I.	INTRODUCERE

II.	PROMOVAREA SI PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI

II.1	Principiile Si Perspectivele Protectiei Copilului

III.	POLITICI SOCIALE PRIVIND COPIII

III.1

Politica Publica De Protectie A Copilului Aflat In Dificultate Dupa 1989

IV.	REFORMA IN DOMENIUL PROTECTIEI COPILULUI

IV.1	Probleme Structurale Ale Politicii Statului Cu Privire La Gestionarea Situatiei Copilului Aflat In Dificultate

IV.2	Reforma Cadrului Legislativ

IV.3	Actiuni Specifice In Cadrul Reformei

IV.4	Strategia De Reformare A Sistemului De Protectie A Copilului

IV.5	Modificari Aduse Sistemului De Protectie A Copilului Prin Implementarea Pachetului Legislativ Adoptat In Anul 2004

V.	CUNOASTEREA CONVENTIEI CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI CA DOCUMENT JURIDIC

V.1	Copilul - Titular Al Drepturilor

V.2	Principiul Apartenentei Si Integrarii Cumunitare. Asigurarea Normalitatii

V.3	Programele Autoritatii Nationale Pentru Protectia Drepturilor Copilului In Anul 2005

V.4	Serviciile Sociale Comunitare

VI.	CONCLUZII

VII.	BIBLIOGRAFIE

Perioada cuprinsa intre 1997 si 2004 a reprezentat timpul reformei radicale in domeniul protectiei drepturilor copilului in Romania. Astfel, anul 1997 a marcat descentralizarea serviciilor pentru copii. Intr-o societate traditional centralizata, in care Guvernul prin intermediul ministerelor si al altor organe ale administratiei centrale, puternic reprezentate in teritoriu oferea in mod direct cvasitotalitatea serviciilor din domeniul acoperit de Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului1 (si nu numai) descentralizarea reala, la nivel judetean, a protectiei copilului a constituit o provocare majora. Iexistenta unor manuale, modele sau retete anterior testate in practica cu privire la o descentralizare de asemenea anvergura a facut ca aceasta experienta in sine sa se constituie intr-un precedent practic care, prin realizarile, dar mai ales, prin problemele aparute intr-o prima faza, sa genereze invataminte importante pentru viitorul constructiei sistemelor de servicii din tara noastr. Inceputa in 1997, descentralizarea serviciilor pentru copii a fost aprofundata in anul 2004, prin adoptarea pachetului legislativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului, coborand de acesta data de la nivelul judetelor la comunitatea locala careia ii apartin copilul si familia sa. Descentralizarea insa nu a fost singurul element de noutate adus de reforma protectiei copilului. O problema majora legata de copiii din Romania o constituie abandonul acestora de catre proprii parinti. Explicatia fenomenului nu este facila si asupra lui s-a discutat mult si se va mai discuta. Dincolo de o componenta istorica legata, mai mult sau mai putin direct, de politica pronatalista agresiva a statului totalitar, aplicata pe parcursul catorva decenii inainte de 1989, cu consecinte directe asupra modului de percepere a responsabilitatilor individuale si de familie ale parintilor cu privire la soarta lor si a copiilor lor, nu poate fi ignorata componenta economico-sociala legata de cresterea accelerata a saraciei la nivelul unor categorii largi de populatie in perioada de tranzitiei de dupa 1989. Dincolo de explicatii insa, importante sunt realitatile care au fost generate de venirea pe lume a unor copii nedoriti. Aceste consecinte, pe langa abandonul copiilor, s-au manifestat in rate mari (in multe cazuri maxime la nivelul Europei) ale unor indicatori precum mortalitatea si morbididatea infantila, mortalitatea materna, a numarului crescut de copii cu diferite dizabilitati, a unei lipse cvasigenerale de cultura sexuala legata de contraceptie si planificare familiala. Timp indelungat, singurul raspuns pe care societatea, respectiv statul a stiut sa il ofere existentei copiilor nedoriti a fost unul de tip cvasiindustrial, prin plasarea pe termen lung sau nedefinit a acestor copii in institutii rezidentiale, multe dintre acestea fiind de mari dimensiuni si plasate departe de constiinta publica, izolate de comunitate1. Tocmai in aceasta directie s-au facut, poate (...)