I.	CONSIDERATII ISTORICE PRIVIND ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE DIN ROMANIA

I.1	Administratia Publica Pana In Secolul Xvi

I.2	Administratia Publica Locala Pana Din Secolul Xvi Pana La 1831

I.3	Administratia Publica Locala De La 1831 Pana La Unirea Principatelor Din 1859

I.4	Administratia De La Unirea Principatelor Pana La 1940

I.5	Administratia Publica Locala In Perioada Celui De - Al Doilea Razboi Mondial (1940 - 1944)

I.6	Administratia Publica Locala In Perioada 1944 - 1989

II.	CONSIDERATII GENERALE PRIVIND ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A TERITORIULUI

II.1	Sensurile Notiunii De "Administratie Publica"

II.2	Definitia Administratiei Publice Si Obiectul Acesteia

II.3	Trasaturile Specifice Administratiei Publice

II.4	Prevederi Constitutionale Privind Administratia Publica

II.5	Organizarea Administrativa A Teritoriului

II.5.1

Notiuni. Concepte

II.5.2

Unitatile Administrativ Teritoriale In Romania

II.5.3

Alte Forme De Organizare Administrativa A Teritoriului

III.	PRINCIPIILE FUNDAMENTALE DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

III.1

Consideratii Preliminare

III.2

Principiul Legalitatii, Organizarii Functionarii Si Activitatii Autoritatilor Administratiei Publice Locale

III.3

Principiul Egalitatii In Drepturi A Tuturor Cetatenilor In Fata Administratiei Publice Locale

III.4

Principiul Colegialitatii In Administratia Publica Locala

III.5

Principiul Realizarii Interesului General In Administratia Publica Locala

III.6

Principiul Autonomiei Locale

III.6.1

Notiune, Continut, Trasaturi Ale Autonomiei Locale

III.6.2

Criterii De Apreciere A Gradului De Autonomie Locala

III.7

Principiul Descentralizarii Serviciilor Publice

III.7.1

Centralizarea In Administratia Publica

III.7.2

Descentralizarea In Administratia Publica

III.7.3

Regimuri Intermediare (mixte) De Administratie Publica

III.8

Principiul Eligibilitatii Autoritatilor Administratiei Publice Locale

III.9

Principiul Legalitatii

III.10

Principiul Consultarii Cetatenilor In Solutionarea Problemelor Locale De Interes Deosebit

III.11

Principiul Colaborarii In Infaptuirea Administratiei Publice Locale

IV.	ALTE ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

V.	CONCLUZII

VI.	BIBLIOGRAFIE

Aparitia si existenta unitatilor administrative locale a precedat organizarea administrativa generala, pentru ca istoric vorbind comuna a aparut inaintea statului, conceput ca forma suprema de organizare a vietii sociale. Dacia se prezenta ca o unitate teritoriala deosebita. Dupa cucerirea ei de catre romani a fost transformata in provincie romana in care existau circa 40 de orase, dintre care cinci se bucurau de aceleasi drepturi ca si orasele Italiei, celelalte fiind orase peregrine sau supuse. In Principatele Romane, unitatile administrativ teritoriale au aparut din cele mai vechi timpuri si purtand diferite denumiri: judetele in Muntenia si tinuturile in Moldova, aici mai fiintand si ocoalele formate din mai multe sate grupate in jurul unui targ. In Moldova au existat atat dregatori ai tinuturilor, cat si dregatori ai ocoalelor. Acestia aveau si unele atributii judecatoresti in circumscriptia lor. Administratorii incasau vama locala, avand titlul de parcalabi. O importanta militara deosebita o aveau cetatile intarite. Atat aceste cetati cat si ocoalele aveau cate doi parcalabi care erau comandantii acestora. Parcalabii de la Neamt, Roman si altii de la alte cetati vecine luau loc in sfatul domnesc in secolul XV. Pe langa acestia mai erau cate doi parcalabi din tinuturi. Existau si tinuturi administrate de starosti in numele Domnului. In secolul XV, parcalabii si starosti de Neamt erau doi dregatori deosebiti. Deci, puteau exista starosti si in tinuturile in care parcalabii erau comandanti ai cetatilor si ocoalelor respective. In Muntenia, dregatorii s-au numit judeti, parcalabi sau vornici, acestia fiind atat administratorii judetelor, cat si ai oraselor principale din acestea. Parcalabii de judet faceau si ei parte din sfatul domnesc. Din secolul XV, in Tara Severinului a fost administrata de un dregator important denumit ban si, dupa infiintarea baniei Olteniei un secol mai tarziu, in afara de marele ban mai existau bani de judet si banisori, acestia din urma fiind subalternii primilor. Orasele si targurile erau formate fie din populatie autohtona fie din, fie din colonisti straini. Targurile se formau in jurul resedintelor domnesti sau al popasurilor comerciale. Din punct de vedere politic si economic, dezvoltarea unui oras sau un targ impunea ca locul asezarii lui sa fie loc domnesc. Ca atare, daca se dezvoltase pe o proprietate particulara, Domnul rascumpara locul si-l destina targului spre folosinta. De asemenea, Domnii s-au considerat stapanii targurilor si oraselor, respectiv ai mosiilor acestora, de care puteau dispune chiar in favoarea unor anumite persoane particulare. In orase si targuri dregatorul domnesc era dependent de marele vornic. Domnul era reprezentat in Moldova prin vornici sau de ispravnici de targ. Acestia aveau atributii administrative, fiscale si judecatoresti; ei judecau asistati de oameni buni, acestia avand mai mult un rol de martori. In Muntenia existau judecatori, parcalabi, vornici si vamesi de orase. (...)