in forme izomerice incepand de la propanol in sus. Alti compusi, ca fenolii sau enolii, pot contine grupe de hidroxil, dar din cau-za ca sunt atasate direct carbonilor nesaturati se pot comporta diferit. In fenoli si e-noli electronegativitatea puternica a atomilor de oxigen face ca acesta sa atraga e-lectroni din inelul aromatic sau din legaturile duble, ca si din atomii de hidrogen din gruparile hidroxil. Acest lucru face ca legatura carbon-oxigen sa fie mai puter-nica si astfel sa reactioneze mai greu cu alti compusi. Alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar daca are structura un inel aromatic, gruparea hidroxil nu este legata direct de acest inel. Anumiti alcooli sunt complet miscibili in apa in orice proportii. Acest lucru se datoreaza puternicii Punti de hidrgen care se stabileste intre oxigenul puternic electronegativ (din hi-droxil) si hidrogenul ionic din apa. Moleculele de apa sunt atrase mai tare de moleculele de etanol decat intre ele. Din acest motiv etanolul amestecat cu apa produce un amestec care are volumul mai mic decat suma celor doua lichide luate separat. Puterea acestei atractii dintre moleculele de etanol si apa le impinge mai aproape scazand astfel volumul ames-tecului si crescand densitatea acestuia, in ciuda faptului ca etanolul are densitatea mai mica decat cea a apei. Etanolul (si alti compusi) formeaza astfel ceea ce se nu-meste un amestec azeotropic cu apa. Chiar daca cele doua substante au puncte de fierbere diferite (78 respectiv 100 grade Celsius) puterea atractiei intre ele le fa-ce ca la temperatura de 78, 1 grade Celsius ele sa se distileze impreuna ca un ames-tec compact. Alcoolii mai usori (metanol, etanol) sunt lichide mobile la temperatura camerei. Inaintand in seria omoloaga, cu cat numarul atomilor de carbon creste, alcoolii au tendinta de a forma lichide mai vasocase, chiar solide moi. De asemenea, punctele de fierbere si topire cresc odata cu cresterea numaruli de atomi de carbon. Etanolul se poate produce natural, ca zaharuri din fructele rascoapte cu ajuto-rul enzimelor in procesul de fermentatie. Aceasta este baza industrei bauturilor alcoolice, chiar daca aici se folosesc mult mai multe ingrediente si procesul este realizat cu grija. Etanolul se poate obtine industrial din reactia etenei cu apa prin procesul de hidratare. Metanolul este produs prin reactia monoxidului de carbon cu hidrogenul. Aceste doua substante sunt obtinute industrial din metan (gaz natural) si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aliaje - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-aliaje_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Majoritatea metalelor pe care le folosim sunt aliaje, amestecuri in care cel putin o substanta este un metal. Aceasta deoarece metalele pure au rareori proprietatile ideale pentru o anumita sarcina, dar pot fi imbunatatite prin adaugarea altor metale. Proprietatile fizice ale unui metal, precum rezistenta, duritatea, punctul de topire si conductivitatea electrica, depind de structura sa cristalina. Aceasta se modifica atunci cand metalul este amestecat cu o alta substanta. Aliajul rezultat are o structura diferita de a componentelor sale, astfel incat si proprietatile sale sunt diferite. Unele aliaje contin nemetale, precum carbonul, siliciul si fosforul, dar majoritatea aliajelor sunt facute in intregime din metale. Otelul este un aliaj de fier si carbon, dar otelurile aliate au elemente de aliere aditionale, precum nichelul, siliciul, manganul si cromul. Acestea modifica structura de baza a otelului, astfel incat se pot aplica forme variate de tratare pentru a face otelul sa fie mai dur, mai moale, mai elastic sau mai rezistent, in functie de necesitatile aplicatiei. O gama larga de oteluri aliate poate fi produsa prin utilizarea diferitelor combinati de elemente de aliere si a formelor potrivite de tratare termica. Otelul cu mangan contine aproximativ 1%carbon si 11-14%mangan. este folosit la fabricarea componentelor care urmeaza sa fie supuse la uzura intensa precum coltii benelor de excavatoare pentru terasamente. Forma obisnuita de otel inoxidabil, cunoscuta ca 18-8, consta din fier aliat cu 18%crom, 8% nichel si 0. 08%carbon. Alte forme de otel inoxidabil contin 12-30% crom, adesea cu cantitati mai mici de alte metale, precum nichel, molibden si cupru, Aceste aliaje au multe utilizari in industrie si pentru menaj. Ele sunt folosite pentru fabricarea rulmentilor cu bile, a utilajelor din uzinele chimice, a palatelor de rubina, a chiuvetelor si a tacamurilor. Printe aliajele pe baza de cupru se numara bronzul, alama si aliajele din cupru monovalent si nichel. Bronzul cel mai vechi aliaj fabricat consta initial in aproximativ 75% cupru si 25% staniu. In prezent denumirea de bronz se refera la o gama larga de aliaje pe baza de cupru, care contin o varietate de metale si uneori putin staniu, sau deloc. Printe cele mai importante bronzuri sunt bronzurile fosforoase, facute prin adaugarea de pana la 0. 5% fosfor la un bronz de cupru si staniu ce contine 85-90% cupru. Cu mai putin de 0. 3% fosfor, aliajul este elastic si nemagnetic. Un astfel de aliaj este folosit la fabricarea armaturilor de contact pentru relee- intrerupatoare actionate de electromagneti. Armaturile de aliaj sunt unite usor pentru a face contact. Ele nu se magnetizeaza, astfel se desprind la intreruperea curentului electric. Atunci cand continutul de fosfor este mai ridicat, aliajul devine mult mai dur deoarece in el se formeaza un compus numit fosfura de cupru. Aceasta forma dura de bronz fosforos este des fabricata la fabricarea lagarelor pentru masini si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aliaje - Varianta 6</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-aliaje_varianta_6.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fierul pur nu prezinta importanta practica. In schimb, aliajele fierului cu carbonul fonta si otelul- sunt materialele metalice cele mai utilizate in tehnica. Fonta este aliajul fierului cu carbonul, care contine intre 2, 06% si 4, 3% carbon, iar otelul, aliajul fierului cu carbonul care contine sub 2, 06% carbon. In afara de fier si carbon, atat fontele cat si otelurile, mai contin, in cantitati mici, si alte elemente siliciu, mangan, sulf, fosfor (numite elemente insotitoare) -care nu au putut fi complet indepartate in procesul de elaborare sau care au fost introduse in mod voit, pentru a le conferi anumite proprietati (elemente de aliere). Fonta se obtine prin topirea si reducerea minereurilor de fier in cuptoare speciale numite furnale. Fontele obtinute in furnale se numesc fonte brute. Dupa compozitia chimica se deosebesc in fonte brute obisnuite si fonte brute aliate. Ele pot fi folosite in: Fonta prezinta urmatoarele caracterisrici generale: se toarna bine, se lucreaza prin aschiere, dar nu se poate prelucra plastic (nu se poate lamina sau forja) si nu se poate suda. Fontele turnate in piese mai sunt numite si fonte de a doua topire si se obtin din fonte brute, prin retopirea in cuptoare speciale (cubilouri) in scopul inlaturarii impuritatilor si a obtinerii anumitor compozitii. Ele pot fi: fonte cenusii, fonte nodulare si fonte maleabile. *fontele cenusii (simbol Fc, urmat de cifra care ii indica rezistenta minima de rupere la tractiune, in daN/cm2) se toarna foarte bine si se prelucreaza prin aschiere, fiind ieftine. **fontele nodulare (simbol Fgn-fonta cu grafit nodular) se obtin prin adaugarea de magneziu in baia de fonta. Prezinta proprietati mecanice la fel de bune ca otelul si se toarna la fel de bine ca fonta cenusie. ***fontele maleabile (simbol Fm) se obtin printr-un tratament termic special (de maleabilizare) se poate prelucra bine prin aschiere, are proprietati mecanice appropriate de ale otelului. 2. OTELURI Otelul se obtine din fonta si fier vechi (deseuri), prin topire si afinare (proces de oxidarea a elementelor insotitoare si de eliminarea lor) in cuptoare speciale: Siemens-Martin, convertizoare cu oxigen, cuptoare electrice, etc. Otelul se toarna bine, poate fi prelucrat prin deformare plastica laminare (in profiluri laminate, rotund patrat, cornier: table, tevi sarme groase), tragere (in sarme subtiri), forjare (in piese) -poate fi prelucrat prin aschiere; otelul cu continut mic de carbon poate fi sudat. Proprietatile mecanice ale otelului sunt superioare celor ale fontei si ale majoritatii metalelor si aliajelor utilizate in tehnica. Aceasta este cauza pentru care majoritatea fontei nu este transformata in piese, ci constituie materia prima din care se obtine otelul. Dupa compozitia chimica se deosebesc: oteluri-carbon si oteluri aliate a) Oteluri-carbon Otelurile-carbon sunt otelurile care, in afara de fier, carbon si elemente insotitoare (mangan, siliciu, sulf, fosfor), mai contine si alte elemente]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aluminiu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-aluminiu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Raspandire in natura: Al este cel mai raspandit metal in natura; el alcatuieste 7, 4% din scoarta pamantului. Al nu exista in stare nativa. Dintre mineralele mai importante sunt: micele, feldspatii respectiv si produsele de alterare ale acestora: caolinul si argila, corindonul si varietatile lui, bauxita apoi criobitul. Al, mai ales acela destinat constructiilor de avioane nu trebuie sa contina nici fier nici siliciu. De aceea cand bauxitele contin cantitati mai mari de fier si de siliciu, ele trebuie supuse unor tratamente prealabile de purificare. Procedeul Bayer este unul dintre cele mai raspandite procedee pentru fabricarea aluminei din bauxite sarace in fier si siliciu. In acest procedeu, bauxita, in prealabil calcinata si macinata, este tratata cu hidroxid de sodiu, in autoclave, la 4 6 at si 160 180 C. Oxidul de Al din bauxita trece in solutie sub forma de aluminat de sodiu Na[Al (OH) 4]. Amestecul se filtreaza, separandu-se solutia de aluminat de sodiu de hidroxizii de fier si de combinatiile siliciului cu aluminatul de sodiu. In solutia cu aluminat de sodiu se introduce fie un curent de bioxid di carbon, cand precipita hidroxidul de Al. fie cantitati mici de Al (OH) 3 care amorseaza desc aluminatului avand rol de germen de cristalizare pentru separarea hidroxidului de Al: Hidroxidul de Aluminiu obtinut se calcineaza in cuptoare rotative la 12000C cand trece in oxid de Al: 2Al (OH) 3 = Al2O3 + 3H2O Noroaiele rosii ramase de la separarea hidroxidului de Al contin in afara de oxizi de fier si siliciu, oxid de titan si oxid de vanadiu, a caror extragere este o problema luata in cercetare. Un continut mai mare de siliciu in bauxita este daunator, deoarece siliciul trece in Al2O3, de unde poate patrunde in Al metalic. Oxidul de aluminiu nu poate fi redus cu carbune deoarece s-ar forma carbura de aluminiu, Al4C3. Cum insa alumina are un punct de topire foarte ridicat (20500C) in topitura se adauga drept fondant criolit, care scade temperatura de topire la 9800C. Se lucreaza la intensitati de curent de peste 50000A. Celula electrolitica este formata dintr-o cuva de otel captusita cu blocuri de grafit suspendati in topitura. Prin trecerea curentului electric, Al se aduna in jurul catodului la fundul celulei, de unde este scos periodic, iar O este pus in libertate la anod, unde se uneste cu carbonul electrodului formand oxizi de carbon. Anodul fiind consumat, trebuie inlocuit din timp in timp. Al obtinut este impur si trebuie rafinat. Pentru obtinerea aluminiu foarte pur, cu 99, 90 99, 99% Al se foloseste rafinarea electrolitica. Proprietati fizice: Aluminiu este un metal alb argintiu, care cristalizeaza in sistemul cubic cu fete centrate. Este un metal usor mai putin dur decat cuprul. Aluminiu este un foarte bun conducator de caldura si electricitate. Conductibilitatea electrica si cea termica sunt aproximativ pe jumatate cat la cupru. Aluminiu este foarte plastic; poate fi laminat, batut in foi foarte subtiri]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aluminiu Si Aliaje Din Aluminiu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-aluminiu_si_aliaje_din_aluminiu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aluminiu este cel mai raspandit metal in scoarta tereatra, iar printre elemente ocupa locul al treilea in urma oxigenului si siliciului. Datorita activitatii sale chimice mari, se gaseste in natura numai sub forma de compusi. Impreuna cu oxigenul si siliciul formeaza 82, 58% din scoarta terestra. Aluminiul este cunoscut inca din antichitate si era utilizat de catre greci si romani. Denumirea de aluminiu vine de la latinescul alumen care este folosit pentru a denumi substante astringente. In natura se gaseste numai sub forma de combinatii intr-un numar foarte mare de minerale ce contin oxizi, silicati. Cateva dintre mineralele ce contin aluminiu sunt: bauxita Al2O3*nH2O, corindonul Al2O3, hidrargilitul Al (OH) 3, ortoclazul K (AlSiO8), albitul Na (AlSi3O8), anortitul Ca (Al2Si2O8), alaunitul KAl (SO4) 2*2Al (OH) 3, nelelinul Na (AlSiO4), criolitul Na3 (AlF6). Industrial aluminiul se obtine aproape in intregime prin descompunerea electrolitica a aluminei pure dizolvate intr-o topitura de criolit cu adaus de fluorura de calciu. Prin electroliza se obtine aluminiul tehnic primar numit si aluminiu tehnic pur care contine de la 0, 2% la 1% impuritati metalice (Fe, Si, Ca, Ti, Na) si nemetalice (alumina, electrolit, carbura de aluminiu, gaze). In tara noastra sunt standardizate urmatoarele marci de aluminiu tehnic pur: Al 99, 8, Al 99, 7, Al 99, 6, Al 99, 5, Al 99, 4, Al 99 si AIE. Proprietatile fizice si caracteristicile mecanice ale diferitelor sorturi de aluminiu sunt influentate de prezenta impuritatilor. Cele mai frecvente impuritati din aluminiu sunt fierul si siliciul, elemente care se pot gasi pana la 0, 5-0, 6% fiecare. Fierul este practic insolubil in aluminiu, formand cu acesta eutecticul Al-Al3Fe care contine doar 7% Al3Fe (1, 7%Fe). Ca urmare aluminiul impurificat cu fier prezinta un aspect microscopic format din cristale poliedrice de aluminiu si precipitate aciculare de Al3Fe. Eutecticul din sistemul Al-Si se formeaza la 11, 7% Si Si este alcatuit din solutie solida a si siliciu. Daca in acelasi timp sunt prezente simultan fierul si siliciul, se formeaza doua faze noi: faza a (Fe3SiAl3) si faza ß (FeSiAl5), care nu exista in aliaje binare. Acesti compusi, situati in mod obisnuit la limitele cristalelor de aluminiu micsoreaza mult plasticitatea acestuia. Aluminiul face parte din grupa IIIA a sistemului periodic al elementelor, are un singur izotop stabil 27Al si cinci izotopi radioactivi (24Al, 25Al, 26Al, 28Al) cu perioadele de injumatatire cuprinse intre 2, 10 s si 94 s. Aluminiul se caracterizeaza prin plasticitate foarte mare, rezistenta mecanica mica, conductibilitate electrica si termica ridicata si rezistenta mare la coroziune in aer, apa si acizi organici. Principalele proprietati ale aluminiului care influenteaza defavorabil sudabilitatea sunt: -conductibilitatea termica ridicata; deci si temperatura de topire a aluminiului este redusa (6500C) totusii, datorita conductibilitatii de calbura si preancalzirea intregii piese la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aminoacizii - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-aminoacizii_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aminoacizii sunt unitatile constituente ale proteinelor si cuprind in molecula lor doua grupari functionale: carboxil si amino. Exista 20 de aminoacizi proteinogeni specificati prin codul genetic, prezenti in toate organismele vii. in care gruparea aminica se afla la carbonul (fata de carboxil. Exceptie face prolina al carui azot, desi tot in pozitia (fata de carboxil, face parte dintr-un inel pirolidinic, fiind o grupa aminica secundara. Diversitatea aminoacizilor naturali este data de natura lui R care poate fi o catena hidrocarbonata alifatica sau aromatica, un heterociclu sau care poate sa cuprinda o functie aditionala. dupa pozitia relativa pe care o au gruparilor functionale in molecula:(-aminoacizi. dupa prezenta in cuprinsul catenei a altor grupari functionale. Cea mai interesanta clasificare ni se pare a fi cea bazata pe polaritatea catenei si cuprinde patru grupe: 1.) cu radical nepolar (hidrofob) : glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, prolina, fenilalanina, triptofanul si metionina. Toti sunt mai putin solubili in apa decat aminoacizii polari; 2.) cu radical polar neincarcat electric (la pH=6) : serina, treonina, cisteina, tirosina asparagina, glutamina. Acesti aminoacizi sunt mai solubili in apa decat cei nepolari, deoarece catena poate stabili legaturi de hidrogen cu apa, datorita gruparilor OH, -NH2 amidice si -SH pe care le contine; 3.) cu radical polar incarcat negativ (la pH=6) : acidul aspartic si acidul glutamic; 4.) cu radical polar incarcat pozitiv (la pH=6) : lisina, arginina, histidina. In afara acestor 20 de aminoacizi uzuali s-au izolat un numar de aminoacizi noi din hidrolizatul unor proteine foarte specializate, toti derivand din aminoacizii uzuali. Astfel, 4-hidroxiprolina a fost gasita intr-o proteina fibroasa, colagen si unele proteine vegetale; 5-hidroxilisina in colagen; desmosina si izodesmosina in elastina. (Stucturile acestor ultimi doi aminoacizi pot fi considerate ca fiind formate din 4 molecule de lisina, cu catenele laterale unite intr-un nucleu de piridiniu substituit. Aceasta structura permite desmosinei si izodesmosinei sa lege patru lanturi peptidice in structuri radiare. Elastina difera de alte proteine fibroase prin capacitatea sa de a suporta tensiuni in doua directii). In anumite proteine musculare s-au gasit unii derivati metilati ai aminoacizii uzuali cum sunt: (-N-metillisina, (-N-trimetillisina si metilhistidina. Recent s-a descoperit prezenta in protrombina a acidului (-carboxiglutamic, cu importanta biologica considerabila. Se mai pot gasi si alti aminoacizi in hidrolizatele proteice, dar numarul lor trebuie sa fie mic, tinand seama de cunostintele genetice actuale, iar distributia lor se va limita la o proteina data. Aminoacizii rari din proteine se disting de cei uzuali prin faptul ca nu au o codificare prin triplet de baze (codon). In toate cazurile cunoscute ei sunt derivati ai celor uzuali si se formeaza dupa ce acestia au fost deja inserati in lantul polipeptidic, in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aminoacizi Proteine Monozaharide</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-aminoacizi_proteine_monozaharide.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Parintii si profesorii stiu ce fiinte curioase sunt copiii. Adica, ei au o curiozitate continua de a sti de ce si de unde vin toate lucrurile. Aceasta agerime intelectuala innascuta, daca este incurajata si cultivata, duce la o atitudine stiintifica matura fata de lume si la capacitatea de a gandi creator in rezolvarea problemelor de orice natura. Iata de ce, multi dintre noi ne intrebam, CE ESTE VIATA? Cum a aparut ea pe Pamant? S-a putut trece de la non-viata la viata; de la substante chimice care nu se pot reproduce la sisteme care se autoreproduc? A putut viata incepe de la sine? Este posibila reproducerea in laborator? Se creeaza viata in eprubeta? Este posibil ca pornind de la elemente chimice de baza (carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf) sa se obtina amino-acizi, apoi proteine, apoi molecule de ADN care sa se poata autoreproduce? Si totusi materia vie este constituita din astfel de macromolecule: proteine, glucide, lipide, etc. Cum se formeaza ele in organism? Veti afla in continuare! Amino-acizii sunt combinatii organice care contin in molecula una sau mai multe grupe amino si una sau mai multe grupe carboxil. Dupa structura, amino-acizii se impart in doua mari categorii: amino-acizii alifatici si amino-acizii aromatici. La amino-acizii alifatici, grupele functionale sunt legate de o catena alifatica, chiar daca in molecula exista un nucleu aromatic; la amino-acizii aromatici, grupele functionale sunt legate de un ciclu aromatic. Dintre amino-acizii alifatici cei mai importanti sunt alfa-amino-acizii, adica acei amino-acizi care contin grupele functionale legate de acelasi atom de carbon. Ei sunt produse de hidroliza a proteinelor si peptidelor. Se deosebesc mai multe categorii de alfa-amino-acizi alifatici: amino-acizi monocarboxilici, amino-acizi dicarboxilici, hidroxi-amino-acizi, tioamino-acizi, diamino-acizi heterociclici. Amino-acizii sunt substante incolore, cristalizate, avand puncte de topire cu mult mai inalte decat cele ale acizilor corespunzatori. Deoarece se descompun la temperatura de topire, amino-acizii nu se pot distila. Ei sunt insolubili in apa si greu solubili sau insolubili in alcooli si eteri. Multi amino-acizi au gust dulce. Proprietatile chimice ale amino-acizilor sunt determinate, in primul rand de existenta grupelor functionale din molecula. Avand concomitent o grupa -COOH si o grupa -NH2, molecula de amino-acid are atat caracter acid, cat si caracter bazic, adica poate forma saruri atat cu acizii, cat si cu bazele. Amino-acizii sunt deci amfoteri. In solutie, amino-acizii sunt disociati cu formare de amfioni (ioni bipolari). Acestia se comporta diferit, dupa pH-ul mediului. Daca mediul este acid, amino-acidul se comporta ca un cation. Sub actiunea curentului electric el migreaza spre catod. Daca mediul este bazic, amino-acidul se comprota ca un anion. Sub actiunea curentului electric el migreaza spre anod. Ca urmare acestei comportari, daca in solutia unui amino-acid se adauga un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apa Si Petrolul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-apa_si_petrolul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Peste 2/3 din supafata terestra este ocupata de mari si oceane, care formeaza Oceanul Planetar. Terra este supranumita si planeta albastra datorita acestui fapt. Din suprafata totala a pamantului, evaluata la 510, 10 mil. km2, apa Oceanului Planetar ocupa 361, 07 mil. km2, adica 70, 8%. Se estimeaza ca planeta dispune de 1, 37 mild. km3 de apa, dar circa 97, 2% este constituita din apa marilor si oceanelor. Omul dispune numai de apele de la suprafata solului adica de aproximativ 30. 000 km3, ceea ce inseamna circa 0, 002% din total. Consumul de apa ce revine pe om/zi variaza intre 3 litri, in zonele aride ale Africii si de 1, 045 litri la New York. Apa este cea mai raspandita substanta compusa si reprezinta trei sferturi din suprafata globului terestru. Ca si aerul, ea constituie factorul principal al mentinerii vietii pe pamant. In natura apa urmeaza un circuit. Se poate vorbi despre apa de ploaie, apa raurilor si izvoarelor, apa de mare, etc. Apa pura se obtine din apa naturala prin distilare repetata in conditii in care sa nu poata dizolva gaze din aer sau substante solide din recipientele in care este conservata. a) Structura moleculei de apa. 1H: 1s1; 8O: 1s22s22p4 Se formeaza doua legaturi covalente polare O-H. Molecula de apa este covalenta polara; este un dipol. b) Propietatile fizice ale apei. Cele doua temperaturi extreme ale apei, de solidificare respectiv de fierbere la presiune normala, constituie 00C si 1000C in scara Celsius. Apa prezinta o serie de propietati de celelalte hidruri ale nemetalelor vecine in sistemul periodic. Aceste propietati se numesc anomaliile apei. Apa este lichida intr-un interval mare de temperatura (00C si 1000C). Aceasta anomalie este atribuita asocierii moleculelor de apa prin legaturi de hidrogen. Legaturile de hidrogen se realizeaza intre moleculele care contin hidrogen legat covalent de un element puternic electro negativ care are volum mic si electroni neparticipanti. Legatura de hidrogen este electrostatica, mai mult slaba decat legatura covalenta si nu implica punerea in comun de electroni. Densitatea apei variaza in functie de temperatura: Cauza anomaliilor densitatii este gradul diferit de asociere moleculara. Moleculele care s-au asociat la un anumit moment se pot desprinde pentru a se asocia din nou: nH2O == (H2O) n H H H -: O H -: O H -: O H La inghetare se formeaza o a doua legatura de hidrogen la atomul de oxigen, motiv pentru care gheata are o structura afanata care determina cresterea volumului si scaderea densitatii. Prin inghetare apa isi mareste volumul cu 9%. Asa se explica de ce se sparg conductele, cazanele, sticlele cand ingheata apa in ele si de ce se crapa pietrele de ger. Majoritatea lichidelor isi maresc volumul de solidificare. Se stie ca la +40C apa are (max= 1 g/cm3 ceea ce se datoreaza faptului ca apa este formata din (H2O) 2; aceasta presupune existenta a doua legaturi de hidrogen. Apa in stare de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Arme Nucleare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-arme_nucleare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In evolutia sa istorica, omul a inventat si a folosit unelte din ce in ce mai perfectionate in scopul mariri fortei bratelor si deci a productivitati muncii. Treptele de dezvoltare si perfectionare a uneltelor au fost numeroase, dar s-au desfasurat intr-o perioada lunga de timp, energia musculara umana si animala ramanand multa vreme principala sursa de energie folosita. In acest proces de dezvoltare, descoperirea rotii a constituit un punct cardinal, care a creat posibilitatea folosirii unor resurse energetice naturale si a deschis drumul spre inventarea masinilor din ce in ce mai perfectionate. In ultima vreme consumul de combustibil a capatat amploare, incat, pentru dezvoltarea in continuare a industriei si deci a civilizatiei umane, este necesara utilizarea unor surse de energie noi care sa satisfaca nevoia crescanda de energie. In acest sens, una din sursele oferite de natura este energia nucleara. In cazul acestor bombe, dispozitivele explozive nucleare sunt proectate astfel incat o cantitate cat mai mare din energia eliberata prin reactiile nucleare sa fie degajata sub forma de radiatii penetrante (neutoni, gama). O bomba cu neutroni nu este altceva dechit o forma modificta a bombei termonucleare (bomba fisiune-fuziune). Intr-o asemenea arma se utilizeaza energia degajata prin detonarea unei incarcaturi de material fisionabil (uraniu 235 sau plutoniu 239), adica o bomba atomica, pentru declansarea unei reactii explozive de fuziune intr-un amestec fuzionabil (izotopi grei ai hidrogenlui, deuteriului si tritiu, sau compus al deuteriului cu litiul 6). Neutronii produsi prin reactiile de fuziune interactioneaza cu un multiplicator de neutroni, cum ar fi un invelisi din fier sau beriliu. Bombele cu neutroni determina efecte nimicitoare asupra fiintelor vii. Aceste efecte se datoreaza ciocnirilor neutronilor cnergetici cu protonii (nucleele atomilor cu hidrogen) din tesuturi. Au loc procese de ionizare ce rup cromozomii, produc umflarea celulelor, maresc permeabilitatea membranelor celulare si in final, distrug celule de ori ce fel. Uraniul si-a manifestat prezenta in unele minereuri mult inainte de a se cunoaste epocala sa destinatie. In secolul al XVI-lea la expluatarea zacamantului de argint de la Jachymov a fost depozitat un steril de culoare neagra, care stralucea noaptea intr-o lumina albastra-verzuie, provocand admiratia sau frica superstitioasa a oamenilor. Mineri se inbolnaveau frecvent de o boala grea, incurabila si necunoscuta pana atunci, care se stie astazi ca este boala actinica. Uraniul este un element destul de raspindit in natura (mai raspandit decat aurul, argintul si platina), gasindu-se in numeroase roci, in apa marilor si oceanelor si chiar in organismele vii. Este adevarat ca uraniul este un element destul de dispersat, dar, cu toate acestea, se gasesc acumulari sub forma de mineralizati unde concentratia uraniului atinge valori destul de mari, chiar zeci de procemte. Valoarea medie a concentratiei uraniului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Atomul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-atomul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alotropia este proprietatea unor elemente chimice de a se prezenta in una sau mai multe forme cristaline (sau moleculare). Ea este determinata de formarea unor molecule cu numar diferit de atomi si modificatii cristaline diferite. Formele alotropice difera prin proprietatile fizice si chimice. Carbonul este un nemetal, situat in grupa a IVa. Se noteaza prescurtat C si se gaseste in doua stari alotropice: diamant si grafit. In cristalul de diamant format din atomi de carbon, atomii din retea se unesc prin legaturi covalente. Fiecare atom de carbon pune in comun cei 4 electroni de valenta cu alti 4 atomi vecini. In cristalul de carbon, atomii de retea formeaza tot legaturi covalente, dar fiecare atom de carbon pune in comun 3 electroni cu alti 3 atomi vecini. Covalenta reprezinta numarul de electroni unui atom pusi in comun cu electronii altui atom. Legaturile covalente sunt orientate in spatiu, sunt rigide si mai puternice decat legaturile ionice. In grafit se gaseste un tip special de retea atomica numita retea statificata, care este o retea atomica hexagonala formata din plane paralele de atomi de carbon. Diamantul are o retea cubica, iar cristalele de grafit sunt alcatuite din straturi paralele de hexagoane de atomi de carbon, care formeaza o retea stratificata atomica. Atomi de carbon dintr-un plan ocupa colturile unor hexagoane regulate. Proprietatiile fizice ale diamantului cat si ale grafitului sunt determinate de structura lor. Astfel, atat diamantul cat si grafitul sunt substante in starea de agregare solida. Diamantul nu are culoare, deci este incolor, este transparent si straluciltor, pe cand grafitul este de culoare cenusie, opaca si este unsuros. Duritatea diamantului este de zece ori mai mare decat cea a grafitului. Diamantul este notat cu 10 pe scara Mohs, iar grafitul doar cu 1, putand fi zgariat cu unghia. Pe hartie, grafitul lasa o dar cenusie. Densitatea diamantului este de 3, 514 g/cm3, iar cea a grafitului de doar 2, 262 g/cm3. Grafitul este bun conducator de caldura si de curent electric, pe cand diamantul nu conduce nici caldura, nici curentul electric. Diamantul, daca este incalzit la 1900oC, in absenta aurului se transforma in grafit. Nici diamantul, nici grafitul nu pot fi topite. La o temperatura de peste 3500oC se formeaza direct vapori de atom de carbon. Atat diamantul, cat si grafitul au o reactivitate foarte mica, astfel ele nu reactioneaza chimic cu nici o substanta. Diamantul este folosit la scule, pietre abrazive, obiecte de podoaba si instrumente optice, iar grafitul este folosit la electrozi pentru cuptoare electrice cu arc, cuve elecrolitice, confectionarea minelor de creion si fabricarea figrelor de carbon. Masa diamantului, cat si a briliantelor (o forma mai valoroasa a diamantului) se masoara in carate (1carat = 0, 205g). Pretul diamantelor depinde de masa, claritatea si stralucirea acestora. Primul diamant sintetic a fost obtinut in anul 1955, in Statele Unite ale Americii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Atomul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-atomul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cunostintele despre marimea si natura atomului s-au imbogatit de-a lungul timpului, insa la inceputuri oamenii nu puteau decat sa speculeze aceste cunostinte. Chimistii au recunoscut atunci ca toate substantele, indiferent de starea de agregare, pot fi analizate pana la cele mai mici componente elementare. De exemplu, s-a descoperit ca sarea este compusa din doua elemente distincte, sodiu si clor, care combinate formeaza un compus chimic. S-a descoperit de asemenea ca aerul este un amestec de azot si oxigen. Apa este simbolizata de formula H2O, ceea ce inseamna ca fiecarui atom de oxigen ii corespund doi atomi de hidrogen. Determniarea masei unitatii de volum (care este de fapt o marime denumita densitate) pentru diferite gaze, permite comparatia directa a maselor moleculare ale acestor gaze. Considerand oxigenul ca etalon cu valoarea de 16 unitati de masa atomica (UMA), atunci se constata ca heliul are 4. 003 UMA, fluorul 19 UMA si sodiul 22. 997 UMA. Greutatea atomica este masurata in unitati de masa atomica (UMA). In procesele care apar intre nucleele atomice, cum este fisiunea nucleara, masa este transformata in energie. La mijlocul secolului XIX, cativa chimisti considerau ca similitudinile dintre proprietatile chimice ale mai multor elemente, implicau o regularitate care putea fi demonstrata prin ordonarea elementelor intr-o forma tabelara sau periodica. Chimistul rus Dimitri Mendeleev a propus o harta a elementelor, numita tabel periodic, in care elementele sunt aranjate in randuri si coloane, astfel incat, elementele cu proprietati chimice asemanatoare sa fie grupate. Potrivit acestui aranjament, fiecare element a primit un numar (numar atomic) ponind de la 1, pentru hidrogen, pana la 92, pentru uraniu. Deoarece in acea perioada, nu erau cunoscute toate elementele chimice, au fost lasate spatii necompletate, fiecare corespunzand unui element necunoscut. Cu ajutorul acestui tabel, cercetarile ulterioare au dus la descoperirea elementelor lipsa. Marimea atomului Curiozitatea privind marimea si greutatea atomului i-a urmarit pe oamenii de stiinta o lunga perioada in care lipsa instrumentelor si a tehnicilor adecvate i-a impiedicat sa obtina raspunsuri satisfacatoare. In consecinta, un mare numar de experimente ingenioase au avut ca scop determinarea marimii si greutatii atomului. Cel mai usor atom, cel de hidrogen are un diametru de1x10-8 cm si greutatea 1. 7x10-24 g. Un atom este atat de mic incat o singura picatura de apa contine mai mult de un milion de milioane de miliarde de atomi. Radioactivitatea Faptul ca un atom nu este cea mai mica particula dintr-o subsatanta, a devenit evident odata cu descoperirea radioactivitatii. In 1896 fizicianul francez Antoine Henri Becquerel a descoperit ca unele substante, ca sarurile de uraniu, emana raze penetrante cu origine necunoscuta. Cu doar un an mai inainte, savantul german Wilhelm Conrad Roentgen anuntase descoperirea unor raze care puteau penetra straturi de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Azotul Si Principalii Lui Compusi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-azotul_si_principalii_lui_compusi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Azotul este constituentul principal al aerului, in care se gaseste in proportie de 76% de masa sau 78% de volum. A fost descoperit in anul 1674 de catre Jean Mayow care nu i-a putut stabili individualitatea chimica. Lavoisier ajunge la concluzia ca aerul contine pe langa oxigen un nou element pe care l-a numit AZOT fara viata. In natura azotul este format din N14 si N15 in raport atomic de 272: 1. El se intalneste si sub forma de combinatii cum ar fi azotatul de potasiu si azotatul de sodiu. Deoarece face parte din compozitia proteinelor, azotul este un component indispensabil organismelor. Azotul pur se obtine din aer sau din substante care il contin si care se pot descompune usor, de exemplu azotitul de amoniu: In laborator se foloseste un amestec de solutii de azotit de sodiu si clorura de amoniu, din a caror reactie rezulta partial azotit de amoniu, care mai departe se descompune in azot. Industrial, azotul se obtine odata cu oxigenul prin lichefierea si distilarea fractionata a aerului lichid. Aceasta se realizeaza prin cateva detente si condensari succesive, in decursul carora se produce o scadere de temperatura suficienta pentru separarea componentelor aerului. Conform procedeului G. Claude, aerul uscat si decarbonat (prin trecere peste NaOH), comprimat si racit la -170 C intr-un schimbator de caldura, este supus unei detente de la 50atm la 5 atm. La baza coloanei se aduna aer lichefiat bogat in oxigen, care este constituentul mai putin volatil; azotul sub forma gazoasa, se ridica in coloana, strabate refrigerentele si sub forma lichida, se colecteaza in rezervorul central de la baza coloanei la -183 C, sub 5 atm. De aici, azotul este recirculat spre varful coloanei unde se produce din nou o detenta, de la 5 atm la 1 atm. Fractiunea gazoasa, formata din azot practic pur, paraseste coloana printr-o conducta din varf. Lichidul ramas curge prin talere, se imbogateste din ce in ce in oxigen, intalnit in contracurent, se aduna sub forma de oxigen lichid aproape pur (98%). Azotul ramas dupa indepartarea oxigenului mai contine si gaze rare existente in atmosfera si chiar urme de oxigen. Azotul se pastreaza si se transporta comprimat la 150 atm in tuburi de otel. In stare pura, azotul se obtine prin descompunere termica a azidei de sodiu sau de bariu: Azotul este un gaz incolor, fara miros, mai usor decat aerul. In apa se dizolva mai putin decat oxigenul. Azotul nu intretine arderea si deci nici viata; din aceasta cauza poarta numele de azot, de la cuvantul grecesc azotos = fara viata. Vechea lui denumire este nitrum, adica generator de nitru (silitra); de aceea i se mai spune si nitrogen, iar simbolul, iar simbolul lui a ramas N. Molecula azotului este diatomica, atomii de azot fiind legati intre ei printr-o legatura tripla: N=N: . Distanta dintre nuclee este 0, 109 nm. Disocierea moleculei, chiar la temperaturi inalte, se face foarte greu: energia de disociere a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Benzenul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-benzenul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Starea naturala. Benzenul C6H6 se gaseste in titei, respectiv in benzine aromatice, din care se extrage. Metode de preparare. In cantitati mari, benzenul se obtine prin distilarea fractionata a gudroanelor rezultate la distilarea uscata a carbunilor de pamant, si anume din uleiul usor. Benzenul se poate obtine sintetic prin polimerizarea acetilenei (sinteza ciclului) si prin aromatizarea catalitica a unor fractiuni de titei. Proprietati fizice. Benzenul este un lichid, fara culoare, cu miros caracteristic, placut. Este mai usor decat apa, in care se dizolva foarte putin, solubil in alcool si eter; fierbe la 800C. Este un bun dizolvant pentru fosfor, sulf, iod, cauciuc, grasimi, rasini si multe alte substante organice. In anul 1865, fr. Aug. Kekule tinand seama de formula bruta moleculara a benzenului (C6H6), de tetravalenta carbonului, de monovalenta hidrogenului si d e alte constatari experimentale a propus ca formula structurala pentru benzen un ciclu hexagonal regulat, alcatuit din sase atomi de carbon situati in varfurile hexagonului si legati intre ei prin trei duble legaturi conjugate, repartizate simetric, fiecare atom de carbon fiind legat, la randul sau, de un atom de hidrogen: O astfel de structura ar fi trebuit sa confere benzenului un caracter pronuntat nesaturat si proprietatea de a polimeriza usor. In realitate, benzenul se comporta ca o hidrocarbura cu pronuntat caracter saturat dand reactii de substitutie, iar in putine reactii manifesta caracter slab nesaturat dand reactii de aditie, numai in conditii speciale. Fata de oxidanti, benzenul este stabil, degradandu-se numai in conditii foarte energice. Spre deosebire de hidrocarburile nesaturate, benzenul rezista chiar la temperatura de 9OO0C, manifestand stabilitate termica ridicata. Toate proprietatile benzenului, observate in diverse reactii, nu concorda deplin cu formula de structura data de catre Kekule. Experimental s-a dovedit ca prin inlocuirea unui singur atom de hidrogen din ciclul benzenic cu un substituent, de exemplu cu un atom de halo gen (C1), se obtine un singur derivat monosubstituit al benzenu-lui, indiferent de atomul de hidrogen care a fost inlocuit (in mod obisnuit benzenul este reprezentat numai prin legaturi]e simple si duble ale ciclului fara a se mai scrie simbolurile elementelor, formula simplificatii) : Aceasta dovedeste ca pozitia fiecarui atom de hidrogen nu se deo sebeste cu nimic de pozitia celorlalti atomi de hidrogen, ceea ce inseamna ca in molecula benzenului toate cele sase pozitii - CH (sunt echivalente intre ele. Cand insa, in molecula benzenului se introduce al doilea substituent, atunci derivatul disubstituit 1, 2 (orto) care se obtine ar trebui, dupa formula data de Ksku1s, sa se prezinte sub forma a doi izomeri a si b: Din cele doua formule se observa ca cei doi izomeri a si b se deosebesc prin faptul ca, in primul izomer a, cei doi substituenti notati cu X se gasesc grefati pe doi atomi de carbon uniti]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Benzenul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-benzenul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: rezulta si o serie de proprietati cu totul noi. Toate acestea fac sa existe si astazi tratate in care chimia organica este impartita in studiul a doua serii: seria alifatica cuprinzand alcanii, alchenele, acetilenele si derivatii acestora, si seria aromatica, in care se includ hidrocarburile aromatice si substantele care deriva de la acestea. Molecula benzenului este alcatuita din 6 atomi de carbon si 6 atomi de hidrogen, dupa cum reiese din formula sa moleculara. Toate datele de care dispune stiinta dovedesc echivalenta perfecta a celor 6 atomi de carbon precum si a celor 6 atomi de hidrogen, avand astfel o structura ciclica, de asemenea intreaga structura este plana. Intrucat stabilitatea moleculei de benzen exclude posibilitatea ca acesta sa reprezinte un compus de tipul radicalilor liberi, cu 6 electroni desperecheati, solutia cea mai naturala a problemei ar parea sa fie dupa regulile folosite de noi pana acum, utilizarea celor 6 electroni pentru a forma 3 perechi de electroni. Aceasta solutie a fost propusa acum 100 de ani de catre August Kekule, caruia I se datoreaza de altfel si atribuirea unei structuri ciclice pentru molecula de benzen. Formula lui Kekule foarte larg utilizata si astazi datorita faptului ca reda corect multe din caracteristicile moleculei de benzen, presupune existenta a 3 duble legaturi si a 3 simple legaturi asezate simetric in molecula benzenului. Toti atomii de carbon sunt identici intre ei, iar conjugarea are loc intr-un sistem ciclic inchis. In consecinta, nimic nu stanjeneste egalizarea deplina a legaturilor simple si duble din molecula benzenului deci C C este echivalent cu C = C. Astfel in cazul benzenului se ajunge la un sistem de electroni p extins asupra integii molecule, trasatura fundamentala a structurii combinatilor numite aromatice si careia i se datoreaza toate proprietatile cu adevarat specifice acestei clase de compusi organici. Doi atomi de carbon vecini se gasesc la o departare de 1, 39 A, fata de 1, 54 Acat masoara legatura simpla si 1, 33 A cat are legatura dubla. Calculele arata ca o lungime de 1, 39 A corespunde unei legaturi exact jumatate simpla jumatate dubla. Intregul ansamblu de 6 atomi de carbon si 6 atomi de hidrogen asezati in colturile unui hexagon regulat, toti in acelasi plan, formeaza ceea ce se numeste nucleu benzenic. Caracterul aromatic reprezinta o consecinta a existentei unui sistem de electroni p delocalizati, care interactioneaza intre ei intr-o zona extinsa asupra intregii molecule, si nu limitata la spatiul dintre doi atomi legati printr-o covalenta multipla. Sistemul de electroni p aromatic cere o molecula plana si cu structura ciclica. Denumirea de substante aromatice are numai un caracter istoric si poate sa nu aiba nimic in comun cu mirosul acestor substante. La benzen prin unirea zonelor ocupate de electronii p se formeaza doua inele asezate de o parte si de alta a planului hexagonului regulat format de legaturile s. Prin aceste inele electronii se pot]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Calciul - Varianta 4</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-calciul_varianta_4.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Calciu este un nutrient essential de care corpul tau are nevoie in fiecare zi. De retinut este ca ajuta la formarea si mentinerea dintilor sanatosi si a oaselor. Calciu ajuta la mentinerea batailor inimii constante, la circulatia sanatoasa a sangelui si la mentinerea nervilor si muschilor intr-o forma buna. Calciu este cheia pastrarii corpului tau intr-o stare foarte buna. Din cauza ca oasele sint facute din calciu, daca nu acumulezi destul din dieta zilnica, corpul tau va lua calciul dedicat oaselor ca sa faca diferenta. In timp acest lucru poate reduce duritatea oaselor si poate aparea osteoporosis, o boala a oaselor subtiri si fragile. Osteoporosis iti poate slabi oasele, adica, oasele se pot rupe de la o apasare puternica. Deoarece oamenii nu acumuleaza destul calciu din dietele lor foarte des, osteoporosis este acum o boala la nivel mondial care afecteaza peste 28 milioane de americani. Ce se poate face? Se pot face schimbari in mancarea de zi cu zi. Poti consuma multe feluri de alimente incepand de la produse care nu ingrasa pana la broccoli. Daca tot nu ai acumulat destul calciu atunci poti lua un supliment de calciu cum ar fi Tums sau Os-Cal. De retinut: Calciu este essential pentru a ramine sanatos si de asemenea pentru a reduce riscul aparitiei osteoporosis. Dar calciu este doar un element din ansamblu. De asemenea ai nevoie de exercitii si de o dieta adecvata si echilibrata pentru a ramine sanatos. Nevoia pentru calciu incepe inca de cind te nasti si se extinde de-a lungul vietii. Cu toate acestea majoritatea oamenilor astazi consuma putine produse si legume bogate in calciu. Cea mai recenta analiza a guvernului asupra obiceiurilor de a manca la americani confirma ca cei mai multi oameni nu primesc destul calciu. Adolescentii, femeile tinere si femeile trecute de menopauza consuma din ce in ce mai putin ceea ce ste sanatos- si mai putin decat nevoile corpului lor. Este calciul necesar de-a lungul copilariei si pana la maturitatea tinara? De la nastere si pana la 18 ani, oasele se formeaza si cresc. Calciul este esebntial in timpul acestei perioade si de aceea laptele de sin si formulele speciale sint bogate in calciu. Cu cat cresc copii, este la fel de important sa isi pastreze in dieta produse bogate in calciu. Din pacate acumularea de calciu a celor mai multi americani se opreste la varsta de pot ani. In timp ce un prescolar are mare parte din dieta sa aleasa de un parinte, la varsta de opt ani copii I-au din ce in ce mai multe decizii pe cont propriu. Ei prefera mai mult suc de portocale decat lapte pentru pranz. Ei prefera alte mancariri decat branza si biscuiti. In timpul adolescentei, in perioada de inceput a unui adult, oasele adultului se formeaza si ajung la duritatea maxima si la densitatea normala. Oasele continua sa acumuleze calciu si sa devina mai tari dupa ce sau oprit din crestere. Calciul pe care il vei acumula de-a lungul vietii oaselor tale vor determina cat vor rezista mai tarziu in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Calciul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-calciul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Numele de calciu provine de la latinescul calcis: var (oxid de calciu). Acesta era cunoscut din antichiyaye fiind utilizat in constructie, ca ingrasamant agricol si in medicina prin calcinarea calcarului. Compozitia sa chimica a ramas pana tarziu necunoscuta. De pilda Stahl (1730) considera ca din combinarea varului cu apa rezulta o sare, prin unirea unui element pamantos cu un element apos, separand sarea prin evaporare. El numeste crusta care se formeaza la suprafata apei de calciu,, crema de calciu si presupune ca trebuie sa contina acid vitriolic unit cu apa. Lavoisier (1790) stabileste ca varul este un oxid Iar Davy (1808) il descompune in cele doua elemente (Ca + O), determinandu-I exact compozitia chimica. Prima data Davy amesteca,, pamantul cu oxizi de mercur, staniu plumb si argint. Sub actiunea curentului electric rezulta amalgame, din care, prin distilare obtine o cantitate de calciu mult prea mica pentru a putea fi izolata. In timp ce Davy efectua experientele sale, primeste o scrisoare de la Berzelius in care este anuntat ca dr. Pontin a reusit sa obtina prin electroliza o mica cantitate de calciu, folosind drept electrolit solutia de clorura de calciu (CaCl2) cu catodul de mercur, dupa care a distilat mercurul din amalgamul format. Davy si Berzelius (1808) repeta aceasta experienta, reusind sa obtina si ei amalgamul de calciu din care distila metalul in forma impura. Distilarea amalgamului este efectuata in tuburi de sticla umplute cu vapori de petrol, prin incalzire, calciul obtinut fiind conservat in glicerina. Bodart si Jobin (1858) reusesc sa prepare calciul prin reducerea iodurii de calciu anhidra cu sodiu metalic folosind un exces de sodiu ca dizolvant pentru calciu, pe masura ce acesta se formeaza. Dupa racire sodiul era dizolvat in alcool etilic absolut cu formarea de etilat de sodiu, iar calciul ramane ca o pulbere cristalina lucioasa. Procedeul acesta este perfectionat de Moissan (1898). In prezent calciul se prepara pe scara industriala prin electroliza clorurri de calciu cu 1-2% fluorura de calciu la 7200 C, cu anod format din grafit si cu catod din fier. Are utilizare in tehnica vidului pentru indepartarea gazelor. Ionii de calciu au un rol hotarator in constitutia sistemului osos si nervos, in functiomarea inimii si in procesul de coagulare a sangelui. Compusii calciului au multiple utilizari in medicina, agricultura, constructii si tehnica, etc.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Carbonul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-carbonul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Carbonul are simbolul C, element crucial al existentei organismelor si care are mai multe aplicati industriale. Numarul atomic al C este 6; elementul este in gr. a IV al sistemului periodic al elementelor. Proprietati: Greutatea atomica a C este 12, 01115. Cele 3 stari naturale ale carbonului sunt- diamantul, granitul si carbonul amortiu -ele sunt solide cu o temperatura de topire extrem de ridicata si sunt insolubile in toti solventii la temperaturi normale. Proprietatile fizice ale celor 3 tipuri de C nu prea difera din cauza diferentelor in structura cristalina. In diamant, cel mai dur material cunoscut, fiecare atom este in legatura cu alti 4 atomi intr-un schelet 3D, granitul consista in legaturi saptamanale de straturi de atomi care sunt aranjati in hexagon. C amorfiu este caracterizat de un grad scazut de cristalinitate. C amorfiu pur poate fi obtinut prin incalzirea zaharului la 900 grade in absenta aerului. C are abilitatea unica de a face legaturi cu alti atomi de C pentru a forma, lanturi si inele complexe. Aceasta proprietate duce la un numar aproape infinit de compusi ai carbonului cel mai comun element fiind cel care contine C si H2. Primii compusi ai C au fost identificati in materia vie la inceputul sec 19. La temperaturi normale C are o radioactivitate scazuta. La Temperaturi ridicate reactioneaza cu aproape toate metalele pentru a forma carburi, iar cu oxigenul formeaza monoxidul de carbon si dioxidul de carbon. De asemenea carbonul formeaza compusi cu multe elemente nemetalice desi unele ca si C tetraclorid trebuie format indirect. Se gaseste: C nu este un element raspandit in natura desi este intr-un procent de 0, 025% din atmosfera Pamantului. Se gaseste cel mai des sub forma de carbonat. Co2 este un compus important al atmosferei si este principala sursa de carbon incorporat in materia vie. Plantele folosind fotosinteza transforma Co2 in compusi organici de carbon care este consumat de alte organisme. In 1985 oameni de stiinta au evaporat granit pentru a forma o molecula de carbon stabil format din 60 de molecule de C avand forma unei sfere. Molecula a fost numita buckminsterfullerene. Aplicatii stintifice: Cle mai comun izotop al C este carbon-12; in 1961 acest izotop a fost ales pentru a inlocui izotopul oxigenului16 ca standard al greutatii atomice, si a fost data greutatea atomica 12. Izotopul C-13 si 4 sunt folosite extensiv ca urme in cercetarile biochimice. C14 este asemenea folosit in tehnica numita datarea cu carbon radioactiv care permite gasirea varstei fosilelor si altor materi organice. C 14 este produs in continuu in atmosfera de razele cosmice si se afla in orice materie vie. Cum carbonul 14 se descompune cu jumatate de viata de 5760 de ani.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cauciucul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-cauciucul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cauciucul natural se extrage din sucul laptos al unor arbori tropicali de genul Hevea brasiliensis, Ficus elastica, ori din sucul unor plante care cresc in zona temperata, cum sunt: tau-sacazul, coc-sacazul, si cram-sacazul, in care latexul este depus in radacini. Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarbura macromoleculara, cu formula bruta (C5H8) n, unde n variaza intre 1000 si 5000. Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi ce au ca si component structural de baza izoprenul: Izoprenul, produs in celulele arborelui de cauciuc in urma unor procese biochimice asemanatoare celor prin care se formeaza rasina in conifere, are formula bruta: C5H8 sau 2-metil-butadiena: CH3 Cauciucul natural obtinut din latex este ambalat in baloturi si expediat fabricilor pentru prelucrare. Proprietati. Cauciucul brut are o culoare slab galbuie, este insolubil in apa, alcool, acetona, dar solubil in benzen, benzina, sulfura de carbon etc. Cea mai importanta proprietate a cauciucului este elasticitatea, care este optima intre 0 si 300. Cauciucul brut prezinta o serie de inconveniente: elasticitatea sa variaza cu temperatura, si anume peste 300 el se inmoaie (curge), iar sub 00 devine casant. Sub actiunea oxigenului cauciucul imbatraneste, adica devine sfaramicios si inutilizabil. Prin vulcanizare, la dublele legaturi ale catenei se aditioneaza sulf, ceea ce duce la o cuplare intre molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transforma cauciucul dintr-un material plastic intr-un material elastic modificandu-si comportarea la actiunea dizolvantilor: CH3 CH3 | | | | -CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2- | | S S | | -CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2- | | | | CH3 CH3 Practic, vulcanizarea se face tratand cauciucul cu sulf sau cu protoclorura de sulf, S2Cl2 in proportie de 0, 3-3% in greutate fata de cauciuc si in conditii speciale de temperatura si de presiune. Un procedeu modern il constituie vulcanizarea radioactiva, care consta in expunerea cauciucului influentei radiatiilor emise de izotopul radioactiv al cobaltului, obtinandu-se un cauciuc vulcanizat de calitate superioara. Prin vulcanizare, cauciucul isi imbunatateste proprietatile: i se mareste elasticitatea pe care si-o mentine intre limite mult mai mari de temperatura, devine mai rezistent la agenti mecanici, la frecare, la agenti chimici si la apa, nu lasa gazele sa treaca prin el si dobandeste calitati de bun izolator electric. Prin incalzire, sub presiune redusa, cauciucul se descompune cu formare de izopren. Datorita dublelor legaturi existente in lantul macromoleculelor, cauciucul are proprietatea de a da reactii de aditie, caracteristice hidrocarburilor nesaturate. Cauciucul aditioneaza brom si acid bromhidric; de asemenea, prin hidrogenare catalitica rezulta hidrocauciucul [C5H10]n, care nu mai contine duble legaturi si prezinta caracter saturat. Intrebuintari. Cantitati importante de cauciuc se consuma]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cicloalcani</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-cicloalcani.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sunt posibile doua forme izomere, fara tensiune, ale inelului ciclohexanic in care toti atomii de carbon au unghiuri normale de 109 28, forma scaun si forma baie. Acesti doi izomeri de conformatie au un continut de energie diferit. Din formule se vede ca in forma scaun toate grupele CH2 sunt in pozitie eclipsata. Forma scaun este deci mai stabila decat forma baie. Din cauza eclipsarii legaturilor C-H din forma baie, legaturile C-C sufera o usoara rasucire, prin care tensiunea, prin care tensiunea de eclipsare a grupelor CH2 este atenuata, rezulta o asa numita forma baie rasucita (twist form). Forma baie este deci intr-o oarecare masura flexibila, in timp ce forma scaun este rigida, caci la aceasta din urma orice rasucire a unei legaturi C-C provoaca o crestere a tensiunii de eclipsare si aparitia unei mici tensiuni angulare. Forma scaun este mai flexibila decat forma baie (sau mai exact de forma twist) cu 5, 5 kcal/mol. La transformarea in forma baie, forma scaun trebuie sa treaca o bariera de energie (energie de activare) de 10, 5 kcal/mol (cauzata de aparitia temporara a unei tensiuni angulare). Aceasta bariera de energie (determinata cu ajutorul spectrului de rezonanta magnetica nucleara) este destul de inalta pentru ca cele doua forme, scaun si baie, sa existe ca doi izomeri distincti, dar nu este suficienta pentru a face posibila izolarea lor. Din spectrele in infrarosu si Raman, precum si prin metoda difractiei electronilor s-a stabilit ca moleculele ciclohexanului se afla la temperatura camerei, aproape exclusiv in forma de scaun (O. Hassel, 1941). Din anumite consideratii termodinamice rezulta ca numai o molecula dintr-o mie poate exista temporar in forma baie. Forma baie se intalneste insa in molecule constranse steric de exemplu in sisteme cu puncte (v. mai departe). Pentru studiul izomeriei sterice sunt utile modele moleculare (dupa Stuart Briegleb, Dreiding si altele) cu ajutorul carora pot fi reproduse, la scara, diferitele conformatii posibile ale moleculelor (fara tensiune). Unghiul intern al unui pentagon regulat (108) nu difera decat foarte putin de unghiul tertraederic (109 29). Daca inelul ciclopentanic ar fi plan, tensiunea angulara ar trebui sa fie practic nula, asa cum prevede teoria tensiunii clasice. Totusi, dupa cum s-a aratat mai sus, molecula ciclopentanului are o energie excedentara de 6, 5 kcal/mol, in raport cu ciclohexanul considerat fara tensiune. Acest efect este datorat respingerii legaturilor C-H din cele cinci grupe CH2 vecine din inel, care (intr-un inel ciclopentanic plan) ar fi constranse in conformatii eclipsate, energetic defavorabile, bogate in energie (v. butanul). Din cauza acestor respingeri se nasc legaturile C-C forte de torsiune, care constrang unul din atomii de carbon sa iasa in fata planului celorlalti patru, micsorand astfel tensiunea de eclipsare a legaturilor C-H (K. S. Pitzer, 1945). Cei cinci atomi oscileaza pe rand in afara planului inelului (pseudorotatie).]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clorul Si Compusii Lui</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-clorul_si_compusii_lui.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Basilius Valentinus a obtinut in a doua jumatate a secolului al XV-lea, incalzind vitriolul de fier (sulfat de fier) cu clorura de sodiu. J. R. Glauber (1648) a folosit in locul vitriolului de fier, acid sulfuric. A. L. Lavoisier (1789) l-a numit acid muriatic (muria-saramura), crezand ca acest acid este o combinatie oxigenata a unui element necunoscut. C. W. Scheele (1774) a oxidat acidul clorhidric cu piroluzita, numind gazul care se dezvolta acid muriatic de flogisticat. Oxigenul dezvoltat cand clorul reactioneaza cu apa a fost atribuit eronat faptului ca clorul este o combinatie cu oxigenul. Asupra muriului, radicalul acidului clorhidric, s-au facut numeroase studii. J. L. Gay-Lussac si L. J. Thenard (1809) au incercat fara rezultate sa descompuna clorul si au fost primii care au indicat ca este vorba de un gaz elementar. H. Davy (1810) a aratat ca gazul nu se combina cu carbonul nici la temperatura inalta deci nu a putut extrage oxigenul din gazul oximuriatic. H. Davyn a dat acidului oximuriatic numele de clor (cloros galben verzui) din cauza culorii sale. Ideea aceasta a fost definitiv admisa dupa studiile lui J. L. Gay-Lussac si L. J. Thenard asupra iodului (1814). Ideile lui A. L. Lavoisier asupra acizilor erau atat de puternice incat C. F. Schonbein (1885) considera clorul ca o combinatie cu oxigenul. Mai corect clorul molecular se numeste diclor. Cantitatea de clor a scoartei este de 0, 045%. Clorul, ca si ceilalti halogeni nu se gaseste liber in natura din cauza puternicei tendinte de combinare. Se gaseste sub forma de depozite de clorura de sodiu (sare gema, halita) depuse prin evaporarea unor mari inchise sau lacuri. In tara noastra se gasesc saline in formatiunile tertiarului la: Ocnele Mari, Slanic, Targu Ocna, Praid, Cacica, Ocna Dej, Ocna Muresului, Ocna Sibiului etc. Sursa cea mai importanta este apa marii in care se gasesc 3% saruri din care circa 80% este clorura de sodiu si alte cloruri in proportie mai mica (clorura de potasiu, magneziu, calciu). Lacurile sarate (marile lacuri sarate din Utah), Marea Caspica, Marea Moarta contin concentratii mult mai mari de cloruri si alte saruri. La tarmul acestori mari apa devine saturata in clorura de sodiu care se depune la evaporarea marilor concentratia in saruri creste. Sarurile care se gasesc in concentratie mai mare si au solubilitate mai mica se separa. Se separa intai clorura de sodiu, apoi saruri duble ce contin clorura de sodiu. Se separa apoi clorura de potasiu si ulterior sarurile duble ale potasiului si magneziului. Ramane un rest bogat in diclorura de magneziu. Printr-un astfel de proces sau depus sarurile de la Stassfurt (Germania). Diclorura de magneziu hidratata se numeste bischofita MgCl2. 6H2O. Clorul se gaseste atat in regnul vegetal cat si in cel animal. Se regaseste in cenusa plantelor si animalelor sub forma de cloruri si in lichidele organismului (sange, limfa, lapte, urina). Acidul clorhidric se gaseste in sucul gastric (0, 2 0. 4%). El are un rol important in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Coroziunea - Varianta 5</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-coroziunea_varianta_5.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Coroziunea este un proces nedorit prin care multe metale cu potentiale de oxidare pozitive sau slab negative sunt transformate in compusi ai lor. Bine cunoscuta si deosebit de pagubitoare pentru economie este ruginirea ferului, de care ne vom ocupa intai aici. Pentru ca ferul sa rigineasca este necesara prezenta simultanta a aerului si a apei. In aer uscat ferul nu rugineste, nici in apa deoxigenata. Prezenta acizilor si a numitor saruri (de ex. a celor din apa de mare, NaCl, MgCl2 etc.) favorizeaza mult coroziunea. Alte saruri (de ex. Na2CO3) dinpotriva inhiba coroziunea. Daca concentratia ionilor de hidrogen este mare si deci reactiile (a) si (b) sunt rapide, atomii de hidrogen care se formeaza se impreuna dand molecule de hidrogen; pe suprafata ferului apar broboane de hidrogen gazos (2H -> H2). In mod normal atomii de hidrogen reactioneaza insa cu moleculele de oxigen, dizolvate in apa, dand apa: Ionii Fe? formati in reactia (a) reactioneaza cu apa continand oxigen (din aer, dizolvat) si da rugina (identica cu mineralul lepidocrocita;), an care ferul este in starea de oxidare +3: In reactia (d) se formeaza deci ioni de hidrogen, care se consuma in reactia (b). Apa naturala contine intotdeauna putin bioxid de carbon dizolvat, care, la aceste concentratii joase, formeaza cu apa acid carbonicS CO2+H2O -> H2CO3. In mare parte ionizatS H2CO3 + H2O -> H2O + HCO3. Aceste concentratii joase de ioni de hidrogen sunt suficiente pentru a initia ruginirea. Reactiile (a) si (b) nu au loc neaparat in acelasi punct al bucatii de fer care rugineste. Electronii ce iau nastere in reactia (a) pot curge prin fer si da nastere la atomi H in alt loc. Procesul acesta este mult favorizat daca in acest al doilea punct se afla (in contact metaliccu ferul) un alt metal, o impuritate, cu potential de oxidare mai putin pozitiv decat ferul (de ex. cupru). Chiar in fierul industrial obisnuit, unele puncte ale suprafetei (puncte anodice) sunt mai reactive, dau nastere mai usor unor ioni Fe?, conform reactiei (a). Tn alte puncte (puncte catodice) are loc reactia (b). Diferenta intre potentialele punctelor anodice si catodice se datoreste unor mici variatii locale in compozitia sau chiar numai in forma cristalina a metalului. Evident ca, simultant cu circulatia electronilor prin metal, trebuie sa aiba loc si un transport de ioni in circuitul exterior (de ex. prin pamantul umed, la obiecte de fier ingropate). De aceea electrolitii accelereaza mult coroziunea.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Lsd</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-despre_lsd.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: motorii. Intre 1950 si 1960, experimentele cu LSD a fost conduse de specialisti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia ca in unele cazuri pot aparea reactii psihologice neplacute (dramatice in unele cazuri), incluzand panica, confuzie puternica si anxietate. In prezent, singura tara in care LSD se mai foloseste in mod oficial in medicina este Elvetia. In catalogul farmaceutic de la mijlocul anilor 60, LSD era trecut sub denumirea de Delysid, si se prezenta sub forma unor tablete continand 0, 025 mg de substanta activa sau sub forma de fiole continand o solutie injectabila, care isi facea efectul mult mai repede. In acelasi catalog, la proprietatile farmatceutice, scrie: Administrarea de doze foarte mici de Delysid (1/2 - 2 ug/kg greutate) duce la alterarea perceptiei, halucinatii, depersonalizare, amintiri neplacute si alte variate simptome neuro-vegetative. Efectele se instaleaza dupa 30-90 de minute si dureaza in general intre 5 si 12 ore. Cu toate acestea, perturbari intermitente ale perceptiei pot persista timp de cateva zile. . Substanta era recomandata in special pentru psihoterapia analitica, precum si pentru studii experimentale asupra natura psihozelor. Cu toate acestea, sunt mentionate si niste precautii: Anumite conditii metale patologice pot fi intensificate de catre Delysid. Este necesara precautie in administrarea la subiecti cu tendinte de sinucidere sau in cazuri in care evolutia psihozei este iminenta. Labilitatea psiho-afectiva si tendinta de a comite acte impulsive poate dura ocazional cateva zile. Delysid trebuie administrat numai sub supraveghere medicala stricta. Supravegherea nu trebuie incetata pana cand efectele medicamentului nu au disparut complet. . Efectele periferice ale LSD includ contractia vaselor sanguine si scaderea presiunii sangelui, dilatarea pupilelor precum si hipertermia. Aceste efecte au natura simpatica si pot fi indepartate prin blocarea ganglionilor. Efectele parasimpatice includ salivarea, lacrimarea, voma, hipotensiune si brahicardie. Dozele mici stimuleaza respiratia dar cele mari o inhiba. Unele efecte secundare precum transpiratia, nervozitatea si insomnia sunt de obicei confundate cu cele ale amfetaminei, un alt halucinogen. Din punct de vedere fizic, LSD nu cauzeaza deloc dependenta, iar din punct de vedere psihologic, dependenta creata este aproape nula. Cea mai comuna varianta a drogului este N-acetil-LSD (ALD-52) (in Enciclopedia Psihiatrica se mentioneaza ca aceasta varianta isi face efectul mai lent). Se intampla destul de des ca efectele LSD sa fie foarte neplacute si sa afecteze pentru o perioada de timp sanatatea psihica a persoanei drogate. Printre simptome se numara depresia, agitatia, confuzia, dar mai ales teama de innebunire. Cea mai des intalnita reactie adversa este un episod temporar (care dureaza mai putin de 24 de ore) de panica.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Detergenti - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-detergenti_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In societatea primitiva, chiar si in zilele de azi, hainele erau curatate, prin cu pietre pe malul unei ape curgatoare. In dictionar, detergent este definit ca agent de curatare. In ultimii 20 de ani, insa, cuvantul descrie mai de graba detergent sintetic, decat obisnuitul sapun. Detergentii sintetici contin anumite componente numite substante tensio-activa. Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De fapt, el este cea mai veche substanta tensio-activa, si a fost folosita cam de 4500 de ani. Un material care, prin compozitie este foarte asemanator cu sapunul a fost gasit intr-un vas de lut datand din 2800 ien, descoperit in timpul cercetarii facute asupra locului in care se afla Babilonul. Inscriptiile de pe vas spun ca grasimile au fost fierte cu cenusa, care este o metoda de obtinere a sapunului, dar nu precizeaza la ce era folosit aces material. Mai tarziu, s-a descoperit ca asemenea materiale erau folosite ca gel de par. Numele de sapun, dupa o veche legenda romana, vine de la Muntele Sapo, unde erau sacrificarte animale. Ploaia a amestecat grasimile cu seu, si cu cenusa pe malul raului Tibet. Femeile au observat ca acest amestec le usura munca, si au inceput sa foloseasca acest sol lutos, imbibat cu amestecul de grasimi. In timpul ascensiunii civilizatiei romane, baile publice au devenit din ce in ce mai populare. Prin secolul 2 en, medicul grec Galen a inceput recomandarea sapunului atat cu scop medicinal, cat si pentru curatire. Se pare ca in secolul 15 se producea sapun in Venetia, apoi, in secolul 17 in Marsilia. In secolul 18 fabricarea sapunului sa raspandit in intreaga Europa si in America de Nord, in secolul 19, fabricarea sapunului a devenit o una din cele mai importante industrii. In 1907, sapunul sa transformat in detergent cand o firma germana a inceput comercializarea detergentului Persil. Pe langa sapunul de acid carboxilic, Persil continea perbotat de sodiu (NaBO3) silicat de sodiu si carbonat de sodiu. De aici perborat + silicat = PERSIL Pana in 1940 sapunul era cel mai folosit detergent. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, lipsa grasimilor, ingredientul predominant din sapun, a dus la cercetarea detergentilor sintetici. Apoi, dupa razboi, aparitia masinilor de spalat automate a accentuat nevoia unor noi alternative la sapun. Generalitati Apa are o proprietate numita tensiune de suprafata. Fiecare molecula de apa este inconjurata si atrasa de alte molecule de apa. Cand molecula de apa intra in contact cu alte suprafete (sticla, plastic etc), se creaza o tensiune care face bula de apa sa para rotunda. In timpul procesului de curature, tensiunea de suprafata trebuie redusa, pentru a se raspandi si uda intreaga suprafata. Substantele chimice care pot reduce tensiunea de suprafata se numesc agenti tensio-activi. Agentii tensio-activi au si alte roluri importante in curatire, ca dizolvarea, emulsificarea si mentinerea petei pana cand se va]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diamantul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-diamantul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Diamantul, incolor si straveziu, cand este pur, cristalizeaza in sistemul cubic. Densitatea este 3, 51 g/cm3. Indicele de refractie, neobisnuit de mare, da nastere jocului de lumina specific al acestei pietre pretioase. Diamantul este rau conductor de lumina si electricitate. Diamantul este una dintre cele mai dure substante cunoscute si din aceasta cauza de neinlocuit pentru fabricarea de scule destinate a taia, gauri sau lustrui materiale foarte dure. El insusi nu poate fi lustruit decat cu propria sa pulbere. Pe de alta parte diamantul este casant. El poate fi pulverizat intr-un mojar de otel. Din pacate exista foarte putine depozite de diamante pe Pamant, cele bogate fiind si mai putine. Unul dintre ele se afla in Africa de Sud si inca oferea pana la 90 % din productia mondiala de diamante. In Rusia s-a descoperit in Iakutia o regiune intinsa continand diamante si acum acestea se obtin la scara industriala. Formarea diamantelor naturale necesita conditii extraordinare, si anume temperaturi si presiuni uriase. Diamantele s-au nascut in straturile mai adanci ale scoartei terestre. In anumite locuri straturile cu diamante se topesc si apoi ies la suprafata si ingheata, dar aceasta se intampla foarte rar. Fiecare atom de carbon dezvolta 4 valente identice, dirijate uniform in spatiu dupa schema tetraedrica. Unghiul dintre 2 valente este de 109 28. Prin cele 4 valente ale sale, fiecare atom de carbon este legat covalent de alti 4 atomi C, formand astfel o retea tridimensionala infinita. Intreg cristalul constituie de fapt o singura molecula. Distantele interatomice sunt de 1, 54 L. Structura cristalina a diamantului da socoteala de toate proprietatile acestei substante. Temperatura inalta de vaporizare, aproape 4000 si lipsa unei faze lichide se explica prin faptul ca, la trecerea din starea cristalina in starea de vapori trebuie rupte covalente. La temperatura inalta la care are loc vaporizarea, vaporii de carbon sunt compusi din atomi liberi. In cristalul de diamant, atomii sunt mentinuti in pozitiile lor de echilibru prin forte mult mai puternice decat in metale sau in cristalele ionice. Proprietatile optice ale diamantului sunt de asemenea in concordanta cu structura sa cristalina. Transparenta totala fata de lumina vizibila si ultravioleta dovedeste ca electronii legaturilor C-C din diamant nu pot fi excitati de frecventele acestor radiatii electromagnetice. Diamantul este mult mai putin reactiv decat carbunele negru si chiar decat grafitul. El se aprinde, in oxigen molecular, doar la 800 C. Prin incalzire indelungata la 1500, in absenta oxigenului, diamantul se transforma in grafit. Diamante artificiale Incercari numeroase de a fabrica diamante sintetice, efectuate timp de aproape un secol, au dat gres. Incepand din 1955 se fabrica industrial diamante sintetice, prin incalzirea grafitului la 3000 si 125000 atm. Viteza transformarii este marita prin mici adaosuri de Cr, Fe sau Pt. Se obtin diamante]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diferente Dintre Acidul Clorhidric Si Acidul Sulfuric</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-diferente_dintre_acidul_clorhidric_si_acidul_sulfuric.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In jurul anului 800, arabii cunosteau acidul sulfuric. Basilius Valentinus aminteste pentru prima data de acidul clorhidric la mijlocul secolului al XV-lea, numindu-l spirt de sare, deoarece se obtinea din sare. In1772, chimistul englez Priestley foloseste un alt procedeu mai simplu obtinind acid clorhidric prin actiunea acidului sulfuric asupra sarii de mare. Priestley il numesteacid muratic de la muria, care in limba latina, inseamna apa sarata. Acizii organici, ca acidul clorhidric, acidul sulfuric, se gasesc in stare libera in natura foarte rar, indeosebi in emanatiile vulcanice. Se cunosc doar sarurile lor intilnite sub numele de cloruri sau sulfati, din care se extrag acizii corespunzatori. O categorie importanta de acizi o constituie acizii organici, cum ar fi: acidul acetic, acidul citric. Unii acizi organiti sunt intilnite in legume si fructe proaspete: rosii, morcovi, lamai, portocale, piersici, etc. Acidul clorhidric se obtine prin sinteza industriala si in laborator -reactia dintre clorura de sodiu si acidul sulfuric: 2NaCl+N2SO4=Na2SO4+2HCl |. Acidul sulfuric se obtine industrial. Materia prima este pirita (FeS2). Deasemenea, el se obtine si in laborator prin descompunerea sulfatului fieros hidratat-Fe2SO4 x 10H2O. Acidul clorhidric, in conditii normale de temperatura si de presiune, este un gaz incolor cu miros intepator. El este mai dens decat aerul, motiv pentru care se poate culege prin deplasarea aerului. Acidul clorhidric este foarte solubil in apa. Industrial se livreaza in butelii sub presiune sau ca solutii concentrate. Acidul sulfuric este un lichid uleios, incolor si inodor. De remarcat este cantitatea mare de caldura care se degaja la diluarea acidului sulfuric in apa. Acidul sulfuric prezinta o aviditate foarte mare fata de apa. De aceea, cand dizolvam in apa acid sulfuric, pentru a se evita accidentele, se lasa sa se prelinga treptat, pe o bagheta de sticla, acidul in apa, si nu apa in acid. In molecula de acid sulfuric se gasesc atomi de hidrogen, oxigen si sulf legati intre ei prin legaturi covalente simple sau duble formate prin punere in comun de electroni, astfel incat fiecare atom isi dobandeste o configuratie stabila de dublet sau octet: H Cl: ; H-Cl. Cel mai tare acid este H2SO4 apoi HCl urmat de HNO3 si de H3PO4 si H2CO3. Primele doua, acidul clorhidric si sulfuric sunt niste acizi tari. Cuprul reactioneaza numai cu acid sulfuric concentrat, la cald. In loc de hidrogen se degaja hidroxid de sulf. Hartia de turnesol se coloreaza in rosu datorita formarii acidului sulfuros: Cu+2H2SO4 =CuSO4+SO2 | +2H2O. Acidul clorhidric reactioneaza si cu metale cum ar fi zincul. De aici se formeaza clorura de zinc si din aceasta reactie rezulta efervescenta: Zn+2HCl=ZnCl2 +H2 |. Acizii reactioneaza si cu bazele, formand saruri si apa. Reactiile dintre acizi si baze se numesc reactii de neutralizare si se evidentiaza prin schimbarea culorii indicatorilor la neutralizare si se evidentiaza prin schimbarea culorii indicatorilor la formarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Distilarea Uscata A Carbunilor De Pamant Pirogenarea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-distilarea_uscata_a_carbunilor_de_pamant_pirogenarea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin distilarea uscata a carbunilor de pamant in spatiile inchise si in lipsa aerului se obtin patru produse principale: gaz de generator sau de cocserie, gudron, ape amoniacale si reziduu solid (semicocsul si cocsul). Distilarea carbunilor la temperaturi inalte se efectueaza in uzinele cocsochimice sau in uzinele de gaz. - semicocsificarea cand, sub actiunea temperaturii de 500-600 C, carbunii de pamant (lignitul) sunt transformati in semicocs, gudroane, gaze etc. - cocsificarea cand, la temperaturi ce pot ajunge pana la 1000-1100 C, carbunii de pamant, mai ales huila, sunt transformati in cocs, gudroane, gaze etc. Semicocsificarea se face cu scopul fie de a innobila carbunii inferiori (lignitii) si de a obtine semicocsul, fie de a obtine o cantitate cat mai importanta de gudroane nedescompuse. Cocsificarea sau prelucrarea la temperaturi la temperaturi inalte se face cu scopul de a obtine cocs metalurgic. Compozitia gazului de generator depinde de felul carbunilor de pamant si de temperatura la care e face distilarea. Aceste gaze au puterea calorifica cuprinsa intre 4000 si 8500 kcal/m3 si sunt folosite pentru incalzire. Gudronul este un lichid uleios de culoare bruna care contine hidrocarburi aromatice. Este mai greu decat apa si are un miros specific, neplacut. Apele amoniacale contin dizolvate amoniac liber si saruri de amoniu, ca: NH4Cl, (NH4) 2SO4, (NH4) 2CO3. Apele amoniacale sunt intrebuintate fie la obtinerea amoniacului, fie la prepararea sarurilor de amoniu folosite ca ingrasaminte minerale. Cocsul obtinut in uzinele cocsochimice contine 95% carbon si are o putere calorifica de 6800-8000 kcal/kg. Este folosit drept combustibil si ca agent reducator. Daca se tine seama de faptul ca pentru fiecare tona de fonta obtinuta se consuma circa o tona de cocs, este lesne de inteles importanta carbunilor pe pamant ca materie prima de baza pentru dezvoltarea industriei sidelurgice. Uzinele cocsochmice care se construiesc pe langa marile combinate metalurgice, pentru a se obtine cocsul necesar fabricarii fontei, dau in acelas timp subproduse de cocserie. In tara noastra exista uzine cocsochimice la Hunedoara si la Resita. In ultimi ani, al noi in tara s-a intensificat pe de o parte extractia carbunilor de pamant, iar pe de alta parte, chimizarea lor. Carbunii de pamant constituie una din bogatiile mari ale tarii noastre. Bibliografie: Chimie si probleme de chimie de I. Risavi si I. Ionescu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Gaze Rare - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-gaze_rare_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In vreme ce principalele elemente chimice din grupa halogenilor (Cl, I, Br si F) au fost descoperite in vreme de 120 ani, elementele principale din grupa gazelor rare (He, Ar, Ne, Kr, Xe) au fost descoperite in numai 30 ani, iar facand abstractie de heliu care fusese descoperit in Soare pe cale spectrala, celelalte 4 elemente au fost izolate in numai patru ani (1894-1898). Primul din acestea din urma, argonul fusese descoperit de Sir J. W. S Rayleight si Sir W. Ramsay si apoi celelalte 3 de catre Sir W. Ramsay si Sir M. W. Travers. Dupa ce li s-au cunoscut proprietatile, curioase atunci, de a nu se combina cu nici un alt element, pentru nobili englezi parea normal sa fie numite gaze nobile . Mai tarziu din cauza acelorasi proprietati au fost numite gaze inerte sau, conform locului ocupat in tabelul lui Mendeleev, elemente zerovalente si apoi din cauza raritatii cu care se gasesc in atmosfera, gaze rare. In eforturile pentru descoperirea gazelor rare, o greutate deosebita de care trebuia sa se tina seama era faptul ca nici unul din aceste gaze nu avea eractivitate chimica fata de alte elemente; de aceea si denumirea de elemente zerovalente. Nemaiputandu-se realiza nici un fel de combinatii chimice cu aceste gaze, izolarea lor s-a putut face numai prin mijloace fizice: identificarea cu ajutorul spectroscopului, iar separarea prin distilarea fractionata a diferitelor fractiuni derivate din aer lichid. Metode chimice au fost folosite numai la eliminarea celorlalte componente ale aerului: oxigen, azot, bioxid de carbon, vapori de apa etc. In ultimii ani, prin eforturi facute de oamanii de stiinta s-a constatat ca unele gaze rare, in special xenonul, in prezenta unor elemente foarte reactive, cum sunt oxigenul si fluorul, sub actiunea unor energii deosebite, pot da unele combinatii, de alfel extrem de labile, cum sunt: difluorura de xenon (XeF2), tetrafluorura de xenon (XeF4) si bioxidul de xenon (Xe O2), acesta din urma fiind extrem de exploziv. In 1962, N. Bartlett, tratand xenon cu hexafluorura de platina obtine hexafluoroplatinatul de xenon. Evident, aceste combinatii au, cel putin deocamdata interes stiintific. Dar istoria descoperirilor gazelor rare are fascinatia ei, caci impleteste, oricat s-ar parea de curios pasiunea unor cercetatori pentru stiinta cu progresele productiei. Francezul G. Claude (1870-1960) realizeaza o metoda pentru sinteza amoniacului si descopera si metoda expansiunii in lichefierea gazelor, metoda ce aduce un aport serios si la eforturile pentru descoperirea gazelor rare din aer. Astfel G. Claude cedeaza lui Ramsey reziduul obtinut dupa ce a distilat peste 100t de aer lichid. Era itr-adevar o cantitate enorma pentru acest cercetator care uneori abia putea colectiona cantitati minore din gazele descoperite, pe care sa le poata supune analizei spectrale. Ramsay, de asta data cu prof. Morre din Indianopolis, se apuca sa analizeze acest reziduu deosebit de pretios. La inceput indeparteaza restul de oxigen cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Halogenarea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-halogenarea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Reactantul consta in 25 ml solutie apoasa de brom, de concentratie 5%. Cu ajutorul unui tub de aductiune efilat la capat se barboteaza etena preparata din alcool etilic si acid sulfuric. Solutia de culoare rosu-brun la inceput se decoloreaza pana la incolor. Se lasa solutia sa stea cateva minute. La baza eprubetei se separa circa 0, 5 ml de produs de reactie: 1, 2 dibrometan. Folosindu-se aceeasi eprubeta ca in experienta anterioara, se barboteaza in solutia apoasa 5% Br2. Dupa decolorarea solutiei, la baza eprubetei de barbotare se separa circa 0, 5 ml derivat tetrabromurat. In doua eprubete se introduc 2ml de benzen si in doua eprubete 2ml de toluen. Se adauga apoi in fiecare 2ml solutie de Br2 5%. O eprubeta cu toluen si una cu benzen se incalzesc pe baie de apa. Se observa ca benzenul nu reactioneaza cu bromul iar toluenul reactioneaza mai rapid la cald si mai incet la rece. Rezulta ca reactia in aceste conditii nu poate avea loc decat in catena laterala. In doua eprubete se introduc 2ml de benzen si in doua eprubete 2ml de toluen. Se adauga apoi in fiecare 2ml solutie de Br2 5% si 1 g de pilitura de fier. O eprubeta cu toluen si una cu benzen se incalzesc pe baie de apa. Datorita prezentei catalizatorului are loc si reactia benzenului mai incet la rece si mai rapid la cald iar reactia toluenului este mai energica. Rezulta ca reactia are loc in nucleul aromatic. -HBr -HBr -HBr FeCl3 FeCl3 FeCl3 -HBr -HBr -HBr]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Hidrocarburile Nesaturate Cu Dubla Legatura</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-hidrocarburile_nesaturate_cu_dubla_legatura.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: numele hidrocarburilor nesaturate, cu o dubla legatura, deriva de la numele alcanilor corespunzatori, prin modificarea sufixului an sau ena. De la etan deriva astfel etena, de la pentan, pentena. Metode de preparare. Cele mai multe dintre reactiile prin care se formeaza alchenele sunt reactii de eliminare; acestea pot fi considerate ca inversele unor reactii de aditie. 1. Prin eliminarea unei molecule de apa din molecula unui alcool se formeaza o alchena. Din alcool etilic se obtine etena, din alcoolii propilici, propena: Eliminarea apei din alcooli se poate efectua prin incaalzire cu un acid tare, ca de exemplu acid sulphuric, acid fosforic, sulfat acid de potasiu. Acidul formeaza cu alcoolul un ester, in cazul alcoolului etilic sulfatul acid de etil, care. La cca. 1700, se descompune: Se poate, de asemenea, elimina apa din alcooli prin cataliza heterogena. Alcoolii se trec in stare de vapori, la 300-4000, peste oxid de aluminiu, silicat de aluminium sau oxid de toriu. Ultimul da alchene-1 aproape pure, primii doi dau amestecuri in care predomina alchene-2. Randamentul se apropie de cele teoretice. C6H5-CHOH-CH3 H2O+C6H5-CH=CH2 2. Compusii halogenati, in special cei tertiari, elimina o molecula de hidracid cand sunt tratati la cald cu baze puternice, cum este hidroxidul de potasiu dizolvat in alcool, sau cu amine ca anilina, piridina si chinolina: H3C Br H3C H3C CH3 H3C Bromura de tert-butil Izobutena 3. Compusii 1, 2-dihalogenati elimina halogenul cand sunt tratati cu zinc, in solutii de alcool sau de acid acetic: BrCH2-CH2Br+Zn CH2=CH2+ZnBr2 4. Decarboxilarea acizilor nesaturati se face mai usor decat a celor saturati, prin incalzire; din acid cinamic, se formeaza stiren; din acid ciclohexilidenacetic, metilencicclohexan: C6H5-CH=CH-COOH CO2+C6H5-CH=CH2 5. In industrie se obtin alchene din dehidrogenarea alcanilor. Drept catalizator se foloseste trioxidul de crom, la 4500. Mai putin activ, dar mult mai putin sensibil, este trioxidul de crom (10%) depus pe oxid de aliminiu (temperatura de lucru 500-6000). Din n-butan se obtin astfel n-butene, din i-butan, I-butena: CH3-CH2-CH2-CH3 CH3-CH=CH-CH3+H2 6. Se formeaza alchene prin descompunerea termica a alcanilor si a altor hidrocarburi, in asa numita reactie de cracare. De asemenea se formeaza alchene prin descompunerea termica a esterilor alcoolici si acizilor superiori, de exemplu: C15h31cooc12h25 C15H31COOH+C12H24 Palmitat de dodecil Acid palmitic Dodecena 7. Alchenele sufera izomerizare cand sunt incalzite singure sau in prezenta de catalizatori. Astfel butena-1 se transforma in butena-2 cand este trecuta printr-un tub de cuart gol la 5500, peste oxid de aluminiu activat sau silicat de aluminiu la 4000, sau peste acid fosforic la 2500. Peste aceiasi catalizatori, la temperatura mai inalta, butena-2 trece partial in izobutena. Ciclohexena se izomerizeaza, in mod asemanator, peste oxid de aluminiu, la 4800: Izomerizari]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Izomeria Geometrica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-izomeria_geometrica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Modelul tetraedic al atomului de carbon. Inca din 1874, vant Hoff a preconizat ca atomul de carbon are patru valente identice si orientate in spatiu spre cele patru colturi ale unui tetraedru regulat, al carui centru este ocupat de atomul de carbon, unghiul intre doua valente fiind de 109 28 (fig. 1). Modelul tetraedric al atomului de carbon a permis precizarea existentei unor derivati stereoizomeri ai etilenei. Principiul rotatiei libere. Conform teoriei stereochimice clasice, legatura simpla intre doi atomi de carbon, C C, dintr-o combinatie se reprezinta unind cele doua tetraedre ale atomilor de carbon printr-un varf al lor (fig. 2). Ca urmare, tinand seama de pozitiile relative ce pot di ocupate de diferiti substituenti legati la atomul de carbon, ar trebui sa existe mai multi izomeri sterici (spatiali). Astfel, la un compus de tipul R1H2C-CH2R2 ar trebui sa existe izomerii sterici corespunzatori formulelor de configuratie din fig. 3. In realitate insa, asa cum au dovedit si cercetari experimentale, unei formulari cum este indicata mai sus, ii corespunde numai o singura substanta. De exemplu, dac R1 este un atom de clor si R2 o grupa functionala OH, substanta corespunzatoare este CH2Cl-CH2OH, etilenclorhidirina, care nu are izomeri. Lipsa existentei unei izomerii a fost explicata prin principiul rotatiei libere, conform caruia doi atomi de carbon uniti printr-o legatura simpla nu formeaza un sistem rigid, ci se pot roti liberi, impreuna cu substituentii lor, in jurul legaturii comune C-C. Principiul rotatiei libere este insa oarecum limitat, intrucat se cunosc compusi in care rotatia libera in jurul unei legaturi simple se face mai anevoios (rotatie restransa) sau este chiar impiedicata. Conceptia despre restrangerea rotatiei libere in jurul unei legaturi simple dintr-o molecula a fost dedusa teoretic si confirmata pe cale experimentala. Pentru prima data s-a admis o restrictie a rotatie libere in jurul unei legatui simple in cazul etanului. Molecula etanului poate fi considerata alcatuita din doua grupe metil, CH3, unite printr-o legatura simpla. Teoretic ar trebui ca prin rotirea celor doua grupe metil in jurul axei C-C, ca urmare a pozitiilor diferite pe care le pot ocupa atomii de hidrogen intre ei, sa rezulte mai multe conformatii. Prin conformatii se inteleg diferitele pozitii spatiale ale atomilor intr-o molecula organica care, prin rotiri in jurul unei simple legaturi, pot fi trecute una in alta. Fiecare conformatie este caracterizata printr-un continut de energie. La etan, conformatia cea mai saraca in energie, deci cea mai stabila, este aceea cand cei sase atomi de hidrogen din molecula tind sa se indeparteze cat mai mult intre ei, conducand la o asa-numita conformatie intercalata (fig. 4); conformatia cea mai bogata in energie, deci cea mai nestabila, este conformatia eclipsata sau acoperita (fig. 5). In cursul unei rotiri complete de 360, molecula etanului adopta de trei ori o configyratie stabila si de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Plasma In Naturaelemente De Astrofizica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-plasma_in_naturaelemente_de_astrofizica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Plasma este considerata a patra stare de agregare a materiei, in care o parte sau toti atomii ori moleculele sunt disociati, formand ioni. Plasmele sunt alcatuite dintr-un amestec de particule neutre, ioni pozitivi si electroni. Plasma este conducatoare de electricitate, dar un volum de plasma cu dimensiuni mai mari decat asa numita lungime Debye se va comporta neutru din punct de vedere elec- tric. La nivel microscopic, corespunzator unor distante mai mici decat lungimea Debye, par- ticulele de plasma nu se comporta unitar ci reactioneaza individual sub actiunea unei forte, de exemplu un camp electric. De obicei feomenele plasmatice nu se petrec pe Pamant in mod natural, cu exceptia fulgerelor. In timpul descarcarilor electrice se formeaza dare subtiri de molecule de aer ionizate in procent de aproximativ 20%. Un alt fenomen plasmatic este fulgerul globular, dar despre el se stiu foarte putine lucruri. Aurora boreala este cauzata de ionizarea gazelor interstelare in contact cu paturile supe- rioare ale atmosferei terestre, ducand la spectaculoase efecte optice dar si la interferente electromagnetice puternice. In laborator plasma poate fi creata aplicand un camp electric unui gaz inert la presiune joasa, principiu folosit la lampile cu neon. O alta metoda consta in incalzirea gazului inert pana la temperaturi foarte mari. De obicei, temperaturile necesare sunt prea mari pentru a fi fi aplicate extern si atunci gazul este incalzit intern prin injectia de ioni sau electroni de mare viteza care se ciocnesc cu particulele de gaz, crescandu-le energia termica. Electro- nii din gaz pot fi accelerati si prin campuri electrice exterioare. Ionii din astfel de plasme sunt folositi in industria semiconductorilor. In plasmele foarte fierbinti particulele acumuleaza suficienta energie pentru a se angaja in reactii nucleare in timpul ciocnirilor. Astfel de reactii sunt sursa de caldura in miezul stelar. De aceea oamenii de stiinta incearca sa recreeze plasme artificiale in laborator pentru ca reactiile de fuziune sa produca energie pentru obtinerea de electri-citate. Sonda DEEP SPACE 1, lansata de SUA in 1998 a fost prima (si deocamdata singura) nava echipata cu un reactor plasmatic. Dezvoltarea acestor tehnologii va impulsiona cercetarea spatiala. Desi pe Pamant plasma se gaseste in cantitati neglijabile, ea constituie 95% din materia Universului. Este constituentul stelelor si a norilor interstelari ionizati. Ramura astronomiei care se ocupa cu studiul stelelor si a materiei interstelare impreuna cu procesele care au loc in ele se numeste astrofizica. Clasificarea stelelor se face in functie de spectrul lor. Astfel, exista urmatoarele clase: O-B-A-F-G-K-M. Fiecare clasa are 10 subclase desemnate prin cifre 1-10 clasificare spectrala -tipul O-au o temperatura de 25. 000 K -stele albastre -spectrul fotosferei este caracterizat de prezenta liniilor heliului, hidrogenului, oxigenului si azotului -sunt foarte fierbinti si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Polimerizarea Stereospecifica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-polimerizarea_stereospecifica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In drumul mereu ascendent al materialelor plastice, o deosebita importanta a avut descoperirea facuta de Karl Ziegler, in anul 1954, si anume ca amestecul de combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizeaza polimerizarea etilenei la presiuni joase. Pana la acea data, polietilena se obtinea numai prin polimerizarea radicalica la presiuni de ordinul catorva mii sau chiar zeci de mii de atmosfere (5000-20. 000) atmosfere, conducand la asa numita polietilena de presiune inalta si foarte inalta sau polietilena de densitate joasa (0, 92 g/cm3). Macromoleculele acestui polimer prezinta numeroase ramificatii, ceea ce face ca materialul plastic sa aiba o cristalinitate de numai 40-50%. Ca urmare, polietilena de densitate joasa se caracterizeaza prin rezistenta termica si mecanica relativ scazute (polietilena moale). Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitand obtinerea industriala a acesteia la presiuni de numai cateva atmosfere. Aceasta polietilena este formata in principal din macromolecule liniare, cu foarte putine ramificatii, ceea ce permite impachetarea usoara a macromoleculelor. Drept urmare, creste continutul in faza cristalina pana la 94%, iar proprietatile termomecanice ale acestui material plastic sunt considerabil imbunatatite. Polietilena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare densitate, (0, 97 g/cm3) sau polietilena dura. Pe langa utilizarile clasice in domeniul ambalajelor, ea are si alte intrebuintari, cum ar fi: conducte de presiune, izolatii electrice, rezervoare foarte mari, ambarcatiuni usoare sau chiar roti dintate. Descoperirea lui Karl Ziegler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale scolii sale. In anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite obtinerea polimerilor stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai combinatiilor organo-aluminice cu compusii materialelor traditionale (asa numitii catalizatori Ziegler-Natta). Importanta acestor descoperiri rezulta si din faptul ca in 1963, celor doi savanti le-a fost decernat premiul Nobel pentru chimie. Cu acesti catalizatori au fost polimerizati cei mai diversi momomeri, obtinnandu-se materiale plastice cu proprietati noi. Una din proprietatile de baza este aceea ca sunt apte de a cristaliza, datorita aranjamentului spatial regulat al monomerilor si ai substituentilor acestora, faptul acesta conferindu-le o rezistenta mecanica si termica superioara celor ale materialelor plastice atactice (nestereoregulate). In acest sens o mare realizare a constituit-o obtinerea polipropilenei izotactice cu structura cristalina a carei temperatura de topire este de circa 165 C, pe cand polipropilena atactica, amorfa are intervalul de inmuiere la 100-120 C. Deosebit de interesanta este obtinerea unor polimeri de propilena stereobloc. Sinteza decurge astfel incat in macromolecule se gasesc blocuri cristaline]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Procese Chimice Principale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-procese_chimice_principale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La tratarea unui acid cu o baza se obtine, in urma unei reactii de neutralizare, o sare si apa, ca de exemplu in cazul neutralizarii acidului clorhidric cu hidroxilul de sodiu: Sarurile rezultate pot avea un caracter acid, neutru sau bazic; astfel, clorura de sodiu este o sare cu caracter neutru. O sare cu caracter acid, cum este clorura de amoniu, se obtine din reactia unui acid puternic cu o baza slaba: O sare cu caracter bazic se obtine prin reactia unui acid slab cu o baza puternica, astfel reactia acidului acetic cu hidroxidul de sodiu, reactia de formare a acetatului de sodiu: De multe ori, la neutralizarea acizilor se folosesc in locul hidroxizilor, carbonatii, care au o alcalinitate mai slaba. In acest caz, terminarea neutralizarii este indicata prin terminarea efervescentei, efervescenta datorata degajarii de dioxid de carbon. Spre exemplificare se afla mai jos reactia dintre acidul sulfuric si carbonatul de sodiu: H2SO4 + Na2CO3 ? Na2SO4 + H2O + CO2. Practic, terminarea neutralizarii se controleaza cu hartii indicatoare, hartii imbibate cu o substanta numita indicator. Aceasta substanta are proprietatea de a-si schimba culoarea la modificarea aciditatii mediului. Astfel, turnesolul in mediul acid este de culoare rosie, iar in mediul bazic este albastru, iar fenolftaleina, in mediu acid este incolora, iar in mediu bazic este rosie. 2) Oxidarea Intr-un prim sens inseamna cresterea cantitatii de oxigen dintr-o molecula. Unele procese de oxidare, cum sunt ruginirea fierului, rancezirea grasimilor etc, sunt procese nedorite, caz in care se adauga antioxidanti, anticorosivi sau se folosesc ambalaje ermetice. In alte cazuri este necesara oxidarea; astfel: albirea tesaturilor, decolorarea parului, oxidarea parafinelor in acizi grasi etc. Oxidarea se poate efectua chimic, in mediu acid, in care caz se folosesc: permanganatul de potasiu, cloratul de potasiu, acidul azotic, anhidrida acidului azotic, anhidrida acidului cromic, nitrobenzenul etc. In cazul in care se lucreaza in mediul bazic, se foloseste hipocloritul de sodiu (la albirea lanii), clorul (oxiclorura de calciu), permanganatul de potasiu, apa oxigenata etc. Nu sunt rare nici cazurile cand procesul se efectueaza cu ajutorul oxigenului atmosferic sau al celui pur. 3) Reducerea Este procesul invers oxidarii. Cand o substanta este oxidata de o alta (numita oxidant), aceasta din urma, la randul ei se reduce. De aici se vede ca nu exista procese de izolare sau de reducere izolate, ele decurgand totdeauna impreuna. Se vorbeste de procese de un tip sau altul, doar din punctul de vedere al produsului final al reactiei, produsul care intereseaza. Revenind la tema, prin reducere se prepara anilina din nitro-benzen; tot prin reducere apare imaginea fotografica, proces in care clorura si bromura de argint sunt reduse la argint metalic, cu ajutorul revelatorilor (metolul, hidrochinona etc). Ca agenti reducatori se folosesc, in mediu acid, bisulfitul de sodiu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Protectia Anticorosiva</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-protectia_anticorosiva.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Daca bucata de fer este in contact cu potential de oxidare mai pozitiv decat al ferului, de ex. cu o bucata de zinc, atunci numai acest metal se corodeaza si ferul ramane intact. Fenomenul acesta este utilizat uneori pentru a proteja tuburi sau rezervoare de fier ingropate. Metalul mai putin nobil, legat de fer, se inlocuieste cand se consuma. La acelasi rezultat se ajunge daca se aplica o diferenta de potential astfel incat ferul sa fie catodul si un alt metal, ingropat in pamantul umed vecin, sa fie anodul. 2. Un procedeu obisnuit de a proteja ferul impotriva ruginirii consta in acoperirea sa cu un alt metal. Pentru aceasta se utiliza (inainte) mult staniul, care are o supratensiune mare, in prezent se foloseste mai mult zincul sau cadmiul. Daca metalul protector are un potential mai negativ decat ferul (de ex. Sn) protectia este eficace numai daca stratul protector nu are nici un defect. Daca insa in acest strat se produce o gaura, prin care pot patrunde apa si aerul, coroziunea ferului este mai puternica decat in absenta stratului protector. Invers, daca stratul protector este un metal cu potential mai pozitiv decat ferul (de ex. Zn) atunci se corodeaza stratul protector aparand ferul. Mercurul, datorita supratensiunii sale foarte mari, scade mult reactivitatea zincului. Aliajul de mercur si sodiu (amalgamul de sodiu) nu reactioneaza decat foarte slab cu apa; amalgamul de zinc nu se dizolva si nu se degaja hidrigen in acid clorhidric, chiar concentrat. 3. La unele metale cum sunt Mg, Al, Cr si Ni, coroziunea incepe prin formarea unui strat superficial subtire de oxid. Acest strat foarte subtire apara restul metalului de coroziune, facandu-l mult mai rezistent fata de agentii atmosferici decat ar fi asteptat judecand dupa potentialul lui de oxidare. Fenomenul se numeste pasivitate. Un exemplu banal este aluminiul care, desi are potential de oxidare pozitiv foarte mare, este perfect rezistent la aer. 4. Straturi subtiri de metale care se pasivizeaza usor se aplica (electrolitic) ca strat protector pe suprafata ferului si a altor metale usor corodabile, pe care le protejeaza contra coroziunii (cromare, nichelare). Nichelarea nu protejeaza ferul decat atata timp cat stratul de nichel este intact. 5. Se utilizeaza recent, cu inhibitori de coroziune, substante organice care se absorb din apa pe suprafata metalului, formand straturi subtiri, rezistente la coroziune. Servesc ca inhibitori de coroziune unele altehide, cetone, hidrati de carbon, amine si amino-acizi.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Proteinele - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-proteinele_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se numesc proteine produsii naturali cu structura macromoleculara care se transforma prin hidroliza in L-amino-acizi. Proteinele sunt componente esentiale, alaturi de apa, saruri anorganice, lipide, hidrati de carbon, acizi nucleici, vitamine, enzime, ale materialelor lichide si gelificate din celule, in care se petrec interactiunile chimice si fizice intense cuprinse sub denumirea de viata. De proteine depind multe functiuni importante ale organismelor vii. Sunt proteine unele substante cu puternica activitate biologica ale celulelor ca: enzimele, pigmentii respiratori, multi hormoni si anticorpii. Substanta contractila din fibrele musculare, din cilii si din flagelele organismelor inferioare, care poseda proprietatea de a transforma energia chimica in energie mecanica, este de asemenea o proteina. Proteinele care asigura functiuni se bucura de proprietatea neintalnita la alte combinatii, specificitatea. Proteinele diferitelor specii de animale si vegetale sunt tipice pt aceste specii si se deosebesc de proteinele altor specii, in timp ce, de exemplu amidonul, glicogenul si grasimile nu difera decat putin de la o specie la alta. Deci, numarul proteinelor care se observa in natura este extrem de mare. Pe baza de solubilitate se disting doua clase de proteine: proteine insolubile si solubile. Cele dintai, numite proteine fibroase, se gasesc in organismul animal in stare solida si confera tesuturilor rezistenta mecanica (proteine de schelet) sau protectie impotriva agentilor exteriori. De exemplu, keratina din par, unghii, copite, epiderma, colagenul din piele, oase si tendoane, miosina din muschi si fibroina din matase. In vegetale nu se gasesc proteine fibroase; functiunea lor este indeplinita in plante de celuloza. Proteinele fibroase se dizolva numai in acizi si baze concentrate, la cald, dar aceasta dizolvare este insotita de o degradare a macromoleculelor; din solutiile obtinute nu se mai regenereaza proteina initiala. Proteinele solubile sau globulare apar in celule in stare dizolvata sau sub forma de geluri hidratate. Albuminele sunt solubile in apa si in solutii diluate de electroliti (acizi, baze, saruri); globulinele sunt solubile numai in solutii de electroliti. Din categoria aceasta fac parte toate proteinele cu proprietati fiziologice specifice: poteinele din serul sanguin, enzimele, hormonii proteici, anticorpii si toxinele. O categorie importanta sunt proteidele sau proteinele conjugate, combinatii ale unei proteine cu o componenta neproteica. Proteinele insolubile pot fi usor separate de compusii care le insotesc in organismele animale, grasimi, hidrati de carbon sau proteine solubile, asa ca izolarea lor nu prezinta dificultati. Din cauza insolubilitatii lor, nu pot fi purificate prin dizolvare. Proteinele solubile sufera usor la incalzire, sau sub actiunea acizilor, a bazelor, a dizolvantilor organici si a altor compusi chimici, o transformare numita denaturare, prin care se pierde activitatea biologica]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Proteinele In Alimentatie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-proteinele_in_alimentatie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Proteinele sunt, din punct de vedere chimic sunt compusi macromoleculari naturali, cu structura polipeptidica, care prin hidroliza formeaza ?-amino acizi. Ele contin pe langa carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, potasiu, cat si alti halogeni. Denumirea de proteine vine din limba greaca, proteias insemnand primar. Alaturi de glucide si lipide, ele furnizeaza energie pentru organism, dar ajuta si la refacerea tesuturilor lovite. Pe langa acestea, ele intra in structura tuturor celuleleor, si ajuta la cresterea si refacerea celulelor. Unii hormoni contin proteine, acestiea avaind rol in reglarea activitatii organismului. Patricipa la formarea anticorpilor, ajutand la debarasarea de toxine si microbi. Formarea unor enzime si fermenti necesita prezenta proteinelor. Si nu in ultimul rand, ele participa la formarea dioxidului de carbon, a apei, prin aportul energetic rezultat din arderea lor. Alimentatia zilnica contine un amestec de aminoacizi. Din acest amestec, majoritatea aminoacizilor pot fi sintetizati de organism, dar 8 dintre ei pot fi introdusi in organism numai prin alimentatie. Prin alimentatie, in organism sunt introduse proteine ce provin din 2 surse: vegetala si animala. Cele de origine animala (carne, lapte, oua), care sunt indispensabile intr-o alimentatie rationala, prezinta avantajul ca sunt bogate in proteine, dar, dezavantajul ca sunt scumpe, se realizeaza cu un consum mare de produse vegetale si sunt deficitare din punct de vedere cantitativ. Cele de origine vegetala (cereale, seminte oleaginoase si leguminoase), sunt cele mai ieftine, deci disponibile in cantitatea cea mai mare pentru populatia globului. Unele proteine vegetale pot inlocui cu succes proteinele animale, de exemplu proteinele din ou pot fi inlocuite de soia. Semintele de plante oleaginoase, dau de asemenea procente ridicate de proteine: floarea-soarelui, arahide, bumbacul. Valoarea biologica reperezinta procentul de azot retinut de organism. Acesta, este determinat de prezenta sau lipsa anumitor aminoacizi, in anumite proportii, in cadrul proteinelor. Dupa aceasta valoare biologica, putem clasifica proteinele din alimentatie in: proteine complete, care contin toti aminoacizii esentiali (lizina, metionina, izoleucina, triptofan), necesitati in mentinerea echilibrului proteic al organismului, in proportii optime pentru sintetizarea echilibrului proteic al organismului. In cantitate normala, ele intretin cresterea. Ex: lapte, branzeturi, oua, carne proteine partial complexe, care contin si ele toti aminoacizii esentiali (lizina, metionina, izoleucina, triptofan), dar nu in proportii optime pentru sintetizarea echilibrului proteic al organismului. Pentru a intretine cresterea organismului, este nevoie de un aport dublu fata de proteinele complete. Ex: graul, orezul, ovazul, anumite plante leguminoase uscate. Proteinele incomplete au o valoare biologica scazuta, datorata lipsei unor aminoacizi esentiali, si a dezechilibrului proportiei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sodiul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-sodiul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sodiul este un metal alcalin cu o reactivitate chimica foarte mare; de aceea, el apare in natura numai sub forma de combinatii. Sodiul se afla raspadit in litosfera, hidrosfera si biosfera, cobtinutul lui in scoarta terestra fiind de 2, 64%. Sodiul ocupa locul patru intre matale si locul sase dintre toate elementele chimice. Principalele zacaminte naturale de saruri de sodiu sunt: sarea germa, milabrilitrul, salpetrul de sodiu, soda, silicatii, aluminosilicatii. Metalele se deosebesc de celelalte elemente printr-o serie de proprietati specifice. Manifestarea acestor proprietati fata de proprietatile substantelor in care predomina legatura covalenta sau atractia elctrostatica intre ioni sugereaza existenta in metale a unei legaturi chimice de un tip special, denumita legatura meatalica. Asupra legaturii metalice s-au emis mai multe teorii care au evoluat odata cu teoriile asupra structurii atomului si legaturilor chimice. In reteaua cristalina a metalelor, fiecare atom de metal este inconjurat de un numar mai mare de atomi decat numarul electronilor de valenta. Unul din modelele moderne ale teoriei legaturii metalice considera ca exista o diferenta intre distributia electronilor intr-un atom izolat al unui metal si distributia electronilor in cristalul de metal. Orbitali interiori complet ocupati nu participa la formarea legaturii. Orbitalii se intrerup astfel incat electronii de valenta devin comuni inregului cristal. Apar zone sau benzi de energie mai largi care cuprind mai multe niveluri enegetice, intre care diferenta de energie este foarte mica. Ocuparea cu electroni a nivelurilor intr-o banda a nivelurilor se face conform principiului lui Pauli, cate doi electroni cu spin opus pe fiecare nivel. La temperaturi coborate electroni ocupa nivelurile cele mai joase din banda de energie, celelalte loniveluri superioare ramanand libere. Prin ridicarea temperaturii, o parte din electronii de pe nivelurile joase trec pe nivelurile de energie mai inalte ale benzii respective. Numai acesti electroni, promavati de la niveluri mai inalte contribuite la transportul caldurii. Daca se aplica o tensiune electrica a metalului, electronii din nivelurile inferioare trec pe nivelurile superioare ale benzii, astfel incat toti electronii benzii de energie contribuie la transportul electricitatii, determinand conductibilitatea electrica a metalului. Existenta electronilor liberi in toate structurile metalice determina atat proprietati exterioare caracteristice metalelor: opacitatea, luciulul metalic, si in majoritatea cazurilor, culoarea lor cenusie, precum si inalta lor conductibilitate electrica si termica. O caracteristica importanta a metalelor este tendinta lor da a se deforma sub actiunea fortelor mecanice ceea ce confera metalului clitatea de a putea fi prelucreat si la rece si la clad. Proprietati fizice ale sodiului In taietura proaspata, sodiul are o culoare alb-argintie cu luciu metalic. Are densitatea de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Tabelul Periodic Al Elementelor - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-tabelul_periodic_al_elementelor_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Au existat in decursul timpului mai multe tentative ale chimistilor de clasificare a elementelor chimice: in metale si nemetale, acizi si baze, in functie de valenta sau de alte proprietati. Aplicarea acestor metode facea insa ca o serie de elemente sa se regaseasca in mai multe grupe concomitent. O clasificare mai detaliata si mai utila s-a bazat la inceput pe greutatea atomica si apoi pe numarul atomic. Aceasta clasificare a condus la ceea ce cunoastem astazi sub denumirea de sistemul periodic, inclus in tabelul periodic care ilustreaza grafic legaturile dintre diferite elemente. Clasificarea initiala a elementelor cunoscute in metale si nemetale a condus mai departe la diferentieri in functie de reactivitate. S-a observat ca unele elemente au proprietati intermediare intre metale si nemetale, acestea primind denumirea de metaloizi. In 1828, J. W. Dobereiner a remarcat ca la unele elemente exista aceeasi diferenta intre greutatea lor atomica (termenul actual utilizat este masa atomica relativa) atunci cind sunt aranjate in grupe de cite trei. De exemplu, a observat aceeasi diferenta intre greutatea atomica a elementelor clor brom si brom iod. Pe aceeasi baza a gasit si alte grupari asemanatoare care au devenit cunoscute sub denumirea de triadele lui Dobereiner. John Newlands a aratat in 1864 ca aceste clasificari sunt parte integranta dintr-o schema mai generala. Newlands a grupat elementele pe linie in ordinea masei lor atomice si atunci cind a observat aparitia unor elemente cu proprietati similare la intervale regulate, a regrupat elementele si in in coloane: Newlands a observat ca proprietatile primelor sapte elemente reapar si la urmatoarele sapte, astfel incit primul si al optulea, al doilea si al noulea si asa mai departe, apartin aceluiasi grup sau familii. El a numit acest fenomen legea octavelor. Gazele nobile care nu fusesera descoperite pina in anul 1890, si-au gasit locul in aceasta schema la sfirsitul fiecarei linii. Aceasta teorie nu a fost luata in serios la acea vreme mai mult datorita alegerii termenului muzical de octava de catre Newlands. Ideile lui Newlands au fost dezvoltate si reformulate mai clar de catre chimistul rus Dmitry Mendeleyev. Mendeleyev a formulat legea periodicitatii care se bazeaza pe ipoteza ca proprietatile elementelor sunt intr-o dependenta periodica in functie de masele lor atomice. El a aranjat elementele intr-un tabel, lasind spatii libere acolo unde nu existau elemente cunoscute cu masa atomica sau proprietati fizice si chimice corespunzatoare pozitiei respective. Primele opt elemente dupa hidrogen si heliu sunt litiu, beriliu, bor, carbon, nitrogen, oxigen, fluor si neon (neonul inca nu fusese descoperit la vremea aceea). Aceste elemente au fost grupate de catre Mendeleyev pentru a forma prima linie sau perioada din tabelul periodic. Celelalte elemente cunoscute au fost aranjate sub aceasta prima linie in ordinea masei lor atomice astfel incit sa rezulte un tabel in care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Vitaminele - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-vitaminele_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vitaminele sunt substante organice care, in cantitati foarte mici, indeplinesc in organismul animal functiuni specifice si vitale. Ele nu produc energie (ca hidratii de carbon sau grasimile) si nu sunt utilizate ca material plastic pentru constructia celulei (ca proteinele), dar sunt esentiale pentru cresterea si mentinerea sanatatii omului si animalelor. Vitaminele pot fi sintetizate de plante si microorganisme si nu pot fi sintetizate de organismul animal. Lipsa lor din hrana duce la imbolnaviri grave (avitaminoze). Unele intra in compozitia enzimelor si functioneaza sub forma de coenzime. O clasificare a lor se face dupa felul solubilitatii in apa: hidrosolubile (B, C, etc.) si solubilitatii lor in lipide: liposolubile (A, D, E, K, etc.). Vitamina A poate fi identificata sub forma uleioasa cu acid tricloracetic, cand da o coloratie galbena care vireaza spre albastru. Substante necesare: solutie uleioasa de vitamina A, 0. 1mg%; solutie cloroformica de acid tricloracetic 30%. Experienta. Se iau intr-o eprubeta 0. 5ml solutie de vitamina A si 1ml solutie acid tricloracetic. Aparitia unei coloratii galbene care vireaza spre albastru indica prezenta vitaminei A. Substante necesare: solutie uleioasa de vitamina A, 0. 1mg%; fenol cristale; gaiacol cristale; acid clorhidric concentrat (clorura de hidrogen); cloroform. Experienta. Se adauga intr-o eprubeta, peste 0. 5ml solutie de vitamina A, un cristal de gaiacol, un cristal de fenol, 1ml de acid clorhidric si 5-6ml cloroform. Se agita bine si se observa aparitia unei coloratii rosie purpurie. Identificarea vitaminei si provitaminei A in alimente Substante necesare: galbenus de ou; radacina de morcov; solutie de clorura de stibiu. Experienta 1. Intr-o eprubeta se pun 1-2ml solutie de clorura de stibiu, peste care se adauga o bucatica de galbenus de ou de marimea unui bob de mazare. Se agita eprubeta de cateva ori, dupa care se scoate galbenusul de ou. Solutia ramasa se va colora in albastru. Experienta 2. O bucatica de radacina de morcov (contine provitamina A) se striveste cu spatula pe o hartie de filtru, astfel ca zeama sa fie absorbita de hartie, dupa care se usuca la o flacara. Peste pata formata se lasa sa cada o picatura de solutie de clorura de stibiu. Apare o coloratie albastra verzuie. Vitamina D. Identificarea vitaminei d (calciferolul) In prezenta anilinei si acidului clorhidric, vitaminele D dau o coloratie rosie. Substante necesare: solutie de anilina; acid clorhidric 1/1 in volum; solutie uleioasa de vitamina D. Experienta. Intr-o eprubeta, peste cca 2ml solutie uleioasa vitamina D, se adauga 10 picaturi dolutie anilina /HCl. Se obtine o coloratie rosie. Reactia Carr-Price. Avand in molecula duble legaturi conjugate, vitamina D da colorati ca si polienele cu acizii tari cu o solutie saturata de clorura de stibiu si cloroform. Substante necesare: solutie cloroformica de clorura de stibiu 30%; solutie cloroformica de vitamina D]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Zaharide - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-zaharide_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: CH2-OH CH2-OH 1 C+1 -2 e > C+3 agent reducator 2 Ag+1 +1 e > Ag0 agent oxidant Oxiadarea cu reactiv Fehling CuSO4 + 2KOH ? Cu (OH) 2 + K2SO4 C+1H-1=O-2 C+3O-2O-2H+1 (CH-OH) 4 + 2Cu+2 (OH) 2 ? (CH-OH) 4 + CuO + 2H2O CH2-OH CH2-OH C+1 -2 e >C+3 Cu+2 2 (+1 e) >Cu+1 Mod de lucru Oxidare cu reactiv Tollens Se amesteca intr-o eprubeta 2 ml reactiv Tollens cu 2 ml sol. apoasa de glucoza 20-25% si se incalzeste 2-3 minute in apa calda (60-80OC). Obs. Argintul se va depune pe peretii eprubetei daca aceasta a fost curata. Glucoza este o aldoza. Oxidarea cu reactiv Fehling Reactivul Fehling se prepara prin dizolvarea a 7g de sulfat de cupru cristalizat in 100 ml apa; se dizolva 35 g tartrat dublu de sodiu si potasiu si 26g hidroxid de potasiu in 100 ml apa. Intr-o eprubeta se introduc 2-3 ml reactiv Fehling si se incalzeste pana la fierbere. Continuand fierberea se picura sol. apoasa de glucoza 20-25% pana la disparitia completa a coloratiei albastre a amestecului si separarea unui precipitat rosu de oxid de cupru (1). Zaharoza Proprietati Substanta solida, cristalizata, solubila in apa, cu gust dulce. Se topeste la 185OC; incalzita peste aceasta temperatura formeaza un lichid galben-brun care prin racire da o masa solida amorfa numita caramel. Prin hidroliza acida sau enzimatica zaharoza formeaza un amestec echimolecular de glucoza si fructoza, numit zahar invertit. Este folosita exclusiv in alimentatie, fiind total asimilabila de organismul uman. Activitate experimentala Carbonizarea zaharozei Se incalzesc intr-o capsula de portelan 2-3 g de zahar tos; cand toata masa de cristale s-a topit se opreste incalzirea si se lasa lichidul format sa se raceasca. Rezulta, dupa racire, o masa solida, amorfa, dura si cu aspect sticlos, de culoare galben-brun de caramel. Produsul este foarte aderent la peretii capsulei si se indeparteaza numai prin spalare cu apa fierbinte. O bucata de zahar cubic, tinuta de un cleste pentru creuzete, se introduce direct in flacara unei lampi. Zaharul se topeste si se descompune fara sa se aprinda (fara sa arda) desi este substanta organica. Se raspandeste un miros cunoscut de zahar ars. Daca pe bucata de zahar cubic, inainte de a fi introdusa in flacara, se presara putina cenusa (scrum) de tigara, zaharul arde linistit, cu o flacara luminoasa si fara fum sau miros. Amidonul Hidroliza totala a amidonului Se amesteca 1g amidon cu 5-6 ml apa; se agita bine si se lasa sa se depuna. Se decanteaza lichidul de deasupra si se repeta operatia de doua-trei ori. Dupa ultima spalare suspensia de amidon este turnata intr-un pahar ce contine 50 ml apa care fierbe. Se formeaza o solutie coloidala aproape limpede de amidon. Cu aceasta solutie se fac experientele in continuare. Intr-o eprubeta curata se trateaza 5 ml solutie de amidon cu 2 ml reactiv Tollens si se incalzeste usor (50-60oC) intr-o baie de apa. Indiferent de durata incalzirii nu apare oglinda de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Zaharide - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-zaharide_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: sau cetonica -C-. In functie de numarul atomilor de carbon care alcatuiesc molecula, monozaharidele se clasifica in: -tetroze (cu 4 atomi) -pentoze (cu 5 atomi) -hexoze (cu 6 atomi) etc. Glucoza, C6 H12 O6, este cea mai raspandita hexoza. In natura se gaseste in fructele dulci, in mustul de struguri, in mierea de albine si in toate celulele vegetale. In cantitati mici se gaseste in sange (0, 09 %); in urina poate ajunge pana la 10 % in cazul diabetului zaharat. Formula structurala a glucozei este: O In glucoza cristalizata moleculele au o structura || ciclica rezultata prin trecerea unui atom de 1 C-H hidrogen de la hidroxilul carbonului 5 sau 4, la | O 2 H - C-OH || | grupa carbonil, -C-, cu care formeaza un 3 HO-C-H hidroxil nou foarte activ numit hidroxil glicozidic. | In solutie apoasa, glucoza se gaseste sub 4 H-C-OH forma a doi izomeri (forma carbonilica si forma | ciclica), care se gasesc in echilibru dinamic. 5 H-C-OH | 6 CH2 OH Glucoza- forma aciclica sau carbonilica Obtinere. Glucoza se obtine in industrie prin hidroliza amidonului (din cartofi sau cereale), cum si prin hidroliza celulozei sub actiunea acizilor minerali diluati (HCl sau H2 SO4), in autoclave, la presiune de 2 at, conform ecuatiei: (H2SO4) [C6 H10 O5]n + nH2O nC6 H12 O6 Polizaharida Glucoza (amidon sau celuloza) Se obtine, in functie de conditiile de lucru, fie un sirop gros, fie o masa incolora, cristalina. Proprietati. Glucoza este o substanta solida, cristalizata, de culoare alba sau galbuie, solubila in apa. Este aproximativ de doua ori mai putin dulce decat zaharul. Prin oxidarea glucozei se obtine acidul gluconic, iar printr-o oxidare mai inaintata, acidul zaharic. O proprietate chimica importanta a glucozei o constituie faptul ca ea fermenteaza, sub influenta zimazei din drojdia de bere, cu formare de alcool etilic si dioxid de carbon: Zimaza C6 H12 O6 2 CH3 -CH2OH -2 CO2 Intrebuintari. Glucoza se intrebuinteaza la prepararea alcoolului etilic, a dioxidului de carbon si la prepararea produselor zaharoase in locul zaharului, la fabricarea oglinzilor, in industria textila la imprimarea tesaturilor, la prepararea vitaminei C pe cale sintetica etc. Fructoza sau zaharul din fructe, C6H12O6, se gaseste impreuna cu glucoza in fructele dulci si in miere. Fructoza este o cetoza, o functie mixta de alcool si cetona. Structura chimica. Ca si in cazul glucozei, moleculele fructozei cristalizate au o structura ciclica. In stare libera are forma piranozica, iar in combinatii se gaseste in forma furanozica: CH2 OH CH2 OH | | HO-C HO-C | | HO-C-H HO-C-H | | O H-C-OH O; H-C-OH | | H-C-OH H-C | | CH2 CH2 OH | Fructofuranoza Fructopiranoza In solutie apoasa, intre forma carbonilica si cele doua forme ciclice (piranozica) si (furanozica) se stabileste un echilibru dinamic. Preparare. Fructoza se obtine prin hidroliza zaharozei cu acizi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Zaharul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-zaharul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aproape 85 milioane de tone anual de zahar cristalizat se produc in prezent pe glob. Aceasta cantitate, raportata la cele peste 4 miliarde de locuitori ai planetei, arata ca pentru fiecare om se produce in jur de 20 kilograme. Aceasta cantitate nu ar fi asa de mica, numai ca in unele tari consumul de zahar pe cap de locuitor trece de 60 kg. pe an, in timp ce in altele consumul este aproape neglijabil. Iar daca facem comparatie intre consumul de zahar al orasanului si consumul de zahar al populatiei rurale, constatam ca in multe zone pe glob sunt populatii care arareori ajung sa guste din dulceata zaharului. Dar omul nu poate trai fara zahar indiferent ca acesta este zaharoza, adica zaharul obisnuit, sau alt zahar mai simplu cum ar fi glucoza sau fructoza. Gustul si nevoia omului pentru alimente dulci au crescut cu timpul si necesitatea extragerii din plante a zaharului cristalizat devenea tot mai necesara. Prima planta care a furnizat omului materia prima pentru zaharul cristalizat a fost trestia de zahar, din care, cu mai bine de 1800 de ani in urma, s-a putut obtine de catre populatii de pe teritoriul Indiei o substanta dulce, pe jumatate intarita, de culoare bruna. Si astfel apare in scurt timp zaharul cristalizat. Apoi trestia de zahar, care se cultiva acolo de veacuri a fost adusa de arabi in Egipt, Siria, Sicilia, insulele Canare, Azore si alte regiuni. In America trestia de zahar a ajuns o data cu cea de-a doua calatorie a lui Columb pe insula La Espagnola (azi insula Haiti), de unde a trecut in America Centrala si America de Sud. Extragerea zaharului cristalizat s-a perfectionat foarte repede si trestia de zahar a devenit una din cele mai rentabile culturi tehnice. Pe intinsele plantatii de trestie de zahar, ca si pe intinsele plantatii de bumbac, milioane de sclavi isi pierdeau viata in cea mai neagra mizerie, pentru monopolistii plantatiilor si ai fabricilor de zahar. Dar plantatiile de trestie de zahar din insula Haiti, care pana in anul 1791 detinea intaietate in comertul international al zaharului, au fost pustiite de rascoalele sclaviilor care nu au mai putut indura foametea si mizeria. Cu timpul, trestia de zahar s-a extins in cultura in Brazilia si alte tari din America de Sud si Centrala, in Australia, in Asia (China, Filipine, Indonezia) si in mai multe tari africane. Aceasta planta este perena, o plantatie putand fi exploatata 5 - 7 ani. In Cuba trestia de zahar a gasit conditii foarte bune de vegetatie si astazi, ca si cu 150 de ani in urma, aceasta tara se situa in anul 1980 pe locurile fruntase in lume in productia de zahar din trestie. In anul 1970 productia de zahar a acestei tari a fost de 7, 5 milioane de tone, iar anul 1974 de 6 milioane tone, in acel an fiind intrecuta numai de Brazilia, care a produs aproape 8 milioane tone. In Cuba, 252 fabrici extrag zaharul din trestie. Productia anuala de zahar pe cap de locuitor a Cubei este de 660 kg (anul 1980]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cloruri</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-cloruri.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1) Clorura de sodiu [NaCl] este indispensabila vietii oamenilor si animalelor. Participand la formarea unor sucuri digestive, NaCl este introdusa zilnic in organism sub forma de sare de bucatarie. Solutia de clorura de sodiu cu concentratia de 0, 9%, avand aceeasi concentratie cu plasma sangvina, se foloseste in medicina ca ser fiziologic. Actiunea antiseptica a clorurii de sodiu si-a gasit aplicatie la conservarea alimentelor si pieilor. In industrie, clorura de sodiu este considerata cea mai importanta materie prima anorganica. Constituie substanta de baza a unei ramuri industriale, care o prelucreaza pentru obtinerea sodiului, clorului, acidului clorhidric, hidroxidului de sodiu, carbonatului de sodiu etc. In acelasi timp NaCl este utilizata si in industria lacurilor, vopselelor, hartiei, maselor plastice, textila si altele. Tara noastra, dispunand de mari zacaminte de sare la Slanic Prahova, Ocnele Mari, Ocna Dejului, Ocna Muresului, Praid, Tg. Ocna etc. a creat o puternica industrie clorosodica. Cele mai importante uzine clorosodice se gasesc la Govora, Borzesti, Turda si Ocna Muresului. In industria metalurgica este folosita ca reductor, iar in electronica se foloseste la fabricarea lampilor cu vapori de sodiu. De asemenea, NaCl este utilizata si in industria chimica organica si in industria farmaceutica. 2) Hidroxidul de sodiu [NaOH] este cunoscut si sub numele de soda caustica. Fiind o baza a metalului alcalin este folosit frecvent ca reactiv in laboratoare. Este folosit la fluidizarea argilelor refractare si contribuie la disocierea disilicatilor si trisilicatilor. In industrie, NaOH mai este utilizat la fabricarea sapunului din grasimi, la obtinerea fibrelor artificiale (de ex. matase artificiala), la mercerizarea bumbacului si la fabricarea sodei de rufe (Na2CO3). De asemanea, NaOH este utilizat la obtinerea celulozei din lemn, la rafinarea produselor petroliere, la regenerarea cauciucului si la fabricarea fenolului si produselor de inalbire. 3) ACIDUL CLORHIDRIC [HCl] este cunoscut si sub numele de spirt de sare, acid muratic sau apa tare. Se gaseste in stare libera (doar in cantitati foarte mici) in emanatiile vulcanice si in sucul gastric (care contine 0, 3% HCl). In cazul in care concentratia acidului clorhidric depaseste aceasta valoare, se produce hiperaciditatea care se neutralizeaza cu bicarbonatul de sodiu (NaHCO3) : HCl + NaHCO3 ? NaCl + CO2 +H2O. HCl este un gaz incolor, cu miros intepator. Densitatea sa este mai mare decat cea a aerului. Este foarte solubil in apa, iar in aer fumega. Se foloseste la obtinerea in laborator a hidrogenului, clorului, a clorurilor si a altor acizi mai slabi. Se foloseste ca agent de recunoastere a carbonatilor dupa dioxidul de carbon care se degaja in urma reactiilor: acid + carbonat ? sare + CO2 + H2O. De asemenea este folosit si la fabricarea maselor plastice, a firelor si fibrelor sintetice. Clorurile organice (de vinil, de etil) si produsii organici (difenil amina, cauciucul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cofeina</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-cofeina.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Plantele ce detin cofeina s-au dezvoltat datorita ridicatei protectii fata de actiunea bacteriilor, ciupercilor si insectelor. Cofeina inhiba actiunea bacteriilor si a ciupercilor si cauzeaza sterilitate anumitor insecte, scazand numarul acestora. In plus, cofeina patrunde in sol si inhiba cresterea buruienilor, ceea ce poate duce la distrugerea plantelor respective. Plantele ce detin cofeina produc si inmagazineaza cofeina in seminte de cafea, departe de propriile locatii pentru divizarea celulelor, tocmai pentru a se feri de efectele otravitoare/nocive ale acesteia. Cele mai multe plante ce contin cofeina au fost descoperite si folosite inca din Epoca de Piatra, adica aproximativ acum 600. 000-700. 000 de ani in urma. Acei oameni mestecau semintele, scoarta si frunzele mai multor plante si asociau probabil consumul de plante ce contineau cofeina cu modificarile de comportament si stare. Cafeaua era probabil cultivata si consumata pentru a inlatura oboseala, a stimula vigilenta si a imbunatati starea de spirit. La inceput e posibil sa fi fost consumata sub forma de pasta sau chiar boabe, si abia mult mai tarziu s-a descoperit ca prin introducerea in apa fierbinte se pot obtine rezultate sporite. Ceaiul a fost folosit drept bautura fierbinte si utilizat ca medicament. Insemnarile arata ca in China se folosea inca de acum 4. 700 de ani si a patruns in Japonia alaturi de alte aspecte de ordin cultural in jurul anului 600 d. Hr., insa a trebuit sa treca 700 de ani pentru a intra definitiv in viata de zi cu zi a japonezilor. Acestia numesc ceaiul ch a, iar chinezii t e (se pronunta tai). Comerciantii germani au adus cu ei ceaiul, si in ciuda costului ridicat, s-a raspandit rapid in intreaga Europa. Ceaiul era foarte popular in coloniile Americii, si pentru a-si intari statutul de mare putere coloniala, Guvernul britanic instituie o taxa speciala pentru acesta (alaturi de alte cateva articole). Ca rezultat al acestei taxe, colonistii au boicotat importul de ceai si au inceput sa foloseasca substituenti, in special cafea. Boicotul a degenerat intr-o revolutie in data de 16 decembrie 1773, cand un grup de revolutionari deghizati in indieni au patruns pe trei dintre navele englezesti ce detineau ceai si au varsat cotinutul (342 lazi de ceai) in Golful Boston. Acest incident faimos in istoria Americii, cunoscut sub numele de The Boston Tea Party, o data cu represaliile ce au urmat din partea Guvernului britanic, a ajutat la declansarea Revolutiei Americane. Primele insemnari referitoare la cafea au fost descoperite in niste documente din secolul al X-lea, de provenienta araba. Pe de alta parte, exista dovezi ca inca din secolul al VI-lea cafeaua era cultivata si consumata in Etiopia. O legenda araba povesteste ca un tanar pastor de capre, a descoperit virtutile stimulente ale tufelor de cafea cand caprele sale au mancat din acestea si au devenit foarte zburdalnice. Boabele de cafea mai erau mestecate inca in Africa secolului]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Coloranti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-coloranti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Colorantii sunt substante organice naturale sau sintetice colorate, care absorb lumina in domeniul vizibil al spectrului si au proprietatea de a colora corpurile pe care sunt aplicate (fibre textile, piele, hartie, etc.), rezista in timp la lumina, spalare, frecare. Culoarea substantelor se datoreaza prezentei in molecula a unor grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori, care absorb selective diferite radiatii ale luminii, fiecarui cromofor corespunzandu-i una sau mai multe benzi de absorbtie in spectrul vizibil. Pozitia benzilor de absorbtie ale fiecarui cromofor este influentata de existenta in molecula a altor cromofori, nuanta culorii unei substante colorate depinzand de intreaga structura chimica a substantei. cromofori si se numesc cromogene si sunt colorate. Pentru ca o substanta sa devina si mai colorata, trebuie sa contina in molecula, pe langa cromofori, si alte grupe, numite auxocrome. Principalele grupe auxocrome sunt: a) grupa amino -NH2 b) grupa hidroxil fenolica (si derivatii ei alchilati) Grupele auxocrome, pe langa faptul ca imprima substantei proprietatea de a colora, produc o inchidere si o intensificare a culorii. Clasificarea colorantilor Colorantii se clasifica tinand cont de doua criterii de clasificare: structura lor chimica si dupa proprietatile lor tinctoriale (comportarea lor fata de fibre). Dupa structura lor chimica se deosebesc urmatoarele clase de coloranti: a) coloranti azoici-contin in molecula lor drept grupe cromofore una sau mai multe grupe azo, -N=N- si sunt colorantii cei mai raspanditi si cei mai usor de preparat b) coloranti antrachinonici-care deriva de la antrachinona c) coloranti trifenilmetanici-din clasa trifenil-metanului d) coloranti indantrenici e) coloranti de indigo f) coloranti de sulf Dupa proprietatile lor tinctoriale (comportarea in vopsitorie) se deosebesc urmatoarele tipuri de coloranti: a) coloranti bazici-au un caracter bazic datorita grupelor amino NH2 libere, pe care le contin in molecula lor. -ei vopsesc fibrele proteice (lana si matase) in solutie neutra, fixarea lor pe fibra facandu-se prin combinare cu grupele acide COOH ale acestora -pot vopsi si fibre celulozice (bumbac) tratate in prealabil cu mordanti (tanin) - cei mai importanti coloranti bazici sunt colorantii azoici, trifenil-metanici, etc. b) coloranti acizi-au in molecula lor grupe sulfonice SO3H, hidroxil OH sau carboxil COOH libere, care le dau proprietati acide -ei vopsesc fibrele proteice (lana si matasea) in solutie slab acida, fixandu-se pe fibre prin combinare cu grupele NH2, cu caracter bazic, ale acestora -din punct de vedere structural, colorantii acizi fac parte din clasa colorantilor azoici, antrachinonici, etc. c) coloranti substantivi-au proprietatea de a vopsi direct fibrele proteice (lana si matasea) si mai ales cele celulozice (bumbacul) fara o tratare prealabila -vopsirea cu coloranti substantivi se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Colorantii Tiazinici</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-colorantii_tiazinici.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Colorantii tiazinici, care deriva de la sarurile de fenatiazoniu, dupa cum colorantii oxazinici deriva de la sarurile de fenoxazoniu. Una dintre metodele de baza pentru obtinerea acestor coloranti consta in oxidarea concomitenta a dialchil aril aminelor cu acid dialchil 4 fenil diamin tiosulfuric (care se obtine prin actiunea tiosulfatului de sodiu asupra 4 amino dialchil anilinei). Produsele din aceasta categorie au utilizari restranse, majoritatea fiind coloranti bazici cu nuante violete, albastre si verzi; exista si cativa coloranti acizi si cu mordant, precum si un colorant de cada cu structura fenotiazinica. In cele ce urmeaza se prezinta doar cateva exemple de coloranti tiazinici bazici: In 1876, Lauth a descoperit primul colorant tiazinic, tionina, tratand cu agenti oxidanti o solutie de p fenilen diamina saturata cu hidrogen sulfurat. Violetul lui Lauth este cel mai vechi colorant tiazinic, in prezent fara importanta tehnica. Se prepara prin oxidarea 1, 4 fenildiaminei cu Fe Cl3 si MnO2 in solutie acida diluata; in prezenta de H2S: Dibenzo 1, 4 tiazina sau fenotiazina (numita si tiodifenilamina) se obtine usor prin incalzirea difenilaminei cu sulf, in prezenta unei urme de iod. Fenotiazina se prezinta sub forma de cristale incolore cu p. t. 1800 si p. f. 3700. Incalzita la fierbere cu cupru metalic, enotiazina elimina sulful, dand carbazol. Prin nitrare, fenotiazina da 3, 7 dinitrofenotiazina, care prin reducere tece in colorantul numit violetul lui Lauth, a carui structura a fost stabilita pe calea aceasta: Prin oxidarea fenotiazinei, in mediul acid, se obtin saruri de fenotiaziniu, de ex. perbromura, care se formeaza prin tratarea fenotiazinei cu brom. In cationul acestor saruri electronii sunt astfel repartizati incit rezulta o densitate de electroni scazuta in pozitiile para fata de atomul de azot (pozitiile 3 si 7), dupa cum se poate vedea din urmatoarele structuri limita: In consecinta, pozitiile 3 si 7 sunt sensibile la atacul reactantilor nucleofili. Astfel perbromura de mai sus, tratata cu dimetilamina, da albastru metilen, eliminand totodata 2HBr. NN tetrametilat, albastrul de metilen, a fost sintetizat de Caro (1877), l-a obtinut dupa metoda lui Lauth, din p-amino dimetil anilina, are o importanta mare. Constitutia tioninei a albastrului de metilen a fost elucidata de Bernthsen. Pelucrarile acestuia se bazeaza procedeul de fabricatie actual, care a fost perfectionat, in special de Ullrich, la Hoechst. Prin acest procedeu, p- amino dimetil anilina, tratata cu tiosulfat de sodiu in solutie slab acida, este trecuta in acid tiosulfonic, care condenseaza cu 1 mol dimetil anilina, dand indamina prin fierbere, in prezenta sulfatului de cupru, se formeaza inelul tiazinic. Albastrul de metilen liber de zinc, chimic pur, este utilizat in terapeutica. Albastrul metilen este cel mai important reprezentant al grupei. A fost obtinut, la inceput printr-o metoda similara]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comparatie Intre Alcooli Si Fenoli</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-comparatie_intre_alcooli_si_fenoli.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa starea de hibridizare a atomului de carbon care poarta gruparea functionala, compusii hidroxilici se impart in doua clase: alcooli si fenoli. Alcooli sunt compusi hidroxilici in care gruparea functionala hidroxil (-OH) este legata la un atom de carbon saturat, in stare de hibridizare sp3. In alcooli gruparea OH poate fi legata de o catena saturata, din partea saturata a catenei unei alchene, sau de catena laterala a unei hidrocarburi aromatice. Alcoolii au formula generala: R OH Fenolii sunt compusi hidroxilici in care gruparea functionala (-OH) este legata la un atom de carbon al unui nucleu benzenic (in stare de hibridizare sp2). Au formula generala : Ar OH a) dupa natura radicalului hidrocarbonat din care face parte atomul de carbon saturat purtator al unei grupari functionale, in : - alcooli nesaturati CH2 = CH CH2 OH (alcool alilic) - alcooli aromatici C6H5 CH2 OH (alcool benzilic) b) dupa numarul gruparilor functionale in: - alcooli monohidroxilici CH 3 CH2 OH (alcool etilic) - alcooli polihidroxilici CH2 CH2 (glicol) OH OH c) dupa natura atomului de carbon saturat care poarta gruparea functionala in : -alcooli primari R CH2 OH - alcooli secundari R - alcooli tertiari R Dupa numarul de grupari hidroxil din molecula, se deosebesc: fenoli monohidroxilici ; de exemplu : fenol - fenoli ploihidroxilici ; de exemplu : OH 3. METODE DE PREPARARE Metodele de preparare ale alcoolilor: a) Hidroliza derivatilor halogenati b) Aditia apei la alchene OSO3H OH c) Hidrogenarea compusilor carbonilici H R R d) Aditia apei la alchene conditii : H2SO4, t C e) Reactia dintre compusii carbonilici si compusi Grignard R R + MgXO R R R R f) Tratarea aminelor primare cu acidul azotos NH2 OH Metodele de preparare ale fenolilor a) Topirea sarurilor acizilor sulfonici ai arenelor cu hidroxizi alcalini conditii: 300 C OH O c) Separarea din produsele rezultate la cocsificarea carbunilor. Prelucrarea carbunilor prin incalzirea lor la temperaturi ridicate (900 1000 C), in absenta aerului. conditii: NaOH c=30%, 350 C, 250 atm 4. Proprietati chimice Proprietatile chimice ale alcoolilor: a) Reactia cu metalele alcaline b) Reactia cu PX5 c) Reactia de deshidratare OH insuficient R CH2 CH2 O CH2 CH2 R + HOH 1 H 2 OH 1 R C R + [O] 2 1 K2 Cr2O7, H2SO4 2 KMnO4, H2SO4 Proprietatile chimice ale fenolului Fenolii participa la doua tipuri de reactii : Cl NO2 CH3 SO3H b) reactii determinate de prezenta grupei hidroxil (reactii comune cu alcoolii). - reactia cu NaOH - reactia de eterificare c) reactia fenolilor cu clorura ferica fenol - coloratie violet crezolii - coloratie albastra hidrochinona - coloratie albastra a-naftolul - coloratie violet intensa ß- naftolul - coloratie verde 5.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Coroziunea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-coroziunea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Rugina brun-roscata de pe fier si otel este cea mai obisnuita forma de coroziune. Aproximativ 20% din fierul produs in fiecare an se utilizeaza pentru fabricarea pieselor de schimb pentru cele distruse de coroziunea fierului si a otelului. In ciuda vitezei cu care se formeaza rugina, fierul si otelul sunt larg utilizate, in principal pentru ca au o mare rezistenta si sunt relativ ieftine. Majoritatea celorlalte metale se corodeaza si ele. Potasiul si sodiul, de ex., reactioneaza atat de violent cu apa incat trebuie pastrate in ulei pentru a prevenii distrugerea lor de catre umiditatea atmosferica. Unele cladiri au domuri de cupru cu un invelis verde deschis de sulfat de cupru Faptul ca unele metale se corodeaza rapid nu impiedica folosirea lor la fabricarea obiectelor utilizate in fiecare zi. Aluminiul, de exemplu, este larg folosit la fabricarea tigailor si a altor articole. Desi acest metal se corodeaza rapid daca este expus la aer, stratul subtire si totusi puternic de oxid care se formeaza repede pe suprafata metalului il protejeaza de continuarea atacului. In cazurile in care coroziunea unui anumit metal poate sa devina o problema, poate fi folosit un material alternativ. De exemplu, pentru evitarea ruginirii uneori se foloseste suruburi de alama in locul celor de otel. Desi alama isi pierde treptat luciul si formeaza un strat de suprafata de culoare inchisa, acesta poate sa fie atragator si este cu siguranta preferabil ruginii prafoase care se formeaza adesea pe otel. Dar pentru imbinarea cu bolturi stranse a diferite piese, nu exista alternativa pentru otel. Aceasta se datoreaza faptului ca otelul rezista la tensiuni foarte puternice, care ar rupe alte materiale. In asemenea cazuri, o solutie este de a utiliza un aliaj al metalului rezistent la coroziune. De exemplu unele articole metalice de pe nave sunt facute dintr-o forma de otel inoxidabil. Acesta are o rezistenta mare dar, spre deosebire de otelul obisnuit este foarte rezistent la coroziune. Aliajele speciale sunt prea costisitoare pentru multe scopuri, astfel adesea se adopta o abordare mai ieftina (aplicarea pe materialul de baza a unui invelis rezistent le coroziune. Cea mai simpla forma de invelis utilizata pentru a proteja articolele din otel de ruginire este uleiul. Articolele din otel precum suruburile, piulitele, pivoturile si uneltele sunt adesea acoperite cu o pelicula de ulei imediat dupa fabricatie astfel incat nu pot sa inceapa sa se corodeaza daca sunt pastrate in conditii umede. Uleiul este un invelis temporar care poate fi inlaturat cu usurinta. Grasimea insa peste piesele de otel expuse poate sa asigure o protectie mai lunga. Grasimea este potrivita pentru mecanismele mobile, unde poate sa asigure si lubrifierea necesara pentru operarea lina, dar particulele de praf se lipesc curand de grasime. Acest lucru s-ar putea sa nu conteze la o masina dar este de obicei mai convenabil sa dam pieselor expuse de fier si de otel un strat de vopsea. Vopseaua poate sa]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Coroziunea - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-coroziunea_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pagubele provocate economiei nationale de catre coroziune ating proportii uriase. Conform datelor existente, aproape o treime din productia mondiala de metal este scoasa din uz datorita coroziunii. Intrucat numai circa doua treimi din metalul corodat se recupereaza prin topire, inseamna ca circa 10% din productia mondiala se pierde definitiv ca urmare a actiunii de distrugere a coroziunii. Pagubele datorita coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci si de scoaterea din functiune a unor instalatii intregi, pentru a caror prelucrare si montare se cheltuieste mai mult decat costul materialului din care sunt facute. Daca pentru sinele de cale ferata costul materialului depaseste costul de fabricatie, pentru alte produse cum ar fi masinile, avioanele, aparatele de precizie etc., costul de fabricatie depaseste cu mult costul materialului. Termenul de coroziune este conventional si cuprinde o serie de procese, de schimbari chimice si electrochimice prin care metalele trec dintr-o forma elementara intr-o forma combinata. Aceasta trecere este posibila deoarece in natura, in mod obisnuit, metalele se gasesc sub forma combinata ca: oxizi, carbonati, hidroxizi, a caror energie libera este mai mica decat a metalului pur, ceea ce determina tendinta naturala a metalelor de a trece la forme cu energie libera mai redusa. Prin coroziune se intelege distrugerea materialelor datorita reactiilor chimice sau electrochimice cu mediul inconjurator. Atacul chimic direct este posibil la toate materiile prime folosite in industrie, in timp ce atacul electrochimic nu apare decat la metale, deoarece numai ele poseda electroni liberi. Materialele sintetice nu poseda aceasta structura ele fiind de obicei supuse degradarii numai prin atac chimic. Sub acest aspect se definesc urmatoarele cazuri: (coroziunea chimica - cand in timpul reactiei chimice dintre un metal si mediul corosiv nu apare transport de sarcini electrice; (coroziunea electrochimica - cand in timpul reactiei chimice dintre un metal si mediul corosiv apare un transport de sarcini electrice. In practica, fenomenele de coroziune sunt in mod frecvent extrem de complexe si apar sub diferite forme, motiv pentru care o clasificare riguroasa a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat. In functie de aspectul distrugerii, coroziunea se clasifica in: (coroziune continua (coroziune locala Daca coroziunea este distribuita pe intrega suprafata a metalului coroziunea se numeste continua. Coroziunea continua poate fi uniforma sau neuniforma, dupa cum viteza procesului de distrugere este aceeasi pe intreaga suprafata metalica sau diferita pe anumite portiuni. Daca distrugerea coroziva se concentreaza pe anumite portiuni ale suprafetei, distrugerea se numeste coroziune locala. Coroziunea locala poate fi de mai multe feluri: (Coroziunea punctiforma, care se localizeaza pe suprafete mici (puncte de coroziune); (Coroziunea sub suprafata, care incepe la suprafata dar se extinde de preferinta sub suprafata]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Coroziunea Oxidarea Metalelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-coroziunea_oxidarea_metalelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Proprietati metalice au o importanta practica deosebita, putand fi urmarite la fiecare metal in parte. Plasticitatea proprietatea metalelor de a se deforma permanent si Fara fisurare, cand sunt solicitate de o stare de tensiunedata. Maleabilitatea - prorietatea unui metal (sau aliaj) de a se deformaa permanent in foi, fara fisurare, prin comprimare la o temperatura inferioara temperaturii de topire. pana la o anumita temperatura maleabilitatea creste, deoarece scade coeziunea, iar dupa depasirea temperaturii maxime admise maleabilitatea se reduce si metalele devin casante, deoarece se formeaza pelicule de oxid intre cristale. Peste temperatura de topire, metalele devin fluide, si maleabilitatea lor dispare. Trefilarea este operatia de tragere a sarmei prin care se trece de la un diametru mai mare la unul mai mic. depinde de maleabilitatea si tenacitate si se determina cu ajutorul Ductilometrelor. Tenacitatea proprietatea unui metal de a acumula o enregie mare de formare de deformatie plastica in unitatea de volum pana la rupere. Deoarece depinde de natura si felul solicitarii, exista feluri de tenacitatela intindere, compresiuni, torsiune, incoroiere s. a. Metalele cu tenacitate mica sunt casante, iar cele cu tenacitate mare sunt foarte rezistente si se rup doar dupa deformatii plastice specifice mari. Duritatea - rezistenta opusa la zgariere sau la patrunderea unui material, masurata prin deformatia lui permanenta. - se masoara cu ajutorul scarii mineralogice sau cu unitatile Brinell, Rockwell, Vicker, Share s. a. 1. Scara conventionala cu zece grade de duritate minerologica, stabilita de Mohs -Serveste pentru aprecierea duritatii metalelor in comparatie cu mineralele, dupa criteriul ca cel mai dur zgarie pe cele mai moi. Grade intregi au urmatoareleminerale: talcul (1), gipsul (2), calcitul (3) fluorina (4), apatitul (5) feldspatul (6), cuartul (7), topazul (8), corindonul (9) si diamantul (10). 2. Duritatea Brinell (kg/mm2) -este o duritate statica si este data de catul dintre forta cu care preseaza static o bila de otel foarte dur, numita bila Brinell, si dintre aria in mm2 a impresiei in forma de calota, care ramane la suprafata initial plana a unui corp, dupa ce s-a presat bila asupra lui. Dupa stndardul romanesc bila are dimetrul de 10 sau 5 mm si se apasa timp de cel putin 15 secunde. Duritatea metalelor din grupele principale ale sistemului periodic, exprimata in scara minerologica, in general scade in grupe (cu exceptia Ba) cu cresterea numarului atomic si creste in perioada cu marirea numarului atomic. Dintre metalele grupelor principale cele mai dure sunt: Ge, Be, Sb; iar cele mai moi sunt: Cs, Rb, Na, K si Li. Dupa proprietatile mecanice, metalele din grupele principale ale sistemului periodic, cat si aliajele lor, pot fi clasificate in mod foarte diferit. Dupa proprietatile fizice, metalele neferoasel: Be, Mg, Al, Ga, In, Tl, Ge, Sn, Pb, Sb, Bi din grupele principalepot fi grupate in metale usoare: Mg, Be, Al; metale grele:]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cristale Lichide</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-cristale_lichide.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cristalele lichide au fost descoperite de de un botanist austriac in anul1888. Starea de cristal lichid reprezinta o stare intermediara intre solidul cristalin si faza lichida obisnuita. In 1958 chimistul american Glenn Brown a publicat un articol in Chemical Reviews despre faza de cristal lichid. Primul display experimentat a fost in 1968. De acum, incepe era cristalelor lichide Un cristal lichid se compune din particule ce prezinta corelari de orientare pe axele moleculare, pe distante lungi ca un cristal obisnuit, dar care manifesta proprietati de fluid. Cristalele lichide sunt substante care se comporta atat ca solid, cat si ca lichid. Moleculele de cristal lichid (LD) se afla undeva intre starea lichida si cea solida. Moleculele sunt dipoli puternici, usori polarizabili. Materia de cristal lichid poate sa curga, dar moleculele pot primi o orientare specifica. Moleculele in cristale lichide se pot misca fiecare relativ usor, ca si moleculele intr-un lichid. Totus toate moleculele dintr-un cristal lichid tind sa se orienteze in aceiasi maniera, asemanatoare cu aranjamentul moleculardin cristalele solide. La o suficient de mare temperatura sau presiune mica, ordinea moleculelor se modifica ducand la transformarea unui cristal in cristal lichid. La o suficient de joasa temperatura si o presiune mare, moleculele cristalelor lichide inceteaza sa mai miste si cristalele lichide se transforma in cristale solide. Proprietatile optice ale unui cristal lichid pot fi deseori manipulate prin supunerea sa la un camp electric sau macnetic care sa schimbe orientarea moleculelor sale. Aceste tipuri decristale lichide sunt utilizate pentru construirea dispozitivelor utilizate la ceasuri digitale, calculatoare, televizoare compiutere portabile etc. Anumite cristale lichide reflecta diferite valori de lumina depinzand de orientarea moleculelor lor, acestea depinzand de temperatura. Aceste tipuri de cristale sunt folosite la termometre care afisaza culori corespunzatoare temperaturii substantei cu care cristalul lichid este in contact. Dispozitivele cu cristale lichide (LCD), cum sunt ecranele de televizor, folosesc o anumita substanta care isi schimba proprietatile cand i se aplica curent electric. Tehnologia (LCD), cum este utilizata la calculatoare si ceasuri digitale. Ecranul unui LCD utilizeaza foarte putina energie, de accea este ideal pentru fabricarea televizoarelor portabile. TFT-urile fac parte din familia mai larga a ecranelor cu cristale lichide, care au un principiu de functionare destul de simplu. Practic, in spatele unui panou format din cristale lichide se amplaseaza o sursa uniforma de lumina ; in mod normal, daca nu esta aplicat nici un fel de semnal electric cristalelor, acestea lasa lumina sa treaca nestingherita si astfel se obtine albul. In cazul in care sa doreste obtinerea unei anumite culori, fiecareia din componentele de baza (RGB) i se aplica un semnal de o anumita intensitate, astfel incat sa se obtina o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cuprul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-cuprul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Subiect: Cuprul (Z=29, A=63, 542) Valenta: I, II Sarcina: 1+, 2+; Configuratia electronica: 1s22s22p63s23p64s13d10; Istoric: Cuprul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri. In Egipt, Caldeea, Asiria, Phenicia si America s-au gasit obiecte de cupru care au o vechime mai mare de 6000 ani. Denumirea de cupru a fost data dupa numele Insulei Cipru (Cyberiu) unde in antichitate exista o mare industrie de obiecte de cupru. Dtorita acestei abundenti in cupru, Insula Cipru a fost cucerita in mod succesiv de egipteni, asirieni, fenicieni si de romani. In Asia s-aun descoperit urmele minelor den cupru care au fost exploatate in epoca Caldeeana. Stare naturala: In natura cuprul se gaseste in stare pura sau sub forma de combinatii iu diferite minerale. Cuprul nativ s-a format in decursul diferitelor procese biologice, prin reducerea combinatiilor lor din natura. Cele mai impotante minerale sunt: Calcozina Cu2S: contine 79, 8% cupru si se intalneste sub forma de mase compacte formate din cristale prismatice bipiramidale, cenusii-negre cu densitatea 5, 7g/cm3 si duritatea 2-3 in scara Mosh; Calcopirita CuFeS2: contine 34, 75% cupru si se gaseste in cristale tetraedrice, galbene, de densitate 4, 2g/cm3 si duritate 3-4 in scara Mosh; Bornitul 3Cu2S FeS2 FeS: contine 63, 3% Cu si se afla sub mase compacte de culoare rosie-aramie, fragile, cu densitatetea de 5g/cm3 si duritatea 3 in scara Mosh; Covelina CuS: contine 66, 5% Cu si se intalneste sub forma de lame mici si colorate in indigo-albastru, cu duritatea 1, 5-2 in scara Mosh; Cupritul Cu2O: contine 88, 8% Cu si se afla sub cristale rosii-cenusii; de denistate 5, 85-6, 16g/cm3 si duritatea de 3, 5-5 in scara Mosh; Cuprul se mai gaseste si in alte minerale precum: melaconitul (CuO); malachitul (Cu2CO3 (OH) 2); azuritul si crisocolul. In natura in general combinatiile cuprului se gasesc in minereuri alturi de combinatiile altor metale formand minereuri poliatomice. Prelucrarea minereurilor de cupru: Cuprul metalic pur se obtine din minereurile sale. Pentru extragerea cuprului, concentratele minereurilor sale se prelucreaza prin procese piro- sau hidrometalurgice. prin prajire sulfurilor de cupru rezulta monoxid de cupru care prin reducere cu carbon si oxid de fier cu valenta 3 se obtine cupru brut. 8CuO + 2Fe2O3 + 5C = 8Cu + 4FeO + 5CO2 Dupa obtinerea cuprului brut acesta este afant si rafinat, in final obtinandu-se Cu de puritate 93-98, 5%. Proprietati fizice si chimice: In stare compacta, cuprul este un metal de culoare rosie-aramie, cu stalucire metalica vie si cu structura cristlina cubica, de duritate 2, 5-3 in scara Mosh si densitate 8, 96g/cm3. Se cunosc un numar mare de aliaje pe care le formeaza Cu cu elementele: Zn, Sn, Al, Ni, Be, Fe, Mg, Ag, Au, Si, etc. Aliajele cu zincul poarta denumirea de alame, cele cu staniul de bronzuri, cele cu nichelul de nicheline, cu Al si Zn dewarada. Cuprul e un metal cu activitate chimica redusa. Cu toate acestea el se combina cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Depunerea Chimica Sub Forma De Vapori</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-depunerea_chimica_sub_forma_de_vapori.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Depunerea chimica in faza de vapori este una din cele mai importante metode pentru prepararea straturilor subtiri si de acoperire a materialelor anorganice de compozitie diferita. CVD este un proces in care unul sau mai multti precursori volatili sunt transportati prin intermediul fazei de vapori in camera de reactie unde sunt descompusi pe un substrat incalzit, depunandu-se astfel stratul subtire. Ca exemplu, sa studiem depunerea straturilor subtiri de TiB2. TiB2 este un compus ce manifesta proprietati si performante extraordinare fiind folosit la blindaje. Datorita temperaturii de topire ridicata (3225 C), prepararea de straturi subtiri prin topire este practic imposibila. In schimb CVD pentru TiB2 are loc la aproximativ 1000 C, dupa urmatoarea reactie: Acelasi proces este folosit la depunerea de straturi subtiri de sticla si acoperitoare pentru componente ale motoarelor: SnO2, TiN (aur sintetic) sau SiO2. transportul reactivilor in faza gazoasa, de cele mai multe ori intr-un gaz purtator, spre zona de depunere. difuzia sau convectia precursorilor gazosi prin stratul de frontiera (stratul de gaz fierbinte aflat in imediata vecinatate a substratului). adsorbtia precursorilor stratului subtire pe suprafata de crestere. Reprezentarea schematica a pasilor in procesele CVD difuzia pe suprafata a precursorilor spre locurile de crestere. Probabilitatea ca moleculele precursorilor sa reactioneze direct in primul punct de contact cu suprafata nu trebuie sa se apropie de unitate pentru ca astfel ar rezulta topologii rugoase ale suprafetei (este de dorit sa existe mobilitate a precursorilor pe suprafata). reactiile chimice de la suprafata ce conduc la depunerea stratului subtire si la formarea produsilor secundari. desorbtia produsilor secundari. evacuarea produsilor secundari gazosi din camera de reactie. In majoritatea proceselor CVD, reactiile in faza gazoasa (ce se produc mai ales in stratul fierbinte din apropierea suprafetei) anterioare adsorbtiei precursorilor pe suprafata nu sunt de dorit pentru ca pot cauza: formarea de particule, reactii incomplete ale precursorilor, scaderea puternica a concentratiei precursorilor la suprafata. Presiunea totala din reactor controleaza procentul de reactii in faza gazoasa: cu cat presiunea totala este mai mica cu atat mai mica este probabilitatea ciocnirilor gaz gaz. Oricum, exista exemple in care reactiile in faza gazoasa sunt utile (CVD al GaAs). Natura precursorilor Precursorii trebuie sa participe la reactii chimice initiate de suprafata pentru a depune materialele dorite. Natura adendului si tipul legaturilor metal-ligand determina si controleaza modul in care decurge descompunerea. Un precursor ideal ar trebui: (in realitate nu toate criteriile sunt indeplinite) sa fie mai degraba lichid decat solid sau gazos, sa aiba o buna volatilitate, sa aiba o buna stabilitate termica in timpul livrarii, si in timpul evaporarii si transportului (in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Descompunerea Termica A Hidracarburilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-descompunerea_termica_a_hidracarburilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ca toate combinatiile organice, hidrocarburile sunt stabile numai la tem peraturi relativ joase. Cand sunt incalzite destul de sus, un timp destul de lung, ele se desfac in carbon si hidrogen. Se stie demult ca aceasta transformare nu se produce direct, ci printr-o serie de prefaceri intermediare, care dau nastere altor hidrocarburi, cu o stabilitate relativa mai mare la temperaturi inalte. Prin aceasta, descompunerea termica poate fi o sursa de noi hidrocar buri si ea sta la baza unor importante procedee tehnice. Desi reactiile chimice sunt de acelasi tip, se deosebesc de obicei, dupa temperatura la care are loc descompunerea unei hidrocarburi, reactii de cracare sau de rupere (sub 650) si, reactii de piroliza (peste aceasta temperatura). Reactiile de descompunere termica nu sunt niciodata simple, asa ca nu se obtine o singura hidrocarbura noua, ci se formeaza amestecuri mai mult sau mai putin complexe. Analiza acestor amestecuri este uneori grea. De aceea, nu se cunosc cu exactitate produsii de descompunere termica decat la hidro carburile simple. O alta complicatie provine din faptul ca hidrocarburile noi formate pot suferi, la randul lor, alte transformari dand nastere unor noi hidrocarburi, care bineinteles se gasesc amestecate cu produsii primari de des compunere. De aceea, in cercetarea reactiilor de descompunere termica, trebuie sa se faca deosebire intre produsii primari, proveniti direct din hidrocarburile initiale, si produsii secundari, rezultati din descompunerea produ silor primari. Descompunerea termica se poate studia fie printr-o metoda statica, incalzind la o anumita temperatura hidrocarbura inchisa intr-un recipient si analizand apoi produsii rezultati, fie printr-o metoda dinamica, trecand hidrocarbura printr-un tub incalzit la temperatura voita, asa incat actiunea caldurii sa se exercite un timp determinat, de obicei scurt, care depinde de viteza de trecere prin tub. Produsii de reactie sunt astfel scosi de sub influenta caldurii si formarea produsilor secundari este impiedicata sau intarziata mult. Factorii care influenteaza descompunerea termica sunt, in primul rand, temperatura si durata de incalzire. Intre ei exista o corelatie. Cu cat timpul de incalzire este mai scurt, cu atat temperatura trebuie sa fie mai inalta, pentru a obtine acelasi grad de descompunere. Timpurile lungi favorizeaza, pe de alta parte, reactiile secundare. Un alt factor important este presiunea, care influenteaza insa mai putin reactiile de rupere (monomoleculare) ale moleculelor, cat mai ales sintezele (bimoleculare). Suprafata recipientului sau tubului poate de asemenea juca un rol insemnat: ferul si mai ales nichelul accelereaza descompunerea cu carbonizare inaintata si formare de hidrogen si de metan. Aceste metale dau nastere la reactii heterogene de suprafata, au deci un rol catalitic. Sticla, cuartul si, dintre metale, cromul sau otelurile bogate in crom nu au asemenea actiuni de suprafata. In vase sau tuburi facute din aceste]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Descoperirea Elementelor Din Sistemul Periodic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-descoperirea_elementelor_din_sistemul_periodic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Multe capitole din istoria chimiei s-au dovedit foarte pasionante, dar nici unul nu are amploarea si stralucirea descoperirii elementelor chimice si a substantelor compuse. In evolutia chimiei fiecare element nou descoperit a marcat o etapa care a deschs un nou camp de cercetari, atat prin studierea proprietatilor noului element in comparatie cu cele cunoscute cat si din punctul de vedere al aplicatiilor practice ale elementului ca atare si ale compusilor sai. Antichitatea a cunoscut noua elemente chimice dintre care sapte metale: Au, Ag, Cu, Sn, Pb, Hg, Fe si doua nemetale: S si C. Unele dintre metalele cunoscute in lumea antica erau de puritate foarte mare, aproape de cele de astazi. Nemetalele antice, S si C nu erau considerate corpuri simple ci compuse ca si metalele acestei perioade din patru elemente - aer, apa, pamant si foc elemente din care se considera ca ar proveni toate celelalte corpuri. Istoria argintului este strans legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste in natura sub forma nativa este cunoscut din Antichitate si folosit la confectia podoabelor si apoi la fabricarea monedelor. Cuprul era si el cunoscut din Antichitate, aproape sigur imediat dupa Au si Ag. Aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin a facut posibila utilizarea lui la fabricarea armelor si a unor ustensile realizandu-se astfel un salt important in istorie: trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului. Mult mai tarziu (1878) s-au descoperit si analizat doua minerale importante ale cuprului, malachitul si azuritul (carbonati bazici ai cuprului). Mercurul face si el parte din grupa celor sapte metale cunoscute in lumea antica, dar, in vrema ce unii compusi ai Hg (HgO, HgS, HgCl2) erau cunoscuti cu aproape un mileniu i. e. n. Mercurul metalic apare cu doar 300 ani i. e. n. Fierul, spre deosebire de aur si argint care se gaseau in natura in stare nativa, nu era raspandit decat sub forma de combinatii in special sulfura si oxizi. Extragerea Fe din minereurile sale a reprezentat un progres important, impunandu-se rapid si inlocuind treptat bronzul. Mult mai tarziu apare sporadic in Germania si peste un secol se dezvolta in Anglia cuptorul inalt care a transformat fundamental industria fierului, permitand obtinerea fontei si apoi a otelului. Faptul ca sulful se cunoaste din antichitate se datoreaza gasirii lui in general sub forma nativa. Exista mentionari in literatura privind arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii precum si a SO2 la inalbirea unor tesaturi. Aparitia prafului de pusca (1250) da o noua importanta sulfului. Dintre compusii sulfului, acidul sulfuric era cunoscut de catre arabi din secolul VII sau mai precis din anul 800. Treptat, utilizarile sulfului se extind de la fabricarea H2SO4 la vulcanizarea cauciucului, la fabricarea unor medicamente si coloranti. Carbunele de pamant era cunoscut din antichitate si folosit drept combustibil sau la prelucrarea melalelor. Insa carbunii nu trebuiesc]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Petrol</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-despre_petrol.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 3. Petrolul si utilizarile acestuia paralel cu evolutia evenimentelor istorice (secolele industriale) si necesitatile omenirii. 4. Importanta si utilizarile petrolului. In limba latina, echivalentul pentru petrol- Petrolum semnifica ulei de piatra; nafta (in greaca naphtha); titei- substanta minerala lichida lichida sau vascoasa, combustibila, constituita dintr-un amestec de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase din clasa metonica (parafinica), naftenica si aromatica cu un mic adaos de alti compusi organici: de sulf (0, 1 - 6%) de oxigen (pana la 5 %), azot s. a. In medie petrolul contine 85% C, 12-14% H, restul revine N, O, S, V, Co, Cu, P, K, I, Fe s. a. Petrolul este uleios, florescent, de culoare bruna inchisa sau neagra cu nuante verzui sau galben verzui. Exista si petrol galben- deschis, straveziu, petrol alb ce se gaseste in Baku si Pensylvania. Petrolul cu apa formeaza emulsii stabile. Dupa densitate se deosebesc: Petr. usoare (densitatea 730-900 kg/m*3*); Petr. grele (densitatea 900-1040 kg/m *3*). Puterea calorica a petrolului este intre 10000 si 11000 cal. /kg. In functie de hidrocarburile predominante (peste 50%) se deosebesc: Petrol metanic (parafinic); Petrol naftenic (cicloparafinic); Petrol aromatic. Exista si petrol mixt, de exemplu petrol nafteno- metanic (25% hidrocarburi naftenice si peste 50% metanice). In natura petrolul se acumuleaza in roci poroase strabatute de pisuri, numite roci- colectoare sau roci- magazii. Acestea pot fi gresii, nisipuri, calcare, dolomite, s. a. De obicei in rocile- magazii petrolull se gaseste in asociatie cu cu gazele naturale. Geneza petrolului nu este definitiv stabilita. Exista doua teorii: organica si anorganica. Pe fundul marilor se amesteca si putrezesc organizme animale si ramasite vegetale, in a caror structura intra carbonul si hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton etc. Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se acumuleaza, se incing si se descompun. Datorita microbilor anaerobi, ele fermenteaza si se transforma incet, dand nastere unor mase vascose sau gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvant- petrol. Atat petrolul cat si gazele de sonda, care se formeaza in pungile ascunse sau deasupra vechilor depozite marine, au rezultat printr-un proces de bituminizare a materiei organice, care a format depozite numite sapropel (amestec de hidrocarburi solide, lichide, gazoase) sub actiunea unor bacterii ca Bacterium aliphaticum si Methanomas methanica. Hidrocarburile solide sau vascose (bitumen, asfalt) s-au format din petrol, care si-a pierdut hidrocarburile gazoase. Lor li se adauga sisturile bituminoase, care sunt argile sau marne bogate, imbinate de materie organica. Acestea din urma reprezinta o importanta rezerva strategica de energie a industriei. Prin urmare, conform primei teorii, petrolul se formeaza din substanta organica]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Detectia Radiatiilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-detectia_radiatiilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Detectia radiatiilor, corpusculare sau electromagnetice, se bazeaza pe interactiunea lor cu substanta si de aceea clasificarea dispozitivilor de detectie se face dupa modul in care radiatiile interactioneaza cu substanta detectorului. Astfel, detectorii sunt bazati pe procesele primare de interactiune, care pun in evidenta particulele incarcate electric, sau pe procesele primare de interactiune, care pun evidenta, in principal, particulele neincarcate. Detectorii utilizati in prezent in tehnica analizei structurale prin difractie sunt de o mare diversitate si se bazeaza pe o serie de fenomene sau efecte cum sunt: La aceste categorii se mai pot adauga si altele, dar care nu se utilizeaza in tehnica analizei structurale sin nu vor fi amintite aici. Intrucat, foarte multe tipuri de detectori sunt niste traducatoare radiatie-semnal electric, ele nu pot fi utilizate fara o aparatura electronica adecvata. Rolul acestei a doua parti din instalatia de masura este de a transforma informatia primita de la detector itr-o marime accesibila ca: numar de ipulsuri, viteza de numarare etc. Unii detectori permit obtierea spectrului energetic al fluxului radiatiilor incidente, iar altii indica prezenta fara sa poata masura energia lor, astfel ca in functie de cantitatea de informatie furnizata de detectori va depinde si rezultatul intregii masuratori. In functie de natura eperientii sunt necesare indicatii asupra uneia sau catorva dintre caracteristicile radiatiei si pe baza acestor cerinte se alege sistemul de detectie optim masuratorilor ce se impun. Alegerea unui detector se face dupa gradul de precizie cerut in determinarea anumitor parametri ai radiatiei. Cunoasterea functionarii, a caracteristicilor si a performantelor diferitor tipuri de detectori se impune, deci cu necesitatea pentru a putea realiza experimente corecte si performante in domeniul difractiei radiatiei. Caracteristicile detectorilor Eficacitatea, rezolutia energetica si rezolutia temporara sunt principalele caracteristici ale detectorilor. Raportul dintre numarul particolelor care au dat semnal masurabil la traversarea detectorului si numarul de particole care au traversat zona sensibila a dectectorului se numeste eficacitate. Pentru particolele grele eficacitatea este egala cu unitatea. Pentru fotonii de radiatii X, care pot strabate mediul detectorului fara a interactiona in zona sensibila, eficacitatea este subunitara. Conform definitiei, eficacitatea nu este altceva decat probabilitatea ca o particola sa interactioneze in zona sensibila a detecorului. Probabilitatea este evident proportional cu drumul parcurs de particola, de acea detectorii de dimensiuni mai mari au o eficacitate mai mare. Pentru toti detectorii amplitudinea pulsurilor de tensiune colectate la iesire este proportionala cu energia radiatie incidente. Cu toate acestea chiar daca iradiem detectorul cu radiatie monoenergetica, amplitudinea pulsurilor de tensiune u nu este constanta datorita]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Detergenti - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-detergenti_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sapunul, primul detergent, se fabrica in Orientul Mijlociu de peste 5000 de ani. La inceput a fostfolosit in principal pentru spalarea rufelor si pentru curatarea inflamatiilor si a ranilor. Abia dupa 100 e. n. oamenii au inceput sa foloseasca sapunul pentru baie. Detergentii sunt agenti de curatare, in special sapunurile si detergentul fara sapun folosit in diverse scopuri de curatare menajera si industriala. Detergentii fara sapun sunt uneori numiti detergenti sintetici sau pur si simplu detergenti. Sapunul se obtine printr-un proces chimic in care o grasime reactioneaza cu o substanta alcalina. Probabil ca sapunul s-a obtinut intamlator, cand se frigea carne deasupra unui foc de lemne si a picurat grasime pe cenusa alcalina. Detergentii sintetici pentru menaj, destul de delicate pentru a putea fi folositi fara sa atace pielea au aparut in anul 1933. Intr-un lichid, cum ar fi apa, moleculele sunt legate intre ele prin forte de atractie puternice. Moleculele de la suprafata sunt atrase spre interior, ceea ce face suprafata lichidului sa fie curbata. Acest efect, numit tensiune superficiala, se observa clar la picurii aproape sferici de apa de la robinet. Sapunurile si detergentii sintetici contin substante care fac apa moale, prin reducerea tensiunii superficiale. Acesti agenti de inmuiere se numesc agenti active de suprafata sau tensioactivi, deoarece ei actioneaza asupra suprafetei unui lichid (este vorba de intreaga suprafata, nu doar de cea superioara). Ne putem inchipui moleculele agentilor tensioactivi ca anand forma unor mormoloci. Capetele se ataseaza usor de apa, iar cozile se ataseaza usor de grasime. Cand un agent tensioactiv este amestecat cu apa, moleculele sale de la suprafata apei sunt orientate spre interior, avand capetele atasate de molecule de apa. Cozile moleculelor de agent tensioactiv strapung suprafata apei. Daca un material care se spala este grasime, combinatia actiunii agentului tensioactiv cu agitarea mecanica data de procesul de spalare va inlatura grasimea. Sapunuri Sapunurile se obtin prin reactii ale grasimilor, precum seul, uleiul de cocos si uleiul de palmier, cu o substanta alcalina, precum soda caustica (hidroxidul de sodiu) sau potasa caustica (hidroxidul de potasiu). Procesul chimic care are loc se numeste saponificare. Intr-o instalatie moderna de fabricatie a sapunului, materialele sunt amestecate si apoi incalzite sub presiune la aproximativ 1300C. Reactia produce sapun si glicerina. Detergenti sintetici Detergentii sintetici lichizi se obtin prin adaugarea la celelalte ingresiente a unei substante, numite hidrotrop. Aceasta previne separarea ingredientelor. Detergentii sintetici se folosesc si la alte produse de curatare, cum ar fi prafurile de curatat. Prafurile de curatat tipice contin un detergent anionic, un mineral fiind macinat, precum feldspatul si un inalbitor cu hipoclorit. Detergentii speciali sunt fabricate pentru curatire industriala. De exemplu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Din Istoria Sulfului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-din_istoria_sulfului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Faptul ca sulful era cunoscut din cea mai veche antichitate se datoreaza, desigur, in primul rand faptului ca el se gaseste, in general, sub forma nativa. Proprietatea sa de a arde cu usurinta, dand bioxidul de sulf (gaz sufocant intrebuintat la dezinfectii), a atras atentia omului inca din vechiul Egipt si apoi la celelalte popoare din jurul Mediteranei. Char denumirea latina a sulfului, sulphurium, provine dupa opiniile specialistilor de la cuvantul sansclit sulvari care inseamna inamicul cuprului, deoarece cuprul incalzit cu sulf se transforma din rosietic si lucios in sulfura de cupru neagra. Indienii cunosteau cu 2-3000 de ani inaintea de inaintea erei noastre faptul ca cuprul poate fi distrus cu sulful. Homer, cu 900 i. Hr. mentioneaza atat in Iliada cat si in Odisea, arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii. Bioxidul de sulf se mai intrebuinta la inalbirea unor tesaturi. In textele asiriene care s-au gasit in biblioteca lui Assurbanipan din Ninive (668- 626 i. Hr.) rezulta ca sulful se obtine atunci din apele izvoarelor fierbinti de pe malul Tigrului. In Biblie este mentionat sulful in sensul ca orasele Sodoma si Gomora ar fi fost nimicite de o ploaie de sulf, provocata probabil de o eruptie vulcanica. Pliniu arata ca daca se arde sulf la intuneric, flacara sa livida transmite pe fetele asistentilor paloarea mortii. Dioscoride citeaza sulful ca remediu in bolile de piele. Alchimistii arabi numeau sulful Kibrit si sustineau ca metalele (toate metalele) sunt formate din Kibrit (sulf) sau zibak (sulf si mercur). Aceasta teorie avea sa fie reluata mai tarziu de Becher si Stahl, la baza teoriei flogistice. Sulful era primit ca unul din elementele metalelor, de unde si adagiul: Onia metala ex sulphure et argento vivo constitut. Se cuprindea in termen general de sulf o intreaga grupa de substante diferite, dar cu propritatea de a arde. In aceata perioada se considerau toate corpurile combustibile ca o condensare a materiei focului, sulful fiind un principiu al focului. Din acest motiv, proprietatile sulfului si a altor combinatii ale sale (SO2) a fost mult cercetate in Evul Mediu si au ramas multe scrieri in legatura cu aceste lucrari. Aparitia prafului de pusca, al carui descoperitor este considerat de cei mai multi calugarul Roger Bacon (1210 1292), care l-ar fi obtinut pe baza unor retete alchimice arabe, gasite la Paris in timpul celor 10 ani cat a stat in capitala Frantei, da o noua importanta sulfului. Reteta acestui praf de pusca era initial 75 parti azotat de potasiu, 12 parti sulf si 13 parti carbune. Mai tarziu, azotatul de potasiu a fost inlocuit cu clorat de potasiu. Adevarata importanta a sulfului apare insa prin intrebuintarea sa la fabricarea acidului sulfuric, cel mai important dintre acizii pe care ii foloseste industria chimica. Vechile exloatari de sulf din Italia, une sulful se gaseste la suprafata pamantului, necombinat, ci numai amestecat cu pamant (in special silicie si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Energia Nucleara Si Efectele Sale Asupra Omeniri Si Mediului Inconjura</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-energia_nucleara_si_efectele_sale_asupra_omeniri_si_mediului_inconjura.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Energia inseamna pentru omenire ceea ce inseamna sangele pentru corpul omenesc. Cresterea consumului energetic al omenirii a cunoscut in ultimele decenii un ritm impresionant; astfel daca in 1952 consumul energetic al omenirii era de cca. 1, 5 miliarde de tone carbune conventional (tcc.) consumul creste la 11 miliarde tcc in 1983, adica in mai putin de 6 decenii consumul de energie a crescut de 7 ori, iar prognozele apreciaza ca pana in prezent consumul energetic mondial se va situa intre 25 si 35 miliarde de tone echivalent carbune si cantitatea de energie consumata de omenire din epoca primitiva pana acum, de 2, 5 milioane de ori. Este evident ca o astfel de crestere, nu poate sa nu conduca la o problema a energiei necesare pentru dezvoltarea viitoare a omeniri.   Unica sursa de energie care a alimentat civilizatia noastra pana in acest secol a fost energia solara, inmagazinata sub forma de energie chimica, prin procesul de fotosinteza, in surse regenerative (lemnul, apele, vantul) sau in combustibili fosili (carbune, petrol, gaze) a caror constanta de formare este de ordinul milioanelor de ani. Am putea spune, ca, sub aspect energetic am fost sclavii Soarelui si nu este de mirare ca popoarele din antichitate au facut din Soare unul dintre principalii zei ai religiilor primitive.   Una dintre problemele principale, de a carei solutionare depinde dezvoltarea civilizatiei noastre, problema care a revenit pe primul plan al preocuparilor din ultimii ani, este asigurarea cu energia necesara dezvoltarii activitatilor de baza care conditioneaza evolutia progresiva a nivelului de trai al populatiei globului terestru. Vreme de decenii, radiatiile ionizate au constituit doar o curiozitate de laborator, cunoscuta numai catorva initiati. Descoperirea radioactivitatii artificiale si apoi aceea a fisiunii uraniului, in deceniul al patrulea al acestui secol, au dat un puternic imbold cercetarilor de energie nucleara. Pentru marele public, energia nucleara a iesit insa din anonimat abia dupa aruncarea celor doua bombe atomice in 1945 asupra Japoniei, la Hiroshima a explodat prima bomba aruncata asupra populatiei, ca masura militara de distrugere, iar cea de-a doua bomba atomica la Nagasaki. Construirea reactorilor nucleari si posibilitatea de a utiliza aceste instalatii pentru a produce energie electrica in cantitate mare, au transferat apoi problema cercetarii radiatiilor si odata cu aceasta si problema protectie contra radiatiilor, in plin domeniu industria si economic. Studii recente au aratat ca datorita tuturor cauzelor de poluare radioactiva, doza de radiatii pe cap de locuitor a crescut in ultimii 20 de ani de 5 pana la 10 ori. Iradierea indelungata, chiar cu doze mici, poate produce leucopenii, la malformatii congenitale, pe cand iradierea cu doze mari duce la accentuarea leucopeniei, la eriteme, la hemoragii interne, caderea parului, sterilitatea completa iar in cazurile extreme produce moartea. Utilizarea practica in industrie, medicina]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Este Sau Nu Posibila O Teorie Cuantica A Metaluluii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-este_sau_nu_posibila_o_teorie_cuantica_a_metaluluii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In ultimii ani, in stiinta cognitiva s-a manifestat o controversa importanta asupra ideii de a se apela la fizica cuantica pentru explicarea fenomenelor mentale. Promotorii principali ai unui curent de gandire pro-cuantic sunt Roger Penrose (1989, 1994), Henry P. Stapp (1993), Stuart R. Hameroff (1994), M. Jibu si K. Yasue (1996) [1]. Au aparut insa si reactii prin care se neaga natura cuantica sau rolul fizicii cuantice in manifestarea si explicarea fenomenelor mentale si ale constiintei. Spre exemplu, Gregory R. Mulhauser, de la Departamentul de filosofie al Universitatii Glasgow din Scotia, in urma analizei sale[2], considera ca trasaturile mecanicii cuantice sunt extrem de nerelevante pentru producerea si explicarea fenomenelor mentale. El isi intituleaza studiul sau, la care am facut referinta, On the End of a Quantum Mechanical Romance [2]. De asemenea, afirma ca nu se poate acorda nici un rol constiintei in influentarea rezultatului unui eveniment cuantic. Kirk Ludwig, de la Departamentul de filosofie al Universitatii din Florida, Gainesville, SUA, nu vede de ce intre fizica clasica si fizica cuantica ar fi o diferenta in problema relatiei dintre corp si minte[3]. El afirma: Problema este generata de un grup de propozitii, toate avand motivatii puternice, dar care impreuna sunt inconsistente: Constituentii fundamentali ai obiectelor (adica obiectele inscrise in catalogul fizicii particulelor) nu au proprietati mentale. Proprietatile mentale nu sunt conceptual sau definitional reductibile la proprietatile non-mentale ale obiectelor. Fiecare trasatura a fiecarui obiect este deductibila, intr-o descriere completa a ei, in functie de constituentii fundamentali si de proprietatile si relatiile dintre acestia. Problema este aceea ca din (2) - (4) deducem negarea propozitiei (1). Aceasta este problema minte / corp. Cu alte cuvinte, daca fizica cuantica nu contine elemente specifice mentalului, la fel cum nu contine fizica clasica, atunci prima nu este mai indreptatita decat a doua sa serveasca explicarii proceselor mentale. Vom reveni asupra acestor consideratii. David Chalmers, matematician la origine, profesor de filosofie la Universitatea Santa Cruz, California, intr-un volum care a trezit un deosebit interes[4], arata ca procesele mentale nu pot fi explicate de fizica actuala, inclusiv de mecanica cuantica, nici chiar de aceea pe care Roger Penrose o propune pentru a acomoda fenomenele mentale. De ce s-au propus teorii cuantice pentru explicarea proceselor mentale? Fara indoiala, datorita faptului ca intreaga cunoastere neurobiologica, cu toate progresele mari pe care le-a cunoscut, nu a putut explica fenomenele cele mai delicate ale proceselor mentale, spre exemplu fenomenele de intentionalitate si, in general, fenomenele denumite qualia. Este adevarat, multi neurobiologi cred ca toate procesele mentale se vor putea explica numai prin structurile neurobiologice, dar acesta este un punct de vedere care]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Etena</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-etena.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In molecula etenei, cei doi atomi de carbon sunt uniti intre ei prin doua legaturi, care au insa energii diferite, deoarece una dintre ele se poate rupe mult mai usor decat cealalta. Una din legaturile dintre atomii de carbon este o legatura covalenta obisnuita, iar cealalta, o legatura mai putin puternica. Schema structurii spatiale a etenei poate fi reprezentata ca in urmatoarea figura. Preparare. Dintre metodele de preparare a etenei, cele mai importante sunt: 1. Destinderea alcoolului etilic in prezenta acidului sulfuric (catalizator) : CH3 (CH2 (O (SO3H (CH2 (CH2 + H2SO4 Etilena Aceasta reactie se efectueaza, de obicei, prin incalzirea alcoolului in prezenta substantelor deshidratate, cum este acidul sulfuric concentrat sau anhidrida fosforica, la temperatura de 100-200oC. Dehidrogenarea hidrocarburilor aciclice saturate, la 500-600oC, in prezenta de catalizatori, mai ales Cr2O3. Din etan se obtine etena: CH3 (CH3 (CH2 (CH2 + H2 Etena se poate obtine trecand un amestec de oxid de carbon si hidrogen peste un catalizator de nichel paladiu, depus pe cocs1 la temperatura de 100oC: 2CO + 4H2 (C2H4 + 2H2O In tara noastra, datorita zacamintelor de metan, se pot obtine in conditii economice mari cantitati de oxid de carbon si de hidrogen din metan, care se pot intrebuinta la sinteza industriala a hidrocarburilor olefinice, care sunt materii prime pretioase pentru industria de sinteza organica. In industrie, materia prima pentru obtinerea etenei o constituie gazele rezultate la cracarea termica sau catalitica a fractiunilor de titei. Etena se separa din aceste gaze prin absorbtie selectiva pe carbune activ, urmata de desorbtia fractionara. Prin procedeul cracarii, etena se fabrica la marile rafinarilei de titei. Proprietati fizice. Etena este un gaz incolor, cu miros slab eterat, insolubil in apa, dar foarte solubil in alcool. Are densitatea putin mai mica decat aerul. Proprietati chimice. Dubla legatura dintre cei doi atomi de carbon ai etenei are rolul unei grupe functionale care imprima anumite proprietati chimice hidrocarburii respective. Etena, ca toate hidrocarburile olefinice, da trei feluri de reactii: de aditie, de oxidare si de polimerizare. Reactii de aditie: a) Aditia hidrogenului. Prin aditia hidrogenului la dubla legatura se obtine hidrocarbura saturata corespunzatoare. Astfel, din etena se obtine etan: CH2 (CH2 + H2 (C2H6 Etena etan Reactia are loc prin tratarea etenei cu hidrogen molecular gazos, in prezenta unui catalizator metalic, de exemplu nichel redus, la temperatura de 150+200oC. Aditia hidrogenului la moleculele substantelor organice nesaturate are multe aplicatii in industrie, fiind folosita si la transformarea grasimilor lichide in grasimi solide. b) Aditia halogenilor. Prin aditia halogenilor la legatura dubla a etenei se formeaza derivati dihalogenati ai hidrocarburii saturate, in care cei doi atomi de halogen sunt legati doi atomi de carbon vecini. Dintre]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fluorina Si Alte Minerale Cu Fluor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-fluorina_si_alte_minerale_cu_fluor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fluorul se gaseste in natura numai combinat. Compusii principali ai fluorului sunt fluorita sau fluorura de calciu (CaF2), criolita sau hexafluoroaluminatul de sodiu (NaAlF6) si fosfat de calciu. Fluorul este un gaz de culoare verzui-galbena, cu miros patrunzator si iritant. Este mai greu decat aerul (densitatea=1, 3). Poate fi lichefiat la 188 grade Celsius si solidificat la 223 grade Celsius. In molecula de fluor, cei doi atomi sunt uniti printr-o legatura simpla de doi electroni sau o legatura sigma. Fluorul este si cel mai reactiv dintre toate nemetalele, deoarece are raza atomica mica si prin aceasta el manifesta o puternica tendinta sa accepte electroni. Reactivitatea mare a moleculei se datoreste in primul rand energiei de legatura, care permite o rupere usoara a moleculei de fluor, in atomi de fluor, si in al doilea rand faptului ca fluorul este cel mai electronegativ dintre halogeni si dintre toate celelalte nemetale. Se combina direct cu toate elementele, cu exceptia oxigenului si azotului; cu aceste elemente se combina indirect. Din clasa fluoritelor fac parte fluorita- CaF2, care contine 48, 8% F si 51, 2% Ca si criolitul Na3AlF6. Varietatile galbene contin si Cl, sub forma unui amestec izomorf. Ca impuritati mai poate contine Fe2O3, pamanturi rare, uneori U si He. Proprietatea de a fi fluorescenta (numire care vine de la Fluorita) prin incalzire (termoluminiscenta) sau sub actiunea razelor ultraviolete se datoreste impuritatilor sau unor cauze structurale. Fluorita se prezinta de obicei sub forma unor cristale cubice verzi, violete, galbui, negre-violete, sau chiar incolore. Prin incalzire culoarea dispare, dar revine dupa ce a fost expusa la raze Roentgen. Cristalele incolore devin violete sub actiunea vaporilor de calciu metalic si a descarcarilor electrice, ceea ce pare a dovedi ca, in unele cazuri, culoarea se datoreste atomilor neutri de calciu din reteaua cristalina. Utilizari Cu toate ca Fluorul a fost obtinut prin electroliza inca acum 70 de ani, utilizarile lui erau foarte restranse. In prezent cea mai mare parte din productie de fluorita (70%) se utilizeaza in metalurgie, ca fondant. In baia electrilitica pentru obtinerea aluminiului se introduce un amestec de alumina (Al2O3), fluorita si criolit, care scade punctul de topire de la 2020 grade Celsius cat are alumina la 950 grade Celsius. Acidul fluorhidric, se foloseste la gravarea pe sticla, precum si la prepararea apei oxigenate din peroxid de sodiu. Pentru obtinerea unei tone de acid fluorhidric sunt necesare 2, 2 tone de fluorita. Industria optica intrebuinteaza varietatile incolore si transparente de fluorita, pentru fabricarea unor lentile cu ajutorul carora se elimina aberatia sferica si cromatica a obiectivelor microscoapelor. Aceste varietati de fluorina sunt foarte cautate si valoroase. In ultimii ani, intrebuintarile fluorului au crescut foarte mult, datorita utilizarii lui la fluorurarea hidrocarburilor utilizate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fosforul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-fosforul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In anul 1669, un negustor de chimicale din Hamburg, fost militar si apoi medic, pe nume Hennig Brand, era si el printre pasionatii cercetarilor alchimice cautand, ca si sutele de predecesori ai sai, piatra filozofala si elixirul vietii. Astfel, el s-a gandit sa caute piatra filozofala chiar in omul insusi, realizand urmatorul experiment: a fiert urina umana in absenta aerului -o idee cu adevarat geniala- si a distilat in prezenta nisipului zeci de litri, poate sute pana ce lichidul ramas s-a concentrat, a devenit siropos, iar dupa ce l-a lasat sa se raceasca si a facut sa patrunda aer in retorta de distilare spre marea lui surpriza, a aparut o luminozitate deosebita, pe care a numit-o focul rece. Aceasta descoperire a lui Brand era cea mai spectaculoasa din toata perioada alchimica. Simbolul P este atribuit fosforului dupa numele elementului in limba greaca phosphoros, care inseamna purtator de lumina (o varietate a fosforului este fosforescenta, emite lumina). Etimologie: phos=lumina, pherein=a purta. Primele chibrituri contineau in gamalia lor fosfor alb si se aprindeau prin frecare pe o suprafata aspra. Acestea au fost abandonate din cauza toxicitatii lor si inlocuite cu chibrituri suedeze care au gamalia formata din clorat de potasiu si sulfura de antimoniu, usor inflamabile; se aprind prin frecare pe o pasta continand fosfor rosu. Fosforul nu poate exista liber in natura deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se gaseste numai sub forma de compusi (organici si anorganici), mai ales fosfati. Principalul mineral continand fosfor este apatita, care, sub actiunea lenta a agentilor atmosferici, se transforma in fosforite si se gaseste in scoarta Pamantului. Fosforul se afla in corpul plantelor si animalelor sub forma de combinatii anorganice (carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) si sub forma de compusi organici (sange, creier, par, fibre musculare, galbenus de ou, varza, conopida, lapte, branzeturi). In industrie, fosforul se prepara din fosfat de calciu prin calcinare (incalzire la 1000 C) cu dioxid de siliciu si carbune. Fosforul apare in mai multe modificatii alotrope fundamentale, datorita numarului diferit de atomi din molecule. Cele mai importante si mai frecvente forme alotropice ale fosforului sunt fosforul alb si fosforul rosu. Fosforul alb in stare solida si lichida are molecula formata din patru atomi de fosfor uniti intre ei prin covalente, care ocupa varfurile unui tetraedru regulat. Unghiurile de valenta de 60 sunt mici si indica o tensionare considerabila a moleculei, ceea ce este in concordanta cu marea reactivitate a fosforului alb. In cristal, moleculele de fosfor sunt unite prin forte slabe de tip Van der Waals, care explica unele proprietati ale fosforului alb. *are duritate mica, fiind asemanator cu ceara, densitatea de 1. 8g/cmc si punctul de topire de 44 C; *formeaza vapori cu miros de usturoi, este un bun izolator, iar din cauza solubilitatii in grasimi, este toxic, producand]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Halogenii - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-halogenii_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prin halogenarea unui compus aromatic (izociclic sau heterociclic) se intelege procesul de introducere a unuia sau mai multor atomi de halogen (furnizati de un agent de halogenare) la atomi de carbon din molecula acestuia. Halogenii sint elemente care in conditii obisnuite sint gaze sau se pot aduce usor in stare gazoasa. Intrucit compusul aromatic poate avea in molecula si catene alifatice laterale, saturate sau nesaturate, se disting doua tipuri de halogenari: Halogenarea substitutiva la nucleul aromatic decurge, in conditii normale, printr-un mecanism heterolitic, de substitutie electrofila, caracterizat prin heteroliza sau polarizarea agentului de halogenare sub actiunea unor catalizatori electrofili sau a unor solventi polari. In urma acestor procese rezulta ioni de halogen pozitivi (X+) sau specii mai mult sau mai putin polarizate (continind X+). Nucleul aromatic (nucleofilul) reactioneaza cu aceste specii electrofile, cedind un proton celeilalte parti a reactantului initial, ce apare sub forma de anion simplu sau complex: Catalizatori electrofili sint FeCl3, SbCl3, AlCl3, ZnCl2, NiCl2, oxizi de metale (Fe2O3, Al2O3, Sb2O3), iod, sulf, iar drept solventi polari adecvati se pot folosi: acidul sulfuric, acidul clorsulfonic, acidul acetic, acidul monocloracetic, nitrobenzenul, piridina, chinolina etc. In cazul prezentei unor substituenti in nucleul aromatic, halogenarea prin substitutie electrofila la acesta este dirijata in pozitiile cu densitate de electroni marita. Grupe electronodenoare de tipul OH, OR, NH2, NHR, NR2, NHAcil etc. Vor usura substitutia si o vor dirija in pozitii orto sau para fata de acestea, iar grupe electronoacceptoare ca NO2, COOH, CN, SO3H, CCl3 etc. Vor ingreuia substitutia si o vor dirija in meta fata de acestea, unde densitatea de electroni este mai putin micsorata. Halogenarea prin substitutie in catene laterale saturate si cea prin aditie la nucleu sau la catene laterale nesaturate decurge printr-un mecanism homolitic (radicalic), avind loc reactii inlantuite, prin intermediul unor atomi si radicali liberi (poseda un electron impar); initial se produce scindarea homolitica a moleculei de halogen (sau a unui compus care contine halogen) sub actiunea unui aport de energie termica sau radicali liberi (initiatori sau promotori, de ex. Peroxidul de benzoil). Tot prin mecanism radicalic are loc substitutia in nucleu la unele halogenari (fluorari, clorurari, bromurari) efectuate in absenta catalizatorilor, la temperaturi ridicate, eventual in faza de vapori si in care halogenarea nu mai este dirijata in pozitii cu densitate marita de electroni, ci acolo unde se formeaza mai usor radicali liberi, eventual prin eliminarea altor substituenti preexistenti (de ex. Formarea 1, 3 diclorbenzenului din 1, 3-dinitrobenzen). In cazul unor hidrocarburi polinucleare condensate (naftalina, antracen, acenaften etc.) cu o mare mobilitate a electronilor (, au loc foarte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Hidrogenul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-hidrogenul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Hidrogenul a fost descoperit de faimosul fizician englez Henry Cavendish, care era cel mai bogat dintre invatati si cel mai invatat dintre bogati, dupa cum spunea unul dintre contemporanii sai. Putem adauga ca era si cel mai meticulos dintre oamenii de stiinta. Se spune ca atunci cand Cavendish la o carte din propia-i biblioteca intotdeauna isi punea in locul ei cartea de vizita. Cel mai linistit dintre savanti, devotat in intregime cercetarii stiintifice, intotdeauna absorbit de stiinta, avea reputatia unui pustnic excentric. Ori acestea erau tocmai calitatile care faceau posibila deacoperirea noului gaz, hidrogenul. El a facut descoperirea in 1766, iar in 1783 profesorul francez Charles a facut sa zboare primul balon cu hidrogen. Hidrogenul a fost si pentru chimisti a descoperire pretioasa. El I-a ajutat sa descifreze structura acizilorsi bazelor, aceste foarte importante clase de compusi chimici. El a devenit un reactor de laborator indispensabil pentru precipitarea metalelor din solutiile de saruri si pntru reducerea oxizilor metalici. Si daca am presupune ca hidrogenul nu a fost descoperit in 1766, ci, sa spunem o jumatate de secol mai tarziu  (astfel de lucruri s-ar fi putut intampla), progresul chimiei in teorie si practica ar fi intarziat prea mult timp. Cand chimistii au inceput sa-l cunoasca indeajuns de bine si practicienii sa-l foloseasca pentru producerea de substante importante, acest gaz a atras atentia fizicienilor. Studiul lui le-a furnizat multe informatii care au imbogatit considerabil cunostiintele stiintifice din acea vreme. Aveti nevoie de inca o dovada? In primul rand hidrogenul se solidifica la o temperatura mai mica decat alte lichide sau gaze (exceptie face heliul), la -259, 1 C; in al doilea rand atomul de hidrogen i-a dat posibilitatea fizicianulului danez Niels Bohr, Bohr sa emita o teorie a aranjarii electronilor in jurul nucleului atomic, fara de care sensul fizic al legii periodicitatii nu ar fi putut fi patruns. Aceste realitati au constituit baza altor foarte importante descoperi. Astfel fizicienii au trecut stafeta rudelor celor mai apropiate prin meserie, astro-fizicienilor, care studiaza structura si compozitia stelelor. Astro-fizicienii au stabilit ca hidrogenul este elementul numarul 1 in univers. Este componenta principala a Soarelui, stelelor, nebuloaselor si <<umplutura>> de baza a spatiilor interstelare. In spatiul extraterestru exista mai mult hidrogen decat toate celelalte elemente chimice laolalta. Nu ca pe Pamant, unde continutul sau se ridica la mai putin de 1%. Oamenii de stiinta considera hidrogenul punctul de plecare a unui  lung sir de transformari al nucleului atomic, sir care a dus la formarea tuturor elementelor chimice, a tuturor atomilor, fara exceptie. Soarele nostru si toate stelele sunt luminoase datorita reactilor termonucleare care au loc intre ele, implicand transformarea hidrogenului in helui, cu eliberarea unor cantitati imense de energie. Chimist proeminent pe Pamant, hidrogenul este si un]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Hidrogenul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-hidrogenul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Hidrogenul a fost descoperit de faimosul fizician englez Henry Cavendish, care era cel mai bogat dintre invatati si cel mai invatat dintre bogati, dupa cum spunea unul dintre contemporanii sai. Putem adauga ca era si cel mai meticulos dintre oamenii de stiinta. Se spune ca atunci cand Cavendish la o carte din propia-i biblioteca intotdeauna isi punea in locul ei cartea de vizita. Cel mai linistit dintre savanti, devotat in intregime cercetarii stiintifice, intotdeauna absorbit de stiinta, avea reputatia unui pustnic excentric. Ori acestea erau tocmai calitatile care faceau posibila deacoperirea noului gaz, hidrogenul. El a facut descoperirea in 1766, iar in 1783 profesorul francez Charles a facut sa zboare primul balon cu hidrogen. Hidrogenul a fost si pentru chimisti a descoperire pretioasa. El I-a ajutat sa descifreze structura acizilorsi bazelor, aceste foarte importante clase de compusi chimici. cunostiintele stiintifice din acea vreme. Aveti nevoie de inca o dovada? In primul rand hidrogenul se solidifica la o tempera- in al doilea rand atomul de hidrogen i-a dat posibilitatea fizicianulului danez Niels Bohr Bohr sa emita o teorie a aranjarii electronilor in jurul nucleului atomic, fara de care sensul fizic al legii periodicitatii nu ar fi putut fi patruns. Aceste realitati au constituit baza altor foarte importante descoperi. Astfel fizicienii au trecut stafeta rudelor celor mai apropiate prin meserie, astro- fizicienilor, care studiaza structura si compozitia stelelor. Astro-fizicienii au stabilit ca hidrogenul este elementul numarul 1 in univers. Este componenta principala a Soarelui, stelelor, nebuloaselor si <<umplutura>> de baza a spatiilor interstelare. In spatiul extraterestru exista mai mult hidrogen decat toate celelalte elemente chimice laolalta. Nu ca pe Pamant, unde continutul sau se ridica la mai putin de 1%. Oamenii de stiinta considera hidrogenul punctul de plecare a unui lung sir de transformari al nucleului atomic, sir care a dus la formarea tuturor elementelor chimice, a tuturor atomilor, fara exceptie. Soarele nostru si toate stelele sunt luminoase datorita reactilor termonucleare care au loc intre ele, implicand transformarea hidrogenului in helui, cu eliberarea unor cantitati imense de energie. Chimist proeminent pe Pamant, hidrogenul este si un chimist remarcabil in spatiul extraterestru. O alta propietate remarcabila a hidrogenului este aceea ca atomul sau emite radiatii avand o lun- gime de unda de 21cm. Aceasta este considerata o constanta universala pentru ca este aceeasi in tot Universul. Oamenii de stiinta si-au pus problema realizarii de comunicatii cu alte lumi locuite de fiinte superioare utilizand unde de hidrogen. Daca aceste lumi sunt cu adevarat locuite de fiinte superioare, ele trebuie sa aiba idee ce inseamna 21cm.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Hydrogen Compounds Of Group Iv Elements</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-hydrogen_compounds_of_group_iv_elements.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Man has known carbon, as charcoal from the combustion of wood, from prehistoric times. Its name derives from the Latin carbo meaning charcoal. The element is unique in the vast number of its compounds- there are probably more than one million known today. Carbon is widely distributed throughout the universe. Much of the energy of the sun and stars is due to the carbon cycle. Both black and transparent diamonds have been found in meteorites. The cosmic abundance is six times that of silicon. The name of this element derives from a corruption of the Greek word adamas meaning invincible. Combined with hydrogen, carbon occurs extensively as coal, petroleum and natural gas. In spite of its wide spread occurrence carbon still only constitutes 0. 027% of the earth s crust. The distribution of terrestrial carbon is approximately as follows: minerals-99. 7%, atmosphere-0. 2%, and living matter-0. 01%. Even if combining with hydrogen is very difficult to achieve, a great number of hydrides of carbon is known which is the object of organic chemistry. The hydrides of carbon are covalent compounds. Carbon possesses in the valence shell four electrons and forms four bonds in almost all of its combinations. The bonds of carbon aren t made with the pure orbitals 2s2p, but with some hybrid tetrahedral orbitals. The saturated hydrides of carbon don t have an acid character, which means that don t have the tendency to loose protons. In a period this tendency increases from the 4th to the 7th group. So in the series: H HF gives easily the proton to water and forms ions like FÆ and H3O+. Ammonia and methane don t loose protons. The acid or basic properties of some combinations can be explained by the presence in its molecules of lone pairs, able to form coordinate bonds. The hydrides of carbon don t have lone pairs, so they are neutral. The tendency to form covalent bonds and the neutral character allows carbon atoms to bond between themselves and to form chains of various forms. Regarding its health hazard carbon is itself relatively non-toxic. The radiological hazards of using radioactive carbon compounds have already been discovered. For 14C, the most widely used radioisotope, the tolerance doses are: Whole body burden 300µC Maximum permissible concentration in drinking water 8x10-3µC ml-1 Maximum permissible concentration in air 4x10-6µC ml-1 Silicon. It is not possible to say when or by whom silicon and its early compounds were discovered, because man has used natural silica and silicates since dawn of the race. The name silica (and from it, the words silicon, silicide, silicate, and silicone by the usual etymology) comes from the Latin word silex, silicis for flint. Silica was found to be a relatively strong acid earth at high temperature, capable of forming salts of all the alkali and alkaline-earth metals and of most transition metals as well. In this way some understanding of the ancient ceramic arts became]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Identificarea Halogenilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-identificarea_halogenilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Identificarea elementelor componente din compusii organici se face prin analiza elementara calitativa. Desi numarul substantelor organice este foarte mare, numarul elementelor componente este relativ redus, majoritatea componentilor continand carbon si hidrogen, apoi oxigen, azot si, mai rar, halogeni, sulf, fosfor si unele metale ca mercur arsen, stibiu si altele. Analiza elementara calitativa isi propune identificarea acestor elemente in compusii organici. Analiza se efectueaza asupra unor substante a caror puritate a fost controlata prin determinarea unor constante fizice in timpul purificarii, cum ar fi punctul de fierbere sau de topire, indicele de refractie, densitatea, etc. Halogenii reprezinta un grup de 5 elemente, alcatuind grupa a 7-a principala a sistemului periodic al elementelor. Halogenii sunt: Fluor (F), Clor (Cl), Brom (Br), Iod (I) si Astatin (At). Cuvantul halogen provine din limba greaca si este format din hals - sare si genes nastere. In chimie, termenul de halogen se refera la proprietatea fiecaruia din elementele enuntate mai sus de a forma cu sodiul saruri asemanatoare cu sarea obisnuita (clorura de sodiu - NaCl). Fiecare halogen are valenta 1 si se poate combina cu metalele formand saruri, precum si cu metale si nemetale, formand ioni complecsi. Experienta: In flacara neluminoasa a unui bec de gaz se introduce o bucata de sarma de cupru latita la unul din capete. Dupa ce s-a innegrit, se ia pe capatul sarmei o cantitate mica din substanta de analizat si se introduce din nou in flacara. Carbonul si halogenul din substanta organica sunt oxidati de oxigenul din oxidul de cupru, iar prin combinarea cuprului cu halogenul se formeaza halogenurile respective de cupru care vor colora flacara becului in verde. O alta reactie de identificare a halogenilor este reactia cu azotat de argint. Experienta: Intr-o eprubeta se iau cativa mililitri de solutie Lasaigne, se aciduleaza cu acid azotic concentrat, se fierbe, se raceste si se trateaza cu azotat de argint. Se formeaza un precipitat alb sau galbui de halogenura de argint care indica prezenta halogenului. NaX + AgNO3 (AgX + NaNO3 Pentru identificarea fiecarui atom de halogen (clor, brom, iod) precipitatul obtinut se trateaza cu o solutie de hidroxid de amoniu si se fac urmatoarele observatii: Daca precipitatul obtinut este alb si se dizolva usor in hidroxid de amoniu, substanta contine clor; Daca precipitatul este alb-galben si se dizolva mai greu in hidroxid de amoniu, contine brom; Daca precipitatul este galben si insolubil in hidroxid de amoniu, contine iod. Identificarea halogenilor din compozitia materiei organice din plante. Substante necesare: acid azotic concentrat (nitric); azotat de argint, solutie 2% (nitrat de argint); frunze uscate de telina sau feriga. Experienta: Se calcineaza intr-un creuzet frunze uscate de telina (apium graveoleus) sau feriga. Cu cenusa rezultata se executa un extras apos, separat pe hartie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Industria Metalurgica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-industria_metalurgica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Industria metalurgica este o ramura a industriei grele, principala producatoare de mijloace de productie. Cuprinde: -cantitati mai mici la Ocna de Fier (Muntii Dognecei), la Lueta (Muntii Harghitei) si la Baisoara (Cluj) -se mai folosesc la fabricarea fontelor: manganul, vanadiul, cromul etc -exploatari de mangan langa Vatra Dornei (Iacobeni) -combustibili: cocsul metalurgic din huia de la Petrosani insuficenta de aceea se importa -centre siderurgice cu furnale: Galati, Hunedoara, Calan, Resita, Vlahita -Galati cel mai mare centru siderurgic din tara materie prima de import aduse pe Dunare; -Hunedoare minereu de fier din apropiere (minele Ghelari si Teliuc) dar si din import -Calan se produce fonta de turnatorie semicocs din huila din E depresiunii Petrosani -Resita fonta, oteluri, laminate de calitate; uzina de cocs pe baza carbunelui de la Anina; minereuri de fier de la Ocna de Fier si din import -Vlahita produce fonta de turnatorie minereu de la Lueta -alte centre mai putin importante: Campia Turzii, Tulcea, Bucuresti, Roman, IasI, Buzau, Targoviste, Calarasi Industria extractiva a minereurilor neferoase si metalurgia neferoasa. -produce metale cu intrebuintari industriale diferite: aluminiu, cupru -rezervele de aluminiu sunt limitate; restul sunt mai putin limitate -metalele neferoase se impart in: -metale colorate (cupru, plumb, zinc, aluminiu) -metale auro-argentifere -metale rare (molibden, wolfram, antimoniu, nichel, cobalt, uraniu, mercur) Metalele colorate cuprul, plumbul, zincul -minereuri complexe la poalele muntilor Gutai, in imprejurimile orasului Baia Mare -se extrag in minele de la Baia Sprie, Cavnic, Baiut, Nistru, Baia Borsa, in depresiunea Maramures -zacaminte cuprifere se exploateaza la: Toroiaga (jud. Maramures), Lesu Ursului, Crucea, Fundu Moldovei (jud. Suceava), Balan (jud. Harghita), Baita si Deva (jud. Hunedoare) si la Mina Altan-Tepe (jud. Tulcea) -extractia industriala se face prin procese tehnologice complexe la Baia Mare, Zlatna si Rosia-Poieni -zacaminte de plumb muntii Gutai -metalul se obtine prin topire la Baia Mare -alte centre de extractie: Ruschita (m-tii Poiana Rusca) si Muncelu Mic -folosit la fabiricarea camerelor de plumb, tevi pentru apa potabila, in tipografie -este o industrie foarte nociva -zincul fabricare de tabla, electrozi pentru elemente galvanice -se extrage din minereurile de la Nistru si Ilba, Muncelu Mic -se prelucreaza la Copsa Mica -aluminiul mare raspandire pe glob -industrie aeronautica, aliaje usoare, conductori electrici -se obtine din bauxita (oxid de aluminiu hidratat) care se gaseste in muntii Padurea Craiului: Rosia, Varciorog -alumina se prelucreaza la Oradea si Tulcea (de import) -aluminiul se obtine la Slatina Metalele auro-argentifere -Aurul exploatat de daci dinaintea stapanirii romane exploatari dezvoltate inca din periaoda]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Izotopi - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-izotopi_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se numesc izotopi specii de atomi apartinand aceluiasi element, diferind prin masa lor, dar asemanandu-se extrem de mult prin proprietatile lor fizice si chimice. Din cauza marii asemanari a proprietatilor lor, izotopii aceluiasi element nu pot fi separati decat foarte greu, prin metode speciale. Izotopii unui element ocupa acelasi loc in sistemul periodic (in greceste isos = acelasi, topos = loc). Existenta izotopilor a fost observata intai la elementele radioactive. Prin introducerea spectrometriei de masa, s-a stabilit apoi ca fenomenul izotopiei se intilneste si la elementele comune, dar nu la toate. Se credea inainte, ca una din proprietatile caracteristice ale atomilor unui element este constanta masei atomice. Aceasta parere gresita a fost spulberata de introducerea spectrometrului de masa. Desi exista in natura elemente compuse din atomi de un singur fel (monozitopice), de ex : florul, sodiul, aluminiul, fosforul etc. majoritatea elementelor sunt insa amestecuri de izotopi, uneori de multi izotopi (in cazul staniului de zece izotopi). Asemenea elemente se numesc elemente mixte. Izotopii unui element chimic pot fi izotopi stabili si atunci ei exista in natura si se numesc izotopi naturali ai elementului respectiv. Unii izotopi sunt radioactivi, emit spontan radiatii. In majoritatea cazurilor sunt izotopi artificiali, rezultati ca urmare a unor reactii nucleare. In cazul izotopului carbon, s-au identificat 12 izotopi, din care numai doi izotopi sunt naturali. Dintre acestia, cel mai stabil este izotopul C. Acest izotop a fost ales ca izotop de referinta-unitatea atomica de masa (u. a. m.), numita si unitate nuclidica-dalton (d) Cu spectrometrul de masa se pot masura mai exact masele atomice decat prin metoda chimica obijnuita, bazata pe determinarea echivalentelor chimici. Valorile obtinute cu acest aparat au pana la 6-7 cifre semnificative exacte, in timp ce metoda chimica nu permite determinarea maselor atomice cu precizie mai mare decat 4 rareori 5 cifre semnificative. Masele atomice ale izotopilor au valori numerice apropiate de numere intregi si anume sint fie putin mai mari fie putin mai mici decat un numar intreg. De acea se atribuie fiecarui izotop, un numar de masa notat cu A care este numarul intreg cel mai apropiat de masa sa atomica reala. In timp ce prin spectrometria de masa se determina masa (si abundenta) fiecarui izotop component al unui element mixt, metoda chimica duce la valori medii ale maselor atomice. De mare importanta practica este faptul ca proportia (abundenta) izotopilor in elemente mixte din natura este aceasi (cu putine excepti). Asfel  elementul clor cu masa atomica (egala cu echivalentul chimic) 35, 453 este un amestec al izotopilor cu numarul de masa A 35 si 37 in -2- proportie de de aproximativ 3 : 1. Aceasi situatie se intilneste si la multe alte elemente. Aceasta este una din cauzele (dar nu singura) pentru care unele elemente nu au mase atomice egale cu numere intregi. Numarul de masa se noteaza linga]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Izotopii - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-izotopii_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Una din doua sau mai multe specii de atomi, avand acelasi numar atomic, constituind acelasi element, dar care difera prin numarul de masa. Numarul atomic este echivalent cu numarul de protoni din nucleu, iar numarul de masa este suma protonilor si neutronilor din nucleu, izotopii aceluiasi element diferind unul de altul prin numarul de neutroni din nucleu. Experimentele de la inceputul secolului XX indicau faptul ca substantele chimice care nu puteau fi separate chimic difera una de cealalta numai prin structura nucleului. Fizicianul englez Sir Joseph Thomson a demonstrat in anul 1912 existenta izotopilor stabili transmitand neon printr-un tub descarcat si deviind ionii de neon prin campuri magnetice si electrice; acest lucru a demonstrat faptul ca elementul stabil neon exista in mai multe forme. Thomson a descoperit doi izotopi de neon: unul cu numarul de masa 20, iar altul cu numarul de masa 22. Experimentele de mai tarziu arata ca neonul in stare naturala este alcatuit in proportie de 90% din neon-20 (izotopul cu masa 20), 9. 73% din neon-22 si 0. 27% din neon-21. Cercetarile asupra izotopilor au fost continuate de catre multi oameni de stiinta, remarcabil ar fi fizicianul englez Francis William Aston; munca acestora in descoperirea si studierea izotopilor a fost accelerata prin folosirea spectrografului. Se stie ca majoritatea elementelor in stare naturala sunt alcatuite din doi izotopi. Printre exceptii intalnim beriliul, aluminiul, fosforul si sodiul. Masa atomica a unui element este media dintre masele atomice sau numerele de masa ale izotopilor. De exemplu clorul, cu masa atomica 35. 457, este alcatuit din clor-35 si clor-37, primul fiind intalnit in proportie de 76% iar cel de-al doilea in proportie de 24%. Toti izotopii elementelor cu numarul atomic mai mare de 83 (dupa bismut in tabelul periodic) sunt radioactivi. De asemenea si unii izotopi cu numarul atomic mai mic de 83, cum ar fi potasiu-40, sunt radioactivi. Pana la ora actuala sunt cunoscuti aproximativ 280 de izotopi naturali stabili (nu radioactivi). Izotopii artificiali radioactivi, cunoscuti si sub numele de radioizotopi, au fost produsi pentru prima data de fizicienii francezi Irene si Frederic Joliot-Curie. Numarul atomic al unui atom reprezinta numarul de protoni din nucleul sau. Acest numar ramane constant pentru un element dat. Numarul de neutroni poate varia, luand nastere izotopi care pot avea aceeasi comportare chimica, dar mase diferite. Izotopii hidrogenului sunt: protiu (nu contine nici un neutron in plus), deuteriu (un neutron) si tritiu (doi neutroni). Hidrogenul are intotdeauna un proton in nucleu. Aceste ilustratii sunt reprezentatii schematice ale atomului, si nu sunt lucrate la scara. In realitate, nucleul este de aproximativ zece mii de ori mai mic decat raza orbitala, care da marimea atomului. Separarea izotopilor aceluiasi element unul de celalalt este dificila. O separare totala dintr-un singur pas este imposibila, deoarece izotopii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Izotopii - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-izotopii_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Izotopii sunt specii de atomi ai aceluiasi element chimic, cu acelasi numar atomic dar cu numere de masa diferite. Hidrogenul din natura este constituit din atomi ai caror nucleu contin doar un proton, atomi cu un proton si un neutron, deuteriu, si atomi cu un proton si doi neutroni, tritiu. Notarea izotopilor se face punand langa simbolul elementului, in stanga sus, numarul de masa si in stanga jos, numarul atomic. Pentru izotopii hidrogenului se folosesc simbolurile: D pentru deuteriu si T pentru titriu. Avand aceeasi configuratie electronica izotopii au proprietati chimice identice dar au proprietati fizice diferite datorita maselor atomice diferite. Unii izotopi ai elementelor se carcterizeaza prin instabilitate, adica se transforma prin emisie spontana de radiatii nucleare. Acest fenomen poarta numele de radioactivitate naturala. Dintre elementele stabile cunoscute numai 21 sunt formate din acelasi tip de atomi si se numesc elemente unitare. Restul elementelor sunt formate din amestecuri de izotopi si se numesc elemente mixte. De exemplu oxigenul este un amestec de trei izotopi, clorul este un amestec de doi izotopi iar staniul este un amestec de zece izotopi. Un scurt istoric al descoperirilor legate de structura atomului ar situa pe primul loc pe Democrit, geniul antichitatii, care a postulat faptul ca toate corpurile sunt formate din particule invizibile pe care le-a denumit atomi, in sec 5 i. e. n. Abia in 1811 se realizeaza pasul urmator, cand Avogadro a emis ipoteza ca volume egale de gaze in conditii identice de temperatura si presiune, contin acelasi numar de molecule. In 1869 Mendeleev a aranjat elementele in ordinea maselor lor atomice si a precizat ca elementele din aceleasi grupa au proprietati asemanatoare. In 1896 Roentgen a descoperit rezele X ceea ce a dat un nou imbold fizicienilor in cautarea de alte tipuri de radiatii. H. Becquerel a descoperit radioactivitatea naturala a minereurilor de uraniu, descoperire care este considerata inceputul fizicii nucleare. La nunai doi ani dupa acest eveniment sotii Marie si Pierre Curie au descoperit radiul si poloniul, elemente radioactive care emitau radiatii mult mai intense decat uraniul. In 1900 Rutherford stabileste, pe baza experimentelor efectuate, ca radiatiile nucleare sunt de trei feluri diferite: alfa, beta si gama. Experimentele acestea au mai relevat faptul ca nucleul nu este indivizibil. Bombardand nuclee de azot cu particule alfa, provenite din dezintegrarea radiului, el a obtinut nuclee de oxigen si protoni de unde s-a tras concluzia ca in nuclee exista protoni. Aceasta transformare se numeste transmutatie nucleara, adica obtinerea artificiala a unui element din alt element. Experienta a mai aratat ca pentru a obtine efecte semnificative sunt necesare fascicule de particule incidente cu energii mari. Preparatele radioactive naturale nu erau potrivite pentru astfel de experiente. A aparut asfel necesitatea creerii unor instalatii capabile sa genereze aceste energii inalte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Lumina Artificiala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-lumina_artificiala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Din cele mai vechi timpuri oamenii au inventat diverse lucruri pentru a-si face viata mai usoara. Descoperirea focului a reprezentat un pas colosal in evolutia omenirii. Focul dadea nu numai caldura dar si lumina. Nimeni nu stie cata vreme s-a scurs de cand omul a folosit pentru prima oara un fitil intr-un vas cu grasime animala dar cert este ca s-au gasit lampi primitive scobite in roci calcaroase sau gresie, datand din jurul anului 80 000 i. e. n. In Iran, s-au gasit lampi cu ceramica vechi de cateva mii de ani. Dupa relatarile biblice in templul lui Solomon, in sec. X i. e. n., existau lumanari facute din grasimi animale. Acestea se mai folosesc i astazi in temple dar ele au aparut in locuinže abia in Evul Mediu. Perioada moderna a luminažiei a inceput insa cu inventarea lampii cu petrol. De la acest prim pas in crearea luminii artificiale au trecut mai bine de 200 de ani. Sa urmarim succint evolužia luminažiei. Prima lampa cu petrol a parut in 1784, invenata de catre elvežianul Ami Argand. Lampile lui aveau fitil cu tub; aerul intra printr-o gaura laterala i ie ea prin interiorul fitilului. Flacara dadea o lumina puternica i rezulta o cantitate mica de funingine. Mai tarziu lampile Argand au folosit parafina ceea ce imbunatažea calitatea flacarii. Parafina se folose te i azi in lampile Tilley moderne. Urmatorulpas in crearea luminii artificiale a fost folosirea gazului iluminator. Astfel in 1798 William Murdor a iluminta o pe tera din apropierea casei lui din Cornwall prin arderea unui astfel de gaz luminator, apoi dupa 12 ani a folosit acela i procedeu pentru iluminarea casei din Redruth, dupa care a incercat iluminarea unei fabrici din apropierea Birmingham-ului. Prima strada iluminata cu gaz a fost strada Pall Mall din Londra, in 1807. Iluminarea cu gaz s-a raspandit pana in 1830 in aproape toata Europa i in principale ora e ale Americii de Nord. Folosirea gazului pentru iluminat a facut un mare pas inainte prin folosirea lampii cu plasa incandescenta. Aceasta a fost prezentata pentru prima oara in 1885 de catre baronul von Welsbach. El a fixat o plasa incandescenta de un tub care facea amestecul gaz-aer. Daca amestecul era aprins plasa lumina cu o lumina stralucitoare, alba i calda. Aceasta metoda care era foarte eficienta a concurat electricitatea - urmatorul pas in iluminatul artificial - pana in anii treizeci. Primele lampi cu curent au fost elaborate in 1809 de Sir Humphrey Davy. Aceste lampi erau lampi cu arc carbonic: la cei doi poli ai unei baterii era fixata o bagheta de carbon acestea atingandu-se la locul contactului, producand o luminp alba, incandescenta; daca acestea erau indepartate la aproximativ 10 cm distanža, se obžine un arc luminos alb, puternic. Pana in 1850 lampile cu arc electric au luminat temorar strazile ora elor Paris, Londra, New-Yorrk, Berlin. Prima lampa cu arc electric permanenta a fost instalata in 1862 in farul Dungeuness. De i lumina lampilor cu arc carbonic era foarte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Magneziu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-magneziu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Magneziul se gaseste mult raspandit in natura sub forma de combinatii, alcatuind 2% din scoarta pamantului. Astfel se gaseste ca zacaminte de magnezit (carbonat de magneziu, Mg CO3) si, mai ales, dedolomit (carbonat dublu de calciu si magneziu, MgCO3*CaCO3). Foarte raspanditi sunt si carnalitul (clorura dubla de potasiu si magneziu, Mg Cl2*KCl*6H2O), kieseritul (sulfat de magneziu, MgSO4*H2O), apoi diferiti silicati de magneziu - ca de exemplu olivina, (Mg, Fe) 2 [SiO4], enstatitul Mg2 [Si2O6], serpentina, talcul, azbestul si spuma de mare, cum si aluminosilicati, ca de exemplu spinelul, MgO. Al2O3. In sol se gasesc totdeauna combinatii de calciu si de magneziu provenind din dezagregarea mineralelor. Multe saruri de magneziu sunt dizolvate in apa marilor sau a lacurilor sarate, carora le imprima gustul amarui. De asemenea, multe izvoare minerale contin dizolvat sulfat de magneziu. Plantele iau din pamant sarurile de magneziu, formand clorofila (in constitutia clorofilei magneziul are acelasi rol ca fierul in constitutia hemoglobinei). Magneziul se mai gaseste drept component al semintelor vegetale si chiar in corpul animal. Magneziul poate fi obtinut prin diferite metode. Astfel, prin tratarea dolomitului calcinat, cu apa de mare se indeparteaza calciul. prin schimb de ioni, echilibrul fiind favorabil din cauza solubilitatii mai marei ai hidroxidului de calciu in comparatie cu hidroxidul de magneziu: Ometoda tehnica importanta pentru prepararea magneziului este electroliza carnalitului anhitru topit la 700 - 800*C. In loc de carnalit se poate folosi si clorura de magneziu anhidra in amestec cu CaCl2 si NaCl. La catodul celulei electrolitice (care este de fier) se separa magneziul care, fiind usor, se ridica la suprafata topiturii de unde poate fi scos cu linguri speciale. La anod (care este de grafit) se separa clorul, care este aspirat. 1*. Magneziul obtinut are puritatea 98 -99 % Mg; purificarea lui se face prin retopire in cuptoare electrice. Insemnatate tehnica au dobandit in ultimul timp procedeele termice pentru obtinerea magneziului, din care mai importante sunt procedeele carbotermice si silicotermice. Dupa primul procedeu, oxidul de magneziu este redus cu carbune la temperatura arcului electric (pest 2000*C) : MgO+C=Mg+CO In al doilea procedeu, oxidul de magneziu este redus cu siliciu. In acest scop, dolomitul in amestec cu siliciu sau ferosiliciu, este incalzit intr -un cuotor electric la 1200 - 1300*C sub vid inaintat: 2MgO+2CaO+Si=Ca2SiO4+2Mg 3) Proprietati fizice Magneziul este un metal moale, alb, stralucitor, care cristalizeaza in sistemul hexagonal. Este usor si maleabil astfel incat poate fi laminat in table subtiri si tras in fire. Cu unele metale formeaza aliaje cu diferite aplicatii in tehnica moderna. 4) Proprietati chimice Magneziul este stabil in aer uscat; in aerul umed se acopera cu un strat de oxid de magneziu care impiedica ca reactia de oxidare sa se desfasoare mai departe.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Mase Plastice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-mase_plastice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inca din antichitate oamenii au folosit materiale naturale ca: lemnul, pielea, bumbacul, lana, matasea, pergamentul, papirusul. In India antica se utiliza shellacul, o rasina naturala, pentru acoperirea obiectelor din lemn, iar in Roma antica se utiliza o rasina naturala, fosila denumita amber. La mijlocul sec. al XVII-lea s-a descoperit gutaperca, o rasina naturala folosita la izolarea cablurilor, a carui inlocuire cu materiale sintetice s-a realizat in 1940. Incepand cu a 2 jumatate a sec. al IX-lea au aparut materiale noi, care au determinat o adevarata revolutie in dezvoltarea stiintei si tehnicii si anume materialele polimerice (polimer). In anul 1833 J. Berzelius defineste pentru prima data notiunea de polimer care sta la baza chimiei macromoleculare. Materialele plastice sunt materiale tehnologice in compozitia carora intra un polimer, un plastifiant care imbunatateste si conserva proprietatile fizico-mecanice, o umplutura inerta si uneori un colorant. Polimerii sunt molecule mari (macromolecule) constituite prin unirea intre ele a unor molecule mai mici numite monomeri. Ca monomeri se folosesc alchene sau derivati ai acestora, denumiti in general monomeri vinilici. Molecula care se repeat poarta denumirea de mer (parte) si este reactant. Produsul de reactie se numeste polimer. Numarul de molecule de monomeri care intra in alcatuirea unei macromolecule de polimer se numeste grad de polimerizare (n). Polimerizare -> poly=numeros, meros=parti (limba greaca). De exemplu, reactia de polimerizare a etenei se produce dupa urmatoarea reactie chimica etena polietena (monomer) (polimer) Reactia de polimerizare consta deci in decuplarea unei perechi de electroni ai leg, duble ?, care se pun in comun cu electroni ai moleculelor vecine cu care reactioneaza si formeaza legaturi simple. Polimerizeaza foarte usor compusii care deriva de la etena prin substituirea unui atom de hidrogen cu un radical de hidrocarbura sau cu alti atomi. Exemple: H2C = CH; H2C = CH ¦ ¦ CH3 CL metilena clorurara de vinil (propena) nH2C = CH ? (- H2C - CH -) n ¦ ¦ clorura de vinil policlorura de vinil Reactia de polimerizare se mai numeste si reactie de poliaditie. Acest tip de reactie este caracteristic substantelor nesaturate mai ales celor cu legaturi duble H2C = CH2 + H2C = CH2 ? -H2C CH2 CH2 CH2 monomer monomer dimer + H2C = CH2 ? - H2C CH2 CH2 CH2- CH2 CH2 trimer + H2C = CH2 ? - H2C CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 tetramer In functie de proprietatile si domeniile de utilizare, polimerii se impart in mai multe grupe, cele mai importante fiind: materialele plastice, elastomerii, fibrele, adezivii si materialele peliculagene. Proprietatile maselor plastice depend de natura polimerului, a altor materiale adaugate, a plastifiantului, a umpluturii si a conditiilor de prelucrare. Polietena Polietena (P. E.) a fost obtinuta pentru prima data in 1933]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Masurarea Ph Ului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-masurarea_ph_ului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Semnificatia si masurarea pH-ului ocupa un loc important in numeroase domenii practice si stiintifice: in analiza chimica, in controlul si reglarea proceselor tehnologice, in studierea echilibrelor chimice, etc. Fiecare este familiarizat cu termenul de valoare a pH-ului de la ploile acide sau de la balanta pH-ului din cosmetice. Pentru experti, valoarea pH-ului reprezinta una dintre cele mai importante valori ce caracterizeaza calitatea unui fluid. De ce? Deoarece comportarea chimica a fluidului este determinata de natura sa acida neutra sau alcalina. Cateva exemple: raurile sau lacurile care sunt prea acide nu sunt propice vietii animale sau vegetale; apa potabila care este prea acida este nesanatoasa si totodata corodeaza tevile de transport ale apei; si, in sfarsit, valoarea pH-ului este un factor decisiv pentru o mare varietate de procese din industria chimica, de la obtinerea plasticului pana la desulfurizarea gazului. In lucrarea de fata se trateaza aspecte teoretice si practice ale pH-ului si metodelor de masurare ale acestuia, indicandu-se unele aplicatii ale acestuia in diferite domenii. Aceasta lucrare este structurata pe sapte capitole, fiecare dintre ele tratand aspecte diverse ale studiului pH-ului si aplicatiilor sale. Capitolul de fata aduce lamuriri de ordin general cu privire la scopul si cuprinsul lucrarii. In capitolul doi se prezinta cateva notiuni teoretice de baza despre pH incepand cu definirea notiuni de pH, gradul de aciditate si alcalinitate al solutiilor, calculul si modul de reprezentare a pH-ului si caracteristicilor statice ale procesului de neutralizare. Capitolul trei pune in evidenta cateva metode de conversie a pH-ului in semnal electric, tipurile de electrozi utilizati. Masurarea pH-ului se poate realiza fie prin metode electromagnetice, care se bazeaza pe diferenta de potential care apare intr-o solutie care contine ionii sai si solutia respectiva, diferenta de potential care depinde de concentratia acestor ionii si temperatura; sau prin metoda curenta, metoda ce se bazeaza pe definitia operationala. Elementul propriu-zis cu care se realizeaza masurarea se numeste electrod si este de fapt traductorul de pH. Electrozii folositi in masurarea pH-ului sunt de doua tipuri, electrozi indicatori ai activitatii ionilor de hidrogen si electrozi de referinta. In capitolul al patrulea este prezentat un pH-metru electronic termocompesat ce realizeaza compensarea variatiilor de temperatura cu ajutorul unui semnal ce provine de la o sursa de referinta de tensiune de mare precizie. Capitolul al cincilea prezinta unele din aspectele masurarii pH-ului in instalatiile industriale, cum ar fi industria celulozei, alimentara sau in procesele de extractie si prelucrare a produselor petroliere. Unele criterii de alegere a pH-metrelor sunt evidentiate in capitolul al saselea, criterii ce tin cont de eficacitatea operationala, de costurile de utilizare sau de caracteristicile aplicatiei si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Metale - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-metale_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cu aproximativ doua sute de ani in urma, Lomonosov, in lucrarea sa Bazele metalurgiei si arta mineritului definea metalele astfel: Metalele sunt corpuri stralucitoare care se pot ciocani Intr-un lexicon german publicat in 1897 metalele erau caracterizate dupa cum urmeaza: Acele elemente care sunt bune conducatoare de caldura si electricitate, poseda luciu metallic, sunt netransparente in anumite proportii in grosime. Pe baza cunostintelor capatate pana in prezent, metalele pot fi definite ca elemente chimice cu structura cristalina care, spre deosebire de nemetale, prezinta proprietati fizico chimice, mecanice si tehnologice. culoare variaza de la cenusiu inchis la alb stralucitor (exceptie face aurul si cuprul cu aliajele lor care sunt de culoare galbena si roscata) Conductibilitatea termica Conductibilitatea electrica Magnetismul proprietatea de a fi atras (diamagnetice) sau respins (paramagnetice) intr-un camp magnetic; fierul, cobaltul si nichelul sunt feromagnetice (isi pastreaza magnetizarea) Rezistanta la coroziune Starea de agregare toate metalele se afla in stare solida la temperatura ambianta cu exceptia mercurului care este lichid Proprietati mecanice plasticitatea elasticitatea rezistenta la rupere (rezistenta mecanica) duritatea rezistenta la soc Proprietati tehnologice capacitatea de turnare maleabilitatea (proprietatea de a fi tras in foi foarte subtiri) ductibilitatea (prprietatea de a fi tras in fire subtiri prin trefilare) deformarea al cald sudabilitatea prelucrabilitatea prin aschiere (strunjire, gaurire, frezare, etc. operatii in urma carora rezulta aschii). Fierul si otelul Fierul si principalul sau aliaj, otelul, sunt cele mai larg folosite metale Fierul este metalul cel mai raspandit pe Pamant si, in afara de aluminiu, este cel mai abundent in scoarta terestra. Principalele minereuri de fier sunt: hematitul, magnetitul (magnetul natural), sideritul, taconitul si pirita. Majoritatea zacamintelor de fier se afla aproape de suprafata Pamantului, astfel ca se pot extrage destul de usor, prin exploatare in cariera sau prin exploatare miniera la suprafata. Fierul se obtine din minereuri prin incalzirea acestora cu carbon, in forma de cocs. Se adauga calcar la amestec pentru a ajuta la indepartarea impuritatilor cu continut de siliciu, precum nisipul si argila. Materialele adaugate pentru a indeparta impuritatile se numesc fondanti. In procesele mai vechi, amestecul de minereu, cocs si calcar formeaza sarja, sau incarcatura, care se incarca in capatul de sus al furnalului. Acesta este un turn inalt de otel, captusit cu caramizi termorezistente. Dar in sistemele moderne, amestecul de minereu de fier, cocs si calcar este intai prajit pentru a produce un material numit sinter. Prajirea scoate impuritatile, precum apa, dioxidul de carbon si arsenicul, astfel sinterul are un continut relativ mare de fier. O cantitate de minereu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Metalele Neferoase</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-metalele_neferoase.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metalele care nu contin se numesc meatale neferoase. Acest grup de aproximativ 70 de elemente de la aluminiu metalul cel mai raspindit in natura pina la elemente artificiale cum este plutoniul, care nu se gasesc niciodata in natura. Majoritatea matalelor au un luciu caracteristic, desi unele se coordoneaza repede. De asemenea majoritatea metalelor ramin in stare solida la temperatura camerei, desi mercurul este lichid. Majoritatea mmetalelor sunt bune conductoare de caldura si electricitate. In industrie cele mai importante metale neferoase sunt: aluminiu, zincul, cupru, staniu, . Matalele pretioase aurul, argintul, platina, au pe lingarolul mlor decorativ si comercial multe utilizari industriale importante. Si in epoca energiei nucleare, uraniu si plutoniu ofer perspective unor reserve vaste de energie. Aluminiu este este un metal cel mai rasoindit din scoarta terestra, dar o mare parte din el nu poate fi extras economic. Aluminiul este un metal ce reactioneaza usor cu alte substante, de aceea nu se gaseste niciodata singur in stare libera. majoritatea aluminiului este combinat chimic cu elemente de care nu poate fi separat cu usurinta. Argila contine aproximativ 25% aluminiu in greutate, metalul fiind combinat cu siliciu si oxygen in compusi ce se numesc silicati de aluminiu. Totusi extractia aluminiului din argila este mult prea costisitoare pentru a fi interesanta commercial. Principalul minereu din care se extrage aluminiu este bauxita care este bogata in alumina hidratata oxid de aluminiu combinat cu apa. Zacamintele de bauxita se gasesc in multe parti ale lumii inclusive: Rusia, Jamaica Guineiamu, Australia. Aluminiu se obtine din bauxita prin electroliza utilizarea uni current electric care separa componentele unui compus chimic. In procesul traditional alumina anhidra (fara apa), obtinuta din bauxita se dizolva in criolit (fluoraoaluminat de sodiu) topit. Un current electric trecut prin aceasta solutie descompune alumina in oxygen de aluminiu. Procesul are loc la o temperatura aproximativ 1000 grade C. Metalul cere se formeaza in stare topita, este turnat in matrite. Cupru a fost unul dintre primele metale folosote, deoarece cantitati mici din el apar in stare libira. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina, calcopirita sau criscolul, cupritul si malachitul si azuritul. surse importante sde minereuri se gasesc in SUA China, Zambia, Chile etc. Metodele de axtractie a cuprului depind de minereu. Daca corpul de afla in stare libera el poate fi separate prin sfarimarea minereului in bucati mici si amestecarea cu apa. Cupru fiind reletiv greu se depune pe fund. Minereul obisnuit de sulfura de cupru contine si sulfurs de fier. Incalzirea minereului cu silice il transforma intr-o scorie de silicat feros, care poate fi inlaturat cu usurinta. incalzirea la aer transforma sulfura de cupru in oxi de cupru. Dioxidul de sulf gazos este produs secundar. Continuarea incalzireioxidului cu sulfura produce cupru din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Metanul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-metanul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: A fost descoperit de A. Volts in 1778 in malul baltilor si a fost numit prima oara gaz de balta. Metanul este cel mai simplu alcan, o hidrocarbura saturata aciclica, primul termen al seriei de hidrocarburi parafinice. Se gaseste sub forma de zacaminte naturale in stare destul de pura, la noi in tara puritatea metanului fiind de 99%. Cantitati apreciabile de gaz metan se gasesc si in minele de carbuni. Metanul se produce si acolo unde a avut loc o fermentare a celulozei in absenta aerului, sub influenta unor bacterii anaerobe; de aceea, din fundul baltilor, unde continuu plutesc plante, se degaja uneori metan. Este un component in proportie de 20-30% din gazul de iluminat rezultat prin distilarea uscata a huilei. Separarea metanului din gazul de iluminat constituie un izvor pentru obtinerea lui in tarile bogate in zacaminte de carbuni. Ca si petrol, gazul metan se dextrage din zacaminte prin sonde. De la locul de extractie, el este trimis prin conducte pana la centrele de consum. In laborator metanul se poate prepara prin reactia dintre apa si carbura de aluminiu (metoda Moissan) : intr-un dispozitiv de preparat gaze la cald. Si carbura de beriliu formeaza cu apa, in mod preponderent, metan. O alta metoda de laborator este descompunerea acetatului de sodiu (sau de potasiu) prin incalzire calce sodata (metoda Dumas) : Metanul este un gaz incolor, fara miros, mai usor decat aerul. Este foarte putin solubil in apa (sub 1%), dar solubil in alcool si eter. Arde cu flacara putin luminoasa, cu degajare mare de caldura. Un amestec mare da metan si oxigen sau aer explodeaza in prezenta unei scantei. Asa se explica exploziile care se produc uneori in minele de carbuni, unde se gasesc cantitati insemnate de metan. Pentru ca amestecul de metan si aer, numit gaz grizu, sa nu produca exlozie in mine, lampile aprinse sunt prevazute cu panze metalice, care inconjoara flacara. Produsele de ardere a metanului sunt bioxid de carbon si apa. Prin arderea metanului cu cantitati reduse de aer, rezulta, dupa conditiile de reactie, carbon si vapori de apa sau oxid de carbon si hidrogen: 2CH4 + O2 = 2CO + 4H2 Prin trecerea metanului impreuna cu vaporii de apa, peste un catalizator, la temperaturi ridicate, au loc urmatoarele reactii de oxidare a metanului: CH4 + H20 = CO + 3H2 CH4 + 2H20 = CH2 + 4H2 Din reactiile de halogenare a metanului mai importanta este clorurarea. Un amestec de metan si clor, in prezenta unui catalizator sau la lumina puternica, reactioneaza cu formarea diferitelor produse de clorurare: clormetan CH3Cl, diclormetan CH4Cl2, triclormetan CHCl3, tetraclormetan. Cea mai importanta metoda de clorurare a metanului este clorurarea termica. Reactiile de clorurare sunt initiate prin incalzirea reactantiilor la temperaturi de 400-500 0 C. CH4 + 2Cl2 = C + 4HCl Descompunerea termica a metanului duce la formare de carbon si hidrogen: CH4 = C + 2H2 Intrebuintarile metanului sunt multiple si interesante, in special in industria]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Metanul - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-metanul_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metanul (CH4). A fost descoperit de Volta in 1778 in malul baltilor si a fost numit gaz de balta. In scoarta terestra formeaza zacaminte in care puritatea atinge 99%. Tara noastra poseda zacaminte de metan cu puritate ridicata (98%-99%), cele mai importante fiind cele de la Sarmasel, Copsa Mica, Bazna, Nades, Sincai, Deleni etc. Metanul apare si in minele de carbuni, unde impreuna cu aerul, formeaza amestecul exploziv denumit gaz grizu; mai apare in gazele de cocserie si in cele de cracare. Metanul se extrage din zacaminte naturale cu ajutorul sondelor. De aici se transporta la consumatori (laboratoare, industrie, termocentrale, locuinte etc.) cu ajutorul conductelor. Metanul mai este utilizat drept combustibil dar azi se pune un accent deosebit pe transfornarea lui intr-o serie de compusi chimici de o mare importanta practica. Aceasta prelucrare se numeste chimizarea metanului. Este suficient sa precizam ca prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan creste de circa 30 de ori, ca sa ne dam seama de importanta economica a acestuia. Metanul este un gaz incolor mai usor decat aerul, insolubil in apa, solubil in alcool, eter, benzen. Metanul prezinta proprietatile alcanilor, dar are si proprietati specifice. Cele mai importante reactii, la care participa metanul, reactii aplicate in industria chimica, sunt prezentate in continuare: 1 1. Reactia de halogenare CH4 -?CH3Cl -?CH 2Cl2 -?CHCl3 -? CCl4 -HCl -HCl -HCl -HCl Metanul reactioneaza usor cu clorul si cu bromul, nu reactioneaza cu iodul, iar cu florul reactioneaza violent formand acid fluorhidric si tetrafluo- rura de carbon. Din amestecul de derivati clorurati cu diferite grade de substitutie rezultat din reactia de clorurare a metanului, componentii sunt separati prin distilare. Sunt utilizati ca solventi (CCl (), agenti frigorifici (CH (Cl), anestezici (CHCl () si intermediari in sinteze organice. 2. Reactia de ardere CH4 + 2O2 ? CO2 + 2H2O + Q CH4 + 2O2 + 8N2 ? CO2 + 2H2O + 8N2 Prin arderea metanului se degaja o cantitate apreciabila de caldura (890, 78kj/mol). De aceea metanul este un combustibil valoros. Consumarea oxigenului din aer in reactia de ardere a metanului constituie un procedeu de obtinere a azotatului, folosit, de exemplu, in sinteza amoniacului. 3. Reactia de oxidare la aldehida formica Conditii: 400-600 C si catalizatori oxizi de azot CH4+O2 ? CH2O + H 2O (aldehida formica) Aldeida formica este utilizata la obtinerea novolacului si a bachelitei, la conservarea preparatelor anatomice, formolul fiind o solutie de aldehida formica de concentratie 40%. 2 4. Reactia de oxidare cu vapori de apa Conditii: Ni, 300-1000 C si catalizator Ni CH4 + H2O ? CO +3H2 Conditii: 400 C si catalizatori oxizi de fier CO + H2O ? CO2 + H 2 Prin oxidarea metanului cu vapori de apa se obtine un amestec de monoxid de carbon, CO si hidrogen numit gaz de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Metanul Materie Prima</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-metanul_materie_prima.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Suntem in anul 2090. Omenirea a inregistrat cel mai mare progres din istoria ei. Omul a cucerit in sfarsit galaxia Calea Lactee unde desfasoara o intensa activitate economica. Cea mai importanta planeta a galaxiei, a fost declarata de Organizatia Interplanetara a Oamenilor in 2085 ca fiind planeta Volta, numita si planeta gazului de balta. Planeta Volta a fost descoperita si colonizata de catre oameni in anul 2079. Ea poarta numele celebrului A. Volta, care a descoperit in anul 1778 pe planeta Terra metanul, in malul unor balti. Volta este de zece ori mai mare ca Pamantul si este atat de importanta pentru omenire datorita resurselor infinite de CH4. Pe planeta mama, Terra, metanul se gasea acum cincizeci de ani in scoarta terestra si avea o puritate care atingea 99%. Ultimile zacaminte au fost cele de la Sarmasel, Copsa Mica, Bazna, Nades, Sincai, Deleni si Bogata, zone din Romania. Disparitia brusca a metanului a declansat Criza Metanului, eveniment care a marcat omenirea. Descoperirea resurselor de metan de pe planeta Volta, care au o puritate de 100%, a schimbat directia in care se indrepta omenirea. Acum, metanul se extrage cu ajutorul sondelor, de unde se transporta la consumatorii de pe Terra (laboratoare, industrie, termocentrale, locuinte, etc.) cu ajutorul navelor spatiale. Pe Volta, metanul apare si in minele de carbuni unde, impreuna cu aerul, formeaza amestecul exploziv numit gaz griziu. O explozie remarcabila s-a produs acum cinci ani la minele Alfa 3450, unde metanul era stocat intr-un depozit natural de carbune. In timp ce minerii incercau sa sape dupa carbune, au eliberat cateva paturi de metan, care au produs spontan o explozie mortala pe o raza de cinci kilometri. Ca urmare a acestei explozii, minerii folosesc acum o tehnica numita dragarea metanului, reducand astfel emanatiile periculoase de metan. Inainte ca masina de forare sa taie peretele de carbune, se dau gauri in perete prin care metanul se scurge, fiind apoi pompat prin tevi speciale la suprafata. O mare atentie se da acum planetelor Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun, care contin in atmosfera lor cantitati remarcabile de CH4. Metanul mai este utilizat in galaxia noastra drept combustibil sau in producerea hidrogenului, dar azi se pune un accent deosebit pe transformarea lui intr-o serie de compusi chimici de o mare importanta practica. Aceasta prelucrare se numeste chimizarea metanului. Pe planeta Volta, prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan, creste de circa treizeci de ori. Principalele directii de chimizare de azi ale metanului sunt: chimizarea prin clorurare, chimizarea prin oxidare, chimizare prin oxidare partiala cu vapori de apa, amonoxidarea metanului si obtinerea din metan a acetilenei. diferite intrebuintari. Astfel clorura de metil este un bun agent frigorific si se foloseste cu succes de agricultorii de pe Venus. Tot pe aceasta planeta este si sediul Pompierilor Interstelari, care cu ajutorul tetraclorurii de carbon sting aproape toate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Metode Pentru Imbunattirea Mediului Si A Conditiilor De Munca</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-metode_pentru_imbunattirea_mediului_si_a_conditiilor_de_munca.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metode pentru imbunatatirea mediului si a conditiilor de munca la procesele de tratamente termochimice in gaze 1 analiza noxelor si a reziduurilor poluante in procesele de cementare carbonitrurare nitrurare in gaze. Noxele poluante pentru tratamentele de cementare carbonitrurare si nitrurare in gaze au fost discutate in capitolul 8. Metode pentru imbunatatirea mediului si a conditiilor de munca la producerea si utilizarea atmosferelor controlate. Asa cum s-a aratat, atmosferele endotermice folosite la tratamentul de cementare si carbonitrurare contin cantitati ridicate de oxid de carbon, care este toxic, si de hidrogen care este exploziv. In cazul carbonitrurarii si nitrurarii, amoniacul este un gaz foarte toxic. Pe langa metodele descrise in capitolul 8, ca de exemplu utilizarea atmosferelor produse pe baza de azot comercial, metode noi au fost introduse in practicarea tratamentelor termochimice si care vor fi descrise in cele ce urmeaza. Indiferent de tehnica utilizata, principiul cementarii este acelasi: cementarea este un proces limitat de difuziune: timpul pentru realizarea gradientului de carbon dorit este guvernat de rata de difuzie a carbonului in piese; difuzivitatea creste exponential cu temperatura absoluta, deci o difuzie rapida se obtine prin ridicarea temperaturii. Dezvoltarea de echipamente si procese noi de cementare este dirijata de nevoia de a creste productivitatea, de a trata piese variate, de a reduce efectul poluant asupra mediului inconjurator si de a reduce costul. Metode noi de cementare, care indeplinesc aceste cerinte sunt: cementarea la temperatura inalta; cementarea in vid; cementarea in plasma cementarea ionica. 2. 1 CEMENTAREA LA TEMPERATURA RIDICATA Prin cresterea temperaturii de cementare de la 900 C la 950 C, timpul pentru acelasi strat se reduce la jumatate, iar de la 955 C la 1010 C inca la jumatate, asa cum este aratat in figura 1. Figura 1 Influenta temperaturii de cementare la reducerea duratei de cementare Desigur, cresterea temperaturii de cementare poate avea efecte negative ca reducerea timpului de viata a cuptorului de cemntare si posibilitatea de a reduce proprietatile mecanice ale pieselor, datorita cresterii grauntilor. Incercari pe diferite oteluri de cementare au demonstrat ca este posibil sa se cementeze la temperatura ridicata fara a avea efecte daunatoare asupra proprietatilor mecanice. Pentru temperaturi de cementare ridicate, timpul de cementare este redus substantial pentru obtinerea unui strat echivalent. In aceste conditii nu se obtine o marire a grauntilor. S-a demonstrat ca nu apoare nici o schimbare importanta la rezistenta si rezilienta Charpy pentru piese cementate la temperaturi intre 930 si 1040 C. Desigur ca marirea (cresterea) grauntilor este in functie si de otelul utilizat, existand o limita a temperaturii pentru fiecare otel. Pentru a face posibila cementarea la temperaturi ridicate, producatorii de cuptoare au]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Modele Atomice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-modele_atomice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: model, intreaga masa este concentrata intr-un nucleu incarcat pozitiv. Electronii graviteaza pe orbite circulare sau eliptice, raza atomului fiind de 1A. Raza atomului fiind de ~10. 000 ori mai mare decat cea a nucleului. Electronii in miscare circulara pe orbite nu cad pe nucleu datorita fortei centrifuge care echilibreaza forta de atractie dintre nucleu si electroni. Modelul planetar al lui Rutherford explica unele proprietati ale atomilor. Rotatia electronilor in jurul nucleului poate fi considerata ca producand niste curenti electrici inchisi, echivaland ca un magnet permanent. Aceasta miscare explicand comportarea magnetica a materiei. Bohr porneste de la legile fizicii clasice si le complecteaza cu notiuni noi de mecanica cuantica. Sommerfeld admite ca electronul se misca pe o elipsa, pentru a carei caracterizare sunt necesari doi parametrii n si l. In aceasta ipoteza nucleul ocupa unul dintre focare. Posibilitatea miscarii electronului pe o orbita eliptica mareste numarul starilor cuantice. Numarul cuantic n determina semiaxa mare iar cel azimutal (l) semiaxa mica si excentricitatea elipsei.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Nicolae Teclu - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-nicolae_teclu_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: N. Teclu a fost chimist roman, membru al Aca- demiei Romane. A studiat ingineria, arhitectura si apoi chimia la Viena si Berlin. A fost profesor de chimie generala si analitica la Academia de comert din Viena. Teclu este autorul a 52 de lucrari originale publicate, din care cele mai multe se refera la studiul gazelor, la ardere si la productia industriala a hartiei. Totodata a facut peste 60 de descoperiri, care i-au dus numele in lumea intreaga. Cercetarile sale in domeniul combustiei l-au condus la una din cele mai remarcabile inventi: becul cu reglare a curentului de aer si gaz. Plecand de la observatia ca becul Bunsen, care se folosea pe atunci ca sursa de caldura pt. lucrari de laborator nu putea da maximul de caldura, savantul roman a con- stituit becul cei poarta numele. Becul Teclu a fost introdus in mai toate laboratoarele de chimie de pe glob, fiind in uz, intr-o forma mai perfectionata, si in zilele noastre. In laboratorul de chimie Universitati din Bcuresti au fost pastrate mai multe aparate inventate de chi-mistul roman: aparatul de perparat ozon, pt. preparat bioxidul de carbon solid, pt. despicarea si inversiunea flacarii, pt. sinteza si descompunerea apei, aparatul pt. prepararea gazelor.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Oxigen - Varianta 3</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-oxigen_varianta_3.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este cel mai raspandit element din natura. In aer este amestecat cu azotul si alte gaze (O2 reprezinta 20, 9% in volume). In combinatie: in apa si in majoritatea componentilor solizi ai scoartei pamantului (silicati, oxizi, carbonati). Gaz cu molecule bi-atomice, incolor, fara miros. Este putin solubil in apa Proprietati chimice a) se combina direct aproape cu toate elementele in afara de halogeni si unele metale putin active (Au, Pt), ai caror oxizi se obtin pe cale indirecta: pentaoxid de fosfor (anhirida fosforica) peroxid de sodiu trioxid de aluminiu b) transforma unii compusi oxigenati in altii cu grad superior de oxidare: oxid de carbon dioxid de carbon oxid feros oxid feric c) reactioneaza cu hidrocarburile si cu alte substante organice (de obicei la temperatura ridicata) Utilizari Intretine viata si arderea Umplerea tuburilor de oxigen pentru scafandri Medicina]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Oxizi Baze Saruri Acizi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-oxizi_baze_saruri_acizi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: a. Definitie: Compus chimic poliementar, in componenta caruia intra oxigenul su un alt element. In molecula unui oxid, ambele valente ale oxigenului sunt ssatisfacute de celalalt element, care poate fi, dupa imprejurari, metal sau nemetal. b. Scriere: Formula oricarui oxid se poate scrie corect cand se cunosc simbolurile elementelor ce-l compun si valentele acestor elemente. 3. Oxid cu propietati bazice si acide (amfoter) : oxid, care reactioneaza cu un acid ca o baza, si cu o baza ca un acid. Substanta amfotera: substanta care, in solutie apoasa, poate functiona atat ca un acid (fata de o baza), cat si ca o baza (fata de un acid tare). La elementele din grupele principale, in cadrul unei perioade, propietatile bazice ale oxizilor devin mai slabe o data cu cresterea numarului de ordine al elementelor. Din contra, proprietatile acide ale oxizilor devin mai puternice. In fiecare grupa principala, pentru o treapta de oxidare data a atomilor, propietatile bazice ale oxizilor cresc o data cu cresterea numarului de ordine al elemtelor, propietatile acide, din contra scad. In special elementele grupelor a III-a si a IV-a principale (grupa Borului, si grupa Carbonului) principale formeaza oxizi care prezinta atat propietati acide, cat si bazice. d. Formule si denumiri: Oxizi cu valenta I. Elemtele care formeaza oxizi cu valenta I se afla In grupa 1-a a VII-a (principale) si grupa I-a secundara. Grupa I-a principala: Oxid de Litiu (Li2O), Oxid de Sodiu (Na2O), Oxid de Potasiu (K2O), Oxid de Rubidiu (Rb2O), Oxid de cesiu (Cs2O), Oxid de franciu (Fr2O). Grupa I-a secundara: Oxid de argint (Ag2O), oxid de aur (Au2O), oxid de Unununium (Uuu2O). Grupa a VII-a principala: nemetale (OXIZI NEMETALICI Oxizi cu valenta II. Elemntele care formeaza oxizi cu valenta II se afla in grupa a II-a, a IV-a (principale). Grupa a II-a principala: oxid de beriliu (BeO), oxid de magneziu (MgO), oxid de calciu (CaO), Oxid de strontiu (SrO), oxid de bariu (BaO), Oxid de radiu (RaO); Grupa a IV-a principala: oxid de germaniu (GeO), oxid de staniu (SnO), oxid de plumb (PbO); (restule de elemente nemetale (Oxizi nemetalici) Alte elemente care formeaza oxizi cu valenta II: oxid de zinc (ZnO), oxid de mercur (HgO), oxid de fier II (FeO), oxid de cupru (CuO). Oxizi cu valenta III. Elemtele care formeaza oxizi cu valenta III sunt in grupa a III-a si a V-a principale. Grupa a III-a principala: oxid de aluminiu (Al2O3), oxid de galiu (Ga2O3), oxid de indiu (In2O3), oxid de Taliu (Tl2O3). Grupa a V-a principala oxid de arsen (As2O3), oxid de stibiu (Sb2O3) oxid de bismut (Bi2O3). (restule de elemente nemetale (Oxizi nemetalici) Alte elemente care formeaza oxizi cu valenta III: oxid de crom (Cr2O3), oxid de fier III (Fe2O3), oxid de cupru (Cu2O3). Oxizi nemetalici: Grupa a VII-a: oxid de clor[pentaoxid de clor si heptaoxid de clor], (Cl2O5), (Cl2O7). Oxid de brom Oxid de iod Oxid de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ozonul In Atmosfera</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-ozonul_in_atmosfera.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pamantul s-a format acum 5 miliarde de ani. In primii 500 de ani din vaporii si gazele degajate din interiorul planetei s-a format o atmosfera densa. Aceste gaze erau formate din hidrogen (H2), vapori de apa, metan (CH4) si oxizi de carbon. Acum 3, 5 miliarde de ani atmosfera era probabil formata din dioxid de carbon (CO2), monoxid de carbon (CO), apa (H2O), azot (N2) si hidrogen (H2). Hidrosfera s-a format acum 4 miliarde de ani prin condensarea vaporilor de apa rezultati din apa oceanelor in care s-a produs sedimentarea. Cea mai importanta caracteristica a acestui tip de mediu inconjurator este lipsa oxigenului liber. Dovezi care sustin ipoteza unei atmosfere lipsite de oxigen liber se gasesc in formarile de roci care contin mai multe elemente, cum ar fi fier sau uraniu, intr-o stare primitiva. Elemente de acest gen nu se gasesc in rocile formate in Precambrian si erele mai recente. Acum un miliard de ani, algele albastre-verzi au inceput sa foloseasca energia soalara pentru a descompune moleculele de H2O si CO2 si pentru a le recombina in compusi organici si oxigen molecular (O2). Aceasta transformare bazata pe energia solara poarta numele de fotosinteza. O parte din oxigenul rezultat in urma fotosintezei cu carbonul organic au recreat molecule de CO2. Oxigenul ramas, acumulat in atmosfera a creat un dezastru ecologic in ce priveste organismele anaerobe. Pe masura ce cantitatea de oxigen din atmosfera a crescut, cea de CO2 a scazut. In atmosfera superioara o parte din moleculele de oxigen au absorbit energie de la razele ultraviolete ale soarelui si s-au transformat in oxigen atomic. Acesti atomi combinati cu oxigenul molecular ramas au format molecule de ozon (O3) care absorb eficient razele ultraviolete. Acest strat fin de ozon actioneaza ca un scut protector al planetei impotriva razelor ultraviolete. Cantitatea de ozon necesara pentru protejarea Pamantlui de razele ultraviolete nocive variaza intre 200 si 300 nanometri (nm) si se crede ca exista de peste 600 milioane ani. Atunci nivelul de oxigen era aproximativ 10% din concentratia actuala din atmosfera. Inainte de acest moment, existenta vietii era posibila doar in ocean. Prezenta ozonului a dat organismelor ocazia sa evolueze si sa traiasca pe uscat. Ozonul a jucat un rol semnificativ in evolutia vietii pe Pamant si datorita ozonului exista viata asa cum o stim azi. Aerul pe care il respiram este un amestec relativ stabil de cateva sute de gaze de diferite origini. Stratul gazos invaluie planeta si se misca odata cu ea. Masa ei este de aproape 5, 15 x 10E15 tone atrase de Pamant datorita atractiei gravitationale. Proportiile de gaze, excluzand vaporii de apa sunt aproape egale pana la aproximativ 80 km deasupra Pamantului. Componentele principale ale atmosferei, dupa volum, sunt oxigenul (21%), azotul (78%) si argonul (0, 93%). Exista de asemenea cantitati mici din alte gaze. Stratul gazos care invaluie Pamantul este impartit in mai multe straturi sferice concentrice]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Perioada Chimeotica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-perioada_chimeotica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Chimia este o disciplina stiintifica relativ noua si domeniul preocuparilor chimiei si separarea ei de alte stiinte (fizica, mineralogie, mefalurgie etc.) s-a conturat in secolul al XVIII-lea, incepand cu lucrarile lui M. V. Lomonosov si A. L. Lavoisier. -cercetatorii stiintelor naturii din antichitate erau inclinati mai mult spre speculatii filozofice, lipsite de o baza experimentala; acest fapt favorizand dezvoltarea ipotezelor in dauna teoriilor trainice. -aplicarea metodei deductive cu caracter speculativ, in dauna metodei inductive cu caracter experimental (introdusa de Fr. Bacon); acest fapt conducea adesea la concluzii rupte de realitate asupra transformarii materiei (transmutabilitatea elementelor, nasterea si nimicirea materiei) -lipsa mijloacelor experimentale dezvoltate a facut ca descoperirea substantelor chimice si studiul proceselor chimice sa fie intarziat cu aproape doua milenii. Chimia ca stiinta a materiei si transformarii a aparut probabil in Egiptul antic, tara cea mai inaintata di punct de vedere tehnic din lumea veche. In academia din Alexandria, chimia ca arta sfanta avea o cladire speciala-templul lui Serapis. La acea vreme, stiinta divina a chimiei era monopolul, sacerdotilor, privilegiati ai clasei dominante, care pastrau un secret adanc asupra artei lor. De la egipteni, chimia a fost imprumutata de arabi, a caror contributie in domeniul chimieio a fost extrem de valoroasa. Arabii au adaugat prefixul al denumirii de chimie, de unde termenul de alchimie. De la egipteni si arabi, chimia a tecut la grecii antici si la alte popoare europene. Popoarele vechii civilizatii: egiptenii, babilonienii fenicienii, evreii s. a. nu s-au putut elibera de substratul religios antistiintific, al cercetatorilor lor. Unii dintre invatatii vechii Elade au reusit sa se ridice deasupra misticismului si obscuratismului, creand bazele filozofiei materialiste pe care s-a cladit intreaga stiinta moderna. Marturiile arheologice si documentele scrise dovedesc ca egiptenii, indienii, chinezii scutii si alte popoare antice cunosteau prelucrarea metalelor, fabricarea tesaturilor, vopselele, sticla, emailurile, cosmeticele, ceramica, varul, sapunurile, bauturile, medicamentele, hartia etc. Cu toate scadeile ei datorate caracterului speculativ al cecetarilor, in perioada veche s-au formulat unele idei ce au avut o influenta binefacatoare asupra stiintelor, datorita filozofilor materialisti ai Greciei antice. In legatura cu alcatuirea materie, in perioada veche se formuleaza ipotezele unitatii si diversitatii materiei. In formularea ipotezei unitatii materiei s-a pornit de la ideea ca exista un principiu unic di care deriva toate substantele. In privinta ecestui principiu unic, diferiti invatati antici aveau pareri diferite. Thales din Milet, un mare invatat grec sustinea ca la baza alcatuirii materiei sta apa. Aceeasi parere o aveau egiptnii. Insa de exemplu Aximenes din Milet nu-I impartasea aceasta viziune, crezand in existenta aerului ca un principiu unic, iar Heraclit]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pile Electrice - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-pile_electrice_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Alessandro Volta (1745-1827), acesta consta intr-o bucata de sarma pusa intr-un vas umplut cu gaz metan. Prin trimiterea unei scantei de la un capat la celalalt al sarmei vasul urma sa explodeze. Volta s-a gandit sa-si foloseasca inventia pentru a realiza comunicatiile la distanta, chiar adresandu-se numai in sistem binar. Pentru aceasta, o sarma de otel sustinuta de stalpi de lemn urma sa fie intinsa intre Como si Milan, Italia, capatul receptor al sarmei fiind introdus intr-un vas umplut cu gaz metan. La comanda, o scanteie electrica era trimisa de-a lungul sarmei care urma sa detoneze pistolul electric, emitandu-se astfel semnale codate. Aceasta linie de comunicatii nu a fost construita niciodata. In anul 1791, in timp ce lucra la Universitatea din Bologna, Luigi Galvani a descoperit ca muschiul unei broaste se contracta cand acesta este atins cu un obiect metalic. Acest fenomen urma sa fie cunoscut ca electricitatea animala o utopie deoarece teoria nu a fost demonstrata. Imboldit de aceste descoperiri, Volta a initiat o serie de experimente folosind zinc, plumb, cositor sau otel pentru placutele incarcate cu sarcina pozitiva si cupru, argint, aur sau grafit pentru placutele incarcate cu sarcina negativa. Urmatoarea etapa in generarea electricitatii a fost electroliza. Volta descopera in anul 1800 ca un flux continuu al unei forte electrice era generat cand se foloseau anumite fluide ca si conductori pentru a produce o reactie chimica intre metale sau electrozi. Acestea au condus la inventarea primei celule voltaice, cunoscuta sub numele de baterie. In plus, Volta descopera ca prin suprapunerea celulelor voltaice se obtinea o crestere a tensiunii In acelasi an, Volta si-a expus descoperirea legata de sursa continua de electricitate la Societatea Regala din Londra. De aceasta data, experimentul nu se mai limita la o scurta serie de scantei. De acum era disponibil curentul electric in flux continuu. Franta a fost printre primele natiuni care a recunoscut oficial descoperirile lui Volta. In acel moment, Franta avea acces la cele mai mari descoperiri stiintifice si ideile noi erau asteptate cu bratele deschise pentru a sustine ordinea de zi politica. Ca urmare a invitatiilor primite, Volta s-a adresat Institutului Francez intr-o serie de conferinte la care a fost prezent si Napoleon Bonaparte in calitate de mebru al Institutului. Descoperirile lui Volta au impresionat lumea in asa masura incat in noiembrie 1800 el a fost invitat la Institutul National Francez sa tina o conferinta la care a participat si Napoleon Bonaparte. Insusi Napoleon a ajutat la experimente, facand scantei cu bateria, topind un fir de otel, descarcand un pistol electric si descompunand apa in elementele de baza. S-au facut noi descoperiri cand Sir Humphry Davy, inventatorul lampii de veghe a minerului, a instalat in subsolurile Institutului Regal din Londra cea mai mare si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Polimeri - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-polimeri_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Moleculele alchenelor si ale altor substante nesaturate au proprietatea de a se uni intre ele cu ajutorul dublelor legaturi si de a forma polimeri: Numarul de molecule ale monomerului, care se impreuneaza pentru a forma polimerul, se numeste grad de polimerizare (n). Reactia care sta la baza formarii polimerului se numeste polimerizare iar alchena folosita ca materie prima se numeste monomer. Se disting doua tipuri de reactii de polimerizare. Unele duc la polimeri cu grade de polimerizare mici: dimeri, trimeri tetrameri; in altele iau nastere polimeri inalti sau macromoleculari (n= cateva sute sau mii). Alchenele simple, cum sunt etena, CH2=CH2, si propena, CH2=CH CH3, se transforma in macromolecule numai in conditii speciale. Cel mai usor se polimerizeaza alchenele care au doua grupe alchil la unul din atomii de carbon ai dublei legaturi, ca de exemplu izobutena: CH3 Se cunosc monomeri care polimerizeaza usor deoarece contin in molecula o dubla legatura, de care se leaga o alta grupa de atomi, decat grupa alchil (CH3) sau hidrogen. Asemenea monomeri sunt: C6H5- CH=CH2; CH2=CH-Cl; CH2=CH-C=N Stirenul clorura de vinil acrilonitril Polimerizarea consta in unirea cap la coada a unui mare numar de alchene, prin desfacerea dublelor legaturi, sub influenta catalizatorilor, a radicalilor liberi si in conditii de temperatura, rezultand o macromolecula de forma unui fir lung (molecula filiforma). Alchenele inferioare se polimerizeaza la temperatura camerei (sau la = 0 grd), sub actiunea catalitica a acizilor minerali (ex. Acidul sulfuric). Acizii mai slabi necesita o temperatura mai inalta (cca 200 grd, in cazul acidului fosforic). Catalizatori buni de polimerizare sint si silicatii de aluminiu naturali sau sintetici. Polimerizarea etenei, cu formare de polietena. Pana in anul 1955, polietena se fabrica in cantitati relativ mici, deoarece polimerizarea se realiza numai la presiuni ridicate, mai mari de 1500 at. Acum procedeul se realizeaza la presiuni joase (1-2 at.) si ritmul de crestere a cantitatii de polietena s-a marit: nCH2 =CH2 (CH2 (CH2 (n Polietena se utilizeaza la fabricarea diferitelor tuburi, la izolarea cablurilor electrice si telefonice, la fabricarea diferitelor obiecte casnice, a foliilor pentru ambalaj etc. Polimerizarea propenei, cu formare de polipropena. Propena se polimerizeaza in prezenta catalizatorilor de alchil-aluminiu si tetraclorura de titan: CH3 nCH2 = CH (CH3) (CH2) (C (n ( H) In comparatie cu polietena, polipropena are unele proprietati mai valoroase. Este cel mai usor material plastic, are proprietati dielectrice bune, este rezistenta la soc, abraziune, la agenti chimici, se descompune numai la temperatura de 300 (si are o permeabilitate redusa fata de gaze. Polimerizarea stirenului, cu formare de polistiren. Materiile prime necesare obtinerii acestui material plastic sunt etena si benzenul. Etena reactioneaza cu benzenul, in prezenta unor catalizatori, formand]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Polimeri - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-polimeri_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Numarul de molecule ale monomerului, care se impreuneaza pentru a forma polimerul, se numeste grad de polimerizare (n). Reactia care sta la baza formarii polimerului se numeste polimerizare iar alchena folosita ca materie prima se numeste monomer. Se disting doua tipuri de reactii de polimerizare. Unele duc la polimeri cu grade de polimerizare mici: dimeri, trimeri, tetrameri; in altele iau nastere polimeri inalti sau macromoleculari (n= cateva sute sau mii). Polistirenul este cunoscut in comert si sub numele de trolit sau styroflex. Prezinta proprietati electroizolante deosebite si este foarte rezistent la apa; de aceea este folosit ca material izolant pentru diferite piese de radio, televiziune si radar, cat si pentru izolarea cablurilor. Se foloseste de asemenea, la confectionarea unor piese anexe pentru frigidere si automobile. Polimerizarea clorurii de vinil, cu formare de policlorura de vinil (P. V. C). Este unul dintre produsii cei mai utilizati si se obtine prin polimerizarea in emulsie. Policlorura de vinil se prezinta ca o pulbere alba, cu densitatea 1, 4g/cm3. Prin prelucrarea materialului ca atare se obtin produse rigide, cu o buna rezistenta mecanica. Prin adaos de plastifianti se obtine un produs moale, flexibil, folosit ca inlocuitor de piele sau de talpa. Policlorura de vinil plastifiata cu suport textil are o rezistenta marita la sfasiere si este utilizata la confectionarea articolelor de imbracaminte sau la marochinarie. In tehnica, PVC-ul se foloseste la confectionarea de ventile, corpuri de pompe, tevi si conducte, benzi de transport; in constructii la confectionarea de pardoseli, acoperisuri, pervaze pentru geamuri si tuburi pentru instalatii electrice. Cauciucul natural se extrage dinsucul laptos al unor arbori tropicali ori din sucul unor plante care cresc in zona temperata: tau-sacazul, coc-sacazul. Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarbura macromoleculara, cu forma bruta (C5H8) n, unde n variaza intre 1000 si 5000. Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi si au ca component structural de baza izoprenul. Izoprenul, produs in celulele arborelui de cauciuc are formula bruta: C5H8 sau 2-metil-butadiena: CH2=C- CH = CH2 CH3 Cauciucul brut are o culoare slab galbuie, este insolubil in apa, alcool, acetona, dar solubil in benzen, benzina, sulfura de carbon. Cea mai importanta proprietate a cauciucului este elasticitatea. Se intrebuinteaza pentru fabricarea anvelopelor in industria constructoare de masini. Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietati asemanatoare celor ale cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril-acrilic. Cauciucul poliizoprenic se obtine prin polimerizarea izoprenului in emulsie, sub actiunea unor catalizatori organo-metalici, rezultand un produs macromolecular identic cauciucului natural: CH3 CH3 CH3 nCH2=CCH=CH2. CH2C=CHCH2CH2C=CHCH2. Exista]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Poluarea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-poluarea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Poluarea reprezinta un proces de alterare a factorilor de mediu biotici si abiotici, prin introducerea in mediu a poluantilor de tipul deseurilor rezultate Initial, produsele poluante erau putine si de natura organica, usor biodegra- dabila, de catre microorganisme (bacterii, ciuperci). O data cu cresterea popu- latiei umane si cu dezvoltarea industriei, poluarea a cuprins teritorii din ce in ce mai intinse. In prezent, sunt raspandite in ecosfera un numar urias de dese- ,, Aerul curat este un amestec de gaze a caror proportie se mentine cons- tanta in straturile inferioare ale atmosferei; actiunea constanta a aerului repre- Prin poluare apare o impurificare a aerului, o modificare a compozitiei sale normale. CAUZE: a) Factori ce caracterizeaza civilizatia moderna: -cresterea productiei industriale; -cresterea circulatiei rutiere; -aparitia deseurilor menajere incinerate; -cresterea consumului de energie provenind din combustibili clasici; -cresterea zgomotului etc. b) Principalele surse de poluare a aerului: -arderea combustibililor; -praful de la fabricile de ciment; -gazele din industria chimica; -particule radioactive generate de accidente nucleare sau de experimentare a armamentului nuclear; -diferite emisii rezultate din procesele de fermentatie etc. Poluantii atmosferici, in functie de starea lor de agregare, sunt: A. poluanti gazosi-reprezinta 90% din masa totala de poluanti atmosferici; B. particule solide-reprezinta 10% din masa totala de poluanti atmosferici; A. POLUANTII GAZOSI 1. Bioxidul de carbon (CO). Este un gaz periculos pt. ca prin dublarea con- centratiei sale din aer devine un,, perturbator climatic. Se stie ca o dublare a concentratiei CO ar putea produce o crestere in medie cu 3, 6 C a tempera- turii superficiale a mediului, asa-numitul,, efect de sera. Cresterea sa exage- rata in ultimul secol se datoreaza: -despaduririlor masive; -consumului exagerat de combustibili fosili folositi ini industrie pt. produ- cerea de energie. 2. Oxidul de carbon (CO). Sursele de CO sunt: eruptiile vulcanice, incendiile forestiere, arderile de combustibili (benzina), carbune, lemn, deseuri, gunoaie arse. In concentratii normale este inofensiv, dar este foarte toxic la o rata mai ridicata. Bacteriile din sol absorb CO din aer si il transforma in sol in CO sau metan (CH), mentinandu-l in concentratie normala in aer. 3. Bioxidul de sulf (SO). Sursele de SO sunt: eruptiile vulcanice, arderile com- bustibililor, actiunile industriei metalurgice. In prezenta razelor ultraviolete, SO din atmosfera se transforma in SO, cu eliberarea a 22 kcal sau impreuna cu vaporii de apa din atmosfera formeaza acidul sulfuros cu eliberare de 18 kcal, care trece ulterior in acid sulfuric, acid care declanseaza fenomenul,, ploilor acide. Are efecte toxice asupra plantelor), mai ales la conifere si la plop, cas- tan, tei etc. 4. Hidrogenul sulfurat (H S) sunt: fermentatiile sulfobacteriilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Poluarea Aerului - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-poluarea_aerului_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui. Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite, in mare parte azot (78%), si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon, dioxid de carbon, heliu si neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra in reactie cu alte substante. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica. Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de sera, incalzirea globala, poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide. In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera. Gazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata Pamantului. Fara aceasta Pamantul ar fi atat de rece inat ar ingheta oceanele iar oamenii, animalele si plantele ar muri. Insa atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera, atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald. Din acest motiv in secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad. Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua, si dupa toate asteptarile, pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1, 5-4, 5 grade C. Dupa unele estimari, in zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat, in special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale. Din aceasta cauza, numarul celor care de afectiuni toracice-pulmonare, in special in randul copiilor si al batranilor, este in continua crestere. La fel si frecventa cazurilor de cancer de piele este in crestere. Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu mai retine radiatiile ultraviolete nocive. Gauri in stratul de ozon: Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui. Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosiria hidrocarburilor clorinate, fluorinate in flacoane cu aerosoli, frigidere, detergenti si polistiroli, aceste gaze au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera. Pe masura ce se ridica, se descompun, formandu-se cloridioni, care ataca si distrug stratul de ozon. Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oarea in anul 1985 de catre oamenii de stiinta care lucrau in Antarctica, in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Propuneri De Subiecte Pentru Olimpiada De Chimie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-chimie~nume-propuneri_de_subiecte_pentru_olimpiada_de_chimie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 2) In invelisul electronic al atomilor, electronii se afla pe nivele energetice. Sta-rea electronilor este determinata de: b) parametrii de stare ai electronilor in atomi c) masa atomica 3) Numim element chimic toate speciile atomice care au: a) acelasi numar de electroni in invelisul electronic si in nucleu b) aceelasi numar de nucleoni c) acelasi numar de protoni, adica aceeasi sarcina nucleara Z si aceeasi valoare pentru numarul atomic Z. d) aceeasi sarcina nucleara Z si acelasi numar de masa A 4) Proprietatea fundamentala care deosebeste un element de altul este: masa atomica numarul nivelelor energetice ocupate cu electroni numarul electronilor pe care-i contine numarul atomic Z reprezentand sarcina nucleara (numarul protonilor) egal cu numarul electronilor din atomul aflat in stare fundamentala. numarul de masa A reprezentand numarul nucleilor numarul straturilor electronice din atom 5) Fiecare element contine in nucleu un numar fix de: nucleoni protoni neutroni electroni protoni si electronii 6) a. Izotopii sunt varietati ale unui element care difera intre ei prin: numarul electronilor din invelisul exterior numarul protonilor numarul nucleonilor numarul electronilor din nucleu b. Aceasta diferenta determina deosebiri in: unele proprietati fizice proprietatile chimice numerele de masa ale izotopilor componenti configuratia electronica a atomilor dimensiunea atomilor (raza atomica) 7) Intre locul ocupat de un element in sistemul periodic si configuratia sa electronica exista o corelatie stransa: I. Numarul perioadei in care se afla un element coincide cu: numarul straturilor electronice in atom numarul,, n al ultimului strat numarul de electroni de pe stratul exterior numarul stratului in care se afla electronul dinstictiv II. Numarul grupei coincide cu numarul de electroni de pe stratul exterior: la toate elementele la elementele din grupele principale (care au electronul distinctiv in stratul exterior) si ale grupelor I B si II B (1 si 2) care au penultimul strat complet ocupat numai la elementele din grupele secundare - metale tranzitio-nale -. numai la elementele grupelor I A - VIII A B) 1. Un izotop al unui element cu numarul de masa A = 46 are 26 neutroni iar un alt izotop izomasic cu primul are cu doi neuroni mai mult. Care sunt cei doi izotopi? Ce configuratie electronica au elementele? Ce ioni stabili pot forma? 2. Un atom are pe stratul n=4, 4 electroni iar straturile interioare sunt completate. Cine este elementul? Ce pozitie ocupa el in sistemul periodic? Ce caracter chimic are? 3) Care din atomii de mai jos au configuratia electronica a Kriptonului, Fe3+ e) Y3+ i) Sr2+ Rb+ f) Br - j) Ag+ Sc3+ g) Zr4+ k) Se2 - I - h) P3 - Si cum se numesc speciile chimicece au aceelasi numar de electroni? SUBIECTUL II Se dau urmatoarele substante chimice cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>
