.1	reconstituirea Si Constituirea Dreptului De Proprietate Forma Particulara De Manifestare A Reformei Agrare Din Romania

.1.1	Evolutia Structurilor Funciare Pana In Anul 1990

.1.2	Evolutia Structurilor Funciare In Primul Deceniu Al Tranzitiei La Economia De Piata

.2	Reforma Agrara - Decizia Suprema De Manifestare A Politicii Agrare Romanesti

.2.1	Agricultura Romaniei La Pragul Anilor 90

.2.2

Obiective

.2.3	Principii, Cai, Metode De Realizare A Reformei

.2.4

Doctrine Si Sistemul Legislative Si InformationalI.

RECONSTITUIREA SI CONSTITUIREA IN BAZA LEGII 18/1991

I.1	Beneficiarii

I.2	Suprafata Supusa Procesului De Reconstituire

I.3

Conditii

I.3.1

Formarea Unei Noi Structuri De Proprietate

I.3.2

Formarea Noii Structuri De Organizare A Productiei Agricole

I.3.3

Exploatatia Familiala Componenta Principala A Gospodariei Agricole Individuale Si A Agriculturii Romaniei

1. 1. RECONSTITUIREA SI CONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE FORMA PARTICULARA DE MANIFESTARE A REFORMEI AGRARE. In Romania, proprietatea asupra pamantului si exploatarea acestuia au o istorie zbuciumata. Pana in secolul al XIX-lea, toate terenurile din Principatele Romanesti-Moldova si Valahia- se aflau sub jurisdictia domneasca, fiind atribuite boierilor impreuna cu satele apartinatoare. O alta parte din terenuri apartineau taranilor liberi. In anul 1829, in urma Razboiului ruso-turc, Imperiul Otoman, invins, a cedat Tarii Romanesti raioanele Braila, Giurgiu si Turnu, precum si baltile si canalele dunarene. Aceste terenuri au intrat in proprietatea statului, care le-a arendat. In anul 1831, aproximativ 6, 6% din veniturile statului proveneau din aceasta sursa. In urma reformei agrare din 1864 (Legea rurala nr. 14/26 august 1864), peste 1, 7 mil. hectare au trecut in posesia taranilor si a statului (571, 9 mii ha au intrat in proprietatea statului). Rascoala taranilor din 1907 a stat la baza schimbarilor esentiale, de substanta din spatial rural romanesc, care au debutat din anul 1918. Legea penru reforma agrara este promulgata in 1918 penru Vechiul Regat. Suprafata prevazuta a se expropria, dupa principiile cuprinse in lege, a fost de cca. 2 milioane hectare. Dupa Marea Unire din 1918 se adopta legile reformei agrare si in celelalte provincii romanesti, dupa cum urmeaza: in Basarabia in 1920, cuprinzand exproprierea unei suprafete de un million de hectare; in Transilvania, Banat, Crisana, Maramures se discuta reforma agrara in Marele Sfat National al provinciilor respective, iar in anul 1920 este votata si de Parlamentul Romaniei Mari. Terenul expropiat, in suprafata de 6. 008. 100 ha, reprezinta circa 3/4 din suprafata marilor latifundii romanesti. Reforma agrara din 1918, cea mai ampla de altfel din intreaga Europa, in perioada restectiva a produs mutatii semnificative in structura proprietatii agrare. Numarul si suprafata exploatatiilor agricole pe clase de mari (1930) Sursa: M. Bulgaru, Dreptul de a manca, Ed. Economica, Bucuresti, 1996 Cea mai mare parte din exploatatiile agricole (74, 9% din total) detineau intre 0-5 ha (2, 25 ha pe o gospodarie taraneasca). Exploatatiile mijlocii (10-50 ha), care reprezentau 7, 2% din numarul total, detineau 19, 8% din suprafata totala (16, 57 ha pe o exploatatie). Marile latifundii reprezentau 0, 4% din numarul total al exploatatiilor agricole si detineau 27, 7% din suprafata totala. Numarul exploatatiilor cu peste 50 ha era de 25. 000, din care 12. 800 exploatatii detineau intre 50-100 ha. Circa 10% din numarul total de exploatatii detineau peste 10 ha (52% din totalul suprafetelor), ceea ce arata un nivel avansat de concentrare a terenurilor penru acea vreme. Gospodariile taranesti mici produceau pentru autoconsum si in mica masura pentru piata, exploatatiile mijlocii produceau pentru autoconsum si piata interna, iar marile exploatatii si in special marile mosii mai ales pentru export. In perioada (...)