I.	CONSIDERATII TEORETICE

I.1	Dezvoltarea Psihica

I.2	Factorii Dezvoltarii Psihice

I.3	Etapele Ciclului De Viata Familiala

I.4	Familia - Cadru Si Factor Al Dezvoltarii Psihice A Copilului

I.5	Familia - Mediu Socio - Economic Si Afectiv Al Dezvoltarii Copilului

II.	ROLUL FAMILIEI CA FACTOR SOCIO - AFECTIV IN DIFERITELE STADII DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI

II.1	Sugarul Si Familia

II.2	Caracterizarea Psihologica A Varstelor

II.3	Rolul Familiei In Crestera Si Dezvoltarea Prescolarului Si Scolarulu

III.	CAUZE SI CONSECINTE ALE DEZORGANIZARII FAMILIEI ASUPRA DEZVOLTARII PSIHICE A COPILULUI

III.1

Familia Ca Sistem

III.2

Dezorganizarea Familiei Si Consecintele Asupra Dezvoltarii Copilului

III.3

Dificultati De Exercitare A Rolurilor Social - Educative In Familiile (mono)parentale

III.4

Separarea Parintilor Echivaleaza Cu Condamnarea Educativa A Copiilor

III.5

Sentimentalizarea Raporturilor Intrafamiliale In Societatile Moderne

IV.	SITUATII CONCRETE - STUDIU DE CAZ

V.	BIBLIOGRAFIE

Niciodata nu mi s-a parut prea scump platit adevarul, sentimentul evidentului, rezonabilului, echilibrului, comunica celui care il poseda o mandrie ce nu comporta nici o ezitare, nici un regret. E un pact pe care indata ce se trezeste spiritul il incheie cu sine, cu ceea ce banuieste ca inseamna tarie, onoare, misterioasa durata. Caci omul se simte vesnic si traieste potrivit acestei fictiuni, cu toate ca mai tarziu, opresat si obosit nu se va mai simti vesnic. Intr-o zi binecuvantata de cer si stele, Dumnezeu va aseaza in brate o minune fragila, priviti-o bine mama si tata caci de la voi minunea aceasta va invata sa devina om si prima lume o va descoperi prin voi.! Crestem, ne maturizam, la randul nostrum devenim, cei mai multi dintre noi parinti. In cartile pe care le-am citit si in viata pe care am trait-o am intalnit atatea aprecieri, exemple, cugetari legate de acest miracol care este copilul. Mi-am ales o meserie in care copii ocupa primul loc. Am intalnit si intalnesc mereu copii si aud afirmatii de genul,, minunat, rau crescut, cel mai bun, nu e nici unul ca al meu, nu-i pot refuza nimic, e mic saracul, nu stie. Am inceput sa studiez mai atent si oamenii din jurul meu, fosti copii si ei. Unii plini de calitati, meritand cu prisosinta increderea si aprecierea semenilor, altii adevarate dezastre. Cum este posibil? Psihologia spune ca dezvoltarea psihica are trei factori ereditari: ereditatea, educatia, mediul. Care dintre acesti factori predomina? Care este contributia mediului familial? Datoram ceva familiei in care am crescut daca raspunsul este afirmativ, cat? Putem noi ca societate sa actionam asupra familiei pentru ca viitorul sa ne fie mai bun? Nu sunt prima care isi pune aceasta intrebare, dar voi incerca in lucrarea de fata sa raspund macar in parte acestor intrebari. Fac acest lucru pentru ca doresc sa fiu pentru copii pa care ii voi cunoaste model, punct de referinta, om care sa le merite increderea si dragostea. ,, Casuta lui de- atunci era un leagan alb; palmele mamei erau singura ulita prin care putea pasi, ochii mamei singurele ferestre prin care putea privi. Pe atunci stia doar sa scanceasca. A trect vreme pana cand, cu mainile si cu picioarele, a prins sa mearga de- busilea prin molateca imparatie a covorului. Copilaria, iscoditoare ca un copil in fata usii care ascunde pomul da Craciun se inalta in trupul lui in varful picioarelor: crestea. Putea urni un scaunel inhanandu-si toata puterea lui prin brate: era intaiul avant. Putea urcandu-se pe scaunel sa-si moaie degetul in gavanosul cu dulceata de pe masuta, ca apoi, dupa ce si l-a supt, el sa-l intinda si mamei: era intaia darnicie. Putea pasi singurel in iarba moale si umeda - era intaia pribegie. Chipul mamei bland si surazator veghea asupra lui clipa de clipa. Mainile ei alunecau lin in mangaieri nesfarsite. De Craciun, ea il aducea din cer, la poarta casei pe darnicul Mos Craciun. De Paste, ea ii canta cu glas tanguitor de clopot basmul crestin al (...)