<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<!-- generator="FeedCreator 1.7.2" -->
<?xml-stylesheet href="" type="text/xsl"?>
<rss version="2.0">
    <channel>
        <title>RSS Arhiva Referate Scolare, Referate Online</title>
        <description><![CDATA[Cea mai mare arhiva online cu referate scolare / referate online. Materialele sunt postate de utilizatori si pot fi consultate GRATUIT.]]></description>
        <link>http://www.tocilar.ro/flux_rss.html</link>
        <lastBuildDate>Fri, 24 May 2013 23:40:02 +0100</lastBuildDate>
        <generator>FeedCreator 1.7.2</generator>
        <image>
            <url>http://www.tocilar.ro/img/ico_logo.gif</url>
            <title>Tocilar.ro Logo</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/</link>
            <description><![CDATA[RSS sustinut de Tocilar.ro. Click pentru a ne vizita.]]></description>
        </image>
        <item>
            <title>Afectiuni Ale Inimii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-afectiuni_ale_inimii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Anevrismul aortei toracice si abdominale. Sunt dilatatii anormale, segmentare, congenitale sau dobandite ca urmare a afectarii peretelui arterial prin arteroscleroza, aortita luetica, infectie sau traumatism. Anevrismele aortei toracice tulburari prin compresiunea organelor vecine. Complicatii: ruptura si emboliile in marea circulatie. Anevrismele aortei abdominale durere in lombe (sale) si abdomen cu prezenta unei tumori pulsatile. Complicatii: ruptura. Anevrismul disecant al aortei are ca semn dominant durerea foarte intensa cu iradiere pe intreg traiectul aortei. Tratament: Medical constand in scaderea obligatorie a tensiunii arteriale mai ales in anevrismul disecant. Chirurgical de urgenta in anevrismul rupt; se rezeca, de asemenea, anevrismele simptomatice sau cele asimptomatice care se maresc progresiv. 2. Angina pectorala. Cea mai frecventa forma de manifestare a cardiopatiei ischemice cronice dureroase. Rar poate apar si in alte conditii decat cardiopatia ischemica: anemia severa, tulburarile rapide de ritm, hipertiroidiile, stenoza sau insuficienta aortica etc. Simptoame: durere retrosternala ce apare la efort, iradiaza in bratul stang, la baza gatului, cedeaza la repaus si Nitroglicerina. Uneori criza dureroasa apare si la repaus (angor de repaus). In general, crizele anginoase sunt produse de: efort, emotii, digestie, defecari borioase, fumat, medicamente (tiroida, efedrina). Stimuli provenind din alte organe (esofag, vezicula biliara, spondiloza vertebrala) se pot insuma cu cei veniti de la inima (angor intricot). Traseul EKG intre crize poate arata modificari de cardiopatie ischemica sau poate fi normal, in acest caz fiind utila proba la efort. Tratament: Eliminarea factorilor declansanti: efortul fizic (mersul repede, alergarea dupa vehicule), frigul, pranzurile abundente, emotiile, surmenajul, constipatia, alcoolul, tutunul, cafeaua. Tratamentul medical: a) Nitroglicerina cp. 0, 5 mg 1-2 sublingual in criza de angina; b) Tratamentul coronarodilatator dintre accesele anginoase: nitriti cu actiune prelungita (Pentalog, Izoket-izodinid) administrare cate tb. * 3/zi; are actiune 4-5 ore; blocantii ß adrenergici: Propanolol 40 mg ? tb. * 3/zi (numai cu aviz medical avand contraindicatii absolute); blocanti de calciu: Nifedipin (Corinfar) 10 mg tb. 3/zi; derivati coronarodilatatori sintetici: Dipiridamol(Persantin) 0, 025 dg. 6/zi, Agozol, 60 mg 2 cap/zi, Carbocromen (Intensain, Intercordin) 75 mg dg. 3/zi. Tratamentul chirurgical: este stabilit in urma coronarografiei si consta in diverse procedee de revascularizatie a miocardului. Terapia naturista recomanda: climatoterapia in perioadele de acalmie, la Tusnad, Vatra Dornei etc. 3. Aritmiile. Sunt dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie din ambele. Cauze: cardiopatie ischemica, leziuni valvulare, hipertiroidie, insuficienta respiratorie, dezechilibre hidroelectrolitice, intoxicatie cu]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alegoria Luceafarului Studiu Critic</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-alegoria_luceafarului_studiu_critic.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Geniul lui Eminescu este vazut ca inaltandu-se in lumina Luceafarului. Poezia a retinut cel mai mult atentia iubitorilor de arta frumoasa. Rasuntetul se explica prin faptul ca poezia este o alegorie a nefericirii pamantesti a poetului si aceasta a fost scrisa cu putin inainte ca poetul sa intre in prima faza a bolii sale mintale. G. Calinescu considera ca Luceafarul nu avea asa un mare rasunet fara opera completa a lui Eminescu. El considera Luceafarul varful operei eminesciene spre care ne urcam citind creatiile mai mici. Din toate acestea se desprinde o idee centrala confirmata de toti criticii prin care este considerata ca intreaga creatie eminesciana contine motivul luceafarului. Poezia Luceafarul s-a nascut in noaptea unei mari dureri din dragostea lui Eminescu pentru Viorica Micle. Acest lucru a fost confirmat de Eminescu lui Maiorescu care la randul lui a transmis aceasta inforamtie lui I. Al. Bratescu-Voinesti. Ideia geniului nemuritor este veche in gandirea poetului. Pe masura ce el intra tot mai mult in conflict cu oamenii vremii el teoretizeaza distantarea geniului de societate. Eminescu n-a staruit asupra dramei umane din Frumoasa fara corp pentru ca solutia a dat-o in Legendele Luceafarului: zmeul care simbolizeaza pamantescul se resemneaza in lumea nemuritoare. In spiritul romantismului german, Eminescu, va interpreta basmul Fata in gradina de aur astfel ca Hyperion devine simbol al demonicului, al geniului ispitit de chemarea iubirii pamantesti. In studiul lui I. Jura Mitul in poezia lui Eminescu se demonstreaza ca Eminescu gandea mitic si nu filosofic prin faptul ca zmeul din poveste nu poate sa fie un zburator, ci ca este vorba despre un mit antic: cel al rapirii unui pamantean de catre zeul infernului. Eminescu vedea geniul ca si romanticii germani. Geniul era o fiinta capabila sa treaca de limitele lumesti si sa-si creeze o lume a lor. Un cercetator al titanismului V. Cerny observa ca titanii moderni s-au revoltat contra cerului ca si cei antici dar ca nu au vrut sa ia locul zeilor ci doar sa fie oameni cu libertate deplina. Titanii se considera inspirati, ca si poetii in antichitate, erau mandrii de suferintele lor, aveau aratarea razvratitului, demonica, infernala, pentru ca ei in lupta contra dumnezeirii erau gata sa renunte la ce oamenii considera ca au cel mai de pret: sufletul. Eminescu a procedat ca un titan inca de la prelucrarea motivelor din folclorul romanesc facand din Saramis un titan revoltat impotriva divinitatii si facand din zmeul din poveste, simbol al raului, un simbol al geniului creator. Pentru Eminescu demonul, ca voce interioara omului, va actiona ca titan in mersul societatii aratandu-si geniul prin nazuinta spre o frumusete superioara. Dubla infatisare a lui Hyperion: inger-demon ne duce la o contradictie a firii lui care este o parte creatoare si alta distrugatoare ca si demonicul lui Goethe. Drama Luceafarului incepe din momentul in care el nu poate renunta la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanul Nuvela Istorica Romantica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-alexandru_lapusneanul_nuvela_istorica_romantica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nuvela Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul Pornind de la notiunea de nuvela, accentuam ca este o specie a genului epic, in proza, cu un singur fir epic, cu un conflict pe un personaj principal. Nuvela de fata se construieste in jurul personajului prinipal Alexandru Lapusneanul. Nuvela este de factura istorica, deoarece prezinta un episod din istoria Moldovei in cei cinci ai celei de a doua domnii a lui Alexandru In nuvela se imbina, intr-o reusita sinteza, trasaturile a mai multor curente literare printre care si: clasicismul si romantismul. Destinul personajului principal este cel al unui personaj exceptional pus sa actioneze in iprejurari exceptionale. Alxandru Lapusneanul este un personaj romantic, construit pe baza antitezei intre calitatile si defectele sale extreme. Conturarea atmosferei romantice a nuvelei este realizata de mai multe elemente, spre exemplu: cronicarul Grigore Ureche vede in Lapusneanul un monstru insetat de singe, caci ii macelareste cu cruzime pe cei 47 de boieri, care, neavind nici o grija, surprinsi miseleste pe din dos, fara arme, cadeau fara a se mai impotrivi, insa dupa Costache Negruzzi, domnitorul este un monarh absolut, care nu tolereaza opozitia boierilor. Un alt element este revolta multimii infuriate. De obicei, prezenta poporului este o preocupare a romanticilor care aduce personaje si din alte clase sociale, de jos. Antiteza angelic-demonic se realizeaza la nivelul personajelor Doamna Ruxanda-Lapusneanul avind un rol bine determinat in desfasurarea actiunii. Fiica a luminatului domn Petru Rares, gingasa si frumoasa, trista doamna este prizoniera unui spatiu care-l reprezinta pe singerosul ei sot: curtea domneasca. In interiorul acestui spatiu se consuma antinomiile dintre inger si demon. Compasiunii pe care o arata Ruxanda celor loviti de soarta, Lapusneanul ii opune cinismul unui scenariu singeros; bunatatii ingerului voievodul ii opune dorul lui cel tiranic de a nascoci noi suferinte. Pentru prima data in literatura romana costache Negruzzi surprinde psihologia colectiva. La inceput multimea se aduna la poarta curtii domnesti doar din curiozitate, apoi, fiind intrebata ce vrea, incepu sa se stringa in cete, ca in cele din urma sa devina o vointa, dupa care toate glasurile se facura un glas si strigau: Capul lui Motoc vrem! . Compozitia nuvelei este de factura clasicista: sobra, echilibrata, intr-o arhitectonica organizata in patru capitole, avind fiecare cite un moto, care exprima ideea substantei epice. Fiecare dintre cele patru capitole are o relativa autonomie in raport cu ansamblul nuvelei. Primul capitol il anunta pe cel de-al doilea prin amenintarea lui Lapusneanul adresata boierilor, al doilea capitol anticipeaza pe cel de-al treilea prin promisiunea domnului ca ii va da sotiei un leac de frica, iar cel de-al treilea il deschide pe al patrulea prin amenintarea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alexandru Lapusneanu Rezumat</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-alexandru_lapusneanu_rezumat.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Negruzzi este creatorul nuvelei istorice romanesti. Nuvela Alexandru Lapusneanul a fost publicata in primul numar al revistei Dacia Literara in anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodopera, o culme neintrecuta pana in prezent. Adevar si fictiune: in scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informatia despre intoarcerea lui Lapusneanul impotriva dorintei marilor boieri si episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetarile recente pun in lumina faptul ca Lapusneanul nici nu a fost un domn atat de crud; in realiate nici nu au omorat 47 de boieri si ca mai aspra era sotia sa. Vinovat de acesta deformare este insa cronicarul Ureche. Important insa este, ca pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul si imaginatia sa- a reusit sa creeze o fictiune credibila. Nuvela infatiseaza intamplari din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. Este o perioada framantata, tensionata din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere. 1. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! - ilustreaza hotararea lui Lapusneanul de a ocupa tronul impotriva dorintei marilor boieri 2. Ai sa dai sama, doamna! - sunt cuvintele rostite de vaduva unui boier si adresate doamnei Ruxandra, ca o amenintare pentru crimele infaptuite de sotul ei 3. Capul lui Motoc vrem! - exprima nemultumirea poporului din cauza numeroaselor dari si din cauza asupririi boieresti 4. De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! - sunt cuvintele lui Lapusneanul, care, revenit la realitate, ii ameninta pe cei care voiau sa-l calugareasca. Nuvela are o compozitie echilibrata si a fost asemanata cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expozitia o reprezinta sosirea lui Lapusneanul in Moldova, intriga: actiunile domnitorului indreptate impotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri si a lui Motoc, iar deznodamantul este moartea lui Lapusneanul. Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, alcatuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevarati. Cruzimea domnitorului este motivata istoric si psihologic: el ii pedepseste pe marii boieri, care isi doreau puterea si pentru ca il tradasera in prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii in mainile domnitorului impotriva tendintelor marii boierimi. Cuvintele lui Lapusneanul sunt memorabile, exprimand hotarare si o vointa de fier. Chiar de la inceput domnitorul dovedeste vederi progresiste, inaintate, raspunzand boierilor: Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa mulg si eu pre voi! Pentru a se razbuna, domnitorul se preface, simuleaza impacarea cu marii boieri. De asemenea si-l apropie pe Motoc. Totusi violenta si cruzimea lui depasesc la un moment dat limitele normalului in scena uciderii boierilor si a alcatuirii piramidei de capete. In caracterizarea personajului Negruzzi noteaza gesturi, mimica, comportarea, replica: -Bine ati venit boieri, zise Lapusneanul, silindu-se a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Alimentatia In Antichitate</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-alimentatia_in_antichitate.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Dupa ce timp de cel putin o jumatate de milion de ani a trait din vanat si cules, acum pentru prima data omul ajunge sa domine natura; natura vegetala prin cultura plantelor si practica agriculturii, iar natura animala, prin domesticirea si cresterea animalelor. Alimentatia continua desigur sa se bazeze inca in mare parte pe cules, vanatoare si pescuit. In America, singura sursa de alimentatie pe baza de carne in tot timpul neoliticului o va furniza vanatoarea si pescuitul. In Africa se vanau acum intens elefantul, rinocerul, hipopotamul, girafa, zebra, mistretul, antilopa, gazela, si strutul. In regiunea occidentala a Asiei, precum si in Europa, omul continua sa aiba ca baza a alimentatie carnea animalelor salbatice. In urmatoarele minute vom povesti mai pe larg despre alimentatia popoarelor mai importante care au condus lumea in trecut. . Alimentul principal al egiptenilor era painea si celelalte preparate din faina. Preotii prescriau pregatirea painii fara sare, socotita element impur; dar aceasta prescriptie nu era respectata decat cel mult de catre preoti. Egiptenii pregateau mai bine de 40 de sorturi de paine si alte preparate cu diferite ingrediente. Din cauza lipsei combustibilului, o buna parte din alimentatia egipteanului sarac o constituiau mancarurile crude, nefierte sau fripte. Carnea de vita si de oaie era un lux rezervat celor bogati. Preotii considerau ca pestele era un aliment impur, dar taranii consumau mult peste, proaspat, uscat sau sarat. Porcul era socotit un animal necurat; dar in afara de preoti, ceilalti aveau voie sa manance carne de porc o data pe luna. Preotii nu consumau deloc sare, nici ceapa sau usturoi, si nu mancau niciodata peste sau carne de porc. Interesante sunt si alte amanunte privind alimentatia. De pilda, faptul ca nu orice peste se manca oriunde si oricand; anumite specii erau interzise in unele orase sau provincii ale tarii, si in anumite zile ale anului. Animalele sacre, deci interzise la taiere, erau vaca si berbecul. Mai mult consumata era carnea de rata si de gasca; in popor se consuma insa, in timpurile vechi, si carnea de hiena, pusa la ingrasat. Drept alimente serveau si radacina de lotus si o parte din tulpina de bambus. Din florile de lotus uscate la soare si pisate egiptenii faceau un fel de paine pe care o coceau la foc. La toate acestea se adaugau laptele si produsele lactate; iar ca bauturi, pe langa vinul de struguri, care era foarte scump, mai erau berea de orz si vin de curmale. Pentru gatit se folosea uleiul de ricin care era mai ieftin; uleiul de susan era mai scump, iar cel de masline, importat, era un articol de lux. Clima si generozitatea solului Indiei permiteau o alimentatie destul de variata. Baza o constituia orezul, pregatit in nenumarate feluri, cu o mare diversitate de legume si de sosuri. Din faina de orez se pregatea si un fel de clatite mai groase, ceea ce reprezenta dejunul obisnuit. Mancarea taranului era pregatita din grau sau orz, fiarta sau]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Analizorul Olfactiv</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-analizorul_olfactiv.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cele doua pleoape, terminate printr-o margine ciliara unde se insera 1-2 randuri de cili care au rol de protectie a GO Conjunctiva Conjunctiva care are doua portiuni: bulbara palpebrala de la marginea pleoapei, ea captuseste fata interna a pleoapelor, rasfrangandu-se printr-un spatiu virtual (fundul de sac conjunctival superior si inferior) cu conjunctiva care isi termina insertia la nivelul limbului sclero-cornean pe GO Patologia infectioasa inflamatorie a conjunctivei = Conjunctivita La nivelul conjunctivei se poate intalni hiperemia conjunctivala care poate avea doua localizari: In periferie, in fundurile de sac = periferica ? semn obiectiv major al unei conjunctivite In vecinatatea limbului sclero-cornean = hiperemia conjunctivala perilimbica perikeratica semnul obiectiv major al unei Iridociclite sau atac de glaucom Aparatul lacrimal, care este format din: aparatul de producere a lecrimilor = glandele lacrimale principale si 30-40 de glande lacrimale accesorii. Glandele accesorii secreta secretia continua de lacrimi, glandele principale au o secretie intermitenta. Lacrimile umecteaza corneea si se elimina prin aparatul de drenaj al lacrimilor, format din: punctele lacrimale superior si inferior canaliculele lacrimale sacul lacrimal canalul lacrimo-nazal care dreneaza lacrimile in nas Sistemul muscular extrinsec, este format din: 4 muschi drepti: superior, inferior, intern, extern 2 muschi oblici: mare (superior), mic (inferior) Orbita cavitate osoasa care adaposteste GO Globul ocular Din punct de vedere anatomic este format din trei straturi: Stratul extern de invelis anterior Corneea = membrana transparenta, avasculara, foarte bine inervata, cu rol de protectie si de mediu refringent, asigurand din refringenta totala de 60 de dioptrii, 45 de dioptrii Corneea 2/3 posterioare corneea se continua cu Sclera, strabatuta in polul posterior de filetele de iesire ale nervului optic; la acest nivel intra si iese din ochi a. centrala a retinei Trecerea intre cornee si sclera se face la nivelul unei zone de condensare conjunctivala = limb sclero-cornean, zona extrem de importanta din punct de vedere anatomic, pentru ca aici dreneaza umorul apos din ochi, in aparatul conjunctival, acesta fiind locul de abordare chirurgical in interventiile pe globul ocular deschis Procesele infectioase: Cornee ? Keratite Sclera ? Sclerite Tunica vasculara ? Uveea, este formata din trei elemente: irisul, anterior, care in partea centrala are un spatiu liber orificiul pupilar prin care camera posterioara comunica cu camera anetrioara si prin care circula umorul apos pe fata interna a limbului scelro-cornean se afla corpul cilia, format din: procesele ciliare, cu rol in secretia umorului apos m. ciliar care se leaga prin Zonula lui Zinn de cristalin si asigura acomodatia cristalina 2/3 posterioare din Uvee sunt reprezentate de Coroida, care este]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Anatomia Si Fiziologia Plamanilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-anatomia_si_fiziologia_plamanilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. In plus, prin partea superioara a cavitatii nazale la nivelul mucoasei olfactive se percepe mirosul, iar laringele, un alt segment al aparatului respirator, datorita corzilor vocale inferioare, realizeaza fonatia. caile respiratorii organe care au rol in vehicularea aerului; cavitatea nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare, iar laringele trahea si bronhiile - caile respiratorii inferioare. Ea este divizata de septul nazal in doua cavitati simetrice numite fose nazale. Fosele nazale se afla partial in piramida nazala care are rol estetic si de protectie. FARINGELE, al doilea organ al cailor respiratorii, este un organ cu dubla functie, respiratorie si digestiva. LARINGELE, este situat in partea anterioara a gatului, sub osul hioid, deasupra traheei, proeminand sub piele. Are un schelet cartilaginos, format din trei cartilaje neperechi (cartilajul tiroid, cricoid, epiglotic) si trei perechi (cartilajele aritonoide, corniculate si cuneiforme) unite intre ele prin ligamente sau articulatii. La interior este captusit de o mucoasa care determina in cavitatea laringelui, patru plici numite corzi vocale, doua superioare si doua inferioare. TRAHEEA este un conduct fibro cartilaginos, intins de la marginea anterioara a laringelui pana la bifurcarea ei in cele doua bronhii principale. Este situata anterior de esofag. Are doua segmente; cervical si toracal. Inelele bifrocartilaginoase sunt incomplete posterior, unde se afla o membrana musculabifroelastica care permite dilatarea esofagului si inaintarea bolului alimentar in timpul deglutitiei. La exterior se afla tesut conjunctiv, iar la interior mucoasa traheala, formata dintr-un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, avand si celule care secreta mucus. BRONHIILE PRINCIPALE. Sunt doua conducte fibrocartilaginoase, rezulta- te din bifurcarea traheei la locul de bifurcare, in interiorul traheei se afla pintenele traheeal. Bron-hiile principale ajung la lobul pulmonar prin care patrund in plaman, ramnificandu-se si formand astfel arborele bronsic. Structura bronhiilor este aceiasi cu a traheei. PLAMANII Plamanii reprezinta principalele organe ale aparatului respirator si sunt situati in cavitatea toracica, deasupra diafragmului. Au forma unor jumatati de con sectionat de la virf spre baza, masa medie a celor doi plamani este de 1300g. Plamanii prezinta; baza usor concava asezata pe diafragma si care, prin inter-mediul difragmului, la dreapta este in raport cu lobul drept al ficatului, iar la stanga cu lobul stang al ficatului, cu fundul stomacului si cu splina; varful depaseste prima coasta si ajunge la baza gatului fata externa (coastele), vine in raport cu coastele si spatiile intercostale si prezinta la plamanul drept doua fisuri; una oblica si alta orizontala, iar plamanul stang numai fisura oblica; fata interna mediastinala este plana si prezinta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Aparitia Si Evolutia Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-aparitia_si_evolutia_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ca oricare alta vietuitoare omul apartine imensei lumi organice (regnului animal). Procesul de antropogeneza a inceput cu milioane de ani in urma. Acum 70 de miloane de ani a aparut ordinul primatelor, care s-a desprins din mamiferele arboricole si care s-au diversificat in mai multe linii evolutive, din care s-au desprins Hominoizii. Din acestia s-au dezvoltat Pongidele, stramosii maimutelor autropoide de astazi si Hominidele. Din Hominide cu aproximativ 15 milioane de ani in urma s-au desprins Ramapitecii, din care s-au separat acum 5 milioane de ani 4 ramuri importante, una din ele fiind ramura Ancestralus, la care se integreaza si ustrolopitecii. Austrolopitecii robusti, vegetarieni sunt reprezentati prin tipul Paraantropus descoperit in Africa-Kenya. La acest grup se integreaza si Megaantropus Din aceasta grupa au decins 2 tipuri de urmasi: Sinantropul in China si Pitecantropul robust din insula Jawa Din Pitecantropul robust s-a format Pitecantropul cu mers drept si apoi Homo Soelensis. Sinantropul si Pitecantropul au dat nastere grupului mongol. Australopitecii omnivore are ca tip de baza Australopitecus africanus. Tot aici apartine si Pleisanthropus transpalensis si deasemenea Australopitecus Prometheus-resturile au fost descoperite in stratul inferior Oldway (Africa N-E). Dupa Australopiteci urmeaza Arhiantropicii cunoscuti sub numele de Homo erectus-aveau mersul vertical; Homo habilis -stau la originea oamenilor moderni. Homo erectus si Homo habilis au reprezentat grupari bine definite care au avut o larga raspindire in Asia si Africa. Paleontropii- grupa lui Homo sapiens neanderthalensis -reprezinta forme evoluate si care au atins maximul de dezvoltare in perioada glaciara Wur. Ei foloseau focul si aveau limbaj. Aveau capacitatea craniana de 1625 cm cub. Neontropii- homo sapiens sapiens intra in filiatie directa catre oamenii actuali. Ei au disparut in urma cu 30000 de ani, iar disparitia lor a coincis cu aparitia omului de Cro-magnon, care a fost descoperit in 1868 intrun adapost din Dordagne. Formarea omului nu s-a produs intr-un anumit punct de pe glob ci pe o suprafat destul de intinsa care cuprinde: centrul S-V al Europei, Asia Mica, Asia de S-V, Africa de N, Nordul indiei, cu o clima relativ calda. Omul nu a aparut intr-o arie linistita, ci acea perioada se caracterizeaza prin transformari de natura tectonica (se forma Marea Rosie), procese de vulcanism, miscari de cutare alpina. De asemenea clima se schimba de la calda la rece si totodata si invelisul vegetal. Din intinsa arie a antopogenezei s-a desfasurat o populare lenta a tuturor regiunilor planetei noastre. Aceasta populare a avut la inceput un caracter nomand, in conditii geografice dintre cele mai diferite. Timp de milenii principala preocupare a omului a fost aceea de a-si procura hrana. In aceasta lupta continua pentru existenta, impotriva elementelor mediului natural mai putin ospitalier la inceput, omul si-a largit aria de locuit, iar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Apa In Organismul Uman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-apa_in_organismul_uman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Nu incape nici o idoiala, ca dintre toate substantele care intra in corpul omenesc si in cel al animalelor, apa sta pe primul loc in ceea ce priveste cantitatea. Fiziologul Claude Bernard este primul care a incercat, inca din secolul trecut sa calculeze proportia de apa din organismul uman. Cum a procedat? El a cantarit mumiile egiptene - care erau complet dezhidratate. Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeasi inltime si cu trasaturi fizice cat mai asemanatoare mumiilor respective. prin acest procedeu, el a determinat ca apa are o proportie de 90 % in organismul uman. Cifra este prea ridicata. Acest lucru se explica pentru ca uscarea prelungita a mumiilor a dus si la pierdera unor substante solide din corpul lor alaturi de apa. Ulterior s-au facut cercetari mai precise, care au aratat nu numai cata apa este in organismul uman, dar si chiar cata apa contin tesuturile din care este alcatuit. In medie, un om care cantareste 65 de kilograme poate fi sigur ca aproximativ 41 de kilograme (63-70 %) din organismul sau este apa. Aceasta proportie este valabila si pentru alte animale: caine, pisica, iepure, in general animalele cu sange cald au aceeasi proportie de apa in organism ca si omul si mai mult au aceeasi proportie de apa in tesuturi ca si omul. Apa reprezinta un excelent dizolvant pentu multe substante si este mediul in care se desfasoara cele mai multe reactii chimice legate de metabolismul substantelor si deci de viata. Rolul apei in organismul uman este foarte mare. Chimistii stiu foarte bine ce se intampla cand vor ca doua substante sa reactioneze intre ele. De exemplu din carbonatul de sodiu si sulfatul de cupru (piatra vanata) va rezulta carbonat de cupru si sulfat de sodiu. Daca se amesteca cele doua pulberi pur si simplu aceasta reactie nu va avea loc. Este nevoie ca substantele sa fie dizolvate in prealabil in apa pentru ca reactia sa aiba loc. In organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere la caldura, energie si la metabolismul necesar vietii. Aceste reactii au nevoie de un mediu apos, altfel substantele nu se pot desface in ioni iar reactiile nu pot avea loc. Pe langa aceasta apa insasi ese un electrolit slab, care se disociaza in ion de hidrogen (H+) si hidroxil (OH-). Acessi ioni au proprietati catalitice, ei accelerand un numar considerabil de reactii care in mod normal ar dura zile intregi, in prezente ionilor reactiile au loc in cateva secunde. Apa are si proprietatea de a acumula si de adegaja caldura prin evaporare. Aceste insusiri ale apei au un rol foarte important in fiziologia termoreglarii. La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeste mult mai multa caldura decat are nevoie. Daca aceasta caldura nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit. Din fericire organismul dispune de serie de mijloace de eliminare a caldurii. Schimbarea apei din stare lichida in stare gazoasa presupune o pierdere de caldura de la corpul unde se afla]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Auzul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-auzul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In timpul lovirii sau lovirii intre ele obiectele produc unde sonore. Acestea sunt vibratii ale aerului care sunt percepute de urechie care le transforma in senzatie auditiva. In urechie ajung numeroase sunete de la zumzetul insectelor pana la zgomotul infernal provocat de avioanele cu reactie. Atunci cand auzim ceva defapt urechia noastra este atinsa de vibratiile undoitoare ale presiunii admosferice. Urechia transforma undele sonore in impulsuri electrice pe care le transmite mai departe la creier, care la randul sau decodifica semnalele. Urechia se obisnuieste treptat cu sunetele, iar cu timpul invatam si sensul acestora. De urechia externa apartine pavilionul singura componenta vizibila precum si conductorul auditiv. Partea vizibila a urechii numita pavilionul urechii capteaza undele sonore din aer asemenea unei antene parabolice si le tranzmite prin canalul auditiv spre urechia interioara. Undele sonore captate de urechia exterioara trecand prin canalul auditiv exterior pun in miscare membrana timpanica aflata pe intrarea urechii medii. Urechia medie reprezinta cam o parte din urechie exterma fiind defapt5 o mica cavitate sapata in oasele craniului. Este delimitata spre experior de membrana timpanica dar printr-un conduct subtire numit trompa lui Eustachie comunica cu cavitatea nazala. Din acest motiv presiunea externa corespunde cu presiunea din urechia medie. Daca presiunea admosferica se modifica brusc urechia se adapteaza urechia se adapteaza in scurt timp la schimbarea de pana atunci e posibil sa pocneasca. In cavitatea urechii medii se gasesc trei oscioare numite oscioare auditive. Fiecare dintre ele are o forma cararteristica: Unul este ciocanasul (malleus), celalalt nicovala (incus), iar al t6reilea scarita (stapes). Vibratiile membranei timpanice se tranzmit mai intai la ciocanas, apoi la nicovala si scarita, iar de acolo la fereastra ovala, situata la intrarea din urechia medie si cea interna. In urechia interna cochlea (sau melcul) transforma vibratiile in impulsuri electrice care sunt tranzmise la creier, avand totodata un rol important in mentinerea echilibrului. Legatura dintre urechia interna si creier este realizata prin ihntermediul nervului auditiv care la nivelul melcului trimuite mai multe prelungiri. Cele trei conducte semicirculare umplute cu un lichid, respectiv cavitatea numita vestibulum care este compartimentata in sacula si utricula, sunt de fapt organele echilibrului. Melcul este strabatut de trei canale umplute cu lichid. In canalul cochlear se gasesc niste cili situati in mai multe randuri, totalitatea acestor celule senzoriale impreuna cu membrana tectoriala alcatuiesc organul lui Corti: acesta este centrul orgabnului auditiv. Vibratiile care trec prin canalul cochlear pun in miscare membrana bazala si membrana tectoriala care vor actiona asupra cililor. Din aceste celule vor porni semnale catre creier, unde se transforma in senzatie auditiva. Cum se masoara zgomotul? Intensitatea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Bolile Respiratorii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-bolile_respiratorii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La bolile sistemului de respiratie se refera: bronsitele, pneumoniile, pneumoscleroza si amfizema, astma bronsica, bolile cronice nespecifice si bolile cronice purotoaze ale plaminilor, pleuroziile, parazitozele (actinomicoza, echinococoza) si bolile profesionale. Aprinderea de plimini (pneumonia) poate fi lobara sau bronhocumonie. Pneumonia lobara ataca una, doua parti, uneori plaminul intreg si chiar pe ambii. La bronhopneumonie, procesul inflamatoriu cuprinde portiuni limitate ale plaminilor. Pneumonia se dezvolta acut in rezultatul supraracorii, micsorarii fortelor de aparare ale organismului si contagiunilor, carora le este favorabila extenuarea. Apare tusa, initial seaca, apoi cu flegma de culoare ruginie, frisoane cu cresterea temperaturii corpului pina la 40 C, respiratia intetita, dureri in coaste, slabiciune generala brusca, micsorarea, iar uneori deplina absenta a poftei de mincare, pierderea capacitatii de munca. In cazul aparitiei acestor simptoame bolnavul urmeaza a fi imediat culcat in pat, sa se cheme medicul care va prescrie tratamentul. In cazul adresarii oportune medicului si tratamentului, aceasta poala este curabila; in cazul tentativei de autotratament si adresare tirzie dupa ajutor medical, ea progreseaza, pot aparea complicatii periculoase vietii (pneumoscleroza, emfizema pulmonara s. a.). La masurile de profilaxie se refera calirea organismului, cultura fizica rationala. Urmeaza a ne pazi de supraracire, a respecta regimul muncii si odihnei. Bronsitele (acute si cronice) sint boli ale trunchiului bronhial sau cailor aerifere ale plaminilor aparute ca urmare a supraracirii, racelii, gripei s. a. In ultimele decenii se remarca cresterea considerabila a imbolnavirii de bronsita acuta si in special cronica, fapt legat de poluarea atmosferei cu gaze daunatoare si cu particule de praf, deprinderea de a fuma tutun ceea ce este foarte periculos la virsta adolescentei si tineretei. Un fapt negativ este alergizarea si micsorarea in legatura cu aceasta a fortelor de aparare ale organismului, cresterea frecventei epidemiilor de gripa. Bronsita constituie o problema social-medicala de prima importanta si pe drept este considerata boala secolului in rind cu boala ischemica a inimii. Cel mai des bronsita acuta este precedata de boli repetate prost lecuite ale cailor superioare de respiratie, inclusiv traheita. Bolnavii se pling de tusa, (initial seaca cu flegma neinsemnata, viscoasa, mai tirziu ea devine abundenta, deseori mucilaginos-puroioasa, galbena, se scuipa usor). Uneori se remarca subfebrilitatea (temperatura corpului este de 37, 5-38 C) pe parcursul a 3-4 zile, slabiciune, dureri ale muschilor, voce ragusita, respiratia repetata. Pentru insanatosirea completa si deplina urmeaza a se adresa la timp medicului, a respecta regimul si tratamentul prescris de catre medic. Sint eficace inhalatiile, sinapismele, consumarea abundenta de bauturi fierbinti (spre exemplu, lapte fierbinte cu bicarbonat de sodiu sau apa gazoasa).]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Budism Budistm</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-budism_budistm.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: La baza Budismului stau cele 4 Adevaruri Nobile: 1) Dukkha - Suferinta - Intreaga viata lumeasca este lipsita de satisfactii reale si contine suferinta. Satisfactiile lumesti sunt impermanente producand astfel suferinta. 2) Samudaya - Cauza suferintei - Exista o cauza a suferintei care este atasamentul, dorinta, pofta, agatarea si care are radacini in ignoranta. 3) Nirodha - Incetarea suferintei - Exista o incetare a suferintei numita Nirvana. 4) Marga - Exista un drum ce duce la incetarea suferintei numit Nobilul Drum cu 8 brate: -Intelegere corecta; gandire corecta; vorbire corecta; actiune corecta; mod de viata corect -Efort corect; atentie corecta; concentrare corecta. Budistii cauta refugiu in Tripla Nestemata alcatuita din Buddha, Dharma (invatatura Budista) si Sangha (comunitatea Budista). Exista 5 norme urmate de toti Budistii si anume abtinerea de la: a ucide, a fura, comportament sexual gresit, vorbire incorecta si intoxicanti. Budismul priveste existenta ca avand trei caracteristici fundamentale: absenta egoului (anatta), impermanenta (anicca) si suferinta (dukkha). Omul este captiv unui ciclu infinit moarte-renastere in functie de karma acumulata in timpul vietii. Scopul Budismului este eliberarea din acest ciclu (suferinta) si intrarea in starea de Nirvana. Universul nu are inceput sau sfarsit si exista mai multe planuri (universuri) in care omul se poate renaste. Budismul este o religie ateista, Buddha fiind considerat om, nu zeu. Buddha inseamna cel ce s-a trezit. Romanian Buddhist Group Marile scoli (traditii) Budiste sunt Theravada (invatatura batranilor/inteleptilor), Mahayana (marele vehicul) si Vajrayana (Calea de Diamant-budism tibetan). Scoli reprezentative pentru Mahayana sunt Zen (Chan), Shin (Taramul Pur), Tendai (Tien Tai), Nichiren. Buddha Gautama Siddhartha, fondatorul Budismului, s-a nascut acum aproximativ 2550 de ani. Exista 5 norme urmate de toti Budistii si anume abtinerea de la: a ucide, a fura, comportament sexual gresit, vorbire incorecta si intoxicanti. Budismul priveste existenta ca avand trei caracteristici fundamentale: absenta egoului (anatta), impermanenta (anicca) si suferinta (dukkha). Omul este captiv unui ciclu infinit moarte-renastere in functie de karma acumulata in timpul vietii. Scopul Budismului este eliberarea din acest ciclu (suferinta) si intrarea in starea de Nirvana. Universul nu are inceput sau sfarsit si exista mai multe planuri (universuri) in care omul se poate renaste. Budismul este o religie ateista, Buddha fiind considerat om, nu zeu. Buddha inseamna cel ce s-a trezit. Buddha Gautama Siddhartha, fondatorul Budismului, s-a nascut acum aproximativ 2550 de ani si a trait intre anii 563 si 483 ien. Budism in Romania se doreste a fi prima comunitate virtuala Budista romaneasca precum si primul portal Budist romanesc destinat tuturor Budistilor romani precum si romanilor interesati de Budism. Budism in Romania este alcatuit din doua componente:]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Capacitatea Unor Boli De A Se Transmite Ereditar</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-capacitatea_unor_boli_de_a_se_transmite_ereditar.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Capacitatea unor boli sau trasaturi de a fi transmise ereditar a fost cunoscuta (intuita) inca de cand se practica medicina, si insusi Hippocrates stia ca unele trasaturi si boli pot avea caracter familial. Pana la inceputul secolului al douazecilea, ereditatea era considerata a fi o imbinare de continuitate si variatie de trasaturi si caractere, si se pare ca si Hippocrates stia aceasta. Momentul critic in cunoasterea legilor transmiterii ereditare este reprenzentat insa de memorabila lucrare a lui Johann Mendel, intitulata Cercetari asupra hibrizilor vegetali aparuta in 1865. In cele cateva pagini, cat contine lucrarea, sunt prezentate rezultatele unor ani de cercetari staruitoare, comparabile ca importanta teoretica si consecinte practice cu opera lui Pasteur asupra fermentatiei butirice. Dat mult timp uitarii si redescoperit ulterior, Mendel a reintrat in actualitate si, printre primele boli ereditare inscrise in tipare mendeliene, a fost alcaptonuria, boala descrisa in 1902 de Garrod. Curind dupa aceasta remarcabila observatie de patologie umana ereditara, a fost identificat un mare numar de boli atribuite efectelor deletorii ale prezentei unei singure gene umane mutante. Acestea au fost numite boli monogenetice iar catalogul bolilor sau tulburarilor plauzibil care sau dovedit a avea o baza mendeliana a totalizat in scurt timp 1364 de entitati. Termenii <<dominant>> si <<recesiv>> au patruns adinc in vocabularul mendelian al patologiei umane si, multe boli care nu au o baza veritabila in ereditatea mendeliana dovedita au continuat sa poarte aceasta eticheta, mai mult, pentru orice boala despre care se putea afirma ca prezumtiv ar putea avea o baza genetica se declansau eforturi sustinute pentru a fi interpretata mendelian. O ulterioara descoperire critica a survenit in anul 1959 cind a fost descrisa prima tulburare determinata de o aberatie cromozomica numerica: sindromul Down, consecinta a trisomiei 21. In urmatorii citiva ani au fost descoperite numeroase alte sindroame determinante de aberatii cromozomice. Se vorbeste in prezent de <<sute de noi sindroame cromozomice>> cele mai multe fiind identificate in ultimii ani ca urmare a utilizarii tehnicilor curenete de bandare si a noii tehnici - aplicarea tehnologiei AND recombinat, colorarea cu distamicin DAPI, bandarea Cd. Considerind ca viata fiintei umane incepe in momentul fertilizarii ovulului trebuie sa se recunoasca ca anomaliile cromozomice reprezinta cea mai larga categorie de cauze de moarte la specia umana. Efectele aneuploidiei asupra dezvoltarii includ: Criteriul obisnuit de impartire a bolilor genetice in boli comune si boli necomune este frecventa in populatie de peste sau sub 1 la 1000. In timp ce bolile multifactoriale (genetice si de mediu) sunt in general boli comune, bolile determinate de gene mutante majore sint boli necomune. O alta categorie de boli genetice - anomaliile cromozomice - << cade>> fie in grupul bolilor comune, fie in grupul bolilor]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Caracterizarea Anei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-caracterizarea_anei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Ion Slavici este unul dintre marii scriitori ai literaturii romane si se numara printre marii clasici ai acesteia (Eminescu, Creanga si Caragiale). Una dintre operele sale este nuvela psihologica Moara cu noroc ce se deosebeste de marea majoritate ale celorlalte scrieri realizate de Ion Slavici prin modul de a privi saracia. In alte nuvele, Slavici pretuieste saracia pentru capacitatea sa de a mentine echilibrul sufletesc al omului, linistea existentei sale, insa in Moara cu noroc, ea este un motiv de framantare. Personajul principal al acestei nuvele este sotul Anei, Ghita ce dorind sa-I ofer familiei sale o viata mai buna, se hotaraste sa arende Moara cu noroc sis a se mute acolo. Familia lui Ghita este compusa din mama Anei, un copil mis si inca unul ce se va naste la scurt timp dupa mutarea lor la Moara cu noroc si sotia sa, Ana. Ea este descrisa de-a lungul operei epice atat in mod direct de catre narator cat si de alte personaje, precum mama sa, cat si in mod indirect prin intermediul faptelor si a vorbelor sale. Portretul ei fizic este realizat in mod direct de catre narrator, care pe langa trasaturi fizice ii dezvaluie si cateva insusiri morale (Ghita priveste in jur si inima ii radea cand Ana cea inteleapta si asezata deodata-si pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa). Cu toate ca ea era inteleapta, era si naiva, inocenta ca un copil si timida, de aceea prima sa intalnire cu Lica Samadaul o impresioneaza profund (Ana ramase privin ca un copil uimit la calaretul ce statea in fata ei, Ana nu putea sa-l vaza in ochi). Posedand intuitia specifica oricarei femei, ea isi da seama destul de repede de firea ticaloasa a lui Lica, pe care o percepea in ranjetul, in cautatura Samadaului, ori in felul in care acesta isi rodea mustata cu dintii si il previne pe Ghita sa se fereasca de acest om rau. Pe masura ce Ghita se indeparteaza de ea, temerile ce se desteptara peste noaptein sufletul ei nu mai slabeau si, desi ingrijorata pentru sotul ei, fiind o femeie supusa ce nu dorea sa-si supere sotul, tacea (Ana simtea ca barbatul ei s-a schimbat tine mai putin la nevasta si la copii: dar el tacea si asa ca nu indraznea sa-l supere ci se intreba mereu ce-o fi avand sotul ei, Ana ar fi vrut sal intrebe insa ea nu mai indraznea sa-i vorbeasca dezghetat ca mai nainte, cacise temea ca nu cumva el sa se supere pe dansa) Actiunile lui Ghita ajung sa o ingrozeasca pe Ana, ba chiar sa o raneasca profound sis a o aduca pe aceasta la capatul disperarii (Ana jalindu-se!, striga Ana speriata, Ana se necajea, temandu-se ca nu cumva copilul sa cada ori cainele sa-l muste, Ana tacu, dar ochii I se umplura de lacrami, fiindca vorbele I se pareau grele). Cu cat Ghita devena mai distant fata de Ana si cand pleaca de acasa fara sa o anunte motivul pentru care a plecat, aceasta isi pierde stapanirea de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Clasa Reptila</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-clasa_reptila.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Reptilele sunt vertebrate tetrapode care au aparut in fauna terestra in perioada Carbonifera a erei Pleozoice si au atins apogeul dominatiei in era Mazozoica. revin in mediul acvatic pentru reproducere, avand in structura lor caractere multiple care reprezinta adaptari la viata terestra. Sunt animale poikiloterme, temperatura corpului variind sensibil fata de cea in zonele cu clima calda, putinele specii din regiunile temperate hiberneaza in sezonul rece. Corpul lor, mai mult sau mai putin masiv, este inzestrat cu 4 picioare (membre) ppentadactile ale caror degete se termina cu gheare. Membrele sunt situate latero-ventral si nu ridica de la sol restul corpului. Ele servesc pentru sprijin pe substratul pe care se tarasc. La unele reptile adaptate secundar la viata acvatica (broastele testoase) membrele sunt transformate in palete pentru inot, iar la serpi, Reptilele au un tegument sarac in glande secretoare, de aceeea el este uscat si impermeabil ca rezultat al adaptarii la viata terestra. Patura externa a epidermei este cornoasa, groasa si apara corpul de uscaciune. De asemenea produce solzi, scuturi si placi cornoase cu rol de protectie. La crocodili si broaste testoase, derma tegumentului produce placi osoase, care dubleaza scuturile cornoase, formand o adevarata armatura care uneori este extrem de dura. Datorita acestor formatiuni epidermice si dormice, in perioada de crestere are loc naparlirea, sub forma de exuvie (teaca continua la serpi) sau sub forma de petice (la soparle). Exceptie fac testoase si crocodilii care nu naparlesc. Tegumentul reptilelor contine pigmenti care dau culoarea corpului si care nu se modifica in functia de variatia cromatica a mediului. Fac exceptii unele specii de soparle la care pigmentii sunt localizati in cromatofori, iar culoarea corpului se modifica in concordanta cu cea a mediului asigurand camuflarea animalului (cameleonul). Coloana vertebrala este formata din vertebre amficelice la reptilele inferioare si notocordul persista toata viata, vertebre de tip procelic la reptilele superioare iar coarda dorsala nu persista si la adult. Craniul este articulat printr-un singur condil occipital de primele vertebre cervicale. In alcatuirea coloanei vertebrate se afla cele 5 regiuni: cervicala, dorsala, lombara, sacrala si caudala. Exceptie fac serpii ale caror member sunt reduse sau au disparut iar coloana vertebrala nu prezinta aceasta impartire. Reptilele sunt primele vertebrate la care se diferentiaza primele 2 vertebre cervicale, atlas si axis. Atlas are forma unui inel care se invarte usor in jurul apofizei odontoide a axisului asigurand o mare mobilitate capului. Vertebrele dorsale poarta coaste articulate ventral cu osul stern (lipseste la serpi). Regiunea lombara este formata dintr-un numar variabil de vertebre, cea secrala din din 2-3 vertebre care au apofize transverse iar caudala are numar mare de vertebre. Coastele care se articuleaza la nivelul sternului se numesc adevarate, iar celelalte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Conservarea Alimentelor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-conservarea_alimentelor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Conservarea produselor alimentare constituie o veriga importanta in asigurarea calitatii acestora. Modalitatile prin care se realizeaza acest deziderat cuprind o gama larga de tehnici de conservare, clasificate in doua grupe: metode termice si Foods preservationmethods are very important toensure a goodquality level. Modalities through which this desideratum can be achieved had alarge range of preservation technics classified in twomain groups: thermal and athermal methods. Conservarea (produselor alimentare) in vederea fie aprelungirii duratei de valabilitate, fie pentru modificarea caracteristicilor senzoriale a aparut inca din cele mai vechitimpuri. Astfel, in scrierile istorice sunt amintite: uscarea la soare, prin ventilatie naturala, sau pe un foc cu lemne; sararea si afumarea carnii; eliminarea apei (deshidratarea) si conservarea in grasime sau zahar; pastrarea maslinelor in apa in palatul din Cnossos s-au gasit ulcioare in care se pastraumasline acum cca. 4000 de ani. Acest procedeu se practica si in cazul fructelor, condimentelor mentinute in alcool sau otet, sau conservarea oualor in solutie slabacidifiata. Fermentarea se aplica la paine, ea fiind atestata in Turcia de acum 900 de ani, laobtinerea bauturilor alcoolice bere, vin, cidru si la fructe, cand se depozitau in vrac. Conservarea cuajutorul frigului artificial a fost aplicata de aproximativ 4000 de ani la granita austro-italiana (in Tyrol) de vanatori care, la o altitudine de 3200 m, pastrau in gheata vanatul. Romanii conservau pestele din Rin, langustele din Sardinia si stridiile in gheata pentru a se pastra proaspete pana la Roma. Nordicii ingropau carnea de vanat sau pestele in zapada sau gheata pentru a se pastra peste iarna. Alexandru cel Mare si Nero serveau inghetata de fructe si miere. In incinta palatului de la Versailles, Ludovic al XIV-lea a amenajat racitoare in vederea pastrarii alimentelor. Exista, deci, cateva atestari documentare care ilustreaza aplicarea diferitelor metode de conservare a alimentelor din cele mai vechitimpuri. Clasificare. O clasificare succinta a procedeelor de conservare a alimentelor ar fi urmatoarea: 1. Eliminarea microorganismelorprin separare fizica: microfiltrare; ultracentrifugare. 2. Distrugereamicroorganismelor (sterilizare) prin: actiunea caldurii: fierbere clasica (100 C); sterilizare apertizare (110. 140 C); UHT; radiatii ionizante (sterilizare la rece) : electroni accelerati; raze ? si X; radiatii ultraviolete; folosirea antisepticelor lichide sau gazoase: alcooli; acizi; conservanti chimici. 3. Efect de oprire a proliferarii microorganismelor efect de protectie (nu de eliminare) : utilizarea temperaturilor scazute: refrigerarea prin scaderea temperaturii la 0. 3 C si refrigerare in vid; congelare; supracongelare; reducerea continutului de apa (eliminarea a 60-70% din apa de constitutie)]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Corpul Uman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-corpul_uman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: SCHELETUL uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul, avand 50 de centrimetri, iar cel mai mic este scarita (2, 6 mm), una din oscioarele auditive. oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile, din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor. Peste 500 de muschi muschii scheletici se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular. Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Cele mai simple articulatii sunt cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta; intre rotula si extremitatea distala a femurului. Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la actiunile din exterior. Alte 14 oase intra in formarea fe]ei (craniul visceral); in cele doua urechi mai exista cate 3 oscioare auditive, iar ultimul os este mandibula. In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru, situat intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebra a coloanei este coccisul fomat initial din 4 oase care s-au unit. Oasele care formeaza toracele sunt in numar de 25. Pe cele doua parti sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul. Oasele centurii scapulare, ale bra]ului, antebratului si mainii sunt in numar de 64. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate cate o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din doua oase lungi: humerus radius si ulna. Centura pelvina si piciorul sunt formate din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula. Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta - periost prin care patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor. Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati. MUSCHII corpului uman se grupeaza in trei clase: muschii scheletici, adica muschii striati, care se fixeaza pe schelet, fiind controlati de creier si impreuna cu oasele pe care se fixeaza cu tendoane, sunt responsabili de orice miscare. muschii netezi, rolul lor este realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne muschiul cardiac Muschii scheletici (muschii striati) se gasesc in intregul corp uman din crestet pana in picioare. Muschii scheletici sunt compusi din]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Defectele Ochiului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-defectele_ochiului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Oamenii si celelalte animale care sunt capabile sa focalizeze ambii ochi asupra unui singur obiect sunt capabile de vedere stereoscopica, care este fundamentala pt o perceptie mai adanca a lucrurilor. Principiul consta in prezentarea unei imagini din doua unghiuri, putin diferite, pentru ca apoi ochiul sa contopeasca aceste imagini intr-o singura imagine tridimensionala. Una din categoriile de imagini stereoscopice sunt numite autostereograme, care nu necesita intrumente speciale pt a fi vizualizate, si au putut fi realizare cu ajutorul graficii pe calculator. Doua imagini, reprezentand ochiul stang, respectiv drept, sunt suprapuse. Vazuta normal, imaginea rezultata arata ca un model abstract. Imaginea tridimensionala apare atunci cand ocii privitorului sunt focalizati, si de exemplu, doua puncte diferite sunt suprapuse, si se vede numai unul. Cele mai comuna tulburare a vederii este cauzata de cristale sau alte mici corpuri opace ce blocheaza o parte a irisului, si deobicei sunt indepartate dupa putin timp. Opacitatile mai serioase sunt numite cataracte, si sunt rezultatul unor raniri mecanice, batranete, sau deficiente in alimentatie. Opacitatea corneei poate cauza deasemenea obstructurarea vederii, dar aceasta poate fi reparata prin transplantul unei sectiuni currate de cornee de la o alta persoana. Miopia este cauzata de lipsa simetriei a globului ocular, sau lipsa abilitatii muschilor oculari de a schimba forma lentilelor, pentru a focaliza corect imaginea pe retina. Miopia poate fi corectata prin folosirea lentilelor biconcave. Presbitismul, este cauzat de pierderea elasticitatii ochiului odata cu inaintarea in varsta, apare deobicei dupa varsta de 50 de ani, si poate fi corectata prin purtarea unor ochelari cu lentile convexe. Strabismul poate fi corectat pin purtarea unor lentile speciale, dar in stadii avansate, este necesara o operatie asupra muschilor oculari. Ambliopia este o slabire a vederii, fara o avarie fizica a ochiului, si poate fi cauzata de abuzul de droguri, alcool, tigari, sau poate fi cauzate de isterie. Presiunea pe nervul optic poate cauza orbirea. Desprinderea retinei din interiorul globului ocular poate cauza orbire, pentru ca retina va iesi din cadrul imaginii formate de lentile. Corectarea permanenta a acestui defect se face numai prin operatie Bibliografie: Microsoft Encarta 99 Encyclopedia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Orasul Braila</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-orasul_braila.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Perioada Meiji este considerata inceputul epocii moderne a Japoniei. Denumirea provine de la numele Imparatului Meiji. Acesta a fost propulsat la conducerea Japoniei, in urma evenimentelor ce poarta denumirea de Restaurarea Meiji, explicate in articolul aferent perioadei anterioare (perioada Edo). Regimul Meiji a inceput ca o alianta intre provinciile Satsuma si Choshu, sustinute de Tosa si Hizen. Scopul acestei aliante a fost restituirea puterii in mainile imparatului, considerat conducatorul de drept al Japoniei si eliberarea Japoniei de influentele barbare (straine). Intre ianuarie 1968 si iunie 1869 a avut loc razboiul civil Boshin intre fortele imperiale (Meiji) si ramasitele vechiului shogunat Tokugawa. Orasul Edo a fost redenumit Tokyo in 1868, si a fost declarat noua capitala. Perioada imediat urmatoare acestor evenimente, pana in zilele noastre este considerata epoca moderna, fiind impartita in 4 periode, dupa numele purtat de imparati: Meiji (1868-1912); Taisho (1912-1926); Showa (1926-1989) si Heisei (1989). Imediat cu instalarea regimului Meiji, au inceput o serie de reforme pentru reorganizarea puterii in stat. Inceputul este marcat de un juramant prin care in 1868, imparatul se angajeaza sa preia puterea, sa acorde tuturor cetatenilor posibilitatea de decizie, precum si sa abandoneze vechile obiceiuri rele. Sistemul prefectural a luat nastere in 1871, tranzitia spre acesta incepand insa in 1869, cand patru lorzi locali (daimyo) au fost convinsi sa-si cedeze pamanturile curtii. Acestia au fost numiti guvernatori ai vechilor lor pamanturi. Multi au urmat acest exemplu, ajungand ca in 1871 toate domeniile sa revina in mana imaratului, acesta reimpartindu-le in prefecturi. Prin aceasta s-a renuntat la domeniile feudale si privilegii, samurai pierzandu-si astfel drepturile si privilegile. Aceasta a produs o schimbare majora a claselor sociale. Astfel in 1873, populatia Japoniei se ridica la cifra de 33 milioane, iar clasele sociale cele mai predominante fiind: kazoku (aristocrati); shizoku (samurai - 5. 5% impreuna cu aristocratii); heimin (oamenii de rand - 93, 6%) si altii (preoti etc. - 0. 9%). In 1871-1873, o mare parte din persoanele la putere au facut un tur in America si Europa pentru a invata despre sistemele moderne de administratie si guvernare. Acest tur poarta denumirea de misiunea Iwakura. In urma acestei experiente a fost schimbata modalitatea de taxare din procente pe productie (orez) in procente pe pamantul detinut (3% pentru inceput, iar apoi au redus la 2. 5% din valoarea pamantului aflat in gestiune). Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea banilor tipariti. Capitalul era putin, iar industriei ii lipsea infrastructura: sisteme de distributie, transport, comunicatie si publicitate. In acest sens a pornit o campanie sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus noua taxa pe pamant, a stabilit regulile pentru stabilizarea monezii nationale, a]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diabetul Zaharat</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-diabetul_zaharat.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Diabetul zaharat este un sindrom foarte frecvent, in prezent existand aproximativ 200 de milioane de bolnavi. In Romania, la inceputul anului 2002 existau peste 360 000 de bolnavi. Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestarile sale fiind descrise in Papirusul Ebers - 1500 i. e. n. In 1889 este dovedita legatura dintre DZ si pancreas. In 1921 este descoperita insulina de catre savantul roman Nicolae Paulescu, iar in 1922 este pentru prima data administrata la om. In 1955 incepe era medicamentelor antidiabetice orale, iar in 1963 se reuseste sinteza insulinei. DZ este un sindrom caracterizat prin hiperglicemie cronica datorata scaderii secretiei de insulina sau tulburarii actiunii acesteia. Se considera ca o persoana are diabet zaharat atunci cand glicemia masurata dimineata inainte de masa este mai mare de 126 mg % sau cand este peste 200 mg % in orice moment al zilei. Glicemia - nivelul glucozei (zaharul) din sange. In mod normal valorile glicemiei sunt cuprinse intre 70-110 mg %. Insulina - hormon secretat in pancreas. Principalul hormon care mentine glicemia la valori normale (70-110 mg %). Stimuleaza patrunderea glucozei in celule, necesara producerii de energie. In timp, hiperglicemia determina complicatii la nivelul ochilor, rinichilor, inimii, vaselor de sange, nervilor, deoarece glucoza in exces poate avea efecte toxice. Diabetul zaharat tip 1 apare in general la copii si tineri inainte de 40 de ani. La acesti bolnavi pancreasul nu mai secreta deloc insulina, astfel incat ei va trebui sa urmeze toata viata tratament cu insulina. Diabetul zaharat tip 2 apare de regula dupa 40 de ani. La acesti bolnavi pancreasul secreta inca insulina, dar aceasta nu actioneaza normal la nivelul celulelor, acestea nepreluand si nefolosind corespunzator glucoza din sange. Diabetul zaharat la gravide - unele femei pot face DZ in timpul sarcinii, dar de obicei acesta dispare dupa nastere. Cauzele aparitiei diabetului zaharat Diabetul zaharat este cauzat de: defecte genetice, boli ale pancreasului (pancreatita, traumatisme), alte boli endocrine, unele medicamente (prednison, diuretice), infectii (rubeola congenitala, citomegalovirus), obezitate, stres, sedentarism, alimentatie bogata in grasimi si glucide. Principalele semne in diabetul zaharat Poliuria - eliminarea a peste doi litri de urina. In cursul unei zile se poate ajunge pana la pierderea a 6-8 litri de urina. Polidipsia - senzatia puternica de sete urmata de consumul unor cantitati mari de lichide. Bolnavii au limba si gura uscata. Scaderea in greutate - pana la 10-20 kg in cateva saptamani sau luni. Polifagia - exagerarea poftei de mancare. Bolnavii mananca foarte mult desi in mod paradoxal scad in greutate. Oboseala, scaderea fortei fizice si intelectuale. Semne ale complicatiilor infectioase: gangrene, boli de piele, infectii la nivelul organelor genitale. Complicatiile in diabetul zaharat Datorita complicatiilor, durata medie de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Diabetul Zaharat Juvenil</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-diabetul_zaharat_juvenil.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Diabetul zaharat este afectiunea endocrina si metabolica cea mai frecventa in copilarie, caracterizata printr-o crestere permanenta a glicemiei, insotita sau nu de semne clinice, fiind cauzata de alterarea secretiei de insulina sau perturbarii actiunii sale. Aceasta afecteaza ambele sexe, aproximativ in egala masura, cu o usoara predominanta a sexului masculin. Cel mai frecvent intalnit la copil si adolescent este tipul I, in mod exceptional se poate intalni si tipul II. Scolarizarea Diabetul zaharat si tratamentul sau trebuie sa influenteze cat mai putin viata si activitatea copilului sau adolescentului. Pentru siguranta propriei sanatati el trebuie sa aiba in permanenta un medalion sau un carnet in care sa se scrie diagnosticul pe care-l are, tratamentul pe care-l primeste zilnic, cate unitati de insulina, precum si o cantitate mica de zahar, pe care sa-l foloseasca in caz de hipoglicemie. Profesorii vor fi la curent cu afectiunea lor, acordandu-le sprijin, daca este nevoie. Administrarea insulinei nu o poate face oricine. Daca se administreaza o doza mai mare, elevul poate prezenta o stare asemanatoare betiei sau isi poate pierde starea de constienta, cand nu se mai poate ajuta singur. Daca este gasit in aceasta stare i se va administra imediat apa cu zahar, iar daca nu mai poate inghiti sau daca in maxim 15 minute nu-si revine va fi transportat de urgenta la spital. Pierderea de timp pericliteaza viata elevului. Se recomanda ca scolarizarea sa se faca in localitatea de domiciliu, pentru ca in mediul familial se poate asigura mai usor regimul alimentar de care are nevoie. Exercitiul fizic Copilul cu diabet zaharat trebuie sa fie incurajat sa practice activitati fizice si sport, care-l vor ajuta fizic si psihologic. Efortul fizic mediu face parte din terapia bolii, dupa dieta si tratamentul insulinic. Exercitiile fizice pot fi practicate de elevii cu diabet zaharat tip I, fara complicatii cardiovasculare, respiratorii, hepatice, sanguine, renale. Ele trebuie sa fie practicate regulat, progresiv, in ceea ce priveste durata si intensitatea. Exercitiile fizice vor fi supravegheate de medic. Se recomanda ca sporturi colective: voleiul, handbalul, baschetul, fotbalul, precum si cele care nu comporta riscul unor eforturi sau lovituri violente si care, de asemenea, pot fi practicate in echipa sau in grup: tenis, ciclism, gimnastica, jogging precum si baletul, dansul, plimbarile pe jos sau cu bicicleta. Nu se recomanda sporturile care comporta risc mare de hipoglicemie, care o data declansata ar avea urmari dramatice: natatie, alpinism, navigatie in solitar, scufundari in apa, parasutismul, sariturile la trambulina solitar. In timpul efectuarii unei activitati fizice se recomanda diminuarea moderata a dozei de insulina si o crestere a ratie suplimentare de glucide. Efortul fizic practicat constant constituie un ajutor esential la dieta specifica bolii. O buna scolarizare si o viata activa sunt cele mai bune mijloace de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Enigma Otiliei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-enigma_otiliei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: A aparut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost Parintii Otiliei scriitorul avind in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui mos Costache. Desfasurarea epica este lenta, conflictul este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Otilia personajul principal din romanul Enigma Otiliei, ea este fata adoptiva a lui Mos Costache, numele ei de familie fiind Marculescu. Ea este o cantareata la pian foarte talentata, si care doreste sa studieze muzica. Clanul Aglae doreste sa alunge pentru a putea pune mana mai usor pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Prima intalnire in roman cu Otilia este la inceputul lui cand Felix intra in casa lui Mos Costache pentru a doua data (prima data mosul spunandu-i ca acolo nu sta nimeni), si ea vine in salvarea lui recunoscandu-l. Despre Otilia autorul spunea: Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in afara, o imagine lunara si feminina. Chipul adolescentin al Otiliei este de la inceput o aparitie angelica, descris in mod expres de autor, din momentul sosirii lui Felix in casa lui Mos Costache, asa cum o observa tanarul. Mai intai voce cristalina, auzita de sus, apoi, un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri. Parerea lui Felix despre Otilia la prima vedere este: fata parea sa aiba vreo 18-19 ani. Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastrii, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara acea slabiciune supta si pastrata a Aureliei, era o mare libertate de miscari, o stapanire desavarsita de femeie. Mos Costache o iubeste dar de zgarcit n-a putut sa-i asigure un viitor fara probleme, nedepozitand decat foarte putini bani in banca restul tinandu-i ascunsi sub salteaua lui. Pascalopol o iubeste pe Otilia si ii implineste toate poftele ei, Otilia casatorindu-se cu el, dar apoi acesta i-a dat libertate ea casatorindu-se cu un conte din Spania. Otilia este unul dintre cele mai complexe personaje feminine din proza romaneasca, ea este fascinanta, mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur, de Felix care-i infioara corzile inimii, ocrotita de un strain, Otilia este totusi fara cuib. Otilia traieste drama singuratatii, viitorul ei este ambiguu, departe de mult visata fericire. Comportamentul ei este derutant: capabila de emotii puternice trece brusc de la o stare la alta. Ea este copilaroasa si in acelasi timp si matura dovedind o grija materna fata de Felix pe care-l protejeza ca pe un orfan. Calatoria la Paris o maturizeaza, devine mai sigura mai constienta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Evolutia Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-evolutia_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Omul este una din ultimele fiinte aparute pe Terra. Noile descoperiri arata aparitia primului hominid acum 3-4 milioane de ani in urma si prezenta homo sapiens numai acum 250000 de ani. In anul 1974 a fost descoperit in Etiopia scheletul unui hominid datand de peste trei milioane de ani. Acest hominid se pare ca mergea pe doua picioare stand drept, dintii, formati din molari foarte mari, aveau deja caracter uman. El apartinea familiei australopitec. Craniul acestei clase are dimensiuni modeste de 600-800 cm3. Evolutia omului a avut loc foarte lent. Omul progresa din etapa in etapa in functie de dezvoltarea sa cerebrala. Astfel apare homo habilis care este obisnuit cu viata in grup. Homo erectus este primul care cunoaste focul. Fata sa incepe sa se aplatizeze. Volumul cavitatii cerebrale are o marime medie de 1000 cm3. El apare cu 1, 5 milioane ani in urma. In continuare apare homo sapiens. Acesta are un creier voluminos de 1500 cm3. Este intelept, isi ingroapa mortii si incepe sa deseneze pe peretii pesterilor. Resturile fosile ale acestei clase pot fi intalnite pe toata suprafata globului. Scheletul sau se aseamana cel mai mult cu cel descoperit in 1868 la Cro-Magnon, in Dordogne. Cro-Magnon este stramosul nostru direct. Din el provine omul modern homo sapiens sapiens. Fiecare element al familiei homo a dominat planeta pentru o perioada de timp dupa care a disparut. Homo sapiens sapiens a existat de peste 35000 de ani. Acest lucru dovedeste posibilitatea sa de a se adapta la toate situatiile ostile. Multe clase au disparut cand conditiile lor de viata au fost modificate. Este cazul homo sapiens neandertalensis. Marimea creierului a fost avantajul care a dus la evolutia omului. Uneltele au fost prima inventie a omului. Acestea au dat posibilitatea supravietuirii. Evolutia omului s-a desfasurat pe o perioada de peste 4 milioane de ani si inca mai continua si astazi. Bibliografie 1. Geographie du temps present, Classiques Hachette, 1985]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Excretia Renala</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-excretia_renala.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Metabolismul celular produce CO2 si anumite substante finale, provenite in special din catabolismul proteic. Aportul exogen poate si el realiza cantitati excesive de anumiti constituenti care trebuie eliminate. Plamanii elimina CO2 si alte substante volatile, iar substantele nevolatile inutilizabile sau in exces, sunt eliminate, impreuna cu o anumita cantitate de apa, in cea mai mare parte prin rinichi si, accesoriu, prin sudoare si fecale. Rinichii sunt organe pereche, situate retroperitoneal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare. Ei au forma caracteristica, circa 300 g, doua fete si doua margini -Segmentul intermediar (ansa Henle), subtire, este format din doua brate, unite intre ele printr-o bucla; are epiteliul turti, fara microvii. Nefronii care au glomerulii in zona externa a corticalei au ansa Henle scurta, in timp ce nefronii cu glomerulii in zona interna a corticalei au ansa lunga, care coboara profund in medulara. -Segmentul distal este format dintr-o portine dreapta, ascendenta, care ajunge in corticala in vecinatatea glomerulului propriu, in imediat contact cu arteriola aferenta. Vascularizatia renala este extrem de bogata, rinichii primind 20-25% din debitul cardiac de repaus. Artera renala, ramura a aortei abdominale, patrunde prin hil si apoi se imparte in ramuri interlobare, din care se desprind arterele arcuate si arterele interlobulare, din care provin arteriolele aferente, care se capilarizeaza formand glomerulul. Dupa ce se regrupeaza in arteriole aferente, se capilarizeaza din nou in jurul tubului si se deschid in venele interlobulare, apoi in venele arcuate. Inervatia renala provine din plexul situat in hilul organului, format in majoritate din fibre simpatice toraco-lombare, dar si din cateva fibre parasimpatice venite prin nervul vag. Formarea urinei Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale: ultrafiltrarea plasmei la nivel glomerular, reabsortia si secretia anumitor constituenti in tubi. Ultrafiltrarea glomerulara este un proces dirijat de forte fizice, in urma caruia aproximativ 1/5 din cantitatea de plasma care iriga rinichii treceprin membrana filtranta glomerulara, extrem de subtire, in cavitatea capsulara. Constituent Flitrare Reabsortie Secretie Excretie Apa 170 168, 5 - 1, 5 Na+ 26000 25850 - 150 K+ 900 900 100 100 Uree 51 31 - 150 Creatina 12 1 1 12 Ac. Uric 50 49 4 5 Glucoza 800 800 - - Reabsortia tubulara este procesulprin care sunt recuperate anumite substante utile organismului din ultrafiltratul glomerular, mentinandu-se astfel homeostazia plasmatica. Secretia tubulara este procesul invers celui de reabsortie, transportand anumite substante din capilarele peritubulare in lumenul tubului.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>George Calinescu</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-george_calinescu.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Personalitate complexa a literaturii romane: prozator, dramaturg, poet, critic si istoric literar, eseist, ziarist. Se naste la Bucuresti Gh. Visan, fiu din flori al Mariei Visan. Copilul e recunoscut de impiegatul C. F. R. Const. Calinescu si sotia sa Maria, in casa carora mama baiatului este menajera. Familia Calinescu, impreuna cu femeia in casa si copilul, se muta la Botosani, apoi impiegatul Calinescu e transferat cu slujba la Iasi. Aici Gh. Visan (viitorul scriitor) e inscris la Scoala Carol I, de langa Liceul Internat. In 1907, Maria Visan (mama adevarata) accepta ca sotii Calinescu sa ii adopte fiul (va semna G. Calinescu). Dar moare in acelasi an tatal adoptiv, si micul Calinescu, impreuna cu cele doua mame (purtand amandoua numele de Maria), descinde la Bucuresti (1908). Studii liceale si universitare in Capitala. Licenta in 1923. Profesor de italiana la licee, apoi pleaca la Roma, doi ani, cu o bursa. In 1929, se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucuresteni. Doctor in litere la Universitatea ieseana (teza despre manuscrisul eminescian Avatarii faraonului Tla, 1936). Aici va fi conferentiar. Publica la Iasi Jurnalul literar (1939). Din 1945, e profesor la Universitatea Bucuresti. Membru al Academiei, din 1949. Calinescu a aderat, dupa alungarea Regelului Mihai si instaurarea comunismului, la ideologia noua, surazandu-i bineinteles, avantajele practice. A facut calatorii in Uniunea Sovietica si in China comunista, publicand impresiile de calatorie. Rechemat profesor onorific la Facultatea de Litere. Isi republica toata creatia, e inconjurat de onoruri, e premiat si omagiat. In noiembrie 1964, era internat cu ciroza hepatica la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, noaptea, pleaca in lumea umbrelor, lasand o opera fundamentala pentru cultura poporului roman. (Geo Bogza). A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creanga, Filimon, Alexandrescu (1932-1962), o monumentala Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent (1941, aproape 1000 de pagini in quarto), numeroase studii, eseuri, conferinte. Cartea nuntii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru, precum si volume de versuri, teatru, culegeri gazetaresti (Cronicile optimistului).]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Glaucomul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-glaucomul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Capitolul II Pag. 8 Patologia tensiunii oculare particularitati fiziologice masurarea tensiunii oculare sindromul de hipertensiune oculara Capitolul III pag. 15 Glaucomul definitie clasificare descriere profilaxia glaucomului capitolul iv pag. 24 ROlul asistentei in ingrijirea bolnavului cu glaucom bibliografie - 2 - capitolul I Analizatorul vizual anatomia analizatorului vizual Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: Segmentul periferic sau receptor care primeste excitatiile externe specifice este format din: Globul ocular. Organele anexe ale globului ocular. Globul ocular - formiaza aparatul optic al organului vizual. Are forma aproape sferica si este alcatuit din trei tunici suprapuse care formiaza peretele lui. o tunica externa conjunctiva fibroasa. o tunica mijlocie vasculara (UVEE), bogata in pigment. o tunica interna nervoasa, retina. Tunica externa fibroasa se imparte in doua portiuni inegale: -una posterioara opaca, alb-sidefie numita sclero- tica, -o portiune anterioara, bombata si transparenta numita cornee. Sclerotica este formata dintr-o impletitura densa de fibre colagene, dispuse radial si circular care o fac rezistenta. Este dura si inextensibila la adult, avind rol de protectie. In grosimea ei se ramifica vase de singe si nervi, precum si canalul lui Schlemm, vecin limbului sclero-cornean care are rol fiziologic in circulatia lichidelor din interiorul ochiului. La polul posterior sclerotica prezinta o portiune perforata numita lama ciuruita, prin care trec fibrele nervului optic. Corneea este partea anterioara a stratului fibros. E o membrana transparenta, mai subtire in portiunea sa mijlocie. Este alcatuita din fibre conjunctive colagene asezate sub forme de lamele paralele intre ele si cu suprafata corneei. Cornea nu poseda vase de singe, dar contine numeroase ramificatii nervoase. Nutritia este asigurata prin imbibitie de vase sanguine de la nivelul limbului sclero-corneean. Zona de trecere dintre cornee si sclera se numeste limb sclero-corneean. - 3 - Tunica mijlocie sau vasculara (UVEE), captuseste fata interna a scleroticii pina la un milimetru de cornee, de unde ea nu se mai continua pe fata posterioara a acesteia ci l-a o directie verticala pe axul ochiului si formiaza cu corneea unghiul camerular sau irido-corneean. Tunica mijlocie este compusa din trei portiuni: -coroida -corpul ciliar -irisul Coroida este o membrana intens vascularizata, ea fiind invelisul hranitor al globului ocular. Partea externa adera la sclerotica si este alcatuita dintr-o patura subtire conjunctiva bogata in celule pigmentare, prin care contribuie la formarea camerei obscure. La polul posterior coroida prezintaun orificiu care corespunde lamei ciuruite a sclerpticii, prin care trec fibrele nervului optic. In portiunea anterioara coroida formeaza corpul ciliar, care este o formatiune conjuctiv- musculara ce se]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Hiv</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-hiv.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: HIV sau virusul deficientei sistemului imunitar este pe departe cel mai cunoscut si mai temut virus la ora actuala, impreuna cu SIDA sau sindromul deficientei sistemului imunitar. HIV este un retrovirus, inconjurat de o citoplasma lipida derivata din membrana. Pe citoplasma se afla in structuri de cate doua glicoproteina membranei (gp41) si glicoproteina citoplasmei (gp120). Membrana retrovirusului e formata dintr-o proteina numita p17 iar proteina di care e format nucleul se numeste p24. In nucleu se gasesc doua bucati de ARN impreuna cu o substanta de transformare inversa. Hiv poate infecta doar celule care suporta molecula CD4 pe citoplasma, una dintre aceste celule fiind CD4 T-Lymphocytes (o celula alba din sange). Ajutat de lipidele di citoplasma Hiv se prinde si apoi se inglobeaza in celula, apoi ARNul di nucleu se tranforam in ADN. ADNul astfel format intra in nucleul celulei si se ataseaza ADNului gazda care va produce noi bucati de ADN de Hiv. Acestea vor iesi din nucleu, se vor transforma in ARN si in jurul lor se va forma nucleul virusului care apoi va parasi celula cu o parte din membrana si citoplasma acesteia si va infecta alte celule. O persoana infectata cu Hiv pierde treptat sistemul imunitar o data cu celulule albe infectate facu persoana infectata sa devina extrem de vulnerabila la alte boli precum pneumonia, infectii cu paraziti, ciuperci si alte boli simple si obisnuite. Pierderea sistemului imunitar permite formarea unui sindrom clinic (adica aparitia unei serii de boli) care se dezvolta si apoi duce la moartea individului infectat. La inceputul anilor 80 au fost descoperite infectii norocoase aparute intai la homosexuali care erau aparent sanatosi. In 1983 oncologistul francez Luc Montagnier si oamenii de stinta de la istitutul Pasteur din Paris au izolat ceva care parea sa fie un ou retrovirus. Aproape in acelasi timp virusul a mai fost deascoperit de doua echipe de americani, toti reusind sa izoleze virusul cunoscut astazi ca Hiv. In 1995 se estima ca Hiv a infectat aproape 20 de milioane de persoane si mai multe milioane dintre acestea aveau si Sida. Dezvoltarea de la infectarea cu Hiv pana la aparitia bolii clinice numita Sida poate lua de la 6 la 10 ani. Aceasta dezvoltare poate fi monitorizata folosind marcatoare surogate (date care corespund cu stadiul in care se afla boala) endopuncte clinice. Marcatoarele surogate cuprind numarul din ce i ce mai mic de celule albe CD4 T-cells; numarul de virusi care circula pri sange e de asemenea folosit precum si raspunsul sistemului imunitar la prezenta Hivului. In primele saptamani de dupa infectare, majoritatea oamenilor au simptome de febra cum ar fi dureri de cap si temperatura, aceste simptomuri dureaza vreo doua saptamani. In aceasta perioada Hivul se raspandeste foarte repede iar numarul de celule albe scade drastic dar acesta va revei la nivelul normal datorita sistemului imunitar, indivizii contaminati sunt foarte contagiosi in aceasta perioada (aceasta perioada este cunoscuta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Hormonii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-hormonii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Activitatea armonioasa a tuturor partilor organismului si relatiile sale cu mediul inconjurator sunt asigurate de sistemul nervos. Dar alaturi de legatura nervoasa, la animale si la om exista si o legatura chimica sau umorala intre diverse organe. Ea se realizeaza prin actiunea asupra proceselor fiziologice a diverselor substante chimice, care se gasesc in sange si alte umori ale organismului. intre organe il joaca glandele cu secretie interna. In corpul nostru exista doua feluri de glande. Unele din ele-sudoripoare, lacrimale, salivare, gastrice etc. -se numesc glande cu secretie externa, deoarece ele poseda canale excretoare prin care secretia formata in glanda se elimina la exterior, sau in vreo cavitate a corpului (gura, stomac, intestin). Spre deosebire de aceste glande, glandele cu secretie interna nu poseda canale de eliminare. Fiecare dintre ele produce o substanta speciala, care se absoarbe direct in sange, iar prin sange se raspandeste in intregul corp. Aceste substante, denumite hormoni, au insusirea de a actiona chiar in cantitati foarte mici asupra diverselor functii ale organismului. Absenta unor hormoni sau cantitatea lor insuficienta in organism cat si cantitatea lor exagerata, se pot reflecta dezastros asupra sanatati. Hormonii produsi de glandele cu secretie interna asigura schimbul nurmal de substante. Daca la un animal se extirpa pe cale chirur- gicala glandele suprarenale sau paratiroide, el moare curand. Rezulta ca fara prezenta in organism a acestor hormoni produsi de glandele extirpate organismul nu poate exista. cresterea normala a scheletului, cresterea si dezvoltarea normala a intregului organism. Experientele pe animalele tinere in plina dez- voltare au aratat ca dupa indepartarea glandei tiroide sau a hipofizei animalele prezinta o intarziere in crestere. Este suficient insa sa se transplanteze animalelor operate glanda extirpata, ca animalele sa inceapa sa creasca normal. Se intalnesc uneori oameni de talie foarte mica sau, din contra foarte mare. Talia pitica sau giganta este de obicei legate de o tulburare a activitatii normale a glsndelor de secretie interna in copilarie. Unele glande poseda, atat o secretie interna cat si o secretie etena. Drept exemplu poate servi pancreasul. Unele celule ale acestei glande produc sucul pancreatic, care se elimina prin canalul excretor in intestin si contribuie la digerarea alimentelor. Aceasta reprezinta secretia externa. Dar in pancreas exista si asemenea,, insule de celule cu secretie interna, care produc un hormon special insulina care este absorbita de sange. Ea are influenta mare asupra metabolismului glucidelor. Daca in sange apare o cantitate mare de zahar, excesul sau se elimina prin urina; astfel se intampla bunaoara in diabetul zaharat. In acest caz, introducerea insulinei in organism micsoreaza cantitatea de zahar din sange si amelioreaza starea bolnavului. Glandele sexuale au de asemenea, atat o secretie externa (in glandele masculine se produce sperma, iar]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Influenta Tutunului Asupra Sanatatii Omului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-influenta_tutunului_asupra_sanatatii_omului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Bill era un barbat amabil, intelegent si puternic. El isi iubea familia. Insa in tinerete s-a apucat de fumat. Mai tirziu a urit acest obicei. Chiar in timp ce tragea dintr-o tigara, el ii sfatuia cu sinceritate pe fii lui sa nu fumeze, spunindu-le cit de neintelept este sa fumezi. De multe ori a mototolit un pachet de tigari in miinele sale puternice si l-a aruncat pe jos in camera, jurind ca nu mai fumeaza niciodata. Insa nu peste mult timp el se apuca din nou de fumat mai intii fuma pe ascuns, iar apoi de fata cu toti. Bill a murit de cancer in urma cu 19 ani, dupa luni de suferinte ingrozitoare. Daca n-ar fi fumat, poate ca si azi ar fi fost in viata. Sotia sa ar fi avut inca sot, iar fii sai, un tata. Ira, in virsta de 53 de ani (1997), sufera de emfizem, ca urmare a aproape patruzeci de ani de fumat. Pentru tratament, el are nevoie de o rezerva considerabila de oxigen lichid, care costa aproximativ 400 de dolari pe luna (1997). In 1994, noua zile de spitalizare l-au costat 18000 de dolari, ceea ce a ridicat cheltuielile pe care le-a facut Ira pentru ingrijirea sanatatii la suma de peste 20000 de dolari. Si totusi, Ira nu crede ca e neaparat necesar sa se lase de fumat. Pur si simplu am o dorinta irezestibila sa fac lucrul acesta, marturiseste el. Cazul lui Bill si a lui Ira nu este unic. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), bolile cauzate de tutun ucid anual aproximativ 4 milioane de oameni, adica unul la fiecare 8 secunde. Consumul de tutun este principala cauza evitabila a bolilor din intreaga lume. Daca actuala tendinta se mentine in urmatorii 20 de ani, principala cauza a mortii si a infirmitatilor din lume va fi fumatul. Fumatul ucide. Cu toate acestea, peste tot exista persoane care fumeaza. In intreaga lume exista cel putin 1, 1 miliarde de fumatori, precizeaza OMS. Aceasta inseamna aproximativ o treime din adultii lumii (2000). In ultimii ani, numeroase tari au impus anumite restrictii in privinta tutunului, printre care se numera si restrictiile in privinta reclamelor la tigari. Totusi, multi considera inca fumatul o activitate sociala placuta. Industria filmului continua sa prezinte fumatul intr-o lumina atragatoare. In urma unui studiu efectuat de Universitatea California din San Francisco asupra filmelor care au adus cele mai mari profituri in perioada 1991-1996, s-a descoperit ca 80% dintre personajele principale masculine dintre aceste filme fumau. Desi creste popularitatea folosirii tutunului intr-un ritm alarmant, creste si numarul datelor si statisticelor cit mai exacte cu privire la dauna pe care o aduce acest produs atit de mult folosit. Iata citeva exemple: Fumul de tigara contine peste 4000 de compusi daunatori sanatatii, dintre care 200 sunt otravuri bine cunoscute. Se stie ca 43 din aceste 4000 de substante chimice cauzeaza cancer. Printre ele se numara si cianura, benzenul, metanolul si acetilena. Fumul de tigara mai contine oxid de azot si monoxid de carbon, ambele gaze fiind toxice.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Inima</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-inima.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Inima este un organ situat in mediastin, orientat cu varful la stanga, in jos si inainte, si cu baza in sus, la dreapta si inapoi. Din punctele de vedere anato-mic, fiziologic si patologic se deosebesc o inima (cord) stanga si o inima dreapta. Inima stanga este alcatuita din atriul si ventriculul stang, separate prin orificiul atrioventricular. Atriul stang primeste sange arterial, care vine din plaman prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrioventricular stang sau mitral este prevazut cu doua valve, care il inchid in timpul sistolei si il lasa deschis in timpul diastolei. Ventriculul stang primeste in diastola sangele care vine din atriul stang, iar in sistola il evacueaza in artera aorta prin orificiul aortic, prevazut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoida aortica). Orificiul mitral si cel aortic constituie sediul de electie al cardiopatiilor reuma-tismale (stenoza mitrala si insuficienta aortica). Inima dreapta este alcatuita din atriul si ventriculul drept, separate prin orificiul atrioventricular drept. Atriul drept primeste sange venos din marea circulatie prin orificiile venei cave superioare si al venei cave inferioare. Orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspid este prevazut cu trei valve, care inchid orificiul in sistola si il deschid in diastola. Ventriculul drept primeste sangele din atriul drept in timpul diastolei si il evacueaza in timpul sistolei in artera pulmonara, prin orificiul pulmonar, prevazut ca si orificiul aortic - cu trei valve de aspect semilunar. Inima dreapta este motorul micii circulatii. Exista deci o mare circulatie sau circulatie sistematica si o mica circulatie sau circulatie pulmonara. Peretii atriilor si ai ventriculilor se contracta ritmic: mai intai cele doua atrii, apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzand aceeasi cantitate de sange pe care o primesc. Atriul drept primeste sangele venos din intreg organismul prin venele cave si il impinge in ventricu-lul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge in plamani, unde se oxigeneaza, pierzand CO2. Prin venele pulmonare ajunge in atriul stang, de unde trece in ventriculul stang si de aici - prin artera aorta - este distribuit in toate tesuturile si organele. Inima este alcatuita din trei tunici: endocardul, miocardul si pericardul. - Endocardul sau tunica interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile sale formeaza aparatele valvulare. - Miocardul sau muschiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcatuit din miocardul propriu-zis sau miocardul contractil si din tesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contractil are o grosime diferita in cei doi ventriculi. Astfel, ventriculul stang, cu rolul de a propulsa sangele in tot organismul, are un perete mult mai gros decat cel drept, care impinge sangele numai spre cei doi plamani. Atriile au un perete mult mai subtire decat al ventriculilor. Tesutul specific (fig. 1) este constituit dintr-un muschi cu aspect embrionar, foarte bogat in celule nervoase, si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ion Neculce</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-ion_neculce.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Cand citesti cronica ui Neculce, un nume iri navaleste numaidecat in minte: Creanga. In Neculce se infaptuieste cu un veac inainte acel amestec de mcai cultura de targovet si de intelpciune taraneasca A fost un boier moldovean dupa mama dar de origine modesta dupa tata fiind influentat mai mult dinspre ramura materna (a ramas de timpuriu orfan de tata), ceea ce il determina pe G. Calinescu sa spuna ca Neculce apartine unei boierii solide. Viitorul cronicar crescut in vremuri tulburi pentru Moldova atacata de turci sau tatari pleaca cu bunica din partea mamei intree 1686-1690 in Tara Romaneasca, de raul lesilor, invata carte pe apucate dar face o serioasa scoala a vietii. In Tara Romaneasca o deosebita influenta benefica asupra lui Neculce a avut-o educatia umanista a unchiului sau, Constantin Cantacuzino. In 1693 gratie altui unchi al sau Iordache Cantacuzino, mare demnitar sub Constantin Duca Voda, Ion Neculce capata o prima slujba pe langa domn: postelnicel. Ce inseamna asta? Functia in sine presupunea ingrijirea dormitorului domnesc dar erea o prima treapta spre inaltele functii boieresti. O ucenicie. Treptat, devine un om politic important, aflandu-se permanent in randul dregatorilor moldoveni. A fost investit cu functii speciale si i s-a acordat inalta incredere, in special in timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, cu a carui sora a fost casatorit. Implicat ca hatman (inalta demnitate in timp de razboi) in tensionata lupta militara si diplomatica a lui Dimitrie Cantemir, alaturi de rusi, impotriva imperiului otoman, Neculce sufera asprimile infrangerii de la Stanilesti (1711) si se refugieaza in Rusia si apoi in Polonia. Intors dupa ani in tara este repus in drepturi si isi recapata averea; traieste alte ascensiuni si alte coborasuri sociale. Gratie mintii agere, sensibilitatii sale, gratie, de asemenea, preocuparilor sale politice, administrative, militare, dovedind o rara complexitate psihologica (Serban Cioculescu vorbeste despre pluralitatile psihice ale cronicarului), Neculce a cunoscut bine realitatile, conceptiile, psihologia epocii. Ajuns septuagenar, retras din treburile politice ale Moldovei, a simtit nevoia de a fixa in scris, pentru posteritate, evenimente din istoria Moldovei dar si fapte cotidiene de pe parcursul a peste opt decenii, o buna parte din ele fiindu-i familiare cronicarului din insasi viata li de zi cu zi. Scrierea e facuta cu luciditate si biectivitate (cronicar nepartinitor l-a numit istoricul Nicolae Iorga). Dincolo de aceste contradictii si limite de conceptie si interpretare, cronica lui Neculce ramane un document viu de epoca, prin forta pe care obiectivitatea si talentul sau o confera evocarilor. Biografie: Limba si literature romana pt examenele de bacalaureat si admitere in facultati, editura Recif 1997 Scriitori romani, ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1978]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Lilieci</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-lilieci.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Antebratul 25-41 mm; capul + corpul (45) 50-55 mm; anvergura 250-275 mm; coada 49-50 mm; craniul 12-14 mm; greutatea 6-9 g; formula dentara: I 2-2/6, C 1-1/1-1, Pm 2-2/2-2, M 3-3/3-3 = 34. Urechile, cu marginea externa dantelata, se insera anterior intre ochi si gura; in partea interna, la baza, lipite. Tragusul triunghiular. Parul, dorsal. si patagiul negricioase cafenii intunecat, ventral sur cafenii. Firul de par la baza negru. Uropatagiul, uneori, pe partea ventrala, aproape de baza cozii, cu peri albi. Raspandit in regiunile muntoase din centrul Europei, precum si in cele de stepa si silvostepa din partea sud-estica. La noi destul de rar in zona padurilor subcarpatice, semnalat in unele pesteri din Oltenia, Transilvania. Zboara destul de iute pe deasupra gradinilor. Primavara si vara apare timpuriu, chiar pe timp de furtuna si ploaie. Traieste mai mult izolat. Iarna sta suspendat printre crapaturile stancilor din pesteri, prin tunele sau pivnite, in grupuri mici sau izolati; vara se ascunde prin scorburile copacilor si crapaturile zidurilor. Antebratul 40-48 mm; capul + trunchiul 48-65 mm; coada 40-45 mm; anvergura 260-270 mm; urechea 14-16 mm; craniul 14-17 mm; greutatea 12-14 g; formula dentara: I 2-2/6, C 1-1/1-1, Pm 1-1/2-2, M 3-3/3-3 = 32. Primul incisiv, superior, bicuspid, cu varful extern doar cu putin mai scurt decat cel intern si de doua ori mai inalt decat al doilea incisiv. Tragusul cu latimea maxima putin deasupra mijlocului lungimii sale, cu varful rotunjit si indreptat inauntrul la baza un antitragus mic. Ultima vertebra codala si o portiune din penultima libere. Urechea, patagiul si uropatagiul cafenii-intunecat-negricioase. Partea ventrala a patagiului si in jurul corpului cu peri albi unicolori, cu spatele cafeniu inchis si patat cu putin alb; abdomenul cafeniu intunecat. Firul de par la gat si in regiunea anala alb uniform; in rest bicolor, cu baza intunecata, iar catre varf alb-galbui.  Raspandit in partea vestica si centrala a Europei. La noi comun, mai ales in regiunea subcarpatica, preferand padurile de foioase. Cunoscut din Transilvania, Oltenia, Campia Romana si Moldova. Se adaposteste prin scorburi, podurile caselor, clopotnite, crapaturile zidurilor, intre ferestre. Iese la vanat o data cu asfintiyul soarelui. Masculii si femelele formeaza grupuri separate, asfel ca in coloniile intalnite se gasesc mai mult femele. Femela naste 2 pui. Anvergura 300-380 mm; antebratul 45-37 mm; capul + trunchiul 60-80 mm; coada 50-54 mm; urechea 14-17 mm; craniul 17-20 mm; greutatea 15-30 g. Tragusul in jumatatea terminala, latit si puternic rotunjit, cu varful indreptat inauntru; la baza cu un antitragus mic. Botul scurt si gros. Picioarele groase, cu degete scurte. Patagiul se prinde de calcai. Ultima vertebra codala rudimentara si libera. Epiblema dezvoltata, lata, de forma unui arc de cerc. Spatele si abdomenul cafenii-roscate; abdomeniul mai deschis. Firul de par mai deschis la baza. patagiul, pe partea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Limba</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-limba.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Limba este un organ musculo-membranos, de forma conica, foarte mobil, care participa la alcatuirea peretelui inferior al cavitatii bucale. Limba este organul gustului. Ea are si un rol digestiv foarte important, participand la masticatie si deglutitie, iar la noul-nascut la sugere. Limba mai are si rol fonator, in articularea consoanelor linguale. Limba nu poate fi vazuta in intregime chiar daca gura este larg deschisa. Ea e formata din doua segmente: corpul si radacina. Separatia dintre corp si radacina o face un sant in forma de V, numit santul terminal, situat la cativa milimetri inapoia V-ului lingual. El prezinta la varful lui o depresiune numita gaura oarba. Radacina limbii este portiunea dinapoia santului terminal. Ea e situata in faringe, de unde si numele de segment faringian. Corpul limbii este portiunea situata inaintea santului terminal. Aceasta portiune se gaseste in cavitatea bucala si de aceea e numit segmentul bucal. Corpul limbii prezinta doua fete (fata dorsala sau superioara si fata inferioara), doua margini, un varf si o baza. Limba are un schelet osteo- fibros, un continut muscular si o membrana invelitoare; este lipsita de submucoasa. Scheletul osteo- fibros este format din osul hioid si din doua formatiuni fibroase: membrana hioglosiana si septul lingual. Muschii limbii se impletesc intre ei intr-un mod extrem de complicat. Dupa origine, ei se grupeaza in muschi extrinseci (cu origine pe oasele sau pe organele invecinate) si muschi intrinseci (care se fixeaza cu ambele capete in interiorul limbii. Sunt formati din fibre striate. Muschii extrinseci sunt: m. genioglos, m. hioglos, m. stiloglos, m. tonsiloglos, m. palatoglos si faringoglos. Ei actioneaza asupra limbii in intregime, realizand deplasari ale ei. Muschii intrinseci sunt: m. longitudinal inferior, m. longitudinal, m. transvers, m. vertical. Rolul lor este de a modifica forma acestui organ. Limba este un organ extrem de mobil. Cu varful ei putem sa parcurgem toata cavitatea bucala: inapoi pana la palatul dur, pe laturi pana la arcadele dentare si inainte pana in vestibul. In cazuri de mobilitate exagerata, aceste limite pot fi depasite. Mucoasa linguala acopera musculatura limbii si se continua cu mucoasa buco-faringiana. Mucoasa linguala prezinta: papile, glande si foliculi limfatici. SIMTUL GUSTULUI Receptorii gustativi sunt stimulati prin contact direct de un anumit numar de substante sapide, numai daca ele sunt solubile in apa. Pentru fiecare substanta exista un prag de perceptie diferit. Astfel, dintre substantele acide, pentru acidul clorhidric, pragul este solutia de 0, 0009M; dintre substantele sarate, pentru clorura de sodiu, pragul este solutia 0, o1 M; dintre substantele dulci, pentru zahaoza, pragul de perceptie il reprezinta solutia de 0, 01M, iar dintre substantele amare, pentru chinina, pragul este solutia 0, 000008M. Se observa cat de sensibili sunt receptorii fata de substantele amare in comparatie cu celelalte]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Limbajul Gesturilor</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-limbajul_gesturilor.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Comunicarea prin limbajul trupului exista din cele mai vechi timpuri, dar analiza lui stiintifica a inceput abia in ultimii douazeci de ani. El a devenit popular in anii 70. Pana la sfarsitul acestui secol, va fi descoperit in intreaga lume si sunt sigur ca impactul si insemnatatea lui asupra comunicarii umane vor deveni elemente constitutive ale instructiei oficiale. Cartea de lata este conceputa ca o introducere la limbajul trupului si as dori sa-i indemn pe cititorii ei sa adune noi cunostinte legate de aceasta tema, atat prin cercetari si experiente proprii, cat si cu ajutorul exemplelor furnizate. In ultima instanta, viata sociala va fi terenul cel mai corespunzator pentru asemenea investigatii si testari. Observarea constienta a propriilor noastre actiuni, precum si ale altora este calea cea mai potrivita pentru a intelege mai bine metodele de comunicare ale celei mai complexe si mai interesante fiinte de pe glob - omul. In cele ce urmeaza ne vom ocupa de diferite situatii, mai cu seama din lumea afacerilor, aratand in ce fel apar grupurile de gesturi si semnale ale truplui, si imprejurarile care pot afecta interpretarea lor. Precizari privind intelegerea temei Apropiindu-ne de sfarsitul secolului XX, suntem martorii aparitiei unui nou tip de om de stiinta, cel din domeniul comunicarilor non-verbale. Tot asa cum ornitologul se delecteaza observand pasarile si comportamentul lor, specialistul in comunicari non-verbale urmareste cu pasiune semnele si semnalele non-vcrbale ale fiintelor umane. El le supune observatiei peste tot unde indivizi intra in interrelatii - in timpul indeplinirii indatoririlor sociale, pe plaja, la televizor, in birouri. El este un cercetator al comportamentului uman si doreste sa cunoasca modul cum procedeaza ceilalti oameni, pentru a afla astfel cat mai multe despre el insusi si despre posibilitatile imbunatatirii relatiilor sale cu ceilalti oameni. Este aproape incredibil ca in decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele non-verbale ale comunicarii au inceput sa fie studiate mai intens abia in anii 60, iar publicul a luat cunostinta de existenta acestora numai in 1970, o data cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului. Ea a fost un rezumat al muncii depuse pana atunci de savantii behavioristi in domeniul comunicarii non-verbale, dar multi dintre semenii nostri nu au aflat nici astazi de existenta limbajului trupului si cu atat mai putin de importanta acestuia in viata lor. Charlie Chaplin si multi alti actori ai filmului mut au fost pionierii folosirii cu indemanare a comunicarii non-verbaie, aceasta a fost pe atunci singura metoda disponibila a ecranului. Fiecare actor era considerat bun sau rau in masura in care izbutea sa utilizeze gesturile si alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Cand filmul vorbit a devenit popular, iar aspectelor non-verbale ale jocului li s-a acordau mai putina atentie, multi actori ai filmului mut au intrat in]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Mark Antony</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-mark_antony.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: The English poet and playwright William Shakespeare is recognized in much of the world as the greatest of all dramatists. Julius Caesar (1599) is one of his major tragedies. It is the tragic story of political rivalries in ancient Rome. Fearing Julius Caesar will become a popular tyrant, Brutus and Cassius plot to assassinate him. On the day agreed for the assassination Caesar is nearly persuaded to stay at home by his wife Calphurnia s fateful dreams. He decides to go to the Senate, ignoring a soothsayer s warning and a letter that names all the conspirators, and is stabbed. Brutus calms the citizens attending Caesar s funeral and spares Mark Antony, Caesar s trusted companion and allows him to speak to the people. Mark Antony starts talking to a crowd that is already convinced of the rightfulness of Brutus s cause. He addresses them by You gentle Romans to achieve what s called captatio benevolentiae, that is gaining the auditorium s sympathy. The term Romans has a good purpose: waking up the people s national consciousness and subconsciently reminding them To capture their attention, Mark Antony tells them to lend me your ears, a short phrase that show us that Mark Antony is a good orator who is not imperative, like Brutus. To calm the crowd, he tells them that he is not here to praise Caesar. He continues with an aphorism saying that after one dies people only remember the bad things about him and they forget all the good things he has done, a subtle allusion to Julius Caesar. He is ironic: he repeatedly calls Brutus noble and honorable. He says he doesn t deny that Brutus is an honorable man and that Brutus blames Caesar for ambition and then he expresses doubt about all that with an if: If it were so. We notice that, a great orator, he never says directly what he has to say; he only insinuates things and makes the auditorium put the pieces together. He continues by saying that only under the permission of Brutus he came to speak; he displays modesty, but it s a would-be modesty. Mark Antony speaks about Caesar s successes, about the good and clever leader he was. He reminds Caesar s qualities and, knowing that the people are responsive to material interests, he tells them that Caesar would not take the crown, in order to inflame them against the conspirators. Then he uses a rhetorical question to cast doubt upon the blame put on Caesar: was this ambition? . Using the adversative conjunction yet, he is putting face to face the facts with Brutus s affirmations. We notice the emphatic use of do, a rhetorical device, in what I do know, to clear any doubt about the rightfulness of his words; and another emphatic word, did, in You all did love him. Antony makes a rhetorical invocation: O judgement! ; he is now histrionic; he acts, forcing the approval of the people: My heart is in the coffin there with Caesar / And I must pause till it come back to me. His words have the desired effect on the]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Modul De Functionare Al Creierului</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-modul_de_functionare_al_creierului.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Creierul functioneaza cu ajutorul unor circuite neuronale, sau celule nervoase. Comunicarera intre neuroni este atat electrica cat si chimica, si calatoreste in totdeauna de la dendritele unui neuron, prin soma, prin axon, catre dendritele unui alt neuron. Dendritele unui neuron primesc semnale de la axoni altor neuroni prin chimicalele numite neurotransmitatori. Neurotransmitatorii produc o incarcare electrochimica in soma. Soma integreaza informatia, care este apoi transmisa electrochimic mai departe de axon. Oamenii de stiinta au 2 directii in studiul modalitatii in care functioneaza creierul. O directie este studierea functiilor creierului dupa ce o parte din creier a fost distrusa. Functiile care dispar, sau care nu mai sunt normale dupa ranirea anumitor regiuni ale creierului pot fi deseori asociate cu regiunile lezate. Cea de-a doua directie este studierea raspunsului creierului la stimulare directa sau stimularea anumitor organe de simt. Neuronii sunt grupati dupa functii in grupari de celule numite nuclee. Aceste nuclee sunt conectate la senzori motori si alte sisteme. Oamenii de siinta pot studia functiile sometosenzorilor (durerea si atingerea), motor, olfactiv, vizual, auditiv. Aceste nuclee cat si a altor sisteme care masoara schimbarile fiziologice (fizice si chimice) care apar in creier cand aceste simturi sunt activate. De exemplu electroencefalograma (EEG) masoara activitatea electrica a unor anumitor grupuri de neuroni prin electroizi atasati suprafetei creierului. Electrozii sunt inserati direct in creier pot citi anumiti neuroni. Schimbarile in debitul sangui, glucoza, consumul de oxigen in grupul unor celule active pot fi deasemenea observate. A Vederea Sistemul vizual al omului este unul dintre cele mai avansate sisteme senzoriale. Vizual pot fi acumulate mai multe imagini de cat prin oricare alta metoda. Pe langa structura ochiului propriu zis, numeroase regiuni ale creierului, numite impreuna cortexuri asociative vizuale, cat si mijlocul creierului sunt implicate in sistemul vizual. Constient, procesarea imaginilor se petrece in cortex, dar reflexiv, imediat si inconstient, raspunsul are loc in partea superioara a colliculus, in partea mijlocie a creierului. Regiunile corticale asociative, regiuni specializate care asociaza sau integreaza imputuri duferit in lobul frontal, cat si in parti ale lobului temporal sunt deasemenea implicate in procesul colectarii informatiilor vizuale si a stabilirii amintirilor vizuale. B Vorbirea Vorbirea implica regiuni corticale specializate aflate intr-o interactiune complexa, care permite creierului sa inteleaga si sa comunice idei abstracte. Cortexul motor initeaza impulsuri care calatoresc prin creier, producand sunete audibile. Regiuni vecine ale cortexului motor sunt implicate in secventele coordonate de sunete. Regiunea Broca a lobilor frontali este responsabila pentru seventa cuvintelor. Intelegerea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Muschii Si Lichenii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-muschii_si_lichenii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intrarea in functiune a mecanismelor de reglare a cordului si vaselor este declansata de modificarile de presiune din vasele mari si cord. Uneori mobilizarea acestor mecanisme este consecinta unor modificari umorale. Variatiile presionale sau de compozitie chimica a sangelui in sectoarele dotate cu receptori determina tulburarea ritmului descarcarilor de impulsuri aferente spre centrii bulbari urmata de modificarea tonusului acestor centri si mobilizarea de mecanisme vegetative, endocrine si umorale care tind sa readuca la normal constantele tulburate. In conditii fiziologice, din volumul sanguin total 10% se gasesc in cord, 8% se gasesc in circulatia pulmonara, 12% in artere, 5% in capilare si app. 65% in sectorul venos (in special in venule si venele mici). Mecanismele de reglare actioneaza modificand dupa necesitati calibrul arteriolelor si/sau al sectorului venos precum si repartitia sangelui intre diferite sectoare vasculare mentinand astfel hemodinamica normala in pofida variatiilor irigatiei sistemice sau locale. Arteriolele opun cea mai mare rezistenta fluxului sanguin (=vasele rezistentei) iar modificarile tonusului lor influenteaza debitul sanguin tisular prin modificarea fluxului capilar. Capilarele nu au celule musculare sau fibre nervoase motorii in structura peretilor, de aceea modificarile de calibru sunt in cea mai mare parte pasive fiind determinate de vasodilatatia arteriolelor si de staza venoasa. Dar volumul cel mai mare de sange este cuprins in sectorul venos (=vasele capacitatii), de aceea, mentinerea tonusului acestui sector (in special al venulelor si venelor mici) dotate cu putere de vasomotricitate detine cea mai mare importanta pentru mentinerea hemodinamicii. Activitatea cordului si tonusul patului vascular sunt reglate pe cale neurovegetativa si umorala, sistemul circulator avand o bogata inervatie vegetativa, dar si de o serie de substante de natura hormonala sau umorala prezente in sange. Modificarile adaptative cardiovasculare in diferite conditii fiziologice se realizeaza prin mecanisme complexe de reglare intrinseci si extrinseci. 1. 1 Mecanismele intrinseci cardiace Sunt demonstrate de faptul ca inima scoasa din organism, deci lipsita de influente exterioare, continua sa se contracte si chiar isi poate adapta in anumite limite debitul prin modificari adecvate de frecventa si/sau ale volumului sistolic. Frecventa cardiaca (ce poate creste cu 10-30% fata de nivelul bazal) este influentata prin destinderea pasiva a peretilor atriuului drept. Volumul cardiac este influentat in vivo de trei factori: 1. presarcina (sau gradul de intindere a fibrei miocardice inainte de inceputul sistolei); 2. contractilitatea miocardului; 3. postsarcina (sau rezistenta opusa sangelui de catre tonusul vascular). Adaptarea prin mecanisme intrinseci a fost demonstrata experimental pe un preparat cord-pulmon lipsit de inervatie prin intreruperea circulatiei cerebrale de catre Frank (1895) si]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Ochiul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-ochiul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Aparatul vizual, cel mai important organ de simt, informeaza sistemul nervos central asupra tuturor modificarilor care au loc in mediul inconjurator. Functioneaza pe principiul sistemul cibernetic, adica are in exterior glo bul ocular numit si aparat de luat vederi, apoi cai de transmisie a mesajului si centri corticali de interpretare a imaginii. - Membrana externa, numita sclerotica, de culoare alba sidefie, fibroasa si rezistenta, inextensibila la adult, dar usor extensibila in prima copilarie, este numita si scoica sclerala, deoarece mentine forma globului ocular si a fost asemuita cu sistemul osos din alte parti ale organismului. Este formata din fibre conjunctive-elastice, impletite in patru straturi, in sistem de retea de ba lon, care ii da rezistenta si starea opaca, netransparenta. Aceste fibre iau nas tere prin secretarea de substante colagene si mucopolizaharizi a unor celule nu mite fibrocite. Daca genetic aceste celule nu au mesaj normal de sintetizare a acestor substante, apar fibre cu rezistenta redusa, care prin presiunea conti nutului globului ocular se alungesc sau isi modifica forma, putand sa duca la tulburari de refractie cum este miopia, astigmatismul, cheratoconul. Membrana externa, sclerotica, in 1/6 anterioara, la polul anterior isi mo difica structura prin plasarea fibrelor in sistem paralel, ceea ce face ca aceasta portiune sa devina transparenta. Aceasta zona este numita corneea transpa renta, prin care patrunde lumina, excitantul specific al ochiului. Corneea poate fi asemuita cu geamul unei incaperi. Corneea are principalul rol optic de a permite patrunderea radiatiilor luminoase si, prin puterea ei de refractie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retina. - Membrana mijlocie este numita uveea si se imparte in: uveea anterioara si uveea posterioara. Uveea anterioara cuprinde la randul ei doua elemente: corpul ciliar si irisul. Corpul ciliar este format de muschii ciliari si procesele ciliare. Muschii ciliari sunt netezi, nesupusi vointei si functioneaza reflex, avand legaturi foarte fine cu lentila cristaliniana transparenta. Indeplinesc cea mai importanta functie optica oculara si anume punerea la punct a imaginii pe care o fixam de la orice distanta. Aceasta este functia de acomodatie vizuala, necesara unei vederi clare in privirea de la orice distanta dorim. Muschii actioneaza prin contractie sau relaxare asupra cristalinului. Procesele ciliare, bogat vascularizate, secreta umoarea apoasa necesara mentinerii presiunii normale intraoculare, precum si nutritiei formatiunilor care nu au vase, cum sunt corneea si cristalinul. Irisul, membrana diafragmatica situata vertical in fata cristalinului este colorata diferit de la subiect la subiect, de la rasa la rasa. Central, irisul are un orificiu numit pupila. Pupila isi poate micsora sau mari diametrul in raport cu lumina din me diul exterior, avand in mod reflex rolul de a doza cantitatea de lumina ce]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Paeonia Peregrina Mill Paeoniaceae Bujor De Munte</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-paeonia_peregrina_mill_paeoniaceae_bujor_de_munte.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Flora Muntilor Carpati este deosebita, in Muntii Carpati existand specii de plante pe care nu le mai inlanim in alta zona de pe glob. Mergand pe munte la un moment dat te poti trezi in plin foc vegetal. Pantele sunt colorate in rosu aprins sau roz si te apropii incercand sa te dumiresti. Bineinteles ca nu poate fi decat minunatul bujor de munte. Se intalneste in Carpati avand in general 20 -25 cm. Are ramuri lungi, putin ramificate si frunzele alternante ingramadite spre varful lujerului, tari si persistente, lungi de 1 - 2 cm, late de 5 - 10 m. Florile sunt cautate pentru ceaiuri sau dulceata. Planta perena, 50-80 cm, glabra. Tulpina erecta, cilindrica, neramificata. Frunze inferioare biternate; foliole ovat oblongi sau lanceolate, lung petiolate. Flori solitare, actinomorfe, bisexuate; petale cuneiforme, rosii. Fruct 2-3 folicule, catifelat tomentoase. V-VI. Habitat: poieni, margini si raristi de paduri. La sfarsit de primavara bujorul formeaza devarate covoare rosu - purpuriu pe pantle Muntilor Tibles, Maramures, Rodna, Harghita, Siriu, Ciucas, Patra Craiului, Bucegi, Postavaru, Fagaras, Lotru, Lotrita, Capatana, Cindrel, Parang, Retezat, Tarcu, Godeanu, Mehedinti. Jarul florilor a facut ca numele unor munti sa poarte insemnele sirdarului si culorii sale uluitoare: Muntele Rosu in Ciucas, Piatra Arsa in Bucegi, Varful Rosu in Muntii Rodnei. Uneori bujorul de munte ofera si surprize de proportii: cupele sale minunat filigramate si la fel de frumos mirositoare sunt de culoare alba. Aceasta surpriza a fost semnalata pe partea vestica a muntelui Rosu din Rodna, unde s-au gasit bujori de munte cu flori abe imaculate.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pneumonia Stafilococica</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-pneumonia_stafilococica.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Pneumonia stafilococica este o boala relativ rara (1-5% din totalul pneumo-niilor bacteriene) dar poate deveni frecventa si severa in timpul epidemiilor de gripa. In unele forme de boala determina complicatii septice si mortalitate destul de ridicata. Agentul etiologic al bolii este stafilococul aureu coc gram pozitiv, cu diametrul de 0, 8-1, care se gaseste mai ales in grupuri si mai ales in lanturi. In general infectia pulmonara stafilococica se intilneste mai ales la purtatorii de stafilococ si reprezinta mai mult o autoinfectie decit o infectie dobindita de la o alta persoana. Unele grupe de persoane dau un procent mai ridicat de purtatori si au o incidenta mai mare de pneumonii stafilococice: persoane cu afectiuni cronice (diabet, ciroza, insuficienta renala cronica) cu tulburari imunolo-gice, leucoze, limfoame sau care fac infectii repetate. Pneumonia stafilococica este o boala mai rar intalnita, dar ea poate apare in timpul infectiei gripale, (mai ales la copii in special sub 2 ani), in unele boli pulmonare, bronsectazie sau fibroza chistica, tuberculoza sau neoplasm bronsic, la bolnavii multi spitalizati, la persoanele din serviciile de terapie intensiva, in unitatiile de hemodializa, in unitatiile de chirurgie cardiaca. Calea bronhogena presupune aspirarea secretiilor nasofaringiene infectate in plamanii. Se intalneste in pneumonia postgripala sau in conditii de depresie imunitara. Calea hematogena presupune eliberarea de stafilococi in curentul circulator, de la un focar septic si fixarea lor pulmonara, unde determina leziuni multiple si diseminate. Frecvent se produce si o endocardita acuta, in special tricuspidiana. Indiferent de poarta de intrare, stafilococul produce la nivelul plaminului o reactie inflamatorie septica, cu infiltrat leucocitar, edem local si hemoragic. C. MORFOPATOLOGIE Infectia pulmonara stafilococica produce, cel mai adesea o bronhopneumonie tipica, cu focare multiple si centru necrotic care comunica cu lumenul bronsic sau mai rar, o pneumonie masiva cu evolutie necrotizanta. Microscopic leziunile sunt bronnsice si alveolare. Mucoasa bronsica este intens inflamata, prezentind infiltrate masive cu neutrofile si posibil microabcese. Alveolele din jur sunt pline de un exudat cu putina fibrina si numar mare de neutrofile. In evolutie exista tendinta formarii de cavitati prin necroza tisulara si distugerea peretilor alveolari. La acest nivel aerul inspirat poate sa patrunda dar nu poate fi evacuat, astfel se creeaza cavitatisuflate. Aceste cavitati cu pereti subtiri suntcaracteristice pentru infectia pulmonara stafilococica, in special la copii. Prin extensia infectiei sau ruperea abceselor dispuse subpleural, se produce empiem sau piopneumotorax. D. TABLOUL CLINIC Debutul bolii la adult este cel mai adesea, insidios, in citeva zile, cu febra moderata si tuse, eventual dupa un episod gripal. Ulterior febra creste devine remitenta sau continua cu fregvente frisoane, iar starea generala se altereaza. Bolnavul prezinta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Pneumonii Bacteriene</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-pneumonii_bacteriene.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Desi incidenta pneumoniei produsa destreptococus pneumoniae a scazut foarte mult in ultimile decenii datorita ameliorari conditiilor generale de igiena si administrarii precoce de medicamente antimicrobiene in infectiile respiratorii totusi ea ramine o boala severa. EPIDEMIOLOGIE. Incidenta anuala a pneumoniei pneumocice este numai partial cunoscuta, din cauza difcultatilor practice a diagnosticului bacteriologic si prin neobligativitatea declararii bolii. Pneumonia apare sporadic la persoane anterior sanatoase, dar posibil si in mici epidemii in colectivitati sau familie. Este mai frecventa la barbati decit la femei, precum si in anotimpurile reci si umede, (iarna, primavara), atunci cind numarul purtatorilor de pneumococ este maxim. Pneumococul este un germen habitual al cailor respiratorii superioare, dar starea de purtator variaza de 6% la adulti si 30% la copii. ETIOLOGIE. Streptococcus pneumonial (pneumococul) este agentul etiologic al pneumoniei pneumococice. El este un germen gram pozitiv asezat in diplo, lancelat si incapsulat. Capsula pneumococica contine un polizaharid pe baza caruia au fost identificate 80 de tipuri. Tipurile 1, 2, 3, 6, 7, 14, 19, 23, determina aproximativ 80% din pneumoniile cu pneumococ la adulti. Serotipul 3 de pneumococ are o capsula deosebit de groasa si o agresivitate deosebita, producind pneumonii severe in special la batrini sau bolnavi cu tare organice (diabet, alcoolism, boli pulmonare cronice, etc.) PATOGENIE; Infectia pulmonara cu pneumococ se face pe cale aeriana. Persoanele care fac pneumonie pneumococica sunt de obicei colonizate la nivelul orofaringelui de germeni virulenti, care in conditiile scaderii mecanismelor de aparare ale aparatului respirator, tranzitorii sau cronjce si aspirarii pulmonare de secretii, dezvolta modificari patologice tipice. Desi individul sanatos are o capacitate eficienta de aparare fata de invazia pneumococica, o serie de factori care actioneaza temporar sau de lunga durata, pot interfera cu mecanismele de aparare respiratorie crescind susceptibilitatea la infectii. Printre acestia mai importanti sunt; expunerea la frig sau umezeala, oboseala excesiva, infectii virale respiratori alcoolism, insuficienta cardiaca, diabet, ciroza, boli pulmonare, situatii dupa splenectomie sau transplant renal. B. MORFOPATOLOGIE Ca in toate infectiile pulmonare, pneumonia pneumococica afecteaza tipic, regiunile inferioare sau posterioare ale plaminului. Localizarea la un singur lob sau la citeva segmente este tipica, dar afectarea multilobulara se poate intilni pina la 30% din cazuri. Evolutia procesului inflamator se desfasoara tipic in patru stadii, care sunt semnifactiv scurtate si modificate de tratamentul cu antibiotice. a) STADIUL DE CONGESTIE se caracterizeaza prin constituirea unei alveolite catarale cu spatiu alveolar ocupat de exudat bogat in celule descuamate, are neutrofile si numerosi germeni. Capilarele sunt hiperemiate, destinse iar peretii alveolari ingrosati. b) STADIUL DE]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Praslea Cel Voinic Si Merele De Aur</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-praslea_cel_voinic_si_merele_de_aur.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Basmul Praslea cel voinic si merele de aur a fost publicat mai intai in revista Taranul roman ca apoi as fie inclus in volumul Legendele si basmele romanilor aparut in anul 1882. Incepand cu formula traditionala A fost odara ca niciodata autorul anonym ne introduce in imparatia unui imparat mare si puternic care avea in gradina castelului sau un mar ce facea mere de aur. Insa, el nu reusise niciodata sa manace din el, pt ca merele erau furate chiar inainte de a se coace.: a dorinta regelui, multi feciori au icnercat sa-l prinda pe hot dar incercarile lor au fost intotdeauna zadarnice. Dupa nereusitele celor 2 fii mai mari ai imparatului, fiul cel mic, Praslea, isi incerca si el norocul. Acesta reuseste sa-l raneasca pe hot si ii adduce tatalui sau merele mult ravnite. Impreuna cu fratii sai, pleaca in cautarea hotului, dar el este singurul care ajunge pe teritoriul celalalt stapanit de trei zmei care furasera trei fete de imparat cu care urmau sa se insoare. Praslea invinge pe primii doi zmei si apoi cu ajutorul unui corb si al fetei celei mici, il omoara si pe al treilea. Invidiat de fratii sai, praslea este parasit de catre acestia in prapastie si se intorc la pala impreuna cu cele 3 fete, spunandu-I imparatului ca fratele lor este mort. Praslea este ajutat de o zgripturoaica, pe ai carei pui ii salvase, sa ajunga din nou in lumea lui, unde se angajeaza ca ucenic argintar. Fiind singurul care-I poate indeplini dorintele fetei celei mici este recunoscut de aceasta si de imparat. Cei doi frati ai sai sunt pedepsiti si astfel Praslea se casatoreste cu iubita sa, mostenind scaunul imparatiei dupa moartea tatalui sau. Astfel actinuea se termina cu triumful adevarului in spiritual cinsetei si al dreptatii, autorul anonom implicandu-se afectiv in acest deznodamant prin intermediul formulei de incheiere. Fiind de o mai amre intindere decat o naratiune obijnuita, basmul are o actiune mai compleza, el cuprinzand mai multe intamplari, al caror timp si spatiu nu sunt bine definite. Praslea este un personaj complex, desi este fiu de imparat, el are insusiri ale omului de rand. Istetimii ascutie pe care o dovedeste I se alatura si vitejia si curajul cu care ii infrunta pe zmei si unele insusiri supranaturale, insusiri caracteristice personajelor personajelor din basmul popular. Din categoria presonajelor cu puteri supranaturale fac parte si zmeii, corbul, balaurul, zgripsoraica si puii ei, toti inzestrati cu puteri iesite din coum: forta, capacitate de metamorfozare. Din categoria personajelor reale fac parte imparatul, fii cei mari si fetele de imparatcare reprezinta de asemenea, o anumita dominanta de character: dreptate (imparatul), invidia si egoismul (fii cei mari0, dorinta de libertate (cele trei fete), sau dragostea si fidelitatea (fata cea mica). Indiferent ca sunt personaje fantastice sau reale, acestea reprezinta modele morale opuse, grupandu-se in fortele binelui si ale raului. Fortele binelui sunt constituite]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Prionii</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-prionii.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Prionii sunt proteine cerebrale care, intr-o forma modificata, pot cauza o infectie a creierului fatala atat oamenilor cat si animalelor. Termenul prion este o forma prescurtata a termenului particula proteinica infectioasa (proteinaceous infectious protein). Proteina prionica, sau PrP, este prezenta in creierul tuturor mamiferelor studiate pana azi. Privit la microscop, prionul are forma unui arc. Rolul prionului la nivel cerebral nu este pe deplin cunoscut, dar experimente facute pe soareci carora le lipsea gena pentru PrP deci, implicit, si proteina indica faptul ca PrP ar putea avea un rol in protectia impotriva dementei care apare odata cu inaintarea in varsta. Din motive necunoscute, proteina normala isi schimba forma incat seamana cu o foaie de hartie indoita de-a lungul de mai multe ori si privita dintr-un capat. Proteina care a suferit aceasta mutatie este capabila sa transforme restul proteinelor normale in proteine cauzatoare de boala. Unii oameni sau animale mostenesc o forma alterata a PrP care poate activa procesul in mod spontan. Totusi si o persoana normala poate contacta boala mincind carnea unui animal contaminat. Dupa ce carnea infectata este minata, prionii incep sa se autocloneze. In timp, in celulele nervoase se acumuleaza foarte multi prioni. Aceasta cauzeaza neuronii sa transmita gresit impulsuri, in cele din urma incetand sa functioneze. In ultima faza, celulele infectate se sparg, eliberandu-si prionii care vor infecta si distruge alte celule. In timp, in creier apar spatii goale ocupate anterior de celule nervoase. Aspectul de burete al creierului afectat explica termenul de encefalopatie spongiforma. Spre deosebire de virusi, bacterii si alte tipuri conventionale de microbi, prionii nu au AND sau ARN, despre care se credea ca sunt necesare oricarui agent infectios pentru a se multiplica in interiorul celulei gazda. De asemenea, cu toate ca majoritatea proteinelor din interiorul unei celule sunt usor scindate, prionii rezista scindarii enzimatice ceea ce explica propagarea rapida a bolii. Opinia publica a facut cunostinta prima data cu prionii in timpul unei epidemii de encefalopatie spongiforma bovina, sau boala vacii nebune, care a fost diagnosticata pentru prima data in Anglia in anul 1986. Specialistii suspectau de mai mult timp ca un tip neobisnuit de agent infectios probabil un virus- cauza o infectie cerebrala la animalele din ferme si, ocazional, la oameni. S-a dovedit ca, desi initial nu se credea, si proteinele puteau transmite infectii. Doctorul Stanley Prusiner, un neurolog de la Universitatea California din San Francisco, a fost primul care a studiat sistematic prionii in anii 80 fiind de asemenea primul care a facut legatura si cu boala. Desi multi oameni de stiinta au ramas sceptici cu privire la prioni, lui Prusiner I s-a decernat, in 1997, premiul Nobel in medicina pentru cercetarile asupra prionilor. Bolile provocate de prioni la animale. La animale boala este cel mai des intalnita la]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Proiectul Genomului Uman</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-proiectul_genomului_uman.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Genotipul uman este alcatuit din 80. 000-100. 000 de gene ce insumeaza in jur de 3 miliarde de nucleotide. Aceasta complexitate este ilustrata si de capacitatea organis-mului uman de a sintetiza aproximativ 80. 000 de proteine diferite. Genele umane variaza intre limite largi ca lungime, cuprinzand adesea sute de ba- ze insa doar despre aprox. 10% din genom se stie ca include secventele codificatoare ale proteinelor (exoni). Intercalate cu genele se gasesc numeroase secvente noninforma- tionale (introni). Aflarea de noi informatii asupra structurii genelor si a functiilor acestora impunea o cunoastere detaliata a codului genetic. Astfel a demarat Proiectul Genomului sa determine secventa celor 3 miliarde de perechi de baze azotate ce alcatuiesc ADN-ul uman, cu precizia de o eroare estimata/10. 000 de baze stocarea informatiei obtinute intr-o baza de date dezvoltarea metodelor si tehnologiilor pentru studiul acestor date sa dea raspunsuri problemelor etice, legale si sociale care pot aparea in urma studiilor. S-a elaborat astfel un plan pus in aplicare din 1991, esalonat pe 15 ani si care sa coste in jur de un dolar pe nucleotida. Una dintre ideile de baza era sa se inceapa cu alcatuirea unei harti a cromozomilor, pe care sa fie localizate genele, prin identificarea unui marcator genetic la fiecare 2 mi- lioane de baze (in medie). Marcatorul este orice sectiune scurta a unui ADN care poate fi recunoscuta printr-o sectiune asociata a carei secventa este cunoscuta. Din cauza modu- lui in care sunt legate cele doua spirale ale ADN-ului, fiecare segment are un singur complement. Daca acel complement este dat, segmentul poate fi recunoscut. Exista deja banci de gene care detin complementele unor secvente cunoscute de ADN. Primii doi ani au fost consacrati gasirii acestor marcatori-index. Cercetarile au avut utilitate imediata, ducand la crearea unei harti mai detaliate si usurand munca de cauta- re a unei anumite gene. Acest prim succes a determinat cresterea numarului de participanti la HGP, impli- candu-se europenii (centrul Sanger din Marea Britanie, laboratoare din Franta si Ger- mania) si Japonia. O data cu atingerea acestui scop intermediar (o ciorna a proiectului) s-a stabilit o noua directie de cercetare: identificarea variatiilor individuale ale genomu- lui uman. Chiar daca 99, 5%din secventele de ADN sunt identice la toata populatia, micile variatii pot avea un impact major asupra raspunsului la diferitele boli, rezistenta la bac- terii, virusi, toxine si substante chimice, precum si la tratamentele medicamentoase. Se dezvolta metode pentru a detecta diferitele tipuri de variatii, in special cele de tip SNP (single nucleotide polymorphism) care apar cu o frecventa de 1/250 de baze. Cerce- tatorii spera ca aceste studii sa ajute la identificarea corelata a genelor asociate cu boli complexe ca diabetul, cancerul, afectiunile vasculare si unele boli mintale. Aceste corelari sunt greu de stabilit]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Reabilitarea Si Rolul Kinetoterapiei</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-reabilitarea_si_rolul_kinetoterapiei.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Kinetoterapia reprezinta unul din mijloacele fundamentale pe care se bazeaza reabilitarea deficientilor motori. Din punc de vedere etimologic reabilitarea provine de la termenul latin habilitas-atis care se traduce prin abilitate, dexteritate. Abilitatea reprezinta o calitate psihosomatica indispensabila care permite individului sa se adapteze la conditiile mediului inconjurator, sa devina util societatii din care face parte si sa obtina un minimum necesar de confort si satisfactii. Din cauza faptului ca o serie de factori nocivi pot produce pierderea partiala sau totala a acestei calitati si a aparut necesitatea de a se realiza un sistem complex de asistenta medico-sociala, capabil sa recupereze social individul afectat. Acestiu sistem de asistenta i se acorda pe drept cuvant denumirea de reabilitare. Reabilitarea ca forma moderna de asistenta medico-sociala urmareste unificarea conceptiilor terapeutice si centralizarea lor, conlucrarea tuturor specialistilor, cu scopul realizarii unei terapii cursive, care sa aiba un efect tonic, mentinand o stare psihica normala a deficientului. La baza reabilitarii stau doua premize esantionale pe care intreaga societate trebuie sa le accepte, ele putand fi enuntate ca lozinci de convietuire sociala cu deficientii motori. Prima premiza: Fiecare individ normal este un invalid potential. Starea de sanatate deplina nu da dreptul oamenilor de a-i considera pe semenii lor infirmi rebuturi sociale. A doua premiza: Nu exista invalizi, ci exista numai semeni de ai nostri care se considera ca atare din cauza greselilor noastre. Ea se refera la efectul atitudinilor noastre asupra tonusului psihic al infirmului. Intr-un mediu adecvat, unde gaseste sprijin si intelegere, infirmul nu se va mai considera ca atare. Sfera conceptului de reabilitare apare extrem de vasta si are implicatii si rezonante sociale multiple. Vazuta sub aceasta forma, reabilitarea se transforma dintr-o obligatie medicala intr-una sociala. Reabilitarea reprezinta o forma de asistenta medico-sociala complexa, dar in acelasi timp unitara in conceptie, care se desfasoara continuu si are ca scop final reintegrarea in societate a deficientilor. Unele tari din Europa au adoptat termenul de readaptare, considerat mai apropiat ideii de redare a deficientului unui mod de viata util societatii. Scoala franceza adopta termenul de reeducare, deoarececel de reabilitare se refera, in special, la actiunea de reeducare a infractorilor. Mijloacele reabilitarii: Recuperarea medicala Readaptarea psihica Educarea si reeducarea profesionala Readaptarea sociala Recuperarea medicala se bazeaza pe conceptiile terapeutice moderne, eficienta ei fiind invers proportionala cu perioada de timp necesara vindecarii, iar in cazul unor leziuni moefologice sau functionale definitorii, cu perioada de timp necesara formarii unor mecanisme compensatorii convenabile. Readaptarea psihica sau mentinerea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sifilisul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-sifilisul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sifilisul (luesul) este cea mai grava boala venerica. De-a lungul a patru secole de la aparitia acestei boli in Europa -adusa de marinarii lui Cristofor Columb din Haiti- aceasta a purtat mai multe denumiri: boala napolitana, malum francorum, malo galico, ciuma veneriana sau denumiri inspirate de nationalitatea femeii de la care s-a contactat boala. J de Bethancourt denumeste boala cu termenul de lues venera (lues in limba latina inesmnand plaga). In jurul anului 1530, medicul italian G. Francastro inlocuieste termenul cu denumirea de sifilis. Considerata la inceput ca find rezultat al desfraului, boala a fost neglijata. Contaminabila si prin alte moduri, ca rezultat al promiscuitatii sau ignorantei, originea bolii a fost considerata a fi putrefactia, caldura excesiva, mirosul de mlastina, sangele necurat al menstruatiei, constelatiile nefavorabile - toate aceste explicatii constituind, de fapt, rezultatul obscurantismului, misticismului, in general, al ignorantei din acele vremuri. Din aceste considerente, gnu a existat propriu-zis un tratament corect al acestei boli grave. Ricard, in 1838, deosebeste sifilisul de blenoragie, facand si o descriere precisa a bolii. In 1905, Fr. Schaudin si E. Hoffman stabilesc agentul patogen al luesului- Treponema pallidum, iar Wassermann descopera reactia serologica. La scurt timp, in 1910, apare in tratamentul sifilisului arsenicul si bismutul, iar din 1943 penicilina. Microbul, putin rezistent la conditiile de mediu, este transmis, in peste 96% din cazuri, prin contact sexual si foarte rar extragenital. Transmiterea bolii ester favorizata de situatii economice si sociale dificile, razboi, deplasari interne sau externe mai indelungate si contacte dubioase, migrarea populatiei, utilizarea contraceptivelor, activitate sexuala precoce, contact cu purtatoare sanatoase - persoane insuficient tratate, nevindecate complet. Treponema ester distrusa de temperaturile de peste 41 grade, de antiseptice, chiar si de cele mai slabe. Este distrusa chiar de simpla spalare cu apa si sapun, daca microbul ester pe suprafata pielii, iar spalarea se face in primele 15-20 minute de la contact. Pe un mediu umed, insa, treponema rezista mai bine, putandu-se transmite prin intermediul veselei, obiecte de toaleta intima, periuta de dinti, folosirea dusurilor straine. Ea se transmite prin sange, saliva, lapte sau lichid spermatic. Microbul adjudge in organism, in 96% din cazuri, prin contact sexual, find localizat la nivelul organelor genitale. Clinic, debutul imbolnavirii de sifilis se caracterizeaza astfel: la locul de contact apar mici leziuni care, in peste 90% din cazuri, se situeaza la nivelul organelor genitale: gland, labii mari, labii mici, vagin, col uterin sau orificiul extern al uretrei. Aceste leziuni contin microbii bolii sifilitice. Period de liniste aparenta, ce corespunde, in realitate, fazei de incubatie, se caracterizeaza printr-o etapa septicemica si poate fi scurtata la 10-12 zile, in prezenta]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sistemul Circulator</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-sistemul_circulator.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sistemul ciculator este format din inima, vasele sangvine si limfatice care alcatuiesc o unitate functionala coordonata si permanent adaptata nevoilor organismului. Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral, care pompeaya ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene. Desi la om cantareste aproximativ 300 g si are marimea pumnului unui adult, inima efectueaza o activitate uriasa, zilnic contractandu-se de peste 100000 de ori si pompand peste 7200 de l de sange. Sectionand inima, se constata ca este construita din doua atrii si doua ventricule, separate complet prin septurile interatrial si iterventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevazute cu valve, care se deschid doar intr-un anumit sens, spre venticule: stang (biscupida) si drept (triscupida). Endocardul este constituit dintr-un endoteliu situat pe o membrana bazala ce se continua cu stratul subendotelial, format din fibre colagene, fibre de reticulina, fibre elastice, rare celule conjuctive si numeroase terminatii nervoase senzitive. Miocardul este constituit din fascicule de fibre musculare cardiace, orientate circular in peretele atriilor, si din fibre oblic-spiralate in ventricule. In peretele inimii. In afara celulelo miocardice, mai exista celule specializate in generarea si conducerea impulsulilor de contractie acestea constituie tesutul excitoconductor nodal. Epicardul este o membrana epitelio-conjuctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita viscerala a pericardului. Intre foitele pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu olama subtire de lichid, care favorizeaza alunecarea in timpulactivitatii cardiace. Vascularizatia inimii, extrem de bogata este asigurata de cele doua artere coronare care se desprind de la originea aortei si se impart in ramuri care nu se anastomozeaza intre ele. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit. Inervatia extrinseca a inimii este realizata prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice formand plexul cardiac. Fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervicali si exercita efecte stimulatoare asupra miocardului si vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatice provin din nervii vagi, nerveazapredominant nodulii sinoatrial si atrioventricular si au ca efect diminuarea activitatii cordului. Proprietatile muschiului cardiac Miocardul care din punct de vedere structural este un muschi striat are proprietati comune cu muschii striati, dar si o serie de proprietati caracteristice. -Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a impulsurilor contractiile generate de nodul sinoatrial. Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificari metabolice care au loc in sistemul excitoconductor. -Conductibilitatea este proprietatea miocardului in specil a tesutului nodal de a conduce unde de contractie de la nivelul nodului sinoatrial in intreg]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sistemul Nervos - Varianta 1</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-sistemul_nervos_varianta_1.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sistemul nervos ne controleaza activitatea de la o miscare la alta, totul, fara exceptie. Sistemul nervos este cea mai complexa si mai importanta retea de control si distributie a informatiilor. Fara sistem nervos nu exista auz si vedere, durere si bucurie, dar nu exista nici miscari coordonate, nici sentimente, gandire si nici vorbire. Elementele de baza ale sistemului nervos sunt celulele nervoase, numite neuroni, care se gasesc in numar de milioane, si care impanzesc tot organismul uman. Rolul lor este de a primi informatii dintr-un punct al organismului si de a le transfera altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de exemplu, contractia anumitor grupe musculare. Neuronii sunt sensibili la stimulii exteriori: leziuni mecanice, infectii, presiune, modificarea chimica a mediului inconjurator, lipsa de oxigen, etc. Toti acesti factori ii pot deteriora. Deteriorarea neuronilor poate avea consecinte grave, deoarece celulele distruse nu se refac niciodata. Sistemul nervos are doua parti importante, cu efecte reciproce: sistemul nervos central (care cuprinde creierul si maduva spinarii) si sistemul nervos periferic (care cuprinde totul inafara de tesutul nervos din sistemul central). Sistemul periferic are doua componente: sistemul nervos somatic si sistemul nervos vegetativ. O sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor de la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central, dar si transmiterea impulsurilor primite de la acesta la muschii scheletici, producand astfel miscarile comandate. Sistemul nervos somatic are doua componente importante: sistemul senzorial si cel motor. Informatiile venite din mediul exterior sunt culese de organele de simt si sunt receptionate de celulele receptoare (receptori). Din acesti receptori, impulsurile rezultate ajung prin fibrele nervoase senzitive la sistemul nervos central. In timp ce nervii senzitivi transporta informatia de la organele de simt la sistemul nervos central, nervii motori transmit comenzile sistemului nervos central spre muschi si spre organele motoare. Manunchiul de fibre motorii si senzitive ce impanzesc un organ alcatuiesc nervii. Din sistemul nervos central pornesc 43 de perechi de nervi, dintre care 12 perechi sunt perechi de nervi cranieni (contin fibre senzitive) si 31 sunt perechi de nervi spinali (contin si fibre motorii, si fibre senzitive). Sistemul nervos central este format din creier si din maduva spinarii. Sistemul nervos central primeste de la organele de simt si de la receptori impulsurile sosite prin nervii senzitivi, le filtreaza si le analizeaza, apoi prin nervii motori transmite concluzii, obligand muschii si glandele sa reactioneze corespunzator la impulsurile primite. Maduva spinarii are o lungime de circa 40 de cm, are forma cilindrica, este formata din tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale. Ca organ independent, are de implinit doua sarcini de baza. In primul rand, ea]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Sistemul Nervos - Varianta 2</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-sistemul_nervos_varianta_2.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Sistemul nervos: este format din elemente care sunt preocupate, receptia stimulilor, transmiterea impulsurilor, sau pentru activarea mecanismelor muschilor. Receptarea stimulilor este functia speciala a celulelor senzoriale. Elemente ale sistemului nervos sunt celulele numite neuroni, acestia sunt capabili numai de o activitate inceata si generalizata, desi pot fi si unitati conductoare foarte eficiente. Desi multe animale-celulare au un fel de sistem nervos, complexitatea organizarii difera considerabil intre diferitele animale. La animalele simple ca: meduzele-celulele nervoase formeaza o retea capabila sa mediatizeze numai raspunsuri stereo-tipuri relative. La animalele mai complexe ca: insecte, paianjani, sistemul nervos este mult mai compicat. Aceste grupuri de lanturi sunt legati intre ei prin procese neuronice si formeaza lanturi de ganglioni. Astfel de lanturi sunt gasite in toate animalele vertebrate, in care reprezinta o parte importanta a sistemului nervos, relatat special pentru a regula activitatea inimii, glandelor, si muschilor involuntary. Animalele vertebrate au o sira a spinarii foarte osoasa precum si a craniului unde partea centrala a sistemului nervos este situat. In piele exista celule de diferite tipuri numiti receptori, fiecare este senzitiv in modul sau special la un anumit stimul. Terminatiile de nervi sunt liberi si sunt activati direct. Neuronii activati trimit impulsuri in sistemul nervos central si in alte regiuni unde alte celule care au axoni se extind in periferie. Impulsurile sunt trimise mai departe la muschii efectori dupa ce au fost procesate. Nervii cranieni sunt de la cap si gat trecand prin deschiderea in craniu (cap). Nervii spinali sunt acei nervi asociati cu sira spinarii si trec prin deschiderile in coloana vertebrala. Ambele specii de nervi spinali si craniali consista de un numar mare de de impulsuri ducand mesajul afara cat si la sistemul nervos central. Nervii craniali si spinali sunt facuti perechi: numarul in oameni-12si 31, respectiv, Nervii cranieni sunt distribuiti capului si gatului si alte done a corpului cu o singura exceptie, al 10-lea nerv cranial numit vagus. Reteaua de nervi: Pentru a aproviziona structurile din gat, vagusul este distribuit structurelor aflate in piept si abdomen. Vederea, auzul si senzatia vestibulara, si gustul este mijlocit la o secunda, sapte sau opt nervi cranieni respectiv. Nervii cranieni mai mijlocesc si functiile motorii ale capului, ochilor, fetei, limbii cat si muschii folositi in mestecat si inghitit. Neurologia este stiinta care studiaza si trateaza boliile sistemului nervos. Coloana Vertebrala]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Stresul Cauze Tipuri Tratament</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-stresul_cauze_tipuri_tratament.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Stresul, in medicina, este o dezvoltare psihica chimica sau emotionala care provoaca surmenaj, ce poate duce la boli psihice. O stralucitoare autoritate asupra stresului, doctorul canadian Hans Selye a identificat 3 faze in raspunsul la stres. In prima faza, de alarma, organismul identifica stresul si se pregateste sa actioneze, ori sa lupte, ori sa scape. Glandele endocrine elibereaza hormoni care sporesc bataile inimii si respiratia, ridica nivelul zaharului din sange sporeste transpiratia, dilata pupilele si incetineste digestia. In cea de-a doua faza, de rezistenta, corpul repara orice stricaciune provocata de reactia de alarma. Pe masura ce rezistenta continua, a treia faza, epuizarea, se instaleaza, si o dereglare inrudita cu stresul poate aparea. Expunerea prelungita la stres, epuizeaza resursele de energie ale organismului si poate duce chiar la moarte. Dereglari inrudite cu stresul: boli sau vatamari aduse sau inrautatite de stresul psihic. Aceste dereglari psihomatice implica in mod obisnuit sistemul nervos autonom, care controleaza organele interne ale corpului. Unele forme ale durerilor de cap si ale durerilor faciale, asmol, ulcerul stomacal, hipertensiunea, si anumite feluri de vatamari, ca surmenaj repetat si dureri de spate sunt exemple inrudite cu strsul. Doctorii au recunoscut ca oamenii sunt expusi la tot felul de boli daca sunt supusi la stres sporit. Cateva studii de certare au ca tinta modul in care stresul afecteaza sistemul imunitar. Evenimentele negative, cum ar fi moartea unei persoane dragi par sa provoace destul stres pentru a reduce rezistenta organismului la boli. Circumstantele pozitive si evenimentele creatoare de stres slab cum ar fi schimbarea locului de munca sau un copil mic in casa pot afecta capabilitatea unei persoane de a se apara de boli. Sociologii au realizat o lista de evenimente de viata si au dat pentru fiecare o valoare care sa indice gradul de stres. Astfel pe o scara de la 1 la 100 moartea unui partener are valoarea maxima, probleme cu un angajat 23p, pierderea slujbei 47p, inchisoare 63p, o schimbare in obiceiul de somn 16p, divort 73, etc. Desi stresul poate exercita o anumita influenta asupra receptibilitatii sau a progresului unei boli cum ar fi o raceala sau poate cancerul afecteaza unele dereglari in mod direct. Oamenii de stinta atribuie in cea mai mica parte acest efect la istoria evolutiei motivand ca la un moment dat oamenii au trebuit sa traiasca cu amenintari fizice constante din partea animalelor salbatice si a elementelor, bineinteles din partea celorlalti oameni si ac organismul s-a dezvoltat intr-un fel care l-a ajutat sa faca fata stresului psihic. Inima bate mai rapid, tensiunea creste si alte sisteme ale organismului se pregatesc sa se intalneasca cu amenintarea. Cand o persoana actioneaza pentru a face fata amenintarii aceste sisteme se reduc la normal. Fuga sau lupta-asa numite reactii de lupta-sunt amandoua moduri reusite de a face fata multor amenintari]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Temperamentul</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-temperamentul.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduita. Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii specifice unei persoane. Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hippocrate si Galenus. Ei au socotit ca predominanta in organism a uneia dintre cele patru umori (sange, limfa, bila neagra si bila galbena) determina temperamentul. Pe aceasta baza ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric. Colericul este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Are tendintat de dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze. Sangvinicul este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatii. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane. Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita si este foarte tenace, meticulos in tot ceea ce face. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera activitatile individuale. Melancolicul este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis in sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa. Explicare diferentelor temperamentale tine, in conceptia filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov, de caracteristicile sistemului nervos central: Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin rezisetnta mai mare sau mai mica la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic si sistem nervos slab; Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sisetmul nervos este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert; Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia). Daca ele au forte aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibtrat. Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia. Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos: tipul puternic neechilibrat excitabil (corelat cu temperamentul coleric) tipul puternic echilibrat mobil (corelat cu temperamentul]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Test Anatomie</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-test_anatomie.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 2. Care din cei 46 de cromozomi sunt autozomi? o pereche 23 de perechi 22 de perechi 3. Sexul feminin este determinat de: prezenta cromozomului x absenta cromozomului y 4. Care dintre mutatii afecteaza nr. de cromozomi? genomice genice cromozomale 5. Mutatia: fenomenul prin care se produc modificari in structura si functiile materialului genetic reprezinta sursa primara variabilitatii 6. Sindactilia este provocata de mutatia unei gene. recesive dominante dominante autozomale 7. Doua persoane albinotice: pot avea copii normali nu pot avea copii sanatosi 8. Care din bolile metabolice sunt determinate de mutatii ale unor gene recesive din heterozomi: albinismul hemofilia]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Test Biologie Clasa A V A</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-test_biologie_clasa_a_v_a.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: IV. Completeaza! Gruparile de tesuturi care indeplinesc functii complexe formeaza. V. Enumera organele vegetative si organele reproducatoare ale corpului plantei. 1; 2; 3; 4 cu stamine si gineceu. VI. In ce organe ale plantei exista celule cu cloroplaste in care se afla clorofila? 1; 2; 3; VII. Completeaza! Perii sugatori sunt celule modificate ale., cu rol in absorbtia apei cu saruri minerale. In epiderma organelor sepraterane ale plantei se gasesc celule modificare, de forma boabelor de fasole, numite. VIII. Numeste unitatile structurale ale plantei! 1. celula; 2; 3; 4;]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Test De Evaluare Sumativa La Biologie Clasa A IX A</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-test_de_evaluare_sumativa_la_biologie_clasa_a_ix_a.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: 1. Notati in dreptul fiecaruia dintre regnuri cifrele si literele corespunzatoare increngaturii si organismelor care fac parte din acestea. 3. Indica in dreptul fiecarei afirmatii daca este adevarata (A) sau falsa (F). In cazul in care afirmatia e gresita inlocuieste cuvantul subliniat cu cel potrivit. 1. Procariotele sunt organisme pluricelulare, cu nucleu diferentiat. 2. Gametofitul la feriga este reprezentat de planta propriu-zisa. 3. Ciuperca de camp este incadrata in clasa Ascomicete. 4. Protalul este caracteristic muschilor. 5. Regnul cuprinde mai multe clase cu caractere asemanatore. 4. Schimba ordinea literelor din cuvintele notate, apoi completeaza prin raportare fiecare definitie cu cuvantul corespunzator EUNELGA = au cili utilizati pentru deplasare ROPSI = se hraneste autotrof si heterotrof TELIACI = forma de rezistenta a bacteriilor in conditii de viata nefavorabile 5. Realizati o comparatie intre plantele dicotiledonate si monocotiledonate 6. Gasiti raspunsurile corecte Coniferele se caracterizeaza prin: a. prezenta traheidelor b. prezenta traheilor c. frunze aciculare d. prezenta conurilor e. prezenta semintei inchisa in fruct 7. Notati denumirea stiintifica in limba latina a urmatoarelor organisme: - salata de mare - feriga comuna]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>The Third World</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-the_third_world.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: In the Third World the countries are very poor. The people are ill and lazy. Many countries help them, but this isn t enough. We should help them to learn to help themselves. We should have more patience with the people and be preoccupied about their education, because we must admit that they have a huge lack of education. I think that beeing uneducated is a severe problem in the developed countries; in solving these problem foreign businesses should train local people, more volunteers should be sent to work in schools and maybe after that the people will change their behavior. Another awful problem of the Third World countries it would be the high birth rates, the poor housing and health provisions. This major problem could have some solutions in solving it, such as: building hospitals where the people can be queried, giving money for AIDS and other mysterious diseases that visit the other developed countries appear from this Third World countries because of the dirty, dust and poornes.]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Tipuri De Comportament La Animale</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-tipuri_de_comportament_la_animale.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Intotdeauna oamenii au observat modul in care se manifest animalele. Oamenii primitivi depindeau de animalele salbatice pentru hrana si aveau nevoie sa le cunoasca misca rile si comportamentul pentru a le vana cu succes. Intelegerea comportamentului animalelor consuma mult timp, rabdare si cercetari minutioase. Studiul stiintific al coportamentului animalelor este denumit etologie Migratia animalelor face parte din comportamentul acestora. Ele migreaza sau calatoresc de la un habitat la altul, pentru a beneficia de resurse diferite sau superioare, cum ar fi hrana mai multa sau locuri mai calde si mai sigure pentru reproducere. Cele mai multe migratii au loc o data pe an intr-un anumit anotimp, dar altele apar mai mult sau mai putin frecvent. Cu toate ca migratiile sunt necesare, acestea consum foarte mult din energia si timpul animalului, expunand-ul la pericole, cum ar fi lipsa mancarii sau epuizarea. 1. Migratia in mediul terestru, in regiuni precum savanele africane si tundra arctic, mancarea si apa sunt rare mai tot timpul. Turmele de animale calatoresc in functie de sezon pentru a folosi cat mai bine resursele existente. De exemplu, in Canada, caribuul petrece iarna in padurile de conifere. In aprilie, el migreaza in nord spre tundra (regiunea Arctic fara copaci) pentru reproducere, unde se hraneste cu licheni si ierburi. El se intoarce in padure de indata ce iarna arctic reincepe si pamantul este acoperit de o crusta groasa de gheata. In timpul migratiei acestora, ei sunt urmati de lupi. Lupii vaneaza animalele tinere sau bolnave care nu pot tine pasul cu restul grupului. 2. Migratia pasarilor. Multe pasari migreaza sezonier. Primavara, ele zboara din zonele cu ierni mai calde si cu cantitati mari de hrana inspre zonele mai reci unde-si depun ouale si-si cresc puii. Aceste regiuni mai reci au hrana indestulatoare numai primavara si vara. Unele specii migreaza oricum in zone cu mai putina hrana, dar care ofera mai multa protectie in perioada reproducerii si cresterii puilor. Pasarile se intorc in fiecare an in aceste locuri de reproducere. Cea mai lunga distanta este parcursa de chira polara. Ea zboara din locul in care depune ouale, din zona arctic pana in Anctartica si inapoi, in fiecare an o calatorie dus intors de aproximativ 36000 km. Un alt exemplu sunt pinguinii Adelle care calatoresc peste 300 km pe gheata dura a marii pentru a ajunge la locurile unde se reproduc, pe continentul Antarctic. Aceeasi pereche de pinguini va reveni la acelasi cuib in fiecare an. 3 Migratia in mediul acvatic. Si in mediul acvatic exista multe vietuitoare care migreaza. Astfel balenele calatoresc din teritoriile de hranire spre cele unde se reproduc si inapoi, in fiecare an. Din noiembrie pana in aprilie, balena albastra si balena cu cocoasa se hranesc cu animale mici, numite krill in regiunile polare. Odata cu apropierea iernii ele strabat oceanul Atlantic, Pacific si Indian si se reproduc in apele tropicale]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
        <item>
            <title>Vitamine</title>
            <link>http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-anatomie~nume-vitamine.html</link>
            <description><![CDATA[Extras din referat: Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului, pe care organismul le fabrica in cantitate insuficienta pentru a-si acoperi nevoile (vitaminele B6, B8, D, K) sau pe care nu le poate sintetiza. Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectul unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare energetica. Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe: vitamine hidrosolubile (solubile in apa), care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP), si vitamine liposolubilecare grupeaza vitaminele A, D, E si K. Mai este cunoscuta si sub numele de retinol, vitamina antixeroftalmica sau vitamina cresterii. In stare pura se prezinta sub forma de ulei (vit. A2) sau cristale (vit. A1) de culoare galbena. Este extrem de sensibila la lumina, in special la radiatii ultraviolete. In plante se afla sub forma de provitamine A - carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este beta-carotenul. La nivelul ficatului si intestinului acestea sunt transformate in retinoli. Beta-carotenul este un colorant natural netoxic, care se foloseste in industria alimentara, farmaceutica, medicina, cosmetica si in hrana animalelor, el se gaseste in toate legumele si fructele, dar in cantitate mai mare se afla in morcov, spanac, urzici, varza, macese, rosii, citrice, catina, pepeni, porumb etc. Cantitatea zilnica necesara de beta-caroten este de 5000 - 8000 UI. Vitamina A se gaseste ca atare in uleiul de peste, ficat, lapte, galbenusul de ou, unt. Vitaminele A au un rol important in cresterea organismelor tinere, in protejarea mucoaselor si in procesul vederii. Vitamina B B1 Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica. A fost izolata in anul 1911 de Funk, din taratele de grau. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica. Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un miros caracteristic si obisnuita este stabila la o temperatura, peste 100 grade C se descompune. Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin resorbtia intestinala ajunge in sange sub fo a libera. E xcretia vitaminei B1 se face pe rm cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1. Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime. Participa la procese generale de]]></description>
            <author>Tocilar.ro - IntelliSynaptics Software Development S.R.L.</author>
        </item>
    </channel>
</rss>
