I.	NOTIUNEA, OBIECTUL DE STUDIU AL DISCIPLINEI, IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL

II.	FAPTE DE COMERT

II.1	Fapte De Comert Obiective

II.2	Fapte De Comert Subiective

II.3	Fapte De Comert Unilaterale/mixte

III.	FONDUL DE COMERT

IV.	APORTURILE ASOCIATIILOR

V.	CLASIFICAREA S. C.

VI.	PERSONALITATEA JURIDICA A SOCIETATIILOR COMERCIALE

VI.1	Administrarea Societatii

VI.2	Societatile De Persoane

VII.	REGULILE SPECIALE PRIVIND FORMAREA SI EXECUTAREA OBLIGATIILOR COMERCIALE

VIII.	PARTICULARITATILE EXECUTARII OBLIGATIILOR COMERCIALE

IX.	PROBELE IN MATERIE COMERCIALA

IX.1	Consecintele Nerespectarii Obligatiilor Contractuale

NOTIUNEA dreptului comercial poate si trebuie privita atat in sens larg cat si in sens restrans, astfel in sens larg dreptul comercial poate fi inteles ca fiind un ansamblu de norme juridice aplicabile comertului adica, operatiunii de interpunere in schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator. Din acest punct de vedere notiunea de drept comercial nu poate explica suficient obiectul si scopul acestei ramuri de drept, sensul corespunzand strict intelesului etimologic. Din acest motiv doctrina a incercat sa defineasca dreptul comercial din perspectiva tuturor activitatilor practice care intra sub incidenta legilor comerciale, adica si din perspectiva activitatii de prestari servicii a operatiunilor de import- export sau a activitatilor de constructii. Pentru definirea corecta a notiunii dreptului comercial, doctrina a considerat necesara abordarea sistematica a notiunii datorita complexitatii si diversitatii sistemelor de drept in lume. Astfel cele 2 mari sisteme care permit determinarea obiectului dreptului comercial, si implicit permit definirea acestuia, sunt sistemul obiectiv si sistemul subiectiv. Sistemul subiectiv care a stat la baza primelor reglementari comerciale si care a fost adoptat ulterior de codul comercial german de la 1900 (sistem de drept de tip anglo-saxon). Sistemul subiectiv considera dreptul comercial ca fiind un drept profesional aplicabil unei categorii de persoane care dobandesc calitatea de comerciant prin indeplinirea unor conditii administrative prevazute de lege. Aceste conditii se refera in principal la obligativitatea indeplinirii unor conditii de inregistrare care permit persoanelor respective desfasurarea unor activitati cu caracter comercial. Din aceasta perspectiva fapta de comert (activitate comerciala) este determinata in functie de calitatea persoanei care o savarseste. Sistemul obiectiv adoptat prin codul comercial francez de la 1807, deroga principial de la conceptia sistemului subiectiv adoptand un principiu mai realist in ceea ce priveste determinarea obiectului dreptului comercial. Astfel in cadrul acestui sistem se definesc in principal o serie de activitati care sunt considerate prin lege a avea un caracter strict comercial independent de calitatea persoanei care la savarseste. Numai prin exercitarea acestei activitati, o persoana poate dobandi calitatea de comerciant si implicit toate drepturile si obligatiile comerciantilor. Acest sistem a stat si la baza elaborarii codului comercial roman de la 1887, cod care in art. 3, stabilea care sunt actele si faptele juridice considerate a fi fapte de comert determinand calitatea de comerciant a unei persoane in functie de savarsirea acestora conform art. 7. Din acest punct de vedere dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice aplicabile faptelor de comert si comerciantilor. Aceste norme juridice fac parte din dreptul privat ca si normele dreptului civil deoarece participantii la raporturile juridice comerciale se afla pe (...)