I.	NOTIUNI GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE

I.1	Evolutia Functiunii De Personal Si Constituirea Managementului Resurselor Umane

I.1.1

Factorii Tehnici, Economici, Sociologici

I.1.2

Etape In Evolutia Functiunii De Personal

I.2	Continutul Si Obiectivele Managementului Resurselor Umane

I.2.1

Conceptul De Management Al Resurselor Umane

I.2.2

Obiectivul Managementului Resurselor Umane

I.2.3

Politica Resurselor Umane

I.3	Integrarea Managementului Resurselor Umane In Politica Generala A Intreprinderii

I.4	Natura Activitatilor Si Tipuri De Specialisti In Managementul Resurselor Umane

I.4.1

Natura Si Tipurile De Activitati In Domeniul Resurselor Umane

I.4.2

Categorii De Specialisti In Domeniul Resurselor Umane

I.4.3

Calitatile Managerului Din Domeniul Resurselor Umane

I.5	Organizarea Activitatilor In Cadrul Managementului Resurselor Umane

I.6	Probleme Teoretice Privind Sistemul De Salarizare

II.	PREZENTAREA GENERALA A S. C. XYZ S. A.

II.1	Scurt Istoric Al S. C. Xyz S. A.

II.2	Mediul Concurential

II.3	Structura De Productie A Unitatii

II.4	Aspecte Generale Privind Organizarea Activitatii De Personal Din Cadrul Firmei

II.5	Organizarea Strucuturala A S. C. Xyz S. A.

II.6	Indicatori Economico - Financiari Pe Anii 1998 S. C. Xyz S. A. 2000

III.	CONSIDERATII PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE LA S. C. XYZ S. A.

III.1

Procesul De Recrutare A Resurselor Umane La S. C. Xyz S. A.

III.2

Procesul De Selectie Si Incadrare A Personalului La S. C. Xyz S. A.

III.3

Procesul De Motivare Si Participare A La S. C. Xyz S. A.

III.4

Analiza Sistemului De Salarizare La S. C. Xyz S. A.

III.4.1

Stabilirea Fondului De Salarii La S. C. Xyz S. A.

III.4.2

Elementele Structurale Ale Salariului

III.5

Corelatia Dintre Principalii Indicatori Care Privesc Salarizarea Personalului Si Rezultatele Economice Ale S. C. Xyz S. A.

IV.	CONCLUZII SI PROPUNERI IN DIRECTIA CRESTERII EFICIENTEI ECONOMICE IN CADRUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE LA S. C. XYZ S. A.

V.	BIBLIOGRAFIE

O perioada indelungata de timp intreprinderea a urmarit prioritar obtinerea profitului in urma comercializarii produselor sale, deoarece raspundeau unei cereri solvabile. Treptat insa, domeniile de activitate si tipul preocuparilor compartimentelor de personal s-au extins, conturandu-se tot mai mult finalitatea sociala a intreprinderii, fapt ce a determinat si schimbarea locului si rolului lucratorilor respectivi in cadrul unitatii. Este semnificativa remarca unui specialist in domeniul managementului resurselor umane care sublinia faptul ca dintre toate functiunile intreprinderii, functiunea de personal este probabil cea care a cunoscut evolutia cea mai spectaculoasa si cea mai permanenta in cursul acestor ultimi zece ani. Aceasta evolutie va continua si in viitor, referindu-se atat la continutul functiunii cat si la profilul oamenilor care o exercita. Evolutia tehnicilor de productie a determinat schimbari importante in metodele de gestiune a personalului. Dezvoltarea mecanizarii productiei la inceputul secolului XX si al lucrului la banda, respectiv la productia in flux, au avut drept consecinte o crestere a dimensiunilor unitatilor de productie, necesitand astfel metode administrative riguroase de gestiune a efectivului de lucratori. Atentia prioritara acordata aspectelor tehnice si de productie a condus la aparitia unor fenomene de insatisfactie ale lucratorilor datorate formelor de organizare a muncii, absentei relatiilor umane si a existentei unor sisteme de salarizare conflictuale. In consecinta au aparut o serie de disfunctionalitati caracterizate prin: -conflicte colective de munca (greve); -conflicte individuale intre muncitori sau intre muncitori si maistri; -absenteism cronic; -accidente de munca; -disparitia unor meserii; Schimbarile tehnice ulterioare au permis si au solicitat totodata imbogatirea continutului functiunii de personal. Astfel, aplicarea noilor tehnici a solicitat o mana de lucru superior calificata, in comparatie cu organizarea stiintifica a muncii care impune o calificare medie a fiecarui lucrator in raport cu diviziunea muncii stabilita. Totodata, ritmul rapid al schimbarilor tehnice a solicitat lucratori, care trebuiau sa se adapteze la numeroasele meserii si mai ales sa-si largeasca domeniile lor de competenta. Influenta factorilor tehnici asupra evolutiei functiunii de personal se resimte si prin intermediul investitiilor ridicate ce se fac pe un loc de munca, solicitand o folosire cat mai eficienta pentru recuperarea cheltuielilor facute. Apare necesitatea abandonarii modalitatilor traditionale de lucru, dupa un orar fix si gasirea unor noi solutii de organizare a lucrului. Se poate afirma ca factorii tehnici au contribuit la evolutia functiunii de personal si la constituirea managementului resurselor umane prin preocuparile pe care le-au determinat legate de: organizarea stiintifica a muncii; evolutia calificarilor; existenta supraefectivelor de lucratori; organizarea programului de lucru al lucratorilor. (...)