I.	INTRODUCERE

II.	NOTIUNI GENERALE DESPRE INFRACTIUNE SI ORDINE MILITARA

II.1	Ordinea Si Disciplina Militara

II.1.1

Consideratii Generale

II.1.2

Scopul Ordinii Si Disciplinei Militare

II.2	Trasaturile Esentiale Ale Infractiunii

II.2.1

Prevederea Faptei In Legea Penala

II.2.2

Pericolul Social

II.3	Notiunea De Pericol Social

II.3.1

Felurile Pericolului Social

II.3.2

Fapta Prevazuta De Legea Penala Care Nu Prezinta Pericolul Social Al Unei Infractiuni

II.3.3

Criteriile De Apreciere A Gradului De Pericol Social

II.4

Vinovatia

II.4.1

Intentia Si Modalitatile Sale

II.4.2

Culpa Si Modalitatile Sale

II.4.3

Intentia Depasita

II.5	Continutul Infractiunii

II.5.1

Notiunea De Continut Al Infractiunii

II.5.2

Notiunea De Infractiune Si Notiunea De Continut Al Infractiunii

II.5.3

Structura Continutului Infractiunii

II.5.4

Clasificarea Continuturilor De Infractiune

II.5.5

Conditii Preexistente Infractiunii

II.5.6

Subiectii Infractiunii

II.5.7

Continutul Constitutiv Al Infractiunii

II.6	Cauze Justificative

II.6.1

Legitima Aparare

II.6.2

Starea De Necesitate

II.6.3

Ordinul Legii Si Comanda Autoritatii Legitime

II.6.4

Consimtamantul Victimei

III.	INSUBORDONAREA

III.1

Continutul Legal

III.2

Conditii Preexistente

III.3

Continutul Constitutiv

III.4

Forme. Modalitati. Sanctiuni

III.5

Punerea In Miscare A Actiunii Penale

IV.	LOVIREA SUPERIORULUI

IV.1	Continutul Legal

IV.2	Conditii Preexistente

IV.3	Continutul Constitutiv

IV.4	Forme. Modalitati. Sanctiuni

IV.5	Punerea In Miscare A Actiunii Penale

V.	LOVIREA INFERIORULUI

V.1	Continutul Legal

V.2	Conditii Preexistente

V.3	Continutul Constitutiv

V.4	Forme. Modalitati. Sanctiuni

V.5	Punerea In Miscare A Actiunii Penale

VI.	JURISPRUDENTA SI ANALIZA DE SPETA

VII.	CONCLUZII

VIII.	BIBLIOGRAFIE

Disciplina si respectarea stricta a ordinelor comandantilor si sefilor militari au constituit intotdeauna cerinte esentiale ale organizarii oricarei armate, considerandu-se ca numai printr-o disciplina ferma se intareste si se mentine capacitatea de lupta a armatei. Majoritatea regulilor specifice vietii militare urmareau sa asigure intarirea disciplinei militare prin toate mijloacele, inclusiv prin sanctionarea cu cele mai aspre pedepse a faptelor de lasitate, dezertare, nesupunere la ordinele comandantilor, etc. Legile romane prevedeau pedeapsa cu moartea pentru lasitate in timpul luptei sau pentru neexecutarea ordinelor comandantului. Daca o unitate intreaga ar fi incercat sa fuga din fata inamicului i se aplica pedeapsa decimarii (era executat cate un soldat la fiecare zece soldati, iar ofiterii erau toti decapitati). In Evul mediu actele de dezordine savarsite de ofiteri se solutionau prin duel, insa soldatilor de rand li se aplicau pedepse foarte aspre, inumane, pentru orice abatere de la disciplina. In Franta, spre sfarsitul Evului mediu, regulile ostasesti cutumiare sunt inlocuite cu ordonante regale care prevedeau amanuntit norme de sanctionare a faptelor contra disciplinei militare. Cele mai frecvente pedepse care se aplicau erau: inchisoarea, munca la galere si pedeapsa cu moartea. Dupa Revolutia franceza din 1789 incep sa apara legi penale specifice pentru viata militara, este incriminata dezertarea si atunci cand este comisa de ofiteri. Este adoptat primul Cod penal pentru timp de razboi (1793) si care cuprindea un numar de 50 articole, iar pedepsele cele mai frecvent aplicate erau cele cu moartea sau punerea in lanturi. De asemenea, au fost infiintate tribunale militare permanente (1796). In Tarile Romane au existat, multa vreme, reguli traditionale dupa care erau pedepsite faptele de indisciplina militara. De regula, asemenea fapte erau judecate, dupa caz, de capitani, ispravnici, vornici, parcalabi sau hatmani, care, pe langa atributii administrative, aveau si functii militare, precum si de judecata. In Moldova si Muntenia jurisdictia militara era data in competenta marelui hatman al tarii care judeca singur pe ostasii care incalcau regulile disciplinei militare. Dupa reorganizarea armatelor in Muntenia si Moldova, potrivit Tratatului de la Adrianopol (1829), judecarea militarilor se facea pe baza Codului rus de justitie militara din 1812. Mai tarziu, in Regulamentul organic au fost incluse si norme privind viata ostaseasca. Dupa unirea Principatelor Romane se va aplica si in Moldova dispozitiile din Condica penala ostaseasca elaborata in Muntenia, in timpul domniei lui Barbu Stirbei (1852). Prin acest act normativ se incerca sa se dea o reglementare proprie infractiunilor militare, in conformitate cu traditiile poporului nostru. In aceasta legiuire, insubordonarea era pedepsita si in cazurile in care era savarsita din neglijenta ori lenevie. Simpla intentie de a dezerta ori nedenuntarea celui care avea o astfel de intentie se (...)