I.	CONSIDERATII GENERALE PRIVIND PROBELE IN PROCESUL CIVIL

I.1	Definirea Notiunii De Proba Si Clasificarea Probelor

I.2	Subiectul, Obiectul Si Sarcina Probei

I.2.1

Subiectul Probei

I.2.2

Obiectul Probei

I.2.3

Sarcina Probei

I.3	Reguli Comune Privind Admisibilitatea, Administrarea Si Aprecierea Probelor

I.3.1

Conditii Procedurale De Admisibilitate A Probelor

I.3.2

Reguli Comune De Administrare Si Apreciere A Probelor

I.4	Conventii Asupra Probelor

II.	ASPECTE GENERALE PRIVIND EXPERTIZA JUDICIARA IN PROCESUL CIVIL

II.1	Definirea Notiunii De Proba Prin Rapoartele De Expertiza Sediul Materiei

II.2	Rolul Expertilor In Procesul Efectuarii Expertizei

II.2.1

Notiunea De Expert Judiciar

II.2.2

Incuviintarea Sau Ordonarea Din Oficiu A Expertizei

II.2.3

Numirea Si Inlocuirea Expertului

II.2.4

Incompatibilitatea Si Recuzarea Expertilor

II.3	Admisibilitatea Expertizei

II.4	Administrarea Expertizei

II.4.1

Consideratii Generale

II.4.2

Organizarea Expertizei

II.5	Forta Probanta A Raportului De Expertiza

II.5.1

Raportul De Expertiza

II.5.2

Caile De Indreptare Folosite In Cazul Expertizelor Neclare, Incomplete Sau Inexacte

II.5.3

Forta Probanta A Raportului De Expertiza

II.6	Aprecierea Probei Prin Rapoartele De Expertiza

III.	LOCUL EXPERTIZEI JUDICIARE IN CADRUL SISTEMULUI PROBATORIU DE DREPT PROCESUAL CIVIL

IV.	BIBLIOGRAFIE

Realizarea justitiei in statul de drept nu se poate infaptui fara un sistem probator corespunzator, care sa asigure aflarea adevarului in cauzele supuse judecatii, sistem realizat prin ansamblul mijloacelor de dovada. Probele constituie un factor important in opera de distribuire a justitiei, intrucat fara probe, hotararea judecatoreasca este practic imposibila. Numai administrand corect si in totalitate probele, judecatorul poate sa cunoasca raporturile reale dintre parti, faptele care au generat conflictul dintre acestea si apoi, pe baza probelor administrate sa aplice corect legea in cazul cercetat. Cuvantul proba provine de la latinescul probatio, care la randul sau provine de la probus. Probele sunt deci mijloacele juridice care servesc la realizarea drepturilor subiective civile, indeosebi impotriva celor care le nesocotesc sau care le contesta. In literatura de specialitate s-a aratat ca probele sunt mijloace care asigura realizarea dreptului, intrucat constituie elemente de cunoastere prin intermediul carora instanta afla adevarul, fiecare imprejurare noua reprezentand un element prin care se realizeaza procesul de cunoastere, de apropiere treptata de adevar, pana la dezvaluirea sa completa. Codul civil si Codul de procedura civila folosesc cuvantul dovada in loc de proba, ultimul fiind mai des intalnit in literatura de specialitate si in practica. In sens larg, prin proba se intelege actiunea de stabilire a existentei sau inexistentei unui anumit fapt, adica operatiunea de prezentare in justitie a mijloacelor de convingere prin care se stabileste existenta acelui fapt. In acest sens vorbeste si art. 1169 din Codul civil: cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Aceasta actiune se exprima prin a proba, a dovedi, a face dovada sau prin substantivul probatiune care se gaseste chiar in titlul capitolului al XI-lea din titlul III al Codului civil: Despre probatiunea obligatiilor si a platii. Prin proba, in sens larg se mai intelege mijlocul legal prin care se poate stabili faptul ce trebuie dovedit, adica toate mijloacele de convingere admise de lege: inscrisurile, declaratiile martorilor, marturisirea unei parti, expertiza, cercetarea la fata locului, probele materiale, prezumtiile. Rezultatul la care s-a ajuns prin folosirea mijloacelor de proba, masura in care acestea au reusit sa formeze convingerea judecatorului despre existenta sau inexistenta faptului pretins reprezinta tot o acceptiune in sens larg a notiunii de proba. Se spune, de exemplu, ca proba este completa sau incompleta, suficienta sau insuficienta, convingatoare sau neconvingatoare. In ce priveste indicarea masurii in care un mijloc de proba poate fi convingator se intrebuinteaza expresiile de putere sau forta probanta ori probatorie. In sens restrans, prin notiunea de proba intelegem, pe de o parte, mijlocul legal prin intermediul caruia se stabileste in justitie existenta unui fapt juridic (inscris, declaratie, marturisire (...)