I.	CONSTRUCTIA COMUNITARA

I.1	Ideea Comunitara. C. E. C. O.

I.2	Crearea Comunitatilor Europene

I.3	Evolutia Constructiei Europene Spre Uniunea Europeana

II.	APARITIA PARLAMENTULUI EUROPEAN SI DELIMITAREA DE ALTE INSTITUTII

II.1	Aparitia Parlamentului European

II.2	Delimitarea Parlamentului European De Adunarea Parlamentara A Consiliului Europei

II.3	Delimitarea Parlamentului European De Parlamentele Nationale Si Raportul Cu Acestea

III.	RAPORTURILE PARLAMENTULUI EUROPEAN CU ALTE INSTITUTII EUROPENE

III.1

Raportul Parlamentului European Cu Comisia Europeana

III.2

Raportul Parlamentului European Cu Consiliul Uniunii Europene

III.3

Raportul Parlamentului European Cu Curtea De Conturi

III.4

Raportul Parlamentului European Cu Avocatul Poporului (ombudsman)

III.5

Raportul Parlamentului European Cu Banca Centrala Europeana

III.6

Raportul Parlamentului European Cu Consiliul European

IV.	ALEGEREA MEMBRILOR PARLAMENTULUI EUROPEAN

IV.1	Repartizarea Pe Natiuni A Mandatelor

IV.2	Catre Alegerea Prin Vot Universal: De La Proiectul Dehousse La Proiectul Patijn

IV.3	Desemnarea Membrilor Parlamentului European Inainte De 1979

IV.4	Catre Alegerea Prin Vot Universal

IV.5	Obstacole Politice

IV.6	Obstacole Tehnice

IV.7	Alegerile Europene Dupa 1979

IV.8	Situatia Actuala (tratatul De La Maastricht, Tratatul De La Amsterdam)

IV.9	Consecintele Alegerilor Europene

V.	COMPONENTA PARLAMENTULUI EUROPEAN

V.1	Statutul Membrilor

V.2	Statutul Material

V.3	Statutul Jurisdictional Al Parlamentului European

V.4	Organizarea Parlamentului European

V.5	Organele De Conducere

V.6	Presedintele Parlamentului European

V.7

Biroul

V.8	Conferinta Presedintilor

V.9	Formatiunile Parlamentului European

V.10	Grupurile Politice

V.11	Comisiile Parlamentare

V.12	Administratia Parlamentului European

V.13	Secretariatul

V.14	Directiile Generale

VI.	ATRIBUTIILE PARLAMENTULUI EUROPEAN

VI.1	Atributii Decizionale Normativea

VI.2	Procedura Avizului Obligatoriu

VI.3	Procedura Avizului Conform

VI.4	Procedura De Concertare

VI.5	Procedura Codecizionala

VI.6	Atributii De Control

VI.7	Controlul Comisiei Europene

VI.8	Controlul Consiliului Uniunii Europene

VI.9	Utilizarea Cailor Contencioase

VI.10

Controlul Prin Intermediul Avocatului Poporului (dreptul De Petitionare)

VI.11

Atributii Bugetare

VI.12

Atributii In Materie De Relatii Externe, De Politica Externa Si De Securitate

VI.13

Precizari Generale

VI.14

Acorduri Internationale

VI.15

Numirea Inaltului Reprezentant Pentru Politica Externa Si De Securitate Comuna Si A Reprezentantilor Speciali Pentru Politica Externa Si De Securitate Comuna

VII.	SPORIREA PUTERILOR PARLAMENTULUI EUROPEAN

VIII.	ROLUL PARLAMENTULUI EUROPEAN IN PROCESUL DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE

VIII.1

Procesul De Extindere Notiuni Introductivet

VIII.2

Rolul Parlamentului European In Procesul De Extindere A Uniunii Europene

VIII.3

Viziunea Parlamentului European Asupra Extinderii

VIII.4

Temeiul Legal Al Rolului Parlamentului European

VIII.5

Structurile Parlamentului European Implicate In Procesul De Extindere

VIII.6

Aderarea Romaniei La Uniunea Europeana

VIII.7

Activitatea Parlamentului European In Domeniul Extinderii

IX.	CONCLUZII

X.	BIBLIOGRAFIE

Mediul economico social si natural in care activeaza intreprinderile (firmele) devine tot mai complex, incert si generator de riscuri. Asemenea evolutii se produc pe fondul unor deplasari importante in activitatea economica: tendinta de globalizare a relatiilor economice, accelerarea ritmului schimbarilor, transformarea cunostintelor intr-o resursa deosebita de care depinde obtinerea avantajului competitiv. Intr-o economie de piata firmele si furnizorii lor, intermediarii, clientii, concurentii si organismele publice actioneaza ca un sistem de forte si tendinte care genereaza ocazii favorabile si ridica probleme diverse. Aceste forte sunt elemente necontrolabile, pe care firma trebuie sa le urmareasca si carora trebuie sa le raspunda. De aceea o intreprindere moderna trebuie sa ofere o mare diversitate de prestatii, sa fie adaptabila operativ la factorii de schimbare endogeni si exogeni, sa isi fundamenteze deciziile in contextul unor scenarii alternative ale unei cereri incerte, tot mai greu de anticipat. O asemenea intreprindere functioneaza pe baza unui management modern, dinamic, care asigura o asemenea gestiune, sub aspectul productivitatii, costului, profitabilitatii, performantelor ecologice si socio-umane ce-i confera avantaje competitive pe piata interna si externa. Conducerea si organizarea activitatii intreprinderii pe baza unei strategii economice capata o importanta crescanda, ca urmare a faptului ca, in mod deosebit, dupa anii 1960 pe plan mondial s-au realizat mari progrese in practica managementului privind definirea si aplicarea nor concepte moderne adaptate la noi mutatii pe piata interna si externa. O buna strategie de dezvoltare presupune definirea cat mai judicioasa a strategiilor functionale referitoare la productia industriala ce va trebui obtinuta, privind dimensionarea capacitatii de productie si a gradului de folosire a acesteia, modul si nivelul de utilizare a cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice si a progresului tehnic, nivelul calitatii productive si a produselor, al costurilor de productie, al gradului de eficienta a folosirii mijloacelor fixe, cu estimarea valorica a rezultatelor acestora in bugetul de venituri si cheltuieli. Urmarind sa faca fata cat mai bine acestor cerinte, intreprinderile trebuie sa urmareasca o perfectionare continua prin realizarea unor procese bine gandite de restructurare si de modernizare. Perfectionarea organizarii productiei de baza, are o importanta deosebita, deoarece reprezinta functiunea de baza a unei unitati industriale. Asupra metodelor de organizare a productiei de baza influenteaza gradul de transformare a produselor finite, tipul concret de tehnologie, gradul de arborescenta a operatiilor procesului tehnologic. Avand in vedere factorii care influenteaza metodele de organizare a productiei de baza, bineinteles ca exista pentru fiecare tip de productie metode specifice de organizare. Organizarea stiintifica a productiei si a muncii se poate definii ca reprezentand (...)