I.	INTRODUCERE

II.	GENERALITATI DESPRE VIRUSURI

III.	INFECTIA URLIANA

III.1

Definitie

III.2

Istoric

III.3

Structura Virusului

III.4

Epidemiologie

III.5

Patogenie

III.6

Histopatologie

IV.	ASPECTELE CLINICE ALE INFECTIEI URLIENE

IV.1	Simptomatologie

IV.2	Forme Clinice

IV.3	Diagnostic

IV.4

Tratament

IV.5	Complicatii

V.	AFECTAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL IN INFECTIA URLIANA

V.1	Meningita Urliana

V.2	Encefalita Urliana

VI.	PARTEA SPECIALA

VI.1	Obiectivele Lucrarii

VI.2	Material Si Metode

VI.3	Analiza Caracteristicilor Lotului De Studiu

VI.4	Studiu Comparativ

VI.5	Studiu Epidemiologic

VI.6	Studiu Clinic

VI.7	Studiu Paraclinic

VII.	CONCLUZII

VIII.	BIBLIOGRAFIE

Pe de alta parte asistam la o reala scadere a morbiditatii bolilor cu foarte larga raspandire, cauzatoare, de-a lungul veacurilor, a unor molime ce au decimat populatia in mod repetat (holera, ciuma, variola, febra galbena), si - mai de curand - difterie, tuse convulsiva, febra tifoida, poliomielita, rujeola si altele, situatie datorata eforturilor continue de prevenire a acestor boli la scara mondiala. Daca ciuma continua sa existe doar in proportie nesemnificativa in cateva focare endemice restranse din Asia si America Centrala si de Sud, dar fara perspective reale de expansiune pandemica, daca holera a incetat sa mai fie aceeasi amenintare vitala pentru omenire gratie posibilitatilor de prevenire si tratament la indemana oricarei colectivitati, daca variola a fost deja eradicata - consecinta unui efort de cuprindere in vaccinare a intregii populatii expuse, situatia celorlalte boli in aparenta disparitie (tuberculoza, bolile venerice, poliomielita, rujeola, parotidita epidemica, difteria, etc. ) este doar relativa, ele fiind tinute sub control, sub presiunea eforturilor de prevenire a lor prin vaccinare sau prin alte mijloace de control epidemiologic. Cea mai mica relaxare a acestor activitati de prevenire se soldeaza cu reaprinderea acestor imbolnaviri, fenomen foarte clar demonstrat de evolutia in conditii dificile (calamitati naturale, razboaie regionale sau alte situatii exceptionale). Din numeroasele etiologii infectioase enumerate mai sus, care necesita un diagnostic corect si un tratament adecvat, nu mai putin importanta este parotidita epidemica - oreionul - o boala cunoscuta din cele mai vechi timpuri (Hippocrates), cu o multitudine de determinari la nivelul organismului, printre care cea meningitica si encefalitica - afectari SNC care au facut obiectul acestui studiu. Boala are raspandire universala, survenind sporadic si in mici epidemii. Nu exista purtatori sanatosi de virus si nici rezervor extrauman. Datorita faptului ca rezervorul de infectie este strict uman, reprezentat de bolnavii acuti cu orice forma clinica de boala, uneori sub forme inaparente care fac diagnosticul dificil. Datorita gravitatii la care se poate ajunge si complicatiilor posibile, se impune o cunoastere amanuntita a tuturor aspectelor bolii. Lucrarea de fata isi propune detalierea acestor aspecte, prezentand o sumedenie de date clinice si de laborator, aducand totodata si cele mai noi date din domeniu, aparute in literatura de specialitate. GENERALITATI DESPRE VIRUSURI Virusologie Medicala, Costin Cernescu, ed. a II-a, 1998 Virusurile si prionii sunt considerate ca microorganisme parazitare, cu totul inferioare, incapabile sa se multiplice in afara unei celule gazda, fara suportul metabolic si energetic al acesteia. Anii de controverse au dezbatut problema virusurilor, ca forme vii sau nevii. Stanley in 1935 a cristalizat virusul mozaicului tutunului, Gierer si Schramm in 1956 au demonstrat infectiozitatea acidului nucleic viral, Spieglman si Kornberg in 1961 (...)