I.	INTRODUCERE

I.1	Notiuni Generale Despre Navigatie

II.	REGIMUL HIDROLOGIC SI CONDITII METEOROLOGICE IN CANALUL MANECII SI GOLFUL BISCAYA

II.1	Temperatura Si Umiditatea Aerului

II.2	Presiunea Aerului

II.3	Fronturi Atmosferice

II.4	Fenomene Atmosferice

II.5	Conditii Oceanografice

II.6	Curentii In Senalul Navigabil Al Canalului Englez

II.7	Coasta De Est A Angliei

II.8	Marea Nordului - Coastele Belgiei Si Olandei

II.9	Curentul De - A Lungul Coastei Frantei

II.10

Efectele Meteorologice Asupra Curentilor De Maree

III.	ASIGURAREA HIDROGRAFICA A CANALULUI MANECII SI GOLFUL BISCAYA

III.1

Canalul Manecii

III.1.1

Pericole De Navigatie. Rute

III.1.2

Separarea Traficului

III.1.3

Rutele De Trafic Principale

III.1.4

Traficul De Traversare

III.1.5

Mijloace Electronice Pentru Navigatie

III.1.6

Asigurarea Navigatiei

III.1.7

Porturi Engleze

III.1.8

Semnale

III.2

Golful Biscaya

III.2.1

Mijloace Electronice Pentru Navigatie

III.2.2

Asigurarea Navigatiei

III.2.3

Relieful Submarin

III.2.4

Tarmuri

IV.	DOCUMENTE NAUTICE LA BORDUL NAVEI

IV.1	Generalitati Asupra Hartilor

IV.2	Continutul Hartilor Marine

IV.3	Procurarea Hartilor Si Pastrarea Lor La Bord

IV.4	Corectarea Hartilor. Avize Catre Navigatori

IV.5	Consideratii Asupra Preciziei Hartilor Marine

V.	CONCLUZII

VI.	BIBLIOGRAFIE

Relieful suprafetei Pamantului are o forma neregulata, care nu este susceptibila vreunei definitii geometrice. Neregularitatile acestui relief sunt insa neinsemnate in raport cu distantele la centrul Pamantului. Stiintele care au ca obiect de studiu Pamantul sau aplicarea cunostintelor despre Pamant in diferite domenii au necesitat asimilarea formei Pamantului cu cea a unui corp geometric regulat pentru calcularea elementelor acestuia. Ca un prim pas in directia asimilarii reliefului Pamantului la o forma geometrica regulata, s-a imaginat ca suprafata sa se confunda cu nivelul mediu al oceanelor prelungit pe sub continente si invelind intreg globul terestru (fig. 1-1) si s-a denumit aceasta suprafata fictiva geoid. Geoidul este obiectul de studiu al geodeziei. Suprafata geoidului este normala in orice punct al ei la verticala locului si constituie nivelul de referinta fata de care se exprima altitudinile punctelor de pe suprafata terestra; de aceea, geoidul se mai defineste ca fiind suprafata de nivel de altitudine zero. Pozitia unui punct de pe suprafata Pamantului deci, in raport cu geoidul, se determina prin proiectia punctului pe suprafata de nivel a geoidului si altitudinea lui fata de aceasta suprafata. Geoidul se obtine prin determinarea verticalei locului in diferite puncte ale globului terestru, fata de care suprafata geoidului se considera normala si prin stabilirea nivelului mediu al marii, acolo unde aceasta operatiune este posibila. Observatiile geodeziei au relevat insa faptul ca directia verticalei locului, ca si intensitatea campului gravitational, nu variaza regulat pe suprafata Pamantului, datorita repartitiei neuniforme a densitatii maselor din constitutia planetei, atat din compozitia scoartei terestre, cat si in profunzime. Acest fapt face ca geoidul sa nu prezinte o suprafata geometrica regulata; in aceste conditii, determinarea marimilor unghiulare si a distantelor intre diferite puncte terestre reprezentate pe geoid ar implica anumite dificultati, ca urmare a faptului ca geoidul nu se poate supune unor relatii geometrice precise. Studiul atent al geoidului conduce la concluzia ca acesta se apropie foarte mult de o sfera, care prezinta o oarecare bombare la ecuator si o usoara turtire la poli. In cadrul stiintelor aplicate, din care face parte si navigatia, intr-o prima aproximatie, Pamantul se considera de forma unei sfere; cand calculele sau operatiunile de efectuat impun o mai mare precizie, cum este cazul in geodezie, astronomie sau hidrografie, intr-o a doua aproximatie, Pamantul se considera de forma unui elipsoid de revolutie, denumit elipsoid terestru. Daca geoidul se inscrie intr-un elipsoid se constata ca aceste corpuri sunt foarte apropiate, diferentele de nivel masurate pe verticala locului putand fi practic considerate ca neglijabile (nu depasesc 150 m). In concluzie, elipsoidul este corpul geometric regulat cel mai apropiat de geoid. Elipsoidul de revolutie reprezentand elipsoidul terestru se obtine prin (...)