I.	ARHITECTURA SCHELETULUI CRANIULUI

II.	FIZIOPATOLOGIA TRAUMATISMELOR CRANIO - CEREBRALE

II.1	Factorii Fizici Si Mecanismele Induse De Acestia

II.1.1

Mecanisme Fizice Directe

II.1.2

Mecanismele Fizice Indirecte

II.2	Factorii Biologici

II.2.1

Fiziopatologia Leziunilor Si A Perturbarilor Functionale Posttraumatice

II.2.1.1

Comotia Cerebrala

II.2.1.2

Contuzia Cerebrala

II.2.1.3

Dilacerarea Cerebrala

II.2.1.4

Perturbarile Vasculare Posttraumatice

II.2.1.5

Perturbarile Metabolice Si Hormonale Posttraumatice

II.2.2

Fiziopatologia Edemului Cerebral

III.	METODE DE INVESTIGARE PARACLINICA IN TRAUMATISMELE CRANIO - CEREBRALE

III.1

Diagnosticul Radiologic Clasic In Traumatismele Cranio - Cerebrale

III.2

Craniul

III.2.1

Incidentele De Ansamblu

III.2.1.1

Imaginea De Profil

III.2.1.2

Imaginea De Baza A Craniului

III.2.1.3

Incidente De Fata

III.2.2

Incidente Regionale

III.2.2.1

Pentru Stancile Temporale

III.2.2.1.1

Incidente Bilaterale Si Comparative

III.2.2.1.2

Incidente Unilaterale

III.2.2.2

Pentru Fanta Sfenoidala Si Canalul Optic

III.3

Fracturile Craniene

III.3.1

Aspecte Radiologice Ale Evolutiei Leziunilor Craniene Posttraumatice

III.3.2

Radiodiagnosticul Traumatismelor Cranio - Cerebrale Prin Angiografie

III.4

Vascularizatia Encefalului

III.5

Aportul Angiografiei Cerebrale In Traumatismele Cranio - Cerebrale

III.5.1

Dilacerarea Meningo - Cerebrala Localizata

III.5.2

Hematomul Intracerebral

III.5.3

Hematomul Subdural

III.5.4

Hematomul Extradural

III.5.5

Hygroma Subdurala

III.5.6

Meningita Seroasa

III.5.7

Abcesele Cerebrale

III.5.8

Sindroame Vasculare Posttraumatice

III.6

Explorarea Radiologica A Spatiilor Lichidiene Intracraniene Prin Metode Cu Contrast Artificial

III.6.1

Tehnici Cu Contrast Negativ

III.6.2

Tehnici Cu Contrast Pozitiv

III.7

Anatomia Radiologica A Sistemului Ventricular Si A Celorlalte Spatii Lichidiene Intracraniene

III.7.1

Formatiunile Lichidiene Din Fosa Posterioara

III.7.2

Formatiunile Lichidiene Supratentoriale

III.8

Computer Tomografia

III.8.1

Principiul Tehnic

III.8.2

Tehnica De Examen

III.8.2.1

Generalitati

III.8.2.2

Parametri Tehnici Utilizati

III.8.2.3

Rezonanta Magnetica Nucleara

IV.	DESCRIEREA PRINCIPALELOR LEZIUNI TRAUMATICE CRANIO - CEREBRALE

IV.1	Leziunile Traumatice Ale Scalpului

IV.2	Leziunile Traumatice Ale Neurocraniului

IV.2.1

Fracturile De Calota Craniana

IV.2.2

Fracturile Bazei Craniului

IV.2.3

Disjunctia Cranio - Faciala

IV.3	Leziunile Traumatice Ale Creierului

IV.3.1

Leziuni Primare

IV.3.2

Leziuni Secundare

IV.4	Revarsatele Si Colectiile Lichidiene Intracraniene Traumatice

IV.4.1

Meningita Seroasa

IV.4.2

Hygroma Durei Mater

IV.5	Leziuni Si Sindroame Vasculare Posttraumatice

IV.5.1

Sindroamele Vasculare Ocluzive

IV.5.2

Fistula Carotido - Cavernoasa

IV.5.3

Fistulele De Lichid Cefalorahidian

IV.6	Efecte Cerebrale Subsecvente Ale Traumatismelor

IV.6.1

Edemul Cerebral

IV.6.2

Colapsul Cerebro - Ventricular

IV.7	Efectele Cerebrale Tardive Ale Traumatismelor

IV.7.1

Efecte Cerebrale Tardive Sechelare Ale Traumatismelor

IV.7.2

Efecte Cerebrale Tardive Evolutive Ale Traumatismelor

Oasele capului sunt in numar de 23. Dintre acestea numai mandibula si hioidul sunt mobile. Celelalte oase sunt fixe. Oasele capului se pot imparti in: oasele craniului, in care este adapostit creierul si oasele fetei sau viscerocraniul, in care sunt adapostite unele organe de simt si segmentele initiale ale aparatului respirator si digestiv. Oasele neurocraniului sunt in numar de 15; formeaza calvaria si baza craniului. Ele sunt: frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul, doua parietale, doua temporale, doua cornete inferioare, doua lacrimale, doua nazale si vomerul. Oasele craniului sunt oase pneumatice, neregulate sau plane. Se cunosc mai multi factori a caror interactiune determina dimensiunile si forma craniului. Acestia sunt: b. pozitia bipeda, transmiterea functiei de prehensiune la membrele superioare si viteza relativ scazuta de deplasare. c. concentrarea organelor de simt la limita neuro-viscerocraniului, determinand astfel alungirea viscerocraniului. d. actiunea ce determina rotunjirea craniului a gravitatiei, a muschilor masticatori si ai fetei. Rezistenta mare si elasticitatea scheletului capului se datoreaza adaptarii de forma ale oaselor craniului care sunt insotite de o modificare corespunzatoare a arhitecturii acestora. Bolta craniului (calvaria) este formata din doua lame de substanta compacta si un strat de substanta spongioasa intre ele numita diploe. Prezinta o grosime uniforma (aprox. 5mm), iar la nivelul protuberantei occipitale interne ajunge la 10 15 mm. Baza craniului este formata pe alocuri numai din lame subtiri de substanta compacta, iar in alte zone continua substanta spongioasa abundenta de la nivelul calvariei. Viscerocraniul este alcatuit fie din oase subtiri fara substanta spongioasa, fie din oase pneumatice. In organizarea liniilor de rezistenta si in conditionarea fracturilor un rol important il joaca diferentele de grosime si de arhitectura. Suturile si dura mater ce captuseste neurocraniul cresc rezistenta craniului. 1. La nivelul viscerocraniului se gasesc patru perechi de stalpi de rezistenta ce reflecta fortele de presiune ce se dezvolta in timpul masticatiei, in dreptul arcadelor dentare. Stalpul fronto-nazal porneste de la nivelul caninilor si incisivilor superiori, urca de-a lungul procesului frontal al maxilarului si se rasfrange pe marginea supraorbitala a frontalului. Stalpul zigomatic porneste de la nivelul primului molar superior, urca de-a lungul fetei anterioare a corpului maxilarului si ajunge la osul zigomatic. Aici liniile de rezistenta se divid: - una continua procesul orbital al osului zigomatic si ajunge pe marginea supraorbitala a frontalului, unindu-se cu stalpul fronto-nazal; - a doua se continua cu arcada zigomatica si cu liniile temporale de pe calvaria. c. Stalpul pterigo- palatin porneste de la nivelul ultimilor molari superiori, urca de-a lungul tuberozitatii maxilara, a lamei perpendiculare a palatinului si a procesului pterigoidian, ajungand la nivelul corpului sfenoid. Linia (...)