I.	IMPORTANTA OCROTIRII VIETII PERSOANEI PRIN NORMELE DE DREPT PENAL

I.1	Notiunea De "Ocrotire A Vietii" In Dreptul Penal Sectia Anea

I.2	Istoricul Incriminarii Faptelor De Omor

I.3	Elemente De Drept Comparat

I.4	Corelatii Ale Infractiunii De Omor Deosebit De Grav Cu Alte Infractiuni

II.	INFRACTIUNEA DE OMOR DEOSEBIT DE GRAV IN SPECIAL

II.1	Continutul Legal Al Infractiunii De Omor Deosebit De Grav

II.2	Elemente Preexistente Ale Infractiunii De Omor Deosebit De Grav

II.2.1

Obiectul Infractiunii

II.2.2

Subiectul Infractiicnii

II.3	Continutul Constitutiv Al Infractiunii De Omor Deosebit De Grav

II.3.1

Latura Obiectiva

II.3.2

Latura Subiectiva

II.4	Elemente Circumstantiale Ale Infractiunii De Omor Deosebit De Grav

II.4.1

Omorul Savarsit Prin Cruzimi

II.4.2

Omorul Savarsit Asupra A Doua Sau Mai Multor Persoane

II.4.3

Omorul Comis De Catre O Persoana Care A Mai Savarsit Un Omor

II.4.4

Omorul Comis Pentru A Savarsi Sau A Ascunde Savarsirea Unei Piraterii

II.4.5

Omorul Savarsit Asupra Unei Femei Gravide

II.4.6

Omorul Savarsit Asupra Unui Magistrat, Politist, Jandarm Ori Asupra Unui Militar, In Timpul Sau In Legatura Cu Indeplinirea Indatoririlor De Serviciu Sau Publice Ale Acestora

II.5	Forme, Morlalitsti Si Sancticcni Ale Infractiunii De Omor Deosebit De Grav

II.5.1

Formele Infractiunii (acte Preparatorii, Tentativa, Consumare)

II.5.2

Modalitatile Infractiunii (normative Ssi Faptice)

II.5.3

Sanctiuni

II.5.4

Aspecte Procesuale

III.	ASPECTE CRIMINOLOGICE SPECIFICE INFRACTIUNII DE OMOR DEOSEBIT DE GRAV

IV.	BIBLIOGRAFIE

Omul este singura fiinta superioara din universul cunoscut; el creaza valorile si le transmite generatiilor viitoare. Totodata, omul in exclusivitate, prin trairea cu adevarat a tot ceea ce este bun, frumos si drept, se impune in plan etic si da dovada de personalitate, dominand impulsurile inferioare. Viata omului apare astfel ca o valoare primara si absoluta, indispensabila maiufestarii in sine si, ceea ce este mai important, conditie a continuitatii biologice a grupului social. In aceasta privinta, Inca acum doua milenii in urma, Titus Lucretius afirma: vitae manicipio nulli datur omnibus usu (viata nu este proprietatea nimanui, ci uzufructul tuturor), atragand astfel atentia asupra importantei valorii vietii persoanei, sub aspectul succesiunii generatiilor si permanentei omului in lume. Cu toate acestea, desi nimeni nu contesta acest adevar, realitatea ne arata ca in societate s-au produs si continua sa se produca acte de suprimare cu vinovatie a vietii persoanelor. Ele ne apar vadit contrastante cu prestigiul creator al omului si mandria pe care el o manifesta, fiind totodata de maxima periculozitate, datorita caracterului lor ireparabil (nu exista compensatie in unitati conventionale de schimb pentru pierderea vietii mamei, tatalui, fiului sau altor persoane din grup, nici pentru investitia de ordin material si spiritual cuprinsa in aceasta valoare sociala care este viata omului) si incompatibil cu ordinea de drept. Ocrotirea persoanelor impotriva actelor de violenta care le pun in pericol viata sa impus inca din epocile cele mai indepartate. Masurile impotriva celor care ucideau persoane din aceeasi colectivitate nu erau insa axate pe ideea de vinovatie, ci pe pe necesitatea de aparare si conservare a echilibrului necesar supravietuirii grupului. Aceste masuri constau in alungarea faptuitorului din comunitate si numai atunci cand nu era in joc securitatea colectivitatii respective, se lasa partilor interesate. posibilitatea razbunarii. Atat intr-un caz cat si in celalalt, faptuitorul ramanea lipsit de protectia grupului si era practic supus pieirii. Treptat, razbunarea nelimitata a fost inlocuita cu legea talionului, care introducea in gandire ideea de compensatie sub forma incipienta potrivit careia cel care face rau trebuie sa sufere tot atat rau. Au aparut apoi legile scrise. Cea mai veche colectie de legi ctuloscuta este Codul regelui Hammurabi * din Babilon (1792-1750 Mr. ), care avea la baza legea talionului si continea dispozitii cu un caracter destul de evoluat, cum ar fi diferentierea intre omorul intentionat si omorulprin imprudenta. Totusi, o serie de norme contrasteaza cu rationamentul juridic corect, lasand sa se intrevada faptul ca nu era cunoscuta sau nu era inteleasa la justa ei valoare notiunea de vinov4ie 1. Astfel, codul avea urmatoarele prevederi: daca o constructie se prabusea din cauza unui viciu de constructie si omora pe fiul proprietarului, era ucis fiul arhitectului; daca un om liber detinut pentru datorii murea (...)