I.	ROLUL MAGISTRATULUI

II.	INTELESUL NOTIUNII DE IURIS DICTIO

II.1	Modalitatile De Control Intre Cele Trei Puteri Ale Statului

III.	EVOLUTIA ISTORICA A CONTROLULUI EXERCITAT ASUPRA ACTIVITATII MAGISTRATILOR

III.1

Reglementarea Controlului Asupra Activitatii Magistratilor Prin Prevederile Legii Nr. 92/1992, Pentru Organizarea Judecatoreasca

III.2

Reglementarea Controlului Asupra Activitatii Magistratilor In Forma Initiala A Legii 317/2004

IV.	REGLEMENTAREA CONTROLULUI ASUPRA ACTIVITATII MAGISTRATILOR

IV.1	Notiuni Introductive

IV.2	Dispozitiile Care Reglementeaza Controlul Consiliului Superior Al Magistraturii Asupra Activitatii Magistratilor

V.	PROCEDURA DISCIPLINARA IN REGLEMENTAREA ACTUALA

V.1	Notiuni Introductive

V.2	Definitia Si Caracterele Actiunii Disciplinare

V.3	Titularul Actiunii Disciplinare

V.4	Modurile De Sesizare A Comisiei De Disciplina A Consiliului Superior Al Magistraturii.

V.5	Sesizarea Externa

V.6	Sesizarea Din Oficiu A Comisiei De Disciplina A Consiliului Superior Al Magistraturii

V.7	Efectele Sesizarii. Inceperea Cercetarii Prealabile. Dispozitia De Incepere A Cercetarii Prealabile

V.8	Scopurile Si Obiectivele Cercetarii Prealabile

V.9	Competenta De Efectuare A Cercetarii Prealabile

V.10	Mijloace De Proba Care Pot Fi Administrate In Cursul Cercetarii Prealabile

V.11	Mijloacele De Exercitare A Dreptului La Aparare A Magistratului Cercetat

V.12	Durata Cercetarii Prealabile. Completarea Cercetarii Prealabile

V.13	Solutiile Procesuale Ale Comisiei De Disiciplina In Ceea Ce Priveste Solutionarea Actiunii Disciplinare - Problema Extinderii Cercetarii Prealabile. Existenta Unei Asemnea Solutii

VI.	SOLUTIILE DE CLASARE SI DE SESIZARE A SECTIEI CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

VI.1	Continutul Minimal Al Actelor Prin Care Sunt Dispuse Aceste Solutii

VII.	FAZA DE JUDECATA A ACTIUNII DISCIPLINARE

VII.1

Competenta Judecarii Actiunii Diciplinare

VII.2

Dreptul De Aparare Si Reprezentare A Magistratului Trimis In Judecata

VII.3

Solutionarea Actiunii Disciplinare. Continutul Hotararii Instantei. Calea De Atac Impotriva Hotararii

VII.4

Fapta Care Ar Putea Constitui Abatere Disciplinara

VII.5

Urmarea Faptei Magistratului

VII.6

Raportul De Cauzalitate

VII.7

Vinovatia

VII.8

Calitatea De Magistrat - Conditie Speciala A Raspunderii Disciplinare A Magistratilor

VII.9

Efectele Admiterii Actiunii Disciplinare. Aplicarea Sanctiunilor

VII.10

Continutul Hotararii Consiliului Superior Al Magistraturii

VII.11

Competenta Instantei De Recurs. Compunerea Instantei. Cazuri De Incompatibilitate

VII.12

Raspunderea Disciplinara A Avocatilor

VII.13

Raspunderea Disciplinara A Notarilor

VII.14

Raspunderea Disciplinara A Medicilor

VII.15

Tipuri De Sanctiuni

VIII.	BIBLIOGRAFIE

Sistemul judiciar, ca ansamblu al structurilor organizatorice care concura la infaptuirea actului de justitie, reprezinta in orice stat de mocratic o componenta esentiala a civilizatiei si progresului social. Fara justitie nu poate exista o veritabila si eficienta democratie, deoarece ea este cea care vegheaza atat la la apararea valorilor sociale recunoscute intr-o societate democratica, cat si la promovarea si apararea drepturilor funda mentale ale omului. Sistemul judiciar la randul sau este format din instante si parchete care sunt compuse din magistrati avand dreptul de iuris dictio. Doua dintre acestea sunt relevante in procesul de infaptuire a justitiei si prezinta interes pentru studiul organizarii judiciare din orice stat democratic. Intr-o prima acceptiune, termenul de jurisdictie desemneaza pu terea de a decide asupra conflictelor ivite intre diferitele subiecte de drept - persoane fizice sau juridice - prin aplicarea legii. Acesta a si fost sensul pe care l-au promovat juristii romani pentru a desemna jurisdictia. De altfel, insusi termenul la care ne referim provine din limba latina, de la jurisdictio, cuvant compus din jus (drept) si dicere (a spune, a pronunta), care inseamna a pronunta dreptul. Aceasta acceptiune a conceptului de jurisdictie - de totalitate a puterilor date unui magistrat pentru administrarea justitiei - s-a pastrat si in dreptul modern. Cuvantul jurisdictie vizeaza, intr-o atare viziune, mai degraba prerogativele si autoritatea conferite unor categorii statale in scopul aplicarii legii, mai concret al infaptuirii justitiei. De aceea s-a afirmat, ca notiunea de jurisdictie ca putere este insuficienta pentru o calificare corecta a conceptului, caci ea, juris dictia, este in realitate o putere - datorie. Intr-adevar, judecatorul are nu numai facultatea de a judeca, ci si datoria administrativa de a o infaptui. Jurisdictia isi are izvorul in suveranitatea statului, care determina organizarea autoritatilor insarcinate cu administrarea justitiei. De aceea se poate afirma ca termenul de putere (cu referire la jurisdictie) nu este opus celui de functiune. Acesta din urma reprezinta un complex de acte pe care un organ statal trebuie sa le indeplineasca. Puterea atribuita organelor abilitate cu solutionarea unor conflicte intervenite in viata sociala reprezinta mijlocul prin care se realizeaza functia de administrare a justitiei. Intr-o a doua acceptiune, jurisdictia desemneaza totalitatea orga nelor prin care statul infaptuieste justitia. Constitutia si legea de orga nizare a sistemului judiciar se refera uneori la instante si tribu nale tocmai in aceasta acceptiune. Exista si autori care desemneaza jurisdictia prin totalitatea persoanelor carora legea le recunoaste pu terea de a decide asupra litigiilor prin acte avand autoritate de lucru judecat. Aceasta acceptiune a conceptului de jurisdictie prezinta inte res teoretic si practic din punct de vedere al studiului organizarii sis temului judiciar. (...)