I.	NOTIUNEA DREPTULUI MUNCII

I.1	Legatura Dreptului Muncii Cu Alte Ramuri De Drept

I.2	Obiectul Dreptului Muncii

I.3	Raporturile Juridice De Munca

I.4	Principiile Dreptului Muncii

I.5	Sanatatea, Boala, Normalitatea Si Handicapul

I.6	Dispozitii Generale, Definitii Si Principii

II.	SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA

II.1	Reguli Generale

II.2	Protectia Muncii

II.3	Accidentele De Munca

II.4	Boala Profesionala

II.5	Accidentele De Munca Si Bolile Profesionale

II.6	Boala Profesionala

II.7	Regimul De Protectie A Muncii Femeilor, A Tinerilor Si A Persoanelor Cu Handicap

II.8	Regimul De Protectie A Muncii Tinerilor

II.9	Regimul De Protectie Al Persoanelor Cu Handicap

II.10

Timpul De Lucru

II.11

Timpul De Odihna

II.12

Concediul De Odihna

III.	PROTECTIA SALARIATILOR PRIN SERVICII MEDICALE

III.1

Orientare, Formare Profesionala, Ocupare Si Angajare In Munca A Persoanelor Cu Handicap

III.2

Raspunderea Juridica Pentru Incalcarea Normelor Legale Privind Protectia Muncii

III.3

Contractele Colective De Munca

III.4

Practica Juridica

IV.	BIBLIOGRAFIE

Dreptul muncii este o ramura a dreptului privat, care este inseparabil legata de munca. Constituirea ca ramura distincta in cadrul sistemului dreptului este rezultatul unui proces obiectiv al evolutiei de ansamblu a societatii. Intr-un anumit moment al dezvoltarii sociale, conduita indivizilor in procesul muncii a trebuit sa fie reglementata prin norme juridice. Constituind o activitate specific umana, munca se caracterizeaza prin aceea ca este voluntara, constienta si are drept scop procurarea celor necesare vietii materiale si spirituale. Dreptul muncii poate fi definit ca fiind ramura dreptului romanesc prin care sunt reglementate acele relatii care se stabilesc in procesul incheierii, executarii, modificarii si incetarii raporturilor juridice de munca intemeiate pe contractul individual de munca. Izvorul raportului juridic de munca il reprezinta contractul individual de munca, astfel ca aceasta ramura de drept a mai fost definita ca fiind dreptul contractului de munca. Munca reprezinta activitatea umana specifica, manuala sau intelectuala prin care oamenii isi utilizeaza aptitudinile fizice si intelectuale in scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuintelor lor. Munca inteleasa ca o activitate creatoare de valori materiale sau spirituale este indisoluibil corelata cu viata omului. Legislatia muncii este formata din ansamblul normelor juridice prin care sunt reglementate relatiile care se stabilesc in procesul incheierii, executarii, modificarii si incetarii raporturilor juridice de munca, intemeiate, in principal, pe contractul individual de munca. Dreptul muncii a dat si da expresie cerintelor justificate ale salariatilor si exigentelor specifice economiei de piata. Dreptul este structurat pe urmatoarele coordonate: existenta dreptului colectiv al muncii ce cuprinde negocierea colectiva a conditiilor de munca prin contractul colectiv de munca, conflictul de interese, conflictul colectiv de drepturi ; existenta dreptului individual al muncii ce vizeaza contractul individual de munca sub toate aspectele sale ; un sistem de masuri de protectie sociala a salariatilor si a intereselor legitime ale angajatilor exprimate prin normele de protectie a muncii, timpul de lucru, timpul de odihna, protectia femeilor si a tinerilor etc. 1. 2 Legatura dreptului muncii cu alte ramuri de drept Exista numeroase corelatii a dreptului muncii cu: dreptul constitutional unde sunt specificate anumite norme din Constitutie care trebuie respectate; dreptul civil si procesual civil ~ din dreptul civil a izvorat contractul individual de munca; dreptul securitatii sociale ~ securitatea sociala reprezinta un concept amplu care incorporeaza atat asigurarile sociale cat si asistenta sociala ; dreptul administrativ; dreptul comercial; cu dreptul penal si procesual penal ~ atunci cand sunt incalcate anumite drepturi savarsindu-se infractiuni precum nerespectarea normelor de protectie etc. 1. 3 Obiectul dreptului muncii Obiectul dreptului muncii il constituie (...)