I.	CONSIDERATII GENERALE CU PRIVIRE LA SISTEMUL DE PROTECTIE AL DREPTURILOR OMULUI

I.1	Evolutia Doctrinei Si Legislatiei Drepturilor Omului

I.1.1

Drepturile Omului In Lumea Contemporana - Liga Natiunilor Privind Drepturile Omului

I.1.2

Drepturile Omului In Perioada Interbelica

I.2	Analiza Principalelor Documente Internationale Care Garanteaza Drepturile Omului

I.2.1

Actul Final Al Conferintei Pentru Securitate Si Cooperare In Europa 1975

I.2.2

Documentul Final Al Reuniunii De La Viena A Reprezentantior Statelor Participante La Conferinta Pentru Securitate Si Cooperare In Europa

I.2.3

Carta De La Paris Pentru O Noua Europa

I.2.4

Declaratia Drepturilor Omului Si Ale Cetateanului Din 1789

I.2.4.1

Continutul Declaratiei

I.2.4.2

Recunoasterea Drepturilor Naturale In Proclamarea Declaratiei

I.2.4.3

Originalitatea Declaratiei

I.2.4.4

Declaratia Ca Opera Colectiva Cu Consonanta Juridica

I.2.4.5

Declaratia Ca Opera Eterogena Cu Vocatie Universala

I.2.4.6

Declaratia Si Evolutia Drepturilor Omului

I.2.4.7

Valoarea Juridica A Declaratiei Drepturilor Fundamentale

I.2.4.8

Tendinte Contemporane In Materie De Declaratie A Drepturilor

II.	PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI LA CONSILIUL EUROPEI

II.1	Statutul Consiliului Europei

II.2	Conventia Europeana A Drepturilor Omului

II.3	Carta Sociala Europeana

II.4	Mecanisme De Protectie Si Garantare A Drepturilor Omului

II.4.1

Mecanisme Si Organisme Jurisdictionale Europene

II.4.2

Mecanisme Quasi - Jurisdictionale

II.4.3

Mecanisme Nejurisdictionale

II.4.3.1

Actul Final De La Helsinki

II.4.3.2

Lipsa Obligativitatii Juridice A Angajamentelor Osce

II.4.3.3

Drepturile Osce

II.4.4

Mecanismul Prevazut De Conventia Europeana

II.4.4.1

Compunerea Si Functionarea Comisiei Europene A Drepturilor Omului

II.4.4.2

Componenta Comisiei Europene

II.4.4.2.1

Componenta Ratione Loci

II.4.4.2.2

Componenta Ratione Personae

II.4.4.2.3

Cererile Interstatale

II.4.4.2.4

Cererile Individuale

II.4.4.2.5

Competenta Ratione Materiae

II.4.4.2.6

Competenta Ratione Temporis

II.4.4.3

Sesizarea Comisie

II.4.4.4

Examinarea Admisibilitatii Cererii

II.4.4.5

Incercarea De Reglementare Amiabila

II.4.4.6

Redactarea Raportului In Caz De Nesolutionare Amiabila

II.4.4.7

Aprecieri Critice Asupra Activitatii Comisiei

II.5	Noua Curte Europeana A Drepturilor Omului

II.5.1

Constituirea Si Statutul Judecatorilor

II.5.2

Organizarea Curtii

II.5.2.1

Adunarea Plenara A Curtii

II.5.2.2

Comitetele

II.5.2.3

Camerele

II.5.2.4

Marea Camera

II.5.3

Competenta Curtii

II.5.3.1

Cererile Interstatale

II.5.3.2

Cererile Individuale

II.5.4

Conditiile De Admisibilitate A Cererilor

II.5.5

Procedura Curtii

II.5.5.1

Rezolvarea Pe Cale Amiabila

II.5.5.2

Rezolvarea Pe Calea Contradictorialitatii

II.5.5.3

Acordarea Unei Reparatii Echitabile

II.5.5.4

Caracterul Definitiv Al Hotararilor Curtii

II.5.5.4.1

Hotararile Camerelor

II.5.5.4.2

Hotararile Marii Camere

II.5.6

Motivarea Hotararilor Si Deciziilor

II.5.7

Forta Obligatorie Si Executarea Hotararilor

II.5.8

Avizele Consultative

II.5.9

Concluzii

II.6	Romania Si Organizatia Pentru Securitate Si Cooperare In Europa

II.7	Relatiile Romaniei Cu Consiliul Europei

II.8	Conventii Internationale Elaborate In Cadrul Consiliului Europei

III.	PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI IN UNIUNEA EUROPEANA

III.1

Principiul Respectarii Drepturilor Omului In Carta O. N. U.

III.2

Tratatul De La Amsterdam

III.3

Mecanisme Nejurisdictionale De Protectie Si Garantare A Drepturilor Omului

III.3.1

Sistemul O. N. U.

III.4

Organisme Internationale Pentru Protectia Si Garantarea Drepturilor Omului

III.4.1

Organisme Constituite In Sistemul Natiunilor Unite

III.4.1.1

Comisia Drepturilor Omului

III.4.1.2

Sub - Comisia Pentru Prevenirea Discriminarilor Si Protectia Minoritatilor

III.4.1.3

Comitetul Drepturilor Omului

III.4.1.4

Comitetul Pentru Drepturile Economice, Sociale Si Culturale

III.4.1.5

Comitetul Pentru Eliminarea Discriminarii Rasiale

III.4.1.6

Comitetul Pentru Eliminarea Discriminarii Impotriva Femeii

III.4.1.7

Comitetul Impotriva Torturii

III.4.1.8

Comitetul Privind Drepturile Copilului

III.5

Largirea Uniunii Europene Spre Europa Centrala Si De Est, Aderarea Romaniei La Uniunea Europeana

III.5.1

Largirea Uniunii Europene (u. E. )

III.5.2

Scopul Integrarii

III.5.3

Adancirea Integrarii Existente

III.5.4

Legitimitatea Institutiilor Europene

III.5.5

Aspecte Geopolitice

III.5.6

Cadrul Juridic

III.5.7

Strategia De Preaderare

III.5.8

Criteriile De Aderare

III.5.9

Politica Externa Si De Securitate Comuna

IV.	APLICATII PRACTICE PRIVIND PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI IN SISTEMUL EUROPEAN

IV.1	Activitatea Curtii Europene A Drepturilor Omului In Solutionarea Cazurilor Cazul Golder

V.	CONCLUZII

VI.	BIBLIOGRAFIE

mul beneficiaza de drepturi inerente fiintelor umane oriunde s-ar afla, indiferent de statutul sau regiunea unde s-a nascut, locuieste, munceste sau traieste, indiferent de nationalitate, rasa, sex, credinte religioase si filozofice, stare materiala, fiindca acestea au un caracter universal, ceea ce constituie un fundament al drepturilor lor egale si inalienabile, ca un corolar al libertatii, dreptatii, securitatii si pacii in lume. Institutia drepturilor omului, care a cunoscut, pe parcursul timpului, un laborios dar si indelungat proces de cristalizare, se infatiseaza in prezent ca o institutie deosebit de complexa, ce tine atat de ordinea juridica, interna, cat si cea internationala. Reflectand un anumit standard castigat de protectia internationala a drepturilor si libertatilot ce apartin oricaror fiinte umane, ea defineste si insumeaza un ansamblu de drepturi, libertati si obligatii ale oamenilor unii fata de altii, ale statelor de a apara si de a promova aceste drepturi, ale intregii comunitati internationale de a veghea la respectarea drepturilor si libertatilor respective in fiecare tara, intervenind in acele situatii in care drepturile omului ar fi incalcate intr-un anumit stat. Cuprinzand principii, mecanisme, proceduri ce tin de ordinea juridical interna, dar si de cea internationala, institutia drepturilor omului prezinta un caracter bivalent, fiind in acelasi timp o institutie de drept intern, integrata normelor constitutionale, dar si o institutie de drept international, configurand trasaturile unui principiu juridic aplicabil in relatiile dintre state. Largul interes de care se bucura astazi problematica drepturilor omului constituie, de altfel, o recunoastere de netagaduit a complexitatii si originalitatii acestei institutii juridice, dar si a faptului ca fara aceste drepturi nu se poate infaptui o societate democratica conditie fireasca a afirmarii demnitatii fiecarui individ dar nici realiza cadrul juridic normal indispensabil colaborarii natiunilor. Nefiind numai o problema interna a statelor, problema drepturilor omului este una dintre problemele majore ale contemporaneitatii, a carei respectare si aplicare demonstreaza capacitatea de intelegere si cooperare a tuturor statelor si popoarelor ca in prag de nou secol si mileniu, sa practice acele masuri si actiuni care favorizeaza democratia, libertatea, intelegerea, cooperarea multiforma, toleranta si prietenia intre toate natiunile si statele, grupurile entice si religioase in scopul salvagardarii pacii si securitatii in lume. Societatea umana contemporana, comunitatea umana nu se poate dezvolta armonios si in ritm ascendent daca aceasta dimensiune fundamentala a ei este ignorata sau nesocotita, caci nesocotirea sau incalcarea acesteia este menita sa duca la intarzieri, disfunctionalitati sau chiar convulsii in cadrul societatii. De aceea, statele si organizatiile internationale create de ele, precum si organizatiile non guvernamentale au instituit norme juridice, tehnici (...)