I.	CONSIDERATII GENERALE PRIVIND EVICTIUNEA

I.1	Codul Lui Hammurabi

I.2	Dreptul Roman

I.3	Dreptul Roman

I.4	Evolutia Institutiei Evictiunii

II.	EVICTIUNEA PROVENIND DIN FAPTELE PERSONALE ALE VANZATORULUI SI DIN TULBURARILE DE DREPT ALE TERTILOR

II.1	Garantia Evictiunii Pentru Fapte Personale

II.1.1

Faptele Personale Ale Vanzatorului Ce Dau Nastere La Garantie

II.1.2

Garantia Impotriva Evictiunii In Cazul Contractului De Locatiune

II.1.3

Incomodarea Folosintei

II.1.4

Problema Reparatiilor

II.1.5

Schimbarea Formei Lucrului De Inchiriat

II.1.6

Schimbarea Destinatiei Bunului

II.1.7

Pieirea Lucrului

II.1.7.1

Garantia In Contractul De Arendare

II.1.7.2

Garantia In Contractul De Donatie

II.1.7.3

Garantia In Contractul De Intretinere

II.1.7.4

Garantia In Contractul De Schimb

II.2	Garantia Contra Evictiunii Provenind Din Fapta Unui Tert

II.2.1

Tulburarea De Drept

II.3	Bun Aflat In Indiviziune

II.4	Vanzarea Unui Bun Comun De Catre Un Sot Fara Consimtamantul Celuilalt Sot

II.5	Vanzarea De Catre Un Proprietar Aparent

II.6	Alte Cazuri De Vanzare A Lucrului De Catre O Persoana Neindreptatita

II.6.1

Anterioritatea Cauzei Evictiunii Fata De Momentul Vanzarii

II.6.2

Necunoasterea Cauzei Evictiunii De Catre Cumparator

II.6.3

Garantia In Contractul De Locatiune

II.7	Tulburarea De Drept

II.8	Tulburarea De Fapt

II.9	Cine Sunt Tertii

II.10

Necunoasterea Cauzei Evictiunii De Catre Locatar - Conditie A Raspunderii Locatorului

II.11

Instiintarea Locatorului Despre Tulburarea Cauzata De Tert

II.11.1

Garantia In Contractul De Arendare

III.	FUNCTIONAREA GARANTIEI PENTRU EVICTIUNE SI EFECTELE EI

III.1

Garantia Incidenta

III.2

Garantia Principala

III.3

Efectele Evictiunii Consumate

IIJ	Evictiunea Totala

IIJ.1

Pretul

IIJ.2

Contravaloarea Fructelor

IIJ.3

Cheltuielile De Judecata

IIJ.4

Daune - Interese

1	Evictiunea Partiala

2	Prescriptia Cererii Cumparatorului

2.1	Garantia Conventionala

IV.	GARANTIA IMPOTRIVA EVICTIUNII IN CESIUNEA DE DREPTURI INCORPORALE

IV.1	Cesiunea De Creanta

IV.1.1

Garantia De Drept In Cazul Cesiunii De Creanta

IV.1.1.1

Cazuri In Care Se Pune Problema Garantiei

IV.1.2

Garantia Existentei Creantei

IV.1.3

Garantia Existentei Accesoriilor

IV.1.4

Alte Posibile Ipoteze De Garantie La Cesiunea De Creanta

IV.1.4.1

Marcile Si Indicatiile Geografice

IV.1.4.2

Brevetele De Inventie

IV.1.4.3

Desenele Si Modelele Industriale

IV.1.5

Efectele Garantiei

IW	Garantia Conventionala

1	Cesiunea In Contractul De Locatiune

2	Cesiunea Drepturilor Succesorale

2.1	Garantia De Drept

2.2	Garantia Conventionala

2.3	Efectele Garantiei

V.	VANZAREA DE DREPTURI LITIGIOASE

VI.	GARANTIA CONTRA EVICTIUNII IN MATERIE DE SOCIETATE CIVILA

VI.1	Aportul De Bunuri Corporale

VI.2	Aportul De Bunuri Incorporale

VII.	PROPUNERI DE LEGE FERENDA

VIII.	BIBLIOGRAFIE

In sens strict etimologic, evictiunea inseamna pierderea unui drept prin judecata evincere est vincendo in judicio aliquid anfere. Cuvantul provine din latinescul evictio omis = deposedare; adica o persoana pierde dreptul sau asupra unui lucru, deoarece prin justitie s-a recunoscut unui tert un drept concurent cu al evinsului. Inca inainte de domnia lui Hammurabi, alaturi de proprietatea funciara apartinand statului, reprezentat prin rege si cea a comunitatilor taranesti, apare proprietatea asupra pamantului. Codul lui Hammurabi face distinctie intre bunurile ilku concedate pentru slujbe, ostasi si uneori dregatorilor, ce nu puteau fi vandute, ipotecate sau transmise tertilor in virtutea unui titlu juridic; se exceptau fii care urmau sa-si ia asupra lor toate obligatiile ce grevau beneficiul ilku (art. 26 41) si bunurile proprii ce puteau face obiectul oricaror acte juridice. In cazul bunurilor dobandite de la un neproprietar, dobanditorul indiferent de buna sau reaua sa credinta inapoia bunul adevaratului proprietar, urmand sa fie despagubit de vanzatorul de rea credinta (art. 9 13). Strans legata de proprietate era materia obligatiilor; transferul se realiza de cele mai multe ori prin vanzare cumparare care avea trei elemente: Uneori, actul era insotit de formalitati si cuprindea declaratia partilor de a nu ridica nici o pretentie in viitor cu privire la lucrul vandut (Pentru totdeauna Lipit-Illil si mostenitorii sai, cati vor fi, nu vor ridica nici o pretentie in viitor pentru casa¹). Vanzatorul isi lua asupra-si garantia de evictiune (art. 279 si 281 reglementa garantia de evictiune doar pentru vanzarea de sclavi, dar din documentele epocii reiese ca aceasta regula avea o aplicare generala, devenind adevarata clauza de stil in contractul de vanzare cumparare), iar garantia pentru viciile sclavilor este limitata pentru exercitiul ei in termen de o luna (art. 278). Pentru a se evita neintelegerile se redacta un act scris care reprezenta dovada. 1. 2 DREPTUL ROMAN In dreptul roman, obligatia de garantie impotriva evictiunii a suferit o dubla evolutie. Deoarece, la inceput, poporul roman nu dadea valoare juridica bunei credinte, toate obligatiile luau nastere prin folosirea formelor solemne. In timp, sub influenta civilizatiei, s-a admis ca anumite obligatii puteau rezulta din buna sau reaua credinta a cocontractantului. Initial, vanzarea se confunda cu mancipatiunea, iar daca un tert il actiona in judecata pe cumparator, pretinzandu-se proprietar, vanzatorul era obligat sa vina in ajutorul acestuia, pentru a dovedi ca i-a transmis proprietatea cumparatorului. Cand nu reusea, cumparatorul putea obtine dublul pretului platit, in temeiul legii care-i acorda action auctoritas. Cel care dobandea printr-o mancipatiune un bun mancipi avea prin aceasta actiune o foarte buna protectie. Existau insa persoane si bunuri pentru care nu se putea folosi mancipatiunea, iar vanzatorul nu putea transmite proprietatea. El nu se obliga sa-i (...)