I.	DELIMITARI CONCEPTUALE

I.1	Uniuneaeuropeana - Scurt Istoric

I.2	Definirea Ordinii Juridice A Comunitatilor Europene

II.	PARTICULARITATI IN ELABORAREA NORMELOR APARTINAND ORDINII JURIDICE A U. E.

II.1	Elaborarea Traditionala A Dreptului Primar

II.2	Elaborarea Specifica A Normelor De Drept Care Provin Din Angajamentele Externe Ale Comunitatilor

II.3	Elaborarea Specifica A Izvoarelor Complementare Ale Dreptului Comunitar

II.4	Elaborarea Specifica A Izvoarelor Derivate Ale Dreptului Comunitar

II.5	Particularitatile Crearii Principiilor Generale De Drept Specifice Dreptului Comunitar

II.6	Particularitati Revelate De Jurisprudenta Cjce Functia Normativa A Jurisprudentei

III.	APLICABILITATEA IMEDIATA A DREPTULUI COMUNITAR

III.1

Specificitatea Ordinii Juridice Comunitare

III.2

Principiul Aplicarii Imediate

III.3

Aplicabilitatea Imediata A Diferitelor Izvoare De Drept Comunitar

IV.	EFECTUL DIRECT AL DREPTULUI COMUNITAR

IV.1	Invocabilitatea Dreptului Comunitar De Catre Resortisanti

IV.2	Efect Direct Neconditionat Si Nerestrans

IV.3	Efect Direct Conditionat Si Nerestrans

IV.4	Efect Direct Conditionat Si Restrans

IV.5	Invocabilitatea In Afara Teoriei Efectului Direct

V.	PRINCIPIUL APLICARII PRIORITARE

V.1	Principiul

V.2	Exceptia Angajamentelor Internationale Ale Statelor Membre Anterioare Tratatelor Constiutive

V.3	Consecinte: Respectarea Principiului

V.4	Dificultatile De Aplicare A Principiului Aplicarii Prioritare

VI.	PARTICULARITATI RELEVATE IN EXECUTAREA NORMELOR COMUNITARE

VI.1	Rolul Statelor Membre

VI.2	Executarea Normativa

VI.3	Executarea Administrativa

VI.4	Executarea Represiva

VI.5	Executarea Jurisdictionala

VII.	CONCLUZII ASUPRA PARTICULARITATILOR ORDINII JURIDICE A COMUNITATILOR EUROPENE: CORELATIA NORMELOR COMUNITARE CU NORMELE NATIONALE

VIII.	BIBLIOGRAFIE

Ideea organizarii europene a aparut inca din Antichitate, un prim exemplu de organizare politica regasindu-se la Roma, care, de la o comunitate restransa la dimensiunea unui stat, a realizat intr-o prima etapa unitatea peninsulei stabilind incetul cu incetul autoritatea sa in jurul intregii Mediterane si mai apoi pana la marginile lumii de la Atlantic la Marea Neagra si Marea Caspica. De la politica cetatii la politica dominatiei mondiale ab urbe ad orbem s-a ajuns la mundus romanus creat ca actiune militara. Mundus romanus a adus securitate externa si interna locuitorilor imperiului favorizata de o retea densa de drumuri propice atat comertului cat si deplasarilor rapide ale unitatilor militare. Moneda romana a ajuns la o relativa stabilitate. Instalata pax romana a insemnat organizarea imperiului cu toate implicatiile sale inclusiv pe planul dreptului. Astfel prin edictul din 212 al imparatului Caracalla toti oamenii liberi din imperiu au devenit cetateni romani, o astfel de cetatenie nemaifiind intalnita pana la crearea Uniunii Europene. Pe ruinele Romei s-a inchegat o noua unitate, de data aceasta nu economica ci spirituala unitatea lumii crestine, rupta si ea prin marea schisma din 1054 accentuand si rivalitatile politice. Prima incercare de construire politica a Europei sub semnul crucii a apartinut lui Carol cel Mare. A fost o incercare de reconstruire a imperiului cezarilor, reusita numai partial, lipsindu-i o parte din continent, in principal partea rasariteana, Imperiul Bizantin rupt de Occident. Revolutia franceza de la 1789 cu noile principii pe care le-a proclamat: drepturile omului si ale cetateanului, dar si drepturile popoarelor, Directoratul si mai apoi Imperiul au facut ca pentru cateva decenii o mare parte a Europei sa fie organizata pe model francez. Constructia napoleoniana facuta prin forta armelor s-a prabusit odata cu disparitia Imparatului. Infrangerea imperiului francez din 1815 a schimbat fata continentului: a inceput afirmarea Europei natiunilor. Confruntata cu numeroase dificultati, ca urmare a primului conflict mondial, Europa avea insa o problema prealabila de rezolvat, cea a existentei ei, problema aparuta in urma declinului sau politic. Pentru prima data Statele Unite ale Americii s-au implicat in mod decisiv in solutionarea problemelor existente pe plan european. Solutiile acestei probleme decurgeau insa dintr-o alegere politica. Pentru Europa a exista inseamna, deci, a avea capacitatea de a depasi anumite praguri politice, ceea ce presupune crearea unor institutii capabile de a lua decizii politice. Problema Europei este inainte de toate problema institutiilor, cheie a progresului constructiei europene. Aceasta putea fi rezolvata traditional in functie de doua conceptii: cea federalista sau cea diplomatica, a cooperarii. In sistemul cooperarii, organul care statueaza este colegiul statelor in unanimitate: statele sunt deci cele ce decid, fiind necesar votul negativ al unuia din ele pentru a impiedica (...)