<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Wed, 23 May 2012 22:05:19 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Acizi Ribonucleici</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-acizi_ribonucleici.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In celulele diferitelor organisme au fost evidentiate trei tipuri de acizi ribonucleici: mesager [ARN m], solubil (de transfer) [ARN s] si ribozomal [ARN r]. ARN m este sintetizat in timpul transcriptiei mesajului genetic (procesul de transcriere a informatiei genetice continuta de catena de ADN intr-o secventa complementara de ARN m) si serveste ca tipar pentru sinteza proteinelor. Pe langa faptul ca ARN m preia informatia genetica de la ADN are si rolul de a transmite aceasta informatie prin translatie organitelor citoplasmice (ribozomi) cu rol in sinteza proteinelor. La ribovirusuri exista un alt tip de acid ribonucleic si anume ARN viral care are acelasi rol biologic cu ADN celular sau viral. E. Wolkin si L. Astrahan (1958) au descoperit primii existenta unui acid ribonucleic de un tip special, denumit mesager. Cercetarile lor efec tuate la Eschichia coli au pus in evidenta ca acest A R N-m are caracte ristici proprii, astfel ca el poate fi diferentiat de alte fractii de A R N. Pentru punerea in evidenta a A R N-m s-a facut urmatoarea experienta bacterii de E. coil au fost infectate cu un bacteriofag, jar dupa doua minute au fost trecute pe un mediu cu fosfor radioacfiv (P32). Dupa trei minute bacteriile sunt spalate de mediul radioactiv si apoi se realizeaza un extract bacterian, care este supus actiunti dezoxiribotiucleazei ce hidrolizeaza A D N. Extra sul bacterian este centrifugat in gradient de densilate cu o solutie de zaha roza si in prezenta ionilor de magneziu (Mg++) in concentratie de 10 4 M. In tubul centrifugei se obtin astfel mai multe straluri continind A R N ce au viteze de sedimentare diferite, care sunt separate prin gaurirea fundului tubului si recoltarea continutului picatura cu picatura, numerotindu-se pi caturile. Primele sunt recuperate straturile cu viteza de sedimentare mai mare. La fiecare strat in parte se masoara densitatea optica in U. V. cu lun gimea de unda de 2 600 A, pentru a obtine concentratia in acizi nucleici, si totodata se masoara radioactivitatea. Studiul in U. V. al densitatii optice aratp existenta a doua maxime cores punzatoare vitezelor de sedimentare 50 S si 30 S, caracteristice particulelor ribozomlale bogate in A R N. Aceste straturi prezinta o tadioactivitate re dusa. Masurarea radioactivitatii diferitelor straturi arata ca maximul se reali zeaza pentru stratul 20 S. A R N corespunzator acestei viteze de sedimen tare reprezinta numai o mica fractie din cantitatea totala de A R N, sinte tizata in timp scurt in prezenta P32. Prin hidroliza usoara a acestei fractii si examenul sau cromatografic, s-a constatat ca A R N ce contine nucleo tide radioactive are o compozitie in baze similara cu A D N, dar in care timina esle inlocuita de uracil. Acest fenomen poate fi evidentiat si prin realizarea unor hibrizi moleculari A D N - A R N m, prin separarea in gradient cu clorura de cesium. S-a observat ca 40 - 60% din A R N-m par ticipa la formarea hibridului molecular]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Activitati Ale Creierului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-activitati_ale_creierului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Creierul uman, asezat in interiorul craniului, este mai sofisticat decat cel mai  performant computer. Cu ajutorul  milioanelor de celule, acesta directioneaza si monitorizeaza toate activitatile noastre chiar si atunci cand dormim. Creierul este principalul coordonator si centrul de comanda al organismului. Asemenea unei centrale telefonice, preia mesaje provenind de la ochi, urechi, nas, limba si piele si trimite semnale spre muschi si glande. Creierul functioneaza ca si un computer, procesand si inmagazinand informatii. In interiorul sau se afla un sistem postal care timite mesaje spre acea regiune a creierului, unde aceasta trebuie sa fie descifrate. Activitatea creierului nu se rezuma doar lamanipularea datelor. El este centrul sentimentelor, emotiilor si dorintelor, cu ajutorul caruia puteam invata si crea ganduri si idei. Creierul uman este constituit din prste 10 000 milioane de neuroni microscopici sau celule nervoase. Fiecare dintre acestea are un corp celular, ce contine nucleul din care radiaza numeroase proeminente subtiri. Corpurile celulare sunt grupate in ciorcini sau centre, fiecare cu o specifica, cum ar fi vederea, vorbirea sau controlul muscular. Ele formeaza materia cenusie a creierului denumita astfel deoarece se inchide la culoare cand este tratata cu anumite substante. Proeminentele celulare se unesc si formeaza un sistem de retele complex, ce include fibre nervoase cuprinzand materia alba. Activitatile creierului implica modificaride ordin electric si chimic in interiorul neuronilor. De fiecare data cand un electron este atins, el transmite  un impuls sau un impuls sau un mesaj nervos asemanator unui mic curent electric. In functie de directia, de sursa mesajelor si de numarul lor, fiecare centrual creierului le examineaza sau le transmite unie alte proportiuni, unde vor fi procesate. Creierul este tot activ, prin el circuland milioane de impulsuri in fiecare secunda. Unele dintre aceste menaje sunt legate de activitati constiente cele asupra carora detinem controlul, cum ar fi mersul, vorbitul si scrisul. Alte menaje provin din procesele vitale ale organismului, ce se desfasoara in mod automat, spre exemplu respiratia, batalile inimii si digestia alimentelor pe care le consumam. In ultimii 25 de ani, cercetatorii au  reusit sa elaboreze  harta celei mai mari parti a creierului, localizand diferite zone ce indeplinesc anumite functii. Ei au realizat acest lucru prin folosirea unor tehnici variate. Prin plasarea unor senzori electrici pe suprafrata capului si introducerea unor electroziin creierul animal si uneori chiar si in cel uman, au reusit sa traseze caile impulsurilor, care circula de exemplu de la ochi sau de la urechi spre centrul vizual sau auditiv. Efectele ranilor sau ale indepartarii pe cale chirurgicala a anumitor regiuni ale cortexului portiunea finala si incretita de la suprafata creierului  - indica faptul ca acestea contin centri ce au functii specifice. Insa acestea pot sa nu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adaptarile Morfologige Ale Plantelor Carnivore</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-adaptarile_morfologige_ale_plantelor_carnivore.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Printre adaptarile plantelor determinate de modul de nutritie se numara si cel carnivor. Plantele carnivore au devenit cunoscute inca din sec. al XVIII-lea prin lucrarile marelui naturist Ch. Darwin. Numarul specilor ce alcatuiesc acest grup de plante se ridica la aproximativ 500. Ele sunt incadrate in clasa Magnoliatae (dicotiledonate) ordinele Sarraceniales, Rosales si Solanales. Toate plantele carnivore prezinta organe necesare unei nutritii normale specifice plantelor verzi de tip obisnuit: au frunze verzi cu care pot asimila CO2 din aer (si din apa). La unii reprezentanti frunzele sunt transformate complet iar la altii partial in organe pt. captarea insectelor; prezinta pete viu colorate substante aromate sau de alta natura secretate de structuri speciale. Se considera ca substantele azotoase extrase de plante insectivore din prada capturata intensifica considerabil fotosinteza. In functie de adaptarile pe care le-au elaborat in cursul evolutiei adaptari care permit captarea prazii plantele carnivore se impart in trei grupe. Plantele grupei a treia prezinta capcane de alta forma ce executa miscari rapide si active in timpul capturarii prazii. Dupa capturarea insectei, are loc descompunerea hidrolitica a substantelor organice complexe continite in corpul acesteia, in special a proteinelor, iar apoi absortia produse de glande speciale si unelesubstante necesare digestiei (apa, acid formic). Transportul apei spre emergente si al substantelor nutritice absorbite, in sens invers, se face printr-o retea intima de vase conducatoare. Pinguicula (Fam. Lentibulariaceae), mult raspandita in regiunile muntoase, in special in locurile umede, mlastinoase, este o planta relativ mica, cu sistem radicular bine dezvoltat si o tulpina scurta, cu o rozeta de frunze intregi; florile sunt bilabiate. Frunzele au marginilr indoite spre interior, formand un mic jgheab care retine insectele capturate. Indoirea acestor margini accelereaza digerarea prazii, apara sucul digestiv si insecta de a fi spalate de ploaie sau roua si contribuie la absorbtia mai rapida a produselor hidrolizate. Pe suprafata superioara a frunzei se gasesc doua tipuri de peri glandulari: unii cu picioruse uni- sau bicelulare si cu gamalii acoperite cu o secretie lipicioasa cu rol in capturarea insectelor; ceilalti. Sesili secreta sucul digestiv. Pe masura apropierii de marginea frunzei, perii glandurari sunt din ce in ce mai mici si devin celule epidermale, iar mai departe, intreaga epiderma are caracterul unui tesut glandular (nuclee mari si o protoplasma vascoasa). Prada o constituie insectele mici, care, odata capturate, se misca activ, incercand sa se elibereze si determina excitarea mecanica a perilor glandulari cu care vin in contact. Acesta are ca urmare secretia mai intensa a licbidului vascos si scaderea turgescentei celulelor secretoare apicale. Perii glandurari se indoaie, iar insecta, acoperita cu lichidul lipicios, este coborata la nivelul perilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aditivi</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-aditivi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intrate insidios in viata noastra de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atat de firesti, incat aproape nimeni nu mai sesizeaza pericolul pe care ele il reprezinta in mod real. Multor oameni le-ar parea deplasat acum sa renunte la zaharul alb, la margarina, la alimente cu amelioratori de aroma, coloranti sintetici s. a. m. d. Deghizata in tot felul de ambalaje si reclame ademenitoare, in culori pastelate si cu mirosuri agresiv-apetisante, alimentatia chimizata a patruns in existenta fiecaruia dintre noi. Covarsitoarea majoritate a oamenilor a adoptat deja, de voie, de nevoie, acest tip de alimentatie, avand in vedere ca efectele nocive nu se vad nici dupa o luna si nici dupa un an, ci dupa perioade mari de timp. Se aud, ce-i drept, in ultima vreme voci care cer din ce in ce mai insistent si cu argumente, reintoarcerea la natura. Comerciantii au gasit insa o solutie ingenioasa. Au scris pe o mare parte din produse: natural, campion al naturii, produs vitaminizat, elixir al sanatatii etc. Aromele sintetice au imitat si mai abil pe cele naturale si au fost numite identic naturale, cand, de fapt, alimentele au ramas aceleasi: mici amalgamuri de produse ale unor combinate chimice, cu cate ceva organic in ele. Dar constiinta consumatorului a fost pe moment linistita. Totusi, daca studiem, chiar si in fuga, lista cu ce contine fiecare produs pe care il consumam in parte, ne putem da seama la ce tortura ne supunem zilnic organismul. Ceea ce urmeaza este un mic ghid care sa va permita sa descifrati pericolele care se ascund in hrana noastra cea de toate zilele. Cu ceva timp in urma, sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele de tip Vegeta - glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), mezelurile - nitriti (coloranti care produc cancer la ficat) si tot felul de substante care nelinisteau cumparatorul. Acum, este mult mai bine: sucurile contin E211, condimentele sintetice - E621 si E 622, mezelurile - E250. Probabil ati ghicit: este vorba de aceleasi substante, dar deghizate sub un nume mult mai domestic. Omul civilizat poate consuma peste o suta de asemenea E-uri in decurs de o luna, fara sa-si mai faca probleme. Unele E-uri coloreaza, altele conserva, altele dau gust, stabilizeaza aroma, afaneaza mancarea, altele ii dau volum si consistenta. Unele E-uri sunt substante ale caror nume iti dau fiori. Asa ar fi, de exemplu, E 215, care este de fapt sarea de sodiu a propil parahidroxibenzoatului de etil. Alte E-uri sunt coloranti cu nume mult mai poetice, de exemplu E110, cunoscut sub denumirea de sunset yellow, adica galbenul de la apus de soare. Avand la dispozitie o paleta de 20 de E-uri care coloreaza, unui suc i se poate da orice culoare imaginabila. Cu cele 30 de E-uri care conserva se pot realiza sutele de produse pe care le gasesti expuse in soare, prin chioscurile alimentare. Unele E-uri sunt pasnice, altele suspecte si altele de-a dreptul periculoase. De curand, Directia de Sanatate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Administrarea Biosferei O Problema Cheie A Sec XXI</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-administrarea_biosferei_o_problema_cheie_a_sec_xxi.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: n-ar fi largita dincolo de cele deja castigate, adica, dincolo de ceea ce stiinta ne-a pus la dispozitie pana acum. Pentru ca stiinta, cu toate spectaculoasele ei descoperiri a ramas, pana acum, in limitele mileniului II. Asta nu inseamna ca limitele nu pot fi largite, ba dimpotriva. Omul si-a aranjat un loc special in biosfera, incepand cu revolutia industriala, incat reglarea echilibrelor sale a devenit una din responsabilitatile sale majore, in raport cu generatiile viitoare. Fara indoiala ca omenirea are in fata unele dintre cele mai mari provocari pe care ea insasi si le-a impus si anume: o provocare stiintifica si o provocare politica-socio-economica si culturala. Caci asa cum spunea B a r a b a u l t R., imbarcata pe nava biosferei, omenirea are carma in maini; ea isi joaca acum si aici viitorul sau, iar noi suntem cu totii implicati. Fiind de foarte mare complexitate si amploare, problema necesita studii la fel de complexe care sa aduca realizari concrete. Trei amenintari marcheaza vizibil viitorul umanitatii si ele sunt recunoscute unanim, atat de cercetatori cat si de politicieni si guverne si anume: explozia demografica si dezechilibrul nord / sud: modificarea peisajelor, disparitia speciilor, eliberarea de substante in mediu. In mod direct sau indirect, omul exercita o presiune continua asupra biosferei, care a condus la: modificarea peisajelor, disparitia speciilor si eliberarea de substante in mediu. Modificarea peisajelor (despaduriri, noi exploatari). Sa nu uitam ca in Romania sfarsitului de mileniu, in ultimii zece ani s-au defrisat peste 600. 000 ha de padure s-au marit cu 200. 000 ha suprafetele de nisipuri, s-a redus cu 35% fertilitatea solului, costurile dezechilibrelor ridicandu-se la peste 21 de miliarde dolari SUA, adica pierderi de peste 2 milioane de dolari SUA / an din patrimoniul natural. Fenomenele au fost posibile datorita agresiunilor directe patronate la guverne iresponsabile. Disparitia speciilor. Numai in Delta Dunarii au disparut in ultimii 15 ani peste 30 de specii de plante, pasari si animale. Eliberarea de substante in mediu, care modifica la randul lor echilibrele ecologice in ape si soluri. Aici, putem spune ca subdezvoltarea impusa Romaniei de administratiile tranzitiei a facut ca spre sfarsitul sec. XX si al mileniului II, Romania sa fie in mai mare masura, importatoare decat exportatoare de asemenea materiale poluante. Prin circulatia transfrontariana, si in Romania sunt prezente, cantitati mai mari decat cele naturale, gaze cu durata de viata mare, precum: CO2, CH4, NO2, CFC, care prin spectrul lor de absorbtie actioneaza asupra balantei radiatoare a pamantului si afecteaza pe termen lung clima planetei. Pornind de aici putem afirma ca echilibrul biosferei depinde de cresterea populatiei care prin prezenta sa si prin ansamblurile ce le creeaza, produce murdarie, adica poluare, si de calitatea, respectiv gradul de civilizatie al populatiei pot reduce, stopa sau elimina fenomenul.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Adn</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-adn.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Acidul deoxiribonucleic (ADN pe scurt) este materialul genetic al organismelor celulare si al celor mai multi virusi. ADN-ul poarta informatiile necesare sintetizarii directe a proteinelor si pentru replicare. Sinteza proteinelor este producerea de proteine necesare celulei sau virusilor pentru activitatiile acestora sau pentru dezvoltare. Replicarea este procesul prin care ADN-ul se copiaza pe sine insusi pentru fiecare celula descendenta sau virus, pasADN informatii despre sinteza proteinelor. In cele mai multe organisme celulare ADN-ul este organizat ca si cromozomi localizati in nucleul celulei. O molecula de ADN consta in doua lanturi, compuse dintr-un numar mare de compusi chimici, numiti nucleotide, prinse impreuna pentru a forma un lant. Aceste lanturi sunt Fiecare nucleotida consta din 3 unitati: o molecula de zahar, un grup de fosfati si unul sau patru compusi diferiti contin baze. Nucleotidele dintr-un brat al lantului sunt intr-o asociere specifica cu nucleotidele corespunzatoare din celalalt brat al lantului ADN. In anul 1953 biochimistul american James D. Watson si britanicul biofizican Francis Crick au publicat prima descriere a structurii ADN-ului. Modelul lor s-a dovedit atat de important pentru intelegerea sintezei ADN-ului incat in 1962 au primit premiul Nobel pentru medicina. ADN-ul poarta instructiunile pentru producerea de proteine. O proteina este compusa din molecule mai mici numiti amino-acizi si structura si functia proteinei este determinata de secventa amino-acizilor sai. Secventa amino-acizilor este la randul ei determinata de secventa bazelor nucleotide in ADN. O secventa de trei baze nucleotide, numite un triplet, este codul genetic care specifica un anumit amino-acid. De exemplu, un triplet GAC (guanina, adeina si citosina) este codul genetic pentru amino-acidul leucina iar un triplet de CAG (citosina, adeina si guanina) este codul genetic pentru amino-acidul valina. Un brat al lantului ADN al moleculei contine informatia necesara productiei unei anumite secventa de amino-acid. Celalalt brat ajuta in replicare. O gena este o secventa de nucleotide de ADN care specifica ordinea amino-acizilor intr-o proteina prin intermediul unei molecule de ARN. Sustragand o nucleotida de ADN si inlocuind-o cu alta continand ADN alta baza cauzeaza ca toate celulele sau virusii sa aiba versiunea alterata in secventa de nucleotide de baza. O astfel de schimbare in ADN se numeste o mutatie. Cele mai multe mutatii au loc ca urmare a erorilor in procesul de replicare. Expunerea de celule sau virusi la radiatii sau chimicale maresc sansa de producere a mutatiilor. Replicarea In cele mai multe organisme celulare replicarea ADN-ului moleculei ia loc in nucleul celulei si se intampla chiar inainte de diviziunea celulei. Replicarea incepe cu separarea celor doua lanturi de polinucleotide fiecare apoi comportandu-se ca un sablon pentru asamblarea noului lant complementar. Cum vechiul lant se separa fiecare]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Afectiunile Cardiovasculare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-afectiunile_cardiovasculare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inima, pompa care asigura circulatia sangelui in organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit din patru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte printr-un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape; valvulele permit circulatia sangelui in sens unic, si anume dinspre atrii inspre ventricule. Orificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din partea stanga numai doua. Unele boli inflamatorii, cel mai frecvent reumatismul, se pot solda cu lezarea acestor valvule: stramtorarea orificiului, stenoza, stanjenindu-se astfel scurgerea sangelui din atriu in ventricul sau impiedicarea etanseitatii in momentul inchiderii valvulelor, insuficienta, ceea ce are ca rezultat revenirea sangelui in sens invers, din ventricul in atriu; uneori ambele tipuri de leziuni se pot asocia. Inima desfasoara o munca enorma, pentru indeplinirea careia peretii sai musculosi trebuie sa fie foarte bine irigati cu sange oxigenat. In acest scop, imediat dupa plecarea arterei aorte din ventriculul stang, se desprind din ea doua ramuri ce inconjoara suprafata inimii ca o coroana (fapt pentru care au fost numite artere coronare) si care se divid apoi in ramuri din ce in ce mai fine, formand o retea bogata de vase capilare, in jurul fibrelor muschiului cardiac. Lezarea arterelor coronare prejudiciaza hranirea muschiului inimii, asa cum se intampla in bolile cunoscute sub numele de angina pectorala, infarct miocardic, cardiopatie ischiemica cronica. Oricare dintre elementele anatomice sau functionale pot suferi agresiunea diferitilor factori de imbolnavire, motiv pentru are bolile de inima sunt foarte deosebite intre ele. In categoria bolnavilor denumiti cardiovasculari, intra toti acei care au semne de imbolnavire din partea inimii si vaselor precum si persoanele carora li se descopera o tulburare sau o leziune a inimii sau a vaselor, fara ca ele sa sufere prea mult, uneori nu au nici o suferinta evidenta. Simptomele bolilor de inima sunt diferite nu numai in raport cu elementul structural ce a avut de suferit in cea mai mare masura (miocardul, pericardul, valvulele, arterele coronare etc.), ci si in raport cu stadiul in care se gaseste boala, existand deosebiri mari intre stadiul de inceput si cel avansat. Aceasta se datoreste faptului ca inima nu foloseste in toate imprejurarile intreaga forta de care dispune; ea are o importanta rezerva pe care o utilizeaza numai in situatii deosebite, cum ar fi efortul fizic. Asadar, functia inimii este uneori asigurata ca si cum organismul ar fi in stare de sanatate. Acesti bolnavi de inima sunt cunscuti sub numele de compensati sau latenti. Daca modificarile produse de boala depasesc anumite limite, functia inimii se deregleaza si incep sa apara anumite simptome ce atrag atentia asupra imbolnavirii ei. Un simptom important este dispneea, care inseamna greutatea in respiratie. Bolnavul simte o lipsa de aer ori]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Affenpinschers Caini Din Clasa Schnauzer</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-affenpinschers_caini_din_clasa_schnauzer.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Descriere: Sunt cei mai mici din clasa pinschers si schnauzer. Sunt bine facuti, cu parul sarmos ca al terrierilor, este un caine de companie a carei inteligenta si conduita il fac a fi un bun caine de casa. Fata lui comica ii confirma numele. In germana numele lui inseamna terrierul maimuta . In Franta numele lui este descris ca diablotin moustachu care inseamna micul diavol mustacios . Este extrem de inteligent si de afectuos cu oamenii, imaginea lui ciufulita fiind o curiozitate. Cum se intelege cu copii: Se intelege cu ei destul de bine dar nu este recomandat pentru familiile cu copii mici. Recumandare caine de paza: Foarte ridicata. Recomandare caine de aparare: Foarte scazuta. Ingrijire si dresaj: Trebuie periat de doua sau de trei ori pe saptamana. Urechile, dintii si ghearele necesita ingrijiri saptamanale. Necesita minimul de exercitii. Sunt recomandate plimbarile sau sa fie lasat intr-un tarc unde sa alerge ore in sir. Exercitiile de supunere trebuie sa fie incepute de la o varsta frageda. Capacitate de invatre: De la medie pana la inalta Activitati: Foarte intense. Mediul: In apartament sau la tara fiind un extraordinar tovaras pentru persoanele cu activitati fizice limitate. Probleme de sanatate: De obicei este foarte sanatos. O buna tesalare va preveni probleme ale pielii si ale blanii. Are oase bune dar nu trebuie niciodata sa sara pe mobila. Trebuie acordata o atentie speciala dintilor. Este predispus la ulcere si infectii ale ochilor. Durata de viata: 10 - 12 ani. Nr. de pui: 2 - 3. Tara de origine: Germania. Istorie: Sunt cunoscute putine lucruri despre originea lui. Este intalnit in 1600, unii spunand ca ar fi stramosul Griffonului de Bruxell. Era candva o posesiune pretuita a regilor si apare in cateva picturi ale unor maestri vechi. Prima inregistrare in AKC: 1936. Grupa AKC: De companie. Clasa: De companie.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alcoolismul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-alcoolismul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se considera ca ceea ce desemneaza in mod comun sub numele de alcoolism, este o alcoolomanie, expresie a unei personalitati anormale, de cele mai multe ori psihopatice. Alcoolul devine periculos cand se consuma frecvent si in cantitati mari, provocand intoxicatia numita alcoolism. Aceasta situatie se manifesta prin starea de ebrietate (betie), cand alcoolul slabeste reflexele, memoria, atentia si gandirea bautorului. Din acesta cauza, conducatorii auto care au consumat alcool devin periculosi deoarece reflexele lor sunt mai incete, iar campul vizual redus. De aceea, persoanele implicate in accidente rutiere sunt supuse unui test obligatoriu de masurare a cantitatii de alcool din sange (alcoolemie), stiind ca in mod normal sangele contine 0. 1 - 0. 3g la mie alcool. Alcoolicul este un ins dependent, depresiv si autodistructiv, impregnat de rea credinta si instabil. Numai in aceasta idee poate fi intelesa dependenta sa (fizica si psihologica), recaderile sale si medicul se poate orienta in efortul sau terapeutic. Astfel, alcoolicii nu sunt cei care consuma bauturi alcoolice, dupa cum nu sunt nici aceia care in conditiile unei ingestii ocazionale de alcool reactioneaza disproportionat, ci numai acia care prezinta o tendinta irezistibila si repetata pentru bauturile alcoolice. Considerata ca a IV-a problema de sanatate publica, dupa bolile cardio-vasculare, mentale si cancer, afectand indirect prin perturbarea relatiilor sociale si interpersonale un numar de persoane de 6-7 ori mai mare decat cel al bolnavilor, cu implicatii si consecinte personale si sociale incalculabile, alcoolomania se impune astazi studiului sub aspect tridimensional: medical, psihologic, sociologic. Numeroase teorii care incearca sa explice etiologia alcoolismului se polarizeaza in jurul factorilor fiziopatologici sau psihosociologici. Factorii fiziopatologici. Rolul carentelor alimentare a fost subliniat, pornindu-se de la constatarea ca alcoolicul este in general un subnutrit. Ipoteza a fost corelata cu observatia experimentala ca o restrangere a aportului alimentar la sobolani, determina o crestere marcata a ingestiei de alcool. De asemenea, carenta in vitamina B1 constatata la alcoolici, a fost corelata cu observatia conform careia, deficitul in vitamina B1 la sobolani, determina la acestia o crestere a ingestiei de alcool. In sprijinul teoriei sale, autorul aduce observatia prin care sobolanii privati de vitamina B1 prefera o solutie de alcool, apei. In consecinta, se recomanda satisfacerea din abundenta a necesitatilor alimentare, in special printr-un bogat aport glucidic, in vederea eliminarii tendintei de compensare prin alcool. Efecte fiziologice ale alcoolului. Odata ingerat, alcoolul este repede absorbit in tubul digestiv si in aproximativ o ora si jumatate difuzeaza in sange. El poate fi absorbit de asemenea si prin mucoasa bucala sau prin inspiratia vaporilor de alcool, situatii in care ajunge mai repede in circulatie natura bauturii (ex:]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alcoolul - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-alcoolul_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bauturile alcoolice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Pe papirusurile si pe monumentele vechilor egipteni, cu mai mult de 3000 de ani i. e. n., la fenicieni, asirieni, ca si la alte popoare din Antichitate, se pomeneste de vin ca de o bautura a petrecerii, pentru cinstirea oaspetilor sau pentru indeplinirea ritualurilor religioase. Cu mult inainte de era noastra, chinezii si japonezii fabricau rachiu din orez ca si din alte cereale. Grecii de odinioara aveau un zeu al veseliei, pe Dionysos. La romani Bacchus, zeul veseliei si al petrecerilor era reprezentat ca un tanar care tine in mana un toiag, impodobit cu iedera si vita de vie, numit tirs. Unii istorici arata ca grecii au inceput sa cultive vita de vie sub influenta fenicienilor. De la acestia, vita de vie a trecut in Sicilia, extinzandu-se apoi treptat pe toata coasta Marii Mediterane. In Evul Mediu se consumau mult vinurile si in general bauturile alcoolice, in care se introduceau diferite extrase din plante. Berea se fabrica in manastiri pentru consumul populatiei de pe teritoriul acestora. Pe la mijlocul sec. al XVI-lea, manastirile au pierdut monopolul fabricarii berei, productia acestei bauturi capatand un caracter cvasiindustrial, in special in Germania. Consumul vinului si al berei, atata vreme cat nu era exagerat, nu producea insa consecinte prea grave pentru organismul omenesc. Urmari mult mai periculoase asupra organismului se vor ivi odata cu descoperirea si extinderea rachiurilor, a bauturilor distilate. In sec. al VIII-lea, alchimistii arabi au descoperit alcoolul pe care l-au obtinut printr-un proces de distilare. De altfel, alcool si alambic sunt cuvinte de origine araba. Cuvantul alcool provine din arabul Al-Kohol (subtil, impalpabil). In zilele noastre, alcoolul este raspandit sub numeroase forme, care din pacate sunt accesibile tuturor, indiferent de varsta si care aduc consecinte foarte grave asupra organismului omenesc. Desi exista bauturi alcoolice care sunt considerate a fi fine, pretul lor nu le face catusi de putin mai bune decat celelalte pentru sanatate. In decursul mileniilor s-a stabilit o relatie importanta intre om si alcool (in special sub forma vinului), existenta acestei realitati fiind mentionata in diverse scrieri si sub diverse forme. Desi s-au cunoscut dintotdeauna, efectele nocive ale alcoolului consumat in exces, omul a avut o atractie continua si insistenta pentru bauturile alcoolice cu care a stabilit in decursul veacurilor raporturi de functrionalitate, intre care acelea de ordin mitic, mistic, biologic, psihologic si medical. Paralele cu cresterea consumului de alcool s-au acumulat rezultatele cercetarilor stiintifice care dovedeau fara drept de apel efectele daunatoare ale alcoolului asupra organismului, concretizate in campanii antialcoolice, pe cat de bine sustinute teoretic, pe atat de lipsite de eficacitate in practica. Esecul actiunilor antialcoolice se datoreste mai multor factori. Lupta antialcoolica s-a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aminoacizi Naturali</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-aminoacizi_naturali.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Amino-acizii sunt combinatii organice care contin in molecula una sau mai multe grupe amino si una sau mai multe grupe carboxil. Dupa structura, amino-acizii se impart in doua mari categorii: Alifatici: unde grupele functionale sunt legate de o catena alifatica, chiar daca in molecula exista un nucleu aromatic. Dupa asezarea relativa a grupelor functionale se deosebesc a-amino-acizi, ß-amino-acizi, ?-amino-acizi, etc. Dintre amino-acizii alifatici, cei mai importanti sunt a-amino-acizi, adica acei amino-acizi care contin grupele functionale legate de acelasi atom de carbon. Se deosebesc mai multe categorii mari de a-amino-acizi alifatici: amino-acizi heterociclici Amino-acizi monocarboxilici Amino-acizi dicarboxilici Hidroxi-amino-acizi Tio-amino-acizi Diamino-acizi Amino-acizi heterociclici]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anemia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-anemia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Anemia poate fi definita ca o scadere a capacitatii sangelui de a transporta oxigen, cauzata de o concentratie mica a hemoglobinei. Celulele din corpul uman au nevoie de oxigen pentru a utiliza in totalitate combustibilii. Oxigenul este transportat de la plamani la tesuturi prin organism cu ajutorul celulelor rosii. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, o molecula caracteristica oricarei celule rosii. Daca cantitatea de hemoglobina functionala este redusa atunci ce poate spune ca apare anemia. Anemia care rezulta poate lua multe forme printre care: cea cauzata de o deficienta de fier, de vitamine (anemie megaloblastica), a tiroidei, distrugerea prematura a celulelor rosii (anemie hemolitica), inlocuirea celulelor normale din maduva spinarii cu celule canceroase sau leucemia (anemie myelophthisica), ranirea maduvei spinarii (anemie aplastica), defecte structurale inascute ale celulelor rosii, inhibarea productiei de erythropoietin de catre sistemul imun (anemie cronica) si o incapacitarte de a produce hemoglobina sau de a se folosi de fier (anemie sideroblastica). Toate aceste tipuri diferite de anemie pot fi grupate in categorii in functie de cauze si tratamente. In totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare. O persoana anemica poate aparea adesea palida si slabita, poate simti ca nu mai poate respira sau ca lesin, o resimtire a batailor inimii in tot organismul. Perturbarea poate fi datorata mai multor conditii, unele ereditare dar majoritatea rezultatul unei alimentatii necorespunzatoare. Cu toate ca unele forme de anemie au nevoie de supravegherea medicului acelea cauzate de alimentatie pot fi tratate acasa dupa darea diagnosticului. Este important sa ne ocupam de anemia datorata alimentatiei pentru ca este foarte raspindita si totodata simplu de tratat. Cele mai comune forme de anemie nutritionala sunt cea datorata lipsei de fier, de acid folic si de vitamina B12. Anemia insasi nu este o boala ci mai degraba un set de simptome ce tin de patologic. Deoarece de cele mai multe ori anemia afecteaza transportul de oxigen este influentata si utilizarea combustibililor. Deoarece anemia este o problema hematologica se impune testarea elementara a sangelui. Acest test poate furniza multe dintre informatiile necesare: determinarea procentajului de celule albe (importante in lupta impotriva infectiilor), a hematocritelor (catul impartirii volumului de celule rosii la volumul total de sange. Testul consta in observarea la microscop a unei probe de sange pentru a localiza anormalitati in structura celulei. Pentru ca boala sa fie diagnosticata drept anemie numarul celulelor rosii trebuie sa fie sub 4. 5 milioane/microlitru la barbati si 4. 8 milioane/microlitru la femei (fata de cantitatile normale de 5. 4 miloane/microlitru la barbati si 4. 8 milioane/microlitru la femei). Este destul de usor sa iti dai seama daca un pacient este anemic. In general mult mai dificil si mai costisitor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Animalele - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-animalele_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: A te naste sub cerul Rodnei inseamna a-ti recunoaste si respecta obarsia, a savarsi un act de sacra pietate, de iubire nemarginita indreptata dinspre fiu inspre mama. Asezarea binecuvantata de DUMNEZEU, randuita sub zidurile protectoare ale muntilor, Rodna aduce ceva din viata si patimile lui Iisus Hristos. Ingenuncheta, pustiita si rastignita de barbarii pagani, Rodna a reinviat, s-a refacut si a rezistat prin secole, aici, la cumpana dintre imperii pline de pofte si lacomii. Din cenusa de pasare Phoenix, din coroana de spini care I-a fost pusa pe frunte intru sangerare si durere, Rodna a renascut de fiecare data tocmai pentru ca oamenii ei au fost buni crestini, asezandu-si rosturile vietii pe inaltatoarea pilda a lui Iisus. Numele complet al localitatii este RODNA VECHE care este predestinat sa sugereze existenta straveche, de mii de ani, a omului pe aceste meleaguri. De altfel, localitatea in cauza a dat din vremi indepartate numele intregului tinut de pe cursul superior al Somesului Mare: VALLIS RODNENSIS (Valea Rodnei), ca si cel al masivului muntos la poalele caruia se afla: MUNTII RODNEI. In absenta unor cercetari arheologice sistematice in aceasta parte a judetului BISTRITA-NASAUD, vestigiile venite din vremuri imemoriale sunt relativ putine. Din prima jumatate a epocii neolitice s-a pastrat un topor neperforat, lung de aprox. 10cm, din marna galbuie, gasit in perimetrul vechiului cimitir al RODNEI. Din aceeasi epoca provin si doua topoare perforate-unul confectionat din andezit cenusiu-roscat, celalalt, din marna-gasite pe teritoriul comunei Maieru, localitate desprinsa din trupul RODNEI VECHI si aflata la 7km de aceasta. Din epoca bronzului ne-au ramas vestigii gasite in alte localitati ale VAII RODNEI. Astfel, s-au aflat mai multe resturi de piatra de nisip, de culoare opalului, precum si tandari de iaspis (piatra semipretioasa), la Sangeorz-Bai. Din prima epoca a fierului urmele sunt mult mai numeroase. Cel mai de vaza dintre fiii RODNEI, academicianul Florian Porcius nota intr-un studiu intocmit in anul 1905: Ca Valea Somesului nostru a fost locuita inca inainte de romani, o dovedesc obiectele de bronz aflate, anume la RODNA mai multe ciocane si topoare; iar la Rebrisoara sase insignii de demnitari, dalti, topoare, o sabie, o lance, un varf de lance, bratare etc., care si astazi toate se pot vedea in muzeul liceului din Nasaud. cercetorul Stefan Danila semnaleaza si descoperirea, pe teritoriul comunei SANT (apartinatoare pana in sec. Al XVII-lea de RODNA VECHE), a unei -urne-, de tip Villanova, urna ce apartine primei epoci a fierului -Hallstatt. Acelasi autor mai aminteste existenta unui celt de bronz-de marime mijlocie-, la Feldru si a doua celturi de bronz, de aceasi marime, la Maieru, care ar proveni de pe teritoriul Cetatii de la ANIES, punct fortificat la cca 2km de RODNA. Cu privire la a doua epoca a fierului, perioada de descompunere a comunei primitive, ducand pana in timpul statului dac condus de Burebista si apoi de Decebal, acelasi Florian]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Animalele Din Savana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-animalele_din_savana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intinderile mari de ierburi asigura hrana erbivorelor. Aceste animale nu se incomodeaza unele pe altele, deoarece mananca plante diferite. Cele mai bune pasuni sunt cele cu iarba cruda crescuta primavara sau in anotim-pul ploios. Odata cu schimbarea anotimpurilor, multe erbivore fac migrati calatorii lungi in cautarea hranei. Animalele ca girafa, elefantii, rinocerii negri si unele antilope se hranesc cu frunzele copacilor sau arbustilor. Alte animale ca bovinele, zebrele si hipopotamii, rasc iarba. Gazelele-girafa pot sta in doua picioare pentru a ajunge la frunze. Nici un alt copitatnu este capabil de asa ceva. Antilopa kudu se hraneste cu frunze care cresc la nivelul ei. Antilopa pitica se hraneste cu frunze care cresc aproape de sol. Rinocerul negru are buza superioara foarte dezvoltata cu care apuca frunzele din dreptul capului sau. Rinocerul alb mananca muguri de iarba de la sol. Buza lui superioara este plata. Zebrele prefera sa manance partea din mijloc a frunzelor dupa ce alte animale au mancat partea mai dura din exterior. Noaptea, hipopotamii pasc iarba. Pe langa dintii cu care pasc ei au in fata inca o pereche de dinti enormi, cu care se apara si lupta pentru femele. Digerarea ierburilor. Pentru a-si extrage energia din hrana, animalele trebuie sa o digere. Erbivore de savana consuma ierburi si frunze dure, greu de digerat. Pentru a supravietui, trebuie sa manance cantitati mari si sa digere bine. Erbivorele trebuie sa mestece indelung hrana pentru a o pregati pentru digestie. Dintii lor macina hrana, iar maxilarele se deplaseaza lateral. Unele ierbivore, ca girafele si bizoni, au stomacul format din doua compartimente in loc de unul, hrana ajunge pe rand in fiecare din acestea, astfel, in al doilea compartiment digera inca o data hrana semidigerata anterior si astfel obtinem o cantitate mai mare de energie. GIRAFA Avand o inaltime de 6 m., girafa este cel mai inalt mamifer si este cunoscuta pentru picioarele si gatul foarte lungi. Exista unele adaptari fizio-logice fascinante ale acestei infatisari iesite din comun: o formatiune speciala de muschi automati care previn pericolul scurgerii in cap a unui val de sange la presiune inalta atunci cand animalul isi apropie capul de sol pen-tru a bea apa. Inaltimea si aspectul stangaci al acestor animale pot sa le faca sa para vulnerabile, insa ele pot alerga cu o viteza de 50 km/h si au o lovitura cu piciorul foarte puternica. O lovitura cu una din imensele copite posterioa-re pote sa ucida un leu. Spre deosebire de coarnele cerbilor, coarnele girafelor sunt scurte si permanente, insa farmecul lor este suprafata mare de piele de culoare deschisa, acoperita cu pete brun-roscate. ANTILOPA Grupa antilopelor se distinge de grupa cerbilor prin faptul ca antilope-le au coarnele goale pe dinauntru si neramificate. Antilopele sunt foaqrte diferite. Unele sunt imense, precum antilopa elan, avand inaltimea de aproximativ 2m., pe cand altele sunt mici, cum ar fi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Animale Carnivole</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-animale_carnivole.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Leul: El vaneaza doar noaptea, asteptand cu rabdare in preajma unei ape sa apara prada. Cerbii, camilele, bivolii ori girafele vin sa se racoreasca si sa-si potoleasca setea. Scotand un raget infiorator, leul sare in spatele victimei, isi infinge ghearele ascutite in carne si rupe sira spinarii cu coltii. Dupa ce si-a omorat prada o duce departe si apoi se ospateaza. Tigrul: Camuflat de blana sa galbena cu dungi negre tigrul colinda junglele si padurile de bambus aruncandu-se feroce asupra prazilor cum ar fi cerbii antilopele si porcii spinosi. De obicei se teme de om. Insa dupa ce a gustat carne de om devine indraznet si intra chiar in colibe mai cu seama noaptea si prinde cu labele si coltii copii femeile si chiar barbatii. Mii de oameni erau ucisi in India, in fiecare an de tigrii innaditi la carnea umana. Mai mananca crocodili si soparle mari. E lacom si are nevoie de hrana multa. Unui tigru nu-i ajunge un bou la cinci zile. Adesea vine tiptil la locurile unde se adapa animalele. Le pandeste din tufisuri ori din copaci. Hiena: Lipsite de iuteala si rezistenta la alergat hienele nu pot prinde animale din goana. Ele se multumesc cu hoituri. Cu ajutorul mirosului descopera cadavrele pe care le devoreaza curatind astfel tinuturile calde ale Africii de resturi.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Animale Nevertebrate - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-animale_nevertebrate_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O6- sa deduca legatura intre viermele de galbeaza si gazda O7- sa arate rolul pe care il are ultima pereche de picioare de la albina lucratoare; sa recunoasca plasmodiul malariei. O8- sa identifice viermii invatati]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Antrax - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-antrax_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Antraxul este o boala infectioasa acuta, determinata de Bacillus anthracis, afectand in mod primar animalele si indeosebi ierbivorele, de la care poate fi transmis la om, sub doua forme principale: carbune extern sau cutanat (forma uzuala) si carbune intern (pulmonar, digestiv, meningian), de aparitie mai rara. Istoric. Boala la animale a fost remarcata de milenii. In secolele trecute au aparut epidemii in mai toate tarile, indeosebi in unele regiuni al caror sol era intens contaminat cu spori de bacili carbunosi (campiile blestemate din Franta). Maret (1752) si Chaussier (1780) au descris carbunele cutanat la om. Agentul cauzal al carbunelui este prima bacterie pusa in evidenta de Pollender (1849) si apoi de Davaine (1863). Bacilul carbunos a fost izolat si descris de Koch in 1876. In 1880-1881, Pasteur a preparat un vaccin cu gernmeni atenuati, cu care a vaccinat cu succes animalele expuse la antrax. Intre 1895 si 1906, a fost introdus in terapeutica serul anticarbunos. Bacillus anthracis (genul Bacillus; familia Bacilaceae) este un bacil lung (3-8 microni lungime), grampozitiv, imobil, cu capetele taiate drept, izolat sau asezat in lanturi scurte. In organism si pe geloza-sange apare inconjurat de o capsula. Nu este rezistent la caldura si la agenti chimici (moare intr-o ora la 55*). In afara de forma vegetativa, bacilul carbunos dezvolta spori, insa numai in prezenta oxigenului sau expunere la aer. Sporii sunt extrem de rezistenti, ramanand in organismul animal, in produsele acestuia (par, piele) sau in pamant timp de ani (chiar 40 de ani), mai ales daca sunt feriti de lumina. Astfel se explica persistenta contaminarii unor pasuni in anumite regiuni, unde vitele se infecteaza regulat. In laboratorul Institutului de igiena din Gotingen s-au gasit spori viabili, care au dezvoltat colonii dupa aproape 70 de ani de conservare. Pe frotiurile fixate si colorate, dupa metodele obisnuite, sporii raman viabili si virulenti, dand boala la soareci. Sporii rezista la caldura uscata la 150*, timp de ½-1 ora; sunt distrusi prin fierbere in 10 minute. Sporii sunt distrusi si prin formol 10%, in15 minute, insa rezista la solutii de sublimat sau de fenol 5%. sunt mai sensibili la agenti oxidanti, fiind omorati in 15 minute de o solutie 4% de MnO4K si intr-o ora de o solutie 4% de peroxid de hidrogen. Sensibilitatea la antibiotice. Bacilul carbunos este sensibil la: penicilina, tetracicline, cloramfenicol (cu variatii pentru unele tulpini), ampicilina, eritromicina, kanamicina, si gentamicina. Este moderat sensibil la streptomicina. Morbiditatea la om este mare in tarile agricole si cu productie de animale, in aceste tari: 17/100000 de locuitori (Kenya), 25/100000 de locuitori (Portugalia). In tara noastra morbiditatea prin carbune este redusa, scazand mult in ultimii ani: 0, 4/100000 de locuitori, in 1975 (fata de 1, 6/100000 in 1961). In tarile cu caracter industrial, antraxul apare la muncitorii, care lucreaza cu produse]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Antropodele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-antropodele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cele mai vechi artropode au aparut in era paleozoica. Ele sunt reprezentate prin: trilobiti, forme inrudite cu crustaceii giganti (Euripterus), care atingeau dimensiuni de 1 2 m, si insecte de asemenea foarte mari (30 cm), asemanatoare cu libelulele. Artropodele reprezinta un grup foarte numeros de specii, al caror numar depaseste un milion. Ele se afla raspandite pe toata suprafata Pamantului, fiind intalnite in toate mediile de viata. Artropodele se caracterizeaza prin aceea ca au picioare articulare, adica formate din mai multe segmente, de unde si denumirea lor: arthron= articul, pus-podos=picior. Tegumentul secreta o substanta organica numita chitina, care formeaza la exteriorul corpului un schelet. Uneori chitina este impregnata cu carbonat de calciu, constituind astfel un invelis mai rezistent (crusta). Corpul are o simetrie bilaterala, cu o segmentatie inegala, observandu-se de cele mai multe ori trei parti distincte: cap, torace si abdomen. In cavitatea generala gasim si aici un sistem lacunar, determinat, de asemenea de o retea de tesut conjunctiv (parenchim), in care se afla sangele (lichidul celomic). Sistemul nervos este ganglionar, asmanator cu al viermilor inelati, iar organele de simt sunt destul de bine dezvoltate, fiind reprezentate prin ochi simpli (oceli), sau compusi, organe senzoriale tactile, olfactive si gustative. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub digestiv, ale carui segmente sunt adaptate naturii hranei, si prin glane anexe ale tubului digestiv. Hrana este de natura vegetala sau animala, avand diferentiat un aparat bucal, adecvat acesteia. Respiratia este traheala, branhiala, pulmonara sau cutanee, depinzand de mediul de viata. Aceste formatiuni sunt de origine ectodermica. Traheele sunt niste tuburi foarte ramificate, care alcatuiesc un sistem traheal. In interiorul lor se afla un fir chitinos, spiralat care le tine deschise. Structura unei trahei: 1-peretele traheii 2-firul chitinos spiralat Este de retinut ca la artropodele traheate sangele nu indeplineste si functia de transport al gazelor, astfel ca traheele au rolul sa conduca aerul incarcat cu oxigen pana la intimitatea tesuturilor si sa ia de aici bioxidul de carbon, pentru a-l elimina. Aparatul respirator este reprezentat printr-o inima tubulara sau poligonala (multicamerala), situata dorsal, si prin vase sanguine deschise, care sunt in legatura cu sistemul lacunar. Sangele este, in general, incolor, desi contine pigmenti respiratori, si se afla atat in organele aparatului circulator, cat si in lacune. Excretia se face prin nefridii modificate, in numar pereche, fiind astfel omogene cu organele de excretie ale viermilor inelati. Inmultirea este sexuata. Sexele sunt separate, masculii deosebindu-se de femele prin unele caractere morfologice, observandu-se astfel un dimorfism sexual. Trebuie retinut faptul ca unele artropode se inmultesc prin oua nefecundate, fenomen numit partogeneza. In ceea ce]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apa - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-apa_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Atat de obisnuita, de cotidiana si de familiara, apa este totusi un lichid uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apa parca n-ar exista legi; este ceva altfel in lumea substantelor. In natura si in experiente ea nu se comporta la fel ca alte substante. Dar, datorita capriciilor ei, viata a putut sa se dezvolte si sa existe in apa. Prima anomalie: daca tinem seama de structura ei chimica si de categoria de substante din care face parte, apa ar trebui sa se topeasca si sa fiarba la temperaturi mai scazute, care nu exista pe Pamant. N-ar exista deci pe Pamant nici apa lichida, nici solida, ci doar sub forma de vapori. A doua anomalie: caldura specifica ridicata. La apa, aceasta este de zece ori mai mare decat la fier. Apa se incalzeste de cinci ori mai incet decat nisipul, dar si procesul de racire este lent. Datorita capacitatii exceptionale a apei de a absorbi caldura, vietatile marine nu sunt niciodata amenintate nici de o puternica supraincalzire, nici de o racire excesiva. A treia si a patra anomalie sunt strans legate de prima: apa are caldura latenta de vaporizare si caldura latenta de topire foarte mari. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic va fi nevoie de 5, 5 ori mai multa caldura dacat pentru a o fierbe. Daca nu ar exista aceasta proprietate, multe lacuri si rauri ar seca repede pana la fund si viata din ele ar pieri. Inghetand, apa cedeaza de asemenea multa caldura. Iata de ce, in noptile geroase ale iernii se aseaza in sere butoaie cu apa: inghetand, ea degaja caldura, incalzind astfel, aerul. A cincea anomalie: inghetand, apa se dilata cu 9% fata de volumul initial. De aceea gheata este mai usoara decat apa si se ridica la suprafata; rar un bazin de apa ingheata pana la fund. Gheata care-l acopera este un bun izolator termic, caci conductibilitatea termica a ghetii, ca si a apei este foarte mica. Sub un asemenea cojoc chiar si iarna in Antarctica animalele marine nu sufera prea mult de frig. A sasea anomalie este cea mai ciudata: Cand sunt incalzite, toate substantele se dilata, iar la racire se contracta. Este un adevar recunoscut. Si apa se contracta datorita frigului. Dar. in acest dar se afla totul. Se contracta mereu cand scade temperatura, dar la +4°C se atinge limita. De acum inainte apa incepe sa se dilate din nou, cu toate ca temperatura scade. De aceea apa are densitatea cea mai mare la +4°C. Ca urmare, iarna, racindu-se pana la +4°C, ea coboara la fund si aici se pastreaza in decursul intregului sezon rece (in bazinele cu apa dulce, caci sarurile marine complica tabloul circulatiei apei). Aceasta anomalie salveaza viata tuturor vietuitoarelor care ierneaza in rauri, lacuri si helestee. A saptea anomalie: dintre toate lichidele, in afara de mercur, apa are cea mai mare tensiune superficiala. De aceea picatura de apa tinde sa se faca ghem. Picatura de apa este strnsa ca intr-un ambalaj in pelicula sa superficiala. Asadar, suprafata apei este intotdeauna acoperita cu o pelicula foarte subtire]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparatul Respirator - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-aparatul_respirator_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparatul respirator este alcatuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiratiei: al ventilatiei pulmonare, ca si al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare - hematoza. Acestea sunt: caile respiratorii superioare (cavitatile nazale si faringele), cele inferioare (laringele, trahee si bronhii) si plamanii, ca organe principale ale actului respirator. Nasul si cavitatea nazala formeaza primul segment al acestui aparat. Nasul, formatiunea mediofaciala cu caracteristici specifice fiecarui individ si cu dublu rol functional (respirator si olfactiv) imbraca forma unei piramide cu fata in jos. Este alcatuit dintr-un schelet osteocartilaginos, compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului (alare mari si mici), ca si alte accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un strat de muschi superficiali - pielosi - si tegument, iar la interior, captusit de mucoasa nazala, cu exceptia vestibulului captusit de tegument. Nasul prezinta o cavitate nazala care este impartita de un perete median (sept nazal) in doua cavitati, numite fose nazale. Septul nazal este format din lama perpendiculara a etmoidului si osul vomer (apex nasi), unde se termina cu septul fibros, mobil. Fosele nazale comunica cu exteriorul prin doua orificii, numite narine, iar cu faringle, prin doua orificii largi, meaturi nazofaringiene, choane pe schelet. Fiecare fosa nazala prezinta anterior, in dreptul aripii nazale, un vestibul nazal, prevazut cu un prag denumit limen nasi, peri (vibrise) si glande, si fosa nazala propriu-zisa, ce purifica si umecteaza aerul inspirat. Fosa nazala are patru pereti, dintre care cel lateral este mai complicat si prezinta teri lame osoase: cornetele (concile) nazale, superior si mijlociu, prelungiri ale osului etmoid, si cel inferior atasat maxilarului ca os independent. Dedesubtul lor se formeaza niste spatii numite meaturi nazale in care se deschid sinusurile paranazale, cavitati accesorii ale foselor nazale. Acestea sunt sinusurile frontale, etmoidale, ale maxilarului si ale sfenoidului. Cavitatile nazale sunt captusite de o mucoasa foarte bogat vascularizata si impartita functional in doua regiuni: una in treimea superioara, mucoasa olfactiva, si una in partea inferioara, mucoasa respiratorie. Faringele reprezinta locul de incrucisare a caii respiratorii cu cea digestiva, la care va fi deschis. Laringele, alcatuit dintr-un schelet cartilaginos, indeplineste functional rolul de a proteja calea respiratorie, ca si rolul unui organ al fonatiei. Este format din unirea a trei cartilaje neperechi: tiroid, cricoid si epiglota, si trei cartilaje perechi: aritenoide, corniculate si cuneiforme, articulate intre ele si prezentand ca mijloace de unire, ligamente si membrane. Laringele poseda doua categorii de muschi: extrinseci si intrinseci, care dupa actiunea lor sunt: dilatatori ai glotei, sau constrictori ai glotei si tensori ai corzilor vocale. Laringele este un organ cavitar, captusit de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparitia Si Evolutia Celulei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-aparitia_si_evolutia_celulei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Una dintre problemele centrale ale evolutiei este cea a formarii celulelor eucariote, care compun majoritatea specilor vii (peste 99%). Pentru descifrarea acestei probleme trebuie sa stim mai intai cand au aparut primele eucariote si apoi mecanismul prin care au aparut ele. Multiplele studii de geologie, geochimie si paleobiologie, mai ales in ultimii 10-15 ani, pot sa localizeze, cu aproximatie, momentul aparitiei primelor celule eucariote. Astfel, trecerea de la viata anaeroba la viata aeroba marcheaza momentul aparitiei primelor celule eucariote. Se stie ca, practic, toate celulele nucleate sunt aerobe. Acestea nu puteau sa se dezvolte deci decat intr-o atmosfera bogata in oxigen; pe scara geologica a timpului aceasta ar insemna acum aproximativ 1800-2000 milioane de ani. Cele mai vechi structuri, asemanatoare celulelor eucariote unicelulare, dateaza de acum 1500 milioane de ani, fiind gasite in dolomitii din Australia de Nord. De asemenea, microorganisme eucariote, probabil alge unicelulare si ciuperci, au fost descrise in formatiuni geologice din Australia centrala avand o varsta de aproximativ 900 milioane de ani. Mai interesant este faptul ca in acestea din urma au fost gasite corpuri organice intracelulare care seamana a fi resturi de organite celulare, cum ar fi nucleul si pirenoizii. Ceea ce i-a intrigat intotdeauna pe paleontologi a fost faptul ca in precambrian nu au fost gasite niciodata macrofosile, eucariote multicelulare. Acestea apar deodata, ca o explozie, numeroase si foarte diferite (protozoare, alge macroscopice) la inceputul fanerozoicului (cambrian), adica cu 700-600 milioane de ani in urma. Deci de la aparitia primelor celule eucariote (1800 milioane de ani in urma) si pana la aparitia primelor eucariote complexe, macroscopice (700 milioane de ani in urna), s-au scurs aproape 1000 milioane de ani, timp in care, probabil, celulele nucleate au fost in plina evolutie. De ce a fost necesara o perioada atat de lunga nu se stie inca, dar se pare ca un rol important in aparitia eucariotelor macroscopice pluricelulare l-au avut dezvoltarea sexualitatii si aparitia protistelor consumatoare. Reproducerea asexuata prin mitoza ofera organismelor posibilitatea de a se inmulti, dar variabilitatea lor este redusa la minimum, mutatiile fiind foarte rare. Odata cu aparitia reproducerii sexuate prin meioza, la eucariote, posibilitatiile de evolutie sunt mult mai mari si mai rapide. Organismele rezultate din meioza sunt mult mai diversificate, deoarece ele intrunesc trasaturi care se combina diferit de la ambii parinti. Al doilea fenomen biologic care ar fi contribuit la aparitia organismelor macroscopice multicelulare este dezvoltarea protistelor consumatoare. Golul de timp care mai ramane intre aparitia meiozei (1000 milioane de ani in urma) si explozia de organisme macroscopice de la inceputul cambrianului (700 milioane de ani in urma) pare se fie completat de dezvoltarea unor relatii intre organisme: de pradator-prada in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apiterapie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-apiterapie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I. H. In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000-2000 I. H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o alta antica civilizatie, la cea egipteana, inca din timpul primei dinastii, anul 3200 I. H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in Iliada si Odiseea, de mai multe ori. Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, propolisul, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc. Astfel, mierea de salcam obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si antidiareica; cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si uso laxativa; mierea de rapita este indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcam galben japonez este antihemoragica, micsorand timpul de coagulare si regleaza menstruatia, influenteaza de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si afrodisiaca. Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1, 680 kg carne de vaca, cu 50 de oua, cu 5, 675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment delicios si foarte util sanatatii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai, lapte, alte bauturi, sub forma de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepara prajituri perfect tolerabile, care, dupa opinia nutritionistilor, pot inlocui prajiturile obisnuite, care sunt in general stimulatoare ale aciditatii. In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri). Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Begonia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-begonia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Begonia este un gen foarte vast, cuprinzand peste o mie de specii care se impart in trei grupe principale, in functie de tipul de radacini: rizomatoase, tuberculate si fasciculate (sau fibroase). Exista totusi cateva caracteristici comune: frunze asimetrice care cresc alternativ de-a lungul tulpinilor, flori masculine si feminine separate, dar care cresc in aceeasi inflorescenta (in special, cime sau raceme apicale). Speciile rizomatoase sunt plante permanent verzi, cultivate pentru frumusetea si varietatea culorilor frunzelor. Varietatile si hibrizii begoniilor tuberculate produc vara flori mari, colorate, simple sau dispuse in perechi. Begoniile fasciculate sunt plante permanent verzi, insa unele sunt arbusti cu pozitie verticala, iar altele sunt cazatoare. Cultivare. Primavara si vara begoniile rizomatoase trebuie expuse in plina lumina, dar nu direct la soare; prefera o temperatura de 15 C; udati-le o data sau de doua ori pe saptamana, sau chiar mai des, daca este foarte cald. Begoniile tuberculate cresc mai bine in locuri luminoase, dar neexpuse direct la soare; udati-le moderat iar daca temperatura este mai mare de 18 C puneti ghiveciul intr-o albie cu prundis ud, pentru a mentine umiditatea; administrati un ingrasamant lichid continand potasiu la fiecare 2 saptamani in timpul perioadei de crestere. Se replanteaza primavara, folosindu-se un amestec pe baza de turba si asigurand un drenaj corespunzator cu ajutorul bucatelelor de teracota plasate pe fundul ghiveciului. Ingrijirea este mai complexa pentru begoniile cu radacini fasciculate: planta se expune in plina lumina, dar nu direct la soare; creste bine la o temperatura in jur de 15 C; daca insa aceasta a depaseste 20 C asezati planta la umbra; aerul trebuie ventilat, dar lipsit de curenti; planta trebuie udata o data sau de doua ori pe saptamana, sau chiar mai des daca tempertaura este mai ridicata: fiti atenti sa nu stropiti apa direct pe flori pentru a nu le pata; aveti grija sa indepartati frunzele si florile indata ce s-au uscat, deoarece daca le lasati pe planta pot distruge si determina putrezirea frunzelor sanatoase cu care sunt in contact. Din aprilie pana in septembrie administratile un ingrasamant lichid la fiecare 2 saptamani. Si operatiile care se efectueaza toamna si iarna sunt diferite in functie de tipul plantei: begoniile rizomatoase se tin intr-un loc umbros, in care aerul nu este prea uscat; se uda moderat pentru a permite pamantului sa se usuce intre udari; temperatura trebuie sa fie de cel putin 13 C si trebuie sa se intrerupa administrarea ingrasamantului; daa este necesar, iarna se poate transvaza planta intr-un amestec constituit din 3 parti turba si una nisip grosier. Pentru begoniile tuberculate, la sfarsitul toamnei, reduceti udarea si chiar suspendati-o atunci cand frunzele incep sa cada. In acest moment se extrag tuberculii din pamant, se curata pamantul de reziduurile vegetale si se planteaza pe timpul iernii intr-o ladita cu turba uscata, intr-un loc]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bioceneza Component Organic Al Ecosistemului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-bioceneza_component_organic_al_ecosistemului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Biocenoza sau componenta vie a ecosisitemului este o grupare de specii istoriceste constituita, reunita prin anumite relatii, ocupand acelasi biotop si prezentand un aspect exterior caracteristic. Astfel, o padure, o pasune, toate speciile de plante si de animale pe care le contin sunt exemple de biocenoze. Termenul de biocenoza a fost introdus pentru prima oara de ecologul german Paul N. Nobius, in 1877, cu ocazia studierii unui banc de stridii din Marea Nordului. Dupa acest autor biocenoza este o grupare de divizii, la anumite conditii de mediu, legate printr- o dependenta reciproca si care se mentin prin reproducere intr-un anumit loc in mod preponderent. Dupa Grigore Antipa biocenoza este o entitate sintetica ca unitate elementara a populatiei de animale, plante, microorganisme ca rezultat a unui proces istoric, cu evolutii, interactiuni, raporturi nutritice, etc. proprii. Biocenoza reprezinta un al treilea nivel de organizare a materiei vii, ea aparand astfel ca o forma universala a acesteia. Din punct de vedere sistemic, biocenoza este un sistem deschis, supraindividual, cu autoreglare proprie. Intre biocenoza si biotop au loc permanent schimburi de materie si de energie. Biocenoza prezinta toate caracterele unui sisitem biologic, fiind o unitate a carei integralitate este rezultatul interdepentei speciilor populatiilor din care este alcatuita. Acesta interdependenta din cadrul biocenozei reprezinta adaptarea reciproca a speciilor in activitatea si organizarea lor. Principala a vietuitoarelor ce convientuiesc intr- o biocenoza este de natura trofica. In plus, exista si alte legaturi istorice ce unesc toate fiintele care iau parte la organizarea si functionarea unei biocenoze, substantele biotice excretate in sol de radacinile plantelor superioare, substantele secretate de bacterii, etc. In cadrul biocenozei se creeaza relatii complexe intre speciile convetuitoare: de reproducere, selectie, protectie si raspandire, procese ce au loc numai in cadrul unei anumite structuri biocenotice. O trsatura caracteristica a sistemului biocenotic este productivitatea sa biologica, insusire pe care o poseda fiecare populatie in parte, dar care se realizeaza numai in cadrul biocenozei. Biocenozele naturale sunt comunitati biologice in care nu a intervenit omul (exemplu biocenoza unui lac). Biocenozele semiartificiale cuprind comunitati biologice in care omul a intervenit profund, dar care mai pastreaza unele specii din biocenozele naturale (culturile agricole, bazine acvatice amenajate, etc.). Biocenozele artificiale sunt constituite in intregime de om (un acvariu, o nava cosmica, etc.). Structura si analiza biocenozei. Structura unei biocenoze este data de dispozitia indivizilor diverselor specii, cat si de relatiile spatiale si temporale care se stabilesc intre ei. Primul element al structurii unei biocenoze il reprezinta componenta speciilor. Un alt element il reprezinta stabilitatea proportiilor dintre specii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Biochimia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-biochimia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Chimia vietii, sau biochimia, studiaza reactiile chimice care au loc in organismele vii. Acestia respecta aceleasi legi ca si celelalte reactii chimice, dar sunt mai complexe. Chimia vietii studiaza ansablul reactiilor care au loc in organismele vii, mai ales in unitatile lor de baza, celulele. Fiintele vii au nevoie de energie. Oamenii si animalele isi iau energia din alimentele pe care le consuma (energie chimica). Alimentele sunt transformate printr-un ansablu de reactii chimice, care au loc mai intai la nivelul aparatului digestiv (digestie) si apoi la nivelul celulelor (respiratia celulara). Anumite plante si microorganisme (fiinte vii microscopice) isi gasesc altfel energia de care au nevoie. Pentru a se hranii, ele transforma energia luminii solare printr-un proces complex de reactii chimice numit fotosinteza. Digestia este un proces chimic. In aparatul digestiv, alimentele sunt descompuse in mici molecule numite substante nutritive. Aceste substante nutritive sunt apoi transportate de sange pana la celule, unde sufera alte transformari. Principalele substante nutritive sunt lipidele si glucidele. Lipidele, numite si grasimi, provin din materiile grase cum ar fii uleiurile vegetale sau untul. Ele aduc organismului carbon si hidrogen. Glucidele, numite si zaharuri, se divizeaza in zaharuri rapide si zaharuri lente. Primele sunt continute in miere, fructe, dulceturi si ciocolata. Asimilate direct de organism (adica transformate in energie), ele aduc organismului energia necesara unui efort fizic solicitant si rapid. Cel de-al doilea tip se gaseste in cereale (grau, orez, porumb). Ele nu sunt direct asimilate de organism si constituie o sursa de energie de mai lunga durata. Toate glucidele sunt bogate in carbon, hidrogen si oxigen. Vegetale sau animale, toate celulele respira: aceasta este respiratia celulara. Ele absorb dioxigen (O2) si elimina dioxid de carbon (CO2). Dioxigenul serveste la arderea alimentelor printr-o reactie de oxidare. Aceasta reactie se deruleaza in mai multe etape. Glucoza (zaharul) de pilda, este mai intai transformata intr-o molecula mai simpla, acidul piruvic. Mitocondriile, elementele celulei responsabila de respiratia celulara, descompun acest acid in dioxid de carbon si hidrogen. Dioxidul de carbon este eliminat de celula: hidrogenul se combina cu oxigenul care intra in organism atunci cand respiram, dand apa. Ansamblul acestor reactii degaja o mare cantitate de energie. Aceasta este stocata in mici molecule specializate, care o elibereaza in functie de nevoile celulei. Fotosinteza Plantele cu clorofila se hranesc absorbind apa si dioxid de carbon din aer. Pentru aceasta, ele folosesc energia luminii solare: acest proces se numeste fotosinteza. In timpul lui, se degajeaza dioxigen. Fotosinteza se deruleaza in doua faze principale. Ziua, plantele capteaza energia solara. Cu ajutorul clorofilei si a altor pigmenti prezenti in frunzele lor, ele folosesc aceasta energie pentru a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Biogazul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-biogazul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Formarea de gaze combustibile, prin descompunerea substantelor organice umede in medii lipsite de oxigen molecular, este un proces care se produce in mod natural pe Terra. Metanul este constituentul lor principal. Asa s-au format in sedimentele din adancul pamantului gazele naturale, pe seama plantelor si animalelor preistorice. Primele explicatii stiintifice privitoare la geneza gazelor combustibile apar spre sfarsitul secolului al XVII-lea, perioada in care se naste atat chimia moderna cat si una din ramurile ei de baza - chimia gazelor. Volta este acela care a extras pentru prima data hidrocarbura metan din gazele colectate din mlastini. Agentii fermentarii anaerobe ai celulozei la temperaturi mezofile (20 - 45) au fost cercetati de Sohngen, Hoppe-Seyler si Omelanski. Ultimul a stabilit in 1899 ca la acest proces participa 2 specii de bacterii. Printre produsii de fermentatie ai celulozei una dintre ele formeaza cantitati importante de metan - Bacillus cellulosae methanicus - iar cealalta, cantitati importante de hidrogen - Bacillus cellulosae hydrogenicus. Ulterior aceste specii au fost reunite sub denumirea comuna de Methanobacterium omelianski. De indata ce oamenii au constatat ca celuloza poate fi descompusa pana la metan de catre bacterii, au intrezarit posibilitatea obtinerii de energie in regim controlat din biomasa (materiale vegetale si reziduale). Pana la al II-lea razboi mondial fermentarea anaeroba controlata s-a extins, aproape in exclusivitate, in statiile de epurare ale oraselor mari din Europa si America. Producerea si folosirea biogazului a fost neglijata, majoritatea statiilor nefiind dotate cu sisteme de captare a acestuia. Materia organica moarta inmagazineaza energie solara convertita in energie chimica, in componentele fotosintetizate de plantele din care a provenit. O cantitate apreciabila din energia solara, acumulata de plante, este stocata in celuloza. Celuloza este principala componenta a materiei organice din care rezulta metan prin bioconversie. Continutul in celuloza, raportat la substanta uscata, este de 35-50% in produsele secundare din agricultura. Cantitati mai mari de celuloza se gasesc in gunoaiele provenite de la animalele crescute pe asternut. Alte surse de biomasa, care pot fi convertite in biogaz, sunt reprezentate de biomasele foarte hidratate. Intr-o clasificare a biomaselor, in raport cu problemele de energie, cercetatorii au inclus in grupa biomaselor foarte hidratate, plantele acvatice si algele. Acestea au un continut in apa in jur de 95%. Caracteristic pentru culturile energetice foarte hidratate este capacitatea extrem de mare de a-si multiplica biomasa, intr-un timp relativ scurt, ceea ce creeaza o disponibilitate de materie organica ce poate fi folosita in filiera de metanizare. Dintre plantele acvatice, cea mai cunoscuta este zambila de apa (Eichhornia crassipes). Ea creste spontan in lacurile din tinuturile tropicale din Africa si America de Sud. Alte asemenea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bolile Cardiace</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-bolile_cardiace.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: O inima bolnava nu poate mentine circulatia sangelui in organism, lucru care duce la acumularea de fluide. Aceasta poate avea ca rezultat congestia pulmonara, insuficienta respiratorie si pierderea energiei. Boala arterei coronare este cea mai des intalnita boala cardiaca si este provocata de obstuctia arterelor ce transporta sange oxigenat la inima. Aceasta obstructie poate fi cauzata de acumularea unor materiale (depozit de grasimi si colesterol, ce pot obtura complet sau partial o artera, astfel incat circulatia sangelui prin aceasta este ingreunata) in interiorul arterei, sau de ingrosarea si intarirea peretilor arterei. Obstructia arterelor este principalul factor care produce boala denumita angina pectorala, osenzatie de durere sau disconfort in interiorul pieptului, din cauza ca alimentarea muschiului inimii cu sange este redusa. Acesta poate fi primul simptom al imbolnavirii inimii. Incetinirea circulatiei sangelui duce la aparitia trombozei, formarea cheagurilor de sange. Un cheag de sange se formeaza de obicei intr-o sectiune a unei artere coronare, ce prezinta depuneri de materiale. Aceasta poarta numele de tromboza coronara. In acest caz, circulatia sangelui spre o portiune a muschiului inimii este intrerupta, uneori foarte rapid. Lipsa oxigenului, precum si a altor substante nutritive transportate in sange, va declansa infarctul, moartea celulelor din acea portiune de muschi. Daca mai mult de 40% din muschiul inimii este afectat in acest mod, inima nu mai poate functiona corect, iar circulatia sangelui spre celelalte parti ale organismului este intrerupta. Un astfel de atac al inimii va avea ca rezultat incetarea batailor acesteia si moartea, daca persoanei in cauza nu ii este aplicata imediat resuscitarea cardio-pulmonara (RCP). Presiunea ridicata a sangelui, nivelul ridicat de colesterol din sange si fumatul sunt factori ce favorizeaza aparitia bolilor inimii. Exercitiile fizice regulate, care contribuie la mentinerea greutatii normale a corpului, scutind astfel inima de eforturi suplimentare, ajuta si la diminuarea presiunii sangelui si a nivelului de colesterol. Nivelul de colesterol poate fi de asemenea diminuat prin pastrarea unei diete corespunzatoare; alimentele bogate in grasimi saturate, cum sunt carnea cu grasime, smantana si branzeturile bogate in grasimi trebuie de asemenea evitate. In SUA, multe persoane si-au dat seama de pericolul pe care fumatul il reprezinta pentru sanatate si au renuntat la acest obicei. Datorita acestui fapt si a altor modificari ale stilului de viata, in SUA s-a constatat o reducere considerabila a numarului de decese cauzate de bolile cardio vasculare. Pentru vindecarea bolilor inimii sunt folosite trei tipuri principale de medicamente. Medicamentele anti-anginoase ca nitratii, betablocantele si antagonistii calciului, actioneaza in mod diferitpentru a usura munca efectuata de inima. Alte medicamente reducriscurile aparitiei trombozei, formarea cheagurilor de sange. Gruparea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bolile Inceputului De Mileniu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-bolile_inceputului_de_mileniu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ieri, primarul orasului New York a anuntat ca si aici au fost depistate alte trei persoane contaminate cu antrax. Doi dintre cei infectati lucreaza intr-un laborator federal, iar al treilea este un ofiter de politie. Inca cinci cazuri de antrax au fost depistate in ultimele doua zile in Florida, transmitea, ieri, Rompres. Aceste persoane fac parte tot dintre angajatii societatii de presa American Media Inc., unde au fost depistate anterior si alte trei cazuri, intre care unul soldat cu moartea celui contaminat. Romania a interzis importurile de bovine din Slovacia. Agentia Nationala Sanitar-Veterinara (ANSV) a interzis, incepind de joi, 4 octombrie 2001, importul de bovine vii, produse si subproduse din carne de vita din Slovacia, a declarat directorul in cadrul ANSV, Viorel Andronie. Decizia a fost luata dupa diagnosticarea encefalopatiei spongiforme bovine (boala vacii nebune) in aceasta tara. In 1944, o publicatie dezvaluie faptul ca radiologii mureau de zece ori mai multi de leucemii decat ceilalti medici. La supravietuitorii bombardamentelor atomice de la Hiroshima si Hagasaki, in 1945, primele cazuri de leucemie au fost observate in 1948, cu un varf in 1951 1952. Au fost observate alte tipuri de cancere in numar anormal de mare la 15 ani dupa expunere si unele se mai intalnesc si azi, la supravietuitorii care primisera mai mult de 1 gray (unitate de doza de iradiere). Actualmente (1997) se estimeaza ca mai mult de 14 milioane de personae sunt infectate cu virusul din care mai mult de jumatate (9 milioane) in Africa. Numarul de cazuri de SIDA declarata, din intreaga lume, este evaluat la aproape 1, 6 milioane. Proportia dintre acesti bolnavi, a subiectilor cu risc considerati de multa vreme ca fiind singurii expusi infectiei (homosexualii masculini, toxicomanii utilizatori de seringi, transfuzii), tinde sa scada, in timp ce proportia heterosexualilor afectati creste. Curiozitatea nativa, specifica omului, a fost starnita la inceputul deceniului noua, al secolului nostru de descoperirea unei boli noi, cu caracter epidemic si evolutie grava, mortala. Atitudinea teribila cu care a fost privita initial aceasta noua maladie ajunsa la moda si socotita a fi doar o cale de gasire si spre incercarea atotputerniciei geniului uman a fost rapid inlocuita de o adevarata psihoza de panica, data fiind evolutia implacabila fatala a pacientilor afectati. In urma acumularii si sintetizarii rezultatelor unui efort de cercetare extraordinar de intens cu angrenarea unor resurse importante de inteligenta umana si dotare materiala, panica a lasat locul, cel putin in lumea medicala, unui optimism rational. In cadrul acestuia, s-a cristalizat conceptul unei boli infectioase noi, cu evolutia de lunga durata, produsa de virusurile imunodeficientei umane HIV, numita boala HIV. Boala HIV este prin excelenta o maladie cu transmitere sexuala, cu evolutia cronica, cu numeroase manifestari la nivelul pielii si mucoaselor gurii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Boli Cu Transmitere Sexuala Si Prevenirea Lor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-boli_cu_transmitere_sexuala_si_prevenirea_lor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La om, forta care apropie indivizii de sex diferit nu este simplul instinct de reproducere, cum se intampla la animale. Desi glandele sexuale incep sa produca gameti de la varsta pubertatii, maturizarea acestor glande are loc in jurul varstei de 18-20 de ani. In aceeasi perioada se poate vorbi si despre inceputul maturizarii psihice, care este esentiala in relatia dintre sexe. Adolescentii nu trebuie sa ignore faptul ca glandele lor sexuale au inceput sa functioneze si ca, mai mult decat in copilarie, au datoria sa acorde o atentie deosebita ingrijirii trupului si lenjeriei intime. Totodata, trebuie sa stie ca exista anumite boli care sunt transmisibile sexual. Perioada de incubatie: 21 zile simptome: - Leziuni pe buze, in cavitatea bucala, pe organele genitale -pete rosii pe corp -afectiuni grave ale plamanilor, sistemului nervos, vaselor sangvine. Boala venerica. De-a lungul a cinci secole de la aparitia acestei boli in Europa-adusa de marinarii lui Cristofor Columb din Haiti-aceasta a purtat mai multe denumiri: boala napolitana (denumire data de francezi dupa contaminarea ostasilor de la Napoli, in 1495), malum francorum, malo galico, ciuma veneriana sau denumiri inspirate de nationalitatea femeii de la care s-a contactat boala. J. de Bethancourt denumeste boala cu termenul de lues venera (lues in limba latina inseamna plaga). In jurul anului 1530, medicul italian G. Fracastro inlocuieste termenul cu denumirea de sifilis. Considerata la inceput ca fiind rezultat al desfraului, boala a fost neglijata. Contaminabila si prin alte moduri, ca rezultat al promiscuitatii sau ignorantei, originea bolii a fost considerata a fi putrefactia, caldura excesiva, mirosul de mlastina, sangele necurat al menstruatiei, constelatiile nefavorabile-toate aceste explicatii constituind, de fapt, rezultatul obscurantismului, misticismului, in general, al ignorantei din acele vremuri. Din aceste considerente, nu a existat propriu-zis un tratament corect al acestei boli grave. De altfel, mercurul, lemnul de gaiac, preparatele din plante si animale erau principalele medicamente folosite in acea vreme. Mercurul se administra prin infasari, spalaturi, frictiuni la care se adauga cura de inadusare, lasarea de sange, purgatia, adeseori bolnavii decedand din cauza intoxicatiei cu mercur. Ricard, in 1838, deosebeste sifilisul de blenoragie, facand si o descriere precisa a bolii. Fournier descrie evolutia, pe perioade, a sifilisului. In 1905, Fr. Schaudin si E. Hoffman stabilesc agentul patogen al sifilisului-Treponema pallidum, iar Wassermann descopera reactia serologica. La scurt timp, in 1910, apare in tratamentul sifilisului arsenicul si bismutul, iar din 1943 penicilina. Microbul, putin rezistent la conditiile de mediu, este transmis in peste 90% din cazuri, prin contact sexual, si mai rar extragenital. Boala: Gonoree agentul patogen care produce boala: Gonococ factori care distrug agentul patogen: SAPUN]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Buburuza</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-buburuza.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In Marea Britanie, aceasta micuta insecta colorata este cunoscuta sub numele de ladybird, care inseamna pasarea doamnei. In tara noastra, i se spune buburuza sau mamaruta. Desi gandacii nu se numara printre insectele noastre preferate, buburuzele fac exceptie, fiind, de obicei, privite cu drag. Ele ii fascineaza pe copii, iar gradinarii si agricultorii le primesc cu bratele deschise. De ce sunt ele atat de indragite? De ce sunt indragite In general, buburuzelor le place la nebunie sa manance afide, sau paduchi-de-plante, niste insecte minuscule, cu corpul moale, care devoreaza culturile din gradini si de pe camp. Unele buburuze adulte pot consuma in timpul vietii lor mii de afide; chiar si larvele lor au mare pofta de mancare. In plus, buburuza se hraneste cu multe alte insecte daunatoare. Exista specii care se ospateaza chiar cu diverse ciuperci ce ataca plantele. Prin urmare, nu ne mira de ce gradinarii si agricultorii indragesc buburuza! Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, paduchele australian (Icerya purchasi) a fost adus intamplator in California (SUA). Acest daunator s-a inmultit asa de repede, incat ameninta sa distruga toate livezile de citrice si industria aferenta. stiind ca, in tara lui de origine, acest paduche nu punea in pericol culturile, un entomolog a mers in Australia sa-i caute dusmanul natural. Acesta era gandacul Rodolia cardinalis, din familia buburuzelor. Au fost aduse in California cu vaporul circa 500 de exemplare, iar intr-un an paduchele aproape ca disparuse. Astfel livezile de citrice au fost salvate. Un an din viata unei buburuze Micutele buburuze, atat de indragite, sunt fie rotunde, fie ovale, corpul lor avand forma semisferica. Desi au o nepotolita pofta de mancare, majoritatea nu depasesc 12 mm in lungime. Delicatele aripi posterioare cu care zboara sunt acoperite de elitre, aripi tari lucioase, cu modele colorate, dupa care recunoastem buburuzele. Cand insecta vrea sa zboare, elitrele se deschid in sus, si astfel ea poate da din aripi. Desi, in general, buburuzele sunt cunoscute ca fiind rosii cu puncte negre, cele aproximativ 5000 de specii se diferentiaza printr-o varietate de combinatii de culori. Unele sunt portocalii sau galbene cu puncte negre. Altele sunt negre cu puncte rosii. Exista si buburuze fara puncte, iar unele au dungi sau patratele cum sunt cele de pe tabla de sah. Ciclul de viata al multor specii nu dureaza mai mult de un an. Iarna, exemplarele adulte hiberneaza in locuri uscate, ferite. Cand vremea se incalzeste, ele se trezesc si incep sa zboare in cautare de plante pline de afide. Dupa imperechere, femela depune pe partea de dedesubt a unei frunze, langa o rezerva buna de afide, un ciorchine de oua galbene minuscule. Din fiecare ou iese o larva cu sase picioare care seamana mai mult cu un mic aligator fioros, din care nu te-ai astepta sa iasa o buburuza. Intrucat mananca intruna afide, larva creste in scurt timp asa de mult ca nu mai incape in piele, iar dupa ce]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bufnita</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-bufnita.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De la caderea serii si pana la ivirea zorilor, aceasta strabate campurile in cautarea prazii. Inzestrata cu ochii care sfideaza intunericul si cu urechi care pot auzi chitaitul soarecilor de camp de la mari distante bufnitele cu urechile lungi isi au rostul lor, sprijinind efortul omului in cultivarea pamantului. Pasarea este o remarcabila pradatoare. Are putini dusmani cunoscuti; intalnirea ei cu omul este insa ceva neobisjnuit, datorita in principal camuflajului si obiceiurilor sale nocturne. Poate fi gasita in padurile ce inconjoara campurile cu semanaturi, in special in America de Nord, Eurasia si in unele parti ale Africii; asemenea, poate fi si auzita, pentru ca repertoriul ei cuprinde sunete de tipul unor fluieraturi, mici tipete, (hup, hup), si chiar un fel de sunete asemanatoare cu mieunatul unei pisici. Depune intre 3-8 oua anual-usor mai mici decat cele de gaina in cuiburile abandonate ale altor pasari. Puii sunt hraniti de ambii parinti, astfel ca in 3 saptamani isi dubleaza talia. Curand dupa acest intervai, puii incep a se catara pa ramurile apropiate de cuib si pot sta in echilibru o manevra premergatoare zborului-sau adeseori, se pot alinia unul in spatele altuia pe cate o ramura in asteptarea parintilor. La 5 saptamani, incap deja sa vaneze soareci de camp, pe care-i aduc in cuib, devorandu-i in intregime. La 8 saptamani, au penajul format care oricare pasare adulta. Un exemplar adult ajunge cam la 30 cm inaltime, avand o deschidere a aripilor cam de trei ori pa atat, dar la o greutate nu mai mare de 200-250 grame. Greutatea mica si amplitudinea deschiderii aripilor sale, alcatuite din pene foarte fine si moi, ii permit un zbor fara zgomot, ceea ce face foarte eficienta vanarea prazii-pasarea folosindu-se din plin de atuurile cu care a inzestrat-o natura, loviturile ei fiind date cu o mare acuratete in precizie. Nu detine o arie teritoriala anume in care sa vaneze, astfel ca strabate campuri aflate chiar la mari distante. Datorita obiceiurilor si hranei sale specifice-soarecii de camp, pagubitori pentru agricultura, ea este de un real folos omului, care i-a apreciat intotdeauna serviciile din plin.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caini</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-caini.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aproape nici un alt ordin de mamifere nu cuprinde o mai mare bogatie ca ordinul carnivorelor (carnivora). Cele mai diferite dimensiuni, de la leul impunator la mica nevastuica, cele mai diferite aspecte ale corpului, de la caini la pisica, urs sau foca. Unele animale sunt terestre, altele arboricole, iar altele acvatice. Insa acest ordin este divizat in doar doua subordine: carnivorele terestre (fissipedia) si cele marine (pinnipedia). Cele doua tipuri care stau fata in fata in subordinul fissipedia sunt cainele (canis familiaris) si pisica, fiecare dintre ele reprezentand o suprafamilie: canoidea (cu aspect de caine) si feloidea (cu aspect de pisica). Reprezentantii familiei cainilor (canidae) apartin unui tip esentialmente diferit spre exemplu de dihor si pisica. Din punct de vedere fizic, cainii sunt de obicei inferiori celorlalti reprezentanti ai carnivorelor, pe care ii depasesc insa prin facultatile lor psihice. Aspectul lor este zvelt, botul adesea ascutit. Coada este stufoasa, ghearele nu sunt retractile. Dezvoltarea a 42 de dinti, cu molari prevazuti cu suprafete de mestecat indica un regim omnivor, care nu respinge nici plantele. Constructia corpului este legata de modul de viata: canidele nu sunt animale arboricole, in schimb, pot alerga mult timp si poseda membre deosebit de puternice. Sunt de asemenea bune inotatoare. In timpul mersului calca numai pe degete, ca si pisicile. Toate canidele au simturile bine dezvoltate, auzul este aproape tot atat de bun ca cel al felidelor. Mirosul s-a dezvoltat, atingand un grad de acuitate admirabil. Vazul nu joaca un rol important; la cainele nostru domestic se observa adesea ca se orienteaza aproape numai dupa miros. Astfel, la animalele oarbe, mai ales cat sunt inca tinere, infirmitatea lor cu greu poate fi observata. Remarcabile sunt insusirile lor psihice. Toti reprezentantii familiei si mai ales acei care sunt in contact cu omul dovedesc in fiecare zi ca insusirile lor intelectuale au atins o dezvoltare ce nu poate fi comparata aproape cu a nici unui alt animal. Cainele, cel mai vechi animal domesticit s-a raspandit impreuna cu omul peste tot pamantul. S-a stabilit astazi destul de precis ca lupul este cel mai important stramos al cainelui domestic. Numeroase rase au fost favorizate probabil de participarea unor elemente ereditare provenind de la sacal, lupul sacal si alte rude, precum si de tendinta spre variabilitate a lupului. Domesticirea acestui ajutor atat de important al omului, pentru folosirea si imblanzirea tuturor celorlalte animale de casa, a avut loc desigur in mai multe puncte ale emisferei nordice. De-a lungul anilor s-au format legende privind prietenia lui cu omul. Intr-adevar pentru ca acest animal este foarte inteligent si foarte devotat in acelasi timp, a reusit ca nici unul sa intre in viata de zi cu zi a stapanului devenind astfel un prieten bun. De curand cercetatorii au observat un al saselea simt la caini cu ajutorul caruia pot prevede crizele de epilepsie si le semnaleaza cu 2, 3 chiar 4 ore]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cannabis Sativa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-cannabis_sativa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca e vorba de plante medicinale, intr-un periplu pe internet am descoperit numeroase ierburi ce au afecte medicinale, ierburi ce sunt folosite pentru a trata anumite probleme medicinale cum ar fi in urmatorul tabel: Cannabis sativa este o planta cu frunze care creste in zone temperate si tropicale, cultivate atat in interior (home-growing) cat si in productie seriala. Ea deriva din alte specii cum ar fii cannabis indica si cannabis nuderdis, ingredientele active se numesc cannabinoids (tetrahydrocannabinol, cannabinol, cannabidiol, cannabinolidic acid, cannabigerol si cannabichromreue, iar Delta-9-tetrahydrocannabinol este responsabil principal pentru efectele psiho-active). Aceasta planta este folosita in medicina si nu numai avand nenumarate efecte (positive, negative), cannabis sativa cu componentii ei active exercita o arie larga de efecte asupra sistemului nervos central: Negative: Probleme respiratorii, tuse Dificultati cu memoria de scurta durata Atacuri de panica Confuzii, ameteli Istoria cannabisului: De-a lungul timpului Cannabisul a fost folosit in diferite culturi pentru schimbarea starii de spirit, a perceptiei, cu alte cuvinte pentru a atinge o treapta mai inalta de constientizare. A mai fost folosit insa si in alte scopuri. In unele triburi primitive din America de Sud, Africa si India, cannabis a fost folosit in cadrul ceremoniilor religioase si in scopuri medicale. Minerii africani obisnuiau sa o foloseasca pentru a le usura munca dificila, iar jamaicanii o consumau la sfarsitul zilei pentru a le inlatura oboseala. Prima mentionare scrisa apare intr-o carte de medicina intitulata: Tratat despre plante, in China secolului al II-lea i. Hr., unde era folosita ca anestezic inca de acum 5. 000 de ani. Vechii asirieni, persii, romanii si indienii foloseau acest drog pentru a controla spasmele musculare, pentru a calma durerea, cat si in tratarea indigestiei. Cannabisul era folosit curent in medicina traditionala din Africa si Asia. In secolul al IX-lea, asirienii incepusera sa o foloseasca ca tamaie. Inca din 1611 Cannabis sativa era cultivata in Jamestown, Virginia. In secolul al XIX-lea era folosita in tratarea spasmelor musculare, a durerilor de cap, a travaliului, insomniei si a durerilor menstruale. Este inca folosita ca medicament in Orientul Mijlociu si in Asia. Intrebuintarea medicala a Cannabisului: Canabisul si derivatele sale pot fi utile in tratarea glaucomului si a anumitor afectiuni oculare legate de nervul optic. Alta posibilitate de utilizare este legata de tratamentul starilor de greata si de voma, metoda asociata chimioterapiei in cazul pacientilor cancerosi. Alte medicamente recunoscute ca avand acest efect nu au fost la fel de eficiente. In 1973 cativa pacienti cu leucemie -o forma de cancer- au fumat considerabil marijuana si au descoperit ca le reduce starea de greata si ca a actionat ca un veritabil stimulent pentru apetit. Scaderea apetitului si scaderea in greutate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Celula - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-celula_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Corpul fiintelor umane, al animalelor si al plantelor este alcaruit din celule. Aceste organisme de dimensiuni reduse, reprezinta unitatea structurala a corpului si sunt raspunzatoare de toate procesele fundamentale ale organismului, ce asigura continuarea vietii. Corpul uman este alcatuit din unitati structurale foarte mici. numite celue. Ele sunt mult mai mici decat firele de nisip si nu pot fi vazute decat cu ajutorul microscopului. Daca va uitati cu atentie la firele de nisip, veti observa ca sunt diferite ca forma si marime. Acelasi lucru este valabil si pentru celule-dar diferentele sunt mult mai mari. Celulele sunt de marimi diferite, au forme si culori diferite. Cele mai multe dintre ele sunt alcatuite dintr-o membrana, in care se afla o substanta gelatinoasa si numeroasa particule de dimensiuli mici, numite organite. Dimensiunea, forma si organitele fiecarei celule depind de rolul pe care acea celula il are in functionarea organismului. Nu numai oamenii, ci si animalele, plantele si celelalte organisme vii sunt alcatuite din celule. Unele organisme sunt atat de mici, incat sunt alcatuite dintr-o singura celula. De fapt, celula este cea mai mica unitate componenta a organismelor vii. O amoeba dintr-un iaz este formata dintr-o singura celula. Un viermisor poate fi compus din mii de celule, iar corpul uman are mai mult de 50 de milioane de celule. Celulele organismelor animale (celulele organismelor vegetale sunt diferite) prezinta o membrana de plasma, in care se afla citoplasma cu aspect gelatinos si aproximativ 12 tipuri de organite. Fiecare celula hepatica, sau hepatocita, are un diametru de aproximativ 10-20 de microni (adica 0, 01-0, 002 milimetri). Ea contine majoritatea tipurilor de organite si e responsabila cu o serie de reactii chimice legata de hrana digerata si toxine. Hematiile, sau eritrocitele sunt mai neobisnuite decat restul celulelor. (Numele a multe tipuri de celule se termina in cyte; cytologia este studiul celulelor, mai ales la microscop.) Eritrocitele au forma unui disc biconcav si au o grosime de numai doi microni, numarandu-se printre cele mai mici celule din organsm. Ele contin organite specifice si au rolul de a transporta oxigenul in sange. In corpul omenesc exista o mare varietate de celule. Celulele osoase (osteocite) au o forma stelara; celulele tinere secreta substanta preosoasa, care apoi le inconjoara complet. Celulele cartilaginoase (condrocite) genereaza cartilagiile din incheieturi. Celulele musculare, sau fibrele musculare alcatuiesc muschiul. Unele fibre musculare ating o lungime de 30 cm, dar sunt subtiri ca un fir de par. Alte tipuri de celule alcatuiesc plamanii, mischiul cardiac, creierul si nervii. De-a lungul vietii tipurile de celule nu se modifica, dar celulele se reanoiesc tot timpul. Majoritatea celulelor au o durata de viata limita. O leucocita traieste doar cateva ore atunci cand lupta in potriva germenilor, in timpul unei boli. Celulele din epiderma traiesc cateva luni, dupa care mor si pot fi indepartate de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Celula - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-celula_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Celulele baza chimica a vietii sunt caramizile din care este construit organismul pluricelular. Materialele chimice care alcatuiesc celule au drept unitati moleculele. Moleculele sunt grupari de atomi. Atomii sunt legati prin forte chimice. Dintre elementele chimice, carbonul este nelipsit din substantele organice. Compusii carbonului sunt numerosi si cu proprietati chimice foarte variate. Pentru viata sunt importante legaturile C-H ce pot constitui adevarate rezerve de energie. Energia este pusa in libertate prin procese de oxidare si reducere. Celulele prezinta asemanari in ceea ce priveste compozitia lor chimica. Componentele celului contin un numar imens de molecule. Configuratia spatiala a moleculelor concorda cu functia implinita. Prin inventarea microscopului (in secolul al XVII-lea) a putut fi descoperita si studiata o intreaga lume invizibila cu ochiul liber din structura organismelor. Cele mai mici organisme studiate de noi sunt bacteriile. Celula bacteriana indeplineste toate functiile vietii: nutritie, crestere, reproducere. In organizarea celulei, materialul genetic ocupa un loc central, iar apararea lui printr-un invelis nuclear este de importanta majora. In modul de organizare al unei celule se observa grupuri de structuri care realizeaza functii specializate si care sunt legate printr-o retea complexa de comunicare. Din punct de vedere evolutiv, celulele procariote sunt considerate stramosii celulelor eucariote. Aparitia organitelor celulare este o perfectionare a ordinii interne a celulei si a functiilor ei. Celula vegetala: are perete celular; sistemul vacuolar este foarte bine dezvoltat; prezinta plastide; organitele digestiei celulare sunt, mai ales, vacuolele; rezervele glucidice sunt constituite, in primul rand, din amidon; Celula animala: nu are perete celular; sistemul vacuolar este slab dezvoltat; plastidele sunt absente; macromoleculele organice sunt degradate de lizozomi; rezervele glucidice sunt constituite din glicogen; Membranele celulare delimiteaza celulele. Invelisul celular nu separa total mediul intracelular de cel extracelular, fiind posibile schimburi de substante. Membrana celulara poate ingloba particule solide si lichide din mediul extern prin fagocitoza si pinocitoza. Concentratia unei solutii reprezinta numarul de molecule sau de ioni ai unei substante raportat la un anumit volum. Prin experiente simple se poate evidentia comportarea membranelor celulare in functie de concentratia mediului extracelular. Osmoza permite patrunderea apei in celula datorita semipermeabilitatii membranei celulare. Concentratia mai mica a lichidului extracelular decat a lichidului intracelular determina patrunderea apei in celula (celula devine turgescenta). Concentratia mai mare a lichidului extracelular decat a lichidului intracelular determina iesirea apei din celula (celula este plasmolizata). Citoplasma este situata intre membrana celulara si membrana]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Celula Sexuala Feminina</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-celula_sexuala_feminina.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este reprezentata de ovul. Din punct de vedere morfologic ovulul are marimea de 200 microni. Este alcatuit din vezicula germinativa, protoplasma, membrana pelucida si celulele pariovocitare. Vezicula germinativa contine substanta nucleara densificata in pata germinativa. Protoplasma sau vitelusul formeaza restul celulei. Masa protoplasmatica este alcatuita din o parte centrala granulara, numita deutoplasma sau vitelus nutritiv, si alta corticala, de aspect mai clar, numita ectoplasma sau vitelus formativ, cu rol plastic. Vezicula germinativa este situata excentric. In jurul ovulului se gasesc celule foliculare, periovocitate, care alcatuiesc coroana radiala, iar intre acestea si protoplasma dr gaseste o membrana de invelis numita membrana pelucida, care este formata din secretiile protoplasmei celulelor foliculare periovocitare. Morfogeneza ovulului. Celula feminina matura sau ovulul ia nastere prin dezvoltarea unui folicul primordial din zona corticala a ovarului. In corticala se gasesc mii de foliculi preimordiali din care se vor matura insa circa 300-500 in cursul vietii genitale a femeii. Foliculul primordial este alcatuit di celula primordiala ovogonia- care este inconjurata de un singur rand de celule foliculare. Ovogonia si celulele foliculare provin din epiteliul germinativ. Acesta acopera in perioada embrionara eminenta genitala situata pe fata interioara a corpului Wolff (rinichi primitiv). La inceputul embriogenezei, in a 5-a, a 6-a saptamana, epiteliul germinativ prolifereaza sub forma de cordoane Pluger in mezenchimul crestei genitale. Dintre aceste celule se vor diferentia unele mai voluminoase cu un nucleu palid vezicular, care sunt ovogoniile, iar altele mai mici, rotunde sunt celule foliculare. In geneza si dezvoltarea ovarului, in perioada embrionara, inmultirea stromei mezodermice. Va da nastere cordoanelor Pfluger, care vor ingloba cuiburi de celule epiteliare alcatuite din ovocitul primordial si un singur rand de celule epiteliale germinative, care sunt foliculii primordiali. Incepand de la nasterea si in toata perioada prepuberala se gasesc in corticala ovarelor acesti foliculi primordiali nediferentiati. Dezvoltarea lor incepe la pubertate si continua clinic pana la menopauza. Dezvoltarea foliculului. In timpul vietii genitale evolutia foliculului se face in doua etape succesive: maturarea folicului si ruperea acestuia, cu punerea in libertate a ovocitului (ovulatie), ambele procese fiind cunoscute sub numele de ovulatie. Maturarea foliculului ovarian si a ovulului. Foliculii ovarieni incep sa se dezvolte la pubertate. La fiecare ciclu menstrual normal se matureaza un singur folicul. Dezvoltarea foliculului dureaza 12-14 zile trecand prin urmatoarele stadii: Foliculul primordial (ovocit+un strat de celule foliculare); Folicul primar (ovocit+ mai multe straturi de celule foliculare); Folicul cavitar (ovocit+cavitate foliculara); Folicului cavitar evolutiv (stadiu in care se gaseste cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Celuloza</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-celuloza.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Celuloza este polizaharida cea mai raspindita in natura. Ea corespunde formulei (C6 H10 O5) n, in care n are valori cuprinse intre 700-800 si 2500-3000. Impreuna cu lignina si alte substante necelulozice, ea formeaza pereti celulelor vegetale si da plantei rezistenta mecanica si elasticitate. Formarea celulozei in plante este rezultatul unui proces de biosinteza fotochimica. Procentual celuloza din plante variaza in limite foarte largi: 7-10% pentru unele plante leguminoase, 40-50% in paiele de cereale sau stuf, 40-60% in masa lemnoasa a diferitelor specii de arbori, pina la 85-99% in plante textile. Celuloza se obtine in general din bumbac, lemn, stuf si paie. Cea mai pura varietate de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea (indepartarea semintelor) si apoi spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Aceasta varietate este folosita aproape exclusiv in scopuri textile. O celuloza mai putin pura se obtine din lemn, stuf sau paie. In acestea celuloza este amestecata cu diferiti componenti necelulozici, numiti irecruste (lignina, oligozaharide, ceruri, rasini etc.), care trebuie indepartati. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolva incrustele, eliberind cea mai mare parte a materialului celulozic util. Printre reactivii folositi, cel mai intrebuintat este bisulfitul de calciu, Ca (HSO3) 2 (in procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu si hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). Celuloza rezultata este supusa albirii si serveste la fabricarea hirtiei sau la chimizare; in tara noastra productia de celuloza se realizeaza in numeroase unitati industriale. Celuloza este o substanta solida, amorfa, de culoare alba, insolubila in apa sau in solventi organici, solubila in hidroxid tetra aminocupric, [Cu (NH3) 4] (OH) 2 (reactiv Scheueizer). La incalzire se carbonizeaza fara sa se topeasca. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin hidroliza enzimatica, celuloza formeaza ??glucoza; celuloza prezinta un slab caracter reducator. Aceste constatari au dus la concluzia ca lantul macro molecular de celuloza este format dintr-un mare numar de resturi de ? glucoza legate intre ele prin legaturi monocarbonilice in pozitiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului urmator). Rezulta astfel o structura filiforma a lantului macromolecular celulozic. Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lantulului, in resturile glucozice, formeaza intre ele un numar urias de legaturi de hidrgen; aceste impacheteaza foarte strins lanturile macromoleculare si confera celulozei structua macroscopica de fir. Din modul in care celuloza reactioneaza cu diferiti reactivi s-a dedus ca in macromolecula sa fiecare rest de glucoza prezinta trei grupari hidroxil capabila sa reactioneze chimic. Evidentiind aceste trei grupari functionale se poate scrie pentru celuloza o formula de tipul: -OH -OH Gruparile hidroxil din celuloza au]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cetaceele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-cetaceele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cetaceele - adica delfinii, casalotul si balenele sunt mamifere mari sau uriase, permanent acvatice, adaptate la viata marii. Aceasta adaptare este atat de evoluata, incat intreaga lor structura a suferit modificari adanci si forma lor externa se asemana cu pestii si nu cu celelalte mamifere. Corpul lor este fusiform. Capul, mai mult sau mai putin ascutit, este unit cu trunchiul fara gat evidentiat la exterior, iar coada este latita intr-o enorma inotatoare orizontala, bilobata. Cele mai multe cetacee au si o inotatoare dorsala triunghiulara, ca cea a rechinilor. Lobii ambelor inotatoare sunt lipsiti de schelet osos si sunt sustinuti numai de tesut conjunctiv si gras, precum si de muschi. Membrele lor anterioare sunt trasformate in lopeti sau vasle, relativ scurte si late. La exterior nu se vad nici urme de degete, caci scheletul acestora este prins intr-o masa musculoasa nedivizata, acoperita cu piele. Membrele posterioare lipsesc complet, dar resturi din scheletul lor se mai gasesc printre muschii peretelui corpului. Dimensiunile si greutatea corpului cetaceelor variaza intre limite foarte largi. Delfinii au lungimi de 3-8 m, casalotul de 15-25 m, iar balenele de 25-33 m. Latimea inotatoarei codale poate ajunge pana la 2, 5 m la delfini si pana la 7, 5 m la balene. Greutatea delfinilor mici variaza intre 80 si 300 de kg, a celor mari intre 500 si 1000 kg, iar a balenelor intre 20. 000 si 130. 000 kg. Densitatea corpului la casalot si balene este mai mica decat a apei marii, dar la delfini este mai mare. Pielea cetaceelor este golasa si stralucitoare. Epiderma are o grosime medie de 3 mm, iar panicul adipos hipodermic are o grosime ce variaza de la 2 cm, cum este la unii delfini, pana la 16 cm la unele balene. Balenele au pe buze peri senzitivi rari, unii delfini au si ei pe barbie peri rari, iar altii nu au nici urma de par, nici macar in stadiul embrionar. Oasele cetaceelor au structura spongioasa si sunt impregnate cu grasime. Din craniu lipsesc unele oase, iar cele ramase sunt profund modificate; la fel si legaturile dintre ele. Falcile sunt alungite, dentarul n-are ramura ascendenta, cutia craniana este globuloasa. Partea cerebrala a craniului este foarte redusa in raport cu partea viscerala. Vertebrele nu se articuleaza intre ele prin zigapofize, care sunt foarte scurte ci numai prin discurile intervertebrale, si coloana vertebrala este foarte elastica. La multe forme vertebrele cervicale sunt sudate intre ele. Coastele sunt foarte curbate. La delfini si casalot ele se prind in mod diferit pe vertebre, si unele si pe stern, dar la balene coastele nu se prind pe vertebre, cu excptia a doua perechi. Centura scapulara este formata din omoplati foarte lati, iar clavicula lipseste. Humerusul, radiusul si cubitusul sunt scurte. Scheletul celor cinci degete este format dintr-un numar variabil de falange, de la 0 pana la 14. Din centura pelviana nu s-au pastrat decat resturi de oase, ascunse printre muschi, fara nici o legatura cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ce Este Ecologia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-ce_este_ecologia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ca in cazul multor discipline, numele si definitia conferite ecologiei, spun mult pentru cei chemati sa ii cunoasca continentul si sa-i patrunda semnificatiile. In privinta denumirii, termenul de ecologie s-a impus in atentia opiniei publice occidentale mai ales dupa 1970, iar in Europa centrala si de est cu precadere in ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele maree negre ori accidente nucleare in frunte cu cel de la Cernobal (26 aprilie 1986) au zguduit din inertie opinia publica si a introdus treptat ecologia in randul preocuparilor individului si comunitatilor. Se redescoperea astfel un concert si un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuita biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de nastere 1866, pe cand acesta functiona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa mentiune cu valoare de certificat de nastere se gaseste intr-o nota de la pagina 8 a lucrarii Generalle Morphologie der Organismen (Berlin, 1866), sub forma: sekologie. stiinta economiei, modului de viata, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc. Construit precum termenul de economie, cel de ecologie deriva, in parte, din radacina indo-europeana weik, care desemneaza o unitate sociala imediat superioara casei sefului de familie. Aceasta radacina a dat sanskritul veah (casa), latinul vicus (cartierul unui oras, burg) si grecul oikos (habitat, acasa). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a doua cuvinte grecesti: oikos si logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezinta stiinta habitatului, respectiv o ramura a biologiei care studiaza interactiunile dintre fiintele vii si mediul lor. Dar, evident, semnificatiile sale au fost mult amplificate si diversificate de-a lungul timpului. Parafrazand un celebru dicton juridic latin (mater, certus, pater incertus) si despre ecologie se poate spune ca daca numele ii este general si unanim recunoscut, paternitatea acestuia este inca discutata. Astfel, intr-o lucrare a lui P. H. Ochsen (The world ecology, Nature, vol. 129, 1959) a fost lansata ipoteza ca inventatorul termenului ecologie ar fi fost filozoful si scriitorul american Henry David Thorean (1817-1862), contemporan intrucatva cu Haeckel. Filozof transcendentalist acesta a fost, totodata, si unul dintre cantaretii vietii in natura. Dupa cum se stie, transcedentalismul, ilustrat mai ales de filozoful Ralph Waldo Emerson (1803-1882), este o filozofie impregnata de panteism in care natura e perceputa deopotriva ca un mijloc de uniune cu Dumnezeu si ca o sfera imperfecta unde se cuvine transcede. In societatea timpului, adeptii unei asemenea conceptii erau perceputi ca niste neconformisti. Astfel, in cartea sa Walden, sau in viata in padure Thoreau reconstituie experienta reintoarcerii sale pe pamant, care a durat putin peste doi ani. Printre altele, acesta povesteste M-am dus in padure intrucat am vrut sa traiesc fara graba, sa fac fata numai]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ciupercile - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-ciupercile_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici frunze si nici flori si se reproduc intr-un mod specific. Exista peste 100. 000 de specii de ciuperci. Oriunde in lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, in aer, pe sol si in apa, foarte multe dintre acestea fiind insa atat de mici incat nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza ciupercile se impart in ciuperci superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe langa aceasta impartire, ciupercile se grupeaza in patru clase: Arhimicete-ciuperci microscopice si parazite Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite Bazidomicete-ciuperci superioare Regnul fungi Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar) celuzoica, in citoplasma existand glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din aceasta rezultand o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita. ALCATUIRE Ciupercile se impart, dupa cum am mai spus, in ciuperci superioare si ciuperci inferioare. Manatarca (numita hrib sau pitarca) - Boletus edulis este o ciuperca superioara tipica. Este alcatuita dintr-un picior si o palarie carnoasa. Sub aceasta palarie, lamele roz sau inchise la culoare sunt dispuse in raze. Piciorul si palaria constituie un intreg, carpoforul, care este partea vizibila a ciupercii. In afara de acesta, ciuperca desfasoara sub pamant o retea de filamente subtiri si fragile-miceliul. Miceliul joaca rolul unei radacini: extrage din sol si din resturi vegetale apa si alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, niste structuri delicate cu pereti subtiri, care contin protoplasma. Hifele cresc foarte repede in lemn, sol sau in orice suprafata care asigura hrana ciupercilor. Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolta pe mancare, si drojdia de bere, folosita la fabricarea berii sau a painii. HRANIRE Deoarece ciupercile nu au clorofila in componenta lor, ele nu isi pot produce propria hrana. Din aceasta cauza ele se hranesc cu ceea ce se numeste hrana organica, adica hrana ce a fost preparata in prealabil de o planta sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana intr-un lichid. Nutrientii lichizi sunt apoi absorbiti in ciuperca si folositi pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care traiesc pe plante si animale moarte.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clonarea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-clonarea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Clonarea a fost folosita inca din antichitate la plantele care se pot inmulti vegetativ si care in acest fel isi pastreaza intocmai caracteristicile genetice. Dezvoltarea tehnicilor de cultura de celule si tesuturi in vitro pe medii nutritive artificiale a creat posibilitatea obtinerii de clone celulare. La plante, celulele manifesta fenomenul de totipotenta prin care, pe un mediu de cultura favorabil, dintr-o celula preluata din frunza, tulpina, radacina, influorescenta etc. se poate obtine un individ normal. Ca urmare, toti indivizii regenerati din celule preluate de la un anumit individ sunt identici din punct de vedere genetic cu planta de origine. Celulele animale pot fi de asemenea cultivate pe medii artificiale in vitro, numai ca ele nu mai manifesta fenomenul de totipotenta decat un timp limitat si ca urmare din ele nu pot fi regenerati indivizi. La animalele vertebrate clonarea s-a realizat la Rana pipiens in 1955 cu ajutorul unei metode prin care s-au transferat nuclee din celulele embrionare in ovule enucleate. S-a folosit in acest scop tehnica succtiunii nucleului unei celule embrionare, cu ajutorul unei micropipete extrem de fine si introducerea sa intr-un ovul la care s-a eliminat in prealabil nucleul propriu pe aceeasi cale. Recent, o echipa de cercetatori scotieni a reusit transplantul de nuclee la oaie din celule diferentiate din glanda mamara, in ovule nefecundate la care s-a eliminat nucleul cu o micropipeta. Ovulul enucleat a fost plasat in mediu de cultura alaturi de nucleul respectiv si cu ajutorul unor impulsuri electrice usoare ovulul a fost obligat sa accepte nucleul exigen. Dupa sase zile, pe un mediu de cultura special in care s-a produs dediferentierea, adica necapatarea totipotentei, embrionul respectiv a fost implantat in uterul unei mame adoptive. La terminarea perioadei de gestatie s-a obtinut un miel genetic identic cu oaia donor a nucleului. Este vorba de o copie perfecta obtinuta prin clonare. Experienta a fost foarte dificila deoarece din 277 de transferuri de nuclee s-au obtinut numai 29 de embrioni din care unul a supravietuit si a devenit oaia Dolly. La exact doi ani dupa Dolly, la Tokyo, pe 6 iulie, o vaca naste doua vitele despre care cercetatorii spun ca sunt primele clone de vaci. A doua zi aceasta moare. Vacile gemene sunt sanatoase: Toyokazu Morita, un oficial al centrului de cercetari Livestock, precizeaza ca uneia dintre vaci i se da lapte, iar celeilalte, medicamente cu proteine. Morita mai spune ca vita in varsta de 6 ani a nascut cu 38 de zile mai devreme. Alte patru vaci, injectate cu embrioni din acelasi proces de clonare se afla in conditii foarte bune si se asteapta sa nasca. Vaca care a murit nu a vrut sa manance in acea zi si un veterinar i-a facut o injectie cu nutrimente. Dupa 40 de minute, lucratorii au vazut animalul intins pe jos. Veterinarul s-a intors si a constatat moartea vacii. Experimentul japonez a folosit aceeasi tehnica. Cercetatorii au preluat]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cobra Regala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-cobra_regala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Distributia: Pe Terra exista aproximativ 3000 de serpi dintre care doar vreo 200 sunt veninosi. Majoritatea serpilor veninosi ataca atunci cand sunt in primejdie. Cel mai mare sarpe veninos, care ajunge la o lungime de pana la 5m, este cobra regala. Ea traieste in Africa, Australia, jungla, Asia de Sud, deserturi. Veninul: Chiar daca are un venin extrem de puternic, cobra regala se sfieste sa muste. Dar daca o mama isi simte in primejdie puii, fara doar si poate ca va ataca. Muscatura unei cobre poate fi fatala: fara ingrijire medicala, un om poate muri in doar 30 minute de la producerea infestarii cu venin!!! Modul de hranire: Cobra regala se hraneste cu soparle, broaste, soareci, alti serpi mai mici si chiar si pasari. Prada este atacata din pozitie verticala cam o treime din lungimea corpului sau. Isi sperie prada tragandu-si coastele si pielea gatului formand un fel de gluga. De aemenea incurca prada cu ajutorul desenului in forma de ochi de pe gluga. Hrana este inghitita intreaga Reproducerea cobrei regale: Cobra regala isi face cuib unde isi tine ouale. In corpul cobrei oualele se aseaza unul dupa altul. Dar nu toate speciile de cobre depun oua, sunt si specii care nasc pui. De obicei femela depune in jur de 50 oua si imediat dupa ce ies din ou puii de cobra au venin. 1. Cel mai veninos sarpe este o specie de sarpe maritim. Dar spre binele nostru nu poate fi primejdios pentru om, decat in cazuri speciale. El are dintii veninosi scurti care se afla in partea inferioara a gurii deci neputand afecta obiectele mari. 2. In lume exista serpentarii, ferme de serpi in care se obtine antidotul impotriva muscaturii sarpelui. Antidotul se obtine din veninul altor serpi crescuti in serpentarie]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Colesterolul Si Tulburarile Inimii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-colesterolul_si_tulburarile_inimii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Una dintre problemele cele mai controversate din medicina actuala se refera la colesterol: este sau nu acesta raspunzator pentru tulburarile cardiace? Si, in aceasta controversa, este vorba despre colesterol in hrana, in sange, in artere? Este demonstrat ca sanatatea depinde de starea arterelor prin care sangele circula pentru a ajunge la toate celulele vii ale corpului. Acest curent sanguin este extrem de violent la fel de impetuos ca un tprent de munte. In timp ce malurile unui curs de apa sunt supuse eroziunii tesuturile corpului nu sunt afectate de curentul sanguin. Protectia este asigurata prin lubrifierea peretilor arteriali. Natura a pus la punct o substanta anti-frecare in stare sa impiedice ca organismul sa fie distrus de propriul sau flux sanguin. Elementul cheie al acest ulei lubrifiant foarte eficien este o substanta grasa numita colesterol. Cuvantul colesterol este foarte complex; el deriva din cuvintele grecesti chole (bila) si stereos (solid) precum si din latinescyul olium (ulei). Este un hidrat de carbon foarte complex, de culoare galben deschis, gras la pipait, cu o compozitie perfecta pentru rolul pe care il joaca in mentinerea fluiditatii in circulatia sangelui. Chiar daca hrana nu furnzeaza nici un aport de colesterol, el este intotdeauna prezent in sange pentru ca focatul il fabrica. In timpul dezvoltarii fetusului, colesterolul este furnizat de sangele matern. Dupa nastere, copilul trebuie sa si-l fabrice singur, uleiul necesar fiindu-i oferit din smantana din lapte, cunoscuta si sub numele de materie grasa. Bineinteles, si alte grasimi vegetale sau animale pot fi intrebuintate cand sugarul absoarbe si alte alimente in afara de lapte. Colesterolul, fabricat de ficat, pornind de la grasimi simple, circula in sange cu concentratia necesara pentru a fi intrebuintat de celulele care formeaza peretii arteriali si este mentinut aici ca un lubrifian perfect. Cand aceste delule sunt uzate, ele sunt eliminate impreuna cu colesterolul pe care il contin, in timp ce alte celule se formeaza si absorb colesterolul proaspat din sange. Astfel se creeaza un ciclu continuu de colesterol care este mentinut atat timp cat corpul este perfect sanatos, la un nivel specific. Cand acest nivel fiziologic este perturbat de un proces de distrugere mai rapid decat cel de reconstructie, concentratia colesterolului in sange se mareste si rezulta o stare de colesterolemie, adica un exces de colesterol in sange. Analize de laborator simple determina nivelul colesterolului. Singura conditie care poate provoca o distrugere mai rapida decat reconstructia colesterolului este deteriorarea peretilor arteriali. Consumul excesiv de grasimi si uleiuri nu poate provoca tulburari arteriale, pentru ca organismul le transforma in rezerve, sub forma de grasime. Tulburari se pot produce numai atunci cand grasimi nenaturale sau grasimi naturale alterate prin incalzire sunt consumate. Compozitia grasimilor este in mod special alterata atunci]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Combaterea Biologica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-combaterea_biologica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Organizatia Internationala de Lupta Biologica (O. I. L. B.) a definit combaterea biologica ca o utilizare a organismelor vii si a produselor activitatii lor biologice, cu scopul reglarii populatiilor de daunatori. Prin acestea se subliniaza, pe o parte, utilizarea constienta a dusmanilor naturali ai daunatorilor, iar pe de alta parte, a produsilor activitatii lor metabolice cu scopul nu de a eradica, de a distruge toti daunatorii, ci numai de a regla densitatile populatiilor de daunatori. Extinderea metodelor biologice de combatere a daunatorilor, este una dintre directiile de perspectiva a dezvoltarii protectiei plantelor, mai ales pentru reducerea si eliminarea fenomenelor de poluare pe care le pot produce substantele chimice. Conservarea si activarea mecanismelor naturale de reglare a densitatilor populatiilor de organisme daunatoare trebuie sa se bazeze pe o cunoastere profunda a tuturor factorilor si legaturilor biocenotice. In general, in momentul de fata se remarca o tendinta clara eecologizareactivitatilor ce depind de mediul inconjurator. Principiul de baza al conceptului de combatere biologica il constituie echilibru biocenotic prin care nivelul populatiei unei specii (prada, gazda) este conditionat de alte specii (pradatori, paraziti, patogeni). Acest echilibru este insa oscilant, are caracter dinamic si poate fi dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia plantelor. De aceea se impune sa se creeze conditii cat mai favorabile entomofagilor. Wiackowski (1971) acorda o importanta mare asa-ziselor metode biologice profilactice, adica metodelor de concentrare a entomofagilor in cadrul culturii subliniaza in special utilitatea hranei suplimentare (nectarul unori flori, polenul si secretiile dulci ale unor insecte), a gazdelor intermediare a locurilor de iernaresi, in general, a metodelor de concentrare a entomofagilor (cultura in benzi a lucernei si alte masuri organizatorice si agrotehnice). Zoofagi sunt deosebit de diversi si au o mare specificitate pentru diferiti daunatori. In plus pot singuri sa se dezvolte spontan ca urmare a cresterii numerice a gazdei (daunatorului). Aceasta inseamna ca de fapt reprezinta resurse naturale care se pot reinnoi singure. In ultimii ani au fost elaborate metode perfectionate de inmultire in masa a diferitelor specii de zoofagi. De mare interes sunt speciile de zoofagi care au capatat rezistenta la unele pesticide si care in acest fel se pot integra mai bine in combatere. Produsele microbiologice au progresat de asemenea substantial. Utilizarea virusurilor entomopatogene sub forma de preparate formulate are o mare perspectiva de utilizare. Au fost izolate 320 de virusuri de la peste 250 specii de insecte si acarieni, dintre care 38 au fost experimentati in combaterea unor insecte. Tehnologia aplicarii mijloacelor microbiologice de protectia plantelor trebuie elaborata in functie de stadiul cel mai sensibil al daunatorului si trebuie sa asigure ingerarea produsului de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportamentul Animalelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-comportamentul_animalelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In general in limbajul current, prin comportament se intelege felul in cere se manifesta un organism viu. Comportamentul reprezinta totalitatea activitatilor obiectiv-observabile determinate endogen si/sau exogen intergrate si coordonate la nivel individual initiate de un organism intact prin care acesta actioneaza adecvat adaptandu-se mediului si adaptand totodata mediul trebuintelor sale astfel incat in final rezulte supravietuirea sa si a speciei din care face parte. Comportamentul este o succesiune de stari temporare, un flux continuu, dar nu uniform, de elemente legate unul de altul intr-o anumita ordine avand deci o structura desfasurata in spatiu si timp. Fiziologii ambientalisti sustineau ca intregul comportament al unui animal este compus din reactii reflexe determinate de stimuli externi, mediul avand un rol exclusiv in determinarea sa. Comportamentul unui animal prezinta ca si structura sa morfologica o crestere si o dezvoltare in cursul vietii individuale incepand cu nasterea si sfarsind cu moartea. Dezvoltarea comportamentului instinctive atinge punctual culminant atunci cand animalul devine matur. Comportamentul ajuta animalul sa supravietuiasca intr-o lume ostila tot asa cum o face functia digestiva renala sau circulatorie. In aceasta consta finalitatea comportamentului. Comportamentul intervine in procesele de selectie atat in relatiile intraspecifice cat si in cele interspective. Comportamente intraspecifice cum ar fi curtarea, imperecherea, combativitatea sau ingrijirea progeniturii pot fi directionate selectiv fata de anumitzi indivizi de aceeasi specie. Din punct de vedere interspecific comportamentul pradatorilor fata de prada ca si alte forme ale competitiei intre specii diferite pot avea o valoare selective. Comportamentul intervine shi la nivelul selectiei interspecifice mai ales in cadrul relatiei pradator-prada. Este evident ca variatiile ce survin la animalele prada mai ales in sfera comportamentului de salvare au o mare importanta adaptive si determina o selectioe din partea pradatorului. Comportamentul expresiv al nou-nascutului cuprinde plansul shi surasul. El plange cand se simte abandonat de mama cand e flamand sau cand resimte orice alta senzatzie de disconfort. In concluzie exista suficiente fapte ce probeaza ca in natura procesele de invatzare survin frecvent in functie de apartenentza sistematica shi modul de viatza al speciilor imbinandu-se co mplex shi adaptive cu elementele innascute ale comportamentului. Procesele de invatzare nu sunt insa determinate exclusiv shi nici macar in primul rand de mediul extern ci dispun de o determinare genetik caci un animal nu poate invatza orice shi oricand. Invatzarea este mai mult sau mai putzin precis limitata in spatziu shi in timp, in functzie de obiectul sau shi de perioada din viatza animalului in care se manifesta pe deplin eficientza sa adaptive.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportamentul Social Al Felinelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-comportamentul_social_al_felinelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Scurta prezentare: Desi marimea si localizarea pe glob a felinelor difera, toti membrii acestei familii au caracteristici comune. Ele se aseamana atat din punct de vedere al comportamentului social cat si din punctul de vedere al calitatilor fizice. (De exemplu toate felinele poseda vedere binoculara ce le confera o acuitate vizuala superioara, optimizata pentru vanatoare). Diferentele dintre felide au aparut ca rezultat al adaptarii acestora in diferite medii de viata. Astfel se explica diferenta de colorit, si cea de marime si structura (De exemplu ghepardul, fiind cea mai rapida felina, are o structura mai usoara sau felinele mari au dinti mult mai puternici decat cele mici datorita modului de hranire). Felinele dispun de simturi iesite din comun. Vazul lor este de circa sase ori mai puternic decat al omului, putand distinge chiar culori. Rolul de vanator de asfintit si de noapte a rafinat miraculos aptitudinile anumitor specii (Astfel ochiul pisicii dispune si de o a treia membrana oculara, ceea ce-i permite sa vada si noaptea in conditiile unei iluminari foarte slabe). In timpul vanatoarei, felinele nu se bazeaza doar pe vazul extrem de ascutit, cat si pe simtul tactil si auzul deosebit. Mirosul este mai dezvoltat decat cel al omului, avand un rol important nu numai la vanatoare cat si in intemeierea noilor relatii. Simtul tactil este deosebit de important in timpul vanatorii, felinele pe langa mustati avand si niste peri tactili mai delicati aflati pe suprafata intregului corp). Comportamentul Social: Felinele sunt niste animale solitare, care, spre deosebire de reprezentanti ai altor specii nu formeaza haite, sau grupuri in care convietuiesc sau ataca (exista exceptii). De obicei puii raman in grija mamei, fiind intalnite cazuri rare unde tatal puilor participa la procurarea hranei. Felinele isi marcheaza teritoriul, acesta fiind locul de unde isi procura hrana. I Incalcarea teritoriului, de catre alte animale duce de multe ori la lupte. Astfel de lupte mai au loc si intre animale de acelasi fel care isi disputa dreptul asupra unei femele. Comportamentul social al felidelor difera de la specie la specie. Pentru o analiza mai detaliata vom lua fiecare dintre speciile de feline mai cunoscute. Familie: Felidae Gen: Panthera Specii: leo Supranumit regele animalelor, leul difera de celelalte specii de feline prin dimensiuni si prin modul de organizare sociala. Astfel leii sunt singurele feline cu adevarat sociale, ce formeaza grupuri. Aceste grupuri sunt formate dintr-un singur mascul sau o coalitie de masculi (pana la 7) si pana la 20 de femele impreuna cu puii. Masculii apara femelele si teritoriul de animale straine, iar competitia pentru sefie este dura. Aceasta apartine unui mascul pentru aprox. 2-3 ani dar poate diferi in functie de puterea coalitiei de lei. Acestia folosesc sunete variate, cele mai comune fiind ragetele care pot fi auzite pe o distanta de 5-6 mile, folosind pentru recunoasterea membrilor unui grup]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Comportarea Genelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-comportarea_genelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Experimentele desfasurate de W. Johannsen cu specii pure ale Phaseolus vulgaris au permis distinctia intre genotipul si efectele mediului inconjurator asupra genotipului care conduc impreuna la propagarea specifica a fenotipului unui organism. Chiar daca variatiile cauzate de mediul inconjurator pot conduce la diferente doar fenotipice ale unei linii pure o selectie cu astfel de linii ar trebui sa fie neafectata. Aceste experimente au fost conditii esentiale pentru evaluarea teoretica si statistica a frecventei alelelor in interiorul populatiilor. O preconditie importanta in atingerea rezultatelor de reproductibilitate este folosirea unor surse definite de material. Linii genetice pure nu sunt intotdeauna la indemana de la inceput. Complet independente de incercarile despre care am vorbit pana acum sunt studiile lui danezului W. Johannsen care a studiat variabilitatea fasolei frantuzesti (o varietate de Phaseolus vulgaris). Numeroase linii pure care difera in anumite caracteristici cum este diferenta de marime, exista obligatoriu in aceasta varietate ce se autopolenizeaza. Aceste diferente sunt determinate genetic si devin astfel un element al genotipului. Dar pentru un numar de motive cum ar fi, de exemplu, pozitia pastaii si diferentele rezultate din aprovizionarea cu substante asimilate si cu alte nutrimente produc fiecarei plante sa creasca in proportii diferite. Distributia aceasta este cauzata de factori externi reprezentand un element al fenotipului care este obtinut prin combinarea unor caracteristici ereditare cu factorii de mediu. Johannsen a ales cel mai mic si cel mai mare tip de pastaie din variatia fenotipica a unei linii pure produsa prin cultivarea mai multor generatii pentru care nu a mai observat o schimbare a greutatii medii. O selectie in interiorul liniilor pure este fara efect (vezi tabelul). Bazat pe aceste descoperiri Johannsen a legat termenii genotip si fenotip. Variatiile cauzate de mediu trebuiesc totusi luate in considerare cand intersectam valorile. Un exemplu va ilustra aceasta. E. M. East (1910) a intersectat o specie de grau cu spice lungi cu una cu spice scurte. Prima generatie a fost intermediara dar nu strict uniform. Cea de-a doua generatie a aratat variatii mai mari deoarece influenta factorilor de mediu si aparitia diferitelor genotipuri s-au suprapus. In aceste cazuri este imposibil sa identifici genotipurile direct. Savantii Hardy (englez) si Weinberg (german) au putut demonstra ca frecventa homozigotilor si cea a heterozigotilor intr-o populatie ramane constanta timo de generatii daca anumite conditii sunt indeplinite. Legea omonima permite calculul teoretic al frecventei pe care o are un anumit in cadrul unei populatii indiferent de numarul de alele existente. Legile mendeliene pornesc de la doi parinti individuali impreuna cu descendentii lor. Problemele despre ereditate asa cum au fost descrise pana acum pot fi intelese numai sub anumite conditii. Ratii precum 3: 1 pot fi cu greu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Compozitia Chimica A Celulei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-compozitia_chimica_a_celulei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cercetarile privitoare la compozitia chimica a celulei au scos in evidenta faptul ca toate elementele identificate in celulele organismelor se gasesc si in afara acestora, adica in mediul natural. Dar, spre deosebire de acesta, in celulele vii elementele chimice se gasesc in concentratii diferite. Acest fapt se datoreste capacitatii invelisurilor celulare de a selecta numai acele elemente necesare desfasurari metabolismuli cellular. Peste 95% din masa celulei este reprezentata de 4 elemente: oxygen, carbon, hydrogen si azot. Alte cateva procente sunt reprezentate de CA, P, K, S, Na, Fe, Mg, Cl, Cu, s. a. Acestea se afla in proportii cuprinde intre miimi de procente, zecimi de miimi de procente si sutimi de miimi de procent. Micro- si ultramicroelementele, participand in proportii atat de mici in viata celulei, au fost denumite oligoelemente. Elementele chimice din celula vie nu sunt independente ci sub forma de compusi sau substante organice si anorganice. Principalii compusi chimici din celula vie Din punc de vedere al compozitiei moleculare, o celula vie este alcatuita din apa, proteine, lipide, glucide, acizi nucleici si alte molecule organice si anorganice, conform tabelului de mai jos. Apa Apa reprezinta mediul in care se petrec procesele caracteristice vietii celulare. Extragerea apei din celule, prin diferite procedee, determina suspendarea. Dar nu si suprimarea proceselor vitale. Conservarea prin deshidratare a unor bacterii, seminte sau celule umane a suspendat procesele vitale pentru mai multe mii de ani. Revitalizarea a fost posibila dupa hidratarea treptata si controlata in laboratoare speciale. Ouale de la o specie de crevete (Artemia), congelate la 271 C au generat embrioni normali dupa decongelare si crestere in conditii normale. Proteinele au rolul cel mai important in edificarea celulelor vii, deoarece intra in alcatuirea componentelor celulare si sunt implicate, sub forma enzimelor, in functionarea tuturor sistemelor biologice. Din punct de vedere chimic, sunt alcatuite din C, H, O, N, adeseori S si, uneori, P, Fe, Cu, Mg, Co, Mo. Spre deosebire de alte macromolecule, cele proteice sunt de dimensiuni foarte mari, deoarece in alcatuirea lor intra un numar mare de unitati structurale numite monomeri sau aminoacizi diferiti. Aminoacizi se leaga intre ei intr-o anumita ordine, formand lanturi mai lungi sau mai scurte. Legaturile care se stabilesc intre aminoacizi se numesc peptidice iar lanturile rezultate, polipeptidice. Din combinarea, intr-o anumita ordine, a celor 20 de aminoacizi frecvent intalnit in proteine, rezulta un numar impresionant de proteine, dupa cum rezulta din tabelul de mai jos. Rezulta de aici ca proteinele, care se intalnesc in toate celulele organismelor, au anumite particularitati determinate de numarul si compozitia in aminoacizi, ordinea acestora in lanturile polipeptidice si dispozitia lor in spatiu. Toate celulele organismelor contin proteine, intr-o proportie mai mare sau mai mica. De]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Compozitia Proteinelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-compozitia_proteinelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Se numesc proteine produsii naturali cu structura macromoleculara care se transforma prin hidroliza in (-amino-acizi. Se disting pe baza de solubilitate doua clase de proteine, proteine insolubile si proteine solubile. Cele dintai, numite proteine fibroase (scleroproteine), se gasesc in organismul animal in stare solida si au functiunea de a conferi tesuturilor rezistenta mecanica (proteine de schelet) sau protectie impotriva agentilor exteriori. Vom mentiona keratina din par, unghii, copite, epiderma, colagenul din piele, oase si tendoane, miosina din muschi si fibrolina din matase. Proteinele fibroase se dizolva numai in acizi si baze concentrate. Proteinele solubile sau globulare apar in celule in stare dizolvata sau sub forma de geluri hidratate. Albuminele sunt solubile in apa si in solutii diluate de electroliti (acizi, baze si saruri); globulinele sunt solubile numai in solutii de electroliti. Din categoria aceasta fac parte toate proteinele cu proprietati fiziologice specifice: proteinele din serul sanguin, enzimele, hormonii proteici, anticorpii si toxinele. O categorie importanta de proteine sunt proteidele sau proteinele conjugate, combinatii ale unei proteine cu o componenta neproteica. Proteinele insolubile pot fi usor separate de compusii care le insotesc in organismele animale, asa ca izolarea lor nu prezinta dificultati. Proteinele solubile sufera usor la incalzire, sau sub actiunea acizilor, a bazelor si a altor compusi chimici, o transformare numita denaturare, prin care se pierde de obicei activitatea biologica specifica. Proteina se extrage, de obicei din materialele biologice in care se gaseste, cu o solutie salina, mai rar cu dizolvanti organici cum ar fi glicerina sau acetona, diluate cu apa. Solutiile acestea contin si substante neproteice; indepartarea acestora se face cu ajutorul dializei. S-a dovedit, prin metoda electroforezei, ca unele proteine (de exemplu albumina din ou, albumina din ser, toxina din semintele de ricin), desi formeaza cristale unitare, sunt amestecuri de doua sau mai multe proteine mult asemanatoare. Toate proteinele contin elementele: C, H, O, N, si S; in unele proteine se mai gasesc, in cantitati mici: P, Fe, Cu, I, Cl si Br. Continutul procentual al elementelor principale este: C 50-52%, H 6. 8-7. 7%, S 0. 5-2. 0% si N 15-18%. Prin hidroliza, proteinele se transforma in amino-acizi. Hidroliza proteinelor se poate efectua cu acizi, cu baze sau cu enzime. Hidroliza acida se efectueaza prin fierbere indelungata (12-48 ore) cu acid clorhidric de 20% sau cu acid formic continand HCl. Hidroliza cu hidroxizi alcani sau cu hidroxid de bariu are loc intr-un timp mai scurt. Prin hidroliza se obtine un amestec care poate sa contina pana la circa 20 (-amino-acizi. Se formeaza de asemenea amoniac prin hidroliza grupelor CONH2 ale asparaginei si glutaminei. Cel mai vechi procedeu de separare cantitativa a amino-acizilor, dupa Emil Fischer (1901), consta in esterificarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Condimentele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-condimentele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Chili - cel mai iute condiment folosit in bucatarie. Oregano - este un ingredient aproape de neinlocuit in pizza sau spagheti, se foloseste la legume, peste, mancaruri cu carne. Chimen - este un fruct de gradina provenit din zonele cu climat temperat. da mancarurilor un gust specific acrisor - iute, se foloseste la sosuri, supe, mezeluri, branzeturi Boia - este obtinut din ardei uscat macinat, provine din America Cantrala si de Sud Sudul Europei, are miros aromatic iar gustul depinde de specia de carne sau de peste Cimbrul - vine din estul Marii Mediterane, are o aroma intensa iar gustul este unulamarui de mirodenie, se foloseste la fasole, mazare, ciorbe de varza sau de alte zarzavaturi, porc sau berbec Foi de Dafin - provine din regiunile tropicale si este cultivat in sudul Europei, intrebuintat in ciorbe, sosuri, tocanite Maghiran - vine din orientul apropiat si este cultivat in toata lumea este tipic tarilor mediteraniene, se foloseste pe carns, la pregatirea sosurilor, a pateurilor si a mezelurilor Piper Negru - este un fruct al unei plante vesnic verde, agatatoare din S-SE Asiei, se foloseste la supe, ciorbe, sosuri si chiar la unele bauturi Ienibahar - reprezinta fructele mici uscate, rotunde ale unui arbust exotic vesnic verde cultivat in Jamaica precum si in America de Sud si Centru, are un gust arzator, mirosul sau placut aminteste de aroma piperului, se foloseste pe carne si muraturi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Consecintele Variabilitatii Genetice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-consecintele_variabilitatii_genetice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Una din tezele fundamentale ale geneticii moderne esta aceea ca oamenii sunt heterozigoti pentru majoritatea genelor lor. Acest univers genetic unic va influenta intreaga existenta umana, inclusiv adeaptarea la circumstantele, atat de complexe, care definesc civilizatia moderna. Faptul este imperios necesar intr-un mediu care seamana din ce in ce mai putin cu cel in care, si din care am evoluat, mediu care se modifica uluitor de rapid. Industria de pilda produce si arunca in circulatie substrante pe care nu le-am mai cunoscut. Iar printre ele un loc major il ocupa medicamentele. Permanent industria farmaceutica creeaza noi produse, eficace sau mai putin eficace, pe care practica le asteapta. Foarte mult timp s-a crezut ca daca se administreaza un medicament dat, intr-o anumita doza, unui numqar oarecare de pacienti, toti vor reactiona la fel. Or, s-a demonstrat ca patruns in organisme diferite, acelasi medicament are destine diferite in functie de structura genetica indivioduala. Descompunerea lui implica participarea unui numar oarecare de enzime, enzime care pot fi prezente sau nu (si enzimele sunt controlate genetic). Astfedl medicamentul respectiv administrat in aceeasi doza unor bolnavi de aceeasi varsta si sex are urmari aporoape imprevizibile. La unii bolnavi apare raspunsul terapeutic scontat, la altii nu apare nici un raspuns, iar la altii apar fernomene toxice, mai mult sau mai putin grave. Nu o data s-a spus ca rareori mmedicamentele se conmporta conform asteptarilor. Ramura geneticii care studiaza raspuinsul individual la medicamente se numeste farmacogenetica. Farmacogenetica a demonstrat ca anumite reactii neobisnuite la medicamente uneori grave, sunt datorate unui caracter eraditar. Exemplul care urmeaza este deosebit de concludent. Izoniazida este uin medicament larg utilizart in tratamentul tuberculozei. Dupa administrare, ea este transformata in ficat de catre o enzima, acetilcoenzima A. Pentru a putea interlege exemplul trebui spus ca exista mai multe foprme de enzime si diversitatea lor explica de ce, dupa aceeasi doza, unii bolnavi elimina repede medicamentul, iar altii lent. Ca atare unii au o concentratie plasmatica mai mare, iar altii mai mica. In functia de viteza de eliminare a medicamentului sau deosebit doua grupe de indivizi: inactivatori rapizi si inactivatori lenti. Procesul este conditionat genetic. Inactivatorii lenti sunrt homozigoti pentru o mutatie care blocheaza sinteza enzimei. Inactivatorii rapizi sunt heterozigoti sau homoizigoti noirmali. Este interesant ca gena pentru inactivare lenta are o distributie geografica particulara: este relativ frecventa printre euripizii si negrizi din SUA: 50% 55% si foarte rara printre eschimosi si japonezi-10%.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Constipatia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-constipatia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Constipatia este o afectiune digestiva dintre cele mai frecvente, constand in evacuarea intarziata, la mai mult de 24-48 ore, uneori cu mare dificultate, a continutului intestinal. Cauzele constipatiei functionale Alimentatia cu exces de carne, saraca in cruditati, legume si fructe, care asigura evacuarea ritmica a colonului. Lungimea intestinelor la om este structurata pentru hrana vegetala; homo-erectus a fost exclusiv culegator de plante, legume si fructe. Neglijarea actului fiziologic al golirii intestinului (act reflex-controlat) din jena exagerata, pudoare, comoditate, nerespectarea unei ore fixe s. a. Lipsa activitatii fizice zilnice, a unui program de educatie fizica. Obiceiul de a consuma apa putina, din prejudecata ca excesul de apa duce la hipertensiune, sau din lipsa senzatiei de sete. La fel de gresit este ca in curele de slabire sa nu se consume apa, desi se stie ca fara apa suficienta nu pot fi formate fecalele definitive, mai ales la cei cu un colon vorace, ce absoarbe aproape tot. Excesul de laxative sau purgative pe care bolnavii le consuma zilnic perpetueaza o constipatie in cadrul bolii laxativelor. Administrarea medicamentelor antispastice, a celor contra tensiunii arteriale marite, antiastmatice, scad mobilitatea intestinelor, ingreunand tranzitarea bolului fecal. La sugarul alimentat la san, constipatia poate fi produsa prin subalimentare ori prin absorbtia mare a laptelui (cel mai frecvent, copiii constipati sunt subnutriti). La sugarii hraniti natural, constipati, administrarea purgativelor nu e oportuna, iar laxativele trebuie administrate cu mult discernamant. Sugarul nutrit artificial poate deveni constipat prin administrarea in exces a laptelui de vaca, exces ce poate da o forma de distrofie. Constipatia de cauza organica Apare in multe situatii, identificarea lor fiind absolut necesara la stabilirea tratamentului. Aceste cauze sunt: Dilatarea megacolonului (adica dilatarea intestinului gros, mai ales in segmentul sau terminal), a sigmoidului si rectului, dilatare ce poate ajunge de la un diametru normal de 14-15 cm la 60-70 cm, cu un continut de pana la 10-20 litri! Alungirea colonului (dolicocolonul). Partea sa terminala devine foarte mobila si apa se absoarbe aproape in intregime, producand constipatie. O frecventa cauza de modificare a tranzitului intestinal (constipatie alternand cu diaree) este diverticuloza, prezenta unor dilatatii in forma de deget de manusa pe peretele intestinal, marimea lor putand ajunge pana la aceea a unui ou. In aceste dilatatii fecalele stagneaza luni de zile. Alte cauze ce fac dificila evacuarea continutului intestinal: tumorile de orice fel localizate la intestine, hernia hiatala (inghinala) mare, incarcerata, anemiile, parazitii intestinali. Fisurile si fistulele anale, hemoroizii, iesirea in afara - temporar sau definitiv - a ultimei portiuni a matului gros (prolaps) - situatie foarte dureroasa, stenozele anorectale, papiloamele date de virusul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Corpul Galben</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-corpul_galben.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Impurificarea atmosferei (cu particule, gaze, sau vapori produse artificial), a apelor naturale cu ape industriale, menajere sau a solului se numeste poluare. Prin poluant se intelege o substanta solida, lichida sau gazoasa, dispersata in aer, daunatoare organismelor vii, bunurilor materiale, operelor de arta si peisajului, rezultata din procesele chimice fizice sau biologice. Poluarea sub diversele ei aspecte se accentueaza pe masura dezvoltarii tehnicii, creandu-se astfel un conflict tot mai evident intre om si natura. Substantele organice pot fi surse de poluare atat pentru aer apa, cat si pentru sol. Apa exista in natura sub forma de izvoare, rauri, fluvii, ghetari, oceane, mari, sau lacuri, In mod obisnuit, apa in natura se gaseste intr-un circuit continuu. Astfel apa din rauri, lacuri, mari si oceane se evapora si trece in atmosfera sub forma de vapori, alcatuind apa atmosferica. Aceasta este purtata de curentii de aer pana atinge zone precipitatii. Odata ajunsa la sol, apa poate intalni un strat impermeabil, ramanand la suprafata acestuia din urma si formand apa subterana. Se considera poluanti ai apei, acele substante care in concentratie suficienta pot produce un efect masurabil asupra omului, animalelor, plantelor si materialelor. Substantele organice de origine naturala sau vegetala, consumul oxigenului din apa, atat in timpul dezvoltarii, cat si dupa moarte. Lipsa oxigenului din apa are ca efect oprirea proceselor aerobe printre care si autoepurarea apei. Fenolul este pentru pesti un toxic pentru sistemul nervos, el imprima gust si miros neplacut carnii pestilor. Detergentii se plaseaza la suprafata apei sub forma de spuma si impiedica autoepurarea apei si folosirea ei pentru irigatii Pesticidele pot constitui cauza unor boli grave (cancer), tulburari neurologice, afectiuni ale glandelor endocrine. In cazul unor accidente ecologice de petrol deversat in apa, datorita faptului ca acesta este nemiscibil in apa, cea mai mare parte a lui se ridica la suprafata si formeaza o pelicula uleioasa, impiedicand difuzia atmosferica in mediul acvatic si blocand aproape total asimilatia clorofiliana si respiratia organismelor. Produsele petroliere dau apei gust si miros neplacut, se depun pe diferite instalatii, obturandu-le sau blocandu-le, colmateaza filtrele pentru tratarea apei. De asemenea, sunt toxice pentru flora si fauna acvatica si impiedica folosirea apei pentru irigatii, agrement etc. Poluarea aerului Aerul este un element al vietii. El formeaza un invelis gazos care inconjoara Pamantul, avand o grosime medie de aproximativ 3000km, numit atmosfera. Cantitatea de aer consumata de organismul uman este foarte mare: intr-o singura inspiratie patrund in plamanul nostru 0. 5L de aer, ceea ce inseamna 8L/minut. In lipsa aerului omul nu poate supravietui mai mult de cateva minute. Intre organism si aer exista un permanent schimb de gaze la nivelul plamanului, suprafata de contact la nivelul alveolelor fiind de aproximativ]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Culorile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-culorile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ochiul poate vedea 7 milioane de culori. Anumite culori pot irita ochii si pot cauza dureri de cap. Alte culori sau combinatii de culori sunt linistitoare. Deci folosirea corecta a culorilor poate mari productivitatea, minimaliza obosirea vizuala si pot relaxa intreg corpul. Culoarea regilor era purpuriu. Pentru persoanele importante, se desfasoara covoare rosii. In unele culturi se credea ca anumite culori aveau puteri energizante sau vindecatoare. De exemplu, o pictura a lui Jan Van Eyeck (1434) descrie o mireasa in perioada Renascentista Purtand o rochie verde, aratand, astfel dorinta si posibilitatea de a purta copii. Omul Verde era zeul fertilitatii in cultura celta. Verdele era o culoare sacra pentru egipteni, reprezentand speranta si bucuria primaverii. Culorile dau anumite stari camerelor. Culorile reci fac camerele sa para mai mari si aduc un sentiment de calm. Culorile calde fac camerele mari sa fie mai confortabile si mai calduroase. Se crede ca Verdele duce la vitalitate, si se recomanda vopsirea camerei copiilor in aceasta culoare, dand copiilor un plus in activitatile lor. Restaurantele nu vopsesc niciodata buradaria in rosu deoarece se pare ca aceasta va duce la o stare de enervare a bucatarului. Centrul nelinistii din creier este activat de galben. La copii aceasta va duce la plansete, iar la adulti, va duce la enervare declara Carlton Wagner, directorul Institului pentru Studierea Culorilor Wagner. Albastru va face o persoana mai atenta la trecerea timpului, si astfel, de exemplu, vor petrece mai putin timp mancand. Pentru persoanele care adorm mai greu, se recomanda culori ca roz pal, verde, albastru si rosu pal. Despre culori: este culoarea cea mai odihnitoare pt ochi poate ajuta la diminuarea durerii, unori poare chiar alina durerea cresterii dintilor la bebelasi oamenii care lucreaza intr-un mediu colorat in verde are mai putine dureri de stomac Cazurile de sinucidere au scazut cu 34% cand podul Blackfriar din Londra a fost vopsit in verde GALBEN Copii plang mai mult in camere galbene Sotii se cearta mai mult cu sotiile in camere galbene Este prima culoare pe caree o observa ochiul uman Este cea mai obositoare culoare pentru ca reflecta mai multa lumina, ducand la stimularea excesiva a ochiului Un studiu a aratat ca majoritatea copiilor folosesc galben si maro prentru a desena supararea. Un studiu pe copii cu varste mai mici de 7 ani a aratat ca majoritatea aleg jucarii de culori pure, nu pastelate. Alt studiu a schimbat culoarea mancarii, dar a aratat ca oamnenii nu doreau sa manance carne gri si salata purpurie. Aceasta a aratat ca oamenii vor ca lucrurile sa fie colorate cum ar trebui sa fie. O lucrare, a studiat 65 de studenti care au cumparat schiuri acvatice. Etichetele de avertizare au fost de mai multe culori. Rezultatul la crestera probabilitatii de ranire la produsele cu avertizari scrise cu rosu, verde si negru. O firma comercializeaza lentile de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cum A Aparut Viata</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-cum_a_aparut_viata.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: hidratii de carbon, dupa numarul monomerilor pot fi monozaharide, ologozaharide sau polozaharide. Zaharurile folosesc in mod special drept combustibil. Proteinele au un rol major in organizarea si reglarea activitatii celulare, in cresterea si inmultirea organismelor vii. Acizii nucleici au un rol esential in perpetuarea vietii, fiind puratatorii si transmitatori codului genetic. Cele doua tipuri de acizi nucleici sunt ribonucleic (A. R. N.) respectiv dezoxiribonucleic (A. D. N.) Principala caracteristica a materiei vii fata de cea nevie este autoconservarea. In sistemul individual are loc un continuu proces de autoreproducere a elementelor sale componente. Ca sursa energetica si plastica, la baza acestor procese sta metabolosmul, insusure esentiala a fiintei vii. Metabolosmul se realizeaza prin doua procese antagonice: asimulatia (anabolismul) si dezasimilatia (catabolosmul) care sunt conditionate reciproc. Dar un sistem viu, ca sa eziste si sa se reannoiasca ontogenetic si filogenetic trebuie sa proprietatea de a da nastere unui sistem aproximativ identic cu el. Reproducerea este un proces specific materiei vii si se bazeaza pe insusirile exceptionale ale AND-ului de a se scinda in cele doua lanturi complementare, fiecare lant vechi functionanad ca matrita pentru sinteza catenei complementare. Un mare numar de ipoteze incearca sa explice modul in care s-au format aceste molecule organice. Cea mai veche este aceea a generatiei spontanee sau autogenezei, care a dominat timp se milenii gindirea omeneasca, cu dublul sau substrat materialist si religios. Teoriile moderne pledeaza cu dovezi comune si cu forta egala de convingere penru aparitia vietii fie exclusiv pe planeta noastra (biogeneza), fie pe alte planete (pansermia). Nu absenteaza nici ipotezele dupa care viata de pe Terra ar fi insamantata de fiinte extraterestre venite de pe planete cu civilizatii avansate (exogeneza). Convingerea ca fiintele vii se pot forma si spontan, de la sine, a existat la toate popoarele, inca din antichitate. Aristotel considera ca viermii, larvele albinelor, capusele, licuricii si alte insecte se formeaza din roua, insectele ar lua nastere din humusul ogoarelor iar broastele si salamandrele din noroi inchegat. Potrivit savantilor epocii, gastele si ratele s-ar naste din scoicile marilor, care le rindul or ar fi luat nastere din fructele copacilor. Ideea s-a inradacinat atat de adinc incat carnea gastelos si a ratelor a in ceput sa fie considerata mancare de post, iar in 1215, papa Inocentiu alIII-lea a fost nevoit sa emita o bula papala in acest sens. In secolul al XVII-lea biologia era tot in acelasi loc ca si la inceputul mileniului. Dovada cea mai concludenta este reteta medicului belgian Van Helmont, pentru obtinerea soarecilor din boabe de grau invelite intr-o camasa murdara. Dupa 21 de zile, secretiile din camasa, fermentand cu emanatiile cerealelor, dau nastere la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Cum Traiesc Plantele</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-cum_traiesc_plantele.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Deoarece transforma lumina solara in energie, plantele reprezinta o veriga vitala in lantul vietii pe Pamant. Modul in care lucreaza acesti factori de energie este un miracol care egaleaza insasi minunea vietii. Plantele sunt industrii chimice vii in care au loc reactii complexe, iar in timpul procesului ele absorb si degaja gaze necesare vietii. Mediul inconjurator are de asemenea un efect important asupra dezvoltarii plantelor. Radiatiile ultraviolete care ajung pe Pamant prin gauri ale stratului de ozon pot incetini cresterea sau producera unor plante. Exista doua tipuri de celule principale in legatura vasculara: celule xilem care permit sarii si apei sa faca planta sa creasca si celule floem, care permit produsilor fotosintezei sa se mute acolo unde este nevoie de ei. Cele doua tipuri de conducte sunt separate de cambriu, un strat subtire de celule, care produce la randul lui trei tipuri de celule diferite: cele noi in xilem in partea interioara, celule noi floem in partea eterioara si celule noi de cambriu, strat care creste concomitent cu dezvoltarea plantei. Trei dintre cele mai importante procese indeplinite de plante sunt: fotosinteza, respiratia si transpiratia. Clorofila, molecula care da plantei culoarea verdeeste cea care face toate aceste procese sa functioneze. Este foarte important de mentionat ca desi substantele nutritive sunt in mare parte derivate din sol, acestea sunt numai fragmente care contribuie in procesul de crestere a plantei. Fotosinteza este necesara ca sa permita acestora sa fie asamblate in molecule noi. Clorofila este cea care separa dioidul de carbon si apa in oigen si zaharuri si este gasita in cloroplaste care se gasesc abundent in special in celulele din frunze. Numai plantele parazite cum sant cuscuta si ciupercile nu contin clorofila, iar acestea trebuie sa traiasca prin energia produsa de alte plante. Ecuatia chimica pentru a transforma apa din sol si dioidul de carbon din aer in oxigen si zahari este simpla, si este facuta de clorofila. Fara o rezerva de apa, dioiod de carbon si soare, crestera va fi sub nivel optim. In timpul lunilor de iarna, lipsa luminii si a altor factori limiteaza rata de crestere a plantelor, asa ca gradinarii folosesc lumina artificiala pentru a stimula crestrea plantelor. Respiratia Fotosinteza nui poate avea loc cand este intuneric, dar procesul de respiratie are loc tot timpul, cand zaharurile sunt distruse in prezenta oxigenului, eliberand energia necesara proceselor vitale ale celulelor. In timpul acestui proces sant eliberati dioxidul de carbon si vaporii de apa. Transpiratia Este procesul prin care apa se evapora din frunze prin niste pori mici stomate pe suprafata acestora. Apa care se pierde prin frunze se prelinge spre partea de jos a plantei, creand astfel o reactie in lant, Ajungand la radacina si ajutand planta sa absoarba mai multa apa din sol. Daca umiditatea este ridicata, transpiratia este incetinita, iar plantele au nevoie de apa mai putina. Daca]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Curiozitati Din Lumea Plantelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-curiozitati_din_lumea_plantelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sub actiunea factorilor caracteristici unor anumite medii de viata, functiile si structura unor plante se adapteaza in mod cu totul original, constituind curiozitati ale naturii. Unele plante arborescente din Bombacaceae s-au adaptat la mediul secetos. Ele au ajuns la foreme neobisnuite prin acumularea rezervelor nutritive si a apei in tulpina principala. Printre mbacaceae), din podisurile aride ale Braziliei, un arbore cu tulpina inalta de 40 m, in forma unui butoi imens din varfurile caruia pornesc ramurile cu frunzele. Printre uriasii regnului vegetal sunt si arborii mamuti din California, Sequoia gigantea. o specie de gimnosperma inalta pana la 145 m, cu circumferinta tulpinii pana la 38 m. Eucaliptul-Eucaliptus amigdalina (fam. Myrtaceae) din Australia si California detine recordul inaltimii printre ceilalti arbori. Caracteristic prentru eucalipti este marea lor inaltime de 140-160 m, dar si cresterea rapida, crescand de regula cu 7 m in 2 ani. Dupa 80 an iinceteaza cresterea in lungime si continua cresterea in grosime. Arborele calatorului Ravenala madagascariensis (fam. Musaceae) - este o specie de palmier din Madagascar si Africa. Din varful tulpinii se deschide un evantai gigantic de frunze lungi de 3-4 m si late de 1m, la inceput intregi, apoi divizate in lacinii neregulate. Tecile frunzelor sunt concave, dispuse in acelas plan si stranse unele intr-altele, formand un rezervor in care se acumuleaza apa de ploaie. Ravenala traieste prin locuri mlastinoase, de aceea ramane legendara parerea ca apa din tecile frunzelor ar fi cautata de calatorii insetati, care in realitate nu duc lipsa de apa in acele locuri umede. Tumboa Welwistchia mirabilis este o gimnosperma care traieste in desertul Kalahari din Africa. Tulpina inalta de 50-60 cm are forma unei cupe. Planta poarta numai 2 frunze, opuse, liniare, lungi de 2 m si late pana la 1 m. Ele sunt pieloase si rezistente in tot timpul vietii aproape de 100 ani. Vintul sfasie frunzele in franjuri, pe cand de la baza ele cresc mereu. Rafflesia arnoldi (fam. Raffesiaceae) traieste in padurile tropicale din Sumatera, Djawa si Calimantam, ca parazita pe radacinile unor liane. Aceasta planta ciudata nu are tulpina si nici frunze, ca rezultat al parazitismului. Intreaga planta se reduce la o radacina foarte scurta si la o floare solitara. gigantica, cu diametrul de aproape 1 m, fiind cea mai mare floare din lume. Baobabul Adansonia digitala (fam. Bombacaceae) este arborele renumit al Africii, prin marea grosime a trunchiului, cu circumferinta de 30 m, dar si prin detinerea recordului de varsta, care la unele exemplare s-a gasit ca atinge in jurul a 5000 de ani. Dracontium Gigas (fam. Araceae), se aseamana cu un arbore inalt de cativa metri. Dar trunchiul acestei plante este in realitate un petiol de grosimea unui om si inalt de peste 4 m, petiol care are aparenta unei tulpini. In varful petiolului este o singura frunza gigantica, cu limbul foarete crestat.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>C I Parhon</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-c_i_parhon.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: C. I. Parhon, unul dintre cei mai remarcabili oameni de stiinta pe care I-a dat poporul nostru, continua in mod stralucit traditia novatoare si progresista a medicilor si biologilor romani de frunte din trecut. -S-a nascut la 28 octombrie 1874, la Campulung-Muscel. Se tragea dintr-o familie de tarani de prin partile Tarnavelor. Dupa ce termina liceul la Ploiesti, doreste sa studieze mai intai stiintele naturale; gandindu-se insa, ca o data devenit profesor de liceu, va fi urmarit si poate inlaturat din invatamant datorita ideilor lui socialiste, tanarul Parhon prefera studiul medicinii, in speranta ca ii va asigura o situatie materiala mai independenta. -Studiile ii releva nu numai perseverenta si talentul, dar si originalitatea gandirii stiintifice. Ca intern in clinica de boli nervoase, condusa de Gh. Marinescu, de la Pantelimon, este curand remarcat de catre acesta. Aici face primele observatii asupra bolilor endocrine (bolile glandelor cu secretie interna), iar in 1898 isi publica prima lucrare stiintifica originala. Putin mai tarziu, este numit sef de lucrari la clinica neurologica. Prima lucrare de endocrinologie a lui C. I. Parhon dateaza din anul 1900. Teoria endocrina a constitutiei, elaborata atunci de el, a insemnat, la timpul ei, un progres remarcabil, contribuind la depasirea clasificarilor morfologice, care au dominat multa vreme in acest domeniu. -In 1909 publica un volum masiv, de peste 800 de pagini, despre glandele cu secretie interna, prima carte de endocrinologie din lume, fiind al treilea roman, dupa Babes si Marinescu, care contribuie cu un tratat de sinteza, deschizator de drumuri, la patrimoniul tratatelor de baza ale stiintelor medicale. -In general, activitatea lui Parhon s-a desfasurat in 3 domenii: endocrinologie, neurologie, psihiatrie. -La 29 octombrie 1949, cand Academia R. P. R. l-a sarbatorit, acad. C. I. Parhon a definit astfel munca colectivului stiintific, pe care-l conducea in acea vreme: Lucram la rezolvarea catorva probleme Prima este cea a batranetii Noi afirmam ca batranetea este o boala, o stare patologica -Acad. C. I. Parhon acorda in procesul imbatranirii un rol important tulburarilor metabolice, in special predominarii dezasimilatiei asupra asimilatiei, modificarilor biochimice in sange si tesuturi. -Activitatea sociala a academicianului C. I. Parhon s-a imbinat armonios cu aceea de savant. Luptator consecvent, pentru cauza clasei muncitoare, el a avut de suferit la Iasi, si apoi la Bucuresti, de pe urma acestei atitudini democrate, fiind chiar scos din invatamant de legionari, in 1940.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Delfinii - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-delfinii_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Delfinii sunt animale foarte simpatice. Oare exista cineva care nu i-a vazut, la Delfinarium sau la televizor, la emisiunile pentru copii sau la Animal Planet? Cred ca nu. A vorbi despre delfini este la fel de dificil ca a vorbi despre orice altceva, deoarece toate domeniile stiintei sunt foarte vaste incat nici specialistii nu pot cunoaste totul. Totusi sa incercam sa povestim cate ceva despre aceste fiinte, despre obiceiurile lor si despre adaptarea lor la mediul acvativ. Delfinii si porcii de mare (delfinii comuni) sunt mamifere desi se aseamana cu pestii. Le putem numi miracole ale evolutiei pentru ca desi ele descind din animale terestre milioanele de ani de adaptare la mediul acvatic au facut ca acestia sa fie considerati la prima vedere mai degraba pesti decat mamifere. Ei innoata cu gratia, forta si agilitatea pestilor si s-au adaptat in multe privinte pentru a-si gasi si captura prada. Corpul lor are o forma aerodinamica, fusiforma, folosesc la innotat coada care se aseamana cu innotatoarea codala a pestilor. Mobiliatea si viteza de inaintare in apa ajung si chiar depasesc pe cele ale dusmanului lor de temut: rechinul. Toate aceste modificari nu au dus la atrofierea sau disparitia proprietatilor fundamentale ale stramosilor terestri, delfinii fiind totusi mamifere, asa ca au sange cald, respira cu ajutorul plamanilor iar puii sunt alaptati de catre mama. Delfinii cuprind 7 genuri si in total 32 de specii (amintim delfinul cu bot prelungit, delfinul tropical, delfinul cu pete, delfinul ucigas sau orca, etc). Delfinii au lungimea cuprinsa intre 1, 5 si 7 metri, iar greutatea variaza de la 40 kg la 4500 kilograme. De asemenea exista 3 genuri de porci de mare si in total 6 specii (de exemplu: delfinul comun, delfinul lui Dall). Lungimea porcilor de mare variaza intre 1, 2 2, 25 metri si greutatea de la 30 la 160 de kg. Cele mai apropiate rude ale delfinilor si porcilor de mare sunt cetaceele de dimensiuni uriase, printre care balena, cel mai mare mamifer al tuturor timpurilor si uriasa balena ucigasa. Aceste doua specii sunt reprezentanti ai celor doua familii ai cetaceelor, cele cu fanoane care filtreaza organismele vii ale planctonului cu ajutorul fanaoanelor asezate in orificiul bucal asemenea unui gard si cele cu dinti care haituiesc, captureaza si-si mananca prada asemenea animalelor de prada. Delfinii si porcii de mare apartin familiei cetaceelor cu dinti. Ele sunt de dimensiuni mai mici, hrana este alcatuita aproape numai din peste si sepii, desi cel mai mare reprezentant al lor orca (delfinul ucigas), spaima marilor, ataca focile si alti delfini. Intre delfini si porcii de mare nu exista prea mari diferente. Delfinii au botul carnos si dintii conici, iar porcii de mare au dintii sub forma de cazma si numai in maxilarul de jos. Adaptarea delfinilor la viata acvatica este asa de mare incat pe uscat acestia sunt practic neputinciosi. Semnul cel mai evident al adaptarii la mediul in care traiesc este structura si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Delta Dunarii - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-delta_dunarii_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Un paradis natural se intinde la varsarea Dunarii in Marea Neagra, acolo unde fluviul isi incheie lunga calatorie de 2 860 km (1 788 de mile) de la izvorul sau din Muntii Padurea Neagra din Germania. Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5 640 km2 (2 200 de mile patrate). Acest incredibil taram al apelor adaposteste peste trei sute de specii de pasari si nenumarate specii de pesti, de la sturioni la crapi si bibani, in timp ce varietatea de 1 150 de specii de plante cuprinde de la liane impletite pe trunchiurile copacilor in padurile de stejar pana la nuferi. Nu e, deci, de mirare ca UNESCO a desemnat Delta Dunarii ca fiind o Rezervatie a Biosferei. Timp de cinci mii de ani, o mica comunitate a trait in deplina armonie cu extraordinarul ecosistem al Deltei, castigandu-si existenta din pescuit, cresterea animalelor si din recoltarea stufului. Satele, unde singurele cai de acces sunt canalele care le strabat, par a fi neatinse de trecerea timpului. Ca vizitator, puteti explora cu barca acest uimitor refugiu natural de o liniste si un calm depline, aceasta experienta facandu-va sa va imaginati ca ati patruns intr-adevar in paginile unui reportaj din revista National Geographic. Punctul de plecare pentru o aventuraa in Delta este de obicei Tulcea, un oras aproape la fel de vechi ca si Roma, situat in apropiere de locul unde Dunarea se desparte in cele trei brate principale, deci unde incepe lunca. In Tulcea veti gasi hoteluri moderne si muzee de Stiinte naturale ale Deltei. Orasul se afla la o distanta de 71 km (45 de mile) de Sulina, o asezare aproape la fel de veche, aflata la celalalt capat al bratului Sulina. Intre aceste doua puncte se pot face croaziere in timpul carora turistii pot admira, de pe confortabilele punti ale vaporaselor, flora, fauna si satele Deltei. Optsprezece rezervatii protejate si zone tampon sunt raspandite pe tot cuprinsul Deltei. Puteti ajunge la ele strabatand canale inguste, trecand pe langa plauri acoperiti cu stuf si pe langa paduri, prin locurile in care pelicanii si cormoranii se aduna ca sa prinda peste. Daca doriti sa explorati acest tinut salbatic in liniste, inchiriati o barca cu vasle si plimbati-va pe canalele cele mai mici. In acest scop veti avea nevoie de un permis eliberat de rezervatia Biosferei. Daca va opriti intr-un sat de pe malul apei, veti descoperi pescarii gatindu-si propria versiune a borsului rusesc la foc in aer liber. Cei care au gusturi mai rafinate pot incerca heringul de Dunare, crochete de morun sau nisetru prajit, care pot fi insotite de savuroasele vinuri locale Aligote, Muscat sau Merlot in restaurantele din Tulcea sau Sulina. Acest tinut salbatic al apelor va face sa descoperiti multe lucruri uimitoare. O excursie in Delta va ramane o amintire de neuitat din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Delta Dunarii Fauna</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-delta_dunarii_fauna.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Delta Dunarii adaposteste peste 3. 400 de specii de animale vertebrate si nevertebrate, cu numeroase unicate nationale, europene si mondiale. Pasari Ornitofauna Deltei insumeaza mai mult de 300 de specii din care 70 extraeuropene. Sunt inregistrate 5 tipuri principale: mediteranean (starc, tiganus, cormoran mic, vultur plesuv, piciorong, ciocintors, califar, pelican), european (pasari cantatoare: privighetoarea de stuf, presura, boicusul, randunelele de mare, pescarusul, vulturul pescar, vulturul codalb), siberian (lebada cantatoare, fluierarul, fundacul popular, becatina comuna, cocorul), mongolic (vulturul plesuv, soimul dunarean), chinez (egreta, lebada muta, cormoranul mare, rata mandarin). Pesti Se cunosc cca 150 de specii din care peste 30 in Delta propriuzisa. Pe bratele de varsare ale Dunarii, prezente obisnuite sunt cega, obletul mare, morunul, nisetrul, pastruga, scrumbia, crapul, somnul, salaul, stiuca, mreana, avatul; prefera apele mai calme caracuda, bibanul, platica, mediul salmastru este populat de la biban si stiuca la chefal si cambula in functie de salinitatea apelor, sectorul marin adapostind majoritar acipenseridele (morun, nisetru) si clupeidele (scrumbiile de Dunare). Animalele din imagini sunt: pelicanul cret (Pelecanus crispus), nisetrul (Acipenser guldenstaedti), vidra (Lutra lutra).]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Elefanti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-despre_elefanti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Actualmente elefantii sunt cele mai mari si cele mai grele animale terestre, pe linga faptul ca au dintii incisivi cei mari lungi, au nasul cel mai lung si poate memoria cea mai buna. Cu toata greutatea lor de mai multe tone, deplasarea lor se poate numi sprintena. In padure, daca este necesar se furiseaza fara zgomot. Acesti uriasi blanzi sunt fiinte sensibile si cu simt afectiv, traiesc in legaturi stranse cu membrii familiei si cu ceilalti membrii ai turmei. Din pacate aceste animale au fost vinate fara mila de om pentru incisivii lor pentru fildesul pretios- si numarul de indivizi ai celor doua specii a inceput sa scada intr-un mod alarmant. Masculii din specia elefantului african pot depasi greutatea de 6 tone. Greutatea capului poate avea un sfert din masa corpului. Aceasta parte a corpului, pe linga greutatea sa considerabila, este incarcata si cu mijloace de obtinere a hranei trompa, fildesii, masele de mestecat, uriasii muschi ai maxilarului. Fildesii elefantilor sunt dinti alungiti incisivi modificati care sunt folositi pentru scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea pomilor. Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice, lupte premergatoare perioadei de imperechere. Spre deosebire de dinti, fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului. S-a inregistrat ca un mascul de elefant african batran avea fildesii de peste 3 m lungime. Capul elefantului este sustinut de un gat scurt, puternic. De aceea elefantul nu poate sa-si aplece capul pentru a aduna hrana. Aceasta deficienta a fost inlaturata de procesul de evolutie prin dezvoltarea trompei, rezultata din alungirea buzei superioare musculoase si a nasului. Acest organ admirabil al elefantilor este constituit din mii de muschi si este utilizat pentru o sumedenie de operatii, printre care culesul fructelor, aspiratia apei, ruperea crengilor si sapatul radacinilor. Trompa este sensibila atat la mirosuri cat si la pipait, elefantii o folosesc atat la indentificarea unui elefant strain cat si la transmiterea salutului membrilor familiei sau la mangaierea perechii dorite. Miscarea corpului imens al elefantului nu este deloc greoaie. Gambele scurte si robuste impart in mod egal greutatea pe patru picioare. Ca si calul, si elefantul umbla pe degetele picioarelor. Oasele rasfirate ale degetelor sunt sprijinite de o talpa rotunda si pe un calcai format dintr-un tesut spongios. Pielea groasa care acopera talpa se toceste si se reface in mod continuu. Contrar aspectului diform, elefantul este un animal ager si nu se sperie de nici o forma de relief: traverseaza cu usurinta atat mlastinile cat si terenul stancos, pe teren solid lasand putine urme. Acest urias al uscatului se descurca bine si la inot: folosindu-si trompa ridicata ca tub de respiratie, traverseaza inot raurile si lacurile. Elefantii sunt erbivori. In afara de iarba padurilor sau a savanelor consuma si alte plante cu tulpina moale, frunze de copaci, diferite fructe si flori, chair crengi, tulpini de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Despre Plante</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-despre_plante.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Planta cu tulpina inalta de 5-6 m, cunoscuta si sub numele de arborele de pepene. Fructele sunt comestibile, avind un gust asemanator pepenelui galben. La maturitate fructul capata culoarea galbuie sau portocalie, marimea unui pepene galben, putind atinge greutatea de cca8 kg. Latexul secretat de partile vegetale ale plantei este bogat intr-o enzima denumita papaina cu argi intrbuintari in medicina si industria alimentara. Din productia mondiala de papaya cea mai mare parte revine Americii Latine, apoi Asiei si intr-o foarte mica masura SUA. Depresiune sau inseuare pe culmea unui munte sau a unui deal si prin care trece de obicei un drum; locul unde se schimba directia unei pante, unei culmi de munte sau deal; trecatoare. Toponimul de curmatura sta la baza denumirii unor sate din zonele montane si deluroase. Parte fortificata a unei asezari, situata pe o colina, constituind citadela vechilor orase grecesti. Partile fortificate, devenind salasuri ale zeilor, odata cu raspindirea in Grecia a regimurilor democratice, au fost impodobite cu diferite temple si monumente, fara a inceta sa fie intarite cu grija, pt a servi ca refugiu la vreme de primejdie. Cele mai renumite acrolpole ale Greciei antice au fost orasele Atena, Micene, Corint si Trint. Dintre coloniile grecesti, nici una nu a avut o acropola propriu-zisa, un oras inalt in intelesul strict al termenului. Cum Histria si Tomis au fost cladite pe un promontoriu stincos, scaldat de ape, se poate vorbi de o acropola histriana sau de una tromitana, intelegind, de fiecare data partea aparata a celor doua asezari. Ambarcatiune de forma speciala, denumita si pod plutitor mobil, care serveste la transportul oamenilor, animalelor, vehiculelor si marfurilor peste riuri, fluvii, canaluri sau lacuri. Canal subteran ce transporta ape (pentru irigatii) din zone montane, bogate in precipitatii, in zone lipsite de precipitatii; de exempu in Iran. Gara maritima Ansamblu de cladiri si instalatii situat in porturile maritime pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor si a bagajelor. Ogara maritima cuprinde sali de asteptare, restaurante si alte amenajari pentru uzul calatorilor, hale sau peroane de linii ferate si pentru autovehicule rutiere, amenajari pentru controlul vamal si polotienesc, instalatii pentru debarcarea calatorilor, a bagajelor si a coletelor etc. Tukul Asezare rurala formata din locuinte circulare si care concentraza un numar mic de populatie ce se ocupa prevalent cu cresterea animalelor, un loc secundar revenind cultivarii solului pe suprafete mici, in regiuni irigate, vai, oaze; specifica sudului Muntilor Atlas (Africa de N-V) Zambos Ascendent rezultat dintre casatoria dintre un amerindian cu o nefresa si invers.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dinozaurii - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-dinozaurii_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: -apartia vietii (in urma cu 3000mil. de ani in urma) -cu 4600 mil. de ani in urma: -primele organisme preistorice mici -fosile preistorice de organisme mici -organisme preistorice multicelulare -plante preistorice -cu 2600 de mil. de ani in urma: -spongieri -viermi -celenterate -artropode Perioada precambriana: -a inceput o data cu intarirea scoartei terestre si a tinut pana la aparitia animalelor cu schelet tare. -geologii o impart in doua: 1. perioada arhaica 2. perioada proterozoica Perioada paleozoica-impartita in sase perioade: 1. CAMBRIAN -inceput in urma cu 570 mil. de ani -aparitia algelor -primele urme ale plantelor cu vase conducatoare -aparitia animalelor nevrtebrate -aparitia trilobitilor -aparitia echinodermelor 2. ORDOVICIAN-inceput in urma cu 500 mil. de ani -pesti fara mandibule -aparitia grapolitilor -aparitia celenteratelor -aparitia artropodelor -aparitia cefalopodelor 3. SILURIAN -a inceput in urma cu 445mil. de ani -aparitia masivelor de corali -aparitia plantelor de uscat -primele animale terestre (artropode) -primii pesti cu mandibule 4. DEVONIAN -a inceput cu 395 milioane de ani in urma -aparitia unor plante superioare -primele plante lemnoase -primele insecte -dezvoltarea pestilor -primii amfibieni aveau corpul de un metru lungime, picioare dezvoltate, pentadactile; ei au petrecut multa vreme inotand si vanandu-si prada in apa; preistoricul Ychtiostega este unul dintre acestia. -amfibianul cu numele Diplovertebron avea o dimen- siune de abia o jumatate de metru. Avea membre bine dezvoltate, dar statea mai mult in apa, deoarece acolo isi gasea hrana. -amfibienii Seymouria prezentau deja caracteristici de reptile. Cercetatorii considera ca aceste animale sunt stramisii reptilelor. Ei atingeau o lungime de 0, 60 m. Aveau dintii ascutiti ceea ce dovedeste ca erau rapitoare. 5. CARBONIFER a inceput cu 345 de milioane de ani in urma -primele paduri -dezvoltarera amfibienilor (amfibienii Seymouria) -primele insecte cu aripi vegetatia densa asigura conditii de viata insectelor, painajenilor, si altor nevertebrate libelula primitiva Meganeura avea o lun- gime a aripilor de 70 de cm; ea se hranea cu artropode mici. -aparitia reptilelor -reptila timpurie, Diadectes, masura de la nas pana la varful cozii cca 2 m lungime. Dentitia dovedeste ca era erbivor. Picioarele nu erau prea stabile, dar destul de puternice ca sa-i sustina greutatea. -aparitia primelor angiosperme. 6. PERMIAN a inceput acum 280 de milioane de ani -aparitia reptilelor cu mamele sau reptilelor cu caracter de mamifer dupa multe milioane de ani, reptilele au suferit modificari. Li s-a intarit dentitia, picioarerle, iar unele specii nu mai aveau tegument cornificat, ci corpul le era acoperit cu par. Pelycosaurus -au fost reptile-mamifer. S-au impartit in trei grupe ai carar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Dinozaurii Totul Sau Aproape Totul Despre Dinozauri</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-dinozaurii_totul_sau_aproape_totul_despre_dinozauri.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Notiunea de dinozaur desemneaza orice membru al unui grup de aproximativ 1300 de reptile care a aparut in perioada Triasicului mijlociu si tarziu, acum aproximativ 200 milioane de ani. Cei mai multi dinozauri pot fi clasificati in doua categorii: dinozaurii cu o structura a membrelor posterioare asemanatoare pasarilor-ordinul Ornitischia, din care fac parte Iguanodonul si Triceratopsul, si dinozaurii cu o structura a membrelor posterioare asemanatoare reptilelor-ordinul Saurischia, din ai carui reprezentanti putem sa-i amintim pe Apatosaurus si Tiranosaurus. Primii dinozauri cunoscuti, Staurilosaurus si Herresaurus din America de Sud au o structura prea primitiva spre a putea fi clasificati in cadrul vreunuia din ordinele mai sus mentionate. Dinozaurii au disparut acum 65 milioane de ani, dar unii din descendentii lor, pasarile, supravietuiesc pana in prezent. Dinozaurii au avut de-a lungul lungii lor istorii o evolutie constanta. Astfel, de la primii dinozauri care erau carnivori sau omnivori, bipezi, mici, nu foarte puternici, dar probabil mult mai rapizi si agili decat contemporanii lor, (si care au disparut pana la sfarsitul Triasicului), s-a ajuns in timpul Jurasicului (supranumit si perioada dinozaurilor) la o mare diversitate de tipuri adaptative, a caror principala caracteristica comuna este dimensiunea colosala, neegalata pana astazi. Tot in anii 80, H. G. Seeley si-a dat seama ca dinozaurii pot fi impartiti in doua ordine pe baza formei centurii pelviene. Ornitischia aveau oasele pubiene asemanatoare cu cele ale pasarilor, in timp ce la Saurischia ele se asemanau mai mult cu cele ale reptilelor. Paradoxal, pasarile isi au originea in ordinul Saurischia, ele desprinzandu-se din grupul celurosaurilor care erau dinozauri carnivori de mici dimensiuni. Dinozaurii se caracterizeaza prin pozitia erecta in care membrele sunt aduse mai mult sau mai putin sub corp la fel ca la mamifere, si nu in parti ca in cazul crocodililor, soparlelor si broastelor testoase. Ei au in comun aceasta caracteristica cu pterozaurii, cele mai apropiate rude ale lor, ca si cu descendentii lor pasarile. Amprentele lor arata ca dinozaurii bipezi paseau in acelasi mod ca si pasarile, punand un picior in fata celuilalt, cu degetele orientate catre interior. Dimensiunea creierului lor varia in raport cu dimensiunea corpului, fiind minima la Sauropode si maxima la carnivorii mici. Cel mai cunoscut reprezentant al ordinului Ornitischia este fara indoiala Iguanodonus, o varietate de dinozaur ierbivor de mari dimensiuni care a trait in Europa si America de Nord in perioada Cretacicului timpuriu ale carei limite sunt cuprinse intre 145 si 97 milioane de ani. Iguanodonul cantarea pana la 4. 5 tone, atingea o lungime de 7. 5 m si avea 4. 5 m inaltime atunci cand se ridica pe picioarele din spate. Cele trei degete de la picioare si trei din cele cinci degete ale membrelor inferioare mai scurte erau echipate cu gheare netede, in forma de carlige; primul deget al mainii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Domenii De Aplicare Ale Recombinarilor Genetice</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-domenii_de_aplicare_ale_recombinarilor_genetice.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Tehnicile de recombinare genetica ofera noi posibilitati de diagnostic medical. Intr-adevar, infime cantitati de ADN si ARN virale pot fi izolate, compozitia lor si secventa lor nucleotidica pot fi determinate si replicarea lor realizata. Aceste date relative la acizii nucleici ar permite asadar sa distingem diferite categorii de virusuri si aceste tehnici ar deveni unelte pretioase in epidemiologie si in stabilirea diagnosticelor medicale. Aceste tehnici si in general cele relative la sinteza acizilor nucleici isi dau si ele concursul la metodele de cercetare ale functiilor cerebrale la nivel molecular. Astfel a fost pusa in evidenta prezenta hormonilor polipeptidici in creier, dupa care s-a demonstrat, in mai multe laboratoare, ca antiserurile preparate vis-a-vis de acesti hormoni se fixau pe anumite zone ale creierului. Este posibil sa fie sintetizate molecule de ADN-copie, ale caror secvente nucleotidice corespund celei a aminoacizilor hormonilor polipeptidici, apoi acesti ADN sa fie pusi in prezenta unor celule nervoase care ar putea sa sintetizeze acesti hormoni; aceasta hibridare intre ADN-ul copie si ARN-ul mesager va fi cu atat mai puternica cu cat similitudinea va fi mai mare intre hormonii cercetati si substantele sintetizate in celulele nervoase. Secventa nucleotidica a unor ARN-mesageri va putea fi dupa aceea analizata in asa fel incat sa se poata stabili eventuale diferente intre hormonii polipeptidici cunoscuti si substantele sintetizate de neuroni. Un asemenea mod de abordare este mult mai rapid decat metodele imunologice clasice, care constau mai intai in purificarea hormonilor polipeptidici, apoi in prepararea anticorpilor corespunzatori, care sunt, dupa aceea, testati pe creier sau pe celulele nervoase. Protezele si dispozitivele de sprijin, destinate sa inlocuiasca parti deficiente ale organismului, sau sa remedieze disfunctionarea lor, au fost realizate cu ajutorul polimerilor (poliesteri, siliconi, polimetacrilamida de metil, polietilena), al aliajelor metalice (oteluri inoxidabile, aliaj pe baza de crom, cobalt si molibden, titan si aliaje pe baza de titan), al ceramicilor (alumina densa, vitroceramici), al materialelor combinate (carbon-carbon, polimeri-fibre de grafit sau de sticla). La contactul cu aceste materiale diverse se produc reactii ale tesuturilor care fac necesara inlaturarea protezei. Pentru a evita aceste reactii sau pentru a le atenua considerabil a fost creata a noua categorie de materiale, biomaterialele. Este vorba de materialele biocompatibile, destinate sa lucreze sub constrangere biologica (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982) si prin aceasta adaptate diverselor aplicatii. Piata biomaterialelor este caracterizata printr-o dezvoltare rapida: 20% pe an in Franta, de exemplu, cu o cifra de afaceri estimata la 500 000 000 de franci in 1978 (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982). In domeniul chirurgiei cardiovasculare, cercetarile asupra biomaterialelor se orienteaza catre descoperirea de noi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Droguri - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-droguri_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: HIV se imprastie prin ace sau seringi, de obicei prin uzul acestor droguri administrate intravenos, care rezulta in directa expunere a sangelui printr-un individ contaminat. Abuzurile de droguri, prin lege, sunt interzise publicului larg. Majoritatea tarilor restrang uzul catorva droguri recreationale, ceea ce este legal si nu variaza in limite largi. Pozitia legala in orice tara va depinde de atitudinile istorice si culturale fata de drogul respectiv, si in multe tari este o chestiune de continua controversa. In Marea Britanie aproape toate drogurile care afecteaza creierul sau schimba dispozitia sunt controlate, cu exceptia alcoolului. Drogurile sunt divizate in trei clase-A, B si C-in ordinea descendenta a gravitatii: abuzurile privind clasa A de droguri atrag cele mai severe comentarii. Cea mai comuna clasa A de droguri sunt heroina (morfina), cocaina si LSD; clasa B de droguri include amfetamine si cannabis si componente de relaxare a durerii pe baza de opium; drogurile din clasa C sunt in general droguri sedative. Regulile care privesc impartirea drogurilor pe clase sunt stabilite printr-o ordine administrativa dupa ce au fost considerate printr-un comitet advizoral de stat, care inseamna ca opiniile curente asupra valorii lor pot fi usor incluse in lege. Cu multe din aceste droguri, oricine implicat in medicina sau chirurgie veterinara este exceptat de la aceste abuzuri daca drogul este utilizat in cursul practicii profesionale. Anumite droguri care se pare ca au putina sau deloc valoare terapeutica nu sunt permise chiar si acestor practicanti. Un practicant care incalca aceasta exceptie comite un abuz, care deasemenea va fi subiect al sanctiunilor disciplinare profesionale. Abuzul celor mai de baza droguri este posesiunea unui drog controlat. Posesiunea in general reclama cunostinta de partea posesorului. Cu toate acestea, nu se poate spune ca posesorul a receptionat un pachet fara sa stie ca era ilegal, daca el sau ea a avut sansa sa afle ce era in pachet si nu a mentionat despre el. La fel cum nu se poate spune ca cineva a avut in posesie ceva si ca a uitat de acel ceva pana in momentul arestarii. Posesia unei cantitati mici, pentru uzul personal, a unui drog privit ca un pericol mai mic nu este tratat acum cu severitate, si posesorul unei cantitati mici de cannabis va primi mereu o cautiune de la politie. Cu toate acestea, politica depinde de forta politiei in cauza, si incriminarile inca au loc. Posesiunea unui drog privit ca un pericol foarte mare, pe de alta parte, este tratata cu severitate; posesiunea heroinei, in orice cantitate, de exemplu, poate primi multi ani de inchisoare. Cele mai serioase abuzuri sunt aprovizionarea, sau posesia cu intentia de a vinde, a unui drog controlat. Din moment ce se dovedeste ca persoana acuzata a vandut droguri necesita evidenta unei tranzactii, posesiunea cu intentie fiind cel mai comun cap de acuzare. Acest cap de acuzare poate fi dovedit daca persoana este in posesia unei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drogurile In Societate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-drogurile_in_societate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In fiecare zi pe tot cuprinsul globului pamantesc milioane de oameni folosesc droguri. In mod surprinzator, de cele mai multe ori, folosim droguri atunci cand consumam ceai sau cafea, sau in cazul multor adulti, un pahar de vin ce ne relaxeaza. Ca si alte droguri, cafeina din ceai, cafe sau din alte bauturi racoritoare cum ar fi Coca-Cola, sau alcolul din vinsi bere sunt substante care modifica functionarea normala a organismului. Folosite cumpatat, aceste droguri sunt relativ inofensive si in multe zone ale lumii perfect legate. Totusi, alte tipuri de droguri sunt ilegale si periculoase. Substantele ca heroina fac parte din aceasta categorie, iar detinerea sau folosirea lor sunt interzise prin lege. Aceste droguri pot ucide. Alcolul este probabil cel mai comun drog. Este folosit in aproape toate colturile lumii. Acesta se formeaza atunci cand drojdia (prticule mici de mucegai) formeaza zaharuri in mod natural, in fructe ca strugurii si in seminte, cum ar fi cele din orz. Vinul, berea, cidrul si tariile, cum ar fi whiskey-ul, ginul si romul contin toate alcoolul. Acest drog actioneaza asupra creierului in doua moduri. Este un anestezic ce amortizeaza senzatii si sentimente. Este de asemenea un depresiv, ce incetineste actiuni si reactii. Alcoolul il poate face pe cel care-l bea sa se simta mai fericit, mai spiritual si mai increzator. Cu toate acestea, ca si in cazul multor droguri, doar cel care il consuma se simte astfel. Ceilalti, insa, vad lucrurile asa cum sunt. Majoritatea oamenilor pot sa-si controleze consumul de alcool. Acestia sunt bautori sociali, iar alcoolul se gaseste in magazine, baruri si restaurante. Insa consumul de alcool este o problema grava in mai multe tari, fiind strans legata de accidente rutiere, crime, sinucideri, violente si abuzul sexual. Puterea alcoolului, ca viciu, este evidenta atunci cand o persoana dependenta de aceasta inceteaza sa-l mai consume. Aceasta persoana poate suferi de anumite simptomeale renuntarii la alcool, de pilda delirium tremens. Acestea cuprind transpiratia, greata si halucinatiile. Nicotina in dtutun este un drog consumat pe scara larga in societate. Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de vedere fizic. Fumatulpoate provoca unele forme de cancer, cum ar fi la plamani si gat, poate de asemenea, cauza unele boli ale inimi si ale vaselor sangvine, probleme ale plamanilor, ca bronsita, precum si tulburari la copiii nenascuti ai unei femei fumatoare. Aceste boli sunt provocate in special de alte ingrediente din fumul tabac, cum ar fi vaporii de tar monoxidul de carbon. Persoanele care inspira fumul de tigara in mod regulat - fumatorii pasivi se afla si ele in pericol. Nicotina insasi poate contribui la stimularea unei persoane, facand-o sa se simta mai alerta si mai plina de viata. Fumatorii se obisnuiesc rapid cu fumatul si trebuie sa fumeze mai mult pentru a obtine acelasi efect. Acestia pot, de asemenea, deveni dependenti din punct de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drogurile O Realitate Care Poate Ucide</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-drogurile_o_realitate_care_poate_ucide.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Orice incercare de a raspunde la intrebarea de ce consuma oamenii droguri? , implica o analiza profunda a evolutiei istorice a omenirii. Drogurile au fost folosite din cele mai vechi timpuri, fara a fi bine definite si integrate in practicile medicale, religioase sau ceremonialele de traditie ale unor societati. In decursul ultimului secol, modelele traditionale au fost distruse datorita intereselor unor organizatii criminale doritoare de putere si profit exorbitant si rapid. Astfel, la sfarsitul celui de-al doilea mileniu, numarul consumatorilor de droguri era estimat la 220. 000. 000 persoane, adica 3, 5% din totalul populatiei mondiale. Fiorul extinderii consumului de droguri a aparut in sanul umanitatii dupa cel de-al doilea razboi mondial, devenind, in prezent o relitate palpabila si cruda. dependenta fizica este acea stare care apare cand alternativa de intrerupere a administrarii drogurilor duce la crearea unor simptome fizice; Cocaina, cunoscuta in mediul traficantilor si consumatorilor de droguri si sub denumirea de zapada sau cocs, este o pudra alba cristalina cu gust amar, solubila in eter, cloroform si alcool. Aplicata pe mucoasa nazala sau pe limba, produce senzatia de frig si innegreste tesuturile respective. Cocaina se extrage din frunzele arborelui de coca (Ehythoroxylon coca) ce creste in plantatiile din partea occidentala a continentului AMERICA de SUD. Pentru cultivare are nevoie de o clima umeda si o temperatura constanta cuprinsa intre 15-20 (C. Crack-ul este un produs derivat din cocaina, de culoare alba, usor nuantat, cu tente de culoare date de conditiile specifice ale procesului de de fabricare. Cocaina si crack-ul fac parte din categoria drogurilor stimulente si se consuma prin injectare intravenoasa sau prizare. La sfarsitul celui de-al doilea mileniu, statisticile internationale estimau 13. 000. 0000 consumatori de cocaina, adica 0, 25%din totalul populatiei si aproximativ 6% din numarul de toxicomani. CANNABIS Cannabisul, cunoscut si sub denumiri ca: marihuana, hasis, iarba, joint, reprezinta, de fapt, diverse forme de existenta a diferitelor produse ce contin drogul de baza. Se extrage din planta erbacee numita canepa indiana sau canepa neagra. Contine un principiu activ cu efecte psihotrope (THC sau delta 9 tetrahydrocanabinol). Se cultiva in Africa, Asia, America de Nord, Centrala si de Sud. La sfarsitul celui de-al doilea mileniu, statisticile internationale estimau 140. 000. 000 consumatori de cannabis, ceea ce reprezinta 2, 5% din totalul populatiei si 63% din numarul de toxicomani. OPIACEELE Opiul se extrage din capsulele neajunse la maturitate sau din cojile capsulelor mature ale plantei erbacee numita mac (Papaver somniferum). Pentru a putea produce opiu, macul opiaceu are nevoie de conditii climaterice deosebite: o anumita perioada de insolatie si umiditate caracteristica, cultivarea acestuia putandu-se face in zonele cu clima temperata si calda. Principalele]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Drogurile Praf Si Pulberedurere</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-drogurile_praf_si_pulberedurere.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Oferta este foarte variata in acest domeniu. Exista mult prea multe feluri de droguri pentru a le putea pomeni pe toate in acest material. Dar ar trebui sa cunoastem macar cateva din drogurile cele mai des folosite, ca sa nu te mai miri de ce ti se pare ca lumea merge in maini dupa ce ai fumat in discoteca o tigara care seamana cu un Carpati sau ai baut un lichid necunoscut. Exista trei mari grupe in care se impart drogurile: stimulante, halucinogene si analgezice. Drogurile stimulante care actioneaza asupra sistemului nervos si accelereaza activitatea creierului sunt cocaina, amfetaminele si ecstasy. Cocaina este obtinuta din frunzele de coca si se prezinta sub forma unui praf alb fara miros. Are puternice proprietati stimulative. Cel mai obisnuit mod de a consuma cocaina este acela de a priza o cantitate mica, o linie, cu ajutorul unui tub. Praful ajunge in sange prin intermediul membranei nazale. Cocaina poate fi, de asemenea, incalzita, iar fumul rezultat se inhaleaza. Cocaina produce o stare foarte puternica de euforie care dureaza aproape 30 de minute, dupa care vine apoi o cadere brusca, adica o puternica depresie si imposibilitatea de a dormi. Efectele consumului repetat de cocaina sunt sangerari nazale si chiar congestii nazale. Cocaina da o dependenta psihica puternica Amfetaminele reprezinta cel mai impur drog existent pe piata. Se prezinta sub forma unui praf alb-murdar sau gri. Pot fi prizate sau dizolvate in lichid pentru injectare. Efectele imediate sunt accelerarea batailor inimii si a respiratiei. Consumatorul devine imediat mai vivace, mai comunicativ. In foarte scurt timp sunt afectate memoria si atentia, iar un consum pe termen indelungat duce la probleme ale inimii si la diferite boli mintale. Ecstasy (XTC) este o mixtura de droguri si contine in proportie de 70% o substanta numita MDMA. Este clasificata ca amfetamina halucinogena. De obicei este alba si comprimata in pastile de diferite marimi si forme, inscriptionate. Efectele imediate sunt intensificarea emotiilor, sunetelor si a culorilor. Energia data de XTC te ajuta sa dansezi ore intregi. Efectele dureaza in jur de 6-9 ore. Dupa ce pastila nu-si mai face efectul, consumatorul se simte epuizat si depresiv zile intregi. Folosirea XTC pentru mai mult timp duce la vatamarea creierului. Acest drog este foarte cautat de petrecareti, pentru ca le dau posibilitatea sa danseze cate 8 ore fara intrerupere. Dar cel care a luat o astfel de pastila nu mai simte nimic in aceste ore, deshidratandu-se sau ranindu-se fara sa-si dea seama LSD-ul este vandut pe mici bucati de hartie cu diferite imagini pe una din parti numite timbre. LSD-ul poate avea un efect puternic si uneori neasteptat asupra mintii. Dureaza in jur de o ora pana cand drogul isi face efectul. Consumatorul va incepe sa perceapa altfel imaginile din jurul sau. Acest efect se numeste calatorie si dureaza in jur de 12 ore. LSD-ul poate agrava boli deja existente, cum ar fi]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Educatia Pentru Padure</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-educatia_pentru_padure.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: A fost odata un sat, in care, in fiecare primavara padurea renastea, florile impodobeau drumurile, pastravii umpleau raurile, iar pasarile calatoare poposeau isi ocupau locul harazit in natura. Dar cu timpul farmecul padurii s-a stins. i8f18fn Recoltele se vestejeau, puii nu mai ieseau din gaoace, pastravii nu se mai inmulteau, pasarile nu mai veneau. Analizand fragmentul de mai sus, putem afirma ca la inceputul existentei sale, omul era partener supus al naturii, facand parte integrala din natura. Trecand de la vanat la pescuit si cules la cultivarea pamantului si apoi la civilizatia industriala, omul a schimbat limpezimea apelor, puritatea padurilor, aerului. Dupa 1975, padurile ocupau 27% din suprafata tarii. Astazi aceasta suprafata este mult mai redusa si continua sa scada. Coordonatele actuale ale vietii cotidiene impun abordarea educatiei pentru dezvoltarea durabila, educatia pentru protectia padurii si a calitatii mediului inconjurator. Igienistii si urbanistii au elaborat norme standard care stabilesc suprafete de spatiu verde necesar populatiei. Normele fixeaza pentru un locuitor 9, 5 mp parcuri si gradini, precum si 10, 5 mp paduri in jurul orasului. In marile metropole, spatiile verzi raportate la locuitor sunt Washington si Viena 50 mp, Londra 25 mp, Roma 9 mp, Paris 1, 4 mp si Bucuresti 1 mp. In raportul Comisiei Speciale Parlamentare, elaborat in anul 2000 este prevazuta cresterea suprafetei impadurite, suprafata totala a padurilor trebuie sa creasca cu 40%. Incepand cu anul 2005 vor fi asigurate fonduri pentru impadurirea a 700. 000 ha, iar pe o suprafata de 100. 000 ha vor fi infiintate Centre Verzi in jurul marilor aglomerari urbane. Singura solutie pentru supravietuirea omului pe Terra este asigurarea unui Parteneriat Intelept cu natura prin: - ocrotirea si protejarea padurii; - adoptarea unor masuri prompte in cazul aparitiei dezechilibrelor; - conservarea naturii, ca loc primordial in sistemul valorilor umane din domeniile stiintei, educatiei, culturii, economiei. Padurea este producator de oxygen, consumator de dioxid de carbon (CO2), depoluant, indeplinind functii importante pentru viata omului: Sanitara, hidrologica, climatica, estetica si recreativa. Functiile estetica si recreativa sunt benefice indeosebi omului modern cu ritm trepidant de viata cu numerosi factori stressanti. Daca omul pierde gradinile, padurile si cararile se va pierde pe sine insusi . (J. R. Openheimer) STIATI CA: Padurile produc 2/3 din cantitatea de O consumata de lumea vie? Un stejar in decursul vietii produce O necesar unui om timp de 20 de ani? Un ha de padure absoarbe 3, 7 tone de CO din atmosfera si reda acesteia 2 milioane de tone de O? Cantitatea de frunze introduse in sol anual de padure de la l ha este de aproximativ 20 tone? Grosimea stratului de ozon a Planetei este de 20-40 km altitudine? Ienuparul (juniperus) produce zilnic 30 kg fitoncide (]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Efectele Fumatului Asupra Sanatatii Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-efectele_fumatului_asupra_sanatatii_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a inceput sa se raspandeasca dupa cel de-al doilea razboi mondial in toate tarile lumii. S-a stabilit ca in lume la ora actuala fumatul este raspunzator pentru mai mult de 1 milion de decese anual. In ultimii 40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar ca tutunul contine substante nocive (canceroase si iritante). Tutunul are o compozitie complexa. In frunze se gasesc diverse componente chimice: celuloza, proteine, amidon, steroli, minerale etc. Dar veti putea spune ca acesti compusi se mai gasesc si in alte plante dar tutunul are ca substante specifice nicotina si isoprenoizii (hidrocarburi nesaturate) Multa vreme s-a crezut ca nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului si intr-adevar este o otrava foarte puternica, o doza de 5mg de nicotina fiind suficienta pentru a omora un caine in cateva clipe prin paralizia nervilor motori iar una de 60mg este la fel de eficienta pentru om. Nicotina este un lichid incolor in clipa extragerii dar in contact cu aerul si lumina se coloreaza in brun. Are un gust amar si iritant iar mirosul este slab la rece si asfixiant la caldura. Prin ardere tutunul isi modifica compozitia initiala dand nastere la noi substante: o intreaga mixtura de gaze, vaapori necondensati, si substante particulare variabile. Fumul inhalat este un aerosol (=particule lichide si solide de dimensiuni f. mici, intre 0. 001 si 100 microni) concentrat cu miliarde de particule pe cml. Temperatura I zona de ardere a unei tigari este in jur de 884 c. printre noile componenete ale fumului de tigara se numara oxidul de carbon, gudronul si alte subst. iritante pentru sistemul respirator. Oxidul de carbon este un componet foarte nociv al combustiei tutunului. Concentratia lui variaza dupa modul in care este fumat astfel: 2% in fumul de pipa, 3-4% in fumul de tigara si in trabuc atinge valoarea de 6%. Hemoglobina formeza cu acesta un compus stabil (hemoglobina are o afinitate mai mare pentru oxidul de carbon decat pentru oxigen deoarece cu acesta din urma compusul rezultat este instabil) facand astfel ca hemoglobina astfel combinata sa devina inutilizabila pentru transportul de oxigen dand nastere la anoxie astfel tesuturile incep sa sufere din cauza lipsei de oxigen. Diversii iritanti respiratori de mai gasesc in fumul de tutun in concentratii mari patologice iar printre acestia se numara: acroleina, formaldehida, acidul cianhidric, acetaldehida. Dar totusi cei mai periculosi factori din fumul de tigara sunt substantele cancerigene si cocangerigene care se gasesc in aerosolii produsi de fumul de tigara si care poarta denumirea fenerala de gudroane.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Informatii Despre Elefanti</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-informatii_despre_elefanti.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Voi incerca sa abordez cateva trasaturi ale comportamentului elefantilor africani, animale cu o viata sociala dezvoltata. Aceasta presupune comunicare si deci existenta unui limbaj bazat pe sem- nale sonore, de mimica, de gesturi si atitudine. Nu lipsesc din acest arsenal nici semnalele olfactive. Sunetele ca de trompeta emise ca urmare a trecerii aerului prin trompa au rol de avertizare. Cand sunt mai ascutite, exprima teama sau manie si preced de obicei atacul. Repetate de mai multe ori, cu o intonatie binevoitoare sunt semnale de regrupare a membrilor unei familii. Exista, apoi, un fel de bolboroseala continua care asigura legatura intre indivizii lipsiti de contact vizual in interiorul padurii, dar acesta inceteaza in caz de alerta. S-a constatat la elefanti si o comunicare prin semnale infrasonice, cu o frecventa de la 14 pana la 24 de hertzi, practic nepercepute de urechea umana decat ca o vibratie a aerului. Aceste emisiuni stranii au fost recent inregistrate si analizate de o cercetatoare americana, Katie Payne. Mai impresionante decat vocalizele sunt gesturile si mimica. Trompa, urechile, ochii, picioarele si chiar coada sunt mijloace prin care se exprima senzatii si sentimente. Daca trompa este un mijloc de contact si coeziune in cadrul grupului, mirosurile servesc la identificarea individului si la exprimarea unor stari fiziologice sau emotionale, rolul cel mai important avandu-l secretia glandei temporale, situata intre ochi si ureche. Produsul ei, numit temporina, serveste la marcarea teritoriului, dar pare sa stimuleze si agresivitatea. Ar mai fi de amintit si strategiile de aparare in fata vanatorilor (singurii dusmani ai elefantului), prin constituirea unor turme numeroase, de percepere exceptionala a diversitatilor lucrurilor si fiintelor. In Amboseli, de exemplu, vocile vanatorilor Masai starnesc panica printre elefanti, dar nu si cele ale paznicilor sau turistilor. Elefantii cunosc limitele teritoriului ocrotit si se refugiaza aici in caz de pericol. Aceste mari mamifere nu au un comportament stereotip, ci mai de graba gandit si adaptat circumstantelor. Acest lucru i-a facut pe cercetatorii de la Muzeul National de Istorie Naturala din Paris sa afirme ca elefantii au o viata sociala mult mai complexa decat cea a maimutelor antropoide.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Enzimele - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-enzimele_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In organismele vii se petrec cu o uimitoare usurinta, la temperatura joasa si in solutie practic neutra, un numar mare de reactii pe care chimistul nu le poate efectua in laborator decat lucrand la temperaturi si presiuni ridicate, in prezenta de acizi sau de baze tari, de dizolvanti neaposi sau de catalizatori heterogeni metalici. Printre aceste reactii se numara atat degradari de molecule (hidrolize si oxidari) cat si sinteza de compusi cu structura complicata. Intelegerea mersului acestor reactii este importanta, in primul rand pentru cunoasterea unor fenomene naturale de cea ma mare amploare si raspandire, in al doilea rand pentru interesul practic pe care il prezinta. Nu este absurda speranta ca, o data cunoscut mersul reactiilor din celulele vii, acestea vor putea fi imitate in laborator si in industrie sau chiar dirijate pe cai noi. S-a recunoscut inca de mult ca organismele folosesc, pentru realizarea acestor transformari chimice, catalizatori organici, continuti in concentratii mici in celule sau in sucurile secretate de acestea, cum sant sucurile digestiei, laptele, urina etc. Reactii enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi pentru fabricarea vinului, a otetului, a berii si a branzei. O cercetare sistematica a lor a fost interprinsa abia in epoca moderna. In 1713, Reamur a observat dizolvarea carnii in sucul stomacal al ciorii. De asemenea, fiziologul Spallanzani (1783) a hranit animale cu bucati de carne invelite in retele de sarma si observat dizolvarea carnii in stomac. Stahl, fondatorul teoriei flagisticului, explica fermentatia ca un proces in care una din substantele prezente transmite miscarea sa interna substantei care fermenteaza (1697). In 1680, van Leeuwenhoeck a observat la microscop celulele drojdiei de bere, dar aceasta descoperire nu a fost luata in seama timp de doua secole. Lavoisier (1789) a facut un bilant de materiale al fermentatiei, aratind ca oxigenul, hidrogenul si carbonul din zahar se regasesc in alcoolul si bioxidul de carbon ce iau nastere. In cursul sec. al XIX-lea au fost preparate multe extracte de enzime. Astfel, dupa ce Kirchoff a observat, in 1820, ca o componenta glutinoasa din bobul de orz incoltit, numit malt, transforma cantitati de amidon mult mai mari decat propria sa greutate, intr-un zahar solubil, maltoza, Dubrunfaut a gasit, in 1830, ca extractul apos, limpede, de malt are aceeasi actiune solubilizanta asupra amidonului ca maltul insusi. Din acest extract, Payen si Persoz (1833) au izolat, prin precipitarea cu etanol, prima enzima, amilaza (fireste foarte inpura), sub forma unui material solid alb, amorf, capabil sa solubilizeze o cantitate de amidon de 2000 de ori mai mare decat propria sa greutateIn 1830, Robiquet si Boutron-Chalard au descoperit hidroliza amigdalinei, cu extract de migdale amare, iar in 1837, Liebig si Wohler au izolat enzima respectiva, numind-o emulsina. Printre primele enzime izolate (in stare impura) vom mai mentiona: pepsina din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Epilepsia</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-epilepsia.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Este o afectiune cronica, cu etiologie diversa, caracterizata prin repetarea crizelor convulsive, ca urmare a unor descarcari excesive a neuronilor cerebrali. Scolarizarea copiilor epileptici trebuie sa fie facuta in clase corespunzatoare varstei precum si nivelului lor intelectual. Din motive lesne de inteles, a privi direct in fata realitatea despre afectiunea lor, este dificil si, in majoritatea cazurilor, diagnosticul este ascuns. Ascunderea diagnosticului in fata profesorului diriginte ii creeaza copilului panica, in caz de aparitie a unei crize in scoala, precum si riscul de a nu i se acorda un prim ajutor corespunzator. Vor fi trimisi spre serviciile de psihiatrie infantila doar cazurile foarte grave in care copilul prezinta crize cu caderi si raniri frecvente, asociate cu tulburari intelectuale, tulburari de comportament sau de personalitate. Viata personala familiala si sociala Regimul de viata al copilului epileptic fara afectare neurologica sau psihica va fi normal, el fiind integrat printre copiii cu scolaritate normala. Dar, pentru ca viata copilului cu epilepsie sa fie relativ normala, pe langa medicatie, atat medicul curant, cat si medicul scolar, ii vor da informatii necesare, lui si familiei, privind afectiunea pe care o are, modul in care dificultatile trebuie sa fie depasite, creandu-i astfel, un climat calm. Parintii trebuie sa cunoasca diagnosticul copilului lor indiferent daca este vorba despre o deficienta organica sau functionala. Medicul va fi sincer fata de copil si familie explicandu-le ca o multitudine de restrictii ii va face viata imposibila, iar prea multe lucruri permise il vor duce la accidente inevitabile ale bolii. Copilul va desfasura o activitate fizica moderata si va practica sporturi recreative. In schimb, nu-i sunt permise exercitii de gimnastica cu echilibru la inaltime, sportul de performanta, cele care expun la traumatisme craniene repetate cum ar fi: boxul, alpinismul, aviatia, plonjatul submarin, natatia, bicicleta. Va fi strict supravegheat la scaldat si chiar cand face baie acasa. Nu va sta timp indelungat la soare. In ceea ce priveste viata in familie, pentru ca sa se evite unii factori declansatori ai crizelor epileptice, medicul scolar sau de familie va preciza ca este absolut obligatoriu sa fie evitate toate conflictele. In cazul in care epilepsia este deja grava (nevroza, psihoza, conflicte familiale grave, tulburari de comportament, dificultati de adaptare socio-profesionala, copilul va beneficia de psihoterapie. Copilul epileptic isi construieste propria personalitate in raport cu modul in care isi traieste viata, cu influenta pe care o are anturajul, cu dinamismul lui personal. In acest sens, el poate avea tendinte regresive, stari depresive, sentimente de devalorizare a propriei persoane, schimburi de ganduri si idei dificile cu cei din jur, pe care-i resimte ca o amenintare a propriei lui vieti. Inca de la inceput, el va fi implicat in terapia proprie-i boli. Este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ereditatea - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-ereditatea_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: De fiecare data cand spunem seamana cu mama sau are ochii mamei ne referim defapt la ereditate sau, in limbaj stiintific, la genetica-studiul genelor. Cea mai buna definitie a genelor este probabil cea in care genele sunt descrise ca fiind coduri biochimice. Genele sunt entitati foarte mici. Oamenii de stiinta stiu ca ele sunt purtate de cromozomi niste structuri mici, cat un firicel, observabile cu ajutorul microscopului. Cromozomii se afla in centrul sau nuleul fiecarei celule umane. Toate aceste structuri impreuna realizeaza amprenta chimica completa a unei persoane. Fiecare om are 46 de cromozomi, aranjati in 23 de perechi, unul din fiecare pereche provenind din sperma tatalui, celalalt din ovului mamei. Cromozomii unei perechi arata foarte asemanator, dar nu sunt identici. Femeile au 23 de perechi identice in timp ce la barbati exista o pereche- cromozomul sexual care nu este identic. La femei exista 2 cromozomi mari, in forma de X, in vreme ce la barbati exista unul Y, avand forma unui carlig. Aceasta mica diferenta in structura celulara este cheia solutionarii dilemei daca copilul care se va naste va fi baiat sau fata. Modul in care se dispun cromozomii pentru a forma perechi, este de cea mai mare inportanta. Fiecare pereche contine gene similare si deci formele cele mai simple ale ereditatii se pot determina din perechile singulare de gene. Genele care se comporta astfel pot sa apara in doua forme diferite, una dominanta, cealalta recesiva. De obicei, genele dominante au tendinta de a se face evidente in constructia fizica a unui individ, chiar daca sunt prezente de la un singur parinte. E nevoie de o pereche de gene recesive - cate una mostenita de la fiecare parinte- pentru ca trasatura pe care o poarta sa fie evidenta in cursul vietii. In termeni practici, asta nu inseamna ca poti prezice cu siguranta daca copilul va va mosteni parul buclat. Modul de comportare a genelor este unul aleator, gena dominanta responsabila pentru aparitia parului cret avand sanse sensibil mai mai de a transfera aceasta trasatura. Principiul de functionare ne poate ajuta insa in mod negativ- sa intelegem ca nu ne putem astepta la un copil cu par drept (daca ne-am dori asa ceva) atunci cand unul dinte parinti are parul cret, iar celalat nu. Aceasta forma de ereditate, numita mostenire a unui singur factor, este relativ simpla si ne poate oferi informatii generale asupra sanatattii si aspectului general al viitorului copil. Spre norocul nostru, majoritatea trasaturilor normale sunt date de catre genele dominante. Factorul X Cromozomii X si Y determina sexul unei persoane. Cromozomul X mai contine insa si alte gene care nu au nimic in comun cu caracteristicile sexuale ale individului. Aceste gene sunt cunoscute ca fiind gene legate de sex deoarece sunt mostenite de individ in acelasi timp cu cromozomul sexual. O astfel de gena este cea care ne permite sa distingen corect culorile. O anumita gene care se gaseste doar in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutia Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-evolutia_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: ntelegerea evolutiei noastre sta in descoperirea unui mare numar de fosile, oase si dinti, care au fost descoperite in diferite locuri prin Africa, Europa si Asia. Unelte de piatra, os si lemn, vetre de foc, asezari sau locuri funerare, au fost descoperite, de asemenea. Ca urmare a acestor descoperiri in archeologie si antropologie, s-a reusit formarea unei imagini despre evolutia umana timp de 4 5 milioane de ani. Omul este situat in ordinul primantelor. In acest ordin, omul, impreuna cu stramosii nostri disparuti, si rudele noastre cele mai apropiate, maimutele africane, sunt considerati ambii in familia hominidelor, datorita asemanarilor genetice, cu toate ca tipuri de clasificare des intalnite, inca situeaza marile maimute intr-o familie separata, pongidele. Daca ne folosim de familia hominidelor ca o clasificare, atunci linia evolutiv uman separat din acest grup este plasat intr-o subfamilie, hominine. Mersul pe doua picioare, este una dintre cele mai timpurii caracteristici evolutive ale homininelor. Aceasta forma de locomotie, a dus la modificari ale scheletului, mai ales in partea de jos a coloanei vertebrale, pelvis si picioare. Datorita faptului ca aceste schimbari pot fi determinate studiind oasele fosile, pozitia bipeda este de multe ori vazut ca o trasatura definitorie a subfamiliei hominine. Cele mai vechi fosile umane, arat diferente intre marimile corpului, care poate sa fie explicat prin dimorfismul sexual la stramosii nostri. Oasele sugereaza ca femelele aveau o inaltime de 0. 9 1. 2 m si 27 32 kg in greutate, in timp ce masculii, aveau mai mult de 1. 5 m inaltime si in jur de 68 kg. Motivele care au dus la aceste modificari de marime ale corpului, pot fi legate de modul de viata in comunitati. Acest dimorfism tinde sa dispara in ultimul milion de ani. Fosilele provenite de la stramosii omului, se impart in doua genuri: australopitecus si homo, si provin de acum 5 milioane de ani. Natura arborelui evolutiv al hominidelor dupa aceata data este nesigur. Acum 7 pana la 20 de milioane de ani, maimutele primitive erau raspandite in Africa si mai tarziu in Eurasia. Cu toate ca s-au gasit numeroase fosile, felul de viata al acestor creaturi, si lega tura lor cu maimutele actuale si cu oamenii este cauza unor dezbateri intre cercetatori. Una dintre aceste maimute fosile, cunoscut sub numele de Sivapithecus, apare sa imparta unele trasaturi cu marea maimuta asiatica, urangutanul, care poate fi urmasul direct. Niciuna dintre aceste fosile nu ofera evidente clare ca ar face parte dint-o linie evolutiva care sa duca la familia hominide. Comparatii ale proteinelor sangvine si ADN ului maimutelor africane cu cele ale omului, indica faptul ca linia ce conduce la omul modern, nu se desparte din cea a cimpanzeului si gorilei, decat tarziu in evolutie. Bazandu-se pe aceste date, multi cercetatori, cred ca despartirea a avut loc acum 6 8 milioane de ani. Este, deci, destul de posibil ca cele mai vechi fosile hominine]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutia Plantelor - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-evolutia_plantelor_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Istoria dezvoltarii plantelor s-a dezvoltat odata cu istoria Pamantului. Plantele au evoluat in conditiile de viata create de transformarile prin care au trecut bazinele marine si ariile continentale de-a lungul erelor geologice. La inceputul istoriei Pamantului, cand s-au format oceanele si marile s-au delimitat si primele arii de uscat continentale. De atunci a inceput lupta neintrerupta dintre apa si uscat, dintre fortele interne (care ridicau lanturi de munti si vulcani) si fortele externe (apa si aerul in miscare). Modificarea continua a suprafetelor continentale, care deveneau cand fund de mare, cand inaltimi muntoase sau campii intinse acoperite cu ochiuri marine, lacuri si mlastini, a creat o mare varietate de medii in care au trait plantele si animalele stravechi. Corespunzator conditiilor mediului au variat si plantele si animalele stravechi. Structura si functiile lor s-au modificat, aparand forme noi, mai perfectionate, care au imbogatit uimitor vegetatia si fauna Pamantului. Viata trecuta a Iasat multe urme pastrate in scoarta pamantului, cunoscute astazi de noi sub denumirea de fosile. Seriile de strate de la cel mai vechi la cele mai noi constituie paginile imensei carti a istoriei Parnantului, adevarate documente in care oamenii de stiinta au descoperit resturi de plante si animale pastrate de milenii in mormintele lor de piatra. Aceste urme ale vietii trecute ne dau posibilitatea sa intelegem in ce fel de mediu an trait plantele si animalele stravechi, ce forme si dimensiuni aveau si care era gradul lor de evolutie. Din vegetatia stinsa au ramas sub forrna de fosile, fragmente de tulpini, cum sunt cele de Calamites, de Stigrnatia, lemn siliciat, frunze, fructe si alte organe ale plantelor. Astazi prin cercetarile geologilor si ale paleontologilor, s-a reusit sa se reconstitui in parte unele plante care au trait in perioadele erelor geologice. Se considera ca primele forme de viata au fost bacteriile si algele din mediul marin al precambrianului si al cainbrianului, penioada de la inceputul erei paleozoice. In stratele perioadei unmatoare, ale silunianului inferior din regiunea Leningradului si din Estonia, s-a descoperit in sistunile bituminoase o alga fosila,, avand celulele inconjurate cu o membrana groasa si grupate in colonii, foarte mici, sub forma de ciorchine, numita Gloeocapsomorpha. Descoperirea acestei alge ca si a altora de la inceputul paleozoicului, dovedeste ca lumea plantelor a aparut din cele mai vechi timpuri cu forme de alge unicelulare, apoi pluricelulare, deci cu plante talofite care traiau numai in mediul marin. In acele timpuri, uscatul era lipsit de viata, intinderile rocilor golase inca nu erau cucenite de vegetatie si datorita acestui fapt nu existau nici conditiile necesare pentru aparitia lumii animale. Spre sfarsitul silurianului s-au petrecut puternice framantari ale scoartei, continuate apoi in devonian. Acestea au determinat inaltarea Muntilor Caledonici din nordul Europei si a altor munti si uscaturi din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fabricarea Proteinelor Prin Biosinteza</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-fabricarea_proteinelor_prin_biosinteza.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inoculul utilizat pentru initierea procesului de dezvoltare microbiana se prepara intr-un preinoculator de insamantare, de unde se trece in fermentatore continue, prevazute cu sisteme de agitare si de incalzire-racire. Natura, compozitia mediului nutritiv si conditiile de lucru sunt in functie de microorganismul utilizat. 2. Sterilizarea mediului de cultura In scopul devoltarii cu eicienta maxima a culturii de microoranisme, pentru asigirare unor conditii optime de dezvoltare, un rol deosebit de important il are sterilizarea locului de fermentatie. Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin sterilizare termica, deoarece pe aceasta cale nu se introduc si nici nu se formeaza substante noi, care ar putea influenta negativ dezvoltarea microorganismelor. Temperatura minima pentru o sterilizare eficienta este de 105^C. Tendinta actuala este de a efectua operatia de sterilizare in fulx continuu, la temperaturi ridicate dar in scurt timp. Deoarece sterilizarea termica implica un mare consum de energie si deci cheltuieli mari se apeleaza tot mai mult la metode chimice, si anume, prin adaugarea unor substante antiseptice care insa sa nu altereze dezvoltarea microorganismelor. 3. Procesul de fermentatie Biosinteza proteinelor in proces continuu la scara industriala este strans legata de procesul de multipicare al biomasei, respectiv de faza de fermentatie. Aceasta a necesitat rezolvarea unor importante probleme tehnologice, legate de asigurarea transferului de masa, de alegerea unor conditii optime care sa duca la viteze si randamente mari in biomasa, eliminarea caldurii rezultate din fermentatie, limitare contaminarii, optimizarea compoziteti mediului nutritiv, recircularea mediului de nutritie. 3. 1 Fermentatia hidrocarburilor lichide Este subliniat faptul ca in procesul de fermentatie a hidrocarburilor, simultan, se gasesc patru faze diferite, si anume: faza apoasa (ce contine elemente nutritive), faza hidrocarbura (nemiscibila cu prima), aerul si microorgamismele. Datorita solubilitatiifoarte reduse a oxigenului in mediul de fermentetie, concentratia acestuia inluenteaza dezvoltarea microorganismelor. Fermentatoarele industriale continue sunt de tipuri diverse si se folosesc uzual in fermentatia hidratilor de carbon. Ele au fost proiectate pentru a indeplinii urmatoarele conditii: realizarea unei agitari efcientepentru asigurarea necesarului de oxigen realizarea unor randamente ridicte in biomasa asigurarea unui cinsum redus de energie raportat la unitateade produs obtinut 3. 2 Fermentetia metanului Procesul de fermentatie a metanului este destul de specific de specific pentru a se putea incadra in fermentatia alcanilor liniari policarbonati. Cercetarile efectuate au aratat ca dezvoltare microorganismelor are loc dupa o curba de crestere liniara si nu exponentiala ca in cazul alcanilor superiori. 4. Separarea si purificare biomasei Pentru separarea biomasei din mediul de fermentatia se folosesc]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Familia Fagaceea</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-familia_fagaceea.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Familia: Fagaceae 2. Caracteristici: Din familie fac parte arbori si arbusti care formeaza paduri intinse, din regiunile temperate pana in cele tropicale. Frunzele sunt stipelate, intregi, dintate sau penat lobate, dispuse altern. Florile au o organizare simpla, sunt unisexuate, adaptate la polenizarea prin vant. Florile masculine sunt organizate in amenti (grupuri de flori insirate pe o axa, atarnand ca un ciucure, matisori), fiecare floare fiind formata dintr-un periant simplu sau dublu, cu 4-7 foliole unite, protejand 4-7 sau 8-14 stamine. Florile feminine, solitare sau grupate in inflorescente, sunt alcatuite dintr-un periant rudimentar si un gineceu tricarpelar inferior. Fructul in general este o achena invelita partial sau complet de un involucru fructifer (cupa rezultata din concresterea foliolelor periantului si a bracteilor persistente la baza florii). 3. Specii: Fagul (Fagus sylvatica) Atinge inaltimi de 35 m. Scoarta este neteda, cenusie-albicioasa. Frunzele sunt ovate sau eliptice, pe margini dintate si ciliate. Florile sunt unisexuate monoice si apar odata cu fructele. Florile masculine sunt dispuse in amenti globulosi, cu un periant simplu, paros, din 5-6 lacinii unite la baza si 8-12 stamine. Florile feminine, cate una sau grupate cate doua, sunt inconjurate de un involocru format din numeroase bracteole unite. Fructul (jirul) este o achena cu trei muchii ascutite la varf (trigona) si este invelit de o cupa tepoasa cu patru valve. Samanta este bogata in ulei. Lemnul este utilizat in industria mobilei. Prin distilarea lemnului se obtin acid acetic, gudroane si alte produse chimice. Formeaza paduri intinse curate (fagete) sau in amestec cu foioase si rasinoase in zonele de deal si munte. Castanul bun (Castanea sativa) Arbore mediteraneean. Atinge 30 m. Frunzele sunt lanceolate, pe margini pronuntat dintate, la maturitate pieloase. Florile masculine sunt dispuse in amenti cilindrici, cu 10-20 stamine. Florile feminine grupate cate trei au un involucru tare la maturitate, care formeaza o cupa sferica ghimpoasa, unde sunt adapostite 1-3 achene globuloase (castanele), fructe feculente, comestibile. La noi creste spontan la Baia Mare si Tismana. Stejarul (Quercus robur) Atinge 50 m. Coroana are ramuri noduroase. Frunzele sunt scurt-petiolate cu marginea lobata, avand lobii rotunjiti si sinusuri largi. Florile masculine sunt grupate in amenti, iar cele feminine sunt grupate cate 3-5. Fructul este o nuca (ghinda) invelita la baza intr-o cupa cu solzi mici. Are lemn rezistent folosit in constructii grele, la fabricarea mobilei, a parche-telor si in tamplaria masiva. Scoarta si galele de stejar, in urma intepa-turilor unor insecte, contin substante tanante utilizate in industria pielariei. Formeaza paduri la campie. Alte specii: Stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), Gorunul (Quercus petraea), Cerul (Quercus cerris), Garnita (Quercus frainetto), Stejarul pufos sau Tufanul sau Tufa raioasa (Quercus]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Feriga - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-feriga_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Feriga Dryopteris filix-mas. Comuna in padurile montane si subalpine, rar in cele de dealuri. Planta medicinala; se foloseste rizomul O feriga tanara sporofit dezvoltandu-se din generatia gametofita a ferigii, care este cunoscuta sub numele de protal. In aceasta faza protalul, este fixat in sol prin rizoizi. Feriguta Polypodium vulgare, cu sporangii sai numerosi adunati in grupuri numite sori pe partea inferioara a frunzei. O singura feriga contine mii de sporangi. O specie de coada calului, foarte raspandita in Marea Britanie. Deoarece coada calului este foarte inrudita cu specia Calamites care a existat in carbonifer ele sunt adesea numite fosile vii. Barba-ursului Equisetum arvensem, aparent nu are frunze, dar se aseamana cu niste solzi. Datorita acestui fapt, productia hranei, care in mod normal ar trebui sa aiba loc in frunze se intampla in tulpinile crestate Pana in 1903 dificultatile in clasificarea unor frunze sau tulpini fosilizate au dus la identificarea gresita a multor frunze fosilizate drept ferigi. Acest Linopteris nu este o feriga, ci o planta cu seminte apartinand grupului disparut Pteridospermae. Aceasta feriga rezistenta-Adiantum pedatum provine din America de Nord si Japonia. Ea creste la inaltimi de 14-46 cm. Numele latin si l-a primit de la botanistul suedez Linnaeus datorita asemanarii sale cu piciorul unei pasari. Feriga de apa Salvinia articulata. Desi majoritatea ferigilor traiesc pe uscat, unele specii traiesc in apa frunzele plutind la suprafata. Ferigile arborescente la o altitudine de 1200m in muntii Malaeziei. Ele au trunchiuri drepte, incoronate cu frunze ca de palmier. Desi enumerate printre plantele inferioare ferigile, cum ar fi si aceasta feriga regala, au multe asemanari cu plantele superioare. Tulpinile au in alcatuirea lor tesuturi care formeaza vase lemnoase conducatoare de apa.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Feromonii Insectelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-feromonii_insectelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La insecte, precum si la alte grupe de animale, intalnirea partenerilor sexuali fiziologic apti de copulatie nu se face la intamplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de emisie-receptie care permit realizarea unor schimburi de informatii intre indivizi, uneori aflati la distante destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind specifice si permitand reperarea precisa a partenerilor raspanditi in mediul inconjurator. Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiasi specii sunt de natura fizica (unde sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) si de natura chimica, care au o importanta preponderenta (compusi chimici). Feromonii (hormoni purtatori de mesaj) sexuali sunt compusi chimici care mijlocesc atractia sexuala intre indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizata pentru prima data, in 1959, de catre P. KARLSON si I. LUSCHER. Prin feromon, in general, se intelege un compus chimic emis de un individ si receptionat de un alt individ din aceeasi specie, provocand o reactie specifica individului ce l-a receptionat. Feromonii sexuali sunt compusi biologic activi, care determina atragerea unui sex de celalalt sex, apropierea indivizilor si tot comportamentul precopulator al acestora. In majoritatea cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Exista si cazuri in care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali, majoritatea sunt Lepidopterae dupa care urmeaza (in ordine descrescanda) ordinele Coleopterae, Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae. Feromonii sexuali produsi de femele au un dublu rol: atat de a atrage masculii aflati la distanta, cat si de a-i excita la imperechere cand au ajuns aproape. Tot feromoni sunt denumiti si compusii chimici produsi de masculi pentru a excita femelele. Acesti compusi sunt uneori denumiti substante afrodisiace, desi aceasta denumire se foloseste cu precadere la produsele farmaceutice care atata dorintele venerice la oameni. Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt formati, de regula, dintr-un singur compus chimic, foarte rar din amestecuri de mai multi compusi. In acest ultim caz, specificitatea feromonilor depinde de proportia diversilor compusi luati in amestec. Cel mai simplu feromon sexual la insecte este acidul valerianic, produs de femelele viermelui sfredelitor al sfeclei de zahar, Limonius californicus. Principalii feromoni sexuali ai insectelor sunt prezentati in urmatorul tabel: O pseudotsugata Din exemplele prezentate in tabel reiese ca majoritatea feromonilor sunt esteri, acizi, alcooli sau cetone, cu catena carbonica lunga, formata din C -C, cu duble legaturi, fapt ce usureaza izomerizarea acestora. Conformatia moleculara a feromonilor are un rol important in activitatea lor biologica. La orice insecta, structura conformationala a feromonului principal are o mare specificitate. Uneori]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Floarea La Gimnosperme Si Angiosperme</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-floarea_la_gimnosperme_si_angiosperme.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Organul cel mai evoluat din regnul plantelor este floarea care a aparut prima oara la conifere si apoi a evoluat la angiosperme. Floarea la angiosperme are originea in mugurii florali mixti ai tulpinii. Ele se dezolta la subsuara frunzelor modificate numite broctee. gineceu (feminin) Cele unisexuate sunt: monoice: organele de reproducere sunt separate, dar pe acelasi individ dioice: organele de reproducere sunt pe indivizi diferiti Androceul: totalitatea staminelor dintr-o floare formeaza androceul care constitue partea barbateasca Daca concresterea staminelor are loc numai la nivelul filamentelor, androceul poate fi: - monodelf - diadelf - triadelf - pentadelf - polidelf Pozitia staminelor pe receptacul: - spirociclic ca la majoritatea magnolialelor - ciclic - pe un singur verticel (androceu hoplostimon) - pe doua verticele (androceu diplostemon) - pe mai multe verticele (androceu polistemon) In functie de numarul staminelor din care este format androceul, florile pot fi: - monandre - diandre - triandre Gineceul: apare pentru prima data la angioasperme si reprezinta parte femeiasca din floare. Este format din unul sau mai multe microsporople (carpele) care ocupa axtremitatea axului floral. Gineceul prezinta trei parti: - ovarul - stilul - stigmatul Gineceul poate fi: - monocarpelar - bicarpelar - tricarpelar - tatracarpelar - pentacarpelar - policarpelar Pozitia carpelelor pe receptacul poate fi: - ciclica - sporiciclica (Magnoliaceae) Dupa raportul dintre carpele, gineceul poate fi: cu carpele libere numit apocarp cu capete unite numit sincarp sau cenocarp Componentele florii sunt: - peduncul - receptacul - invelis floral - caliciu - corola - androceu - gineceu Pedunculul este un internod care se termina cu axul florii sau receptacul. Cand florile sunt grupate in inflorescente acesta poarta numele de pedice, iar cand lipseste, florile se numesc sesile. Receptaculul este un varf vegetativ pe care sunt insirate componentele florii. Receptaculul poate avea diferite forme: cilindric (micsunele) conic (piciorul-cocosului) disciform (fraga) in forma de butelie (ghiocel) in forma de cupa (speciile de maces) Caliciul este invelisul extern al periantului alcatuit din mai multe sepale. Dupa culoarea lor, caliciul poate fi: - foliaceu cand sepalele sunt verzi - petaloid cand sepalele sunt colorate Dupa raportul de concrestere dintre sepale, caliciul este: - caliciu dialisepal - caliciu gamosepal - caliciul gamosepal actinomorf - caliciul tubulos - caliciul infudibuliform - caliciul combanulat - caliciul urceolat - caliciul globulos Corola este cel de-al doilea invelis al periantului alcatuit din petale. Dupa raportul de concrestere dintre petale, corola pote fi: - corola gamopitala - corola dialipetala Dupa simetrie, corola]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Florile Capcana</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-florile_capcana.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Florile capcana nu servesc doar pentru prinderea si mistuirea prazii in vederea obtinerii substantelor azotoase, ca la unele plante carnivore, ci si pentru asigurarea polenizarii incrucisate. In acest caz florile au suferit o serie de modificari adaptive menite sa atraga si mai ales sa retina insectele. Ele au nectar mirositor culori vizibile, forma unei palnii inzestrata la capat cu un capacel si inauntru cu perisori care impiedica iesirea, intocmai ca dispozitivele de la unele capcane de soareci. O astfel de planta este cucurbetica (aristolechia clemati), frecvent intalnita in vii pe langa garduri, in ochiuri de padure. Floarea ei galbuie ori tarcata cu rosu la unele neamuri mediteraneene ce cresc si pe valea Cernei, are forma unui tubulet dilatat la baza cu o limbuta in partea superioara vizibila de la distanta. Cucurbetica este vizitata de insecte mici care se pot strecura prin gatul palniei florale. Odata patrunse, ele nu mai pot iesi, din cauza celor doua randuri de perisori rigizi intorsi inh jos. Prinsa, insecta se zbate in interiorul florii, descarca pe stgmate polenul cu care a intrat, producand polenizarea. Putin timp dupa ce are loc fecundatia, perii care impiedicau iesirea din corola se imoaie, se ofilesc, si calea ramane libera pentru insecte. Aceasta isi va lua zborul spre alta floare, incarcata de polenul de la staminele care intre timp, ajunse la maturitate isi deschid anterele. Pe acelasi principiu functioneaza si capcana florii de rodul pamantului (Arum maculatum). Se spune ca natura croieste plantele dupa tipare perfecte. Totusi natura mai greseste cateodata. Anomaliile n-au intotdeauna un caracter monstruos. Uneori, dimpotriva, sunt deosebit de estetice si atragatoare, conferind plantei o nota de originalitate. Oamenii au retinut multe din aceste abateri morfologice si pe unele le-au intretinut in mod intentionat pentru a-si imbogati colectia de forme horticole cu aspect decorativ sau cu valoare economica. Gradinile si parcurile sunt pline de astfel de forme aberante. Cauzele aparitiei unor astfel de abateri de la caracterele normale ale speciei sunt diverse. Uneori anomaliile se datoresc unei ingramadiri bruste a unei mari cantitati de seva elaborata, ori a unor craci lacome, lujeri tarzii sau lujeri de refacere. Alteori ele sunt pricinuite de un dezechilibru in alimentarea cu hormoni de crestere a organelor plantei in primele etape ale dezvopltarii ei. Anomaliile pot fi variatii individuale sau ereditare. Unele anomalii privesc tulpina. Din loc in loc intalnim papadii (Taracsacum officinale) cu 4, 5, 6, capitule alaturate, pornite dintr-un singur lujer monstruos dezvoltat din imbinarea inui numar de lujere coirespunzatore numarului de capitule. In curti apar in straturile de crini albi (Lilium candidum) exemplare teratologice. 15-20 de flori, mai marunte ca cele obisnuite si inghesuite in varful unui lujer lat de 4-5 cm. Aceasta anomalie poatra numele de fascinatie. Prin paduri intalnim ici si colo exemplare de copaci]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Formele Inhibitiei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-formele_inhibitiei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inhibitia se poate prezenta sub mai multe forme, care pot fi grupate in doua categorii: inhibitie externa si inhibitie interna. Inhibitia externa a mai fost numita de Pavlov Inhibitie neconditionata sau Inhibitie innascuta. Aceasta apare sub actiunea unui excitant extern, fara sa se efectueze nici o pregatire prealabila, de aceea a numit-o neconditionata (pasiva); se manifesta din momentul nasterii, din care cauza a numit-o innascuta. Inhibitia neconditionata poate fi de doua feluri: inhibitie supraliminala si inhibitie prin inductie negativa. Inhibitia supraliminala sau de protectie este inhibitia care se produce atunci cand excitantul conditional atinge o intensitate prea mare. Este stiut ca exista o anumita proportionalitate intre intensitatea excitantului conditional si intensitatea refluxului conditionat, pe care il determina. Dar, daca intensitatea excitantului trece de o anumita valoare, refluxul incepe sa scada si chiar inceteaza total. Inhibitia supraliminala apare datorita faptului ca neuronii au o anumita putere functionala pe care, daca o depasim, prin cresterea excitantului, ei intra in inhibitie. Aceasta este un mijloc de aparare a celulei nervoase fata de actiunile prea puternice ale mediului. Trebuie retinut ca intensitatea excitantului care provoaca inhibitia supraliminala variaza cu starea fiziologica a celulei si, in unele cazuri, chiar valori normale ale excitantului devin supraliminale. Inhibitia prin inductie negativa. Prin inductie, in activitatea sistemului nervos, se intelege producerea uneia din cele doua stari functionale- excitatie si inhibitie-prin actiunea celeilalte (inductie reciproca). Prin inductie negativa intelegem producerea unei inhibitii, prin actiunea unei excitatii supraadaugate. Asa, de exemplu, daca am format un reflex conditionat salivar pentru un sunet si daca, in momentul aplicarii excitantului conditional, aplicam si un alt excitant conditional, de exemplu aprinderea unui bec puternic, ca excitant supraadaugat, constatam ca excitantul conditional supraadaugat (lumina) provoaca un puternic focar de excitatie care produce starea de inhibitie in regiunile vecine si cuprinde si centrul auditiv. Aceasta face ca reflexul salivar sa nu mai aiba loc. Inductia negativa este conditionata de numerosi factori, dintre care mentionam: varsta individului, vechimea reflexului, tipul de system nervos si intensitatea excitantului. Se remarca de asemenea, ca inductia negativa nu face sa se stinga reflexul, ci doar ii opreste declansarea un timp oarecare; ea are, deci, un efect temporar. Inductia negativa poate sa dispara, daca excitantul supraadaugat se repeta si nu are vreo actiune importanta asupra organismului. De exemplu daca in cazul de mai sus se va aprinde becul la fiecare declansare a reflexului, el nu va mai produce inhibitia reflexului. Fenomenul de inductie negative are un rol foarte important in adaptarea organismului la conditiile mediului inconjurator. Inhibitia interna este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fotosinteza - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-fotosinteza_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosfera de catre plantele verzi (cu clorofila), in prezenta radiatiilor solare, cu eliminare de oxigen si formare de compusi organici foarte variati. (printre care si zaharuri) Lumina solara are un rol mult mai important in hranrea noastra decat ne-am fi asteptat noi. Toata mancarea si toti combustibilii fosili folositi de noi sunt produsi ai fotosintezei, proces ce transforma energia luminii solare, in forme chimice de energie ce pot fi folosite in sisteme biologice. Fotosinteza poate fi indeplinita de mai multe organisme, variind de la plante, la bacterii. Cea mai binecunoscuta forma a fotosintezei este dusa la indeplinire de plantele superioare si de alge, precum si de cianobacteriile si bacteriile inrudite cu acestea, care sunt responsabile de o mare parte a fotosintezei in oceane. Toate aceste organisme, transforma dioxidul de carbon in material organic, prin reducerea acestui gaz la carbohidrati, folosind o serie de transformari complexe. Electronii pentru reducerea acestei reactii, vin in mod mod fundamental vin din apa, care apoi se descompune in oxigen si protoni. Energia pentru acest proces este furnizata, de lumina, aceasta fiind absorbata de pigmenti. (in general clorofila si carotenoida). Clorofila absoarbe lumina albastra si rosie, carotenoida absoarbe lumina albastra verde (poza 2), in timp ce lumina verde si galbena nu are nici un efect in absorbtia pigmentilor fotosintetici din plante. Din acest motiv, lumina cu aceste culori este sau reflectata de frunze, sau este lasata sa treaca prin frunze, ca urmare plantele sunt verzi. Alte organisme fotosintetice, cum ar fi cinobacteria, cunoscuta si sub numele de alga albastra-verde, si algele rosii, au pigmenti aditionali: phicobilins, ce au culoarea rosie sau albastra, si care absorb culorile luminii vizibile, care nu este absorbata efeciv de clorofila si carotenoida. Reactia transferului initial de elecroni din centrul reactiei fotosintetice, pune in miscare o serie lunga de reactii de genul: reducere-oxidare, trecand elecronul printrun lant de cofactori si umpland gaura de elecroni din clorofila. Toate organismele fotosintetice ce produc oxigen, au doua tipuri de centre de reactie numite fotosistem 1 si fotosistem 2, amandoua fiind complexe pigment/proteina, localizate in membrane specializate numite thylakoide. In plante si alge, acestea sunt localizate in cloroplaste. De obicei se gasesc in gramezi de membrane. (pozele 3, 4) Aproape tot oxigenul din atmosfera a fost generat de fotosinteza. Bineinteles ca toate organismele respiratorii folosesc acest oxigen si elimina dioxid de carbon, astfel fotosinteza si respiratia se incruciseaza, fiecare depinzand de produsul celuilalt. Fara fotosinteza, aeul din atmosfera pamantului ar fi consumat in cateva mii de ani. Ar trebui subliniat ca plantele respira la fel ca orice alt organism superior, si ca in timpul zilei, aceasta respiratie este mascata de o]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fotosinteza - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-fotosinteza_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fotosinteza este fenomenul prin care plantele produc, cu ajutorul luminii solare, substantele organice din substante minerale, punand in liberatate oxigen. Pe baza ei se formeaza substantele organice care alcatuiesc corpul plantelor si al animalelor, precum si hrana lor; se realizeaza o circulatie in natura a elemntelor oxigen, azot, carbon, fosfor, sulf s. a ; carbonul este absorbit sub forma de bioxid de carbon si asimilat sub forma substantelor organice produse in fotosinteza. Dupa moartea plantelor, substantele organice acumulate sunt folosite de catre microorganisme pentru hrana lor, care duc transformarea lor pana la mineralizarea completa. Rolul plantelor in istoria evolutiva a lumii este foarte complex pentru ca ele au transformat atmosfera Pamantului intr-o atmosfera ce putea sa sustina regnul animal. Probabil ca imensele cantitati de bioxid de carbon prezente initial in atmosfera au impiedicat animalele sa respire, dar in procesul de fotosinteza plantele absorb dioxid de carbon si elimina oxigen. Capacitatea plantelor de a produce fotosinteza folosind lumina soarelui este punctul de pornire al lantului alimentar. - absortia cuantelor de lumina de catre molecula de clorofila. Ca urmare a acestui proces, are loc o crestere a nivelului energetic al unui electron pe cuanta de lumina absorbita. - preluarea si conducerea mai departe a electronilor cu energie inalta printr-un sistem de factori ce se activeaza in lant. - fotosinteza: ca urmare a deficitului de electroni creat in molecula de clorofila se realizeaza descompunerea apei celulare in electroni, protoni si oxigen. - legarea electronului eliberat in urma lantului transportor de electroni si a protonilor eliberati din fotoliza la coenzima NADP cu formarea agentului reducator NADPH + H + - legarea energiei eliberate sub influenta luminii in ompusul ATP, cu inalt continut energetic. Reactia de lumina I si reactia de lumina II Procesele din membranele tilocoidale se desfasoara in doua etape care se interconditioneaza; Fotosistemul I este reprezentat de clorofila cu o structura aparte (clorofila A1) care absoarbe lumina cu o lungime de unda de 700 Nm. La absortia luminii fotosistemul I transfera electronii unui acceptor inca neidentificat A1. Electronii trec prin diverse sisteme redox si ajung in cele din urma, impreuna cu protonii din fotoliza la NADP pe care il convertesc in INNADPH+H+, necesar etapei de intuneric. Fotosistemul II este reprezentat de moleculele de clorofila A2 capabile de a absorbi lumina cu o lungime de unda de 600 Nm. La absortia luminii fotosistemul II transfera electronii unui sistem de factori redox si in final clorofilei A1. Clorofila A2 preia electronii rezultati din fotoliza. Energia eliberata de electroni in lantul transportor de electroni este inmagazinata in molecula de ATP, care urmeaza a fi utilizata in etapa de intuneric. Faza de intuneric Are loc intre membranele tilocoidelor din cloroplasta; ea presupune transformarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fructe Si Seminte</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-fructe_si_seminte.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Plantele cu flori nu au doar flori frumoase ci furnizeaza si fructe si seminte, cum ar fi merele, avocado si graul-toate fiind parte importanta a regimului alimentar al animalelor, pasarilor si oamenilor. merele si avocado, bace precum rosiile, rodiile, strugurii, portocalele si pepenii si drupe precum migdalele. Printre fructele uscate se numara paltinul de munte, floarea soarelui, macul si graul. Pentru a prospera, orice specie de planta trebuie sa se asigure ca semintele sale sunt larg raspandite. Semintele de papadie, raspandite de vant, au un smoc de peri care actioneaza ca o parasuta, facilitand raspandirea. Cu marea lor varietate de culori, care pot fi delicate sau intense, florile sant intotdeauna placute la vedere, insa scopul lor este acela de a asigura polenizarea si raspandirea semintelor lor si astfel de a perpetua specia. Un fruct este structura formata de ovar dupa fecundatie si contine samanta, sau semintele dezvoltate din ovulele fecundate. Dar nu toate fructele Botanistii descriu fructele uscate ca fiind dehiscente cele capabile a se deschide mecanic, precum maciulia macului -sau indehiscente cele incapabile de a se deschide. exmple de fructe indehiscente sant alunele. Fructele uscate indehiscente Achenele sunt fructe care contin o singura samanta, desi pot sa existe multe seminte intr-o singura inflorescenta. Iflorescentele individuale ale florii soarelui si papadiei, de exmplu contin multe seminte, dar fiecare se gaseste in interiorul unui fruct individual. Intr-o achena, unica samanta este inconjurata de un pericap uscat care se desface numai cand samanta germineaza. Partea carnoasa rosie a capsunei pe care noi o consideram un fruct este un receptacul marit si carnos care sustine achenele pe suprafata sa. Nici macesele nu sunt fructe adevarate, ci receptacule marite care au crescut in jurul unui numar de achene, incluse aproape total, care contin fiecare o singura samanta. Nucile sunt similare cu achenele, fiecare contine o singura samanta, miezul. Boabele de cereale precum graul, ovazul si porumbul, sunt un fel de achena numita cariopsa, in care pericarpul si tegumentul seminal sant sudate. Fructele uscate dehiscente Pastaile contin mai multe seminte si se desfac pe ambele parti, mazarea si fasolea fac parte din acest tip de fruct. FRUCTELE CARNOASE Acestea furnizeaza multe alimente importante porumbul dulce si graul sant doua exemple. Nuca de cocos apartine unui grup de fructe numite drupe. Printre ele se numara migdalele, caisele, mango, piersicile, prunele. Merele si perele reprezinta un tip deosebit de baca numit poama. Porumbul si multe alte cereale cum ar fi graul sunt in realitate fructe. Din punct de vedere nutritiv ele pot fi considerate seminte pentru ca sunt bogate in amidon si sunt larg raspandite ca furaje. ULEIURI Rezervele de hrana care se gasesc in seminte sunt exploatate si in alte feluri. Rapita o planta cu flori galbene care se cultiva frecvent produce un ulei]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Fructele - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-fructele_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa fecundatie, podoaba florilor dispare, caliciul corola si staminile se vestejesc si cad, rolul lor s-a indeplinit. Din fosta floare ramane numai ovarul (1), ai carui pereti se dezvolta, cresc si se transforma in fruct, in vreme ce ovulele din interior devin seminte. Din peretii ovarului se formeaza pericarpul (2), diferentiat de regula in trei straturi ditincte: epicarpul, mezocarpul si endocarpul. Dupa cum pericarpul este subtire si uscat sau mezocarpul carnos si suculent, bogat in substante de rezerva, se deosebesc doua categorii mari de fructe: uscate si carnoase. La inceputul fructificarii, peretele ovarului ovarului mai are cloroplasti si este verde, dar, pe masura ce se maturizeaza, cloroplastii dispar si se dezvolta alti pigmenti, care dau culorile specifice ale fructelor. Inainte de coacere, fructele contin acizi organici si tanin, care le dau gustul acru si astringent. La maturizarea sau coacerea fructelor carnoase se acumuleaza amidonul, care apoi se transforma in glucoza, fructoza, zaharoza etc. Acestea dau gustul dulce al fructelor. Plantele au fructe cu o mare diversitate de forme, cauzate de numarul si forma carpelelor, de modificarile prin care trec ovarele pana ce ajung la maturitate. Folicula este dintr-o singura carpela (cu mai multe seminte) care se deschide la maturitate pe linia de unire a carpelei: folicula nemtisorului de camp - Delphinium consolida (a), folicula spanzului - Helleborus purpuransces (b). Pastaia este fructul format dintr-o singura carpela dehiscenta la coacere in doua valve sau teci: pastaia la mazare- Pisum sativum (c), la mazariche- Vicia sativa (d) Silicva, constituita din doua carpele, este despartita in interior printr-un perete sau sept, pe care sunt semintele. Silicva o gasim la rapita- Brassica rapa ssp. oleifera (e) si la alte crucifere. Silicula este o silicva scurta si latita, asa cum are traista ciobanului- Capsella bursa-pastoris (f), mare si foarte turtitala pana zburatorului- Lunaria annua (g). Capsula provine din unirea mai multor carpele, avand forme variate ca morfologie si dehiscenta. Capsule valvicide: capsula septicida la brandusa de toamna -Colchilum autumnale (h) capsula loculicida la lalea - Tulipa gesneriana (i), la trei-frati-patati - Viola tricolor (j), la bumbac - Gossypium hirsurum (k), capsula septifraga laciumafaie - Datura stramonium (l). Capsule poricide se gasesc la gura leului - Antirrhinum majus (m), la macul rosu - Papaver rhoeas (n). Pixida de la maselarita - Hyoscyamus niger (o) si de la scanteiuta - Anagallis arvensis (p) este o capsula care se deschide printr-un capacel. Fructe uscate indehiscente (4) : Nuca - are pericarpul tare, lignificat, si samanta libera, asa cum sunt: ghinda la stejar - Quercus robur (a), jirul la fag - Fagus sylvatica (b) si fructul alunului - Corylus avellana (c). Achena se aseamanacu nuca, dar peretii sunt mai moi. Fruct de forma achenei se intalneste la floarea-soarelui - Helianthus annuus (d), la papadie - Taraxacum officinale (e). Cariospa are]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Frunza</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-frunza.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Limbul este partea latita a frunzei care are culoarea verde, deoarece celulele sale contin foarte multe cloroplaste. Frunzele isi pastreaza culoarea verde, daca plantele au lumina. Tinute la intuneric mai mult timp, ele se ingalbenesc. Limbul este strabatut de niste vinisoare numite nervuri. Acestea sunt fascicule libero lemnoase care se continua din tulpina si se ramifica in frunza. Forma limbului este diferita de la o planta la alta. El poate fi in forma de ac (la molid, brad si pin), linie (la grau si porumb), lance (la salcie), inima (la tei), oval (la par), sageata la (sageata apei). La unele plante, limbul frunzei are marginea intreaga (la liliac); la altele este crestata sau dintata (la tei). La numeroase frunze aceste crestaturi se adancesc, formand lobi (stejar, vita de vie si artar). Cand crestaturile limbului sunt foarte adanci, fiecare lob are o conditie proprie. Aceste frunze sunt compuse (frunzele de mazare, canepa, salcam, castan) Petiolul este codita care sustine limbul si l indeparteaza de tulpina. Astfel, frunzele pot sa primeasca cat mai multa lumina. Unele plante au frunzele lipsite de petiol (graul, porumbul) La grau si porumb, unde petiolul lipseste, teaca este foarte dezvoltata si inconjoara tulpina de la un nod pana aproape de nodul urmator. Pe langa frunzele care au rol principal in prepararea hranei, exista frunze care au suferit modificari si indeplinesc alte functii. La dracila unele frunze s-au transformat in spini cu rol de aparare. La mazare, varfurile frunzelor s-au transformat in carcei cu rol de fixare. La ceapa, frunzele din bulb sunt organe de depozitare a unor substante de rezerva. La plantele numite carnivore, frunzele sunt adevarate capcane pentru prins insecte sau alte animale mici (la roua cerului si la planta numita Nepenthes). Structura interna a frunzei O sectiune transversala prin frunza scoate in evidenta urmatoarea structura: Doua epiderme una superioara si una inferioara Miezul frunzei sau mezofilul Epiderma superioara este formata dintr un strat de celule strans unite intre ele de culoare verde intens. Epiderma inferioara este formata dintr-un strat de celule strans unite intre ele de culoare verde deschis. La majoritatea plantelor pe epiderma inferioara se gasesc numerosi peri care impiedica transpiratia. Pe ambele epiderme dar mai ales pe cea inferioara se gasesc celulele modificate numite stomate. O stomata este formata din doua celule de forma bobului de fasole care stau fata-n fata lasand o deschidere numita osteola. Prin aceste stomate se realizeaza schimbul de gaze intre planta si mediu si de asemenea se elimina apa. Numarul de stomate difera de la o planta la alta in functie de conditiile de mediu. La plantele plutitoare stomatele se gasesc numai pe epiderma superioara. Mezofilul sau miezul frunzei este format din tesut fundamental cu celule distantate intre ele, spatiile fiind pline de aer. In tesutul fundamental din loc in loc se gaseste fascicule]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Functiile Fiziologice Ale Produselor Alimentare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-functiile_fiziologice_ale_produselor_alimentare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Fiziologia digestiei In afara de oxigen toate celelalte substante necesare organismului provin din alimente care se gasesc in mediul inconjurator sub forme foarte variate, forme in care nu pot fi trimise la tesuturi si folosite de organism. Alimentele trebuie sa fie transformate din punct de vedere fizic si chimic prin digestie, pentru a fi primite si integrate in organismul omenesc. Ele sunt faramitate si tratate succesiv de saliva, sucul gastric, secretiile pancreasului, ficatului si mucoasei intestinale. Fermentii digestivi impart moleculele proteinelor, glucidelor si grasimilor din alimentelor in fragmente mai mici si mai simple care pot sa strabata bariera mucoasei intestinale si sa treaca in sange. Peretele intestinului apara mediul intern de invazia moleculelor proprii tesuturilor altor fiinte vegetale sau animale. Dupa digestia intestinala fractiunile de proteine care provin din carnea animalelor sau din vegetale nu mai au nimic specific si caracteristic fiintelor de la care au provenit; numai dupa aceasta transformare substantele din alimente sunt absorbite si integrate in tesuturile omului devenind substante proprii si specifice fiintei umane. Bariera pe care o constituie mucoasa intestinala intre mediul extern si organism nu e intotdeauna de nestrabatut; ea lasa sa patrunda uneori proteinele animale sau vegetale netransformate si care constituie substante ea lasa sa patrunda uneori proteinele animale sau vegetale netransformate si care constituie substante straine pentru om. Asa se explica fenomenul de sensibilizare si de intoleranta la unele substante alimentare; in aceste situatii organismul omului reactioneaza printr-o serie intreaga de modificari locale sau generale incadrate in limbajul general in notiunea de alergie sau idiosincrazie care inseamna de fapt o reactivitate modificata a organismului fata de unii agenti externi. Metabolismul si nutritia Schimbul permanent de substante si energie dintre organism si mediu se numeste metabolism si reprezinta functia fundamentala a vietii. Incetarea metabolismului determina moartea organismului. Pentru a elibera energia ce se gaseste acumulata in substantele alimentare au loc in organism reactii chimice, enzimatice in urma carora rezulta si substante care vor fi eliminate in mediul extern. Energia intrata in organism nu se pierde ci se transforma si se intoarce in mediu sub alte forme. Glucidele se gasesc in proportie mare in alimentele de origine vegetala (Grau, porumb, orez, fructe, legume, zahar, miere) si in cantitate mica in cele de origine animala (lapte, carne); in alimente ele se gasesc cu structura chimica diferita unele cu molecula mica, monozaharide (glucoza, galactoza) si altele cu molecula dubla, dizaharide (maltoza, lactoza) si in sfarsit altele cu molecula foarte mare, polizaharide (amidon, glicogen, celuloza). Glucidele nu pot fi absorbite in organism decat in urma digestiei care le transforma in monozaharide, singurele capabile sa strabata bariera]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Gastronomia Ucigasa</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-gastronomia_ucigasa.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Un vechi proverb spune ca mancam ca sa traim nu traim ca sa mancam! Oricine saliveaza mai mult sau mai putin, in fata unor bunatati culinare cu aspect si gust apetisant. Fie ca suntem pofticiosi sau nu, salivam intens in momentul in care zarim un hemburger crocant sau o portie de cartofi prajiti, uitand de cele mai multe ori modul in care aceste alimente au fost preparate. Alimentele pot fi considerate factori ai mediului ambiant cu care omul detine stranse legaturi in tot cursul existentei sale. Cea mai vache si cea mai importanta relarie este det de faptul ca alimentele furnizeaza organismului subst nutritive de care acesta are nevoie pt asigurarea energiei indispensabileproceselor vitale, pt sintetizarea subst proprii si repararea uzurii precum si pt formarea subst active (hormoni si enzime) care favorizeaza desf normala a proceselor metabolice. O alimentatie corecte presupune insa indeplinirea si a unei conditii esentiale: produsele consumate sa fie lipsite de agenti nocivi sau acestia sa se gaseasca sub limitele daunatoare. Substantele nocive pot proveni din cauze si surse multiple: -subst formate prin degradarea unor subst nutritive: lipide glucide proteine -constituienti naturali ai unor alimente cum sunt: toxinele ciupercilor otravitoare, solanina din cartofii incoltiti etc. -toxine sintetizate de unele mucegaiuri si bacterii: micotoxine etc. -substante ajunse in alimentatie ca poluanti chimici -conservanti, antioxidanti, coloranti, aromatizanti    Culoarea hranei este si ea importanta, fapt subliniat si de zicala populara  a manca din ochi. Exista numeroase motive pentru care sunt folositi colorantii in alimente: -compenseaza pierderea culorii naturale, datorita proceselor fizice cum ar fi expunerea la lumina, la umezeala etc. -cresc intensitatea culorii naturale -corecteaza variatia naturala a culorii -asigura o culoare produselor lipsite in mod natural de ea -anumite produse necesita un aspect atractiv (dulciurule) -protejeaza aromele si vitaminele de pericolul degradarii la lumina solara Aditivii coloranti pot fi -naturali (pigmenti obtinuti sau derivati din surse naturale); -artficiali Acestia din urma prezinta avantaje pur economice. In cazul sugarilor si copiilor alimentele care contin oricare din acesti coloranti trebuie evitate. In urma consumului in cantitati mari a produselor bogate in coloranti pot aparea urmatoarele afectiuni unele din ele mortale: -dureri de cap -urticarie -imflamarea pleoapelor, buzelor, a limbii sau a mainilor -tumori renale sau tioridiene -reactii alrgice -indigestie, greata, stari de voma Toti aditivi produc reactii alergice mai mult sau mai putin manifestate, cele mai afectate persoane fiind cele alergice la aspirina si cele cu astma bronsic. Alimente care contin coloranti sunt: sucuri, dulciuri, guma de mestecat, jeleuri, gemuri, marmlade, mustar, conserve, sosuri, inghetata, ciocolata etc. Lista e pe departe cea mai completa, lista]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Generalitati Despre Sare</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-generalitati_despre_sare.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Daca ziua este insorita, si curcubeul se rasfrange peste aceasta multitudine de mici ramasite de istorie a planetei pe care noi supravietuim, incepem sa ne gandim cum aceste mini curcubee au patruns in viata noastra. Clorura de sodiu (NaCl) numita si sare gema este una din cele mai raspandite substante din natura. Din vremuri strabune, oamenii pamantului romanesc si-au intampinat oaspetii cu paine si sare, simbol al belsugului si al bucuriei de a gusta roadele muncii. In primele timpuri, oamenii au cunoscut sarea ramasa pe malurile lacurilor in vreme de seceta, ori vara pe tarmul marii. Mai tarziu sarea a fost descoperita in aglomerarile saline. Sa incercam sa patrundem structura acestui interesant mineral. Un bulgare de sare este format dintr-o ingramadire de cristale mari si transparente, ce au uneori o nuanta verzuie vanata. De multe ori in sare se gasesc mici fragmente de carbune sau de chihlimbar pe langa oxizi de fier sau argila cenusie. Fenicienii au fost primii negutatori care aprovizionau cu sare popoarele ce locuiau in jurul Marii Mediterane. Egiptenii pretuiau atat gustul sarii cat si insusirea de a conserva resturile corpului omenesc. Ei foloseau sarea la imbalsamarea mortilor al caror corp il depuneau mai intai, vreme de mai multe zile intr-o baie de sare. Importanta sarii a fost recunoscuta de romani care au numit-o,, harul pamantului. Invatatul Pliniu cel Batran vorbeste in lucrarile sale de felul cum obtinea sarea din apa marii prin evaporare. Soldatii romani primeau in fiecare luna pe langa o suma de bani si cate un saculet cu sare. De aici deriva cuvantul salarium care cu timpul si-a schimbat sensul. Triburile de indieni din America de Nord cunosteau cu mult inainte de venirea europenilor procedeul de extragere a sarii din apa lacurilor, prin evaporare. Africa este un continent care poseda putine zacaminte de sare. La unele triburi din Africa pentru o strachina de sare se obtineau doua de grau. La unele triburi din Etiopia printre lucrurile de pret care figurau pe lista de zestre erau mentionate si cateva oale cu sare. Nu insa toate popoarele de pe pamant o pretuiesc. Exista doua popoare care nu au cunoscut niciodata gustul sarii si au respins-o cu inversunare. Eschimosii din partile nordice ale Canadei care nu-i simt lipsa si indienii din partile sudice ale continentului american ce o inlocuiesc cu fierturile lor din cenusa pe care o gasesc mai gustoasa decat sarea. Sarea este, psihic, absolut necesara pentru viata umana dar, in trecut, Revolutia Industriala a datorat o limitare importanta a producerii de sare, astfel incat cantitatea scazuta de sare influenta in mod negativ indicele demografic in multe comunitati rurale si urbane pana cand industria extractoare de sare s-a stabilizat. Aceasta era vizibila numai in regiunile aride sau in lacuri sarate care au secat. In zonele cu clima umeda, sarea era aproape imposibil de gasit. Acesta este poate motivul principal pentru care unele din marile civilizatii]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Genetica Comportamentala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-genetica_comportamentala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Genetica comportamentala reprezinta studiul organismelor atat din punct de vedere comportamental, cat si genetic. Analiza genetica descrie arhitectura genetica a fiecarei specii si este folosita pentru a studia diferentele individuale in descrierea unei trasaturi, in acest caz comportamentul. Analiza genetica comportamentala este o metoda de determinare a gradului in care o trasatura comportamentala particulara poate fi influentata genetic. Pe masura ce cercetatorii au incercat sa determine masura in care o trasatura comportamentala este influentata de ereditate si masura in care este influentata de mediu, problema ce este cunoscuta drept controversa natura-educatie a capatat amploare. Unii oameni de stiinta considera ca anumite comportamente sunt determinate in mare parte de mostenirea genetica de la parinti (teoria naturista). Altii sustin ca mediul in care copilul este crescut determina gradul sau de inteligenta (teoria educationala). Conceptul cunoscut sub denumirea de model de reactie are o pozitie moderata intre aceste doua extreme ale controversei natura- educatie. Potrivit acestui concept, fiecare genotip unic- componenta genetica a individului- se poate dezvolta in diferite fenotipuri - caracterele care sunt de fapt determinate. Expresia fenotipica a unui genotip depinde de mediul in care genotipul se dezvolta. In aceeasi ordine de idei, fiecare mediu poate nutri mai multe fenotipuri diferite, depinzand de genotipurile care intra in contact cu acesta. Astfel, interactia dintre mostenirea genetica si mediu este foarte mult implicata in dezvoltarea oricarui individ, apartinand regnului animal sau vegetal. Cercetarile ce au fost facute au avut ca rezultat faptul ca Ia sfarsitul secolului al XIX- lea cercetatorul englez Francis Galton a introdus metoda compararii trasaturilor ambilor frati atat pe perechi de gemeni monovitelini, cat si bivitelini, fiind crescuti in acelasi mediu, dar si in medii diferite. Caractere precum inaltimea, greutatea, si inteligenta au fost examinate in studii efectuate pe gemeni, pentru a determina daca factorii de mediu sau cei genetici au o mai mare influenta. In anii 30, 40, si 50 cercetatorul american a folosit metoda gemenilor pentru a studia schizofrenia, o dereglare psihica. Aceste studii pe gemeni, cat si sprijinul cercetarilor lui Leonard Hesten si ale lui David Rosenthal in anii 1960, au indicat faptul ca schizofrenia este o dereglare comportamentala care este in mare parte mostenita. Unul sau ambii parinti biologici ai unora dintre copii erau cunoscuti de cercetatori, dar nu si de parintii adoptivi, ca find schizofrenici, si parintii biologici ai celorlalti copii erau considerati normali. Mai multi copii avand parinti biologici schizofrenici au devenit schizofrenici. Cercetarile pe animale sunt facute pentru a determina daca diferite comportamente, cum ar fi invatarea si ascultarea comenzilor, pot fi induse genetic. Fara indoiala, cea mai productiva sursa de cunostinte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ghepardul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-ghepardul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ghepardul (Acinonyx Jubatus) este un mamifer carnivor salbatic, cu capul mic si rotund, coada lunga, picioare inalte, cu blana de culoarea galbuie cu pete mici, intunecate. Este specific savanelor din Africa si din sudul Asiei. De-a lungul ecuatorului, in Africa se intinde marea savana. In Tanzania, aceasta este cunoscuta sub denumirea de Masai Mara pamantul patat, in limba masai. Un strat de cenusa hranitoare, intins ca o patura de catre vulcanii stravechi, a facut din aceasta zona unul dintre cele mai infloritoare ecosisiteme din lume. Cirezile uriase de ierbivore ce pasc in savana sunt contrabalansate de patru mamifere carnivore mari: trei feline (leopardul, leul si ghepardul) si o specie de hienide (hiena). Tufisurile dese si copacii inalti ai padurilor de la malul raurilor adapostesc cea mai mare felina patata a Africii: leopardul. Celelalte doua mari feline sunt adaptate vietii in savana. Sun felinele de savana ale Africii. Esenta a gratiei si elegantei, ghepardul este cel mai rapid mamifer terestru. Este atat de specializat, incat isi bazeaza supravietuirea pe sprintul de 300 m. Se stie ca dintre toate felinele, ghepardul este cel mai atent cu puii sai. Femelele isi cresc singure puii. Ele pot naste prima data la varsta de 2 ani, apoi din 24 in 24 de luni. Media la nastere este de 4 pui, cazurile de 8 fiind rare. O perioada dupa nastere, mama muta culcusul din doua in doua zile, pentru ca micutii sa nu lase un miros care ar putea sa atraga animalele de prada. Vizuina este, de fapt, un loc ingust cu iarba culcata la pamant, langa terenul de vanatoare al mamei. Aceasta este mereu in cautarea prazii, din care se infrupta numai dupa ce puii s-au saturat. Pana cand vor fi in stare sa alerge mai repede, puii sunt insa extrem de vulnerabili. Aceasta se intampla pentru ca, de dragul vitezei, ghepardul a trebuit sa renunte la apararea puilor. Femelele nu au forta necesara sa-si pazeasca puii de lei sau hiene, si, de aceea, 50 % dintre ei sunt ucisi in primele luni de viata. Vulturii sunt una dintre cele mai mari amenintari pentru pui, nu pentru ca ii ataca, ci pentru ca pot atrage lei si hiene la un pranz castigat cu usurinta. Leii ucid mai multi pui de ghepard decat orice alt pradator. Abia un pui din 20 ajunge la maturitate. Motivul acestui comportament agresiv poate fi acela ca leii vor sa elimine concurenta. O felina migratoare In timpul sezonului secetos, puii pot muri si de foame. O data cu migratia ierbivorelor, iepurii si vulpile cu urechi de liliac sunt singura prada mai consistenta ce poate fi gasita in zona. Este momentul cand mama si puii ei pornesc intr-o calatorie anuala. Femelele si puii lor sunt singurele mamifere migratoare din lume. Ca sa prospere, acestor nomazi iuti de picior le trebuie terenuri intinse de vanatoare. Pot calatori zeci de kilometri spre campiile din centrul savanei. Puii stau cu mama lor pana implinesc 15-18 lunisi s epot sescurca singuri. Mama i-a invatat pana la momentul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Glaucomul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-glaucomul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Globul ocular - formiaza aparatul optic al organului vizual. Are forma aproape sferica si este alcatuit din trei tunici suprapuse care formiaza peretele lui. o tunica mijlocie vasculara (UVEE), bogata in pigment. o tunica interna nervoasa, retina. Tunica externa fibroasa se imparte in doua portiuni inegale: -una posterioara opaca, alb-sidefie numita sclero- tica, -o portiune anterioara, bombata si transparenta numita cornee. Sclerotica este formata dintr-o impletitura densa de fibre colagene, dispuse radial si circular care o fac rezistenta. Este dura si inextensibila la adult, avind rol de protectie. In grosimea ei se ramifica vase de singe si nervi, precum si canalul lui Schlemm, vecin limbului sclero-cornean care are rol fiziologic in circulatia lichidelor din interiorul ochiului. La polul posterior sclerotica prezinta o portiune perforata numita lama ciuruita, prin care trec fibrele nervului optic. Corneea este partea anterioara a stratului fibros. E o membrana transparenta, mai subtire in portiunea sa mijlocie. Este alcatuita din fibre conjunctive colagene asezate sub forme de lamele paralele intre ele si cu suprafata corneei. Cornea nu poseda vase de singe, dar contine numeroase ramificatii nervoase. Nutritia este asigurata prin imbibitie de vase sanguine de la nivelul limbului sclero-corneean. Zona de trecere dintre cornee si sclera se numeste limb sclero-corneean. - 3 - Tunica mijlocie sau vasculara (UVEE), captuseste fata interna a scleroticii pina la un milimetru de cornee, de unde ea nu se mai continua pe fata posterioara a acesteia ci l-a o directie verticala pe axul ochiului si formiaza cu corneea unghiul camerular sau irido-corneean. Tunica mijlocie este compusa din trei portiuni: -coroida -corpul ciliar -irisul Coroida este o membrana intens vascularizata, ea fiind invelisul hranitor al globului ocular. Partea externa adera la sclerotica si este alcatuita dintr-o patura subtire conjunctiva bogata in celule pigmentare, prin care contribuie la formarea camerei obscure. La polul posterior coroida prezintaun orificiu care corespunde lamei ciuruite a sclerpticii, prin care trec fibrele nervului optic. In portiunea anterioara coroida formeaza corpul ciliar, care este o formatiune conjuctiv- musculara ce se intinde pina la radacina irisului. In grosimea acesteia se gasesc muschiul ciliar format din fibre netede si procesele ciliare care sunt niste creste formate din ghemuri vasculare, foarte anastomozate intre ele cuprinse intr-un tesut conjuctiv in care exista si numeroase celule pigmentare si tesut elastic. Corpul ciliar prin muschiul sau are rol in acomodarea vizuala la distanta, iar procesele ciliare secreta umoarea apoasa care hraneste tesuturile lipsite de vase (corneea si cristalinul). Tunica interna sau retina este o membrana de natura nervoasa si cuprinde receptorii pentru lumina. In fata ei interna prezinta doua regiuni importante: papila optica (pata oarba) si pata galbena]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Grasimile</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-grasimile.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Grasimile sunt substante organice produse atat in renul animal il stocheaza in tesutul subcutan, in epiploon sau in jurul oranelor interne iar plantele il acumuleaza in jurul elementelor reproducatoare. Din cele mai vechi timpuri grasimile si-au gasit diferite intrebuintari in alimentatie, medicina, industrie. In plante, grasimea ia nastere prin transformarea glucidelor, sub influenta enzimelor. S-a constatat ca prin maturizare, plantele saracesc in amidon si zaharuri, imbogatindu-si continutul in ulei. care formeaza produsi superiori, bioze, trioze, polioze (zaharuri si amidon) Principalele mecanisne chimice din plante care conduc la formarea grasimilor pornind de la glucide sunt: R-CHOH-CHOH-R ? R-CO-CH2-R ?R-CHOH-CH2-R ?R-CH=CH-R ?R-CH2-CH2-R Polioza cetona alcool superior produs nesaturat produs saturat Aceste reactii succesive de deshidratare-hidrogenare au loc in tot lantul moleculei de polioza. La unul din capetele lantului are loc o oxidare cu formarea unui radical acid (-COOH) asa incat in final din polioza initiala cu formula: R-CHOH-CHOH-R in care R=CH2-CHOH-CHOH- etc R=-CHO se obtine un compus cu formula generala: CH3- (CH2) n-COOH , adica acid Se obtin prin acest mecanism, acizi grasi saturati, care contin in moleculele lor un numar de atomi de carbon multiplu de 6. Formarea acizilor grasi nesaturati are loc cand zaharurile se degradeaza formand un compus numit metilglioxal (CH3-CO-CHO) care se condenseaza cu el insusi formand o poli-oxicetona-aldehida saturata, care prin hidrogenarii si deshidratari succesive se transforma intr-o aldehida superioara nesaturata. Aceasta la randul ei este oxidata la gruparea -CHO (aldehidica) transformandu-se in acidul gras nesaturat. corespunzator Glicerina se formeaza in plante prin reactii asemanatoare cu formarea acizilor grasi. Printr-o reactie de esterificare, acizii grasi se combina cu glicerina dand nastere grasimilor CH2OH HOOC-R CH2-OOC-R ! ! CHOH + HOOC-R1 ? CH-OOC-R1+3H2O ! ! CH2OH HOOC-R2 CH2-OOC-R2 Triclicerida In plante materia grasa se concentreaza numai in anumite parti cum sunt semintele, fructele, samburii, jucand rolul unei substante de rezerva, pe care planta o utilizeaza in timpul dezvoltarii ei, drept sursa de energie. Grasimile prezinta avantajul ca puterea lor calorica este foarte ridicata si sunt lipsite de apa de cristalizare. Cele mai multe plante naturale au seminte oleaginoase. La cele de cultura predomina cele cu seminte amidonoase. Acumulari de grasimi de rezerva se produc si in tulpinile unor copaci. La germinatie, rezervele de grasimi sunt practic complet epuizate. Se produce o hidroliza a grasimilor la acizi grasi si glicerina, sub actiunea lipazelor vegetale prezente in toate semintele si in alte organe ale plantei. Seminte Specia vegetala Grasimi Glucide Oleaginoase Floarea soarelui 45-55 10 Nuci de cocos 65 12 Ricin 60-65 15 Amidonoase Boabe]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Grigore Antipa Cercetator Al Faunei Apelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-grigore_antipa_cercetator_al_faunei_apelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ca si Nicolae Leon (fratele lui vitreg, dupa mama), Grigore Antipa (1867-1944) unul din cei mai mari biologi romani a fost elevul marelui naturalist Ernst Haeckel, a carui influenta s-a dovedit hotaratoare pentru drumul pe care l-a urmat. -La Iasi, a avut colegi de liceu pe Racovita si Voinov si a invatat cu profesori straluciti, printre care Cobalcescu, Petru Poni si A. D. Xenopol. -Si-a facut apoi studiile la Jena adevarata fortareata a darvinismului ascultand prelegerile lui Haeckel si lucrand in laboratorul acestuia. -Lucrarea de doctorat a biologului roman aduce o interesanta contributie sistematica, anatomica si histologica la cunoasterea lucernaridelor (meduze fixate), cuprinzand si o serie de descoperiri, printre care aceea a speciei Lucernaria Walteri Ant. -Domeniul stiintific in care Antipa a obtinut rezultatele cele mai importante a fost hidrobiologia, in aceasta privinta el fiind pe drept cuvant apreciat ca un precursor si un deschizator de drumuri nu numai pentru stiinta romaneasca, ci chiar pentru stiinta universala. -Studiind fauna pestilor din Delta Dunarii si Marea Neagra, el a lasat in urma lui una din cele mai complete opere in aceasta directie, concretizata in lucrari de baza ca: Fauna ihtiologica a Romaniei (1909), Pescaria si pescuitul in Romania (1916), Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice (1921), Regiunea inundabila a Dunarii inferioare (1927), Marea Neagra vol. I (1941). -Munca stiintifica a lui Grigore Antipa a fost constant orientata spre practica, asa cum reiese limpede din cele 111 lucrari stiintifice pe care le-a publicat. -Prin straduintele lui Grigore Antipa, a fost creata la Tulcea o statiune de hidrobiologie, iar la Constanta un institut de biooceanografie. -O deosebita insemnatate prezinta studiile originale intreprinse de Antipa in domeniul manifestarilor interindividuale ale animalelor, al populatiilor, (in sens de grupari de animale sau plante apartinand aceleiasi specii). Pornind de la principiile fundamentale ale biologiei moderne, el arata ca nevoile conservarii si dezvoltarii vietii impingand populatia la activitate, au tranformat-o intr-o asociatie, intr-o fiinta colectiva, care duce o viata colectiva deasupra vietii individuale In acest fel au aparut asociatiile de organisme, biocenozele, care nu sunt numai forma de organizare, ci si mecanisme de reglare a productiei organismelor.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Hipofiza</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-hipofiza.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Controlul hipotalamic asupra eliberarii gonadotropinelor hipofizare a fost sugerat de o serie de cercetari experimentale. Astfel, distrugerea hipotalamusului bazal si a eminentei mediane provoaca, atat la om, cat si la animal, indiferent de sex, scaderea rapida a concentratiei plasmatice a LH si FSH, iar stimularea electrica a hipotalamusului anterior, a zonei nucleului arcuat si a eminentei mediane, determina descarcari de LH si FSH, care la femeie pot declansa ovulatia. Factorul hipotalamic dotat cu capacitatea de a stimula eliberarea de gonadotrofine hipofizare a fost izolat in stare aproape pura de catre colectivele conduse de Guilleminsi, respectiv, de Schally, i s-a determinat structura biochimica, si apoi a fost sinetizat. Diversi autoriau sustinut in trecut ca hipotalamusul secreta doi hormoni cu actiune stimulanta specifica a LH si, respectiv, a FSH, hormoni care ar putea fi separati partial din extractele hipotalamice nepurificate. S-a propus chiar ca acesti doi hormoni hipotalamici sa fie denumiti LHRH (luteinising hormone releasing hormone) sau luliberina, si, respectiv, FSHRH (follicle-stimulating hormone releasing hormone) sau foliberina. Cercetarile recente au dus insa la concluzia existentei unui singur hormon hipotalamic, care elibereaza ambele gonadotropine hipofizare, hormon denumit obisnuit LHRH (luliberina), deoarece efectul asupra eliberarii LH este mai puternic si mai rapid decat cel de eliberare a FSH. O alta nomenclatura mult folosita este hormonul eliberator de gonadotropine (Gonadotropines realeasing hormone - GnRH). Controlul descarcarilor de LHRH este extrem de complex si se realizeaza prin integrarea influentelor neurale cu cele endocrine. Cercetarile efctuate la maimute Rhesus au precizat ca la ambele sexe descarcarile de LHRH in sistemul port hipofizar se fac ritmic, pulsatil, cu intervale intre pulsuri de 1-3 ore, explicand variatiile ciclice, caracteristice, ale descarcarilor de LH si FSH. Ritmicitatea descarcarilor de LHRH reprezinta un element critic pentru mentinerea secretiei gonadotropinelor, dupa cum reiese din cercetarile in care s-a aratat ca perfuzia continua cu LHRH mareste initial eliberarea de gonadotropine, dar, daca este continuata mai multe ore sau zile, raspunsul secretor scade progresiv, adenohipofiza devenind refractara la actiunea stimulanta a LHRH. Aceste rezultate stau la baza supresiei secretiei de LH si FSH in pubertate precoce, prin administrarea de analogi ai LHRH cu durata lunga de actiune. Atat la maimute cat si la femei, descarcarile pulsatile de LHRH, la intervale de 60-90 minute, stimuleaza indefinit descarcarile de LH si FSH. Modificarea frecventei descarcarilor pulsatile de LHRH este urmata la maimute de cresterea sau scaderea selectiva a concentratiei uneia din gonadotropine, explicand mecanismul prin care un hormon unic poate modifica raportul LH/FSH. Cercetarile asupra variatiilor descarcarilor de LHRH in cursul ciclului menstrual nu au furnizat inca rezultate]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Homeopatie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-biologie~nume-homeopatie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Hipocrate afirma ca bolile se pot vindeca pe trei cai: 1. singure 2. prin metoda contrariilor 3. prin metoda similitudinilor (asemanarilor) Homeopatia este o metoda terapeutica, bazata pe principiul similitudinii (asemanarii) : similitudinea (asemanarea) care exista intre simptomele toxice ale unei substante si puterea  sa de vindecare. Astfel, numeroase substante, administrate in doze ponderale (mari), provoaca diverse simptome unei persoane sanatoase, in timp ce aceleasi substante, administrate in doze mici, vindeca bolnavi cu boli care au simptome asemanatoare.            Homeopatia se caracterizeaza de asemenea prin individualizarea tratamentului. In cadrul terapiei homeopate exista, in mod special, persoane bolnave, si nu boli in sine, tratamentul fiind administrat si condus in functie de specificul fiecarui pacient, rezultatele tratamentului depinzand intotdeauna de reactivitatea particulara-individuala a pacientului. Homeopatia este recomandabila de preferinta pacientilor care vad in ea o terapie eficienta, naturala, fara efecte adverse, contraindicatii sau efecte secundare. Plecand de la realitatea ca Homeopatia este o  Metoda terapeutica si NU o Medicina homeopata, medicul homeopat este in primul rand medic format in sistemul medical firesc de invatamant, cu grade de specialitate castigate prin concursuri si examene, care, suplimentar studiilor sale de medicina, a decis sa-si completeze sistemul terapeutic prin cunoasterea  homeopatiei. Astfel medicul va putea alege cea mai buna metoda terapeutica, cea adecvata, pentru pacientul sau, pentru redarea sanatatii sale. Homeopatia are o plaja de aplicare foarte larga. Asa cum terapia alopata (care foloseste medicamentele uzuale din farmacii) se adreseaza in general tuturor afectiunilor, bolilor sau disfunctiilor, asa si Homeopatia se adreseaza tuturor problemelor de sanatate ale pacientilor. Evident, ca si celelalte modalitati terapeutice (alopatia, fitoterapia, apiterapia, dietoterapia, kinetoterapia, acupunctura, chirurgia etc.), si Homeopatia are limitele ei din punct de vedere al posibilitatilor curative totale. Medicamentele homeopatice numite in mod curent REMEDII, sunt de origine naturala 100% = vegetale, minerale sau animale. Substanta baza numita tinctura mama este supusa unor procedee indelungi si minutioase de purificare, diluare  si ambalare. Gradul de dilutie este inscris pe eticheta remediului si poate fi o dilutie zecimala = 1/10 (D 1, D 2.) sau centezimala =  1/100 (CH 5, CH 7.). Cu utilizare mai restransa, dar din ce in ce mai utilizata, se pot gasi si dilutii de 1/1000 (L1, L2.) si  de 1/10. 000 (M 1, M2.). Cu aceste dilutii se impregneaza apoi granulele, neutre chimic, . care reprezinta forma cea mai raspandita de prezentare a remediilor homeopate. Exista de asemenea si alte forme de prezentare cum ar fi: globule, solutii, picaturi, comprimate, unguente, alifii, etc. Controlul si verificarea calitatii acestor preparate homeopate este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>

