I.	ASPECTE PRIVIND APARITIA SI EVOLUTIA ACTIUN IN REVENDICARE

I.1	Precizari Introductive

I.2	Sanctiunea Proprietatii In Dreptul Roman

I.2.1

Sanctiunea Proprietatii Quinitare

I.2.2

Rei Vindicato Per Sponsionem

I.2.3

Rei Vindicato Per Formula Petitoriam

I.3	Sanctiunea Proprietatii Pretoriene

I.4	Efectele Revendicarii In Dreptul Roman

I.5	Garantia Proprietatii Prin Constitutie

II.	ACTIUNI PRIN INTERMEDIUL CARORA SE APARA DREPTUL DE PROPRIETATE

II.1	Precizari Preliminarii

II.2	Apararea Dreptului De Proprietate Prin Mijloace Indirecte De Drept Civil

II.3	Apararea Dreptului De Proprietate Prin Mijloace Specifice

II.3.1

Actiuni Posesorii

II.3.2

Actiunea Posesorie Generala"Actiunea In Complangere"

II.3.2.1

Actiunea In Reintegrare

II.3.2.2

Apararea Dreptului De Proprietate Prin Mijloace Specifice

II.3.2.3

Actiunea In Granituire

II.3.2.4

Actiunea Negatorie

II.3.2.5

Actiunea Confesorie

III.	ACTIUNEA IN REVENDICARE

III.1

Notiunea De Actiune In Revendicare

III.2

Caracterele Juridice Ale Actiunii In Revendicare

III.2.1

Actiunea In Revendicare Este O Actiune Petitorie

III.2.2

Actiunea In Revendicare Este O Actiune Reala

III.2.3

Actiunea In Revendicare Are Drept Scop Restituirea Lucrului

III.3

Conditii De Exercitare

III.4

Calitatea De Reclamant Si Calitatea De Parat In Materia Actiunii In Revendicare

III.4.1

Calitatea De Reclamant

III.4.2

Calitatea De Parat In Materia Actiunii In Revendicare

III.5

Regimul Juridic Al Actiunii In Revendicare

III.6

Aspecte De Practica Judiciara

IV.	REVENDICAREA BUNURILOR IMOBILE

IV.1	Aspecte Generale

IV.2	Proba Dreptului De Proprietate

IV.2.1

Precizari Prealabile

IV.2.2

Sarcina Probei

IV.2.3

Dificultati In Proba Proprietatii

IV.2.4

Principii De Dovada Si Situatii De Distins

IV.2.5

Ce Se Intelege Prin Titlu

V.	IMPRESCRIPTIBILITATEA ACTIUNII IN REVENDICARE A IMOBILELOR

V.1	Principiul

V.2	Exceptia In Ceea Ce Priveste Imprescriptibilitatea Actiunii In Revendicare A Imobilelor

V.3	Proprietatea Se Poate Dobandi Prin Uzucapiune

VI.	EFECTELE ADMITERII ACTIUNII IN REVENDICARE

VI.1	Restituirea Lucrului

VI.2	Restituirea Fructelor

VI.3	Situatia Constructiilor Si Plantatiilor Efectuate De Catre Posesor

VI.4	Plata Cheltuielilor Rezultate Din Deteriorarea Bunului

VI.5	Cheltuielile Necesare Si Cheltuielile Utile Si Dreptul De Retentie

VJ	Aspecte De Practica Judiciara

VII.	REVENDICAREA BUNURILOR MOBILE

VII.1

Domeniul De Aplicare A Dispozitiilor Art 1909 Alin 1

VII.2

Precizari Preliminarii

VII.3

Conditiile De Aplicare A Art

VII.3.1

Bunurile Carora Li Se Aplica Dispozitiile Art 1909 Alin 1 Cod Civil

VII.3.2

Persoanele Carora Li Se Aplica Dispozitiile Art 1909 Alin 1 Cod Civil

VII.3.3

Conditiile Posesiei Pentru A Se Putea Invoca Dispozitiile Art 1909. Alin 1 Cod Civil

VII.3.3.1

Posesia Trebuie Sa Fie Reala

VII.3.3.2

Posesia Trebuie Sa Fie Utila

VII.3.3.3

Posesia Sa Fie De Buna Credinta

VII.4

Regula Art Alin Cod Civil Nu Se Aplica In Cazul Bunurilor Pierdute Sau Furate

VII.5

Revendicarea Bunului De La Posesorul De Buna Credinta

VII.5.1

Domeniul De Aplicare Al Art 1909 Alin2 Si Si A Art 1910 Cod Civil

VII.5.2

Natura Termenului De 3 Ani

VII.6

Revendicarea Bunului Mobil De La Posesorul De Rea Credinta, De La Hot Sau Gasitor

VII.7

Justificarea Regulii De La Art 1909 Alin 1

VII.8

Efectele Actiunii In Revendicare Mobiliara

VII.9

Aplicatie Practica

VIII.	REVENDICAREA BUNURILOR PROPRIETATE PUBLICA SI PRIVATA

VIII.1

Revendicarea Bunului Proprietate Publica A Statului

VIII.1.1

Regimul Juridic Al Actiunii In Revendicare Privitoare La Dreptul De Proprietate Publica

VIII.2

Revendicarea Bunului Din Domeniul Privat Al Statului

VIII.3

Aspecte De Practica Judiciara

IX.	CONCLUZ SI PROPUNERI

X.	ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

X.1	Regimul Titlurilor La Purtator In Drept Francez

XI.	REGIMUL JURIDIC AL TITLURILOR EMISE DE STAT

XII.	BIBLIOGRAFIE

XIII.	ABREVIERI

Din punct de vedere istoric, revendicarea a aparut dupa definirea dreptului de proprietate si a luat infatisarea dreptului pe care il consacra. La Roma, dreptul de proprietate a fost cunoscut inca de la formarea Cetatii si pana la Institutele lui Iustinian, perioada in care proprietatea si in consecinta revendicarea au suferit modificari importante. Prima epoca in istoria poporului roman care poate fi numita preistorica a cunoscut un drept de proprietate cu caracter individual numai asupra bunurilor mobile nu si aspura bunurilor imobile care erau in proprietate colectiva. In concluzie, in perioada preistorica a Romei, perioada care tine pana la aparitia Legii celor XII Table (anul 447 I. Hr. sau anul 304 de la fondarea Romei), proprietatea funciara individuala nu a fost cunoscuta la Roma si in consecinta nu se poate vorbi de apararea pe calea revendicarii a acesteia. Sanctiunea proprietatii in dreptul roman a evoluat odata cu dezvoltarea institutiilor juridice a proprietatii in general. SECTIUNEA a II-a Sanctiunea proprietatii in dreptul roman Sanctiunea proprietatii quinitare Dreptul de proprietate era aparat prin rei vindicato care reprezenta actiunea proprietarului lipsit de posesia bunului sau indreptat in contra persoanei care poseda bunul fara a fi proprietar. Proprietarul cerea rstituirea bunului cum omnia causa. Prin causa rei se intelegea tot ceea ce ar fi dobandit proprietarul daca pastra neintrerupt posesia bunului: fructe, accesiuni, despagubiri pentru degradarile aduse proprietatii sale. In procedura legislatiunilor, actiunea in revendicare era intentata in forma lui sacramentum in rem. In procedura formulata actiunea in revendicare era intentata cu ajutorul unei formule in care pretentiile reclamantului erau precizate in intentio. In procedura extraordinara deoacrece condamnarea viza lucrul insusi, restituirea era asigurata prin forta de constrangere a statului-manu militari. In litigiu, ambele parti aveau o dubla calitate atat de reclamanta cat si de parata si fiecare afirma ca obiectul ii apartine. Astfel, reclamantul revendica rostind o formula, iar paratul facea aceeasi afirmatie contrarie contravindica. In faza in iure partile promiteau sa plateasca o suma de bani (sacramentum), daca vor fi pierdut procesul, dupa care se trecea la atribuirea provizorie a obiectului litigios. De regula, pretorul atribuia posesorului bunului - sub obligatia de plata a garantiei dreptul de a-l pastra pe durata procesului. Refuzul platii cautiunii de catre dententor atragea atribuirea dreptului de pastrare a bunului in favoarea neposesorului aceeasi conditie a platii cautiunii. in faza a doua in judicium judecatorul pronunta sentinta, aratand care din cele doua sacramentum este iustum. Castigatorul procesului, fie pastra bunul revendicat si recupera cautiunea (daca avusese si posesiunea intermediara a bunului), fie cerea lucrul si fructele acestuia de la adresantul perdant al procesului (in cazul proprietarului quiritar (...)