I.	NOTIUNI INTRODUCTIVE

I.1	Conceptul - De Populatie

I.2	Populatia - Element Determinant Al Personalitatii Internationale A Statelor

II.	STRUCTURA POPULATIEI STATELOR

II.1	Aspecte Generale

II.2	Statutul Juridic Al Categoriilor De Persoane Care Compun Populatia Statelor

II.2.1

Cetatenii Statelor

II.2.1.1

Conceptul De Cetatenie

II.2.1.2

Dobandirea Cetateniei

II.2.1.3

Pierderea Cetateniei

II.2.2

Apatrizii

II.2.2.1

Conceptul De Apatrizi

II.2.2.2

Imprejurari Care Pot Duce La Apatridie

II.2.2.3

Conventii Specifice Consacrate Apatridiei

II.2.3

Bipatrizii

II.2.3.1

Conceptul De Bipatridie

II.2.3.2

Imprejurari Care Pot Duce La Bipatridie

II.2.3.3

Reglementari Internationale Privind Reducerea Sau Eliminarea Cazurilor De Bipatridie

II.2.4

Strainii

II.2.4.1

Conceptul De Strain Si Regimul Lor Juridic

II.2.4.2

Categoriilr De Regimuri Juridice

II.2.4.2.1

Regimul National

II.2.4.2.2

Regimul Clauzei Natiunii Celei Mai Favorabile

II.2.4.2.3

Regimul Standardelor Internationale

II.2.4.2.4

Regimul Mixt

II.2.4.3

Protectia Diplomatica

II.2.4.4

Admiterea Strainilor Pe Teritoriul Statelor

II.2.4.5

Modalitati De Incetare A Prezentei Unor Straini Pe Teritoriul Unui Stat

II.2.4.5.1

Expirarea Termenului De Sedere

II.2.4.5.2

Expulzarea

II.2.4.5.3

Extradarea

II.2.4.6

Minoritati Nationale

II.2.5

Refugiatii Si Persoanele Refugiate

II.2.5.1

Scurt Istoric

II.2.5.2

Organisme Speciale Pentru Refugiati Si Stramutati

II.2.5.3

Statutul Actual Al Persoanelor Refugiate

II.2.5.4

Regimul Juridic Al Refugiatilor

II.2.5.5

Azilul

III.	PROTECTIA JURIDICA A PERSOANELOR CARE COMPUN POPULATIA STATELOR

III.1

Aspecte Generale

III.2

Instrumente Juridice De Protectie

III.3

Mecanisme Juridice De Protectie

III.4

Receptarea In Legislatia Tarii Noastre A Reglementarilor Din Domeniul Drepturilor Omului

IV.	CONCLUZII

V.	BIBLIOGRAFIE

Apreciata ca o conditie esentiala a existentei statului, populatia acestuia reprezinta totalitatea persoanelor existente la un moment dat pe teritoriul lui. Ca efect al principiului suveranitatii, statul are, in planul realitatilor interne, competenta deplina si exclusiva de a stabili regimul juridic al populatiei sale, al diferitelor categorii de persoane care o alcatuiesc: cetatenii proprii, cetatenii straini, bipatrizii, apatrizii, refugiatii, persoane migrante etc. Astfel, nu numai cetatenii proprii sunt supusi jurisdictiei statului, ci orice persoana care s-ar afla pe teritoriul acestuia, cu exceptia unor situatii care vizeaza regimul special acordat anumitor categorii de straini (de exemplu, imunitatile si privilegiile diplomatice). In planul relatiilor internationale, populatia statelor este grupul uman organizat politic pe un teritoriu determinat, expresia juridica a acesteia fiind statul (ca personalizare a grupului). Daca initial s-a considerat ca grupul care constituie populatia statului, dincolo de caracterul lui permanent, trebuie sa-si asigure subzistenta din propriile resurse, ceea ce presupune anumite caracteristici calitative si cantitative, aceste conotatii nu mai au astazi relevanta. Mai ales, faptul ca fenomenul decolonizarii a adus pe scena internationala numeroase state cu populatii mici si teritorii foarte reduse (microstatele), a caror existenta nu este pusa sub semnul intrebarii, duce la concluzia ca dreptul international actual nu impune anumite criterii cu privire la populatia statelor. Sunt state cu populatie foarte numeroasa, dar si state cu populatii doar de cateva mii de locuitori. Cantitativ, populatia nu intereseaza dreptul international public, ci politica statelor din punct de vedere demografic sau al migrarii, chestiuni care, evident, au influente asupra identitatii si stabilitatii sociale. Si din punct de vedere calitativ, populatia este legata determinativ de interiorul statului. Dar, statele, prin angajamentele lor internationale, sunt obligate sa stabileasca norme juridice interne interne care sa reglementeze diversele relatii dintre cei care alcatuiesc populatia lor, dreptul international avand un rol important din acest punct de vedere. Dreptul international public contemporan, ca si doctrina juridica, asociaza statul, ca subiect de drept international, cu populatia sau natiunea, desi nu exista o suprapunere intre populatia statului si popor sau natiune. Identificarea poporului sau natiunii (ca grup uman organizat politic) cu statul poate fi acceptata intr-un sens foarte larg dar imprecis, pentru ca, intr-o abordare mai profunda, ea nu explica existenta si pozitia pe teritoriul statului a strainilor sau a unor grupuri umane minoritare cu alta identitate. Popoarele sau natiunile sunt privite de dreptul international public mai ales din perspectiva egalitatilor lor in drepturi si a dreptului lor de a dispune de ele insele dreptul la autodeterminare ceea ce a dus la recunoasterea calitatii lor ca (...)