I.	SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL SENZATIEI

I.1	Compararea Senzatiei Cu Excitatia

I.2	Compararea Senzatiei Cu Perceptia

I.3	Definirea Senzatiei Prin Integrare Psihofiziologica

II.	PROPRIETATILE SENZATIILOR

II.1

Calitatea

II.2	Intensitatea Senzatiilor

II.3	Energia Specifica Centrala

II.4	Durata Senzatiilor

II.5	Tonul Afectiv Al Senzatiilor

III.	LEGILE SENZATIILOR

IV.	LEGILE PSIHOFIZICE

V.	LEGILE PSIHOFIZIOLOGICE

V.1	Legea Sensibilizarii Si Depresiei

V.2	Legea Sinesteziei

V.3	Legea Oboselii

VI.	LEGILE SOCIOCULTURALE

VI.1	Legea Constientizarii

VI.2	Legea Exercitiului Selectiv (a Profesionalizarii

VI.3	Legea Estetizarii Si Semantizarii

VI.4	Legea Verbalizarii

VI.5	Legea Semnificatiei Fortei De Semnalizare A Stimulului

VI.6	Legea Compensarii

VI.7	Legea Conditionarii Social - Istorice

VII.	PERCEPTIA

VII.1

Acceptiunile Conceptului De Perceptie

VII.1.1

Activitate

VII.1.2

Deformare A Obiectului

VII.1.3

Expresie A Personalitatii

VII.2

Moduri De Tratare A Informatiei

VII.2.1

Tratare Ierarhica

VII.2.2

Tratare Paralela

VII.2.3

Tratare In Cascada

VII.3

Mecanismele Intelectuale Ale Perceptiei

VII.3.1

Anticiparea

VII.3.2

Schematizarea

VII.4

Legi Generale Ale Perceptiei

VII.4.1

Legea Integralitatii Perceptive

VII.4.2

Legea Structuralitatii Perceptive

VII.4.3

Legea Selectivitatii Perceptive

VII.4.4

Legea Constantei Perceptive

VII.4.5

Legea Semnificatiei

VII.4.6

Legea Proiectivitatii Imaginii Perceptive

VIII.	REPREZENTAREA

VIII.1

Caracterizarea Psihologica A Reprezentarilor

VIII.1.1

Continutul Informational

VIII.1.2

Forma Ideal - Subiectiva

VIII.2

Mecanismele Reprezentarii

VIII.3

Clasificarea Reprezentarilor

IX.	PERSPECTICA PSIHOLOGIEI GENERALE

IX.1	Psihologia Genetica

IX.2	Probleme Generale Ale Reprezentarilor

IX.3	Propietatile Reprezentarilor

IX.3.1

Figurativitatea

IX.3.2

Operativitatea

IX.3.3

Panoramizarea

X.	BIBLIOGRAFIE

Psihicul reprezinta o organizare sistemica, ce include 4 mari categorii de mecanisme psihice: mecanismele informational-operationale, mecanismele psihice stimulator-energizante, mecanismele psihice reglatorii si mecanismele psihice integratoare. Traind intr-un mediu informational, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-i permita operarea adecvata cu informatii. Unele dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a informatiilor. Prin toate, el prelucreaza informatiile, dar fiecare o face in felul sau, dispunand de functii specifice. Prin senzatii, omul capteaza, inregistreaza si efectueaza o prelucrare initiala destul de simpla a informatiilor. La nivelul lor, nu-i sunt accesibile decat insusirile concrete simple, izolate ale obiectelor si fenomenelor, care sunt insa insuficiente pentru adaptarea rapida la mediu. De aceea el recurge la perceptii, ca mecanisme psihice de prelucrare aprofundata nu a insusirilor, ci a obiectelor luate ca intreguri distincte, ca trasaturi ce contin elemente inter-relationale. La acest nivel omului ii este accesibila semnificatia obiectelor in virtutea careia, acestea capata valoare adaptativa. Perceptia este legata de aici si acum de ceea ce se intampla in prezent. Pentru a evoca experiente trecute, omul se serveste de reprezentare, prin intermediul careia isi reexprima experienta. Unele dintre aceste mecanisme, dar mai ales senzatiile si perceptiile functioneaza la nivel intrasemantic, rolul lor fiind, mai ales, de a extrage informatii din semnale si de a asigura, traducerea ei in comportamente. Reprezentarea functioneaza la nivelul semantic al identificarii obiectelor. Mecanismele de prelucrare primara a informatiilor, apar si se dezvolta in activitate, astfel incat ele sunt mijloace eficiente, ameliorativ-optimizatoare. In diferite lucrari de specialitate, termenul de senzatie, prezinta unele ambiguitati datorate disputelor teoretice in care a fost implicat. Psihologia contemporana ofera definitii de lucru, operationale ale senzatiei, uneori intr-o forma generala. Astfel pornindu-se de la considerarea stimulului ca o sursa fizica de energie care activeaza organul de simt, se arata ca termenul de senzatie, este utilizat pentru a descrie procesele prin care organismul raspunde la stimuli (Feldman 1990). Din perspectiva psiho-cognitivista, senzatia este definita ca eveniment psihic elementar, rezultand in tratarea informatiilor in SNC, in urma stimularii unui organ de simt (Bonnet, 1994). Asemenea definitii sunt prea generale si nespecifice. Ele conduc la confundarea senzatiei cu alte procese prin care organismul raspunde la actiunea stimulului. Pentru a surprinde specificitatea senzatiei, este indicata compararea senzatiei fie cu unele fenomene inferioare cum ar fi excitatia, fie cu unele superioare ei, ca de exemplu perceptia. Pentru demonstrarea specificului psihologic al senzatiei, se recurge la compararea senzatiei fie cu unele fenomene inferioare ei (excitatia) sau cu (...)