I.

CUPRINS

II.	CONSIDERATIUNI GENERALE PRIVIND OCROTIREA JURIDICO - PENALA A VIETII PERSOANEI

II.1	Aspecte Generale

II.2	Precedente Legislative Si Situatii Tranzitorii

II.3	Perspective Legislative

II.4	Concept Si Caracterizare

III.	OMORUL DEOSEBIT DE GRAV IN SPECIAL (ART. 176 C. PEN. )

III.1

Continutul Legal

III.2

Conditii Preexistente

III.2.1

Obiectul Infractiunii De Omor Deosebit De Grav

III.2.2

Subiectii Infractiunii De Omor Deosebit De Grav

III.3

Continut Constitutiv

III.3.1

Latura Obiectiva

III.3.1.1

Elementul Material

III.3.1.2

Urmarea Imediata

III.3.1.3

Legatura De Cauzalitate

III.3.2

Latura Subiectiva (vinovatia)

IV.	ELEMENTE CIRCUMSTANTIATE

IV.1	Omorul Savarsit Prin Cruzimi (art. 176 Lit. A)

IV.2	Omorul Savarsit Asupra A Doua Sau Mai Multor Persoane (art. 176 Lit. B)

IV.3	Omorul Savarsit De O Persoana Care A Mai Comis Un Oinor (art. 176 Lit. C)

IV.4	Omorul Savarsit Pentru A Comite Sau A Ascunde Savarsirea Unei Talharii Sau Piraterii (art. 176 Lit. D)

IV.5	Omorul Savarsit Asupra Unei Femei Gravide (art. 176 Lit. E)

IV.6	Omorul Savarsit Asupra Unui Magistrat, Politist, Jandarm Sau Militar, In Timpul Sau In Legatura Cu Indeplinirea Indatoririlor Publice (art. 176 Lit. F)

V.	FORME, MODALITATI, SANCTIUNI

V.1	Formele Omorului Deosebit De Grav

V.2	Modalitatile Omorului Deosebit De Grav

V.3	Sanctiunile Bmorului Deosebit De Grav

VI.	EXPLICATII COMPTEMENTARE

VI.1	Legatura Cu Alte Infractiuni

VI.2	Aspecte Procesuale

VII.	BIBLIOGRAFIE

Omul reprezinta suprema crealie a lumii, singura fiinta superioara din universul cunoscut, inzestrata cu constiinta. El este creatorul tuturor bunurilor materiale si spirituale, care, fiind transmise din generatie in generatie, asigura progresul continuu al societatii; spiritul sau continuu neobosit tinde mereu spre perfectionare. Totodata, spre deosebire de toate celelalte fiinte, omul este acela care reuseste sa-si domine pornirile primare. Odata patruns in lume, omul a incetat sa fie un animal dominat si calauzit exclusiv de instiricte. In procesul evolutiei sale social-istorice a reusit perfonnanta de a si le stapani, de a le orienta directiile. Omul poate refuza chemari instinctuale, le poate reprima, se poate abtine, poate amana raspunsurile la aceste chemari sau je poate converti sensul. Omul reuseste sa ridice la inaltimea unor principii fundamentale de viata tot ceea ce este bun, adevarat si drept, impunandu-se in plan etic si dand dovada de personalitate. Viata omului apare astfel ca valoare primara si absoluta, indis, pensabila manifestarii in sine, si ceea ce este mai important, conditie a continuitatii biologice a grupului social. In aceasta privinta, Inca in urma cu doua milenii, Titus Lucretius afirma: vitaque manicipio nulli datur, omnibus usus (viata nu este proprietatea nimanui, ci uzufructul tuturor), atragand astfel atentia asupra importantei valorii vietii persoanei, sub aspectul succesiunii generatiilor si pennanentei omului in lume. Dupa cum s-a o. bservat din nenumaratele studii facute asupra ei, viata este un fenomen complex. Ca forma superioara de miscare, ea are la baza procese biologice si psihice, care isi subordoneaza procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice): Dar mai presus de toate ea este un fenomen social, o valoare sociala, adica acea relatie sociala care, reglementata din punct de vedere juridic, constituie dreptul absolut la viata al persoanei umane. Si totusi, desi nimeni nu contesta acest adevar, realitatea ne arata ca in societate s-au produs si continua sa se produca acte de suprimare cu vinovalie a vietii omului, ceea ce este in discordanta flagranta cu idealurile de libertate si dreptate pentru care a luptat omenirea. Aceste acte ne apar vadit contrastante cu prestigiul creator al omului si mandria pe care el o manifesta, fiind totodata de mare periculozitate, datorita caracterului lor ireparabil si incompatibil cu ordinea de drept. Dupa cum afirma I. Dobrinescu nu exista compensatie in unitati conventionale de schimb pentru pierderea vietii persoanelor apropiate sau a altor persoane din grup, nici pentru investitia de ordin material si spiritual cuprinsa in aceasta valoare sociala care este viata omului. 1 Asa fiind, este firesc ca legea penala sa acorde cea mai mare insemnatate ocrotirii vietii persoanei, pe care societatea este datoare sa i-o asigure. Aceasta ocrotire se realizeaza in maniera dreptului penal, adica prin incriminarea tuturor faptelor care, sub un aspect sau altul, aduc (...)