I.	DREPTUL DE PROPRIETATE - NOTIUNI INTRODUCTIVE

I.1	Privire Generala Asupra Dreptului De Proprietate

I.1.1

Proprietatea Si Dreptul De Proprietate

I.1.1.1

Notiune

I.1.1.2

Definitia Legala Si Definitii Doctrinare Ale Dreptului De Proprietate

I.1.2

Reglementarea Dreptului De Proprietate

I.1.2.1

Dreptul De Proprietate In Constitutia Romaniei

I.1.2.2

Dreptul De Proprietate In Alte Acte

I.1.3

Continutul Juridic Al Dreptului De Proprietate

I.1.4

Caracterele Dreptului De Proprietate

I.2	Limitele Exercitarii Dreptului De Proprietate

I.2.1

Consideratii Generale

I.2.2

Categorii De Limitari Ale Dreptului De Proprietate

I.3	Formele Dreptului De Proprietate

I.3.1

Criterii De Clasificare

I.3.2

Dreptul De Proprietate Privata

I.3.3

Dreptul De Proprietate Publica

II.	MODURILE DE DOBANDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE

II.1	Consideratii Generale

II.1.1

Sediul Materiei

II.1.2

Notiune Configurata In Doctrina

II.2	Modurile Generale De Dobandire A Drepturilor Reale

II.2.1

Clasificare

II.2.2

Conventia (contractul)

II.2.3

Traditiunea

II.2.4

Ocupatiunea

II.2.5

Hotararea Judecatoreasca

II.2.6

Legea

II.2.6.1

Dobandirea Fructelor Prin Posesia De Buna - Credinta

II.2.6.2

Dobandirea Coproprietatii Zidului Comun

II.2.6.3

Dobandirea Bunurilor Mobile Prin Posesia De Buna - Credinta

II.2.7

Accesiunea

II.2.7.1

Notiune Si Clasificare

II.2.7.2

Accesiunea Imobiliara Naturala

II.2.7.3

Accesiunea Imobiliara Artificiala

II.2.7.4

Accesiunea Mobiliara

II.2.8

Uzucapiunea

II.2.8.1

Consideratii Generale

II.2.8.2

Felurile Uzucapiunii

II.2.8.3

Modul De Calcul Al Termenului Uzucapiunii

II.2.8.4

Efectele Uzucapiunii

II.2.8.5

Uzucapiunea In Sistemul Vechilor Carti Funciare

II.2.9

Succesiunea

II.3	Modurile Specifice De Dobandire A Dreptului De Proprietate Publica

II.3.1

Enumerare

II.3.2

Dobandirea Proprietatii Publice Pe Cale Naturala

II.3.3

Dobandirea Proprietatii Publice Prin Achizitii Publice

II.3.4

Dobandirea Proprietatii Publice Prin Exproprierea Pentru Cauza De Utilitate Publica

II.3.5

Dobandirea Proprietatii Publice Prin Trecerea Unor Bunuri Din Domeniul Privat Al Statului Sau Al Unitatilor Administrativ - Teritoriale In Domeniul Public Al Acestora Pentru Cauza De Utilitate Publica

III.	APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

III.1

Prezentare Generala

III.2

Actiunea In Revendicare

III.2.1

Definitie. Caractere Juridice

III.2.2

Exercitarea Actiunii In Revendicare

III.2.3

Efectele Actiunii In Revendicare

III.2.4

Categorii Ale Actiunii In Revendicare

III.2.4.1

Actiunea In Revendicare Imobiliara

III.2.4.2

Actiunea In Revendicare Mobiliara

III.2.5

Apararea Dreptului De Proprietate Comuna Prin Actiunea In Revendicare

III.2.6

Actiunea In Revendicare - Mijloc De Aparare A Dreptului De Proprietate Publica

III.3

Actiunea In Granituire

III.3.1

Definitie

III.3.2

Caractere Juridice Si Exercitare

III.3.3

Efectele Actiunii In Granituire

III.4

Alte Actiuni Reale

III.4.1

Enumerare

III.4.2

Actiunea Negatorie

III.4.3

Actiunea Confesorie

IV.	CONCLUZII

V.	BIBLIOGRAFIE

Aparuta odata cu insasi aparitia omului pe pamant, proprietatea a stat si sta la baza dezvoltarii societatii omenesti. Nu poate exista viata sociala fara producerea celor necesare traiului, iar orice productie are ca premisa esentiala si indispensabila insusirea de catre producator a bunurilor necesare acestei productii1. Deci, ca relatie economica, proprietatea a aparut odata cu societatea si, in atare situatie, existenta celor doua entitati este interdependenta, neputandu-se concepe societate fara proprietate si nici proprietate fara societate. In primul rand, proprietatea poate fi definita ca o institutie a economiei, ca o categorie economica, intrucat este o conditie indispensabila a productiei de bunuri. Privita din acest punct de vedere, proprietatea apare ca o relatie istoriceste determinata, care ia nastere in legatura cu insusirea si stapanirea de catre oameni a bunurilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie 2. Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca fiind conditia fundamentala, sine qua non de existenta a oricarei societati. Asadar, inainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate economica si sociala. Asumarea calitatii de stapan al unui lucru, dispunerea de acesta dupa bunul plac pentru satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative fata de terti, carora li s-a pretins sa le recunoasca si sa le respecte, s-au nascut inaintea dreptului. Aproprierea unui bun de catre o persoana, puterile pe care aceasta le exercita asupra bunului, raporturile ce se pot stabili intre persoane cu privire la bunuri, in scopul satisfacerii nevoilor proprii, dar si cele specifice comunitatii din care face parte, nu sunt inventii ale legiuitorului. Acesta nu a facut decat sa sistematizeze, sa organizeze raporturile de proprietate nascute anterior, in acord cu ceea ce s-a considerat a fi interesul dominant al societatii situate pe o anumita treapta a evolutiei sale. Proprietatea, ca relatie economica si sociala, a constituit astfel premisa nasterii dreptului de proprietate. Ea a devenit un astfel de drept de indata ce a intrat in atentia autoritatii statale si a facut obiectul reglementarilor edictate de acesta. Anterior acestei reglementari, proprietatea era mai puternica, in sensul ca exercitarea sa de catre stapanul bunului nu cunostea alte limitari decat cele consimtite prin respectarea traditiilor comunitatii careia acesta ii apartinea. Astfel, in oranduirea comunei primitive, omul si-a insusit primele bunuri de cate ori a avut nevoie, asa cum le-a gasit in natura. Insusirea exercitata de unul a fost incet recunoscuta de altii. Daca unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decat ii era necesar si a constatat ca altcineva a produs alte bunuri care il interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piata, apoi la organizarea sociala care a insemnat o anumita specializare a activitatii umane prin diviziunea muncii. Membrii comunitatilor umane in curs de formare s-au recunoscut intre ei sau, la scara (...)